Procese Integrationiste Europene

ISSN 1857-1840
INSTITUTUL
DE RELATII INTERNATIONALE
DIN MOLDOVA
ANUAR
$TIINTIFIC
Volumul VI
Procese integra(ioniste europene
Dezvoltarea economic n contextul globalizrii
Ajustarea dreptului na(ional la legisla(ia interna(ional
Aspecte comparativ-contrastive n filologia contemporan
Chiyinu, 2008
Institutul de
Relatii Internationale
ANUAR $TIINTIFIC
2
CZU 327(4):339.9:34:80/81(082)
I-57
COLEGIUL DE REDACJIE:
Redactor-yef: Valentin BENIUC, rector al IRIM, doctor habilitat n stiinte politice
Redactor-yef adjunct: Mihail BRGU, doctor habilitat n drept
Redactori ytiinjifici:
Alexandru GRIBINCEA, doctor habilitat n economie, profesor universitar
Sergiu NAZARIA, doctor habilitat n stiinte politice
Veronica NEAGU, doctor n pedagogie
Ion BURUIAN, doctor n drept
Vasile CUCERESCU, doctor n filologie
Membri:
Ludmila ROSCA, doctor habilitat n filosofie
Simion ROSCA, doctor n filosofie, conferentiar universitar
Corneliu POPOVICI, doctor n filosofie, conferentiar universitar
Vasile GU]U, doctor n filosofie, conferentiar universitar
Vitalie CAZACU, doctor n economie, conferentiar universitar
Maria STRECHI, doctor n economie, conferentiar universitar
Dionisie LEN]A, doctor n filologie, conferentiar universitar
Ludmila GOLOVATAIA, doctor n economie
Vladimir TOCARENCO, doctor n drept, conferentiar universitar
Eugen GU]ANU, doctor n drept, conferentiar universitar
Vasile LUNGU, doctor n drept
Angela CRUDU, doctor n economie
Alexei CHIRDEACHIN, doctor n filologie
Coordonator: Uliana DODON
Redactor: Natalia CIOBANU
Articolele au fost recenzate de specialisti n domeniu si aprobate spre publicare
de Senatul IRIM (proces-verbal nr. 5 din 13 februarie 2009)
DESCRIEREA CIP A CAMEREI NATIONALE A CRTII
Institutul de Rela(ii Interna(ionale din Moldova. Anuar stiintific: / Inst. de Relatii
Int. din Moldova; col. red.: Valentin Beniuc (red.-sef),... Ch.: IRIM, 2008 (CEP USM).
ISBN 978-9975-9699-1-8. ISSN 1857-1840
Vol. 6: Procese integrationiste europene. Dezvoltarea economic n contextul
globalizrii. Ajustarea dreptului national la legislatia international. Aspecte comparativ-
contrastive n filologia contemporan. 2008. 306 p. 50 ex. Bibliogr. la sfrsitul art.
ISBN 978-9975-9764-7-3.
- - 1. Institutul de Relatii Internationale din Moldova Anuare.
327(4):339.9:34:80/81(082)
I-57
ISBN 978-9975-9699-1-8
ISBN 978-9975-9764-7-3 (Vol.6) IRIM, 2008
VOLUMUL VI
Institutul de
3
PROCESE
INTEGRAIONISTE
EUROPENE
1
Institutul de
ANUAR $TIINTIFIC
4
FACTORUL CONFESIONAL N RELATIILE
DE SECURITATE INTERNATIONAL
Valentin BENIUC, doctor habilitat n tiinte politice, IRIM
Victor JUC, doctor n filosofie, conferentiar universitar, ASM
Religion is a political and security instrument used in contemporary international
environment, being able to pose as a component of global security. The idea of intra- and
transnational religious toleration, the conception of divine matter of the community, the
ecumenical dialogue between religions and churches are elements that can consolidate the
component of cooperation in international environment.
Structura bipolar a sistemului international a cedat locul unui model calitativ
nou aflat n plin formare care evident nu reprezint o copie a schemelor precedente
ale comunittii internationale, ci o varietate necunoscut pn n prezent, aprut n
baza sintezei unor elemente proprii epocilor din trecut si a transformrilor curente.
Conform lui Zb. Brzezinsky, ne aflm n fata pericolului discordiei si sciziunii
generale. Acest pericol amenint cea mai mare parte a omenirii [1].
Cert este c lumea intr n perioada intensificrii maxime a concurentei n
domeniul economiei si tehnologiilor avansate, desi forta militar nu nceteaz s
rmn indicator si atribut alienabil al puterii statului. n acelasi timp concurenta
dialecteaz cu cooperarea strns dintre state si aliante de state n sfera asigurrii
securittii militaro-politice si solutionrii diverselor probleme. Repartizarea
centrelor de putere n lumea postrzboi rece este determinat de o serie de factori,
inclusiv: 1) interactiunea dintre state si aliante pe ntregul spatiu global, bipolaritatea
caracteriznduse prin echilibrul de forte localizat n special pe teritoriul european,
dar perceput n termeni globali; 2) prezenta aliantelor att la nivel global, ct si
regional, anterior acestea fiind localizate doar la nivelul global; 3) componenta
relativ stabil a aliantelor; 4) participarea statelor n mai multe uniuni si aliante.
n acelasi context, A. Toffler subliniaz c sistemul international actual include
noi pretendenti la putere: marile societti internationale si religiile [2]. Religia
devine un factor important n relatiile de securitate, mai ales dup 11 septembrie
2001. Ideologiile si antagonismele religioase pot submina securitatea international,
ns valorile universale sustinute de biseric: tolerant, dialogul, compasiunea snt n
msur s contribuie la eliminarea situatiilor de conflict. A. Malraux consider c
secolul XXI va fi secolul religiilor, va creste impactul componentei religioase, iar
pluralismul acestui fenomen va nceta s fie catalizator al aplicrii monopolului
violentei legitime. R. Garaudy, din contra este sceptic fat de pacifismul factorului
religios n cadrul sistemului international din perioada postrzboi rece.
Acest sceptism este mprtsit de mai multi cercettori care consider c
sfidarea islamic axat pe doctrina rzboiului sfnt este unul din principalii factori
de risc la adresa actualei matrici de securitate international. Tentatia
fundamentalist a islamului proiecteaz, constant celule de criz care si gsesc
expresie n actiunile gruprilor integriste si ale diverselor grupuri de presiune.
VOLUMUL VI
Institutul de
5
Diversitatea si multitudinea centrelor musulmane provoac noi incertitudini fat de
securitatea colectiv global, blocul de putere islamist propunndu-si s depseasc
structura actual a sistemului international n care axa islamic se percepe exclus
din concertul marilor centre, desi pe diferite arii geopolitice si de securitate islamul
politic nu s-a manifestat nicicnd ca un centru unic de putere.
Islamismul politic are relevant n dreptul intern al multor state musulmane, si
deci, n prepararea deciziilor de politic extern, n care se combin nationalismul cu
sensibilitatea musulman. Islamismul politic este fascinat de ingineria socio
religioas, de edificarea unor regimuri teocratice, revolutia islamic din Iran
nscriindu-se ntr-un proect de extindere printr-o revolutie islamic mondial [3],
care a bulversat securitatea nu numai la nivel regional, dar si global. Prin aplicarea
principiului dominoului regimul de la Teheran a urmrit extinderea cmpului de
gravitatie islamic si satelizarea statelor arabe limitrofe, ncercndu-se crearea unei
centuri de securitate si eliminarea administratiilor prooccidentale din Orientul
arab. Implementarea politicii iraniene de securitate n Sudan s-a materializat prin
persecutiile aspre mpotriva crestinilor, actiuni sistate n 1993 cu prilejul vizitei
Papei Ioan Pavel al II-lea la Hartum.
n genere, Iranul siit este puterea central din Orientul Mijlociu. Teheranul a
ncercat edificarea unui bloc format din Iran, subcontinentul indo-pakistanez, Liban
si Sudan, urmrindu-se crearea unei puteri islamice solide care s posede
suveranitatea islamic asupra altor segmente islamice prin intermediul unor lideri
loiali revolutiei islamice. n relatiile cu Irakul Teheranul a dorit s se erijeze ntr-o
putere regional, accelernd prozelitismul siit n interiorul frontierelor irakiene.
Occidentul, SUA a ncercat s contrabalanseze transformarea Orientului
Mijlociu n sfera de influent iranian prin atragerea Arabiei Saudite, monarhie
islamic receptiv la penetratia american n regiune. Dac Iranul preconiza un
sistem de securitate format din statele riverane golfului Persic excluznd sau cel
putin limitnd prezenta SUA, Arabia Saudit insist pe formula unui sistem arab de
securitate, n care doi piloni de baz snt Siria si Egipt. n timpul rzboiului din Golf
Arabia Saudit sunit s-a vzut amenintat de regimul politic din Irak, dominat de
elita siit. Chiar dac a fcut parte din coalitia victorioas antiirakian, Arabia
Saudit n principiu nu este n stare s-si asigure securitatea national, acest element
nu poate fi fortificat dect cu ajutorul SUA.
Chiar dac n timpul rzboiului Consiliul de cooperare al Golfului, organism
dirijat de Arabia Saudit, a fixat ngrdirea pericolului siit provenit din partea
Iranului, n martie 1991 El-Rijadul a restabilit relatiile diplomatice cu Teheranul, act
ce se include n campania de consolidare a raporturilor cu actorii islamici, avnd ca
obiectiv elaborarea unui pact de securitate si stabilitate regional. Astfel, n cadrul
sistemului de securitate 6+2 statele membre ale Consiliului de cooperare al
Golfului snt protejate de forta militar a Egiptului si Siriei care le asigur si
asistenta n materie de armament. Prin Declaratia de la Damasc din 6 martie 1991
cei opt semnatari au determinat elementele unui sistem de securitate panarab si
panislamist autoreglant, prin care Egiptul si Siria se angajau s ofere asigurarea
militar, iar statele Golfului puterea economic a gruprii. Aceast fort a fost
prezentat ca model nou al sistemului de securitate global si mijloc de garantare a
Institutul de
ANUAR $TIINTIFIC
6
status-guo-ului regional [4]. Egiptul si Siria asigur sustinerea militar a confratilor
confesionali din regiunea Golfului, aprndu-le securitatea n schimbul repartizrii
echitabile a resurselor petroliere din zon. Totusi, pentru statele petroliere din
regiune alternativa american ca centur de securitate pare a fi conturat n
contextul superiorittii militare si al prelurii initiativei strategice de ctre SUA n
urma conflictului cu Irakul. Prin urmare, n Orientul Mijlociu s-a constituit un sistem
islamic de aliante bazat pe valori religioase, apartenent si aderent la islam care
lupt pentru ocrotirea si conservarea identittii spiritual-culturale musulmane.
Un tip de sistem de securitate si aprare a fost promovat de Siria, care a ncercat
s impun pacea intercomunitar n Liban, unde Damascul are interese vitale pentru
stabilizarea situatiei. Tratatul bilateral din 22 mai 1991 prevede instituirea unor relatii
privilegiate si de securitate ntre cele dou state [5]. Damascul si-a propus torpilarea
cresterii influentei Irakului n zon prin sprijinirea militiilor crestine ale lui S. Geagea.
Prin ntelegerea cu Iranul, Siria tindea s elimine deficitul de securitate provenit din
competitia cu o alt putere regional, Israelul. Administratia de la Tel-Aviv a apreciat
tratatul bilateral din 1991 ca satelizare a Libanului, iar legalizarea prezentei militare
palesteniene n Beirut drept violare a acordurilor de la Cairo din 1969.
Astfel, n regiunea Orientului Mijlociu s-a constituit un sistem de securitate n
cadrul cruia actorii principali snt Iranul, Arabia Saudit, Egiptul si Siria.
Panislamismul este o matrice de securitate care nu poate fi exclus din sistemul
relatiilor de putere din zon, dimensiunea politic a islamului proiectnd constant un
fenomen transislamist. Aceast proiectie reflect, n actiunile teroriste ale unor
organizatii islamiste, calea de la rzboiul sfnt la bomba islamic, adic
posibilitatea de a influenta prin fort si agresiune armat edificiul de putere al
mediului international contemporan. n fond Orientul Mijlociu rmne un focar
serios de terorism si insecuritate, cu impact geopolitic ce depseste limitele regiunii.
Plus la toate, Israelul de asemenea promoveaz fundamentalismul religios n politica
sa extern, iar la nivelul mentalittii colective 80% dintre evrei snt influentati de
persuasiunea religiei mozaice n viata personal si civic. Conform lui R. Garaudy,
nu exist viitor si securitate pentru acest stat si nici pace n Orientul Apropiat dect
printr-un Israel detensionat revenit la credinta abrahamic, aceasta fiind
patrimoniul spiritual comun si frtesc a trei religii: iudaismul, crestinismul si
islamul [6].
Dup terminarea rzboiului rece, zona euroasiatic reprezentat de trile
socialismului real a devenit un spatiu geopolitic sensibil. Aceast zon poate fi
divizat n dou regiuni: ex-sovietic minus trile baltice si democratiile populare
europene plus balticii.
Prin institutionalizarea Comunittii Statelor Independente factorii de decizie din
Federatia Rus urmreau prezervarea spatiului strategic unional si mentinerea
controlului vectorului nuclear. Pentru a edifica un sistem de securitate Kremlinul a
initiat un acord de securitate colectiv (mai 1992), la care au aderat numai o parte
din membrii organizatiei (Republica Moldova particip cu statut de observator).
Fiind un actor euroasiatic, Federatia Rus nu ezit s intervin n spatiul strinttii
apropiate, iar ex-republicile unionale ortodoxe si musulmane nu pot s se rup
politic si economic de complexul geopolitic si de securitate gravitant spre Moscova.
VOLUMUL VI
Institutul de
7
Sprijinind separatismul n Transnistria, Abhazia, Osetia de Sud, Federatia Rus
nssi se confrunt cu sindromul secesionismului, criza cecen fiind relevant n
acest sens. Cecenii si-au propus crearea unui stat islamic fundamentat pe principiile
normative musulmane. Cert este c desi cei 70 de ani ai propagandei ateiste si
patriotismului sovietic au fost foarte virulenti n dezvoltarea constiintei identitare,
islamul a fost un factor coagulant n conservarea spiritului national a fostelor
republici unionale din Asia Central. Rusia s-a implicat n conflictele din spatiul
postsovietic, inclusiv cel transnistrean, asumndu-si misiunea de fort de mentinere a
pcii, mediator si garant, urmrind totodat, eliminarea deficitului de securitate, dar
si de sporire a prezentei sale n zonele de interes.
Depolarizarea ideologic si triumful valorilor liberale au dezvoltat n mediul
analitic occidental mitul Europei tribale. Conform lui K. Popper, Europa de est a
revenit la epoca comunittilor tribale prin precizarea structurilor identitare statale pe
baza drepturilor istorice. R. Dahrendorf sustinea n 1991 c ceea ce se desfsoar n
Iugoslavia, n prtile occidentale si meridionale ale Uniunii Sovietice, n
Cehoslovacia si Romnia este un proces de rentoarcere la existenta tribal [7]. J.
Attali, J. Miller s.a. consider, n acest sens, c rentoarcerea la Europa tribal
reprezint un proces conditionat de disparitie a stabilittii bazate pe teroarea
nuclear, de crearea unor fisuri n sistemul de securitate european gratie aparitiei
nationalismelor si tribalismelor identitare. P.Valery demonstreaz c mitul unificator
al Europei rezid n mesajul greco-roman si spiritualitatea iudeo-crestin, acestea
fiind fundamentele civilizatiei europene [8].
ns unii analisti si oameni politici occidentali au separat n anii 90 spatiul
geopolitic central si est-european n dou zone, n calitate de criteriu servind n cea
mai mare msur modelul civilizationist hutingtonian. Prima zon - catolico-
protestant, legat de civilizatia occidental si reprezentat de Polonia, Ungaria,
Cehia, Slovenia si Croatia, care apartin civilizatiei romane, chiar dac n unele dintre
aceste state exist majoritti protestante ce au acuzat temporalitatea Vaticanului; cea
de a doua - ortodox-bizantin, articulat pe filiatia medieval greco-slavon si
reprezentat de Romnia, Bulgaria, Serbia si Macedonia, care provin din civilizatia
bizantin.
S. Huntington consider c Europa se termin acolo unde ncep islamul si
ortodoxia [9], linia de demarcatiune dintre spatiile de civilizatia catolic, protestant
si ortodox fiind n coincident cu divizarea istoric dintre Imperiul Austro-Ungar si
imperiul Otoman. W. Wallace partajeaz Europa anului 1500 printr-o linie de
demarcatiune, separnd Transilvania de restul Romniei, Croatia si Slovenia de
restul fostei Iugoslavii. T. Jundt sublinia n 1996 c Uniunea European se va
extinde asupra vechilor centre ale Imperiului habsburgic, care sub influenta religiei
si gndirii politice occidentale, precum si a experientei capitalismului antebelic, au
nregistrat performante la capitolul reforme. Ele au obtinut promisiunea din partea
NATO c le va include n structura sa n cazul dac ating anumite standarde
economice si politice la capitolul democratie, pe cnd statele care nu vor fi integrate
sub umbrela de securitate si n sistemul de aprare colectiv ale acestei organizatii,
vor forma umbrela bizantin [10]. La nceputul aceluiasi an 1996 n magazinul
International Herald Tribune a fost nserat o radiografie a situatiei statelor central si
Institutul de
ANUAR $TIINTIFIC
8
est-europene din perspectiva aderrii lor la alianta nord-atlantic: scenariul prezentat
prevedea ca extinderea NATO se va limita la trile care au fcut parte din complexul
geopolitic al Imperiului Habsburgic, iar trile bizantine vor fi lsate ntr-o zon gri
[11].
M. Howard divizeaz Europa neoccidental n dou prti: Europa Central ce
include teritoriile ce au format crestintatea occidental - vechile tinuturi ale
Imperiului Habsburgic, Austria, Ungaria si Cehoslovacia, alturi de Polonia si
Germania si Europa de Est ce nsumeaz regiunile ce s-au dezvoltat sub auspiciile
Bisericii Ortodoxe - comunittile din Zona Mrii Negre (Bulgaria, Romnia), care s-
au eliberat de sub dominatia otoman abia n secolul al XIX-lea si partea european
a Uniunii Sovietice [12].
Scenariile de acest gen, provenite ca regul din mediile academice si de
informare n mas, axate pe criteriul civilizational, avnd la baz religiile, nu snt
lipsite de sens si de semnificatie, chiar dac Uniunea European si NATO au fcut
publice conditiile de aderare, care pun accentul pe alte dimensiuni. Invitarea n 1997
a celor trei state central-europene de a adera la alianta Atlanticului de Nord si
componenta listei celor zece candidati la integrarea n Uniunea European, pe de o
parte, si plasarea trilor sud-est-europene de sorginte ortodox n esalonul secund
acord credit de ncredere acestor scenarii, desi oficial au fort respinse, subliniindu-
se inadmisibilitatea divizrii Europei printr-o nou cortin de fier. De fapt,
geopolitica aliantei nord-atlantice nu a putut fi corelat doar cu suprapunerea
grupului catolico-protestant de la Vysegrad peste un centru traditional de putere din
Europa Central din Epoca Modern Imperiul Habsburgic. Vysegradul este o
centur de securitate a Germaniei care functioneaz sub egida ei si ascunde
antagonismul polono-ceh pentru unele pmnturi si ungaro-slovac n problema
minorittii maghiare. n acelasi context, reasezarea geopolitic a Europei de Sud-Est
prin defederalizarea iugoslav este conex cu tendinta Germaniei de a reconstitui
spatiul traditional de influent pe care partenerii mediteranieni din UE, Italia si
Grecia nu pot s-l stabilizeze. Chiar dac fantoma relurii unei confederatii
danubiene sau a Imperiului Austro-Ungar ntr-o formul renovat nu mai snt
credibile, refacerea unui complex politico-economic sub egida german poate fi
posibil. A. Fontaine consider c sustinerea separatismului sloven si croat si
integrarea Austriei n UE conduc spre refacerea Europei Danubiene de rezonant
germanic, genernd o antinomie ntre constructia comunitar si balcanizarea
Europei Centrale. Conform lui C-U Schierup, criza iugoslav a oferit ocazia
revenirii Germaniei cu un rol de mare putere si aprarea intereselor sale centrale n
nordul ex-Iugoslaviei [13], iar S. Biachini sustine c s-au articulat sfere particulare
de influent n balcani, proiectul italo-francez, latino-centric fiind opus germano-
centricei Mitteleuropa [14].
Un alt aspect important al conceptiei huntingtoniene este plasarea Romniei n
zona gri si separarea Transilvaniei de restul statului romn. Fragmentarea chiar si
teoretic a unittii national-statale prin plasarea Romniei ntre civilizatia crestin de
tip occidental, catolic-protestant si civilizatia de tip oriental, slav-ortodox este
oricum provocatoare, reprezentnd totodat si un semnal de avertizare pentru unii
VOLUMUL VI
Institutul de
9
oficiali romni, care uneori trec destul de usor peste necesitatea de a nu reaborda
status-quo-ul geopolitic, stabilit n Europa.
Absolutizarea criteriului de integrare n structurile europene si euroatlantice este
contraproductiv, iar toate formulele analitice vehiculate n mediul occidental ce
vizau o Europ federal dup modelul elvetian sau o comunitate de state dup
modelul american nu s-au realizat. Ecuatia integrrii n institutiile actuale de
securitate contine o baz axiologic indubitabil, care ns nu de rigiditatea propus
de paradigma huntingtonian. O aliant se fundamenteaz pe baza de valori si
traditii comune, iar eficientizarea ei sau a unei matrici de securitate ar putea fi
asigurat prin aplicarea paradigmelor realismului politic coagulat de teoria lui H.
Morgenthau: la baza politicii externe fiind pus interesul national.
Mai mult J. Bies consider ortodoxia printre ultimile sanse ale Occidentului si
nsusi pentru crestinism. Descoperirea acesteia de ctre Occident a fost unul dintre
evenimentele majore ale secolului nostru (sec. XX n.a.). n Occidentul aflat n
stare de moarte clinic din punct de vedere spiritual, ... sntem ispititi s spunem:
iat n sfrsit un crestinism care nu este nici plictisitor nici minimalist, nici
demagogic [15]. n aceeasi ordine de idei nu putem s nu amintim c Europa
Occidental este actualmente att de desacralizat si secularizat, nct aproape este
imposibil de a face apel la un model kantian de integrare.
Includerea fostilor sateliti sovietici n structurile de securitate ale NATO
presupune un multilateralism participativ pe baza unor valori comune Vestului si
Estului. Nu pot fi acceptate ideile lui S. Huntington care credea c logica proprie
conflictului dintre civilizatii va guverna procesul de extindere al aliantei nord-
atlantice, afirmnd c n epoca postrzboi rece NATO este organizatia de securitate a
civilizatiei occidentale, sustinnd deschiderea spre grupul de la Vysegrad, statele
baltice, Croatia si Slovenia, dar nu si spre grupul musulmano-ortodox [16]. ntr-
adevr, NATO a stvilit scurgerea de putere si hegemonia URSS, iar premiza c
alianta este organizatia de securitate a civilizatiei vestice a functionat doar n
perioada bipolarittii ideologice, n prezent ne mai avnd nici o relevant. Unele tri
ortodoxe se afl n lista candidatilor cu sansele cele mai mari de a prinde urmtoarea
etap de extindere a NATO, iar cu Federatia Rus alianta a ncheiat un acord, prin
care formula 19+1, devenit 26+1 pare s cedeze n fata noilor configuratii. Cert
este c pentru secularizarea si stabilizarea Europei de Est cuprins de conflicte
politico-militare cuantificate de valente etnico-religioase, sarcina Europei de Vest
const n integrarea acestor popoare n comunitatea ei economic si politic.
Interesul pentru integrarea noilor actori est-europeni este n primul rnd al lor nsusi
si mai apoi a Germaniei, prin proximitatea ei geografic si calitatea de prim fort
politico-economic a regiunii sau a SUA, principalul factor de putere n sistemul
international postrzboi rece.
Investignd aranjamentele de securitate din spatiul asiatic este de subliniat c n-a
fost dezvoltat o structur unitar de securitate la nivelul continentului n conexiune
cu multiculturalismul si cu diversitatea religioas. Organismele de cooperare
economic interasiatic, ASEAN, APEC, PECC s.a. au ncercat s creeze
componente paralele de securitate. ns dezvoltarea acestora se confrunt cu
dificultti din cauza c institutiile sus-numite au fost de inspiratie australiano-
Institutul de
ANUAR $TIINTIFIC
10
american sau de armonizare nipono-american si n-au putut s se compatibilizeze
obiectivelor de aprare colectiv ale diferitor state. Relevant este c n cadrul
blocului confucionist s-a ncercat o autonomie n materie de securitate fat de SUA,
urmrindu-se un pact de securitate regional dintre China Popular, Taiwan, Hong-
Kong, Japonia, Coreea de Sud si statele din Indochina. Aceast ax ar putea
neutraliza focarele de instabilitate provenit din spatiile comuniste din regiune,
precum si emergenta unor conflicte.
Unii analisti consider c combinarea a dou elemente, factorul islamic si
neutralitatea, uneori ostil, fat de SUA conduc spre materializarea unei matrici de
securitate bazat pe principiul Asia este a asiaticilor. Este de mentionat c n
pofida diferentelor confesionale unele popoare din regiune ntretin legturi bilaterale
cordiale. Astfel, Filipinele cu populatie majoritar catolic si Indonezia cu cel mai
mare popor musulman din lume ntretin raporturi foarte bune, n ciuda profilului
confesional diferit.
n arhitectura de securitate si de putere din zona asiatico-pacific Japonia, stat
monoetnic n care exist o deosebit popularitate religioas, si-a asumat la sfrsitul
secolului XX un rol international major. Unele cercuri analiste din sud-estul asiatic
vd ntr-o perspectiv imediat transformarea Japoniei dintr-o supraputere
economic ntr-o supraputere politico-militar. Semnificativ este c n disonant cu
acceptia huntingtonian care anticipa o aliant ntre axa confucionist si blocul
islamic, exist o ostilitate arab provenit din penetrarea economic japonez n
zona Golfului.
Comparativ cu anii 70-80, actualmente s-a redus prezenta american n Sud-
Estul Asiei, aceast situatie datorndu-se concentrrii puterilor regionale ale zonei de
demilitarizare partial de ctre SUA. Astfel, desi nordul a solicitat o declaratie de
neagresiune din partea SUA, Seulul a negociat cu Washingtonul reducerea
efectivelor armate din Sud. Totusi, baza relatiei de securitate SUA-Coreea de Sud
este asigurat de suportul economic foarte solid. n acelasi context, dar ntr-o alt
manier se nscrie reducerea prezentei americane n Filipine: desi populatia din
mprejurime solicit pstrarea a dou baze militare americane, care alctuiau un
suport solid pentru un mod de viat ct de ct decent sau chiar pentru supravietuire,
acestea au fost sterse de pe fata pmntului de vulcanul care se reactiveaz periodic.
n ultimele decenii China a iesit din izolationismul traditional, promovnd
politica reunificrii teritoriilor de limit si civilizatie chinez Hong-Kongul,
Makao, la rnd fiind Taiwanul. Beijingul pare a nu fi intimidat de garantiile de
securitate acordate Tawainului de SUA, n special dup anuntarea normalizrii
relatiilor sino-americane n anii 80, chiar dac China a avut o pozitie extrem de dur
la adresa interventionalismului american pe filiera drepturilor omului si a salutat
rzboiul popular al Irakului si victoria moral a Bagdadului urmat de umilirea
SUA. China continue s refuze independenta si autonomia formal acceptat pentru
regimul de la Taipei. Unii cercettori gsesc n umbrela civilizatiei chineze o
structur natural de securitate a Asiei galbene, deoarece China a exportat dreptul,
religia, arta, formele ideografice de scris si a avut un impact mult mai mare n Asia
dect cultura si civilizatia german si francez n Europa [17]. n aceast baz
China a demarat o serie de acorduri diplomatice cu Japonia si urmreste includerea
VOLUMUL VI
Institutul de
11
n sfera sa natural de influent a barbarilor estici - Vietnamul si Laosul. De
fapt, principiile filosofiei si religiei chineze au determinat dinamismul socio-
economic actual, parte integrant a securittii economice a zonei asiatico-pacifice.
Profesorul Ying face analogie ntre etica protestant analizat de M. Weber si noul
model de mentalitate economic chinez si sud-estic.
Pe continentul negru exist numeroase tipuri de conflicte, n Ruanda si Burundi,
Zair (RD Congo) si Etiopia, Angola si Mozambic s.a., crizele din Africa relevnd
clivaje conflictuale religioase, interetnice si economice, totodat sursele de
insecuritate din zon. Tabloul de conflict n-ar fi deplin dac nu s-ar aminti despre
sfidarea islamic de la nordul continentului, n special din Algeria, dar si de actele
teroriste acoperite de regimul de la Tripoli. Numrul statelor de risc poate fi
completat cu actorii care antreneaz grave probleme de securitate prin dislocarea
unor mase enorme de populatie ce apartin diferitor etnii si confesiuni. Se consider
c unele solutii de depsire a conflictelor etno-religioase ar fi: constituirea unei
unitti economice africane: dup 39 de ani de existent Organizatia Unittii Africane
a cedat locul Uniunii Africane, n calitate de model servind cel al UE; rentoarcerea
n forma civilizat a metropoliilor n fostele lor colonii: revenirea capitalului
portughez n Angola a pus capt rzboiului civil si a conditionat dezvoltarea
economic, iar fortele belgiene de mentinere a pcii au nghetat masacrul tribalist.
Asadar, linia de conflict Est-Vest este nlocuit de antagonismul Nord-Sud.
Sfrsitul rzboiului rece a provocat o criz a identittilor politice si sociale, care a
favorizat reaparitia identittilor religioase si etnice. ns cel mai ofensiv din
perspectiva extinderii, s-a dovedit a fi islamul. Revitalizarea integrismului se
asociaz cu activismul politic si ambitiile de cucerire a puterii, uneori chiar prin
intermediul armelor si violentei. Dogmatismul religios a revenit treptat, alimentnd
n replic fanatisme si aruncnd unele tri (cum ar fi cele din Balcani) n iadul unor
situatii echivalente cu cele mai rele clipe ale rzboiului de 30 de ani, care i-au fcut
pe catolici si protestanti s se dedea la orgii de violent n snge [18]. Unele state
occidentale s-au confruntat ntr-o manier original cu expansiunea si violenta
legitim islamic. Franta de ex. a dezvoltat francofonia, privit ca instrument al
aprrii interesului national care reprezint comunitatea hexagonului nscris n
granitele naturale si plasat deasupra clivajelor geografice, religioase si ideologice.
Esenta teoriei Statelor nfrtite, autor H.D.S. Greenway const n dezvoltarea
sistemelor de aliante n baza ideologiei politico-religioase si a unui cod comun de
valori. Conflictele din epoca postrzboi rece se ncadreaz n aceast schem de
putere ale crei baz snt religiile. Astfel, rzboiul din Golf a provocat formarea
imaginii unei agresiuni occidentale, n primul rnd americane, nu doar mpotriva
Irakului, dar a ntregii lumi islamice. n acest sens presedintele Irakului Ali-Akbar
Rafsanjani a chemat la rzboiul sfnt antioccidental: lupta mpotriva agresiunii
americane, lcomiei, planurilor si politicii SUA va continua ca djihad si oricine va fi
omort n acest lupt va fi un martir. Suveranul hasemit Husein al Iordaniei, de
asemenea, a fcut o remarc dur: rzboiul din Golf este mpotriva tuturor arabilor
si tuturor musulmanilor, nu doar mpotriva Irakului.
Sindromul trilor-surori s-a resimtit si n spatiul ex-URSS. Astfel, actiunile
militare armene din anii 1992-1993 au provocat luri de pozitii dure la Ankara, unde
Institutul de
ANUAR $TIINTIFIC
12
majoritatea clasei politice a promis sprijin azerilor. Liderul islamic N. Erkbacan a
declarat n acest sens: Sntem o natiune turc avnd aceleasi sentimente cu azerii...
ne ntrebm dac sntem seriosi vorbind despre continuarea politicii noastre neutre.
Poate ar trebui de demonstrat Armeniei c exist o Turcie mare n zon. Aceeasi
idee a fost exprimat de Presedintele TOzal: Turcia trebuie putin s-i sperie pe
armeni. Escaladarea conflictului urmrea crearea unui cap de pod islamist n
Transcaucazia, lumea islamic, anuntnd c nu va tolera dezmemebrarea
Azerbadjanului.
Variabila religioas a conflictului din spatiul iugoslav a avut o derulare de
initiative diplomatice de fort coercitiv. Vaticanul a sustinut independenta slavilor
sudici catolici, recunoscnd Slovenia si Croatia naintea structurilor europene, iar
Germania a potentat acest proces, declansnd principiul dominoului n problema
recunoasterii lor de ctre concertul de putere european. Pe de alt parte, Rusia care a
conservat sentimentul de centru al lumii ortodoxe, a sustinut Belgradul. Lumea
islamic, de asemenea, s-a solidarizat, acuznd occidentul c nu apr interesele
bosniacilor musulmani. Iranul a fcut apel ctre musulmanii din toate trile s
furnizeze ajutor militar pentru fratii din Bosnia. Din perspectiv emotional si
istoric conflictul bosniac poate fi asemnat cu rzboiul civil din Spania, prin
implicarea fortelor externe n sprijinul fortelor beligerante.
Federatia Rus a demarat strategia de recuperare a influentei n fostul spatiu
unional, ncercnd refacerea unui bloc compus din republicile ex-sovietice. ns
variabilei religioase i revine un rol minimal, din cauza c Ucraina d dovad de
separatism religios si de reticente fat de aceste planuri, nedorind repetarea
experientei din trecut, pe de o parte, iar pe de alta, flangul de sud este ocupat de
unele republici musulmane.
Prin urmare, vectorul religios este un atribut de putere n relatiile internationale,
stabilitatea international contine n mod necesar si o falie georeligioas care poate
fi transformat ntr-o plac tectonic prin acumulri critice de celule de criz:
rzboiul bosniac, rzboiul din Kosovo, rzboiul din Macedonia, coicnirile din
subcontinentul indian, conflictul dintre catolici si protestanti din Irlanda de nord s.a..
Conform lui R. Palmer, pacea universal urmrit de papalitate n-a eliminat n
totalitate rzboaiele religioase. Rzboaiele religiilor luaser sfrsit n 1793 si
ncepeau rzboaiele popoarelor, iar principiul nationalittilor si miscrile identitare
erau legitimate si din perspectiv religioas. Resurectia national si religioas a fost
puternic chiar la sfrsitul revolutiei industriale europene, Europa crestin fiind
sfsiat n secolul al XX-lea de un mare rzboi civil european format din primul
rzboi mondial, a doua conflagratie global si rzboiul rece [19]. Coordonanta
conflictului religios cu vectorul su belic sporeste gradul de entropie a sistemului
international si comportamentul arhaic al actorilor statali si nestatali gratie
reactivrii arhetipului si cutumei behavioriste circumscris raportului noi si ei sau
imaginii celuilalt. n 1947 G. Orwell indica conflictului de valori cultural-
religioase dintre SUA si URSS, Europa catolico-protestanto-ortodox fiind o
original lume a treia, iar actualul clivaj Nord-Sud poate aduce pe prim plan un nou
rzboi rece [20].
VOLUMUL VI
Institutul de
13
Un pericol deloc neglijabil la adresa securittii cu predilectie a sigurantei interne
a statelor, dar cu posibilitti enorme de extindere transfrontalier provine din partea
sectarismului. Egocentrismul unor secte cu origini teologice si ritualice, divizarea
societtii n puri si satanici constituie riscuri la adresa coerentei sociale, sectele
de acest tip fiind uneori adevrate grupuri de presiune si provocnd o anarhie intern
constant. Sectarismul este un fenomen care prin escaladarea extrem a unor aspecte
doctrinare violeaz valorile si institutiile societtii, afecteaz echilibrul social, iar
uneori se antreneaz n rzboaie de gueril contra autorittilor. Trstura comun a
sectelor, indiferent de baza lor axiologic, este n miscarea anticultic, aceasta fiind
un risc dezintegrator la adresa sistemului social global prin obiectivele propvduite:
atacarea cultului familiei, practici sexuale bizare, exploatarea de ctre profeti a
unor mase umane, evaziune de taxe, intrigi politice etc.
Nu trebuie de uitat ns c religiile universale, dar si unele nationale snt
adevrate arhitecturi intelectuale capabile s propun fiecrui individ o ntreag
filosofie de viat. Ele afirm adevrul si frumosul, binele si echitabilul, furniznd
fiecruia o gril si o moral pentru a interpreta lumea. n alctuirea modernittii
occidentale sase valori fundamentale detin un rol semnificativ: egalitatea si
progresul, universalul si libertatea, democratia si ratiunea. J.-C. Guillebaud a relevat
legtura acestor valori cu religiile monoteiste: ideile moderne de transformare a
lumii, timpul drepttii si conceptul de progres si gsesc originea n principal n
religiile salvrii [21].
ntr-adevr, textele fundamentale ale religiilor universale consacr reflectii si un
suport axiologic solid problemei luptei dintre bine si ru. Iudaismul prin Decalog,
abordarea principal a cruia a fost preluat de crestinism, a dezvoltat principiul
universal al iubirii aproapelui printr-o filier doctrinar, operabil la nivelul
interactiunii cu sistemul societal global configurat de societatea civil, stat, sistem
politic sau printr-o asertiune ca tehnic, fiind un ndreptar de comportament pentru
individ si colectivitatea uman, precizndu-li-se coordonatele existentiale. nvttura
crestin, care prin atacarea cultului imperial a contribuit decisiv la dezintegrarea
imperiului universal roman, a consacrat imperativul iubeste pe aproapele tu ca pe
tine nsuti. Crestinismul a aplicat o adevrat filosofie a tolerantei fat de alte
religii, iar dup anul 476 biserica crestin a preluat functia de continuator al
romanittii, ideea imperial universal fiind considerat parte a unui plan
providentialist[22]. Mesajul pacifist al crestinismului a fost amplificat de
dezvoltarea monahismului inspirat din vechiul ascetism egiptean. Pe linia teologic a
Sfntului Pavel biserica cheam la calm social si invit pe fiecare s-si ndeplineasc
rolul n snul comunittii umane, recomandarea urmrind eliminarea tensiunilor si
anarhiei sociale. Sf. Pavel insist asupra unittii crestine, crestinii rmn uniti mai
profund prin credinta n venirea lui Dumnezeu, care st n inima cettii lumii, prin
sintagma cetatea lumii, avndu-se n vedere statul. Regatul lui Isus are n Sf. Pavel
un organizator al cettii celeste, crestinii rmnnd uniti prin solidaritatea lor
pmnteasc, iar cetatea Domnului, este fr bariere si limite umane, aductoare de
pace social, fiindc toate puterile provin de la Dumnezeu. Tertulian
demonstreaz c statele snt o fort pur pmnteasc n minile Domnului, iar excesul
puterii civile este condamnabil, aceasta fiind o putere auxiliar a lui Dumnezeu.
Institutul de
ANUAR $TIINTIFIC
14
Formarea regatelor barbare si coagularea Imperiului lui Carol cel Mare pe filier
crestin a fost de important major pentru crearea a ceea ce s-a numit republica
christian. Excesele fcute n numele crucii n timpul cruciadelor medievale snt
actiuni generate de mesajul idiologico-politic si reactia la nivelul mentalittilor fat
de ocuparea locurilor sfinte de ctre antihristi.
Ortodoxia porneste de la premisa c linistea si pacea sufletului uman se obtin
prin coborrea divinittii pe pmnt, purificarea prin pcat si mntuirea prin suferint.
Liderii pmntesti snt ptrunsi de tolerant moral si trebuie s-si initieze supusii pe
aceste coordonate spirituale [23]. De fapt, acesta a fost filonul teologiei politice clasice
bizantine. La etapa actual ortodoxismul prin dimensiunea sa geopolitic caut s
ngrdeasc influenta si expansionismul politic al Vaticanului prin pacifismul dialogului
ecumenic si reconcilierea ntre cele dou biserici surori, mrturii elocvente n acest sens
fiind vizitele Papei Ioan-Pavel al II n Romnia, Bulgaria si Ukraina. Ireconciliabil
rmne Patriarhia Rus, care acuz Vaticanul de sprijinirea prozelitismului.
Sfntul Augustin face elogiu la adresa societtii civile crestine, demonstrnd c
autoritatea are un oficiu consultativ, iar rolul liderului este de a sftui pe aproapele
su. Sub aspect politic doctrina augustinian a crestinismului occidental este
influentat de principiile filosofice ale lui Cicero, care vedea n societatea civil
acceptarea aceluiasi drept si a acelorasi interese. Sf. Augustin defineste statul ca
un ansamblu de fiinte rezonabile, ns nici o cetate terestr nu poate fi perfect,
fiindc n caz contrar ar postula toate caracteristicile Cettii lui Dumnezeu.
Catolicismul afirm c de la Dumnezeu vine orice putere si nici un om n-are putere
asupra semenilor si. n acest sens, liderii pmntesti primesc functia ori prin vot,
ori prin ereditate, iar autoritatea lor asupra comunittii se instituie prin delegarea
puterii divine. Extrapolnd aceste principii crestine, abatele Saint-Pierre propune n
1713 un proiect pentru pacea perpetu n Europa, n care se prevedea o aliant
perpetu ntre suverani, decizia politic fiind ncredintat unui Senat sau Adunrii
Generale Europene. n proiect se insista asupra principiului interventiei colective n
caz de rzboi, adic securitatea colectiv a contractantilor.
Ideile lui Saint-Pierre au servit n calitate de model pentru I. Kant, a crui
societate organizat (de state) este garantul dreptului fiecrui stat. Actualmente
liderii politici si ecleziastici pot conserva pacea, lund ca baz nvttura cantian,
sau/si conform modelului tolerantei religioase aplicat de N. Bonaparte care mentiona
n acest sens: Am pus capt rzboiului din Vendee, fcndu-m musulman; i-am
cstigat pe preoti n Italia, fcndu-m papist. Dac as guverna un popor de evrei, as
reconstrui templul lui Solomon.
n genere, pluralismul religios, aprut n secolul al XIX-lea, a devenit o realitate
incontestabil a secolului XX si un element important din sistemul de drepturi si
libertti umane, libertatea religioas fiind printre cei mai buni indicatori ai modului
de respectare a drepturilor omului. Sporirea diversittii religioase este si o
consecint a separrii structurilor religioase prin favoritism si implicare din partea
statului. Emergenta diversittii religioase este posibil s fie prezervat de statul
secular, care poate activa ca mediator ntre diferite grupri religioase. ns libertatea
religioas poate genera efecte entropice datorit unui antropocentrism religios prin
care fiecare individ este n drept s aib propria religie. Acest individualism religios,
VOLUMUL VI
Institutul de
15
prin care fiecare om poate fi propriul su preot, a fost reliefat n mediul politic
protestant american, T. Paine sustinnd c spiritul meu este religia mea. Un model
de tolerant religioas din istoria contemporan a societtii umane a fost propus de
presedintele catolic al SUA J. Kennedy, care sublinia c libertatea religioas trebuie
nserat n statul de drept. Actualmente toleranta religioas nu este doar o necesitate
national sau regional ci una global, or pe de o parte, miscarea crestin s-a
rspndit n culturile traditionale din Africa si Asia, iar pe de alta, migrarea masiv a
populatiilor africane si asiatice spre Europa si America de Nord dup cel de-al doilea
rzboi mondial a provocat penetrarea religiilor afro-asiatice n lumea nou.
Ascensiunea pluralismului religios adnceste rolul social al religiei, n special
datorit faptului c dincolo de apartenenta social diferit, coeziunea national nu
poate fi afectat de antagonisme religioase interne. Este dificil ca guvernele civile s
impun o uniformitate religioas la nivel global-societal. Dup cel de-al doilea
rzboi mondial libertatea religioas ca segment al drepturilor omului a fost
proclamat n diverse rezolutii ale organismelor internationale ONU, CE, OSCE.
Prin aceste instrumente codificate de drept international, guvernele se oblig s
abandoneze persecutiile religioase si s asigure libertatea religioas a cettenilor,
mai putin ns fat de sectele si practicile religioase care contravin prevederilor
dreptului intern.
Majoritatea religiilor consider c factorul reglator al entropiei sociale este
divinitatea dar nu statul. n sociologia contemporan a religiei, prin interventia
minorittilor spiritual-religioase din Occident, se opereaz cu notiunea societate
religioas pluralist, religia fiind conceput ca un ansamblu de credinte, practici si
angajamente institutionale care caracterizeaz crestintatea, islamul si iudaismul.
n acelasi timp mai multi gnditori anglo-saxoni consider c traditia crestin
este intolerant, crestinismul fiind o religie exclusivist care nu recunoaste existenta
altor religii universale, reprezentnd n plus o religie prozelitist si voluntarist.
Remarcm n acest sens, c hegemonia spiritual n cadrul crestinittii a fost
exercitat de catolicism (ramura apusean a crestinittii) prin dou elemente
specifice teologiei catolice: excomunicarea si tratarea altor grupe de crestini ca
schismatici n raport cu dreapta credint. Intoleranta catolic s-a manifestat att
fat de greco-ortodocsi, ct si fat de protestanti, mai ales anabaptisti, unitarieni, care
alctuiesc segmentele radicale.
Guvernele din spatiile de cultur si civilizatie crestin au modelat un cult al
tolerantei religioase nscris n sistemul juridic al statelor crestine. Protectia
liberttilor religioase nscrise n sistemul juridic al statelor crestine reprezint o
emanatie a mediului politico-ideologic crestin care s-a ghidat de principiul filosofiei
tolerantei - iubirea universal a aproapelui. Sistemul axiologic crestin a
fundamentat ... drepturile religioase, adncind rezultanta lor moral si etic, or omul
este nscut liber, egal n drepturi prin nssi demnitatea sa divin. Crestinismul,
reflexia sa teologico-politic leag n mod organic drepturile omului, pedagogia
liberttii de doctrina crestin ca expresie a legii lui Dumnezeu [24]. Din aceast
perspectiv Europa ofer exemplul cel mai adecvat de tolerant religioas: potrivit
raportului organizatiei Amnesty International, 45% din cettenii europeni nu comit
violri ale drepturilor religioase, 26% comit putine nclcri si numai 7% comit
Institutul de
ANUAR $TIINTIFIC
16
violri ale drepturilor fundamentale religioase [25]. Rapoartele acestei organizatii
denot n acelasi timp c religia crestin este cea mai persecutat dintre toate
religiile lumii. n acelasi context de cultivare a tolerantei se nscrie decizia
administratiei Clinton de a numi 20 de membri ai Comitetului de Aprare a
Drepturilor Religioase, care s ntretin un flux de informatii spre Guvernul SUA
asupra conditiilor si persecutiilor la care sunt supuse minorittile religioase.
Din momentul aparitiei sale, islamului i-a fost propriu expansionismul. Califii
arabi nu si-au propus s converteasc supusii, ci s-i supun singurului Dumnezeu
recunoscut Alah si profetului su Muhamed. Din aceast logic decurge nvttura
Coranului: Dac Dumnezeu ar fi vrut, ar fi fcut din toti oamenii un singur popor,
condamnndu-se exercitarea violentei mpotriva celor de alt religie [26]. Religia
crestin nu este atacat, ci ignorat, utilitarismul acestei politici fiind vizibil n cazul
Spaniei arabizate pn la Reconquista, maurii cultivnd o cultur si o civilizatie
nfloritoare. Actualmente entitatea geopolitic a islamului promoveaz n numele
luptei pentru Alah sacrificiul suprem al musulmanilor prin rzboiul sfnt. Islamul
nu face distinctie dintre sfera religioas si praxisul societal, interferenta realizndu-se
n baza legii islamice. Creatia n doctrina politico-religioas a islamului denot c
statul islamic este predestinat s lupte pentru aprarea comunittii islamice. ns n
pofida acestor principii ofensive, multe state islamice, maurii, Imperiul Otoman, au
promovat toleranta religioas la nivel de politic de stat.
Lund ca punct de reper Declaratia de la Cairo asupra drepturilor omului n
islam (august 1990), prin care liderii lumii musulmane au semnat un pact moral de
aprare a drepturilor religioase, unii analisti au considerat c islamul politic
contemporan pare s revin la traditia medieval a tolerantei fat de alte religii. n
preambul se reafirm rolul istoric si civilizator al comunittii islamice, creia Domnul i-
a poruncit s aib n grij civilizatia uman n acord cu viata de aici si cea de dincolo, si
s combine cunoasterea cu lupta. Statul islamic protejeaz individul de exploatare si
persecutie, afirmnd libertatea si drepturile n acord cu legea islamic, care este unica
surs de eliminare a discriminrii rasiale si lingvistice, sexuale si religioase [27].
Considerm c aceste aprecieri snt exagerate si nu corespund tendintelor
actuale, or musulmanii si-au propus s devin o fort numeric impuntoare.
Neacordarea de ctre unele tri a liberttilor religioase sau neacceptarea prevederilor
Declaratiei universale a Drepturilor Omului, nu snt altceva dect forme de
manifestare a intolerantei confesionale. Islamul opereaz cu simboluri si imagini,
cum ar fi mitul ncercuirii occidentale si al agresiunii Vestului asupra valorilor
spatiului panislamic care constitue baza unei adevrate mitologii politice.
Spatiul de civilizatie asiatic, n special cel chinez si japonez, a manifestat
tolerant pentru europeni n ciuda politicii portilor nchise promovate pn n
jumtatea a doua a secolului al XIX-lea. Mimetismul acestor dou civilizatii cu
Occidentul s-a datorat vointei elitelor indigene de a depsi timpul istoric si decalajul
economic dintre cele dou axe de civilizatie. Sintagmele Asia asiaticilor si Asia
galben nu mai snt operabile, iar gradul de tolerant religioas a civilizatiei
asiatice fiind semnificativ: perspectiva religioas unitar prin crestinism a Vestului
se contrapune ideii de armonie religioas asiatic, unde diferite religii,
VOLUMUL VI
Institutul de
17
confucionismul si budismul, tatoismul, islamismul si crestinismul coexist pasnic
[28].
n conditiile antagonismului pentru regiunea Cashmir, care risc s se
transforme ntr-o conflagratie de proportii depsind cu mult spatiul geopolitic
afectat, aceast evaluare pare a fi fortat. ns n alte spatii culturale, cum ar fi zona
Asiei de Sud-Est, miracolul economic a condus spre crearea unor comunitti
pacifice, n care confucionismul reevalueaz functia pozitiv a schimbrilor sociale
si disciplinei economice, ncurajaz educatia si progresul social. Confucionismul nu
este o religie a luptei, principiul su fundamental const n a cultiva respectul si
perceptia valorii. Esenta axiologic a confucionismului const n optimism,
paradisul fiind forta pozitiv a universului. Filosofia politic a confucionismului nu
este nici agnostic, nici sceptic, ea identific etica cu politica. Teologia
confucionist consider c guvernarea nu este o simpl manipulare a puterii, ci un
act bazat pe responsabilitatea moral [29]. Prin ndemnul la activitatea practic n
sensul homo oeconomicus, religia confucionist a oferit cadrul cultural de dezvoltare
a unei economii performante.
n cadrul comunittii budiste principiile fundamentale sunt nonviolente, chiar
ascetice, bazate pe moralitate si meditatie. Protectia religioas a budismului este
format pe spatii prospere, variantele lui regionale caracterizndu-se prin
nonviolent si behaviorism societal si statal pacifist. Din punct de vedere canonic,
statul trebuie s aib o penetratie religioas pacific. Temele centrale ale teologiei
budiste, legea Karma si rencarnarea, denot c omul este o succesiune de fenomene
fizice si morale care se dezvolt si se dezintegreaz. Fiecare viat existent este un
impuls pentru o nastere viitoare, iar starea de iluminare omologheaz un sir de
drepturi umane din perspectiva ontologic: dreptul la cuvnt sau dreptul la meditatie
si reflexie. Cert este c ideea nemuririi sufletului proprie budismului contrasteaz
cu ideea crestin de glorificare a pedepsei si schema evolutionist crestin, n care
apocalipsa global este un element esential.
Arta politic indian prin Artachastra omologheaz polarizarea social ntre
conductori si condusi, iar pentru pacea social intern, este necesar Contractul.
Un element important al stiintei politice indiene este constrngerea. J. Nehru afirma
c n Artachastra se degaj principiul rzboiul este continuarea politicii cu alte
mijloace care este inerent raporturilor interstatale. Fiind o religie conservatoare,
datorit pstrrii sistemului de caste, hinduismul nainteaz teoria Karmei n calitate
de lege a universului, cu referint la renasterea sufletului. ns cultul hindus este
mozaicat n urma unor procese istorico-religioase complexe, mai ales
dravidianizarea, adic absorbtia gradual a unor populatii de ctre aerienii
vorbitori de sanscrit. Aceste populatii atac inechitatea social, sanctionat religios,
iar Tamilii din SriLanka cred c viata brahmanilor este una de plceri [30]. Din
aceasta rezult separatismul religios, tigrii tamili acuznd centrul hinduismului
(New-Dehli) de conservare a celor patru caste si antrenndu-se ntr-un adevrat
rzboi care de regul perecliteaz securitatea n zona sud-indian.
Iudaismul a dezvoltat o conceptie politic proprie prin miscarea sionist.
Declaratia Balfour din 1917 a demonstrat dorinta democratiilor occidentale de a
Institutul de
ANUAR $TIINTIFIC
18
sprijini lupta pentru crearea unui stat evreu, iar dup formarea lui pe teritoriul
mandatului Palestina s-a constituit un sistem juridic paralel, unul laico-statal si
altul religios. Demonstratia emergentei factorului religios n societatea israelian
evidentiaz fundamentalismul statului evreu, care explic ntr-o anumit msur
comportamentul su ofensiv, o alt cauz fiind hrtuielile perpetue din partea
arabilor. Partajarea mandatului a transformat Orientul Mijlociu ntr-un focar
important de rzboi, afectnd grav pacea si securitatea regional si global gratie
proliferrii armamentului si transfrontalizrii terorismului, nencrederii reciproce
arabo-israeliene si neputintei comunittii internationale de a media detectarea si
implimentarea solutiilor eficiente, capabile s elimine conflictul si s instaureze
pacea.
Antagonismele religioase pot provoca riscuri la adresa securittii globale,
conflictele interconfesionale, potrivit lui A. Toynbee, aprnd acolo unde
religiile se ntlnesc. Politica la intersectia sa cu religia exprim raporturi de
putere bine determinate, lupta dintre bine si ru transformndu-se n
antagonismul dintre noi si ei. Activismul religio-politic n mediul
international este bine demensionat de fundamentalism, religia fiind necesar
pentru a stigmatiza pe oponenti, considerati imorali.
n pofida faptului c unii cercettori indic asupra posibilittii ca baza
conflictual din perioada postrzboi rece s fie potentat de o dezintegrare pe filier
religioas, considerm c nu este cazul de a exagera fr limite riscurile religiei la
adresa securittii ordinii mondiale, dar n acelasi timp, nici de a accepta ideea
statului omogen universal si elimina anarhia religioas din cadrul sistemului
international. Este dificil de a degaja cu rigoare stiintific dimensiunea confesional
a unui conflict, mai curnd religia nu face dect s imprime o alur ciocnirilor de
interese sau a altor antagonisme: n Orientul Mijlociu mai degrab lupt rabii cu
evreii dect musulmanii cu iudeii, n Iugoslavia restrns srbii cu etnicii albanezi
dect ortodocsii cu musulmanii. Binenteles c nu este cazul de a face abstractie n
aceste sau alte conflicte de aspectul interconfesional, cele mai mari atrocitti de
acest gen producndu-se n timpul rzboiului bosniac.
Asadar, religia este un instrument politic si de securitate n mediul international
contemporan, ea poate s se erijeze ntr-o component a securittii globale. Ideea de
tolerant religioas intra - si transnational, conceptia despre substanta divin a
comunittii, dialogul ecumenic dintre religii si biserici snt elemente care pot
consolida componenta cooperrii n mediul international. Resacralizarea este
rentoarcerea la homo religiosus care ar elimina profanul si crucificarea existential
relevate de pasiunea uman anarhic prin definitie, care face greu predicabil
evolutia sistemului societal global. Libertatea religioas poate fi cadrat pe
concilierea binomului control public, autoritate statal/libertate individual.
Declaratia din 1982 a ONU stipuleaz libertatea constiintei si dreptul la manifestare
religioas, dar n acelasi timp, fiecare cettean fiind reprezentant al societtii civile,
trebuie s fie loial statului si institutiilor sale, leberul-arbitru mai ales a unor secte
genernd anarhie social. Unele state au decretat religii oficiale, iar n altele
pluriconfecionismul a devenit o realitate etnoreligioas. n sistemele democratice
pluraliste exist dou mari componente identitare: 1) dreptul si respectul pentru
VOLUMUL VI
Institutul de
19
comunitatea de origine cultural, lingvistic, confesional; 2) dreptul de dezvoltare a
potentialului spiritual al fiecrui individ.
Echilibrul de putere al mediului international poate fi conservat prin relaxarea
raporturilor centru-perifirie, mari puteri puteri mici. Sfidrile religioase geopolitice
ar putea fi eradicate prin echilibrarea raporturilor de putere si eliminarea
antagonismelor inutile. Numind secolul XXI al religiilor A. Malraux nutrea
speranta c pluralismul fenomenului religios nu va cataliza monopolul violentei
legitime si behaviorismul beligen al fiintei umane, aducnd umanittii rvnita pace
universal printr-o ordine moral sub o autoritate public de competent universal.
Religia este un ghid moral si o identitate de grup, fiind un potential detractor sau
promotor al securittii globale. Considerm c n linii mari potentialul constructiv
prevaleaz net asupra aspectelor distructive, dar care nu pot fi neglijate n numele
identificrii si realizrii solutiilor de securitate.
Institutul de
ANUAR $TIINTIFIC
20
Referin(e
1. Brzezinsky Zb., The Premature Partnership // Foreingn Affairs, vol. 73, 1994, Nr. 2, p.69.
2. Toffler H., Toffler A., Rzboi si antirzboi. Noul sistem mondial. - Bucuresti, 1986, p. 40.
3. Burgat F., Lislamisme en face. - Paris, 200, p.162.
4. Gozlan M., op. cit., p. 48.
5. Ibidem, p. 73-74.
6. Bauer J., op. cit., p. 89.
7. Buchet C., op. cit., p. 57-58.
8. P. De Senarelens, La politique internationale. - Paris, 1992, p.158.
9. Huntington S., op. cit., p. 58.
10. Buchet C., op. cit., p. 58.
11. Ibidem.
12. Conceptie si metodologii n studierea relatiilor internationale, p. 265.
13. Ibidem.
14. Ibidem.
15. Culianu J.P., Religie si putere. - Bucuresti, 1996, p. 192.
16. Huntington S., op. cit, p. 147.
17. Pelassy D., Sans foi ni loi? - Paris, 1995, p. 23-24.
18. Ibidem, p. 10.
19. P de Senarcles, op.cit., p. 176-177.
20. Buchet C., op. cit., p.73.
21. Coste R., LEglise et les droits de lhomme Paris, 1982, p.51.
22. Ibidem, p.28-29.
23. Thual F., Geopolitique de lortodoxie. - Paris, 1993, p.42.
24. Coste R., op. cit., p. 42.
25. The status of religions freedom in OSCE countries. / OSCE ODIHR Buletin, V. 5,
1997, nr. 2, p.7.
26. Delcambre A.-M., op. cit, p. 5.
27. The Cairo Declaration on Human Rights in Islam (1990) / OSCE ODIHR, Bulletin, V.5.
28. Buchet C., op. cit., p. 74.
29. Ibidem, p. 77.
30. Eliade M., Opere, vol. I, - Bucuresti, 1994, p. 231.
Prezentat la 09.06.2008
VOLUMUL VI
Institutul de
21
DIPLOMATIA BIZANTIN:
INSTRUMENT POLITIC DE APLANARE
A CONFLICTELOR INTERNE $I EXTERNE
(ABORDARE ISTORIC)
Byzantine diplomacy is distinct and characterized both by internal political relations
and by the Constantinople relations with the external world, especially with the barbarian
states (pre-statal entities). The specificity of this diplomacy resides in its imperial essence:
the appeasement of numerous internal and external conflicts, including the fascination and
corruption of foreigners, interference in ecclesiastical affairs.
Diplomatia bizantin dateaz din anul 395, dup sciziunea Imperiului Roman n
Imperiul Roman de Apus si cel de Rsrit, avnd un parcurs istoric de peste un mileniu.
Termenul Bizant, ce semnific partea rsritean a Imperiului Roman, a fost
introdus n circuitul politic si academic de ctre savantii umanisti doar n sec. al
XVIII-lea, dup cucerirea acestuia de ctre turci.
Faima si influenta Bizantului, manifestate pe parcursul ntregii sale existente, se
datoreaz nu doar traditiilor politice si culturale durabile, dar si scolii diplomatice de
exceptie ce a exercitat o influent incontestabil asupra evolutiilor politice din
Europa Medieval, Venetia si statele italiene, Franta, Rusia, Turcia etc.
Reiesind din particularittile evolutiei social-politice a Imperiului, istoria
diplomatiei bizantine poate fi conventional divizat n 3 perioade:
Prima perioad (prima jum. a sec. al IV-lea - sec. al VI-lea) este caracterizat
prin marea migratiune a popoarelor si invaziile triburilor barbare asupra Bizantului.
A doua perioad (secolele VI-IX) este marcat de aparitia statelor barbare si
influenta acestora asupra relatiilor diplomatice ale Bizantului.
A treia perioad, fundamental pentru diplomatia bizantin (sec. al Xlea - anul
1453), se remarc prin procesele ce vizeaz frmitarea feudal, diminuarea puterii
politice centrale, lupta continu mpotriva cotropitorilor strini, dintre care cel mai
dezastruos impact din istoria milenar a Bizantului l-a avut rzboiul cu turcii. n faza
istoric respectiv se produce schisma bisericilor (1054) - ruptura oficial dintre
biserica crestin de Apus si cea de Rsrit. Biserica rsritean a fost denumit
greco-catolic, iar cea din Apus romano-catolic. Divizarea propriu-zis a
bisericilor a avut loc dup 1204, cnd trupele de cavaleri cruciati au cucerit Imperiul
Romeielor, stpnindu-l pn n 1262.
Specificitatea diplomatiei bizantine este conditionat nu doar de diversitatea
etnic a imperiului, ce ngloba n jur de 20 de grupri tribale (greci, sirieni, hanti,
armeni, georgieni, evrei, traci, iliri, triburi din Asia Mic s. a.), ci, n primul rnd, de
predominanta asa-numitei civilizatii mixte. N. Iorga invedera n lucrarea sa
Byzance apres Byzance (1935) faptul c Bizantul a reprezentat un complex de
institutii, un sistem politic, o conceptie religioas; un model de civilizatie,
caracterizat prin traditile intelectuale elene, religia ortodox si tot ce se refer la art.
Institutul de
ANUAR $TIINTIFIC
22
O dat cu formarea Imperiului Roman de Rsrit si dezvoltarea statelor barbare
se atest schimbri notorii n cadrul serviciului diplomatic bizantin.
n schimbul politicii de obidient fat de Roma se proiemineaz tendinta spre
colaborare si concurent. Schimbarea de atitudine a avut loc nu doar din cauza
fortificrii pozitiilor militare si politice ale barbarilor, dar si ca urmare a prelurii
neintermitente si destul de eficiente a secretelor artei diplomatice bizantine. n
consecint, principiile si regulile comportamentului diplomatic sunt asimilate de ctre
barbari.
n aceste circumstante, Constatinopolul era obligat s-si consolideze securitatea
statal prin mecanisme de pacificare a barbarilor si de racolare a noilor aliati.
Pentru prima dat n istorie, mpratii bizantini au instituit structuri
guvernamentale specializate n activitatea extern si n instruirea diplomatilor
profesionisti, ce erau ulterior delegati n calitate de ambasadori la curtile strine. O
atentie deosebit se atribuia etichetei diplomatice. Ambasadorii erau nvtati s se
comporte politicos n relatiile cu strinii, s nu aduc critici, ci dimpotriv, s laude
aspectele vietii de peste hotare.
Cu toate acestea, obiceiurile bizantine stirbeau din valoarea si efectele metodelor
diplomatice acceptate. Solii strini, sositi la Constantinopol, urmau s treac mai
multe probe de ncntare, pe parcursul crora curtea bizantin fcea tot posibilul
pentru impresionarea acestora. n primul rnd, o dat cu sosirea trimisilor din trile
strine, acestia erau gzduiti n asa-numita Casa ospitalittii romane extrem de
luxoas si foarte bine pzit. La prima audient, legatului nu i se permitea s se
adreseze n mod direct mpratului, ci doar prin intermediul logoftului. Pentru a
insufla trimisilor team si respect pentru mprat, tronul acestuia (n timpul
plecciunii)
se ridica putin cu ajutorul unui mecanism special. Dup gestul plecciunii, cnd
ambasadorul ridica putin capul, acesta era surprins de misterul celor ntmplate.
$i mai mare era uimirea solilor, cnd miracolul tehnic, inventat de bizantini, fcea ca
cei doi lei de aur, situati la picioarele mpratului, s urle cu groaz.
Uneori aceste efecte miraculoase nu strneau acelasi entuziasm, nu rezistau
influentei timpului. Liudprand episcopul Cremonei, ambasadorul regelui Italiei
Beregariu, fcnd o cltorie n sec. al X-lea la Constantinopol, descrie cu entuziasm
impresiile sale nemaipomenite de la prima audienta la mprat. Cu toate acestea, n
descrierile sale despre cea de-a doua vizit la Constantinopol, el relateaz despre
cele vzute n tonalitti ironice, caricaturale. Pe ct l entuziasmau cele vzute
odinioar, pe att acestea i trezeau acum ironia.
Avnd ca obiectiv convingearea trimisilor trilor strine de mretia si amploarea
puterii militare, acestia erau obligati s asiste la paradele militare special organizate,
n timpul crora unele si aceleasi trupe defilau pe cerc (iesind din unele porti si
intrnd pe altele). Schimbarea permanent a munitiilor si a echipamentului acestor
trupe creau iluzia unei armate numeroase. n vederea crerii unui sentiment de grea
accesibilitate spre Constantinopol, acestia erau dusi spre oras pe ci ocolite, fiind
asigurati c drumul parcurs este singura cale de acces.
Cu sigurant, trimisii barbarilor constientizau vastitatea si mretia Imperiului
Bizantin si fr recurgerea la aceste siretlicuri. n drumul spre Constantinopol
VOLUMUL VI
Institutul de
23
acestia deseori observau statii postale atribut structural necesar oricrui imperiu.
Autocratii romani treptat dezvoltau o retea ramificat de comunicatie diplomatic. Ei
tindeau spre perfectionarea sistemului, astfel nct toat informatia intern, ct si cea
extern s ajung spre destinatie fr nici o ntrziere.
Statul Bizantin acorda o atentie deosebit mentinerii si dezvoltrii retelei de
spionaj, care, de obicei, se afla n conexiuni strnse cu activitatea diplomatic.
Deghizati n comercianti, peregrini, misioneri, oamenii imperiului penetrau n
orasele si palatele strine pentru a afla informatii despre planurile secrete ale
adversarilor. Cu o retea de spionaj nu mai putin eficient se puteau mndri Midia,
Persia etc. Regele Persiei, Hozroi, pasionat de stiint, bun cunosctor al filosofiei si
matematicii, mare admirator al lui Platon, prin fixarea unei remunerri nalte pentru
activitatea spionilor, a reusit s asigure controlul asupra tuturor evenimentelor
importante de natur politico-militar ce aveau loc la romani.
Astfel, n diplomatia bizantin, de rnd cu structurile traditionale necesare erau
prezente si unele inovatii extravagante, ce trezesc zmbetul diplomatilor contemporani.
Pentru examinarea relatiilor diplomatice ale Bizantului cu trile barbare, pe
lng sursele informationale contemporane, o mare nsemntate o au si variatele
izvoare ce reflect istoria diplomatiei Bizantului din perioada guvernrii lui Iustinian
si dup el. Printre acestea sunt si scrierile lui Procopiu Cezareeanul, Agafii
Mirineianul, Constantin Bagreanarodni s. a.
n lucrrile mentionate este reflectat multiaspectualitatea relatiilor religioase,
economice si strict diplomatice ale Constantinopolului cu gotii, pecenegii, hazarii,
tracii, rusii, bulgarii, ungurii. La sf. sec. al IX-lea nc. sec. al X-lea, Rusia juca un
rol nsemnat n evolutia Bizantului (nvlirea asupra posesiunilor bizantine, atacurile
asupra Constantinopolului, ptrunderea n Caucaz, comertul intens n Hazaria). n
vederea confirmrii oficiale a acestei teze savantii aduc n atentie Tratatul din 2
septembrie 911, ncheiat ntre Bizant si Rusia, care ncepea astfel: Noi, fiind de
neamul rus, ... (urmeaz enumerarea ambasadorilor si oaspetilor), suntem trimisi de
Oleg, marele cneaz rus si de supusii si ...".
n literatura de specialitate sunt reflectate practic toate opiniile privind
aprecierea fiecrui tratat drept act diplomatic determinat. Pe lng divergentele
evaluative, exist si preri identice ce se rezum la faptul c letopisetul din anul 907
este doar un acord preliminar, pe baza cruia n anul 911 a fost ncheiat Tratatul
propriu-zis. mprtsim acest punct de vedere, deoarece abordarea respectiv
permite clasificarea documentelor si faciliteaz utilizarea acestora n analiza istoric.
Astfel, conform opiniilor cercettorilor, prevederile Tratatului din anul 911
completeaz stipulrile Acordului din anul 907. Acestea prezint nu doar conditiile
comertului dintre Bizant si Rusia, ci abordeaz aspecte ce se refer la nclcarea de
ctre ambele prti a dreptului penal si civil; angajamentele internationale ale rusilor
privind restituirea averii bizantinilor victime ale unor accidente; obligatiile de
rscumprare reciproc si de rentoarcere a prizonierilor, sclavilor fugari.
Prevederile Tratatului creeaz impresia c bizantinii erau serios ngrijorati de
comportamentul rusilor pe teritoriul lor. Constantinopolul constientiza
importanta, n primul rnd, a relatiilor politice cu Rusia si, prin urmare, se
Institutul de
ANUAR $TIINTIFIC
24
strduia s reglementeze aceste raporturi nu doar de pe pozitie de fort, ci si prin
metode diplomatice si negocieri.
VOLUMUL VI
Institutul de
25
n acest context, lucrarea lui C. Bagreanorodni (sectiunea Documente i
materiale) prezint practica diplomatiei bizantine n raport cu vecinii si de nord. D.
Moravcic a caracterizat sectiunea respectiv drept o lectie practic a diplomatiei
bizantine.
Autorittile bizantine fixau taxe vamale nalte la mrfurile importate n vederea
limitrii accesului n Constantinopol a rusilor si a barbarilor cu mrfurile sale.
Reprezentantii mpratului erau foarte exigenti si reprimau orice nclcare a regulilor
comerciale. n opinia lui M. Levcenco, aceast atitudine, posibil c, a provocat
asediul Constantinopolului de ctre Rusia n anul 941. Dup trei ani de lupte
crncene dintre acestia, din initiativa Constantinopolului a fost ncheiat tratatul de
pace. Dup semnarea acordului de ctre solii greci si cneazul Igor pe Dunre
(posibil, n Kiev), cneazul decide trimiterea solilor si la Constantinopol. Acolo,
mpreun cu mputernicitii mpratului au fost definitivate prevederile acordului,
notificat n limbile rus si greac. Dup partea introductiv (identic cu cea a
tratatului din anul 911) urmeaz jurmntul solilor, care din numele cneazului Igor
dau cuvntul de onoare de a respecta conditiile stipulate n tratat. Pentru a se asigura
de vreo uneltire a rusilor, diplomatii bizantini au fcut modificrile de rigoare n
jurmntul solemn.
Tratatul a obtinut efect juridic doar dup aprobarea acestuia de ctre cneazul
Igor si acolitii si. Acestia au depus jurmntul de credint Tratatului de la Kiev pe
colina unde a fost instalat idolul lui Perun. La finele ceremoniei, cneazul Igor le-a
oferit daruri bogate solilor bizantini si le- a permis s plece.
Relatiile comerciale nu erau doar un simplu mijloc de colaborare si coexistent
pasnic dintre Constantinopol si trile barbare. Astfel comertul Bizantului cu
Bulgaria era att de intens, nct n anul 890 a degenerat ntr-un adevrat rzboi.
Conflictul a izbucnit ca urmare a intrigilor urzite de speculantii bizantini care, prin
monopolizarea comertul cu Bulgaria, au contribuit la transferarea negotului bulgar
din Constantinopol n Tessalonic si la impunerirea unor nalte taxe vamale pentru
importul mrfurilor bulgare.
n acest context, regele Bulgariei Simion se pronunt categoric mpotriva
discriminrii comerciale a negustorilor bulgari. ns Protestul nu strneste nici o
reactie la Constantinopol, ceea ce l determin pe rege s ia decizia de a ncepe
operatiunile militare. n acest rzboi penru prima oar au fost implicati ungurii, care
au rspuns pozitiv la solicitarea lui Leon al VI-lea de a-i oferi ajutor n lupta
mpotriva bulgarilor, iar interventia ungurilor n rzboi denot prima implicare
militar a acestora pe arena international. Fiind ademeniti de profitul imens, ungurii
au acceptat invadarea Bulgariei. n lupta cu ungurii regele Simion este nfrnt, fapt
ce nu-l mpedic s-si refac n curnd pozitiile. n vara anului 892, prin ncheierea
aliantei cu pecenejii, el pusteieste Atelicuza, unde n acel timp se aflau taberele
ungurilor, si nfrnge trupele bizantine lng Bolgarofighe. Conform Tratatului de
Pace din anul 904, Bizantul cedeaz Bulgariei un teritoriu considerabil angajndu-se
s plteasc un tribut considerabil. Dup aceste evenimente, gratie activittii
diplomatice bine organizate, pe parcursul a 20 de ani ntre Bizant si Bulgaria s-au
mentinut relatii de pace si ntelegere.
Institutul de
ANUAR $TIINTIFIC
26
Relatii diplomatice durabile au fost stabilite inclusiv ntre persi si bizantini. De
obicei, cooperarea diplomatic se intensifica n perioada ncheierii armistitiului ori a
tratatelor de pace. Astfel, Hozroi, dndu-si seama c nu-i mai st n puteri s duc
operatiuni militare n Colhida mpotriva romanilor, a decis s ncheie pace. n acest
scop el trimite n Constantinopol reprezentantii ambasadei n frunte cu Zih, care
aveau autoritate la persi.
n rezultatul ndelungatelor negocieri prtile au convenit urmtoarele: n
conformitate cu dreptul rzboiului, romanii si persii pstreaz achizitiile fcute n
orase sau fortificatii; ambele prti se angajau s se abtin de la operatiunile militare
pn cnd ambii crmuitori vor ajunge la un numitor comun n ceea ce priveste
instituirea pcii durabile. Cu toate c Zih a obtinut doar un armistitiu, totusi
operatiunile militare au ncetat, pentru un timp ndelungat.
Notificm faptul c n vederea realizrii intereselor politice, inclusiv biserica
medieval, papalitatea recurgea nu doar la canoanele religioase, la forta militar, dar
si la diplomatie. Cu ct mai contradictorii erau disensiunile religioase si politice, cu
att mai stringent devenea necesitatea aplicrii diverselor mijloace si procedee
diplomatice.
Priorittile bisericii Romane se rezumau la rezolvarea unei sarcini triple: unificarea
bisericii n baza dogmelor religioase si instaurarea influentei politice unilaterale a
papalittii; supunerea mpratilor bizantini bisericii romane; crestinizarea barbarilor.
Sciziunea bisericii crestine romane si atenuarea influentei papale n imperiu au
nceput o dat cu preluarea puterii de ctre Leon cel Mare (a. 440-462), ctitorul
monarhiei papale n Occident. n Orient, ns, patriarhii Alexandriei (partial, Chiril, a.
422-444, si Dioscor, a. 444-451) ncercau s obtin influenta prestolului papal. Pe
fundalul acestor evolutii, dup cum ne comunic istoricul francez Ch. Dile, ncep s se
manifeste din ce n ce mai evident vechile conflicte interetnice si tendintele separatiste.
Pe lnga acestea, n biserica roman existau divergente serioase cu caracter
dogmatic si religios. Nestor, patriarhul Constantinopolului, propovduia c Christos
trebuie perceput ca fiind expresia naturii omenesti si a celei divine, c Isus a fost
doar omul, devenit Dumnezeu. ns oponentul principal al patriarhului, Chiril
Alexandriischii n anul 431, avnd sustinerea papei, a blamat nestorianismul la asa-
numitul sobor Efes. Ctiva ani mai trziu nvttura lui Chiril a fost adus de Evtahii
pn la monofizitism - nvttur care nega n mod categoric natura uman a lui
Christos. Patriarhul din Alexandria, Dioscor, a sustinut aceast dogm si a asigurat
triumful ei la urmtorul sobor din Efes.
Totusi monofizitii nu s-au mpcat cu noile viziuni. Pe parcursul unei perioade
ndelungate de timp ei continuau s ntemeieze n Egipt si Siria biserici ce promovau
tendinte separatiste. Roma era nevoit s se mpace cu fortificarea puterii patriarhale
din Constantinopol, care, gratie protectiei mpratului, a devenit o veritabil
papalitate a Orientului.
Conflictul se intensifica tot mai mult: pe de o parte, atotputernica papalitate din
Occident tinde s se elibereze de puterea imperial, pe de alta se instituie Biserica
Oriental sub tutela mpratului, ce devine instrument al puterii de stat.
VOLUMUL VI
Institutul de
27
Cu timpul, disensiunile respective devin mai putin nuantate, ndeosebi n
perioada guvernrii lui Iustinian. O nou orientare politic se cristalizeaz o dat cu
venirea lui Iustinian la guvernare. Principala grij a mpratului era concilierea cu
Roma si nlturarea sciziunii. n vederea realizrii acestei nzuinte Constantinopolul
timp de trei ani (a. 518-521) urmrea insistent monofizitii pe teritoriul ntregului
Orient. Constientiznd faptul c pentru unificarea imperiului se cere n mod
inevitabil o aliant cu papa, Iustinian si directioneaz toate eforturile n acest sens.
Astfel, n a. 525 papei Ioan i-a fost organizat o receptie luxoas si solemn cu
ocazia vizitei acestuia la Constantinopol, care l-a impresionat.
Treptat, pentru a face pe plac Romei, Iustinian permite soborului din
Constantinopol (a.536) s anatemizeze nesupusii, s jefuiasc bisericile si localittile
ereticilor (a. 537-538). n conditiile n care au ncetat presiunile (n anul 543), el
ofer posibilitate monofizitilor de a-si restaura bisericile si a ntreprinde actiuni
concrete pentru a obtine de la papa dezaprobarea indirect a deciziei soborului din
Halcida n cadrul soborului din Constantinopol (a. 553).
Asadar, diplomatia bizantin este distinct si caracterizeaz att relatiile politice
interne, ct si legturile Constantinopolului cu lumea extern, n special cu statele
(formatiunile prostatale) barbare. Specificitatea acestei diplomatii const n esenta
sa imperial: aplanarea numeroaselor conflicte interne si externe, inclusiv prin
fascinare si corupere a strinilor, implicare n treburile bisericesti.
Bibliografie
1. Zorin V., Semionov S., Skazchin S., Istoria Diplomatiei V. I, Editura stiintific,
Bucuresti, 1962.
2. Istoria diplomatiei V. I, sub ngrijirea lui V. Potemkin, Editura Cartea Rus, 1946.
3. V. Fenmx, Hcropnx nnnomarnn, xypc nexnn, uacrt I, Knmnnen: Iocynnnepcnrer
Monont, 1996.
4. Hcropnx nonnrnuecxnx n npanontx yuenn. Cpenne nexa n Bospoxenne. M., 1986.
5. Henuenxo M.B. Ouepxn no ncropnn pyccxo-nsanrncxnx ornomenn. M., 1956.
6. Ara]n M. O napcrnonannn Rcrnnnana. M., 1954.
7. Hnxoncon A. Hrantxncxax cncrema: nnnomarnuecxoe ncxyccrno. M., 1962.
8. Vantnona B. Honnrnxa nsanrncxoro npannrentcrna n sanoenanno Hrannn n
pesyntrart nsanrncxoro sanoenannx // Becrnnx Mocxoncxoro ynnnepcnrera,
1958, N3.
Institutul de
ANUAR $TIINTIFIC
28
$COALA DIPLOMATIC VENETIAN:
ESENTA $I FORMELE DE MANIFESTARE
Venice exerted a considerable influence on the development and dissemination of new
diplomatic forms and methods taken over from the European monarchies. The Venetians left
great experiences and exceptional models of diplomatic relations among states, royal courts
and monarchies for humanity. In the 15
th
-16
th
centuries the process of contemporary diplo-
matic service and establishment of diplomatic permanent missions was completed.
Venetienii, gratie colaborrii intense si de lung durat cu Orientul, au preluat
teoria diplomatic a bizantinilor si au transmis concettenilor si italieni
predispunerea spre ftrnicie si suspiciune. Acestia au fost primii care au instituit un
sistem integru al serviciului diplomatic, mentiona ilustrul H. Nicholson ntr-un
discurs.
Datorit relatiilor intense si de lung durat cu Orientul, Venetia a devenit
comoara cunostintelor si a experientei diplomatice din care se dezvolta si
perfectiona diplomatia statelor europene. Despre acestea ne relateaz arhivele de stat
si cele 21.177 de instructiuni si dri de seam ale ambasadorilor, ce s-au pstrat pn
n zilele noastre ntr-o form sistematizat si care cuprind nou secole (din 833 pn
n 1797). n arhive au fost depozitate si pstrate rapoartele de finalizare a misiunilor
ambasadorilor, alte documente diplomatice de mare important.
Deja n sec. al XIII-lea au fost introduse crti (registre) speciale pentru
nregistrarea tratatelor: Cartea tratatelor (Patti) n care erau notate cele mai
relevante acte de stat; Cartea evenimentelor memorabile (libri commemioriali),
unde erau nregistrate actiunile curente la nivel de stat, ce puteau servi n calitate de
precedente diplomatice. Cu toate acestea, sistemul de nregistrare si pstrare a
documentelor nu era pe potriva asteptrilor guvernatorilor si diplomatilor, de aceea
la mijl. sec. al XIV-lea Andrei Dandolo introduce trei noi culegeri: Liber Albus,
unde erau notate tratatele ncheiate cu Orientul (Bizantul, Armenia si Ciprul); Liber
Blancus, n care erau prezentate tratatele semnate cu statele italiene; Liber
Pactorum, ce includea toate celelalte tratate [1].
Spre regret, studierea atent a surselor primare prin prisma viziunilor altor autori
ne permite s depistm doar unele caracteristici si principii notorii ale diplomatiei
venetiene.
Se pare c venetienii au fost primii dintre europeni care au constientizat
necesitatea informrii periodice a ambasadorilor despre evenimentele petrecute n
propria tar prin intermediul asa-numitelor buletine informationale (avissi),
lrgindu-le astfel cunostintele si posibilittile de a manevra ct mai constient si mai
plenar n tara de resedint.
Cu toate acestea, initiativele ambasadorilor erau stopate de instructiunile
detaliate despre ce, cum si cnd trebuie s vorbesti, precum si despre subiectele
VOLUMUL VI
Institutul de
29
concrete de supraveghere si analiz. Un exemplu elocvent n acest sens -
ambasadorului venetian Contarini i-a fost poruncit s participe la ceremonia de
cstorie a lui Carol al VIII-lea si s prezinte o urare care, conform instructiunilor,
trebuia s fie expus ntr-un limbaj pompos si ntr-un stil elegant [2].
Crend pentru prima dat un sistem integru al serviciului diplomatic, Venetia
stabilea un regim destul de aspru de desemnare si de activitate a ambasadorilor.
Initial ambasadorii si exercitau atributiile doar 3-4 luni. Pe parcursul sec. al XV-lea
mandatul acestora a fost prelungit pn la doi ani. Ambasadorul [3] nu avea dreptul
s detin vreo proprietate n tara de resedint sau s-si ia cu sine familia, deoarece
sotia n timpul discutiilor putea s divulge din ntmplare persoanelor cointeresate
informatii secrete. n 1481 a fost adoptat o decizie special, ce interzicea
ambasadorilor venetieni a ntretine discutii pe probleme politice cu persoane
particulare strine si a mentiona ceva din domeniul politicii n scrisorile lor private.
Pozitia solilor venetieni se nrutteste si mai mult o dat cu adoptarea hotrrii ce
prevedea pedepsirea oricrui supus al Venetiei (prin izgonire si aplicarea unei
amenzi de 2000 de ducati ) n conditiile n care acesta si-a permis s discute treburile
statale cu diplomati strini. Solului i se indica cu strictete c dup revenirea sa n
tar s dea toate darurile obtinute senioriei, iar peste 15 zile dup finalizarea misiunii
s prezinte o dare de seam - relazione.
Desfsurarea activittii diplomatice se complica si din considerentul c guvernul
cerea de la solii venetieni prezentarea informatiilor cu caracter, exclusiv, de spionaj,
ce urma s fie codificat.
nc de timpuriu republica venetian dispunea de persoane cu un nivel de
calificare nalt ce se preocupau de elaborarea si descifrarea mesajelor codificate. Mai
trziu, Consiliului celor 10 i-a fost ncredintat misiunea de a veghea asupra
cifrurilor statului si s se ngrijeasc de ntocmirea periodic a altora noi. Tehnica
codificrii era simpl si presupunea nlocuirea literelor alfabetului latin cu cifre
arabe, liniute, puncte, figuri arbitrare. Deseori, depesele secrete, nimerind la agentii
de securitate din statele strine, erau relativ usor descifrate. Corespondenta
diplomatic codificat, ce apartinea solilor strini provoca reactii negative din partea
principilor trilor de resedint. Astfel, sultanul Baiazid al II-lea, aflnd c baiolul [4]
Djeremalo Marcello remite guvernului su scrisori codificate, porunceste acestuia s
prseasc tara timp de trei zile.
ntretinnd relatii diplomatice cu multe state ale lumii, Venetia delega n acestea
att reprezentanti oficiali ambasadori, baioli, ct si neoficiali - agenti secreti,
spioni. Asemenea Bizantului, Venetia folosea iscusit serviciile preotilor si ale
doamnelor aristocrate, care deseori erau prezenti la discutiile de la palat. Pe lng
domnitorul Moldovei (pe lng alti principi) mai multe persoane au reusit s se
aranjeze n calitate de medici. Aceste persoane trimiteau periodic n Venetia scrisori,
- adevrate rapoarte diplomatice, n care era reflectat situatia politic sau
economic a unei sau altei tri. n regiunile transfrontaliere, Venetia beneficia de
serviciile informatorilor - asa-numitilor exploratores. [5]
Institutul de
ANUAR $TIINTIFIC
30
Conditiile aspre de activitate, regulile stricte de comportament determinau multi
oameni bine informati si talentati s se eschiveze de la acest gen de activitate. n sec.
al XVI-lea, practic, nimeni nu pretindea si nu era de acord cu exercitarea functiei de
ambasador venetian. Conform edictului din 1271, cel care renunta la misiunea
diplomatic, era supus unei amenzi considerabile. Cu timpul cutuma venetian a fost
codificat n Pravila ambasadorilor florentini (1421). Pravila stipula necesitatea
aplicrii diverselor sanctiuni, chiar pn la privarea de drepturile civile a cettenilor
si a soliilor, care nu demonstrau dibcie si ascultare n timpul exercitrii
atributiilor diplomatice.
Desi i erau proprii si unele aspecte negative, diplomatia venetian a fost una de
succes care si-a justificat aprecierile pozitive. Din toate statele italiene si europene,
care dispuneau de armat slab si de resurse interne neconsiderabile, Venetia a fost
unica care a reusit eficient s compenseze aceste neajunsuri printr-o activitate
diplomatic bine organizat.
Prelund experienta diplomatiei bizantine, Venetia o implementeaz iscusit din
perspectiva propriului interes si beneficiu. Fiind o exceptie ntre statele italiene, ea a
izbutit s revalorifice metoda diplomatic bizantin trecnd-o prin propria filier de
perceptie si ntelegere, crend n cele din urm, metoda diplomatic venetian.
Metoda diplomatic venetian a fost preluat practic simultan de ctre toate
celelalte orase comerciale din Italia: Genova, Pisa, Florenta etc. Acestea aveau
nevoie de o diplomatie eficient n conditiile n care dispuneau de multe posesiuni,
conduse de unul sau trei consuli, alesi de electorii metropolei sau ai coloniei.
Consulii exercitau competente jurisdictionale civile, si mai ales, comerciale n
litigiile concettenilor si. Principala lor misiune consta n solutionarea conflictelor
dintre autorittile locale si populatia coloniilor italiene. Uneori, aceste litigii erau
solutionate doar gratie interventiei conductorului statului. Astfel, consulul factoriei
venetiene din Alexandria a reusit s obtin zece audiente anuale la sultan.
Profesionalismul diplomatic al Constantinopolului si al Venetiei au contribuit la
formarea diplomatilor, solicitati nu doar de ctre italieni, dar si de alte state
europene. n acest sens vom mentiona c n anul 1300, papa Bonifaciu al VIII-lea a
invitat mai multe personalitti importante din Europa, inclusiv ambasadori pentru a
participa la o serbare jubiliar. La acest eveniment au fost prezenti doar din Florenta
12 ambasadori, ce reprezentau nu doar propriul oras, dar si Franta, Anglia, Ungaria,
Sicilia etc. Ilustrii diplomati ai Italiei - Dante, Petrarca, Boccacio, Gviciardini s. a.
au lsat pagini de glorie n istoria diplomatiei universale.
O contributie notorie n istoria diplomatiei europene si mondiale i revine lui
Niccolo Machiavelli. Remarcm ns c activitatea sa n calitate de scriitor si
diplomat nu ntotdeauna se nscrie n cadrul unor perceptii general acceptate.
Aceast activitate derula ntr-un context istoric concret, caracterizat prin luptele
guvernatorilor pentru unificarea sau dezmembrarea Italiei, si prin tendinta statelor
strine de a supune Italia. El recunostea n persoana lui Cesare Bordgia o voint
puternic, un spirit prevztor si o mare eficient n luarea deciziilor - calitti, care,
n opinia sa, puteau salva Italia de la aservirea francez, spaniol sau german.
VOLUMUL VI
Institutul de
31
Conform asertiunii machiavelliste, pentru realizarea acestui scop toate mijloacele
erau bune. Concluziile sale politice au devenit indispensabile n demersurile multor
suverani europeni: Carol al V-lea, Filip al II-lea, Henrih al IV-lea. Ulterior, teoriile
lui Machiavelli au fost preluate si aprofundate n filosofia lui Hegel si a discipolilor
si.
Nicholson afirma c urmasii lui Machiavelli practic au anihilat valoarea teoriei
sale si a eticii diplomatice. n acelasi timp, Nicholson diminueaz tonalitatea
categoric, concretiznd c acestea au avut o contributie important n dezvoltarea si
perfectionarea mecanismelor activittii diplomatice din perioada dat.
n sec. XV-XVI o mare atentie era acordat instituirii misiunilor diplomatice,
solii fiind acreditati n prezenta regilor. Cauza principal care a intensificat procesul
de instituire a reprezentantelor permanente consta n necesitatea obtinerii operative a
informatiilor, inclusiv si a celor cu caracter secret. Aceste mprejurri obligau solii
s se afle permanent n preajma conductorilor, nsotindu-i practic peste tot la
vntoare, rzboi, odihn, distractie.
Prima ambasad permanent n sensul actual al cuvntului a fost acreditat n
1450 de ctre ducele Milanului la palatul lui Cozimo de Medici. ( n acest context,
mentionm c primul reprezentant permanent al papei - apocrisaria la Curtea
bizantin, a fost desemnat nc n a. 453). Pe parcursul urmtorilor 15 ani acest
exemplu a fost urmat de aproape toate statele italiene si europene. Initial, acesti
reprezentanti erau numiti nu ambasadori, ci oratori-rezidenti si erau
desemnati, de obicei, nu din rndul reprezentantilor pturilor de jos. De ex.,
Ludovic al XI-lea, si-a trimis brbierul n fruntea unei delegatii oficiale pentru a
negocia cu Maria de Burgundia; Florenta a delegat un farmacist pe nume Matei
Palmeriu la Neapol, iar doctorul de Pueblo, care pe parcurs de 20 de ani reprezenta
Spania la Londra, era nesplat si grosolan, fapt ce l-a determinat pe Henrih al
VII-lea s cear succesorului acestuia s aib o mai aleas capacitate de a dialoga
cu oamenii. Este greu de crezut c acesti oameni aveau calittile diplomatilor din
sec. XV-XVI, n baza crora istoricii diplomatiei concludeau c diplomatul trebuie
s fie un bun lingvist si, mai nti de toate, trebuie s cunoasc foarte bine latina,
care n acele timpuri era lingua franca (limba universal); el trebuie s
constientizeze c toti strinii trezesc suspiciune si de aceea trebuie s-si ascund
viclenia printr-o nftisare binevoitoare de om monden; el trebuie s fie o gazd
bun si s aib un buctar de exceptie; el trebuie s fie un om cu gusturi fine, s
aib o nalt eruditie si s dialogheze cu scriitorii, artistii si savantii; el trebuie s
fie un om tolerant si deschis s duc tratative pe ndelete, fcnd concurent artei
negocierilor si iscusintei de a bate pasul pe loc, caracteristice Vaticanului; el
trebuie s fie calm si capabil de a primi stiri proaste fr a demonstra semne de
iritare si fr a divulga sentimentele sale propriu-zise; viata lui privat trebuie s
fie ntr-att de ascetic, nct s nu dea nici un motiv dusmanilor de a rspndi
zvonuri scandaloase; el trebuie s fie ngduitor fat de sef si s fie capabil de a
diminua din tonalittile categorice a instructiunilor primite. n sfrsit, el trebuie s
nteleag c victoriile diplomatice provoac pentru partea advers sentimentul de
Institutul de
ANUAR $TIINTIFIC
32
umilint si de revans. Un bun diplomat niciodat nu trebuie s recurg la
amenintri, presiuni sau njurturi.
VOLUMUL VI
Institutul de
33
De acest gen erau instructiunile adresate diplomatilor italieni, care aparent erau ntr-
o serioas disonant cu metoda diplomatic, aplicat de italieni n sec. al XVI-lea.
De fapt, solii din cadrul misiunilor diplomatice italiene primeau instructiuni de
dou categorii: unele erau destinate pentru activitatea public (posibil c
instructiunile expuse mai sus sunt din aceast categorie), altele erau secrete.
Solilor li se cerea de a se acomoda conditiilor locale si a percepe ct mai profund
intrigile politice de pe teren. n unele cazuri, solii, ndeosebi cei venetieni, recurgeau
la omorurile politice. n schimb, altii tindeau s fac ct mai multe prietenii n
cercurile de elit si n acest sens recurgeau cu mare tact si discernmnt la dri de mit si
de subsidii. Treptat, mituirea a devenit regul de comportament pentru diplomati si,
practic, toti curtenii, cu exceptia poate, a celor care erau n asteptarea decernrii unor
ranguri, ordine, onoruri civile si heraldice. Se considera a fi inacceptabil gestul de luare a
mitei sau de acceptare a unor subsidii, n scopul trdrii intereselor propriei tri.
Astfel, anume aceste si alte caracteristici ale diplomatiei italiene au stat la
originea metodei diplomatice moderne si contemporane, care poate fi calificat doar
ca fiind neeficient si lipsit de luciditate, totodat, caracterizndu-se prin trsturi
de insistent profesional, atingerea scopului scontat prin mijloace netraditionale.
Instrumentul principal al metodei diplomatice din Italia secolelor XV-XVI era
negocierea diplomatic. Vom examina acest proces prin intermediul celor dou
manifestri ale sale: ncheierea tratatelor i diplomatia de conferint.
Procesul de ncheiere a tratatelor n sec. al XV-lea se complica din cauza
traditiilor feudale si a principiului de superioritate papal. n pofida acestor
dificultti negocierile dintre suverani derulau frecvent si dup scheme metodologice
din ce n ce mai complicate. De rnd cu tratatele simple se ncheiau si tratate mai
detaliate, de ex. protocoale - acorduri, ce includeau lista prevederilor negociate.
Aceste protocoale, de obicei, nu se semnau. Din aceast perioad dateaz si
edenturile (endentures) documente ce erau tiate n zigzag, n dou, fiecreia
dintre prti revenindu-i respectiv cte una.
Cele mai importante tratate n care erau stipulate cele mai responsabile
obligatiuni se aprobau de ctre notarii papali. Ele erau denumite acte autentice (act
authentique). Doar papii aveau posibilitatea de a scuti monarhii de la ndeplinirea
jurmntului fixat n actul autentic, iar n cazurile de nclcare a acestuia, notificat
oficial de ctre notarul din Vatican, papa era n drept s-i excomunice.
De obicei, tratatele erau ratificate de ctre monarhi. Procedura de ratificare se
desfsura ntr-o atmosfer extrem de festiv. Suveranul putea s nu ratifice tratatul, n
caz dac ambasadorul exagera la capitolul atributiilor si al mputernicirilor acordate.
Vom aborda, n cele ce urmeaz, aspectul lingvistic al negocierilor si cel de
elaborare a tratatelor.
n perioada timpurie, relatiile diplomatice, mai ales n Europa Central si n cea
de Vest, se desfsurau n limba latin. Ulterior, cnd limbile francez, spaniol,
italian si englez s-au format din punct de vedere literar, instructiunile diplomatului
se elaborau n limba statului de provenient. Cel mai trziu au nceput s fie
redactate documentele n limba german. Latina era principala limb de dialog ntre
Institutul de
ANUAR $TIINTIFIC
34
ambasadori, dup care urma franceza. Uneori aceste dou limbi erau utilizate de
ctre ambasadori n aceeasi msur. Cnd n 1508 a fost creat Liga Camre
(Aliant ncheiat ntre Papa, Franta, Austria si Spania mpotriva Venetiei la Camre
n 1508), atributiile negociatorilor francezi si imperiali erau notificate n francez,
iar cu prilejul ratificrii tratatului, acestea au fost redactate n latin.
Dup cum remarc Satou, acordurile dintre statele vecine la nc. sec. al XVI-lea
erau elaborate n englez, german si italian. Engleza era limba de dialog ntre
englezi si scotieni, germana era utilizat n relatiile dintre Germania, principatele
Germaniei, Boemia, Ungaria si Elvetia. Uneori, limba italian se ntrebuinta n
relatiile dintre micile state italiene. Franceza era limba matern a locuitorilor din
Olanda, Lotaringia si Metz. ns, pentru elaborarea acordurilor internationale erau
folosite doar dou limbi: latina pentru notarii apostolici si ntregul sistem instituit n
jurul puterii papale de la Roma si limba franceza.
n ceea ce priveste diplomatia prin conferint (sec. XV-XVI), atitudinea
diplomatilor fat de aceast metod de desfsurare a negocierilor era oarecum
rezervat. n perioad istoric vizat, negocierile n aceast formul se realizau prin
intermediul unor ntlniri personale ntre suverani, ce aveau loc, de obicei, la hotarele
statelor sau la mijlocul unui eventual pod. Pentru a evita pericolul lurii n prizonierat,
acestia erau nevoiti s ntretin dialogul, fiind separati de un zid din lemn de stejar,
instalat special n acest sens. Punctul nevralgic al acestor negocieri consta n faptul c
ntelegerile erau convenite doar n form oral, fapt ce permitea prtilor s ignore
ulterior unele obligatii sau s se eschiveze de la acestea n totalitate. Mai mult, asemenea
ntlniri provocau multiple zvonuri si suspiciuni nentemeiate ntre palate.
Cu toate c diplomatia italian n-a urmat n totalitate prevederile celei bizantine,
diminund mult din grandoarea ceremonial si din solemnitate, ea nu a reusit s se
debaraseze integral de unele exacerbri protocolare. Odat ajunsi n tara de
resedint, ambasadorii strini erau timp ndelungat antrenati n proceduri de
coordonare, pn la cele mai mici detalii, vizavi de primirea oficial la palat si de
nmnarea scrisorilor de acreditare. n acest sens se stabilea: regele trebuie s coboare de
pe tron cnd i se nmneaz scrisoarea de acreditare sau pur si simplu s fac un simplu
gest care ar semnifica dorinta lui de a proceda anume asa ?; n ce moment al procedurii
de acreditare ambasadorul trebuia s se dea jos sau s-si ridice plria?; n conditiile n
care ambasadorul si-ar fi prezentat discursul n limba latin, cum se ntmpla de obicei,
atunci trebuia regele s-i rspund n aceeasi limb sau n limba sa matern, sau poate, n
general, nu trebuia s-i rspund ? Aceste momente, care ne-ar prea a fi neesentiale,
erau subiecte de discutii ndelungate si de corespondent interminabil.
Prin urmare, att papa, ct Venetia si Italia au exercitat o considerabil influent
asupra dezvoltarii si rspndirii noilor forme si metode diplomatice, preluate de la
monarhiile europene. Ei au lsat umanittii mari experiente si modele inedite de
relatii diplomatice ntre state, curtile regale si monarhi. Astfel, n perioada istoric
vizat, s-a definitivat procesul de instituire a serviciului diplomatic contemporan si a
misiunilor diplomatice permanente.
VOLUMUL VI
Institutul de
35
Referin(e
1. Istoria diplomatiei. V. I. M. 1959. p. 207.
2. Istoria diplomatiei. V. I. M. 1959. p. 207.
3. n opinia cercettorului englez A. Satou, cuvntul ambasador provine de la cuv.
francez ambaxadeur ( sec. al XI-lea), italian ambasciaore care la rndul lor
provin de la ambactiare - cuvnt care nu se ntrebuinteaz, dar care se presupune c
s-a format de la ambactia, ambaxia, n dreptul burgund si salicic nsemnnd
porunc, functie, ndeletnicire, denumirea functiei, ce provine de la ambactus -
sluga. Cuvntul ambaxador a aprut la mijlocul sec. al XII -lea. n sec. al XIV-lea
termenul ambaxitor continuus - sluga (ambasadorul permanent) este mrturie a
durabilittii institutului respectiv. Termenul ambaxiator este ntlnit n Tratatul din 14
octombrie 1417, semnat ntre Henric al V-lea si Carol al VI-lea.
4. Cpetenia tuturor coloniilor venetiene n Regatul Ierusalim.
5. Istoria diplomatiei. Vol. B Bucuresti. 1962. p. 177.
Institutul de
ANUAR $TIINTIFIC
36
DIPLOMATIA PAPAL
(SEC. XV-XVI)
The historical description of papal diplomacy in the 15
th
-16
th
centuries emphasizes
the fact that Vatican did not only assimilate and develop the Byzantine diplomatic ex-
perience, but also worked out its own model of diplomatic behaviour in relations with
neighbouring states.
O dat cu cderea Imperiului Roman de Apus (a. 476) institutia papalittii
reprezenta puterea reminiscent n Italia, si aceasta, n pofida prezentei n acest
spatiu a ostrogotilor, care, de altfel, aveau un mare respect fat de primul prelat
italian.
Situatia ns se schimb n a. 568 cnd n Italia apar longobarzii, iar papii sunt
amenintati de pericolul de a fi pusi n subordinea mpratilor. n conditiile create,
acestia (pentru a salva romanii de mnia longobarzilor) au nceput s caute
protectori n persoana regilor franci, care la sf. sec. al V-lea au acceptat crestinismul
n stil roman. Anume aceste evenimente au determinat papii s-si manifeste
priceperea, clarviziunea politic si cea diplomatic.
Constientiznd rolul crestinttii si a credintei n Dumnezeu n procesul de
realizare a puterii si n satisfacerea propriilor ambitii, n anul 739 papa a trimis soli
[1] Majordomului Karl Martell cu propunerea ctre acesta de a se pronunta
mpotriva longobarzilor. Rspunsul ns a fost negativ.
Cu toate acestea fratele lui Karl, Pipin Scurtul, ce rvnea spre puterea
mprteasc si avea nevoie de binecuvntarea papal, a delegat ambasadorii si la
Roma pentru a elucida problema regilor pe care-i aveau francii si care purtau titlul
de regi, neavnd, ns, putere regal. Solii au fost primiti imediat si li s-a dat
rspuns fr ntrziere (de la papa Zaharia): Mai bine s se numeasc rege acel care
detine puterea, si nu cel care a pierdut-o. Astfel, Pipin Scurtul a primit titlul de
rege, si n semn de recunostint pentru sustinerea acordat, ntrepinde dou campanii
n Italia mpotriva mpratului longobard, fortndu-l s cedeze papei cteva regiuni.
Tinznd s se debaraseze de protectoratul regilor longobarzi, papa din ce n ce
mai mult depindea de ambitiile politice ale regilor franci, fapt ce nu se ncadra n
planurile sale de a ocupa o pozitie prioritar fat de forfota lumeasc. Conform
unor surse, papa, totusi, recurgnd la unele siretlicuri, a reusit s-si demonstreze
superioritatea spiritual fat de recunoscutul Carol cel Mare. Carol demult rvnea s
obtin titlul de mprat. Papa ns reuseste s fac n asa fel nct ncoronarea regelui
s se petreac din initiativa lui, si nu a lui Carol, fapt din care reiese c anume papa
i-a druit lui Carol titlul si coroana imperial. Profitnd de sejurul lui Carol la Roma
si de prezenta lui la un serviciu divin, papa a pus pe crestetul acestuia coroana
imperial. Gestul a fost fcut, dup cum presupune academicianul S. D. Scazchin,
Ir o coordonare prealabil cu regele, acesta rmnnd nemultumit de
VOLUMUL VI
Institutul de
37
comportamentul papei. Ulterior, mostenitorii Vaticanului deseori faceau referint la
acest fapt pentru confirmarea tezei c puterea papei este superioar celei mprtesti.
Institutul de
ANUAR $TIINTIFIC
38
Aceste evenimente au avut loc n Europa n perioada frmitrilor feudale.
Relatiile nu demult benefice dintre papa si Carol cel Mare sufer schimbri
esentiale. Din cauza sprijinului si multiplelor servicii acordate papilor, Imperiul
francilor ncepe s se dezintegreze. n perioada guvernrii fiului lui Carol cel Mare
Evlaviosul, acesta mparte imperiul ntre fiii si, pstrndu-si puterea suprem. Mai
trziu, ns, fiii se rzbun mpotriva tatlui lor, iar dup moartea acestuia (a. 840)
ncep s lupte ntre ei. Fratii mezini Carol Chelul si Ludovic Germanul semneaz
un acord mpotriva fratelui mai mare, Lotari, care a preluat coroana imperial si care
dorea s-si exercite efectiv puterea. Acordul a fost ncheiat n or. Strasbourg. [2]
Lotari este nevoit s cedeze n fata acestor uneltiri si n a. 843 la Verdun este semnat
tratatul de divizare a imperiului ntre cei trei frati. Regatul francilor occidentali i-a
revenit lui Carol cel Chel. n consecint, acesta a nceput s fie denumit Franta, viitoarea
Germanie a fost ncredintat lui Ludovic Germanul. Partea de mijloc situat pe Rhin si
Rona, Italia, precum si titlul imperial i-au revenit lui Lotari, care treptat pierdea din
notorietate. [3]
n aceast conjunctur politic si diplomatic complicat, papalitatea este
nevoit s-si caute locul su si s-si consolideze, dup posibilitate, pozitiile n noile
state aprute. n vederea realizrii acestor ambitii, papalitatea utilizeaz o metod
religioas si diplomatic verificat de vreme unificarea puterilor n numele
credintei crestine. Pentru ca scopul s-si ating finalitatea, papalitatea trebuia s
arate mpotriva cui urmau s fie unificate puterile spirituale.
Binenteles, actiunile initiate prin evlavie si dragostea dumnezeiasc erau
ndreptate (sub pretextul extinderii si consolidrii crestinttii n ntreaga lume),
mpotriva eterodocsilor. Astfel, papii si ntreaga institutie a papalittii, au devenit
initiatorii celor mai sngeroase campanii militare din istoria religiei, denumite
cruciade.
Mai multe surse istorico-stiintifice sunt dedicate descrierii cu lux de amnunte a
cruciadelor [4]. Prima cruciad (1096-1099), ce a atras cel mai mult atentia
istoricilor si care s-a soldat cu acapararea de ctre cavalerii din Europa Occidental a
sfntului oras a celor trei religii Ierusalimului (15 iulie 1099) si crearea regatului
Ierusalim, a fost precedat de importante evenimente diplomatice.
Din cronica lui Fulheriu $artrschii Faptele francilor, ce au svrsit pelerinaj n
Ierusalim, aflm c n anul 95 dup Hristos, cnd n Germania domnea mpratul
Henrih (1084 1106), n Franta regele Filip (1060 1108), papa Urban al II-lea
prin intermediul legatilor ordon ntrunirea soborului n Overia, Clemorna. [5]
La sobor, gratie eforturilor diplomatice papale, s-au ntrunit 310 episcopi si abati
toti sprijiniti n toiaguri. n alt surs [6] se afirm c soborul a avut o rezonant
impuntoare datorit faptului c n cadrul acestuia s-au ntrunit o multime de galezi
... germani ... si principi. Diplomatia papal, care a incitat si a directionat crestinii
mpotriva eterodocsilor, se baza n activitatea sa pe trei argumente (principii),
enuntate n cadrul soborului:
1. Necesitatea fortificrii bisericii, revigorrii puterii credintei ce a fost supus
unor teribile lovituri, redobndirii de ctre sfnta biseric a pozitiei de onoare de
altdat, stirbit brutal de ctre necredinciosi.
VOLUMUL VI
Institutul de
39
2. Necesitatea , dup cum se afirm n cronici, de a duce lupta mpotriva
triburilor strine lui dumnezeu ... care prin spiritul lor sunt necredinciosi
Domnului...; cotropitorilor ... pmnturilor acestor crestini ...; bisericilor de alt rit
dect cel canonic. Pentru papa era important de a pune n aplicare si de a dinamiza
sindromul
noi si ei, fapt ce i-a reusit din plin.
3. Lund n consideratie diminuarea rolului factorului ideologic si religios n
procesul de atragere a oamenilor pentru participare la cruciade, papa enunt un
argument strict lumesc, adresat, n principiu, naturii umane prdalnice, tendintei de a
cotropi si de a distruge ceea ce este strin. Ierusalimul, - afirma Urban al II lea n
fat celor adunati la Clemorn, - este centrul pmntului, este cel mai roditor plai,
acest pmnt parc ar fi un al doilea rai ... Psiti pe acest drum pentru ispsirea
pcatelor .... [7]
Calculul respectiv si-a gsit totalmente justificarea. n a doua jum. a sec. al XII-
lea si n sec. al XIII-lea s-a intensificat schimbul de mrfuri ntre Occident si Orient,
n pofida relatiilor ncordate cauzate de agresiunea cruciatilor. Cresterea
interactiunilor comerciale a contribuit la intensificarea dorintei de a cltori si de a
cunoaste pmnturile magnifice de peste mri. Treptat, dar tot mai accentuat, se
amplific spiritul laic al cruciadelor.
Acest spirit si demonstra viabilitatea chiar si n timpul actiunilor militare.
Altfel zis, era un rzboi obisnuit: cu prizonieri, negocieri, armistitii etc. Despre
acestea vorbeste cu ardoare Usama Ibn Muncz n a sa Carte de povat: eu
deseori l vizitam pe regele francilor ( se are n vedere Fulico, regele Ierusalimului
ntre anii 1131- 1142), n timpul armistitiului dintre acesta si Djemali ad-Dimom
Muhammed ibd Tadje ali-Muluc (crmuitorul Damascului n anii 1139-1140, fratele
si mostenitorul lui $ahab ad-Dina Mahmud). Francii au gonit prizonierii la mine
pentru a-i rscumpra, si eu i-am rscumprat pe acei, crora Allah le-a usurat
eliberarea [8].
Principiul de altdat ce viza unificarea crestinilor mpotriva necredinciosilor a
fost adus n jertf goanei dup bogtii. Venetia si Genova au nceput s rivalizeze
ntre ele pentru stabilirea unor relatii ct mai avantajoase cu sultanii otomani. Pe 25
februarie 1500, ambasadorul turc a fost gzduit chiar n Vatican.
Cea de-a patra cruciad s-a soldat cu cucerirea Constantinopolului de ctre
cavalerii francezi si italieni si crearea Imperiului Latin.
Prin urmare, papa si realizeaz planurile n linii generale; el fiind considerat
mijlocitorul spiritual dintre state, presedintele arbitrajului, desemnat de Dumnezeu.
Mai mult, se credea c papa reprezint constiinta ntregii omeniri. Aceast perceptie
i permitea s pretind la extinderea puterii sale, s supun teritoriile si s duc lupta
cu regi si mprati n vederea obtinerii puterii asupra oamenilor.
n acest nou context se schimb metodele si procedeele diplomatiei papale.
n 1442, dup moartea lui Lorenzo de Medici [9], tronul papal i revine lui
Rodrigo Bordgia (1431-1503) sub numele de Alexandru al VI-lea. Guvernarea sa
initiaz o nou etap n dezvoltarea metodei diplomatice si a politicii externe papale.
Alexandru al VI-lea a fost denumit monstrul imoralittii. mpreun cu fiul su
Cezare Bordgia ncearc s unifice Italia sub puterea sa, neignornd metode ca:
Institutul de
ANUAR $TIINTIFIC
40
mituirea, nseltoria, omorul. n afar de aceasta, ncepe lupta fr compromis ntre
papi si mpratii germani, ce pretindeau la rangul de cpetenie laic a ntregii lumi
crestine. A nceput lupta ndelungat pentru obtinerea influentei decisive n Europa.
Vaticanul ns nu era n stare demult singur s duc aceast lupt.
VOLUMUL VI
Institutul de
41
n acest rstimp, regele Frantei, Ludovic al XI-lea, (1423-1483), declarndu-se
suveran crestin independent, prezenta Franta n calitate de a treia putere n Europa.
Stabilind relatii diplomatice, el permanent si ndruma ambasadorii, spunndu-le:
Dac ei v vor minti, nu v jenati s-i mintiti si mai mult. Un asemenea
comportament era spre beneficiul papei. A sosit momentul cnd acesta putea s pun
n aplicare vechiul principiu ce a rezistat n timp mparte si stpneste.
Sub pretextul mentinerii bisericii, unificrii spirituale n numele Vaticanului,
necesittii de a reglementa relatiile ntre state n baza principiilor spirituale, papa
cuta si gsea noi mijloace de perpetuare a suprematiei sale. Deseori, apreau
divergente ntre state n ceea ce priveste ntietatea acestora. Papa nu rateaz aceast
ocazie. n 1504, papa Iuliu al II-lea elaboreaz si public lista monarhilor ce
stabilea ierarhia ntre state.
ntietatea papei, n lista de precdere, asupra celorlalti era un lucru inerent.
Dup acesta urma n ordine consecutiv mpratul Germaniei, apoi regele Romei,
considerat a fi mostenitorul de drept al mpratului (vezi tabelul).
Lista de precdere a regilor creytini yi a ducilor [10]
Consecutivitatea ierarhic a regilor Consecutivitatea ierarhic a ducilor
mpratul Cezar Ducele Britaniei
Regele Romei Ducele Burgundiei
Regele Frantei Ducele Bavariei, Pfaltgraf
Regele Spaniei Ducele Saxoniei
Regele Aragonului Ducele Brandemburgului
Regele Portugaliei Ducele Austriei
Regele Angliei Ducele Sabaudiei (Savoii)
Regele Siciliei Ducele Milanului
Regele Scotiei Ducele Venetiei
Regele Navarei Ducele Bavariei
Regele Ciprului Ducele Frantei si al Lotaringiei
Regele Boemiei Ducele Aurelianului
Regele Poloniei Ducele Genuei
Regele Danemarcei Ducele Ferrarei
Ulterior, lista respectiv cu schimbri minore, a devenit cheia solutionrii tuturor
polemicilor privind aspectul suprematiei. Lista respectiv a intrat n componenta
asa-numitului document ambasade d 'obdience al regelui englez, ce dateaz din
12 mai 1504.
Discutiile de acest gen continu pn la Congresul de la Viena (1815), cnd
aceast incertitudine este rezolvat definitiv. nc n anul 1564, papa Piu al IV-lea,
Institutul de
ANUAR $TIINTIFIC
42
referindu-se la subiectul rangului ambasadorilor Frantei si Spaniei la Roma, a
declarat c Franta are prioritate asupra Spaniei.
Tonalittile polemicilor privind ntietatea ntre guvernatori, binenteles, aveau
consecinte directe asupra relatiilor dintre ambasadorii acestora. n anul 1633, cnd
Cristian al IV-lea din Danemarca hotrste s serbeze nunta fiului su, printul
mostenitor, ntre ambasadorul francez, contele D'avo si ambasadorul spaniol,
marchizul de la Fuente, apare o nentelegere. Ministrii danezi i propuneau lui D'avo
mai multe variante de iesire din aceast situatie delicat, inclusiv i-au recomandat s
i-a loc chiar lng rege sau lng ambasadorul mpratului. La ce D'avo le rspunde:
i voi da posibilitate ambasadorului spaniol s-si aleag singur locul de sedere, iar
cnd acesta va lua loc, eu l voi alunga si m voi aseza n locul lui. Pentru a nu
provoca intensificarea nentelegerilor, de la Fuente, sub pretextul unor treburi
urgente, nu particip la festivitate. O asemenea disput apare n anul 1657 la Haga
ntre de Tu, ambasadorul special si Gamarra [11], ambasadorul Spaniei.
Finaliznd succinta descriere istoric a diplomatiei papale din perioada vizat
vom nuanta prin conluzie c Vaticanul nu numai a asimilat si a dezvoltat experienta
diplomatic bizantin, dar a elaborat si propriul model de comportament diplomatic
n relatiile cu statele vecine.
Referin(e
1. Solii papali erau denumiti legati. Dreptul canonic diferentiaz trei categorii de legati:
legati-personali, legati-soli, sau nuntiile apostolice, si legati dup functii. Legatii
personali se divizeaz n: obinuiti i extraordinari. Legatii personali obinuiti sunt
cardinalii delegati de ctre prelat n alt provincie pentru reprezentarea functiei cu o
jurisdictie obisnuit, sau a puterii, dup modelul prezidiurilor provinciale. Asemenea
legati au fost cei din Bologna, Ferrara, Romandiola etc. Legatii personali extraordinari
persoanele trimise de ctre biserica ecumenic pentru exercitarea diverselor atributii,
de ex., pentru ntrunirea soborurilor, sau pentru acordarea sustinerii necesare pentru
ncheierea pcii ntre monarhi, sau pentru exprimarea dragostei prelatului cu ocazia
prelurii tronului. De obicei, n calitate de legati personali extraordinari erau trimisi
doar cardinalii. n conditiile n care erau desemnate persoane ce nu detineau titlul de
cardinal, acestora li se acorda titlul de sol- nuntiu cu drepturi de legat personal. Legatii
soli erau denumiti si nuntii apostolici. Asemenea nuntii au fost desemnati n
Germania, Franta, Spania etc. Legatii dup functie al cror rang era acordat de ctre
biseric. Aceste persoane se numeau legati dup functie primind mputerniciri din
partea Sfntului tron. Astfel, legati dup functie erau considerati arhiepiscopii din
Kentenberg si cel din Yorksc n Anglia, arhiepiscopul din Rein n Galia, etc.
2. Acest acord a fost denumit Jurmntul de la Strasbourg si acesta este primul
document diplomatic, redactat nu n latin sau n greac, ci n german si francez.
3. C. . Cxasxnn. Hcropnx mexynapontx ornomenn n nnnomarnn n cpenne nexa.
M. 1945. c. 14.
4. Cm. 3aopon M. A. Kpecronte noxot. M. , 1956; Ero xe. Hcropnx xpecrontx
noxoon n oxymenrax n marepnanax. M., 1977; Ero xe. Bneenne n
ncropnorpa]nm xpecrontx noxoon. M., 1966; Ero xe. Hcropnorpa]nx
xpecrontx noxoon (nnreparypa XY-XIXnn.) M.. 1971 n p.
VOLUMUL VI
Institutul de
43
5. Cm.: Hs xponnxn uyntxepnx Baprrpcxoro Hepycannmcxax ncropnx // 3aopon M.
A. Hcropnx xpecrontx noxoon M., 1977, c. 47-48.
6. Hs xponnxn Poepra Pemcxoro Hepycannmcxax ncropnx // 3aopon M.A.
Hcropnx xpecrontx noxoon n oxymenrax - M., 1977, c. 50
7. Hs xponnxn Poepra Pemcxoro Hepycannmcxax ncropnx // 3aopon M.A.
Hcropnx xpecrontx noxoon n oxymenrax - M., 1977, c. 52
8. Vcama Hn Mynxts, Knnra nasnann. M. , 1958, c. 145.
9. Lorenzzo Medici (1449-1492) crmuitorul Florentei, poet, numit de popor
Extraordinarul pentru actele de binefacere mari pe care le fcea. Medici a creat un
sistem complex de ducere a tratativelor secrete cu alte state italiene.
10. Satou A. ndrumar al practicii diplomatice. M. 1974. p.45-46.
11. Satou A. ndrumar al practicii diplomatice. M. 1974. p. 47.
Institutul de
ANUAR $TIINTIFIC
44
ASIGURAREA SECURITTII NATIONALE
N CONTEXTUL GLOBALIZRII
Nicolai AFANAS, IRIM
Dans cet article lauteur analyse l'influence de la mondialisation sur la scurit nation-
ale. On fait levaluation des domaines les plus exposs au mondialisation, comme celui
conomique qui est linterdpendance entre le systme financier mondial et la scurit de
lIT qui est la hausse.
En meme temps lauteur value la scurit nationale de Moldova, ayant en base cinq
dimentions conus par B. Buzan: la scurit militaire, politique, conomique, social et de
lenvironement. On a constate que la Rpublique de Moldova a plus des lacunes au chapitre
de la scurit nationale. Cest pourquoi on exige de nouvelles conceptions sur la scurit qui
vont rpondre aux dfis provenant des systmes rgionaux et internationax.
Pentru studierea influentelor efectelor procesului de globalizare asupra
securittii nationale, vom defini si tipologiza mai nti conceptul de securitate,
facilitnd ntelegerea acestuia. Astfel, n opinia lui Wolfers A. securitatea n sens
obiectiv se refer la absenta amenintrilor la adresa unor valori dobndite si n sens
subiectiv la absenta temeiurilor c aceste valori vor fi supuse unori atacuri. Un alt
teoretician Bellany T. consider securitatea n sine o relativ absent a rzboiului,
combinat cu o relativ convingere c niciun rzboi care ar putea avea loc nu s-ar
termina cu nfrngere [6, p. 9]. Constatm c ambele definitii analizeaz cu
preponderent o singur parte a securitti, anume cea militar, iar celorlalte sectoare
fiindu-le acordat o important mai mic sau chiar de loc. Asftel, este necesar n
noile conditii analizarea att a domeniului militar, ct si a celorlalte sectoare ale
securittii.
Analiza securittii implic o tipologizare de la cel mai inferior nivel spre cel mai
complex. Primul nivel va fi securitatea national, prin care ntelegem posibilitatea
garantrii integrittii teritoriale, a independentei statului si crearea conditilor de
dezvoltare social prin mecanismele politicii interne si externe ale statului. Al doilea
nivel este securitatea regional/zonal, care presupune crearea unui sistem de
securitate ntr-un spatiu geografic bine definit de limite geografice, cu scopul
conventuirii pasnice a statelor din aceast regiune prin asigurarea unei securitti
colective. Securitatea regional se realizeaz prin existenta si activitatea
organizatilor internationale sau n baza unor acorduri semnate ntre prti n care sunt
prevzute:
- consfintirea obligatiei prtilor acordului de a solutiona exclusiv prin
mijloace pasnice litigiile aprute ntre prtile semnatare;
- obligatia prtilor acordului de a oferi asistent individual sau colectiv
statului supus agresiunii armate;
- participarea n acest sistem a statelor doar dintr-o regiune geografic,
delimitat si consfintit prin tratatele de constituire ale organizatilor sau la semnarea
acordului [7, p. 19].
VOLUMUL VI
Institutul de
45
Al treilea nivel de analiz este securitatea international, care prevede asigurarea
securittii tuturor membrilor comunittii internationale prin excluderea riscurilor si
amenintrilor cu caracter global, fiind posibil prin aplicarea sistemului colectiv de
securitate, prin recunoasterea principiului de nerecurgere la fort, prin lupta
colectiv mpotriva riscurilor securittii internationale. Actiunile preventive ale
comunittii internationale asupra unui agresor, aplicarea de sanctiuni este o metod
de contraventie mpotriva surselor de insecuritate.
Statele la rndul lor trebuie s elaboreze si s aplice o politic comun de
securitate bazat pe colaborarea si aplicarea acelorasi instrumente [4, p. 84], fiind
att de strns legate unul de cellalt, nct nu pot ignora interesele fiecruia n parte.
Recunoscnd suveranitatea celorlalti, se oblig pe viitor n relatiile dintre subiecti s
se conduc de baza normativ si regulile recunoscute la nivel international. Dar n
acelasi timp statele actioneaz sau dimpotriv ezit s actioneze reiesind din teama
si nencrederea fat de o putere advers care se poate pomeni mai suprem dect el
nsusi, astfel functioneaz "anarhia matur" n care statele se conduc n mare parte nu de
legislatia international, ci constrnsi de a recunoaste si accepta forta celuilalt actor [2, p.
180-183]. Este evident c ntre aceste trei nivele exist o legtur foarte strns, iat de
ce, n analiza unuia din nivele trebuie s lum n calcul procesele care se petrec si n
celelalte dou nivele. Securitatea unui stat nu poate fii analizat separat de securitatea
regiunii geografice unde el se afl si securitatea international n ansamblu.
Dac am analiza efectele globalizrii asupra securitti nationale si redefinirea
metodelor de asigurare ale acesteia n noile conditi geopolitice, trebuie s constatm
c au suferit schimbri semnificative sub influenta procesului dat, n primul rnd,
aceasta se rsfrnge asupra suveranittii statului si liberttii de actiune pe plan
extern, prin predarea unor prerogative nationale structurilor supranationale ca UE
sau organizatii internationale ca ONU, NATO sau OMC.
Securitatea regional urmeaz a fi asigurat prin luarea n considerare a
tendintelor generale ale procesului de globalizare pe dimensiunea securittii. n
acelasi timp, trebuie s constatm c toate dimensiunele globalizrii sunt foarte
interdependente, iar securitatea zonal nu poate fi asigurat, fr a tine cont de
problemele economice din acest regiune si din sistemul economic international n
ansamblu. n secolul XXI, exis mai multe probleme care necesit un cadru
multilateral, pentru combaterea lor ca: vulnerabilitatea sistemelor financiare
nationale fat de sistemul financiar international, problemele de mediu, amenintrile
din partea terorismului si criminalittii transfrontaliere. Astfel, influenta securittii
internationale este n crestere asupra celei nationale, nici un stat neputndu-si asigura
propria securitate fr a cunoaste amenintrile si vulnerabilittile mediului
international.
Putem constata c sunt patru domenii generale de influent ale globalizrii
asupra securittii nationale:
- dimensiunea economic prin dezvoltarea economic si ridicarea gradului
de prosperitate social-economic s consolideze pacea dintre state. Este un principiu
aprut n a doua jumtate a secolului XX, ca metod de stopare a rzboaielor dintre
natiuni si de a da posibilitate aparitiei/reaparitiei relatiilor de prietenie si colaborare
dintre state, bazndu-se pe principul c fiecare stat doreste prosperitate;
Institutul de
ANUAR $TIINTIFIC
46
- dimensiunea investitional actorii privati n unele domenii joac un rol cu
mult mai important dect cei statali, pentru acestia n mare msur nu import
regimul care se afl ntr-un stat la putere, ci import dac investitile lor n acest stat
sunt n sigurant si vor avea din aceast afacere un profit. Putem conchide c orice stat
doritor de a atrage noi investitii n economia national trebuie s asigure stabilitatea
sistemului economico-financiar intern si s minimizeze riscurile cu privire la investitii;
- dimensiunea financiar statele sunt legate una de cealalt n sistemul
financiar international, fiind expuse riscurilor externe n timpul unor crize regionale
sau internationale;
- dimensiunea noilor tehnologii informationale (IT) internetul n acelasi
timp reprezint o oportunitate pentru dezvoltarea relatiilor interstatale, sunt n
acelasi timp un pericol la adresa securittii nationale, prin activitatea criminal n
domeniu IT1, p.37-38.
Globalizarea are urmtoarele rezultate directe si indirecte asupra securittii nationale:
- stergerea granitelor dintre riscurile interne si cele externe, nu doar de natur
economic, dar si la cele politice si sociale;
- intensificarea vechilor si aparitia noilor riscuri la adresa securittii nationale;
- principalele riscuri si amenintri pentru un stat astzi nu mai sunt de natur
politico-militar, ci economico-sociale [5, p. 81-82].
Astfel, acele conflicte dintre natiuni care se duceau prin metode politico-militare
se vor desfsura prin instrumente economice, luptele principale se vor da pentru
izvoarele de materie prim si pietile de desfacere, iar principalii actori ai conflictelor
nu vor mai fi structurile statale, dar cele nestatale si suprastatale, n primul rnd
societtile transnationale. Toate statele si vor apra propriile resurse n cazul n care
vor dispune de acestea, iar dac nu vor avea resurse naturale proprii vor cuta n
afar. Lupta pentru bazinele de resurse va fi dat nu ntre posesorii acestora si cel
care doreste s instaureze "protectoratul" asupra acestor teritorii, ci ntre doi subiecti
care vor considera acest regiune zona de interes national propriu. n acelasi timp,
nu trebuie s neglijm si dimensiunea cultural a globalizrii, prin
exportul/expansiunea unor modele culturale care diminueaz din traditiile si cultura
unui popor, amenintnd originalitatea si specificul unei culturi nationale. Procesul de
unificare a culturii duce la trezirea miscrilor opuse care au ca scop pstrarea si chiar
conservarea traditiilor nationale ceea ce duce/poate duce la conflicte inter-etnice si
inter-culturale n interiorul unui stat, mai ales c majoritatea statelor sunt
multinationale, ceea ce reprezint nc o amenintare a securittii statului.
n noile conditii este necesar redifinirea strategiei securittii nationale care
prezint n sine teoria si practica privind asigurarea strii necesare de protectie ale
intereselor personale, ale societtii si statului contra amenintrilor reale si potentiale
pin msuri politice, economice, diplomatice, militare si alte elemente ale puteri de
stat [8, p.43-45]. Elaborarea unei strategii a securittii nationale trebuie s tin cont
de:
- valorile nationale sunt baza filosofico-juridic pentru asigurarea existentei si
dezvoltrii continue a societtii. Din valori reies scopurile nationale care si gsesc
oglindire n Constitutia trii;
VOLUMUL VI
Institutul de
47
- interesul national, prin studierea tendintelor ce influenteaz asupra
modificrii acestuia, att din partea factorilor interni, ct si a celor externi;
- politica national, actiunile generale ale statului menite s asigure
stabilitatea n limita unui teritoriu, sarcinile de viitor care ar prevedea posibilele
schimbri ale sistemului de securitate regional si international.
n luna mai 2008 a fost adoptat un nou concept al securittii nationale al
Republicii Moldova, n care principale prevederi erau:
- asigurarea respectrii statutului de neutralitate permanent;
- restabilirea integrittii teritoriale ale statului, eliminarea prezentei militare
strine, consolidarea independentei si suveranittii statului;
- mentinerea proceselor de integrare european ntr-o stare dinamic avansat;
- asigurarea dezvoltrii democratice a societtii si consolidarea securittii ei
interne;
- dezvoltarea economic si social ascendent a trii prin accelerarea
reformelor politice, economice si institutionale, n primul rnd a celor care permit
ndeplinirea criteriilor de aderare la Uniunea European;
- dezvoltarea si valorificarea ct mai plenar a potentialului uman, principala
resurs a trii, aprarea ct mai eficient a intereselor si drepturilor cettenilor si n
tar si peste hotare;
- consolidarea dimensiunii economice, sociale, energetice si ecologice a
securittii [3].
ns principiile date au caracter general si nu reflect starea real a lucrurilor din
Republica Moldova. Considerm c aceast conceptie urmeaz a fi modificat n
contextul cerintelor sistemelor de securitate n care ne aflm.
Analiznd situatia securittii Republicii Moldova, bazndu-ne pe cele cinci
dimensiuni date de B Buzan, constatm c:
- securitatea militar, care exprim dubla capacitate a statului pin forta de
ofensiv si cea de defensiv. Statul Republica Moldova si-a declarat neutralitatea
prin Constitutia, art. 11 care intr n vigoare n 1994. n prezent, efectivul Armatei
Nationale reprezint cteva mii de oameni, ceea ce evident nu este suficient pentru a
garanta securitatea national;
- securitatea politic, existenta unor organe de stat stabile, functionarea
sistemului de guvernare si ideologic este legitim, posibilitatea exercitrii pe ntreg
teritoriul republici a prerogativelor de stat. Principala vulnerabilitate la acest capitol
pentru Moldova este existenta unui regim secesionist n partea de est a tri si prin
aceasta incapacitatea statului de a controla ntregul su teritoriu ceea ce duce la
insecuritate, att pentru Republica Moldova, ct si pentru ntreaga regiune a Europei
de Est;
- securitatea economic, presupune accesul la resursele financiare si pietile
necesare pentru a sustine prosperitatea social-economic a statului. Republica
Moldova este dependent la ambele capitole att exporturi, ct si importuri: pe de o
parte export principalului su produs vitivinicol n preponderent pe o singur
piat si depinde n mare parte de importurile sale. Astfel, suntem nevoiti s
promovm politici care ar facilita exportul si ar garanta importul;
Institutul de
ANUAR $TIINTIFIC
48
- securitatea social, prevede capacitatea de a sustine n limitele conditilor de
evolutie acceptabil elementele traditionale: identitatea national, obiceiurile, cultura
si religia. La acest capitol, RM se confrunt cu dou mari probleme: pe de o parte
cele demografice, prin mbtrnirea populatiei, exodului masiv de cetteni care nu
doresc a se rentorce n tar, iar pe de alt parte pierderea identitatii nationale prin
occidentalizarea si rusificarea acestui teritoriu;
VOLUMUL VI
Institutul de
49
- securitatea ecologic/de mediu, presupune mentinerea/pstrarea biosferei
locale si planetare, confruntndu-ne cu o alt problem: mai multe state europene n
dorinta de a-si mbuntti propria situatie ecologic scot n afar de cele mai
poluante uzine si fabrici care ajung n statele slab dezvoltate, de exemplu Moldova.
Trebuie s constatm c la toate capitolele Moldova a nregistrat deficient n
asigurarea securittii nationale. Globalizarea a influentat nu n modul cel mai bun
securitatea national. n acest sens, este nevoie de elaborat si implementat politici
complexe care ar lua n calcul sistemul de securitate regional n care se afl Moldova
la etapa actual si n acelasi timp s tin cont de principalele tendinte ale sistemului
de securitate international. Analizarea si elaborarea de noi politici la acest capitol
trebuie s tin cont de toate domeniile de securitate n ansamblu fr a face o
ierarhizare a acestora, doar asa este posibil gsirea noilor metode de asigurare si
mbunttire a securittii nationale.
Referin(e
1. Albu N., Influenta procesului de globalizare asupra securittii nationale a Republicii
Moldova. Chisinu, 2007. 170 p.
2. Buzan B., Popoarele, statele si teama. O nou agend pentru studii de securitate
internationale. Editia a II revzut si adugat. Ed. Cartier. Chisinu, 2000. 386 p.
3. Conceptia securitti nationale a Republicii Moldova//Monitorul Oficial 97-98/357,
03.06.2008
4. Dorul O., Neutralitatea parte component a sistemului de securitate colectiv.
Chisinu, 2008. 166 p.
5. Mana H., Mecro n ponn nannonantntx rocyapcrn n nponeccax rnoannsannn.
Knmnnen, 2008 173 c.
6. Plesca V., Impactul reformei armatei asupra asigurri securittii nationale. Cazul
Republicii Moldova. Chisinu, 2008. 136 p.
7. Richicinschi I., Aspecte juridice ale securittii internationale privind terorismul.
Chisinu, 2005. 126 p.
8. Rusnac A., Aspecte ale teoriei securittii. Ed. Draghistea. Chisinu, 2005. 216 p.
Institutul de
ANUAR $TIINTIFIC
50
KA3AXCTAH B CHCTEME
IAOBAAH3AHHOHHLX HPOHECCOB
C. BVBEKBAEB, oormop qu.ocoqcrux uavr, npoqeccop,
Kasaxcru vuueepcumem +erovuapoouix omuoueuu
u +upoeix siroe u+euu Aoi.a xaua
Globalization is a kind of conceptual representation of a dynamic process which can
be observed in the world since the middle of the 20
th
century. In this article there is
touched upon the development and the position of Kazakhstan is the system of globaliza-
tion processes.
Inoannsannx +ro cnoero poa xonnenryantnoe oosnauenne nnamnue-
cxoro nponecca, nanmaemoro n mnpe c cepennt XX cronernx. 3ror nponecc
oxastnaer orpomnoe nnnxnne na nnyrpennmm nonnrnxy, mecrnte +xonomnxn,
ncxonnte xyntrypt pasntx crpan.
B +rom nnane, ornocnrentno xasaxcrancxoro omecrna moxno cxasart cne-
ymmee, uro ono, no-nepntx, nrxnyro n rpannosnoe pe]opmnponanne no sa-
nanomy opasny, a, no-nroptx, n omecrnennoe cosnanne xasaxcrancxoro o-
mecrna axrnnno nnepxercx nex o rom, uro ocnono nnnnnnsannn xnnxercx pt-
nounax +xonomnxa, uacrnax cocrnennocrt n emoxparnx, n, n-rpertnx, uro sa-
nanax nnnnnnsannx - +ro +ranon mnponoro nnnnnnsannonnoro nponecca.
Cneyer ormernrt, uro +rn nosspennx asnpyercx na nsnecrntx nocrynarax en-
pononenrpnsma, cosannoro eme n 19 nexe, nexoroptmn enponecxnmn yuentmn,
nx oocnonannx xononnantntx nnrepecon. Cornacno +ro reopnn 3ana - enncr-
nennax nnnnnnsannx, npomemax n cnoem pasnnrnn npannntnt nyrt (crono-
nym opory), xoropt nensexno onxno nporn nce ocrantnte xyntrypt n nnnn-
nnsannn. B xonne +roro nyrn nce uenoneuecrno operer ony n ry npannntnym
cncremy xosxcrnonannx n omecrnennoe ycrpocrno no rnny 3anaa.
He nanemnnax xpntxon, nonpoyem paccmorpert onee xonxperno cyrt +ro
reopnn. Ho mnennm nsnecrnoro poccncxoro yuenoro C. Kapa - Mypst, +ro rou-
xa spennx ornocnrcx x paspxy mn]on, cosanntx 3anaom n nepno ee xononn-
antntx sanoenann.
Hepnt mn] ntpaxaer nem o rom, uro sananax nnnnnnsannx ntpnanact
nnepe naroapx romy, uro xannrannsm cosan ocnonannte na pannonantno
nonnr+xonomnn momnte nponsnonrentnte cnnt. Ocrantnte omecrna npocro
orcrann n cnoem pasnnrnn n renept ntnyxent oronxrt. Tem, xro cnymaer
yunrene, 3ana nomoxer n, n xonne xonnon, na semne nonapnrcx nnepantnt
xannrannsm anrnocaxconcxoro opasna. Cornacno rpyam nsnecrntx ncropnxon
Hnnn n Ernnra +ro nepanencrno nosnnxno nmenno noromy, uro enponecxne
xononnsaropt nenenanpannenno paspymann crpyxrypt xannrannsma, nosnnxan-
mne n +rnx crpanax.
VOLUMUL VI
Institutul de
51
Bropo mn], uro nce xyntrypt onxnt nocnpnnxrt cnenn]nuecxn yxna npo-
nsnocrna, pacnpeenennx n noome xnsnt, nopoxennym sanantm omecrnom, no
mnennm ]nnoco]on, orpaxaer rexnomop]noe mtmnenne. B ee ocnone nexnr yex-
enne, uro uenoneuecrno, xax mamnna, onxno trt nocrpoeno no nannyumemy npo-
exry. 3ro nee npornnocronr npnuem nsanna pyrax nex, cornacno xoropo
uenoneuecrno, noono nmo +xocncreme, xnno n ycrounno o ro nopt, noxa
noepxnnaercx ocrarounoe pasnoopasne xyntryp n nnnnnnsann /1/.
Ceronx mt nnnm xax n nponecce rnoannsannonntx nponeccon, no no-
synramn rnoannsannn, nponcxonr esxanocrnoe ynnuroxenne, conepmenno
ocoo n no mnornx ornomennxx sameuarentno nnnnnnsannn n xyntryp mnornx
napoon, n rom uncne n nocrountx +rnocon.
B cnoe npemx Henn-Crpocc, npeynpexan, uro xaxax ns coxpannnmnxcx n
mnpe, nocne ncex nonn n xononnantnoro paspymennx nnnnnnsann neoxonma
uenoneuecrny: H ecnn n xaxom-ro onpeenennom nnane ona xaxercx sacrtnme
nnn axe perpeccnpymme, +ro ne snaunr, uro c xaxo-ro nno rouxn spennx
ona ne xnnxercx nenrpom naxntx nsmenenn /2/. Her, ne moxer trt mnpo-
no nnnnnnsannn n rom aconmrnom cmtcne, xoropt uacro npnaercx +romy
ntpaxennm, nocxontxy nnnnnnsannx npenonaraer cocymecrnonanne xyntryp,
xoropte onapyxnnamr orpomnoe pasnoopasne; moxno axe cxasart, uro nn-
nnnnsannx n saxnmuaercx n +rom cocymecrnonannn. Mnponax nnnnnnsannx ne
morna t trt nnuem nntm, xpome xax xoannnne, n mnponom macmrae, xynt-
ryp, xaxax ns xoroptx coxpanxna t cnom opnrnnantnocrt /3/.
Cneymmn mn] o rom, uro crpant rpertero mnpa xxot orcrann n pas-
nnnamrcx no romy xe nyrn - +ro roxe ns onacrn mn]onornn. Ono ne coor-
nercrnyer ecrnnrentnocrn. Ha ene, uem antme ner no nyrn nepn]epnnt
xannrannsm, rem onee pesxnm cranonnrcx +ro pacxoxenne n rem onee ne pan-
ntm pasenenne oxoon/4/.
Ha camom ene, ne tno, n ner pasnnrnx 3anaa c onopo na cocrnennte cn-
nt, xoropte orcranmne crpant mornn nsxrt n xauecrne npnmepa n nocnponsne-
crn na cnoe noune. Fonee roro, no mnennm Henn-Crpocca: Omecrna, xoropte mt
ceronx nastnaem cnaopasnnrtmn, xnnxmrcx raxontmn ne n cnny cnonx cocr-
nenntx ecrnn, tno t omnouno noopaxart nx nnemnnmn nnn nnn]]e-
penrntmn no ornomennm x pasnnrnm 3anaa. Cxasart no npane, nmenno +rn o-
mecrna nocpecrnom nx npxmoro nnn xocnennoro paspymennx n nepno mexy XVI
n XIX nn., cenann nosmoxntm pasnnrne sananoro mnpa. Mexy +rnmn nymx mn-
pamn cymecrnymr ornomennx xomnnnmenrapnocrn (ononnnrentnocrn). Camo pas-
nnrne c ero nenactrntmn norpenocrxmn cenano +rn omecrna raxnmn, xaxnmn
mt nx nnnm ceronx. Ho+romy peut ne ner o cxoxennn nyx nponeccon, xaxt
ns xoroptx pasnnnancx nsonnponanno cnonm xypcom /5/.
Ecnn cpannnrt +rn crapte nocrynart enpononenrpnsma, n nosspennx conpe-
mennte npecrannrene +ro reopnn, xax u. uyxyxmt, M. Manentayma, u.
3axapnn, ro onn nourn onn x onomy. Hx rouxa spennx raxxe cnonrtcx x romy,
uro no ncem mnpe nponcxonr npnnxrne sanantx nennocre. 3rn nccneonare-
Institutul de
ANUAR $TIINTIFIC
52
nn paccmarpnnamr nnnnnyanncrnuecxne nennocrn xax ynnnepcantnte, xoro-
pte nesanante xyntrypt menenno, no nepno ntnpamr nx cex /6/. Hnn xax
cunraer upencnc uyxyxma, nect mnp naxonrtcx n nponecce nepexoa x nne-
pantno-emoxparnuecxnm pexnmam n xannrannsmy. Ionopx nnaue nect ne sa-
nant mnp naxonrtcx na nyrn x ocosnannm necxontxnx asontx nennocre, a
raxxe nncrnryron, npononeymmnx +rn nennocrn, npnuem nce onn naxoxrcx na
3anae: npana nnunocrn, emoxparnuecxoe npannrentcrno n cnoont ptnox.
Hpo]eccop A. 3nnonn, anannsnpyx nosspennx, croponnnxon sanano nc-
xnmunrentnocrn, c nponne nnmer, uro onn na cex epyr cmenocrt ne rontxo
npecxastnart nanpannenne, n xoropom nnxercx mnp, no n axe nxronart ny-
rn ocrnxennx nporpecca /7/.
Kcrarn, +ra nosnnnx nexnr n n ocnone conpemenno nnemne nonnrnxn pxa
pasnnrtx crpan 3anaa. B uacrnocrn n nporpammnom crparernuecxom oxymenre
CBA 2002 r. ronopnrcx: Bennxax opta nanaroro cronernx mexy nesann-
cnmocrtm n rorannrapnsmom sanepmnnact pemnrentno noeo cnn cnoot
enncrnenno nosmoxno nx ycnexa nannn moenn: cnooa, emoxparnx, cno-
onoe npenpnnnmarentcrno.Hmn noncmy xorxr ronopnrt cnoono, nt-
npart cnonx npannrene, conepmart orocnyxennx no cocrnennomy ycmorpe-
nnm, anart opasonanne cnonm erxm oonx nonon, nnaert nmymecrnom n na-
cnaxartcx nnoamn cnoero rpya. 3rn nennocrn cnoot nepnt n npannntnt
nx xaxoro uenonexa, n xaxom omecrne /8/.
pyrax nosnnnx npxmo npornnononoxnax sanano ncxnmunrentnocrn npn-
epxnnaercx mnennx o rom, nect nesanant mnp perynnpyercx nno pennrnosntm
]ynamenrannsmom, nno conoxynnocrtm pyrnx, uyxtx nennocre, xoropte
neconocrannmt c sanantmn, n xoropte n nrore nemnnyemo onxnt ntsnart
cronxnonenne +rnx npxmo npornnononoxntx nnnnnnsann. Croponnnxamn raxo
rouxn spennx xnnxmrcx, xax nsnecrno, C. Xanrnnrron n F. Htmnc /9/. Cornacno
Xanrnnrrony: 3anante nen nnunocrn, nnepannsma, npan uenonexa, ocronn-
crna, cnoot, npanonopxxa, emoxparnn, cnoonoro ptnxa, pasenennx nepxnn n
rocyapcrna sauacrym ne naxoxr orxnnxa n ncnamcxo, xon]ynnancxo, xnoncxo,
nnyncrcxo, yncxo nnn npanocnanntx xyntrypax /10/.
Oe rouxn spennx npenonaramr, uro nesanantm napoam nourn neuero
npnnnecrn n rnoantnoe pasnnrne nonnrnuecxnx n +xonomnuecxnx nncrnryron n
nennocre, xoropte onn nonnomamr. Hpana, cnooa n xannrannsm, n xoneunom
cuere, xnnxmrcx sanantm nxnaom n mnpono nporpecc /11/. 3xonomnuecxn
pocr n nponneranne 3anaa, n nepnym ouepet cornacno M. Beepy, cnxsana c
xpncrnancxo pennrne, n uacrnocrn c ee nporecranrcxo nerntm. B cnoe xnn-
re Hporecranrcxax +rnxa n yx xannrannsma on ntnnnyn necxontxo nnnnnn-
sannonntx rnnon omecrna, xaxt ns xoroptx onee nnn menee npepacno-
noxen x +xonomnuecxomy pasnnrnm /12/. 3ry npepacnonoxennocrt Beep co-
ornocnn, npexe ncero c pennrnosno-connantntmn nosspennxmn annoro ome-
crna n nanpxmym cnxstnan ncrounnx sananoro +xonomnuecxoro nporpecca c
pennrnosntmn nexmn pe]opmannn. Ho Beepy, neantnomy xannranncrnue-
VOLUMUL VI
Institutul de
53
cxomy rnny coornercrnyer npomecmaumcra omura, uyxax ne rontxo asnar-
cxnm nnnnnnsannxm, no n snaunrentno ornnuammaxcx or npounx xpncrnancxnx:
or xaronnnnsma n eme n ontme crenenn or npanocnannx. Beep npornnonoc-
rannxn nporecranrcrno nmenno xon]ynnancrny, ncxuecxn nouepxnnax, uro n
xon]ynnancxom omecrne +xonomnuecxn nporpecc noome nenosmoxen. Ouent
nmontrno, uro n nocnenne rot, xora +xonomnuecxne ycnexn Rro-
Bocrouno Asnn crann ouennnt, noxnnnact cepnx paor, anropt xoroptx nt-
ramrcx nno onponeprnyrt, nno mon]nnnponart reopnm Beepa. Fonee roro,
ycnexn crpan Bocrouno n Rro-Bocrouno Asnn oxcnxmrcx ouent uacro
nmenno xon]ynnancxnm menrannrerom n xon]ynnancxo +rnxo /13/.
Bnepnte npoptn x nontm omecrnenntm ornomennxm n rpannnonnom
Bocroxe nponsomen n xon]ynnancxo crpane xax nonnx. nx +roro npoptna
nonnx onaana rpemx naxntmn ycnonnxmn: 1) ntcoxo xyntrypo rpya,
ncnnnnnno n oprannsonannocrtm; 2) cnoconocrtm x nnoornopnomy sanmcr-
nonannm uyxo xyntrypt; 3) orcyrcrnnem uepecuyp cnntnoro rocyapcrnenno-
ro annapara c momntm cnoem unnonnnxon, cnocontx crart nopo nenpeoo-
nnmtm ropmosom nx nnepennx nporpeccnnntx nononneenn.
Onaxo nx ycnemnoro +xonomnuecxoro pasnnrnx n pocra, nomnmo +rnx na-
pamerpon raxxe xax cnpanennno ormeuaer nsnecrnt nocroxone npo]eccop
Cennmen A.C., neoxonmo nannune nexoro oprannsymmero snena, nexnx onpe-
enenntx npannn +xonomnuecxo nrpt, cnoconocrt sannrepeconart ncex yua-
crnnxon ecrnonart n nnrepecax omecrna. Hornuno npenonoxnrt, uro rontxo
rocyapcrno xax opran +xonomnuecxo mnxpo- n maxpoynpannennx xnnxercx
rnanntm xoopnnaropom nnamnuecxoro pasnnrnx crpant /14/. H rnannt cex-
per crpan Rro-Bocrouno Asnn, cymenmnx ntpnartcx ns nnmert n crart no-
nacroxmemy mnpontmn +xonomnuecxnmn nnepamn, saxnmuaercx n rom, uro ro-
cyapcrno +rnx crpan cymeno ntpart aexnarnym +xonomnuecxym nonnrnxy.
Hmenno sect xpoercx ycnex pe]opm crpan Rro-Bocrouno Asnn.
Ornnune Bocroxa n 3anaa uerxo npocnexnnamrcx n n nennocrxx omecr-
nennoro nopxxa. Ecnn na 3anae nce cocpeoroueno na nnunocrn, ro na Bocroxe
xyntrypt ontme rxroremr x uerxo ynopxouenntm omnocrxm. Knmuente
npnnnnnt Bocroxa +ro ne nnnnnyantnte npana, a connantnte oxsarentcr-
na (no ornomennm x omnpnomy xomnnexcy omnx nar n pasnnuntm unenam
omecrna); ne cnooa, a nounnenne ntcme nenn n anropnrery, pennrnosnomy
nnn cnercxomy; nmecro maxcnmnsannn marepnantntx nar cnyxenne onomy
nnn onee oram nnn omnm nexm, onpeenxemtm cnercxnm rocyapcrnom.
Hopmarnnnax nosnnnx, orcrannaemax Bocroxom, moxer trt nasnana anropn-
rapno xommynannsanne.
annte nennocrn omecrnennoro nopxxa sanoxent n ocnonax xnracxo-
xon]ynnancxo n apao-ncnamcxo nnnnnnsannn, a raxxe no mnornx ]nnoco]-
cxnx n pennrnosntx yuennxx Bocroxa.
3rn nennocrn sanoxent raxxe n n npannrentcrnenntx oxymenrax nexoro-
ptx mycyntmancxnx crpan Rro-Bocrouno Asnn. B uacrnocrn npesnenr Cnn-
Institutul de
ANUAR $TIINTIFIC
54
ranypa n noctmnecxrte rot npomnoro cronernx, n npornnonec rnoantno
+xcnancnn 3anano xyntrypt, ntnnnyn uertpe asontx nennocre Asnar-
cxo nnnnnnsannn, xoropte, xcrarn, ocnontnannct na rpex pennrnxx xax xon-
]ynnancrno, ncnam n nnynsm:
Hepnoe, +ro crannrt omecrno ntme cnoero (n Enpone cnooa nnuno-
crn cronr ntme omecrna);
Bropoe +ro noepxnnart cemtm xax rnannt crpyxrypnt +nemenr o-
mecrna (na 3anae cemtx orxonr na nropocrenennt nnan, npnnercrnymrcx
rpaxancxne paxn, nnuemy ne oxstnammne cynpyron);
Tperte, paspemart ocnonnte nonpoct nocpecrnom xoncencyca, a ne cnopon;
uerneproe, conmart paconym, pennrnosnym repnnmocrt n rapmonnm.
pyro nnnt npecrannrent Cnnranypa, tnmn npemtep Hn Kyan R
nnmer: Paccmarpnnax (Coennennte Brart Amepnxn) xax cncremy n nenom, x
cunram nexoropte ee npoxnnennx aconmrno nenpnemnemtmn: opyxne, napxo-
rnxn, npecrynnocrt, poxxnnuecrno, nenooammee noneenne na nynnxe n
cymme pacna rpaxancxoro omecrna. Pacnpocrpanenne npan uenonexa na nos-
moxnocrt necrn cex npnnnuno nnn nenpnnnuno no cocrnennomy ycmorpennm
ner n ymep ynopxouennocrn omecrna. Ha Bocroxe rnanno nentm xnnxer-
cx coxpanenne xopomo ynopxouennoro omecrna nx oecneuennx maxcnmant-
no peannsannn cnoo xaxoro. Hoonax cnooa moxer cymecrnonart ront-
xo n ynopxouennom omecrne, no nnxax ne n ycnonnxx pasopa n anapxnn /15/.
C +rnmn mtcnxmn cosnyunt ntcxastnannx n pyroro tnmero npemtepa
Xay He-Tcynx (Tananx), xoropt ronopnn: nx xaxoro, x ynepen, ouent
naxnt ocrnxennx ycnexa n ocymecrnnennx neanon, no eme n onee snaunmo,
xora nnunte ycnexn oennxmrcx nx ycnexa nannn n nenom n ocymecrnne-
nnx nnuntx neanon npnnonr x ocrnxennm nene ncero omecrna/16/.
Omn ntno ns ncex ntcxastnann raxon, uro 3ana naxonrtcx n ycnonn-
xx anapxnn, marepnannsma, reonnsma n noxorn, ero rpaxane cxonnenrpnpona-
nt na cee n crpamno anexn or omymennx omnocrn n anropnrera.
Honox nexoropte nrorn anannsa nnnnnnsannonntx pasnnun Bocroxa n
3anaa, moxno onosnauno cxasart, uro omeuenoneuecxax nnnnnnsannx npe-
crannxer coo ne rontxo ocrnxenne 3anaa, no n ocrantno uacrn mnpa. 3a
3anaom ecrnnrentno cneyer npnsnart npano trt ocnonarenem ptnouno
+xonomnxn n nonnrnuecxo emoxparnn, onaxo onn, +rn nennocrn, ne onee
roro, uro onn npecrannxmr. 3anante nennocrn n nmom cnyuae rontxo uacrt,
xorx n naxnemax uacrt omeuenoneuecxoro ontra. Ecnn 3ana cosan ptnou-
nym +xonomnxy n nonnrnuecxym cnooy, ro Bocrox paspaoran nen ornercr-
nennocrn rocyapcrna sa pasnnrne omecrna n rpynnontx xopnoparnnntx nen-
nocre /17/. Cneonarentno, pasnnunte xyntrypt moryr mnoromy nayunrtcx
pyr y pyra. Hoonoe nsanmooyuenne, moxer nponcxonrt n nne sanmcrno-
nann n aanrann. pyrnmn cnonamn, mnp moxer n onxen mnoroe nouepnnyrt
ns naxntx ypoxon nesanantx xyntryp, xacammnxcx pasnnrnx nnyrpenne no-
nnrnxn n +xonomnxn, mexynapontx ornomenn. Ocoenno +ro naxno n no-
VOLUMUL VI
Institutul de
55
npocax, cnxsanntx c ynaxennem x anropnrery, oxsarentcrnam no ornomennm x
nceomemy nary, ycranonnennm omecrnenntx cnxse.
Fonee roro, no mnennm npo]eccopa 3nnonn A, ecrt ouennnte npnsnaxn
roro, uro conpemennt mnp nnxercx x nonomy cnnresy mexy sanantm npe-
xnonennem nepe npanamn nnunocrn n cnooo ntopa n nocrountm ynaxenn-
em x omecrnenntm oxsarentcrnam; mexy sanantm crpemnennem x anrono-
mnn n nocrountm crpemnennem x omecrnennomy nopxxy; mexy sanantm
npanontm panencrnam n nocrountm anropnrapnsmom n r.. /18/. 3ror nponecc
cnnresa n nocnenee npemx nastnamr mxrxo xommynannsanne.
nx Kasaxcrana, naxoxmerocx n cepne Enpasnn, ncranmero na nyrt moep-
nnsannn, n +rom nnane ouent naxen ontr ne rontxo 3anaa, no n Bocroxa. uro
ns ontra Bocroxa moxer n onxen ncnontsonart Kasaxcran?
Hpo]eccop Bocxpecencxn A., anannsnpyx nocrounte moenn emoxparnn
ormeuaer, uro ontr crpan 3anaa, naxen c rouxn spennx onenxn xoneunoro +rana
nyrn, no ero pyrnm crpanam nonropnrt ne yaercx ns-sa ornnun n +xonomnue-
cxo n nonnrnuecxo crpyxrypax /19/. Onaxo, nexoropte crpant Bocroxa, xorx
n ncrynnnn na nyrt oconpemennnannx snaunrentno nosxe, uem 3ana, nce xe
cymenn ero ornart, namernn nent, no ocrnrax ee pyrnm nyrem, onee xopor-
xnm n nyume coornercrnymmnm nannonantno cnenn]nxe. Hexoropte xe crpa-
nt rontxo naunnamr nnxenne n +rom nanpannennn nnn xe nnxax ne moryr no-
crynnrtcx x nemy. Orcma cneyer, uro cymecrnymr pasnte nyrn moepnnsannn
connantno-+xonomnuecxo cncremt, xoropte npnnoxr nnn ne npnnoxr x
yaunomy sanepmennm nponecca oconpemennnannx. Te crpant, xoropte cymenn
narn cno nyrt, ne pannosnaunt sananomy nyrn, r. e. ne pannosnaunt nec-
repnnsannn, coxpannnn cnom xyntrypno-nnnnnnsannonnym cnenn]nxy n camo-
trnocrt, oorarnn ontr mnponoro pasnnrnx. Hmenno nm yanoct ornart 3a-
na n n nexoroptx cnyuaxx cxoppexrnponart nyrt mnponoro pasnnrnx. K uncny
+rnx crpan moxno ornecrn, x npnmepy, raxne crpant xax Cnnranyp, Manasnx,
Pecnynnxa Kopex, Knracxax pecnynnxa na Tanane, Knracxax Haponax
Pecnynnxa, xoropte ncnontsonann moent npocnemennoro anropnrapnsma nx
yxpennennx xoncrnrynnonnoro nnepannsma, oconpemennnannx n +xonomnue-
cxoro npoptna. Hanonee ycnemnte ns nnx ne rontxo onnnct ouent ntcoxnx
+xonomnuecxnx cranapron xnsnn, no n ocymecrnnnn nocrpoenne pasnnrtx
nnmpanncrnuecxnx emoxparn, r. e. oecneunnn xax marepnantnoe, rax n y-
xonnoe ynyumenne xnsnn cnoero nacenennx.
3ect naxno ormernrt, uro ontr crpan Rro-Bocrouno Asnn onosnauno no-
xastnaer, uro ptnounax +xonomnxa cama no cee eme ne xnnxercx rapanrom cosa-
nnx nponnerammero omecrna. Ecrt crpant, xoropte nmemr crapym ptnounym
+xonomnxy, onaxo o cnx nop ent. eno sect n rom, uro ne crontxo ptnox,
cxontxo ero crpyxrypnponanne xnnxercx rapanrom ycnexa nnn ne ycnexa +xonomn-
uecxoro pasnnrnx. Ha camom ene npn ptnouno +xonomnxe crpana rontxo rora
moxer onrtcx ntcoxoro yponnx xnsnn onx cnoero nacenennx, xora nannonant-
nax +xonomnxa cnennannsnpyercx na ntcoxo+nacrnuno npoyxnnn no oxoy, x
xoropomy ornocnrtcx n nepnym ouepet nayxoemxax npoyxnnx.
Institutul de
ANUAR $TIINTIFIC
56
Ho+romy, ecnn Kasaxcran ecrnnrentno xouer crart orartm rocyapcr-
nom, ono onxno cosart n nepnym ouepet ntcoxo+]]exrnnnym ptnounym
+xonomnxy. Ono onxno crpemnrtcx trt nnepom no nponsnocrny nontx rex-
nonorn. B nacroxmee npemx nentsx trt mnpontm nnepom, nmex sa ymo
nnmt Kasaxon, Kasaxmet, Kasaxnnnx, a n re, xax nsnecrno, nnmt
]opmantno moryr nastnartcx xasaxcrancxnmn, nocxontxy onn ]axrnuecxn npn-
nanexar nnocrpanntm rocyapcrnam. onx xasaxcrancxnx axnn n otue
ne]rn, ro ecrt onx Kasaxona, npnnanexamero rocyapcrny, nnmt c npo-
mnoro roa, cocrannxer ncero 14%. 3ro cotrne, ro ecrt ynoenne onn namero
rocyapcrna n otun ne]rn, xax ontmym noey Kasaxcrana ropxecrnenno,
oxnnn necno +roro roa npemtep K. Macnmon, a ocrantnte coornercrnenno
npnnanexar nnocrpanntm xomnannxm. o +roro onx Kasaxcrana cocrannxno
ncero nnmt 7%.
B +rom nnane ormernm, uro Poccnn npnnanexnr oxono 34%, CBA 60%,
Hopnernn 84 %, Apacxnm 3mnparam 90% nce otun ne]rn crpant.
Ionopx nnaue, nentsx trt ntcoxopasnnrtm rocyapcrnom, cnennannsnpy-
xct nnmt na nocranxax ctptx, ronnnna, nmennnt, mxca n npoue npoyxnnn rax
nastnaemoro nepnnunoro cexropa.
Ha nam nsrnx, ouent naxno urot pe]opmaropt name +xonomnxn nonxnn,
uro es axrnnno nomomn rocyapcrna, ynonax rontxo na ptnounte cnnt, co-
npemennoe omecrno ne moxer ntnrtcx n pxt ntcoxopasnnrtx crpan, no xax
noxastnaer mnpono ontr, es noepxxn rocyapcrna mexynaponax xonxy-
pennnx nensexno orpactnaer cnate nannonantnte xomnannn pasnnnammnx
crpan na oounny mnponoro ptnxa. Ho+romy n Kasaxcran, ecnn yer npoon-
xart opnenrnponart cnom +xonomnxy na cnennannsannn no otue ctptx n
nponsnocrna ronapon c nnsxo nenono +nacrnunocrtm, ro ona nnxora ne
cmoxer onrtcx nponnerannx n nporpecca, a ero nacenenne yer opeueno
xnrt n neuno enocrn.
Orcma nyxno ceuac npononrt axrnnnym, aexnarnym conpemenntm pea-
nnxm +xonomnuecxym nonnrnxy rocyapcrna, xoropax t cosanana neoxon-
mte ycnonnx nx +xonomnuecxoro nponnerannx nce nannn. A nx +roro, name
rocyapcrno onxno n nepnym ouepet, sacrannrt paorart cno nannonantnt
nsnec n nnrepecax cnoero napoa. Ha nam nsrnx, on, n cnonx ecrnnxx on-
xen ncxonrt ne rontxo ns nnrepecon uacrnoro cexropa, no n rocyapcrna, a
raxxe ns nonoxennx, xoropoe sannmaer Kasaxcran n mnpe. Iocyapcrno n nsnec
onxnt xoopnnnponart cnon ycnnnx na ocnone ntpaoranntx nannonantntx
nporpamm n nnanon. Kcrarn, +ro, no mnennm +xcnepron, xnnnoct rnanno npn-
unno ycnexa crpan mro-nocrouno Asnn.
Ceuac ouent naxno, urot namn pe]opmaropt onee xonxperno n nonxrno
c]opmynnponann nx nacenennx nenn, saaun n +rant nponeennx cnoe +xono-
mnuecxo pe]opmt. Orcyrcrnne xcntx n uerxo nponosrnamenntx nnanon, xnnx-
ercx, no namemy mnennm, ono ns rnanntx npnunn yanennocrn nnrepecon
xasaxcrancxoro omecrna or npononmtx pe]opm. Hex nocrpoennx npanonoro
VOLUMUL VI
Institutul de
57
rocyapcrna, ptnouno +xonomnxn nectma pacnntnuara, no n ne ner rnanno-
ro, uro moxer sannrepeconart xonxpernoro uenonexa: ner xonxperntx nepcnex-
rnn nontmennx narococroxnnx nnunocrn. Kax noxastnaer mnpono ontr, pe-
]opmt rontxo rora oxastnamrcx ycnemntmn, xora nacenenne crpant ynepe-
no, uro pe]opmt npnnecyr nontmenne narococroxnnx. Tax tno, x npnmepy, n
nonnn, Rxno Kopee, Knrae. Ho+romy, nx roro, urot pe]opmt sapaorann,
n nepnym ouepet neoxonmo, urot rpaxane onepxnn nnacrn, a nnacrt mor-
no onepertcx na cnonx rpaxan. Ha npnmepe nmoro rocyapcrna moxno xon-
xperno ynnert, xax cxastnaercx na cocroxnnn +xonomnxn o]nnnantnax nonn-
rnxa. Ecnn +ro rax, ro xax crponrcx cncrema nsanmoornomennx +xonomnxn n
nnacrn n Kasaxcrane?
Hpexe uem art orner na +ror nonpoc, n nepnym ouepet nao snart, n xa-
xom omecrne mt xnnem? Ormeuy, uro o cnx nop cpen +xcnepron xax xasax-
crancxnx, rax n sapyexntx ner ennoymnoro cornacnx n rom, xaxo connym
nonyunncx n Kasaxcrane pesyntrare pe]opm. Onaxo, necmorpx na +ro, nce xe
conepmenno ouennno, uro n ntnemnem xasaxcrancxom omecrne npncyrcrnymr
sauarxn xax nnonne nnnnnnsonanno ptnouno cncremt n yxe nocrounoenpo-
necxoro xannrannsma, rax n nnonne conxonte no cyrn xnnennx. Ionopx nnaue
n namem omecrne, cnoxnncx ne concem xnaccnuecxn napnanr xannrannsma.
Ecnn +ro rax, ro ero n nmom cnyuae, cneyer, xorx t nontrartcx onpeennrt.
Hpn onpeenennn nmoro nonxrnx, xax npannno, ncxoxr ns roro, uro onpee-
nxemoe nonxrne nononrtcx no omee poonoe nonxrne n yxastnamrcx ee nn-
onte ornnunx. Ecnn npnepxnnartcx +roro npannna onpeenennx nx xasax-
crancxoro xannrannsma, ro n ne mt naxonm ropaso onee nnontx uepr,
cnocrnenntx xannrannsmy nx pasnnnammnxcx crpan, nexenn pasnnrtx crpan.
Ocoenno nam xannrannsm noxox na ony ns camtx nsnecrntx xonnennn xa-
nnrannsma pasnnnammnx crpan, xoropax nastnaercx crony capitalism, nnn xa-
nnrannsm nx cnonx. Ormeuy, uro +ra reopnx tna paspaorana npnmennrentno
x ycnonnxm Harnncxo Amepnxn. B +ro pasnonnnocrn cenan axnenr na yc-
rounntx cnxsxx mexy rocyapcrnenntmn unnonnnxamn n ]npmamn, xoroptm
nepnte oxastnamr noxponnrentcrno n npeocrannxmr ncxuecxne npe]epennnn
/20/. Kopoue ronopx, +ro xoppynnnonnocrt, c xoropo, xax nsnecrno, nauano nec-
rn cncremnym opty name rocyapcrno no rnane c naprne Hyp-Oran. Kaxn-
mn xe omnmn uepramn onaamr xasaxcrancxn xannrannsm c ntmeyxasanntm
narnnoamepnxancxnm? Hepnoe, +ro ro, uro cnenn]nxy namero xasaxcrancxoro
xannrannsma onpeenxmr ocnonnte ecrnymmne cyexrt - ]nnancono-
npomtmnennte rpynnt nnn, xax nnora ronopxr, xnant n xapaxrep nsanmocnx-
se mexy nnmn. 3rn nonxrnx, xapaxrepnsymmne cymecrnymmne n namem o-
mecrne npomtmnenno-]nnanconte rpynnt, ocrarouno pacnpocrpanent ne
rontxo n napoe, no n omecrnennononnrnuecxo nnreparype, no nasnannem
xax rpynna Mamxennua, Anxsona, Annena n p., xoropte, peantno xon-
rponnpymr ocnonnte orpacnn xasaxcrancxo +xonomnxn. Kcrarn, n n Poccnn
eno ocronr ananornuntm opasom.
Institutul de
ANUAR $TIINTIFIC
58
Cneymme naxneme uepro raxoro xannrannsma nx cnonx xnnxercx
cranonnenne ocooro xnanonoro rocyapcrna, ocnonnax ]ynxnnx xoroporo
cocronr n oecneuennn naronpnxrntx ycnonn paort xpynnemnx xnanon,
cosanne nm npenmymecrn nepe ncemn pyrnmn yuacrnnxamn nonnrnuecxo n
+xonomnuecxo xnsnn. B +ro cnxsn peut otuno ner o xoppynnnn, nsxrxax,
orxarax n pyrnx napymennxx saxonon. Onaxo n Kasaxcrane, +rn xnnennx, npn-
openn cncremnt xapaxrep.
C +rnm xannrannsmom recno cnxsana raxxe n raxax ocoennocrt, xoropax
nxnmuaer nomenxnarypnoe (mpoxparnuecxoe) npenpnnnmarentcrno, xora
ponn unnonnnxa n npenpnnnmarenx uerxo ne orenent pyr or pyra n sauac-
rym nx ononpemenno ncnonnxmr onn n re xe nmn. 3ect peut ner o rom,
uro onn n re xe nmn, c ono cropont, perynnpymr n xonrponnpymr xaxym-
ro c]epy enono xnsnn xax rocyapcrnennte nmn, a c pyro - enamr n
+ro xe c]epe entrn xax uacrnte nsnecment.
Cneymmax uepra xasaxcrancxoro xannrannsma +ro monononnsm, xoropt
nocnr npenmymecrnenno neptnount xapaxrep. Monononnsm moxer nosnnxart
n nmo xannranncrnuecxo cncreme xax ecrecrnennoe cnecrnne paort pt-
nounoro mexannsma. On, npexe ncero, cnxsan c noxnnennem ontmnx, +]]ex-
rnnno paorammnx ]npm, xoropte ornoentnamr snaunrentnym onm ptnxa,
noexax cnonx xonxypenron sa cuer onee nnsxo nent, onee ntcoxoro xaue-
crna npoyxnnn n rax anee. Herarnnnte nocnecrnnx raxnx ptnountx ycne-
xon xopomo nsnecrnt, n rax xe xopomo nsnecrno, xax c nnmn oportcx, npn-
menxx anrnmononontnoe saxonoarentcrno. Ho n cnryannn Kasaxcrana, monono-
nnn n ocnonnom nosnnxamr ne n pesyntrare ptnountx ycnexon uacrntx ]npm, a
ncnecrnne exrentnocrn camoro rocyapcrna, rounee, rex camtx unnonnnxon,
xoropte, npecneyx cocrnennte enonte nnrepect, moryr nponsnontno nepe-
art rocyapcrnennte saxast cnonm ]npmam, ymentmnrt uncno cyexron
ptnxa cnnontmn meroamn nnn xe nsart pacnopxxenne, oxstnammee rocop-
rant coecrnonart cnoe ]npme /21/.
Ho+romy ecrt cmtcn nam xannrannsm ornecrn x ntmeyxasanno pasnonnno-
crn xnanono onnrapxnuecxoro xannrannsma. K coxanennm, xax noxastnaer ananns,
cenannt poccncxnmn yuentmn, +ra moent menee +]]exrnnna, uem nnepantnax
moent. Mnnyct +ro moenn n rom, uro ona noptnaer crnmynt x +]]exrnnno
npenpnnnmarentcxo exrentnocrn manoro n cpenero nsneca, a raxxe n rom, uro
n +ro cncreme ncera rpyo napymaercx connantnax cnpanennnocrt.
An1epa1ypa
1. Cm.: onee nopono Kapa Mypsa C. I. Enpononenrpnsm: 3nnon xomnnexc
nnrennnrennnn. (Cepnx: Tpont npaxrnuecxoro pasyma.) M.: Anropnrm, 2002.
2. Ltvi-Strauss C/ Antropologia estructal: Mito,sociedad. Mtxiko: Siglo XXI Eds. C. 332.
3. Tam xe. C.338.
4. Amin S/ El eurocentrimo: Critia de una ideologia Mexico: Siglo XXI Eds. 1989.- C. 109.
VOLUMUL VI
Institutul de
59
5. Ltvi-Strauss C/ Antropologia estructal: Mito,sociedad. Mtxiko: Siglo XXI Eds. C. 296.
6. Cm.: uyxyxma u. Konen ncropnn n nocnenn uenonex. Htm-Hopx: Free Press,
1992; Manentaym M. Hen, xoropte noxopnnn mnp: mnp, emoxparnx n
cnoont ptnox n XXI nexe. Htm-Hopx: Publik Affairs, 2002; 3axapnx u.
Fyymee cnoot: Hnepantnax emoxparnx y nac n sa pyexom. Htm-Hopx:
WWNorton, 2003.
7. 3nnonn A. Ocnonnte xonrypt rnoantnoro nopmarnnnoro cnnresa. Marepnant
mexynapono nayuno-reopernuecxo xon]epennnn. r.Fnmxex. 2007r. c. 161.
8. (Fym x. Crparernx nannonantno esonacrnocrn Coennenntx Braron
Amepnxn. - : http:// www. Whitehouse. Gov/nsc/nss.pdf)
9. Cm.: Xanrnnrron C. Cronxnonenne nnnnnnsann n nsmenenne mnponoro nopxxa.
Htm-Hopx: Foreign Affairs; Htmnc F. Kopnn mycyntmancxoro rnena// Atlantik
Monthly. 1990. cenr. C. 47-60.
10. Cm.: Xanrnnrron C. C. 51.
11. Cm.: 3nnonn A. C.- 162.
12. Cm.: Beep M. Hspannte nponsneennx. M., 1990.
13. Cm., Kyntnnn 3. C. Maxc Beep n Knra: uro n nouemy ne ynnen nennxn
yuent// Hponemt antnero Bocroxa. 1990. N3. C. 124-134; Kyntnnn 3. C. Maxc
Beep n Knra: xaxnm ero nnen nennxn yuent// Hponemt antnero Bocroxa.
1990. N5. C.122-131
14. Cennmen A. C., Cennmen H. A. Knracxax +xonomnxa n XXI nexe. CH.: Hnrep,
2004. C. 31.
15. Hnrara no 3nnonn A. Cm. C.- 165.
16. Tam xe. C. 165.
17. nnnrencxn I. Konen ncropnn nnn cmena nnnnnnsann? // Bonpoct
]nnoco]nn. -1991. - N 3.
18. Cm.: 3nnonn A. C.- 162.
19. Bocxpecencxn A. . Honnrnuecxne cncremt n moenn emoxparnn na Bocroxe.
M.: Acnexr Hpecc, 2007.
20. XypxenxoT. Mexy xnanom, cemte n nanne: nocrconercxax macxynnnnocrt/
]emnnnocrt n nnerntx penonmnnxx 1/2007. FORUM Ab Imperio: Ienep n
nocrconercxne nannn (Peaxrop E. Ianona) 21. Tam xe. - C.9.
Institutul de
ANUAR $TIINTIFIC
60
EVOLUTIA ARGUMENTRII $I RETORICII
N EPOCA RENA$TERII
Vasile GUJU, doctor n filosofie, conferentiar universitar, IRIM
Largumentation continue son dveloppement dans le cadre de la mme Rhtorique et
lpoque de la Renaissance. Une division plus prononce de la logique, de la dialectique et
de la rhtorique a lieu dans cette priode. La Rhtorique commence sorienter de plus en
plus vers une tude de la stylistique moins en forme orale, mais plus en forme crite. On ana-
lyse lattitude ngative de la philosophie vis--vis de la rhtorique et de largumentation par
son reprsentant R. Bacon, de la philosophie orale par Avicenna, Al-Gazali et Averroes. On
tudie inclusivement le dveloppement de la rhtorique et de largumentation en France, en
Allemagne, en Angleterre. On souligne la contribution de Pierre de la Rame, dOmer
Talon, de F. Bacon, des auteurs du Port-Royal pour promouvoir la mthode discursive.
Les moments de scission entre la logique et la rhtorique apparaissent ds lantiquit
tardive mais lloignement le plus fort a eu lieu lpoque de la Renaissance.
n expunerile anterioare am stabilit c retorica n evul mediu s-a transformat
ntr-o disciplin secundar, ns a cstigat cu mult mai mult teren logica, care nu era
nici de cum legat de retoric, dar avea un mai pronuntat caracter filozofic. Ca
reactie la teoretizarea scolastic si la dogmatismul filosofiei evului mediu n
perioada Renasterii ia nastere n primul rnd o nou interpretare a locului si rolului
logicii si dialecticii n retoric, n rndul al doilea nssi retorica tot mai mult ncepe
s se orienteze spre un studiu al stilisticii, nu att n form oral, ct n form scris a
cuvntrii [1,12].
Dup cum am mentionat anterior traditia antic stabileste legtura
interdependent dintre filosofie si logic n procesul de constituire si pronuntie a
cuvntrilor, deoarece anume gndirea logic si filosofic contribuia n msura cea
mai mare n convingerea publicului. Odat ce filosofia scolastic a fost compromis
n fata gnditorilor epocii Renasterii ultimii au nceput a se distanta de traditiile
anticilor si au conceput retorica ca art a expunerii gndurilor prin intermediul limbii
si cel mai important aspect n aceast expunere prin intermediul limbii e limba pur
literar. Cu alte cuvinte retorica s-a transformat n stilistic, compartiment care
studiaz figurile stilistice ale vorbirii si care semnificativ a deviat de la expunerea
unor cuvntri cotidiene obisnuite si firesti. O asa stilistic reprezint prin sine o
limb artificial care ar trebui s-i confere discursului o strlucire si splendoare
deosebit. Exact ceea ce se ntmpl cu logica formal contemporan a crei limbaj
artificial i confer limbajului natural o exactitate deosebit, dar cu aceasta el
simplific si-l denatureaz, complicnd cu mult perceperea precis a sa.
Ctre nceputul acestei epoci rbufneste cu putere spiritul laic. nnoirea se
manifest n toate directiile si este radical... Lozinca sub care s-a dus lupta pentru
aceast rennoire grandioas a fost ntoarcerea la valorile eterne create de greci si
romani, dar nstrinate prin barbarizarea medieval. Acest ritorno alle fonti care
nsufletea renasterea nsemna atunci regsirea umanittii cu sine nssi si extirparea
VOLUMUL VI
Institutul de
61
tuturor reziduurilor medievale. Prestigiul de care s-a bucurat elocventa si tehnica ei
n antichitate impunea o revenire la retoric. $i fiindc n evul mediu aceast
disciplin a fost dispretuit si deformat revenirea ei era si mai dorit, desi viata
politic nu oferea cadrul necesar unui mare reviriment retoric[2,118].
n aceste conditii biserica si schimb orientarea sa. Colaborarea de mai departe
este ndreptat spre cultura literar retoric. Tactica utilizat era dictat de
mprejurrile obiective n care se pomeni. $tiinta n aceast perioad nu mai este pur
si simplu reproducerea si comentarea opiniilor gnditorilor antici. Investigatiile
profunde si originale snt reluate cu mai mare avnt, desigur nu fr reziduurile
obscurantiste rmase n mentalitatea cercettorilor. O alt cauz ce a fcut-o pe
biseric s se nelinisteasc a fost descoperirea domeniului experimental si postularea
criteriului practicii ca mijloc de corectare a erorilor ratiunii. n Compediu de
Filosofie Rogger Bacon subliniaz c exist trei metode de cunoastere: credinta n
autoritate, ratiunea si experimentul. Autoritatea ca atare este absolut insuficient
dac ea nu se ntemeiaz pe o ratiune sntoas. Dar si judecata rational poate s
conving definitiv numai atunci cnd ea se bazeaz pe experimente[3, 330]. n una
din principalele sale lucrri Opera mai mare(Opus Maius) R.Bacon deseori
afirm c prin experiment se verific orice cunostinte, deoarece fr experiment
nimic nu e posibil de nteles ntr-o msur suficient[4, 872].
De aici se vede c R. Bacon acord o nalt valoare experimentului[5,48]. n
consecint pactul cu stiinta pe care ecclezia l ncheiase din necesitatea de a
combate filosofia si cultura literar retoric trebuia rupt, de aceea teologilor le este
interzis utilizarea oricror lucrri de fizic, ceea ce n limbajul de astzi e identic
cu utilizarea oricrei lucrri de stiint. Aceasta semnifica totodat o
condamnare a teoriilor si conceptiilor lui Aristotel. n vehementa polemic iscat
ntre adeptii stiintei n mod semnificativ numiti atunci fizici si adeptii culturii
literare, eccelsia ia partea ultimilor, cci ruperea pactului cu stiinta trebuia
compensat prin ncheierea unuia cu literele[6,119]. Prin aceasta retoricii i se
confer din nou rolul pe care ea l-a avut anterior.
O alt cauz ce determin orientarea clericilor spre cultura literar retoric este
rspndirea n lumea crestin a filosofiei arabe. n deosebi aceasta se refer la
filosofii Avicenna, Al-Gazali si Averroes. Atitudinea lor fat de retoric si de
argumentare varia. Pentru Avicenna ea are aplicare n diferite domenii. Retorica si
gseste aplicare n mod deosebit n politic, n religie, n cazul asanalelor,
defimrilor[7,85]. Averroes are o atitudine mai sever fat de retori si retoric. El
a promovat o stiint si o filosofie fr retoric. El consider c nu exist nici un om
cu o ratiune sntoas, care ar fi lipsit complet de abilittile retorice[8, 58-59].
Averroes afirm c pentru a obtine victorie asupra partenerului retorii utilizeaz
expresii poetice, esenta crora const n faptul c ei i influenteaz exclusiv asupra
fortei imaginative a spiritului, nscnd n el numai emotii pozitive sau numai emotii
negative, si de aceea nu au nimic comun cu stabilirea sau respingerea
adevrului[9,60]. Gnditorul arab nu este ngduitor nici fat de teologi. Practic el
pledeaz pentru izolarea lor de societate. El cere ca teologilor s li se interzic
discursurile n fata publicului larg, iar filozofilor s li se interzic luarea de cuvnt n
fata teologilor[10,61].
Institutul de
ANUAR $TIINTIFIC
62
Orientarea spre cultura literar retoric era amplificat si de suportul teologilor
antidilecticieni, care reprosau orientrii contrare ratio. Ei cereau s fie sutinut
elementul fides, care ar trebui s domine constiinta si comportamentul crestin si nu
doreau ca viata religioas s fie o viat lipsit de sentimentul pentru mister. n
consecint, lupta pentru afirmarea culturii literar retorice este sustinut considerabil
si de o bun parte a teologilor, desi ei au avut o atitudine ostil pe parcursul
ntregului mileniu fat de disciplinele triviumului, prima si principala disciplin
dintre care era retorica. nvttura lui Aristotel este identificat cu sofistica sau
scolastica, ambele ntemeiate pe stiint si dialectic. Teologii uit faptul c n evul
mediu succesul dialecticii, al discursului este rezultatul unei ncercri de a se da
religiei o interpretare rationalist si datorit anume acestui fenomen dialectica a
devenit miezul culturii oficiale medievale. Totodat, se trece sub tcere c Aristotel
este fondatorul nemijlocit al retoricii, mai mult, se duce o lupt acerb pentru
profanarea si dezonorarea artei discursului. Acum din cel mai nversunat adversar al
retoricii traditionale pe parcursul secolelor VI-XII teologia la apusul filosofiei
scolastice, se transform n reazemul literar-retorice. Suportul de baz n procesul de
promovare a discursului retoric devine Platon, apoi Cicero. Dac la etapa anterioar
Stagiritul devenise simbolul dialecticii, acum filosoful ideilor devine simbolul
retoricii.
Prin urmare, n antichitatea trzie Platon are o mai mare apreciere ca poet dect
ca filosof. Schimbarea accentelor de la dialectic spre retoric necesita
reimpunerea ca autoritti a unor gnditori pgni mai favorabili religiei, dect
Aristotel si Averroes. Alegerea lui Platon si a lui Cicero nu a fost deloc
ntmpltoare, iar ntre dialectic si retoric se ivise o prpastie care nu poate fi
minimalizat, fr riscul de a nclca evidenta[11,121].
ntelepciunea lui Platon si Cicero li se pru teologilor cu mult mai de pret, cci
acesti autori au dat problemelor religioase o mai mare atentie. n acest fel ncepu o
nou revalorificare a retoricii care era nu numai necesar ci si posibil.
$i n epoca renasterii retorica datoreaz putin vietii politice. Rarii autori
renascentisti care au n vedere si viata politic nu se gndesc la o democratie n
sensul antic. n aceste conditii, studiul retoricii are scopul de a rentregi cultura
filologic. Limba este din nou nteleas ca facultatea cea mai de seam a omului.
Prin ea se comunic, prin ea se parvine si prin ea se realizeaz o perfectionare a
gndirii. Elocventa este nteleas de ctre umanisti ca o unitate perfect dintre ratio
si oratio, res si verba, ca n conceptia isocratic sau ciceronian. Scopul urmrit este
ridicare pe plan superior a conversatiei[12,125].
Ideile Renasterii inclusiv si retorica ptrund n Franta, Germania si Anglia.
Petrarca numeste barbari si pe francezi, fiindc nu se interesau de retoric, iar
Parisul era considerat atunci drept cea mai puternic citadel a scolasticii. O ultim
citadel a scolasticii adic a barbariei medievale..., a fost celebra universitate din
Oxford a crei profesori numiti de ctre adversari troieni se organizaser ntr-un
temut cenaclu si frnau cu autoritatea lor progresul stiintelor umaniste... Pretutindeni
unde ptrund ideile renasterii retorica recapt rolul de a desvrsi educatia omului
de a adnci cunoasterea lumii printr-o fericit unire ntre res si verba, antrennd n
felul acesta nflorirea tuturor stiintelor. Elocventa nu e doar comunicare si
VOLUMUL VI
Institutul de
63
persuasiune, ea este si o adncire a cunoasterii... Scolasticii au contribuit la divortul
ntre res si verba. Umanistii anuleaz acest decalaj. Astfel, reapare primejdia
formalismului, cci ntre res si verba se va da preferint ultimei notiuni, iar pe de
alt parte se redeschidea o portit pentru irationalism cu totul incompatibil cu
disciplina de fier a retoricii traditionale. Marii autori de tratate de logic si mari
umanisti au militat pentru echilibru perfect ntre res si verba, ntre ratiune si afectiv,
condamnnd att verbalismul gol, dar seductor al retorilor mrunti, ct si
verbalismul sec, abstractizat la maximum, caracteristic scolasticilor. Pentru a
deprinde tehnica elocventei umanistii recomand studiul marilor autori n special a
lui Cicero si mult mai putin traditiile abstracte care se osificaser n antichitatea
trzie [13,128].
Prin aceasta retorica renasterii devine si mai legat de gramatic. Se separ ntr-
o mai mare msur de studiul dreptului, se mreste totodat si decalajul ntre retorica
ca argumentatie si filosofie. Paralel cu aceasta are loc reabilitarea vechilor teorii ale
retoricii antice. Cum ar fi claritatea, naturaletea, eleganta ce au fost discreditate pe
parcursul evului mediu.
Deoarece umanistii vedeau n elocvent o metod de ameliorare, si
civilizare a individului, practicile dialecticii scolastice trebuiau combtute. n
procesul de combatere al dialecticii scolastice n Germania si n Franta ia nastere
vasta actiune de reform a logicii prin retoric. Pierre de la Ramee, umanist
francez, logician si filosof, unul din ntemeietorii acestei actiuni pentru a lichida
mostenirea barbar n filosofie, ncearc o redefinire a disciplinelor si o redistribuire
a domeniilor proprii fiecruia. Prin aceast actiune el se ndeprteaz nu numai de
teologia medieval, ci si de cea antic. Inovatie interesant este si anularea
deosebirii traditionale dintre stilul filosofiei si al stiintei pe de o parte si cel retoric
pe de alta. Oricare nu ar fi continutul si scopul discursului expunerea retoric altfel
spus ornarea si ornduirea prtilor conform principiilor artei este obligatorie. Pentru
Pierre de la Ramee ratiunea era mai presus dect toate autorittile teologice. n
lucrrile sale Ramee supune unei critici dure nvttura scolasticilor ce au denaturat
conceptia aristotelic[14,565]. O atentie deosebit Ramee acord cercetrii
regulilor demonstratiei. De aceea n logica sa el acord o mare atentie prelucrrii
diferitor procedee ale demonstratiei, ce ia n consideratie specificul si continutul
tezei discutate[15, 511].
Reforma logicii prin retoric nu urmreste o nlocuire a demonstratiei cu
argumentarea si nici o contopire a celor dou metode. Ceea ce se dorea n fond era
condamnarea metodei enuntiative, compromis prin excesele dialecticii scolastice si
nlocuirea ei cu metoda discursiv, n care claritatea si naturaletea s ia locul
categoriilor scolastice [16, 131].
Un alt adept al reformei logicii prin retoric este Omer Talon, prieten si coleg de
idei al lui Pierre de la Ramme care a publicat n 1572 dou lucrri referitor la
retoric. n aceste opere constatm o evident deviere de la traditiile antice, care au
dominat n Europa pe parcursul a dou mii de ani. Dac anterior, retorica se baza pe
principiile logice, afective sau morale ulterior ele au devenit mijloace de formare si
expunere ale discursului. E interesant de stabilit crui element i se atrage atentia din
cele cinci elemente canonice cunoscute. n antichitate cele cinci elemente canonice
Institutul de
ANUAR $TIINTIFIC
64
ale unui discurs se considerau: n primul rnd inventarea argumentelor, materialul pe
baza cruia ne construim argumentare, n al doilea rnd dispozitiunea cerceteaz
modul structurrii discursului si aspectele privind organizarea, argumentativ a unui
discurs; n rndul al treilea elocutiunea investigheaz modalittile lingvistice de
expunere a discursului retoric; n rndul al patrulea memoria spre a fi pronuntat n
form liber discursul trebuie nvtat, operatie ce implic memoria; n rndul al
cincilea actiunea se refer la mijloacele extra - si paralingvistice utilizate n rostirea
discursului [17, 8]. Primele dou elemente ce determin temeinicia si credibilitatea
mai mult ca oricare alt element au fost excluse ca elemente de analiz a noii retorici.
Toat atentia a fost concentrat asupra elementului al treilea, modalittile lingvistice
de expunere, stilul discursului ce include alegerea notiunilor, termenilor, frazelor.
Cu timpul retorica dintr-o cuvntare oral n fata publicului s-a transformat n
stilistic a textelor scrise. n consecint, a devenit un compartiment al stiintei
filologice. Astzi ea anume asa si se apreciaz, uneori chiar si mai defavorabil, ca o
frazeologie goal, ca o cuvntare ornat lipsit de orice semnificatie.
Devierea de la traditia antic n retoric a dus la divizarea evident ntre logic si
retoric. Momentul de scindare ntre ele puteau fi observate nc n antichitatea
trzie, n particular n retorica ciceronian. Acuzrile ntre filozofi si oratori snt
reciproce. Oratorii romani cu un simt mai fin al practicii oratorice compuneau
discursuri pentru altii. Ei nsusi luau cuvntul n procesele judiciare, dar erau prea
putin preocupati de problemele filozofice ale retoricii. Contau mai mult pe bunul
simt si pe nuantele jurisprudentei. Filosofii nu apreciau la justa valoare arta oratoric
a contemporanilor lor. Stoicii, ce divizau logica n dialectic si retoric [18, 655]
comparau retorica cu arta de frizer ce are menirea nu att de a convinge, ci de a
nfrumuseta vorbirea si prin aceasta de a crea un efect efemer. Oratorii, la rndul lor,
i acuzau pe filozofi prin faptul c pricipiile lor snt dificil de realizat ntr-o lectie
public unde efectul major, de rnd cu toate celelalte se poate de obtinut pe contul
vorbirii ornate si totodat exploatrii sentimentelor. Aceste particularitti ale
discursului nu atrgeau atentia filozofilor. Discursurile ultimilor erau orientate nu
spre public, ci spre niste asculttori anume, spre un auditoriu initiat.
Cu toate c aceste acuzatii aveau un caracter obiectiv sau subiectiv, ns arta
vorbirii ornate, retorica n antichitate se bucura de un succes enorm, iar posedarea
acestei miraculoase arte se considera obligatorie pentru orice lider politic, judector,
avocat, pedagog sau diplomat [19, 18].
Devierea retoricii de traditia antic legat de numele lui Pierre de la Rame, apoi
de a lui R. Descartes, F. Bacon, autorii Port-Royal s-a amplificat mereu, desi nimeni
din ei nu au ncercat s reformeze nici retorica, nici s contruiasc o teorie aparte a
argumentrii.
Bibliografie
1. Pysannn I.H. Meroonornuecxne nponemt aprymenrannn Mocxna, 1997.
2. http://ru.philosophy.kiev.ua/iphras/library/ruzavin/argument.html.
3. Florescu V. Retorica si neoretorica. Bucuresti, 1973.
VOLUMUL VI
Institutul de
65
4. Coxonon B.B. Cpenenexonax ]nnoco]nx. Mocxna, 1979.
5. Anronornx mnpono ]nnoco]nn. Mocxna 1969 T. 1. u. 1,2.
6. Flew Antony. Dictionar de filosofie si logic. Bucuresti, 1996.
7. Florescu V. Retorica si neoretorica. Bucuresti, 1973.
8. Caraeen A. B. Hn-Cnna. Mocxna, 1985.
9. Caraeen A. B. Hn-Pym. Mocxna, 1973.
10. Caraeen A. B. Op.cit.
11. Caraeen A. B. Op.cit.
12. Florescu V. Op.cit.
15. unnoco]cxn 3nnnxnonenuecxn Cnonapt. Mocxna, 1983.
16. Konaxon H.H. Hornuecxn cnonapt-cnpanounnx. Mocxna, 1975.
18. Mihai Gheorghe. Retorica traditional si retorici moderne. Bucuresti, 1996.
19. unnoco]cxn 3nnnxnonenuecxn Cnonapt. Mocxna, 1983.
20. Pysannn I. H. Meroonornuecxne nponemt aprymenrannn Mocxna, 1997.
21. http://ru.philosophy.kiev.ua/iphras/library/ruzavin/argument.html
Institutul de
ANUAR $TIINTIFIC
66
OCHOBAHHR H HEAH OBPA3OBAHHR B IEHE3HCE
OBmECTBEHHOH MLCAH XX CTOAETHR
A. HBAHOB, Kasaxcru vuueepcumem
+erovuapoouix omuoueuu u +upoeix siroe u+euu Aoi.a xaua
Long-term complex search of foundations and goals of education philosophy in the 20
th
century which continues to last have lead to the spiritual and moral bases of personality.
This article is dedicated to the issue of foundations and goals of education in the genesis of
public thought of the 20
th
century.
Iocnocrnymmee na 3anae mnponosspenne, xax nsnecrno, ponnoct n +noxy
Bospoxennx, a n nonnrnuecxne ]opmt ono ornnnoct yxe n +noxy Hpocneme-
nnx. Ono nerno n ocnony ncex rocyapcrnenntx n omecrnenntx nayx n moxer
trt nasnano pannonanncrnuecxnm rymannsmom, nno rymanncrnuecxo anro-
nomnocrtm. Ionopx nnaue, +ro npecrannenne o uenonexe xax o nenrpe ncero
cymecrnymmero n xnnnoct rem npnnnnnom, xoropym cncrema nocnnrannx n
opasonannx Enpont crpemnnact nonnornrt sa nocnenne 300 ner. nx ueno-
nexa c +rnm nocnnrannem xapaxrepno axrnnnoe exrentnoe ornomenne x mnpy,
onee roro raxo uenonex n cnoe npeopasonarentno exrentnocrn, ne ocra-
nannnnaercx nn nepe uem. Btcmnm xyntrom nx nero xnnxercx ncemorymn
pasym. On pannonanncr. Hocxontxy nentm pannonannsannn xnnxercx onnae-
nne xax nnemne, rax n nnyrpenne npnpoo, oecneuenne nnuem ne orpann-
uennoro rocnocrna na nem. uenonex xosxnn ncero n ncx. On nnacren, enart
c npnpoo nce, uro saxouer. Onaxo, xax noxasana ncropnx, pannonanncrnue-
cxn opnenrnponannax nayxa, xyntrypa n opasonanne 3anaa, c ee aconmrnsa-
nne pasymnocrn n nenecoopasnocrn, npnnena uenoneuecrno ne rontxo x
ntcoxopasnnro rexnnuecxo nnnnnnsannn, no n x rnyouamemy npancrnen-
no- +xonornuecxomy xpnsncy. Hpnnena x rparnuecxomy xon]nnxry uenonexa
c npnpoo. Bce +ro xnnnoct nx 3anaa neoxnanntm n nesannannponanntm
pesyntrarom pasnnrnx nayxn n pasyma.
3ro ocroxrentcrno, no mnennm mnornx conpemenntx nearoron, ]nnoco-
]on n yuentx, n snaunrentno crenenn oecnennnamr n ncxpenrnpymr mnpo-
nosspenuecxne opnenrnpt enponecxo xyntrypt, nocnnrannx n opasonannx.
B xonrexcre +roro neoxonmocrt noncxa nontx opasonarentntx crpare-
rn, nenn n saau opasonannx, naxonr nce ontmee ntpaxenne, n snaunrentno
ynennunnmem n nocnenne rot, nnrepece ]nnoco]on x anno nponeme. B
pycne +roro noncxa n anno crarte mt nontraemcx npocnenrt nsmenennx ne-
nn opasonannx n xonrexcre +nonmnnm connantno mtcnn XX nexa.
Ananns opasonarentno cncremt Enpont noxastnaer, uro ono n xonrexcre
]nnoco]nn ncropnn npoenano nnrentnym n cnoxnym +nonmnnm. Hpn +rom
yxe c XV nexa n enponecxnx ynnnepcnrerax naunnaercx nnxenne sa nnepe-
nne n yuent nponecc ncnnnnnn, opnenrnpymmnxcx na uenoneuecxne nenno-
crn. Onaxo ypnoe pasnnrne ecrecrnosnannx, a sarem n rexnnxn n nonoe npemx
VOLUMUL VI
Institutul de
67
noannno renennnm x rymannrapnsannn opasonannx n npnneno x yrnepxe-
nnm xornnrnnno, r.e. cnnenrncrcxo, nnnnn n opasonarentno npaxrnxe. Ho-
rpeonanact opnenrannx na nayxy, na nenenanpannennoe ncnontsonanne nayu-
ntx snann n meroon, xoropte onpemeunnannct n nono rexnnxe n rexnono-
rnn. Hnaro sa annym opnenrannm crano nosnnxnonenne cnnenrncrcxoro crnnx
mtmnennx n ymep yxonno-npancrnenno cropone opasonannx, a rounee cxa-
sart ennax xyntrypa pacxononact na rymannrapnym n rexnnuecxym, yrparnn
tnym rorantnocrt.
Ionopx o name +noxe, cneyer ormernrt: opasonanne npenpamaercx n pas-
nonnnocrt rexnonornn. Conpemennocrt xnnxer cnryannm oyuennx xnsnn xax
rexnnxe: cma nxnmuamrcx tcrpoe urenne, ncnxorepannx, axe rexnnxa cexca
n r.n. Ona ns nanonee ornnunrentntx uepr namero npemenn n ornomennn o-
pasonannx +ro ro, uro nennanntmn remnamn nontmaercx pont opasonannx
mamnnno-xomntmrepntmn cpecrnamn.
Bce +ro, pasymeercx, nnmt nnemnne arpnyrt ceronxmnero opasonannx n
mnpe. Ho sa nnmn cxptnamrcx ceptesnte reopernuecxne noncxn ocnonann,
cymnocrn n nene opasonannx, noncxn, xoropte nmemr cnoe nanpannenno-
crtm ]opmnponanne nenocrno cncremt nsrnxon, pasnepnyro n xonnenryant-
no oecneuenno ]nnoco]nn opasonannx.
O]opmnennm ]nnoco]nn opasonannx xax nayuno ncnnnnnnt npemecr-
nonann nnnxrentnte n nepno nononnne nanaroro cronernx connantno-
nearornuecxne xonnennnn, pasnnnanmnecx na ocnone nxennopnsma, remrantr-
ncnxonornn, ncnxoanannsa, ]nnoco]cxo anrpononornn n r.. Hoxnnenne ]nno-
co]nn opasonannx cnxsano c xpnsncntmn xnnennxmn n opasonannn n XX nexe,
neocrarouno npaxrnuecxo +]]exrnnnocrtm noxoon npn pemennn nponem
connannsannn, nocnnrannx n oyuennx ere n monoexn. Baxntmn nmnyntca-
mn nx paspaorxn +ro ]nnoco]cxo orpacnn crann macconte omecrnennte
nnxennx sa rymannsannm opasonannx, sa antrepnarnnnte mxont n r.n. Hpn
+rom n ]nnoco]nn opasonannx ntennnoct necxontxo nanpannenn.
Anannrnuecxax ]nnoco]nx opasonannx ocnonana n nauane 60-x rr.
H. Be]nepom n npecrannena rpyamn 3. Maxmnnnana, K. Maxnennana,
.C. Connrca (CBA), P. Hnrepca, X. Xepcra (Bennxopnrannx) n pyrnx. Hent
opasonannx reopernxn anannrnuecxo u.o. nnauane paccmarpnnann xax onnae-
nne snannxmn, orneuammnmn xpnrepnxm nayuno nponepxemocrn. B cepenne
70-x rr. X. Xepcr nxnmunn n c]epy nnrepecon xnrecxne npecrannennx n nen-
nocrn. P. Hnrepc yxastnan na neoxonmocrt orpaxennx n ]nnoco]nn opaso-
nannx +monnonantntx n connantno-nennocrntx ocnon noneennx uenonexa n
ero npancrnennoro nocnnrannx.
Kpnrnxo-pannonanncrnuecxax ]nnoco]nx opasonannx pasnnnanact n rpy-
ax nemenxnx reopernxon B. Fpennnxn, P. Hoxnepa n p. Ona crpemnnact cos-
art nenocrnoe oocnonanne nocnnrarentno nayxn npn mnpoxom ncnontso-
nannn connonornn. Hent opasonannx ]opmynnpyercx sect xax xyntrnnnpona-
nne xpnrnuecxoro mtmnennx nnunocrn n xauecrne ocnont ee yueno n conn-
antno axrnnnocrn.
Institutul de
ANUAR $TIINTIFIC
68
Hecxontxo nanpannenn oennxer rymannrapnoe reuenne ]nnoco]nn o-
pasonannx. Ono nocxonr x ]nnoco]cxnm n nearornuecxnm nexm B. nntrex n
ero nocneonarene - I. Honx, 3. Bnpanrepa, T. Hnrra n pyrnx. B nenrpe nnn-
mannx reopernxon - +xsncrennnantnoe camontpaxenne, anronomnx nnunocrn,
mexnnunocrnoe omenne. Croponnnxn yxasannoro reuennx orcrannamr raxxe
anronomnm c]ept opasonannx no ornomennm x rocyapcrnenno-nonnrnuecxo
xnsnn. Hanonee snaunrentnoe mecro cpen rymannrapntx nanpannenn ]nno-
co]nn opasonannx sannmana n 60-80-e rr. nearornuecxax anrpononornx.
B CCCP nnrepnperannx mnornx reuenn ]nnoco]nn opasonannx oxastna-
nact nosmoxno nnmt npn oxsarentno xpnrnxe c nosnnn o]nnnantnoro map-
xcnsma; n nenrp nnnmannx ntnnrannct rnanntm opasom npaxrnxo-
nearornuecxne nonoxennx, ntrexammne ns orentntx xonnennn. B cnxsn c
renennnxmn x ononnennm reopernuecxoro coepxannx nearornxn n pe]op-
mamn opasonannx nauana 90-x rr. noxnnncx nnrepec x nponemarnxe n meroo-
nornuecxnm noxoam ]nnoco]nn opasonannx. Hexoropte cnennanncrt cun-
ramr nosmoxntm n nepcnexrnnntm ee pasnnrne na ocnone nepeocmtcnennx na-
cnenx H.H. Fnoncxoro, H.C. Btrorcxoro n ero mxont, nsyuennx n npoonxe-
nnx ]nnoco]cxo-meroonornuecxnx ne 3.B. Hntenxona, I.H. Beponnnxoro,
paspaorxn reopnn nanora xyntryp B.C. Fnnepa n r..
Hao nouepxnyrt, uro cncrema opasonannx n CCCP n nenom ornnuanact
cneymmnmn uepramn, nnn napamerpamn: macmranocrtm, xomnnexcnocrtm,
opnenranne na cnnxenne c ecrnnrentnocrtm, npeemcrnennocrtm, ncena-
pontm xapaxrepom, neonornuecxo nanonnennocrtm. pyro nonpoc, xaxoe
xonxpernoe coepxanne npnoperann +rn, n omem ro opoxauecrnennte na-
pamerpt n ycnonnxx rorannrapno ecrnnrentnocrn. Heyremnrentnt orner
na nero xopomo nsnecren. B conercxo cncreme rnanencrnonana (ecnn ncxonrt
ns xnaccn]nxannn rnnon nearornxn, npenoxenno I.C.Farnmentm) rax nast-
naemax nearornxa ]opmnponannx, r.e. nearornxa, nanenennax na nenxy ns
yuennxa roro, uero xouer yunrent. Taxoro poa nearornxa crponrcx na oexr-
nom, ecnn ne cxasart nemnom, nonnmannn opasonarentnoro nponecca.
Hnaue ronopx, conercxax cncrema opasonannx mano opnenrnponana na rnop-
uecrno n nourn conepmenno ne opnenrnponana na xpnrnunocrt.
Pasymeercx, conercxax cncrema opasonannx n nocnnrannx tna opnenrnpo-
nana ne rontxo na opasonanne xax npnnnrne snann n nantxon, no n na nocnn-
ranne. Onaxo npn +rom camo nocnnranne uenonexa mtcnnnoct xax nocnnranne
rpaxannna, npnrom rpaxannna nnonne onpeenennoro rocyapcrna Coner-
cxoro, c coornercrnymme neonorne. Bepno nomeuaer n +ro cnxsn A. Xamn-
on n xnnre uenonex n mnpe oruyxennx: nocnnranne n raxoro rnna cncreme
nmeer nentm npnnnrt nnnnny ocnonnte mpnnuecxne, nonnrnuecxne n nnte
cranaprt nnyrpnconnymnoro noneennx; c]epa nocnnrannx sect xecrxo xon-
rponnpyercx n pernamenrnpyercx connymom [1].
Paort conercxnx nearoron na pyexe 70-x-80-x roon no nponeme nene-
nonarannx moryr trt ycnonno pasenent na na nanpannennx: paspaorxa rex-
nonornuecxnx nponeyp nenenonarannx (R. K. Faancxn, E. H. Fenxnn, B. H.
Fecnantxo, M. M. Horamnnx) n peannsannx ne nnunocrnoro noxoa npn no-
VOLUMUL VI
Institutul de
69
crpoennn yueno-nocnnrarentnoro nponecca (A..An]epon, I.A. Foxapena,
E.B. Fonapencxax, B.C.Hntnn, I..Knpnnnona, I. H.Byxnna n p.).
Hpecrannrenn nepnoro nanpannennx crpemnnnct oecneunrt xoppexrnocrt,
onrnmantnocrt (R. K. Faancxn) n narnocrnunocrt (B. H. Fecnantxo) ]op-
mynnponxn nene. nx +roro npenonaranoct ntxnnrt npornnopeunx mexy
rpeonannxmn nenn n nosmoxnocrxmn cncremt, namernn xonxpernsnponannte
nenn, nepcnexrnnt npecroxme exrentnocrn nx ycrpanennx ntxnnenntx
npornnopeun [2].
Croponnnxn nnunocrnoro, nenocrnoro noxoa x yueno-nocnnrarentnomy
nponeccy npoexrnponann nornxy ]opmnponannx nnunocrntx xauecrn nocnnran-
nnxon, coepxanne n cnenn]nxy nene na xaxom +rane nocnnrarentnoro npo-
necca n xomnosnnnm (cncremy) cpecrn ocrnxennx +rnx nene. Hpn ncem pas-
noopasnn noxoon x nponeme nn ono ns nnx ]axrnuecxn ne paccmarpnnano
npnpoy nenn n ne noneprano comnennm neoxonmocrt c]opmnponart nnu-
nocrt c saanntmn xauecrnamn [3]. Kax n moxno tno npenonoxnrt, nent
sect oxasanact ntnecenno sa cxoxn naxrnuecxo nxoromnn n cymecrnyer
n nne nsnne saannoro saxasa.
Ho namemy mnennm, raxoe nonoxenne - cnecrnne neonornuecxo opa-
orxn nearornuecxo nayxn. Baxnemne ee ]ynxnnn nccneonanne npnpo-
t n npenasnauennx uenonexa, noncx nannyumnx nyre peannsannn uenoneue-
cxo cymnocrn - oxasannct oropnanntmn or xnsnn n nepeanntmn rocyapcr-
nenno-amnnncrparnnno cncreme. Cnoxnnact, xax nouepxnnaer B.B.Cepnxon,
napaoxcantnax cnryannx n omecrne cnerntx nene n nepcnexrnn nearo-
rnxa oxasanact ecnentno [4].
H nocneymmne paort +roro nepnoa ynopno nseramr nccneonannx no-
nxrnx nearornuecxo nenn. Tax, n ncceprannn B. . Kannnnno yxasano: Ho
+]]exrnnnocrtm nocnnrarentnoro nponecca mt nonnmaem oecneuenne nano-
nee ntcoxnx pesyntraron npn nanmentmnx sarparax +neprnn n npemenn nearo-
ron n mxontnnxon, xax cnecrnne ntopa coornercrnymmnx nearornuecxnx
cpecrn n pannonantntx napnanron pemennx nearornuecxnx saau.... Hpn
+rom nouepxnnaercx, uro +rn nenn n saaun onxnt oexrnnno orpaxart
norpenocrn omecrna n ]opmnponannn n nororonxe onpeenennoro rnna nnu-
nocrn [5]. Anrop yxonr or ocrptx nonpocon eme n noromy, uro necxontxo cme-
mnnaer nonxrnx +]]exrnnnocrn (+]]exrnnnt snaunr npnnoxmn x nyx-
ntm pesyntraram) n onrnmantnt (r.e. nanonee naronpnxrnt, nannyumn
nx anntx ycnonn). Mexy rem ocyxart +]]exrnnnocrt xaxoro-nno
cpecrna nenosmoxno, ne coornocx ero c oxnaemtmn pesyntraramn (nentm).
unrypa ymonuannx n ornomennn nenn nocnnrannx n nexoroptx paorax
npocro ynnnxer. Tax, n cnoem ]ynamenrantnom rpye M. A. annnon, nastnax
xomnonenrt nearornuecxoro nponecca n ornocx x raxontm nearora, xonnex-
rnn nocnnrannnxon, coepxanne nearornuecxoro nponecca, exrentnocrt noc-
nnrannnxon, marepnantnym ocranonxy n r. n., ne nxnmuaer cma nent nocnnra-
nnx. Hpana, on oronapnnaercx, uro nent, xoneuno, nyxna n uro ona nean
uenonexa [6].
Institutul de
ANUAR $TIINTIFIC
70
He epemcx ocyxart, nacxontxo +ro yrnepxenne coepxarentno. B npe-
naraemo anee M. A. annnontm ncxono ome acrpaxnnn nearornue-
cxoro nponecca nent ne npecrannena, n n xauecrne acrpaxnnn nsxrt noue-
my-ro nnmt rnopuecxne ycnnnx xonnexrnna n orentnoro nocnnrannnxa [7].
Hexoropte nontrxn nccneonart nent opasonarentno-nocnnrarentnoro
nponecca xax nearornuecxym nponemy npenpnnnmannct n pamxax xonnennnn
onrnmnsannn oyuennx (R. K. Faancxn, M. M. Horamnnx, 3. C. Xaptxoncxax
n p.) n nnunocrnoro (nenocrnoro) noxoa x oyuennm (3. H. Bacnntena,
B. C. Hntnn, I. . Knpnnnona n p.). Onrnmnsannx oyuennx, npecrannxmmax
coo nearornuecxn napnanr meroonornn n reopnn ynpannenuecxnx peme-
nn, ne morna paspaartnartcx, xax n ncxxoe ynpannenne, nne npecrannennx o
nenn, onaxo peut ram mna ne crontxo o npnpoe n ncrounnxax nearornuecxoro
nenenonarannx, cxontxo o yxcnennn xonxperno nenn +rana [8].
Hecomnenno, nporpeccnnntm marom n reopnn tna nontrxa nonoxnrt n
ocnony nenn nocnnrannx crpyxrypno n nnamnuno pasnepnyrym moent nnuno-
crn. Onaxo nocxontxy n ee ocnone tnn neonornsnponannte npecrannennx o
uenonexe n rax nastnaemte rpeonannx connanncrnuecxoro omecrna, ro n
nayunocrn n npornocrnunocrn raxo moenn nosnnxaer nemano comnenn. a n
nosmoxna nn noome moent nnunocrn n cmtcne ee onrnmantnoro npoexra?
Hyxna nn ona? uro noome npoexrnpyer nocnnrarentnax nent nenpemenno
xoneunt pesyntrar n nne cnocrn n xauecrn nroronoro nearornuecxoro
npoyxra nnn eme n opas nearornuecxo peantnocrn, nsanmopasnnrnx n
nsanmoexrentnocrn ero cyexron? He ronopxr nn mnorouncnennte nontrxn
rexnonornsnponart nearornuecxym nent, cenart ee rouno, nsmepn-
mo, xoppexrno, onosnauno, uro xopent nponem nmercx ne n rom mec-
re, uro nponemy nearornuecxoro nenenonarannx noome nentsx pemnrt n pam-
xax rpannnonno napanrmt nocnnrannx? Heoxonmo xauecrnenno nnoe,
nnunocrno rymannoe, nyomnnanrnoe nonnmanne yueno-nocnnrarentnoro
nponecca [9]. B nem nnunocrt yunrenx ne n mentme mepe npoexrnpyercx ne-
ntm opasonannx, uem nnunocrt yuennxa, xax, nnpouem, n nocnenxx ne n ment-
me crenenn ntcrynaer cyexrom nearornuecxoro nenenonarannx. Cnonom,
npennnrcx cymecrnennoe pasnnune mexy nentm, c]opmynnponanno acr-
paxrno, na ymare, n peantno ]ynxnnonnpymme xax cncremoopasymmee na-
uano yueno-nocnnrarentnoro nponecca.
Cnoeopasntm pesyntrarom reopernuecxnx ncxann conercxo naxrnxn
70-x roon xnnnoct xpynnoe meroonornuecxoe nccneonanne B. B. Kpaencxoro,
n xoropom yxcnxmrcx npnpoa naxrnxn, npemer +ro nayxn, cymnocrt n me-
xannsm nayunoro oocnonannx oyuennx. naxrnxa, noxastnaer anrop, pac-
cmarpnnaer oyuenne xax onn ns nnon exrentnocrn, nanpannenno na nt-
nonnenne connantnoro saxasa, opamennoro x opasonannm, npnuem oyuenne
paccmarpnnaercx sect xax nenocrnocrt nponeccyantno n coepxarentno
cropon n ncex nosnnxammnx n nem ornomenn... [10]. O nenn opasonannx
sect ynomxnyro n rom cmtcne, uro oyuenne ntnonnxer connantnt saxas. On
cunraercx saanntm (ouennno, nne c]ept camo naxrnxn), a anee ner onn-
VOLUMUL VI
Institutul de
71
canne oyuennx na yponne xnnennx, na yponne cymnocrn n nepexo n nopma-
rnnnym c]epy [11].
Ocraercx ne nnonne nonxrntm, sannmaercx nn naxrnxa oocnonannem ne-
nn nnn nocnenxx nceneno connaaer c connantntm saxasom? Ho axe ecnn n
rax, ro n nmom cnyuae +ror saxas ne cnonrcx x nosynram o nonom uenonexe.
Ero roxe nyxno nccneonart, oocnontnart. Ie, xax ne n nearornxe, onxna
paspaartnartcx nearornuecxax nent n ornnune or nene pyrnx onacre ue-
noneuecxo npaxrnxn?
Hocrenennt nepexo nearoron-nccneonarene or ormarnuecxn nonn-
maemoro connantnoro saxasa x cnennantno paspaorxe nene opasonannx n
nocnnrannx (+ro nponcxonr yxe n nauane 80-x roon) xnnxercx cnoero poa
nponosnecrnnxom cment napanrmt nearornuecxoro mtmnennx, nepecrpo-
xn n nearornxe.
Btnecrn coepxanne opasonannx nenocpecrnenno ns connantnoro saxasa
nenosmoxno. Kpome +roro neoxonmo onpeenenne oema n crpyxrypt npoex-
rnpyemoro coepxannx opasonannx or saxonomepnocre oyuennx n peantno
cnenn]nxn cpecrn. Hs +roro naxnoro nonoxennx cneyer, uro nearornxa ne
xnnxercx rontxo nnmt npnarxom connantntx nncrnryron. V nee ecrt cocr-
nennte ocnonannx nx nearornuecxoro nenenonarannx.
Ananns conercxo ]nnoco]nn n npaxrnxn opasonannx tn t nenonon es
yxasannx na cymecrnonanne pxa rnopuecxnx noxoon n +ro c]epe.
Tax, cpen nporpamm, saymanntx, c]opmnponanntx n peannsonanntx Mo-
cxoncxnm meroonornuecxnm xpyxxom (MMK), ono ns naxnemnx n nano-
nee momntx no cnoemy xpearnnnomy norennnany tna nporpamma cosannx no-
no nearornuecxo npaxrnxn na ase meroonornuecxo reopnn nearornxn.
Hocxontxy nonnornrt n xnsnt nen, saxnatnanmnecx n +rnx paspaorxax,
uepes rocyapcrnennym cncremy opasonannx tno nenosmoxno, meroonorn
paspaorann ocoym ]opmy +xcnepnmenrantno peannsannn oprannsannonno-
exrentnocrnte nrpt (OH). B nx pamxax c 1979 no 1993 rot tnn ocymecrn-
nent cornn ontron npaxrnuecxoro nocnponsnocrna mtcnnrentno xoncrpyx-
rnnno paort.
B ]opme OH na nporxxennn nonyropa ecxrxon ner ]ynxnnonnponana Ho-
xantnax opasonarentnax cncrema (HOC) nrpono nearornxn.
uro xe raxoe nrponax nearornxa?
Ionopx o connoxyntrypnom cmtcne nrpono nearornxn n ee mecre n xnsnn
uenonexa XXI nexa, mt sa]nxcnpyem nnxecneymmne resnct.
Bo-nepntx, ncropnuecxne nponecct mamnnnsannn, rexnonornsannn n anroma-
rnsannn exrentnocrn n mtmnennx c]opmnponann noxonennx rexnonornuecxnx
yxnaon: meramamnnt, nnxenepnte xoncrpyxnnn, cemnornuecxne mamnnt.
Bo-nroptx, uenonex no cnoe cymnocrn ncera npornnocroxn n npornnocro-
nr mamnnnsannn, rexnonornsannn n anromarnsannn. Hncrpymenramn n cpecr-
namn, oecneunnammnmn raxoe npornnocroxnne, ncera tnn n yyr pasmtm-
nennx o yme, yxonnocrn, nsanmononnmannn, nrponoe noneenne.
B-rpertnx, nrpa ecrt mexannsm cnoma mamnn n rexnonorn n rem camtm
mexannsm pasnnrnx, ncrpoennt n nponecct nocnponsnocrna exrentnocrn n
Institutul de
ANUAR $TIINTIFIC
72
rpancnxnnn xyntrypt. Hrponax nosnnnx, cornacno mxone I.H.Beponnnxoro, -
nanonee +]]exrnnnt cnoco yxoa or nanxstnannx nopm nocnponsnoxmecx
exrentnocrn.
Haxonen, ocooe mecro sanxna nrpa n c]epe opasonannx. 3ect nrponax ]opma
npnmenxercx nx ocnoennx, npncnoennx n oruyxennx mtcneexrentnocrn.
Boome, nonxrne nrpono nearornxn ]opmynnpyercx xax cncrema paor n
c]epa exrentnocrn, oecneunnammax nneenne uenonexa n mnp mtcneexrent-
nocrn n n connym.
Taxont, n omnx ueprax, npnnnnnt nearornxn I.H.Beponnnxoro. Ho mep-
xam conercxnx npemen onn nectma cmente n esycnonno nonaropcxne. H nce-raxn,
na nam nsrnx, npecrannrenn Mocxoncxoro meroonornuecxoro xpyxxa, npn nce
nx cmenocrn n nonaropcrne, n xoneunom cuere, cnonnn nponecc opasonannx rnan-
ntm opasom x ero rexnonornn. Bonpoct npancrnennoro nocnnrannx, ]opmnpona-
nnx ncrnnno uenoneunocrn oronnrannct na nropo nnan, xax t nopasymenaxct
camn coo. Onaxo camn coo onn ne nocnnrtnamrcx.
Bor uro nnmer n +ro cnxsn onn ns meroonoron, yuennxon
I.H.Beponnnxoro, A.H.3nnuenxo:
B xoe nororonxn (x enannm) uenonex onxen npenparnrt cex n rexnn-
uecxoe ycrpocrno, xoropoe moxer oecneunrt ncnonnenne pxa ]ynxnn (nox-
enne anromonnx, nocranonxy cnexraxnx n r..). B rexnnuecxoe ycrpocrno mt
npenpamaem cex cosnarentno, mnoroxparno nonropxx ynpaxnennx, saxpen-
nxmmne na name ncnxocome cxemt npxmoxoxennx, urennx, nnctma, cuera,
mtcnnrentnoro xoncrpynponannx, pe]nexcnn n npouero. 3ro oecneunnaer nc-
nnnnnnapnt noxo x nororonxe. ncnnnnnna cyrt nopma ecrnnx, xoropym
mt cosnarentno npnnnmaem x ncnonnennm. ncnnnnnnt ne nsyuamr, nx ocnan-
namr n npncnannamr, n ne n nexnnonno-ypounom pexnme. nx ocnoennx neo-
xonm xopomn rpenep, xoropt noxaxer coornercrnymmym nopmy-cxemy n
naer ynpaxnennx nx ee saxpennennx, a raxxe rtmrop, xoropt nomoxer sa-
xpennrt annym rexnnxy n nonxrnn n onpeennrt ee mecro n nasnauenne n nn-
crpymenrantnom xmnxe nececcepe [12 ].
annoe paccyxenne nectma xapaxrepno n noromy ne rpeyer xommenra-
pnen. Ormernm nnmt ro, uro crpemnenne c]opmnponart uenonexa-rnopna, xo-
ropoe xax raxonoe xnnxercx, eccnopno, naxntm, noannno coom y nearo-
ron-meroonoron crpemnenne nomout pasnnrnm n yuennxax cocrnenno ueno-
neuecxnx ymenntx xauecrn.
Hao cxasart, uro na 3anae yxe ocrarouno rnyoxo paspaartnancx ]eno-
men nenn xax ]axrop perynxnnn noneennx rax nastnaemtx ]ynxnnonantntx
cncrem, onpeenxnnct nnemnne n nnyrpncncremnte ncrounnxn nenenonara-
nnx, xpnrepnn +]]exrnnnocrn, npornocrnunocrn n saxonocoopasnocrn nenn
n r.. B c]epe xe nearornuecxoro nenenonarannx n conercxo cncreme npo-
nsomno ro xe, uro n no mnornx pyrnx c]epax nayxn, nponsnocrna n xynt-
rypt: mt crann crpemnrentno orcranart or pasnnrtx crpan, re pasnepny-
nnct ceptesnte nccneonannx no nonpocam ncrounnxon, raxconomnn n rnno-
nornn nearornuecxnx nene.
VOLUMUL VI
Institutul de
73
Ceronx cnryannx n +ro onacrn necxontxo nnax. Ee nastnamr cnryanne
npeentno mnoxecrnennocrn nearornuecxnx xonnennn. 3ro ronopnr o sa-
nepmennocrn cncremno-ynnnepcannsnpymmero noxoa, uro nenocpecrnenno
cnxsano c xpnsncom npocnernrentcxnx npecrannenn o nporpecce, omecrne,
opasonannn n nocnnrannn. Hornepxennem +romy moxer trt ycnnenne nn-
epantntx ycranonox n opasonannn, opamenne x myntrnxyntrypannsmy n
nonnxyntrypnomy opasonannm: no ncex cnyuaxx npeonaaer nen nnnnnya-
nnsannn, ntopa n napnanra. Kpnsnc nearornuecxo mera]nsnxn oxastnaercx
nnonne connaammnm c rem, uro nponcxonr n onacrn xyntrypt n rymannrap-
noro snannx (xpnsnc ]nnoco]nn, xpnsnc ncropnn, cmeprt anropa,
cmeprt uenonexa n r. n.). Ho nonpocom oxastnaercx raxxe nennocrt rpan-
nnn: n cnryannn npeemcrnennocrn n rpannnn nennocrn tnn ycrounntmn
xoncranramn n opnenrnpamn connannsannn, no n cnryannn ncxpernocrn n
]parmenrapnocrn onee snaunmtmn oxastnamrcx noxantnte xnsnenno-
opasonarentnte opnenrnpt.
B ecrecrnenno n nepasptnno cnxsn c nponemo nenn opasonannx naxo-
nrcx nonpoc o cymnocrn uenonexa, o ero mecre n mnpe, o rom, xro on n uro on
onxen enart, ronopx cnonamn H.Kanra. Ho+romy necnyuano ro, uro n no-
cnenee npemx mnorne nccneonarenn n mtcnnrenn ntramrcx nonecrn no
crparernn opasonannx xaxne-ro ]ynamenrantnte, mnpoxne reopernuecxne
ocnonannx. B pesyntrare nosnnxamr nnrepecnte n ocrarouno ceptesnte xon-
nennnn, xax, nanpnmep, nearornuecxax anrpononornx [13 ].
Konnennne opasonannx, nnsxo x nearornuecxo anrpononornn n nect-
ma xapaxrepno nx conpemenntx noncxon reopernuecxoro n yxonnoro asnca
nx yrnepxennx nene opasonarentnoro nponecca xnnxercx rax nastnaemax
npancrnennax ncnxonornx. Ho namemy mnennm, +ra cncrema nsrnxon (nocxox-
max x A. Iapmaeny) nnrepecna nmenno rem, uro n ne nenn opasonannx pac-
cmarpnnamrcx c rouxn spennx yxonno-npancrnennoro nonnmannx cymnocrn
uenonexa, r.e. c nosnnn nonnnnoro rymannsma.
B npancrnenno ncnxonornn nponcxonr nocroxnnoe nsmenenne camoro ue-
nonexa nx operennx npancrnenno xpacort. Hpn +rom operenne npancrnen-
no xpacort naunnaercx c camoro nccneonarenx, c camoro ronopxmero o ne. H
ecnn nearor nnn nocnnrarent cam ne operaer n cee pesepnon npancrnenno
xpacort, ne peannsyer n cnonx ecrnnxx n n coxponenntx nnxennxx ymn ro,
o uem ronopnr cam, nonnnno npancrnennoe nocnnranne nooneuntx nx nero
nenosmoxno.
Tpeyercx cnennantnax nnyrpennxx paora, xoropym uenonex onxen pery-
nxpno ncnonnxrt nx roro, urot noccranonnrtcx n npancrnenno xpacore, xo-
ropax xora-ro tna nm norepxna.
Bcrpeua c ynnxantnocrtm, nenonropnmocrtm pyroro cocrannxer nx nmnn
ocoym paocrt. Hmenno raxo xapaxrep ornomennx uenonexa x uenonexy xnnx-
ercx neymnm n npancrnenno ncnxonornn n nearornxe.
Bnny roro, uro +roncrnuecxne nennocrn crann neymnmn, n marepnantnax
ycrpemnennocrt ceronxmnero uenonexa x orarcrny, x crarycnomy yxpennennm
cex n mnpe n operennm nosnnn nsnecrnocrn nnn snaunmocrn n connyme cra-
Institutul de
ANUAR $TIINTIFIC
74
nn npenmymecrnenno +roncrnuecxnmn, conpemennt uenonex axe ne noospe-
naer o cymecrnonannn n cee opasa nnyrpenne npancrnenno xpacort. Heyn-
nnrentno no+romy, uro ocnonnte pesepnt npancrnenntx cnn ymn n conpemen-
no mxone npaxrnuecxn ne ncnontsymrcx. Taxne npancrnennte pesepnt npoxn-
nxmrcx npn ntcnooxennn ymn peenxa no ncrpeue c oxpyxammnm mnpom.
Ecnn nsrnxnyrt na conpemennym nearornxy c nosnnn npancrnenntx pesepnon,
ro mt onapyxnm, uro yuent nponecc moxer nonyunrt concem pyroe ocno-
nanne, pyrym mnpory n rnynny.
B raxom cnyuae ro, uro ceronx peenox ysnaer o mnpe n cnonecnom npe-
crannennn, moxer npenparnrtcx nx nero n peantnoe orxptrne peantnoro mnpa.
Taxnm opasom, paspaorxa enntx nsrnxon na crparernm pasnnrnx opa-
sonannx xax rymanncrnuecxym napanrmy XXI nexa rpeyer, xax nouepxnnaer
nsnecrnt xasaxcrancxn nccneonarent n nearor C.C. Kynanaena, xonnex-
rnnntx ycnnn pasnnuntx cnennanncron pasntx crpan c rem, urot sanono oc-
mtcnnrt ]nnoco]nm opasonannx n omernoantnom macmrae. 3ro ntstnaer
norpenocrt nocrannrt n nenrp ncxxoro opasonannx uenonexa B +rnx ycno-
nnxx ]nnoco]nx nonoro opasonannx asnpyercx na npnmare npancrnennoro co-
epxannx opasonannx na ysxnmn rexnoxparnuecxnmn n xnaccono-
+roncrnuecxnmn nnrepecamn [14].
Inannt ntno, xoropt nornuno cenart ns nponeennoro n annom no-
pasene anannsa, cocronr, cneonarentno, n rom, uro nnrentnte n cnoxnte no-
ncxn ocnonann n nene ]nnoco]nn opasonannx n XX cronernn, xorx onn npo-
onxamrcx n o cnx nop, n nenom nce xe npnnenn x nee yxonno-npancrnenntx
nauan nnunocrn xax naxnemnx ycroen uenonexa. Tem camtm n nent opasona-
nnx ceronx npoxcnxercx nmenno npn yrnepxennn npnopnrera +rnuecxoro na
nnrennexryantntm, yxonnoro - na rexnoxparnuecxnm, npancrnennoro na
pannonanncrnuecxnm.
An1epa1ypa
1. Xamnon A.A. Oruyxenne n c]epe opasonannx // uenonex n mnpe oruyxennx.
Anmart: Itntm, 1996. C.120.
2. Faancxn R. K. Onrnmnsannx nponecca oyuennx. - M., 1977. - C. 73.
3. Cm.: Fecnantxo B. H. Cnaraemte nearornuecxo rexnonornn. - M., 1989. - C.11.
4. Cm.: Cepnxon B.B. Hnunocrno opnenrnponannoe opasonanne: noncx nono
napanrmt. M., 1998. C.48.
5. Kannnnna B. . Hponema nontmennx +]]exrnnnocrn nponecca npancrnennoro
nocnnrannx mxontnnxon. - M., 1974. - C. 2.
6. Cm.: Hponemt meroonornn nearornxn n meronxn nccneonann /Ho pe. M.
A. annnona n H. H. Fontpena. M., 1971. - C. 44-45.
7. Tam xe. C.46.
8. Faancxn R. K. K nonpocy o onrnmantnom ntope cpecrn oyuennx
//Onrnmnsannx yueno-nocnnrarentnoro nponecca n cpene mxone c nentm
nontmennx +]]exrnnnocrn yuennx mxontnnxon. - Pocron n/., 1976. - C. 8-9.
VOLUMUL VI
Institutul de
75
9. Konecnnxona H. A. Teopernxo-meroonornuecxax nororonxa yunrenx x
nocnnrarentno paore n nnxne nearornuecxnx ncnnnnnn. - H., 1991. - C. 3.
10. Kpaencxn B. B. Cocran, ]ynxnnx n crpyxrypa nayunoro oocnonannx oyuennx. -
M., 1976. - C. 21.
11. Tam xe. - C.26.
12. 3nnuenxo A.H. Hrponax nearornxa (cncrema nearornuecxnx paor Bxont
I.H.Beponnnxoro). - Tontxrrnncxax Axaemnx ynpannennx, 2000. (Hnrepner nepcnx).
13. Cm. nanp.: Fnm-Fa F.M. Anrpononornuecxoe ocnonanne reopnn n npaxrnxn
conpemennoro opasonannx: Ouepx nponem n meroon nx pemennx // Poccncxn
orxptrt ynnnepcnrer. - M., 1994.
14. Kynanaena C.C. Conpemennoe nnoxstunoe opasonanne: meroonornx n reopnn.
Anmart, 2005. C.11.
Institutul de
ANUAR $TIINTIFIC
76
UNIREA BASARABIEI CU ROMNIA
N CONTEXTUL DREPTULUI INTERNATIONAL
Sergiu NAZARIA, doctor habilitat n tiinte politice, IRIM
,,Sfatul ]rii wasn't a legislative forum chose through universal direct vote by all citi-
zens of the region. The ,,Voting for the ,,Union had happened in the conditions of foreign
military occupation. It wasn't a referendum. So called ,,Union is considered illegal accord-
ing to the international law.
Se discut ct de legal a fost hotrrea Sfatului Trii privind Unirea Basarabiei
cu Romnia n contextul dreptului international. n primul rnd, Sfatul Trii nu era
un forum legislativ ales prin vot universal si direct de ctre ntreaga populatie a
tinutului. El reprezenta doar anumite organizatii care si-au trimis reprezentantii n
componenta lui. Dup cum am mentionat mai sus, nucleul acestei organizatii l
constituia PNM, iar alegerile n Adunarea Constituant din ntreaga Rusie i-au oferit
acestei organizatii 2,2% din voturi. Iat reitingul maximal adevrat al Sfatului Trii
(care n decembrie ianuarie a czut si mai jos) printre populatia RDM. Ce drept
avea acest organ s-o reprezinte? n componenta lui n-au fost reprezentate
proportional minorittile nationale din tinut, muncitorii si tranii. Deci el nu avea
nici un drept s reprezinte populatia Basarabiei si s-i hotrasc soarta. Dac e s
presupunem c poporul ar fi ales prin vot universal si direct parlamentul, chiar si
atunci soarta lui putea fi hotrt numai prin referendum. $i ce-i mai principal nici
un deputat al acestui organ n-a fost ales n componenta lui pentru a realiza unirea
cu patria-mum Romnia. Procedura votrii a avut loc, dar n-a fost liber n
conditiile ocupatiei militare si a strii de asediu s-a vorbit mai sus.
E posibil ns replica: Ce fel de ocupatie, domnilor? Romnii i-au ocupat pe
romni? $i aici se admite un pcat mpotriva adevrului: majoritatea absolut a
moldovenilor se consider anume moldoveni. Dar se mai gsesc argumente forte:
poporul e prostit si incult si nu constientizeaz adecvat realitatea, si care popor si-a
realizat unitatea national fr a fi aplicat forta si violenta? ns ultimul popor
european care si-a realizat unitatea national n asa mod (cel german) a fcut-o n
deceniul al VII-lea al sec. al XIX-lea cnd nc nici n morala europenilor, nici n
dreptul international nu exista norma dreptului natiunilor la autodeterminare. Pe
cnd n 1918 acest drept era absolut recunoscut si devenise norm. Deci soarta
Basarabiei o putea hotr legitim numai populatia acesteia si nimeni altul.
Dar aici apare un contraargument: n conditiile rzboiului era imposibil
organizarea unor alegeri libere. Drept dovad sunt aduse exemplele altor teritorii
separate de Rusia sau chiar al Statelor Unite ale Americii din perioada Rzboiului
pentru Independent, cnd primul Congres n-a fost ales de tot poporul. Chiar dac si
vom cdea de acord cu aceasta, deloc nu nseamn c soarta populatiei poate fi
hotrt echitabil si legitim contrar vointei sale.
ns nici acest argument nu are valoare, deoarece Rusia de facto a iesit din
rzboi nc n noiembrie 1917 (si de jure n martie 1918), de aceea petrecerea
VOLUMUL VI
Institutul de
77
alegerilor era posibil si, cum deja nu odat am mentionat, n Adunarea Constituant
din ntreaga Rusie ele au avut loc, inclusiv pe teritoriul Basarabiei si legalitatea ei
(adic a Constituantei) nimeni si nici odat n-a contestat-o, chiar si bolsevicii care au
dizolvat-o. Mai mult chiar, cnd Sfatul Trii era n proces de constituire toti, fr
exceptie recunosteau c misiunea lui principal const n organizarea petrecerii
alegerilor n Adunarea Constituant a Basarabiei si nimeni nu punea la ndoial
faptul posibilittii petrecerii lor pe o baz democratic. $i numai la mijlocul lui
ianuarie, odat cu intrarea armatelor romne pe teritoriul RDM si ocuparea ei, liderii
Sfatului Trii (primul a fost P. Erhan) au considerat petrecerea unor astfel de alegeri
fr sens. Ne repetm fr sens, fiindc chiar n conditiile ocupatiei militare
romnesti rezultatele lor puteau fi numai contrare asteptrilor nationalistilor aflati
sub ocrotirea baionetelor romnesti.
Ct priveste alte teritorii separate de Rusia oamenii care au proclamat
independenta Finlandei, Poloniei, Lituaniei, Letoniei, Estoniei exprimau vointa
acestor popoare si dup proclamarea independentei aceste teritorii au devenit state
independente veritabile. Ne mai repetm odat n plus prin aceste acte a fost
exprimat vointa popoarelor de a tri n cadrul unui stat propriu independent. Iar
dup declararea independentei, cei care au proclamat-o (si nu fiind pziti de
baionetele strine) nu si-au vndut trile unei puteri strine.
Relativ la SUA analogia cu RDM de asemenea este nelalocul ei. n primul rnd,
din aceleasi cauze cum si n cazul statelor noi create limitrofe Rusiei. Iar n al doilea,
Congresul de la Filadelfia, exprimnd vointa poporului american, s-a situat n
fruntea luptei lui mpotriva colonialistilor si interventilor, iar Sfatul Trii, contrar
vointei propriului popor, i-a chemat pe interventi cu scopul nrobirii lui si lichidrii
liberttilor real existente.
Iar afirmatiile unor istorici, precum c oligarhia semifeudal romn corupt
pn n mduva oaselor si incompetent, condus de un rege alogen semiautoritar,
elit care crunt exploata propriul popor lipsit de orice drepturi, conservnd napoierea
lui, putea s asigure si libertatea de exprimare a vointei poporului moldovenesc, sunt pur
si simplu ridicole. n aceast privint este deosebit de semnificativ opinia lui Octavian
Goga, politician care nici cum nu poate fi bnuit de antiromnism, despre clasa
politic romneasc: Tar de secturi, tar minor, czut rusinos la examenul de
capacitate n fata Europei... Aici ne-au adus politicienii ordinari, hotii improvizati astzi
n moralisti, ministrii cari s-au vndut o viat ntreag, deputati contrabandisti... Nu ne
prbusim nici de numrul dusmanului, nici de armamentul lui, boala o avem n suflet, e
o epidemie nfricosat de meningit moral. Tara... cu conductori simpli hoti la drumul
mare, trebuia s ajung la marginea prpstiei [1].
ns din punct de vedere al dreptului un interes si mai mare l prezint punctul
de vedere al ilustrului diplomat romn Nicolae Titulescu: Apoi, autodeterminarea
[se are n vedere votarea de la 27 martie] a avut loc n vreme ce trupele romne
ocupau Basarabia... Dar autodeterminarea este, ca s spunem asa, plebiscitul. Orice
plebiscit, pentru a avea o valoare de drept international trebuie s se desfsoare n
libertate. De aceea acolo, acolo unde a fost folosit foarte adesea..., forte
internationale au fost acelea care au mentinut ordinea si nu fortele militare ale uneia
Institutul de
ANUAR $TIINTIFIC
78
sau ale alteia din prtile interesate [2]. Titulescu ntelegea perfect n ce const
vulnerabilitatea actului de la 27 martie 1918.
n acest context, deja dup ncheierea carierei sale politice, el mai mentiona: Ce
este cel mai ru c aceast autodeterminare a fost precedat de dou scrisori: a) Una
a generalului Averescu, atunci pentru prima dat Presedinte al Consiliului, care
spunea Sovietelor c trupele romne vor fi retrase din Basarabia imediat ce ordinea
va fi restabilit acolo; b) Cealalt a lui Clemenceau care, n numele marilor puteri, i
scria lui Kolceak s-si continue lupta contra Sovietelor, cci partea rus a Basarabiei
i va fi atribuit ntotdeauna [3]. Asadar, si ncheie gndul marele diplomat,
primul nostru titlu asupra autodeterminrii Basarabiei este foarte slab [4]. Adic,
reiesind din logica lui Titulescu, nu poate fi nici vorb de o careva autodeterminare
n cazul Basarabiei n 1918.
A protestat contra acestei decizii a Sfatului Trii CCP al RSFSR. n nota
Guvernului sovietic de la 18 aprilie se mentiona c actul de la 9 aprilie constituie nu
numai o sfidare Republicii Federative Sovietice Socialiste Ruse, o nclcare
revolttoare a acordului sovieto-romn despre evacuarea Basarabiei de trupele
romne, ci si o violare a populatiei basarabene, care unanim si-a exprimat protestul
contra ocupatiei romne [5].
Iat cum apreciaz unirea istoricul american Ch. King: O important surs de
instabilitate, provenit din cstigul teritorial era statutul Basarabiei singura
achizitie teritorial a crei pozitie n cadrul Romniei Mari nu a fost niciodat
asigurat printr-un tratat international... Odat ce Japonia n-a semnat (corect:
ratificat aut.) niciodat acest tratat, iar Statele Unite si Rusia nici n-au fost invitate
s-l semneze, el, tratatul, a rmas un instrument fr mare valoare juridic [6].
Mai este un argument n folosul tezei c teritoriul dintre Prut si Nistru nu este
romnesc, evident indirect, dar foarte convingtor, deoarece i apartine lui N. Iorga
aprig prtas al romnismului si unirii Basarabiei cu Romnia. Iat ce spunea el nc
n 1912, n anul jubileului de o sut de ani de la incorporarea Basarabiei n
componenta Rusiei: Basarabia nu e a noastr... Acum o sut de ani... am stat noi la
lupt?.. Romnia nu exista, si n acea jumtate de Romnie care era Moldova, nu se
gndea nimeni c o astfel de Romnie era cu putint... Nici un suflet nu s-a sprijinit
pe amintiri, nu s-a deschis ctre sperante pentru a da o lupt disperat spre care s-ar
ndrepta astzi recunostinta noastr pioas... Azi, cnd avem nevoie mcar de un
singur erou, n numele cruia s facem prznuire, nu-l gsim [7]. $i nici nu-l puteau
gsi, deoarece moldovenii niciodat nu se simteau romni si n-au tins s intre n
componenta statului romn.
Analiza legitimittii unirii Basarabiei cu Romnia poate fi finalizat cu
concluziile, n opinia noastr foarte convingtoare, a doi cercettori cunoscuti din
Moldova. Primul din ei Burian A.D. specialist n drept international mentioneaz
c reiesind din faptul c Sfatul Trii nu a fost ales de ntreaga populatie a
Basarabiei, mai are oare rost s fie dezbtut problema referitor la faptul dac un
organ nelegitim poate s adopte hotrri legitime, ba nc depsind competentele
sale, deoarece preblemele legate de predarea teritoriilor se rezolv fie pe baz
contractual ntre subiectii unanim recunoscuti ai dreptului international, fie pe calea
plebiscitului (referendumului) [8].
VOLUMUL VI
Institutul de
79
A doua opinie, a politicianului si istoricului V.T. Stepaniuc, a fost formulat
n felul urmtor: Examinarea multilateral a documentelor si a studiilor istorice, a
actelor diplomatice privind aspectul dat al problemei ne ngduie s tragem
concluzia: cea mai mare greseal Guvernul romnesc a comis-o n ianuarie 1918,
cnd a ocupat Republica Democratic Moldoveneasc, prtas cu drepturi egale n
componenta Republicii Federative Democratice Rusesti aliat a Romniei.
Celelalte carente, lacune, ct de grave ar fi, sunt totusi secundare n comparatie
cu actul de agresiune svrsit de Regatul romn n ianuarie 1918, n urma cruia s-a
nclcat dreptul poporului moldovenesc la autodeterminare national, a fost ntrerupt
procesul de statornicire a Statului Moldovenesc [9].
Referin(e
1. Citat dup: Constantiniu Fl. O istorie sincer a poporului romn, p. 281.
2. Titulescu N. Documente confidentiale. Bucuresti, 1992, P. 85; vezi de asemenea:
Antonescu Maresalul Romniei si rzboaiele de reintegrare. Mrturii si documente.
Vol. III. Venezia, 1989, p. 49.
3. Titulescu N. Documente confidentiale, p. 86.
4. Ibid., p. 88.
5. BH CCCP, r. I, c. 248-249.
6. King Ch. Moldovenii, Romnia, Rusia si politica cultural, p. 37, 38.
7. Iorga N. Neamul romnesc n Basarabia. Vol. II, p. 52-53.
8. Burian A. Geopolitica lumii contemporane. Chisinu, 2003, p. 341.
9. Stepaniuc V. Statalitatea poporului moldovenesc, p. 252.
Institutul de
ANUAR $TIINTIFIC
80
APLICAREA EVALURII IMPACTULUI DE REGLEMENTARE
N PROCESUL INTEGRRII EUROPENE
Corneliu POPOVICI, doctor n filosofie, conferentiar universitar, IRIM
Angela POPOVICI, doctor n filosofie, conferentiar universitar,
Academia de Administrare Public pe lng Preedintele Republicii Moldova
Le prossesus dintegration europeene implique la formation de la capacit administrative
pour elaborer les politiques publics. Levaluation de limpact est un element de lelaboration de
la politique destin a ameliorer la qualit de linformation pour ceux qui dcident. Il existent plu-
sieurs voies pour acceder dans lUE. Ceux modes divers peuvent avoir des divers impacts sur
lconomie et la societ. Pour choisir la meilleure voie il faut connaitre limpact politique,
conomique, financier, lgale des reglementations europeenne. Lexperience internationale dans
ce domaine peut servir pour creer la capacit administrative de lelaboration des politiques pub-
lics en R.Moldova. Levaluation de limpact devient aujourdhui un element essentiel du proces-
sus de lelaboration des politiques publics qui doivent assurer lintegration europeenne.
Aderarea la UE implic crearea capacittii administrative de elaborare a
politicilor publice. Evaluarea impactului este un element al elaborrii politicii menit
s mbuntteasc informatia aflat la dispozitia celor care iau decizii. Evaluarea
poate ajuta la optimizarea acestui proces prin:
- facilitarea prioritizrii si succedrii pasilor n crearea politicilor, precum si a
adoptrii si implementrii acquis-ului comunitar;
- furnizarea de estimri ale costurilor diverselor abordri ale implementrii
politicilor sau msurilor comunitare, reprezentnd astfel o parte a evidentelor de care
are nevoie guvernul pentru a lua decizii privind acele politici;
- furnizarea unor informatii legate de impactul msurilor asupra sectorului
public si privat, pentru a oferi date despre modificrile care vor fi necesare n
institutii, administrare si procesele de productie;
- msurarea cantitativ a impactului msurilor asupra bugetului national.
Pregtirea pentru integrarea n Uniunea European constituie un proces
complex. Nu exist un singur mod de aderare la UE, ci mai multe. Aceste moduri
diverse pot avea impacturi foarte diferite asupra economiei si societtii [1]. Pentru a
alege calea optim ctre Uniunea European, este necesar cunoasterea impactului
politic, economic, financiar, legal si social al adoptrii politicilor si reglementrilor
UE si a implicatiilor diverselor ci de implementare a deciziilor de politic specifice
pentru fiecare tar.
O adoptare necorespunztoare a politicilor UE nu numai c va creste costurile
dar va diminua, de asemenea, beneficiile asteptate n urma aderrii la UE n termeni
de eficient economic si competitivitate. Pentru a se evita astfel de consecinte,
evaluarea impactului poate fi folosit pentru a identifica abordri care:
- s asigure faptul c implementarea scopurilor sociale ale acquis-ului comunitar
(de exemplu cele privind mediul) nu impun costuri mai mari dect este nevoie
sectorului privat;
VOLUMUL VI
Institutul de
81
- s reduc si costurile furnizrii de servicii publice, pentru a evita generarea
unor efecte descurajatoare legate de plata taxelor si tendinta de evitare a impozitelor;
- s se asigure c att costurile ct si ntrzierile impuse agentilor economici
pentru obtinerea serviciilor publice si interactiunea cu autorittile (de exemplu
pentru obtinerea unei autorizatii) nu vor fi mai mari dect este strict necesar;
- s se bazeze pe conformarea voluntar, care este adesea un mod mai ieftin de
conformare a industriilor cu reglementrile UE dect controlul administrativ.
Pentru aceste motive, evaluarea impactului trebuie s fie, n cea mai mare
msur posibil, un aspect obisnuit al procesului de armonizare legislativ.
Ministerele si grupurile de lucru care elaboreaz instrumentele legislative ale trii n
vederea aplicrii acquis-ului comunitar trebuie n msura posibilului, s urmreasc
n cursul normal al muncii lor impacturile unor abordri alternative ale convertirii
Directivelor n legislatia national si s identifice costurile si beneficiile tuturor
legilor UE relevante. Atunci cnd apar implicatii importante sau impacturi extrem de
diferite ale diverselor abordri ale implementrii, acestea trebuiesc prezentate
consiliului de ministri (sau comisiei ministeriale corespunztoare) n vederea
informrii procesului decizional [2].
Deoarece acquis-ul comunitar nu prescrie solutii institutionale de adoptat, ci ridic
probleme functionale la care trebuie de rspuns, activitatea privind proiectarea
institutional se transform n asigurarea unei conformri eficace cu cel mai mic cost.
Aceast abordare deschide o gam larg de optiuni institutionale. Atunci cnd se
lucreaz cu acquis-ului comunitar, este necesar s se pun o serie de ntrebri:
Anumite legi ale UE trebuiesc implementate prin modificarea institutiilor
existente sau trebuie creat o nou institutie?
Ce msuri sunt necesare pentru asigurarea rspunderii publice complete a
formatului institutional specific care a fost ales?
Experienta arat c statele membre ale UE au ales abordri institutionale foarte
diferite pentru implementarea diverselor portiuni ale acquis-ului comunitar. Lectia
care poate fi nvtat de la aceste state este c sarcina asupra agentilor economici
este conturat n mod semnificativ de felul n care acquis-ul comunitar este transpus
n sistemele nationale de reglementare si de proiectarea ntelegerilor de
implementare si aplicare. Construirea unor institutii administrative n vederea
implementrii acquis-ului are, de asemenea, implicatii serioase asupra bugetului, att
imediate ct si pe termen lung [3].
Atunci cnd se proiecteaz o abordare a implementrii, cea mai important
problem este decizia privind ceea ce trebuie optimizat. Aceast decizie trebuie luat
pe mai multe fronturi. n primul rnd, ntruct costurile eforturilor de aplicare pot
ajunge s depseasc beneficiile, trebuie acordat o atentie special valorii pentru bani
relative n cazul diverselor strategii de aplicare. n al doilea rnd, reglementarea
administrativ impune att costuri bugetare (pltite de contribuabili) ct si economice
(pltite direct de ctre ntreprinderi si reflectate n costul pentru consumatori). Adesea
are loc un schimb ntre cele dou. De exemplu, o companie poate fi auditat de un
contabil din sectorul privat pltit de firm, sau de un inspector administrativ pltit din
banii contribuabililor. Este, nc, o problem deschis care dintre variante este mai
eficient din punct de vedere economic si care din punct de vedere administrativ [4].
Institutul de
ANUAR $TIINTIFIC
82
Evaluarea impactului poate constitui un mijloc central de identificare si
msurare a acestor implicatii extrem de semnificative, att pentru sectorul privat ct
si pentru cel public, ale costurilor si eficacittii optiunilor privind proiectarea
alternativelor institutionale.
Evaluarea impactului poate contribui la pregtirea strategiei de negociere a unei
tri prin identificarea domeniilor n care tara respectiv doreste s argumenteze
necesitatea unei perioade de tranzitie sau a unor derogri, si prin furnizarea de date
empirice (att calitative ct si cantitative) n sprijinul acestor argumente.
Trile aflate n negocieri trebuie s fie pregtite s preia, dup aderare, tot
acquis-ul comunitar privind circulatia pe piata intern a produselor. Exist putine
Directive care pot cauza probleme; acestea trebuiesc investigate si, n cazul n care
se dovedesc a fi serioase, discutate n cadrul negocierilor. Orice ncercare de a utiliza
derogri sau perioade de tranzitie pentru protejarea ntreprinderilor interne, publice
sau private, va complica negocierile si le va putea prelungi considerabil.
Directivele de proces trebuiesc evaluate corespunztor n ce priveste impactul.
Cele mai importante domenii sunt mediul, politica social (n special sntatea si
siguranta la locul de munc) si transportul. Acolo unde impactul Directivelor va fi
semnificativ si va duce la o problem serioas legat de finantare (sau, n unele
cazuri, la o problem institutional), trebuie luat n considerare propunerea unei
perioade de tranzitie.
Natura perioadei de tranzitie care ar putea fi propus depinde de natura problemei:
1. Acolo unde problema este tehnic, fiind vorba de simpla lips de timp pentru
finalizarea implementrii unei Directive nainte de aderare, iar preluarea Directivei
este n interesul clar al trii aflate n negociere, ar trebui adoptat o perioad de timp
ct mai scurt posibil;
2. Acolo unde implementarea ar produce probleme serioase de finantare, trebuie
luate n considerare dou ci posibile ale tranzitiei:
Dac adoptarea Directivei este important pentru cresterea economic si
stabilitatea macro-economic, trebuie negociat perioada de tranzitie progresiv cea
mai scurt care este financiar posibil.
Dac pe termen scurt si mediu relatia dintre implementarea Directivei si
cresterea economic sau chiar bunstarea social este slab, sau chiar negativ:
implementarea ar fi att de costisitoare nct finantarea ei ar avea un efect de
ncetinire asupra cresterii economice. n acest caz, o perioad de tranzitie lung, cu
cea mai mare parte a implementrii avnd loc ctre sfrsit (atunci cnd PIB-ul trii
va fi mult mai mare) ar fi solutia ideal.
O baz solid de argumentare pentru perioadele de tranzitie fundamentat pe
evaluarea impactului face documentul de pozitie al unei tri mai convingtor. n
plus, pe msur ce negocierile progreseaz si tara trebuie n mod invariabil s
renunte la unele din cererile sale, informatiile generale furnziate de analizarea
impactului pot contribui la luarea unor decizii privind prioritizarea pozitiilor de
interes national. Fr o asemenea analiz, consiliului de ministri i va fi imposibil s
ia decizii serioase, n procesul negocierii, privind pozitiile la care poate renunta cu
cele mai mici costuri pentru tar si pozitiile pe care trebuie s le apere [5].
VOLUMUL VI
Institutul de
83
Evaluarea impactului de reglementare a Directivelor UE se realizeaz si prin
intermediul consultrilor principalilor actori si beneficiari ai viitoarei politici publice
sau reglementri. Puterile publice trebuie s fie constiente de faptul c prin
consultarea prtilor potential implicate pe ntreaga durat a procesului de
reglementare opereaz n favoarea mbunttirii calittii reglementrilor. Adoptnd
un asemenea demers, al participrii publicului de la nceputul pn la sfrsitul
legii, guvernele au o sans n plus pentru ca reglementrile s fie bazate pe o bun
ntelegere a problemelor, a consecintelor actiunii guvernamentale si a posibilittilor
pentru prtile implicate de a respecta legea [6].
Difuzarea informatiei asupra initiativelor de reglementare, pentru a acorda
publicului posibilitatea de a participa la procesul de elaborare a reglementrilor se
poate realiza prin mai multe metode. n diferite tri se utilizeaz mecanisme diverse ,
care pot fi clasate n trei categorii:
Notificarea - const n furnizarea de informatii cettenilor si ntreprinderilor
private asupra a ceea ce guvernul face, a fcut sau intentioneaz s fac. Notificarea
este un mijloc de comunicare unidirectional ntre puterile publice si opinia public.
Consultarea - const n a solicita cettenilor si ntreprinderilor private de a aviza si
a formula sugestii cu privire la propunerile de reglementare. Consultarea este un mijloc
de comunicare bidirectional ntre puterile publice si opinia public. Ea permite puterilor
publice s adune informatii si date susceptibile de a le orienta deciziile.
Participarea - const n a da cettenilor si ntreprinderilor private posibilitatea
de a participa la definirea obiectivelor reglementrilor, a alege o strategie general si
a redacta propuneri initiale de reglementare. Dac puterile publice rmn
responsabile pentru decizia final, atunci procesul participrii publicului permite
actorilor non-guvernamentali de a participa la luarea deciziilor n primele faze ale
procesului.
n practic, aceste trei modalitti de deschidere utilizate de puterile publice sunt
complementare si neconcurentiale. Cea mai bun strategie este de a reuni cele trei
metode si de a le doza n functie de natura problemei ce se reglementeaz. Pe de
alt parte, alegerea mecanismului si conceperea precis a fiecrui proces depind de o
serie de factori ca: Constitutia, sistemul de guvernmnt, distinctiile cu care se
opereaz n cadrul organelor de reglementare si al diferitelor tipuri de instrumente
juridice, cadrul politic si aptitudinile relative ale grupurilor de interese implicate [7].
Experienta trilor OCDE n materie de consultare a publicului ne permite totusi
s tragem o serie de concluzii de ordin general. Se poate afirma c procesul de
participare a publicului necesit o reform radical a procesului de reglementare
existent si inducerea unei schimbri de atitudine la nivelul administratorilor. n unele
tri ale OCDE, procesul de consultare a publicului s-a dovedit superficial si
ineficace, ceea ce se traduce prin irosire de fonduri si resurse si determin deziluzia
publicului. Procesul de consultare impus administratorilor de sus n jos, fr o
formare initial sau fr a fi supravegheat, conduce adesea la consultarea publicului
Ir ca acesta s fie educat n domeniu si fr a se cunoaste cum poate fi ascultat.
O alt concluzie este c orice proces autentic de consultare public necesit n
prealabil ca publicul s fie bine informat asupra problemelor supuse dezbaterii. Nu
trebuie s ne multumim cu publicarea unui proiect de lege de 200 de pagini pentru c
Institutul de
ANUAR $TIINTIFIC
84
numerosi indivizi nu cunosc cum s descifreze un text juridic sau s s-i nteleag
consecintele practice. Guvernele trebuie s se manifeste deosebit de activ si s publice
informatii utile, ca analize sau rezumate si exemple de propuneri de reglementare.
Publicul trebuie consultat suficient de devreme n procesul de decizie. Dac
asteptm ca ministrul s redacteze proiectul de lege, s-ar putea s fie prea trziu
pentru a se mai tine cont de propunerile publicului.
Conditiile de acces la procesul de consultare trebuie s fie echitabile si s nu
privilegieze nici un grup de interese. Dac, de exemplu, se decide de a nu consulta
dect ntreprinderile privatele interesate de reglementare, decizia final risc s fie
dezechilibrat n acest sens pentru c ea nu ia n calcul interesele publicului, ale
fortei de munc sau ale consumatorilor. O participare echilibrat garanteaz calitatea
informatiilor culese si legitimitatea procesului de reglementare [8].
Procesul de consultare si de participare trebuie atent conceput, astfel nct s
garanteze credibilitatea si calitatea procesului de reglementare si pentru a nu induce
costuri sau ntrzieri inacceptabile. Puterile publice au de ales ntre mai multe
optiuni asupra acestui subiect. Dac doresc un rspuns rapid, se pare c existenta
unor organe consultative ale grupurilor de interese, echitabil alese, este preferabil
organizrii de audieri publice.
Este important ca informatiile relative la procesul de reglementare si la
propuneri s fie comunicate publicului interesat. Claritatea, simplitatea si
transparenta juridic a propunerilor si deciziilor legate de reglementare sunt conditii
absolut necesare. Poate fi, de asemenea, judicioas conceperea unui sistem de
notificare, publicare, de codificare si interpretare, asigurnd difuzarea coerent a
informatiilor n rndul publicului.
n cele din urm, succesul consultrii publicului este subordonat de constituirea
unei retele de grupuri de interese, organizate, dinamice si motivate, de existenta unei
societti civile sntoase. Puterile publice pot s contribuie n mare msur la
formarea unei astfel de societti. Practic, simplul fapt de a autoriza participarea
publicului poate favoriza activismul grupurilor de interese organizate. ntreprinderile
private, asociatiile consumatorilor, sindicatele, autorittile locale, comunittile si alte
grupuri de interese pot lucra mpreun cu guvernul, pe o baz continu, pentru
educarea membrilor lor, pentru a rspunde propunerilor care le sunt fcute si a
produce informatiile necesare.
Principalele metode de mbunttire a calittii aplicate la sistemele de notificare,
consultare si de participare sunt redate n cele ce urmeaz:
Publicarea unui buletin care s inventarieze reglementrile n curs de elaborare
Publicarea unui buletin care s inventarieze legile si reglementrile prevzute sau n
curs de elaborare d prtilor interesate ocazia de a lua cunostinta, ct mai repede posibil,
de obligatiile lor viitoare. Fiind avertizate suficient de repede, prtile interesate vor fi n
msur s reactioneze la timp la propuneri, ntr-un interval suficient pentru a influenta
decizia final. Pe de alt parte, ntreprinderile private vor fi n msur s si planifice
costurile viitoare legate de noua reglementare la un stadiu anterior.
Stabilirea unor principii generale pentru consultarea publicului
Puterile publice pot solicita ca toate problemele legate de reglementri s fie
notificate si supuse examinrii publice, fie printr-o lege asupra procedurilor
VOLUMUL VI
Institutul de
85
administrative (ca n Statele Unite ale Americii), fie printr-o directiv
administrativ (ca n Canada). Responsabilitatea revine ministerelor care vor
trebui s respecte aceste dispozitii. Este convenabil s se defineasc principii clare,
astfel ca grupurile de interese s fie informate la timp si s poat interveni pe lng
puterile publice. Aceste principii generale trebuie s lase o marj de manevr
confortabil autorittilor, pentru ca ele s poat adapta procesul de notificare si
consultare, urmrind n acelasi timp ca anumite norme minimale de performant s
fie definite pentru acest aspect al sistemului de reglementare.
Stabilirea procedurilor de notificare i apreciere
Procedurile de notificare si apreciere sunt msurile de notificare si de consultare
a publicului cele mai deschise. Ele constau n a supune propunerile de reglementare
examinrii de ctre public si a lua n considerare orice comentariu din partea oricrei
persoane sau institutii care doreste s rspund. SUA au codificat aceast modalitate
n 1946, Portugalia a adoptat n 1992 o lege similar. Succesul procedurilor de
notificare si apreciere depinde de efortul de comunicare fcut de ministere, de
dinamismul si cunostintele publicului, care trebuie ales pentru a reprezenta un larg
evantai de puncte de vedere, ca si de eficacitatea cu care rspunsurile sunt analizate.
Stabilirea procedurilor de organizare a audierilor publice
Chiar procesele de consultare cele mai eficace nu sunt capabile de a ralia un
mare numr de indivizi. Pentru a obtine informatii utile asupra calittii
reglementrilor din partea acelora care nu au avut ocazia de a participa la un alt
proces de consultare, puterile publice pot recurge la audieri publice nainte de a
adopta reglementarea n cauz. Accesibilitatea acestor audieri pot contribuie la
ntrirea legitimittii procesului si legii care va rezulta.
Lrgirea procesului consultativ prin sustinerea grupurilor de interese
dezavantajate
Anumite grupuri de interese sunt dezavantajate n cadrul procesului consultativ.
Este vorba de grupurile slab organizate, care nu dispun de resurse suficiente si ai
cror membri nu vor fi avantajati dect n mic msur de procesul respectiv.
Acestia ar fi, spre exemplu, utilizatorii serviciilor publice ca telefoanele, hidro-
electricitatea si apa. Pentru acesti utilizatori, costul participrii la o procedur
referitoare la cresterea tarifelor poate fi superioar cresterii preturilor n sine ale
serviciilor mentionate. n schimb, este n interesul financiar al serviciilor publice si
al celor mai importanti clienti de a lua parte la decizia final. Totusi, procesele
consultative care nu tin cont dect de grupurile de interese organizate sunt
susceptibile de a conduce la informatii partiale si de a distorsiona decizia privitoare
la reglementarea n cauz. Puterile publice pot stabili echilibrul ajutnd grupurile
defavorizate, fie direct, fie prin accesul la informatii.
Necesitatea ca factorii de decizie s fie informati despre rezultatele consultrii
Pentru a verifica faptul c publicul a fost consultat n mod real si c rezultatele
consultrii sunt luate n calcul n propunerile finale este posibil de a solicita ca rapoartele
si analizele impactului reglementrilor s fie transmise factorilor de decizie, continnd
informatii asupra modului n care s-a fcut consultarea si indicnd cine a fost consultat si
ce rspunsuri au fost obtinute. Aceast metod este un bun mijloc de a verifica faptul c
Institutul de
ANUAR $TIINTIFIC
86
informatiile transmise factorilor de decizie sunt obiective, ea permitnd n egal msur
s se determine respectarea obligatiilor legate de procesul mentionat.
VOLUMUL VI
Institutul de
87
Organizarea grupurilor consultative
Mai multe tri din cadrul OCDE sunt satisfcute de rezultatele obtinute de
grupurile consultative permanente su temporare pe care le-au desemnat s participe
la elaborarea noilor legi si reglementri, ct si la examinarea si abrogarea legilor si
reglementrilor depsite [9].
Germania a organizat un grup consultativ, constituit la nalt nivel, prezidat de un
secretar de stat, pentru a obtine informatii de la ministere si de a comunica
rezultatele direct cancelariei. Japonia a instituit un consiliu care se rennoieste la
fiecare trei ani, format din reprezentanti ai lumii afacerilor, universitari, jurnalisti,
etc. care prezint propuneri de reform, n plus, toti ministrii se inspir din lucrrile
pe domenii specifice ale grupului consultativ. Regatul Unit a creat recent grupuri
consultative n domeniul ntreprinderilor private, nsrcinate cu acordarea de avize
asupra programului de reglementare, iar Portugalia a organizat cu succes un grup
consultativ constituit din reprezentanti ai sectorului public si privat.
Experienta international n acest domeniu poate servi n calitate de suport pentru
crearea capacittii administrative de elaborare a politicilor publice n Republica
Moldova. Evaluarea impactului devine astzi un element esential al elaborrii politicilor
publice menit s optimizeze procesul decizional si s asigure integrarea european.
Referin(e
1. Miroiu A., Introducere n analiza politicilor publice, Bucuresti, 2001, p. 25.
2. Analiza impactului reglementarii: cele mai bune practici din tarile OCDE / trad. de
George Poede ; Corneliu Cighir si Ciprian Iftimoaie, Iasi, Universitatea Al.I.Cuza, 2000, p.
53.
3. Sigma Paper No.13: Assessing the Impacts of Proposed Laws and Regulations
[Evaluarea Impacturilor Legilor si Reglementrilor Propuse], 1994, p. 12.
4. Sigma Publication 1994: Improving the Quality of Laws and Regulations: Economic,
Legal and Managerial Techniques [Imbunttirea Calittii Legilor si Reglementrilor:
Tehnici Economice, Legislative ti Manageriale] EU Guidelines: Good Practice
Guidelines for the Management of the Evaluation Function [Instructiuni de Bune
Practici pentru Administrarea Functiei de Evaluare], p. 38.
5. Investitiile Publice n Statele Membre ale UE: Reducerea n Administrarea Bugetului si
Costul Capitalului] de Michael Spackman in Journal on Budgeting (OECD, 2000), p. 10.
6. Weimer, D.L., Analiza politicilor publice, Chisinu, 2003, p. 106; Bardach , Eegene,
Analiza politic. Calea celor opt trepte, Bucuresti, 1999, p. 132; Lindblom Ch.,
Woodhouse E., Elaborarea politicilor, Chisinu, 2003, p. 98.
7. Hogwood B., Gunn L., Introducere n politicile publice, Bucuresti, 2001, p. 40-41.
8. Analiza impactului reglementarii: cele mai bune practici din tarile OCDE / trad. de
George Poede ; Corneliu Cighir si Ciprian Iftimoaie, Iasi, Universitatea Al.I.Cuza,
2000, p. 82; Bardach , Eegene, Analiza politic. Calea celor opt trepte, Bucuresti, 1999,
p. 109; Lindblom Ch., Woodhouse E., Elaborarea politicilor, Chisinu, 2003, p. 125.
9. W. Kip Viscusi: Improving the Analytical Basis for Regulatory Decision-Making
[Imbunatatirea Bazei Analitice a Deciziilor de Reglementare], p. 183; Regulatory
Impact Analysis: Best Practices in OECD Countries [Analiza Impactului Reglementrii:
Cele mai Bune Practici din Trile OECD], (OECD 1997), p. 49.
Institutul de
ANUAR $TIINTIFIC
88
VOLUMUL VI
Institutul de
89
DIMENSIUNEA UMAN A POLITICII
CONDITII DE VALORIFICARE
Ludmila ROSCA, doctor habilitat n filosofie, IRIM
In the article The human dimension of politics conditions of capitalizing, the author
deciphres the manifestations of humanism in politics, emphasizing the purpose and means of
power. Showing that the model of participative democracy is the best for guaranteeing and
complying with the humanist values, the author analyses the necessary conditions for the
multiplication and the thoroughgoing study of the humanist manifestations of politics. The
author mentions the principale condition of the valorification of the human dimension of
politics is the paradigme of the consensus, which from the necessity of surviving must be
accepted at a national, regional and even global level. Another condition of the humaniza-
tion of politics is insured by the change of mentality of each citizen, people or any other kind
of group. The change of political mentality is the purpose of socialization. The author grants
special attention to political socialization, because amidst this process are adopted the atti-
tude and capitalized the possibilities of each citizen.
Politica este un fenomen social complex, care n diferite epoci istorice a trezit
admiratia, frica, respectul si alte sentimente ale omului. Specialistii n diverse
domenii de activitate stiintific au analizat influentele politicii asupra tuturor
domeniilor vietii sociale, asupra modului de gndire, de afirmare a personalittii.
Interesul savantilor fat de politic, fat de mecanismul realizrii puterii politice este
determinat de practica social, de problemele cu care se confrunt societatea. Istoria
gndirii social-politice ne ofer diverse interpretri ale politicului, care reflect
diferite abordri ale fenomenelor: puterii, politicii, guvernrii etc., printre care
am mentiona: conceptia teocratic si laic, elitist si democratic.
Conceptia teocratic despre esenta si continutul politicii, acoper fenomenul cu
corola misticismului, explic conditia de exceptie a guvernatorilor, evidentiaz
necesitatea de a fi initiat n adevruri superioare pentru a pretinde la pozitii
privelegiate n stat, pentru a-ti permite s elaborezi legi, s emiti decrete, dup care
s se conduc ntreaga societate. Dac n primele tratate despre politic prezenta
acestor idei este explicabil prin faptul c nivelul constiintei sociale al maselor si
chiar al autorilor acestora era redus, gndirea era influentat de conceptia mito-
religioas, apoi n mileniile urmtoare explicatia este alta. Se cunosc opiniile mai
multor conductori de state, cum ar fi: Iulius Caesar, Marc Aureliu, Napoleon
Bonaparte, Adolf Hitler, Aiatola Homeni, care considerau c masele nu trebuie s
cunoasc secretele guvernrii [1]. Explicatia c politica este un fenomen deosebit
prin complexitatea sa, mistic, transcendent, care impune n fata celor ce o detin
calitti superioare, serveste obiectivului principal al guvernrii: de a mentine
stabilitatea si de a asigura functionalitatea sistemului politic, social, economic. $i
dimpotriv, dac corola mistic a puterii va fi nlturat, dac activitatea
guvernatorilor va fi descifrat, apoi politica va fi nteleas de majoritatea populatiei,
va fi nlturat forta carismatic a guvernatorilor si n consecint va slbi autoritatea
Institutul de
ANUAR $TIINTIFIC
90
guvernrii, se va dezechilibra sistemul politic. Dat fiind c societatea reprezint un
sistem bine structurat, dezechilibrarea/ instabilitatea unui element conduce la
schimbri serioase pentru ntreg. n conditiile democratizrii societtii contemporane
asemenea abordri ale politicii sunt periculoase, deoarece modelul democratiei poate
fi realizat doar prin implicarea activ a fiecrui cettean n activitatea institutiilor,
inclusiv a celor politice.
Interpretarea elitist a politicii reiese din Credinta c guvernarea trebuie, n
principiu, ntotdeauna si pretutindeni, s fie ncredintat exclusiv elitelor [2]. n
acest context instruirea politic este orientat pentru pregtirea cadrelor de
conducere si se reduce la un cerc ngust, care trebuie s cunoasc n detalii secretele
guvernrii. La baza acestei conceptii este plasat convingerea c este mult mai usor
s conduci o comunitate de neinitiati, care vor accepta orice model de organizare
social, fr a avea posibilitate s se intereseze de alternative. Ceea ce elita propune
este apreciat ca bun, eficient, demn de a fi urmat. n conditiile democratizrii
societtii contemporane aceast interpretare are valoare social doar n faza initierii
procesului, cnd ntr-adevr este necesar de educat, de instruit elita politic, elita de
partid, elitele profesionale, prin intermediul crora vor fi realizate programe de
socializare politic secundar a maselor. Fr asemenea completare interpretarea
elitist a politicii influenteaz negativ procesul politic, procesul decizional.
Modelul democratic de organizare a societtii creaz cele mai favorabile conditii
pentru realizarea potentialului uman al politicii. n primul rnd, modelul este axat pe
necesittile, interesele omului concret. n al doilea rnd, modelul democratic
promoveaz libertatea n functia sa de conditie a existentei si activittii umane. n al
treilea rnd, sistemul politic democrat nu-si poate realiza obiectivele fr implicarea
direct a fiecrui cetatean n realizarea programelor strategice adoptate. Respectiv
organizatorii si responsabilii de desfsurarea procesului politic, de liberalizarea si
democratizarea vietii sociale au constientizat necesitatea instruirii politico-juridice a
populatiei. Obiectivul central al instruirii politice, remarcat n cadrul dezbaterilor din
anul 1949, cnd prin decizia UNESCO politologia a fost inclus n Planurile de
studii ale Universittilor din lume, este: asimilarea cunostintelor despre esenta
politicii, despre structura si functionalitatea politicului nu doar de ctre specialisti si
guvernatori, dar de ctre toti cettenii statului democratic. Realizarea acestui scop
permite: schimbarea atitudinii cettenilor fat de guvernare, fat de politic.
Schimbarea mentalittii politice, determinat de maturizarea constiintei politice,
constiintei juridice, constiintei morale a cettenilor este atestat atunci cnd
cetteanul trece de pe pozitia observatorului pasiv pe cea a participantului. Instruirea
cettenilor permite orientarea politicii ctre valorile umaniste, ctre utilizarea
resurselor puterii n scopul satisfacerii intereselor personalittii, a societtii, a
ntregii omeniri. n conditiile societtii contemporane eficienta politicii este
determinat n mod direct de nivelul culturii politice att al conductorilor, ct si al
maselor populare.
Dimensiunea uman a politicii este reflectat pe deplin de principiul
umanismului, care presupune: aprecierea fiecrui membru al societtii ca valoare
suprem; garantarea conditiilor si respectarea demnittii personalittii umane, a
drepturilor ei, a dezvoltrii ei libere. Umanismul recunoaste drepturile fundamentale
VOLUMUL VI
Institutul de
91
ale personalittii, evidentiaz bunstarea omului n calitate de criteriu superior al
aprecierii oricrui gen de activitate social-util. n politic principiul umanismului se
realizeaz prin formele organizrii sociale, prin scopurile declarate, prin continutul
programelor de activitate. Din toate formele de guvernare si regimurile politice,
cunoscute de omenire, mai adecvat valorilor umaniste este modelul democratiei
participative, n care este stabilit un sistem de relatii politice, subiectul central al
crora este cetteanul.
Manifestrile umane ale politicii pot fi clasificate dup modul de realizare al
scopurilor si dup mecanismul valorificrii mijloacelor politicii. Scopul central al unei
politici umane este: crearea conditiilor favorabile dezvoltrii si afirmrii libere a
personalittii, realizrii depline a potentialului ei cognitiv si creativ. Valorificarea uman
a resurselor politicii cuprinde: eliminarea conflictelor, a rzboaielor din practica social,
consecintele crora n timpul nostru istoric includ procese distructive ireversibile:
interzicerea utilizrii mijloacelor de constrngere, care diminueaz demnitatea omului;
refuzul de a manipula constiinta si comportamentul oamenilor neinstruiti n domeniul
aplicrii violentei psihologice. Dimensiunea uman a politicii este reflectat de maxima
kantian: omul trebuie apreciat ca scop si niciodat ca mijloc.
n Declaratia Mileniului se afirm atasamentul comunittii internationale fat de
valorile fundamentale ale umanittii libertate, egalitate, solidaritate, tolerant,
respect si atitudinie grijulie fat de natur. n acest document se accentueaz
importanta solutionrii problemelor legate de consolidarea pcii, respectarea
drepturilor omului, asigurarea dezvoltrii durabile si protectiei mediului [3].
Mentinerea pcii, prevenirea rzboaielor, solutionarea conflictelor prin mijloace
politice reprezint cea mai semnificativ manifestare a umanismului politicii
interne si externe a statelor lumii contemporane. Pe arena international statul, care
si elaboreaz politica, pornind de la necesitatea respectrii valorilor umane, se
pronunt pentru ordinea mondial, ntemeiat pe principiul echittii, al
neamestecului n politica intern a altor state, pe recunoasterea dreptului statelor
nationale la alegerea autonom a regimului politic, a modului de organizare social-
politic. n lucrarea Cultura pcii si paradigma consensului: unitate si diversitate
Mihailov V.D. subliniaz c filosofia politic, ntemeiat pe paradigma conflictului
este sustinut de dorinta satisfacerii intereselor corporative, iar paradigma
consensului este dictat de necesitatea supravietuirii. Continutul principal al
filosofiei consensului const n reprezentarea unui postulat important al deciziilor
politice. n acest context, afirmm: conditia principal a valorificrii dimensiunii
umane a politicii este reflectat de paradigma consensului.
Caracteristica situatiei existentiale a omului contemporan ne permite s
elucidm si s formulm obiectivele timpului nostru istoric, care sunt recunoascute
de grupurile etnice, de popoarele ce convetuiesc pe Terra. Printre valori mentionm
viata, pacea, omul, democratia, progresul social etc. Acestea sunt percepute n
unitatea si interconexiunile lor: pacea n conditiile democratiei si democratia care
serveste pacea; omul ca valoare suprem n societatea democratic si societatea
democratic ca form a convietuirii etc. Afirmarea pcii si omului n calitate de
valori superioare solicit realizarea unui ansamblu de msuri, orientate spre
Institutul de
ANUAR $TIINTIFIC
92
asigurarea moral si social a progresului tehnico-stiintific, care presupune utilizarea
posibilittilor stiintei si tehnicii n interesul si pentru binele omului [4]. n acest
context este necesar s urmrim schimbrile din constiinta politic, s deosebim
punctele de crestere a valorilor noi. Sfrsitul secolului XX si nceputul secolului
XXI a artat c valorile prioritare a personalittii autonome, libere, lozinca aprriii
drepturilor omului pot fi utilizate n calitate de motiv al defsurrii actiunilor
militare, care n conditiile lumii contemporane conduc la catastrofe umanitare.
O conditie indispensabil a valorificrii dimensiunii politicii o constituie
schimbarea mentalittii fiecrui cettean, orientarea lui valoric spre supravietuire,
colaborare cu semenii, spre ncadrarea activ n procesul socio-cultural. Realizarea
acestui obiectiv tine de competenta functiei formative a filosofiei, care n conditiile
actuale se concretizeaz n programe de instruire si educatie a tuturor cettenilor.
Formarea atitudinii, a conceptiei despre lume, n care fiecare obiect sau fiint are
predestinarea sa, n care nimic nu este ntmpltor si n plus, este un proces
complicat, care se desfsoar lent, nu este constant n dinamismul su, este
caracterizat de cderi si nltri, de stri optimiste si pesimiste, de sclipirea
convingerii si ncrederii n propriile forte de a depsi o situatie critic si de starea
depresiv. n pofida faptului c n acest domeniu sunt mai multe dificultti dect
reusite, filosofii, savantii, pedagogii si politicienii sunt obligati s colaboreze n
elaborarea si realizarea programelor instructiv-educative, orientate spre schimbarea
mentalittii politice, economice, sociale a omului contemporan, a ntregii comunitti
umane. Mentalitatea reprezint felul particular de a gndi si de a reactiona propriu
unui individ, unei sau altei colectivitti, unei sau altei natiuni, ba chiar si umanittii
luate n integritatea ei [5].
Schimbarea mentalittii politice a omului contemporan este obiectivul central si
rezultatul final al socializrii. n acest context pentru problema analizat o
semnificatie deosebit o are fenomenul socializrii politice. Suntem convinsi c dac
reusim s elaborm un sistem eficient al socializrii politice a individului/grupului
social vom reusi s valorificm pe deplin dimensiunea uman a politicii si s lsm
n istorie manifestrile ei inumane, antiumane. Prin socializarea politic
subntelegem:Procesul de instruire prin care indivizii nsusesc orientri (constnd n
convingeri, sentimente si componente ale valorii) n guvernare si n viata politic
[6]. Procesul asimilrii de ctre un individ sau de ctre un grup a continutului
valorilor si normelor culturii politice, caracteristice pentru o societate, care permite
realizarea eficient a rolurilor si functiilor si prin aceasta asigur conservarea
societtii si a sistemului politic, este definit ca socializare politic [7]. n sens ngust
socializarea politic include sistemul nvtmntului politic formal si neformal,
orientat si spontan la toate etapele ciclului de viat. Socializarea politic contribuie
la adoptarea atitudinilor generalizate fat de conceptele: autoritate, democratie,
obligatie politic. Socializarea politic influenteaz comportamentul cettenilor.
n calitate de obiect de studiu socializarea politic a trezit interesul mai multor
generatii de savanti. n secolul XX, D.Easton defineste socializarea politic prin
formula: proces de instruire a omului, n care el si studiaz rolurile sociale si
politice. Aceast opinie o sustin L.Cewel, R.Linton, T.Parsons etc., care
VOLUMUL VI
Institutul de
93
mentioneaz c socializarea politic a individului reflect interactiunea lui cu
elementele si institutiile sistemului politic. O orientare autoritar n stiinta politic,
sustinut de M.Habermas, K.Looman, ne ofer o nou viziune asupra procesului
socializrii politice, propunnd o nou notiune: oculturatia, ceea ce nseamn
asimilarea de ctre individ a valorilor noi. n studiile realizate savantii evidentiaz
relatiile dintre oameni, mecanismele psihologice de formare a constiintei politice si a
comportamentului individual. Comun pentru toate interpretrile socializrii politice
a individului este capacitatea personalittii de a se orienta n spatiul politicului, de a
realiza anumite functii ale puterii. n acest context socializarea politic reprezint un
proces bilateral: pe de o parte, ea fixeaz asimilarea de ctre personalitate a
continutului valorilor, rolurilor, normelor, principiilor, elaborate de institutiile
sistemului politic, iar pe de alt parte, demonstreaz c personalitatea selecteaz
traditiile si reprezentrile ntrindu-le n diferite forme de comportament si de
influent asupra puterii. Aceste explicatii ne permit s constatm c influenta
societtii asupra calittilor politice a personalittii, controlul asupra procesului de
socializare n mare msur sunt limitate de convingerile si de credintele individuale.
n procesul socializrii politice interactioneaz personalitatea si elementele
sistemului politic. Interactiunea respectiv este asigurat de mai multi factori:
institutiile sociale si politice ale statului, partidele politice, grupurile de interes si
grupurile de presiune, biserica, scolile, activitatea de producere, de alti indivizi. La
nivelul social al claselor, al partidelor asupra individului influenteaz organizarea
statal, regimul politic, mijloacele de informare n mas, situatia economic din
societate, baza tehnico-material a societtii, apartenenta la grupul social etc.
Sistemul politic influenteaz asupra socializrii nu numai prin crearea conditiilor
existentiale ale personalittii, dar si prin crearea mediului psihologico-social. La
nivelul socio-psihologic sistemul politic prin intermediul nvtmntului politic, prin
manipulare este capabil s impun o voint strin, frica, supunerea la ordonantele
puterii sau s educe cettenii n baza anumitor idealuri, valori, n baza recunoasterii
liberttii individuale, a demnittii lui, a dominatiei dreptului etc.
La nivel individual includerea personalittii n politic este motivat de
interesele, dorintele, necesittile, orientrile valorice personale. Socializarea politic
este un proces continuu. Valorile politice, traditiile, modelele de comportament si
alte elemente ale culturii politice sunt asimilate de individ pe parcursul ntregii vieti.
Acceptnd unele idei, formulndu-si unele deprinderi, individul nu poate concomitent
s nu le ignore pe altele. Socializarea politic este simultan un proces de asimilare a
cunostintelor si valorilor politice noi si de pierdere a celor vechi, este o simbioz a
socializrii si desocializrii individului, a subiectului politicii. n acest context si
nivelurile socializrii politice ale individului nu pot rmne stabile, mai ales n
conditiile schimbrii calitative a elementelor sistemului politic. Ansamblul
cunostintelor politice, a aptitudinilor omului depind n mare msur de rolurile lui n
politic, de starea lui subiectiv, de influenta factorilor sociali.
n baza investigatiilor empirice, realizate n diferite state n ultimele decenii ale
secolului XX, constatm c asimilarea scopurilor politice si a standardelor
comportamentului politic n fiecare societate are propriul specific, determinat de
influenta att a factorilor obiectivi, ct si a celor ntmpltori, de particularittile
Institutul de
ANUAR $TIINTIFIC
94
mediului socio-cultural [7]. Analiza rezultatelor obtinute ne permite s deosebim
diferite modele ale socializrii politice. Prin modelul socializrii politice
subntelegem: caracteristica exemplelor standardizate a interactiunii individului si
puterii politice, n rezultatul creia se realizeaz continuitatea dezvoltrii politice si
are loc transmiterea valorilor politice de la o generatie la alta. Evidentierea
modelelor stabile a comportamentului politic a personalittii, n care se manifest
nivelul independentei lui politice, capacitatea de a fi subiect adevrat al politicii,
responsabil pentru alegerea sa politic este caracteristic pentru personalitatea cu un
nivel dezvoltat al culturii si constiintei politice. n asemenea cazuri interactiunea
puterii si a personalittii este ntemeiat pe dialog, consens sau conflict.
Valorificarea experientei statelor democratice, n care activeaz o societate
civil bine organizat ne permite s evidentiem modelul armonios al socializrii
politice, caracterizat de un mediu cultural omogen, care asigur un dialog respectabil
dintre personalitate si putere. Acest model este realizat n cultura politic anglo-
american, n care puterea si personalitatea manifest devotament fat de idealurile,
normele si valorile dominante. Modelul armonios creaz conditii favorabile pentru
socializarea politic a tinerei generatii, pentru includerea ei n procesul socio-politic.
Experienta statelor europene ne ofer modelul socializrii politice pluraliste,
caracterizat de o diversitate de subculturi ce influenteaz socializarea primar a
individului. Valorile liberale: libertatea individului, dreptul la proprietate,
individualismul, drepturile omului, democratia, pluralismul si devotamentul fat de
idealurile liberalismului, nivelul nalt de trai al majorittii grupurilor sociale asigur
capacitatea personalittii de a percepe valorile altor subculturi politice, mobilitatea si
instabilitatea pasiunilor politice. Unitatea prin diversitate - este principiul
fundamental al activittii politice, a interactiunii personalittii cu celelalte elemente
ale sistemului politic national. Mai mult ca att acest principiu este acceptat ca
primordial n activitatea institutiilor Uniunii Europene [9].
Aceste dou modele de socializare politic, de ncadrare activ a personalittii n
procesul socio-cultural au la baz dialogul sau consensul si sunt cele mai valoroase
din perspectiva problemei analizate. Dialogul grupurilor sociale: conductori si
condusi; savanti si politicieni, generatii experimentate si tineri neinitiati; femei si
brbati etc. creaz conditii optimale pentru valorificarea dimensiunii umane a
politicii. Celelalte modele: conflictual si hegemonic nu sustin procesul de
democratizare, de liberalizare a vietii publice si impun obstacole n realizarea
scopurilor socializrii politice. n cadrul acestora omul este apreciat mai mult ca
mijloc dect n calitatea sa de valoare suprem, de scop.
Concluzii: Analiza dimensiunii umane a politicii si a conditiilor de valorificare
a ei ne permite s constatm c la nceputul mileniului III, omenirea este obligat s
rspund unor cerinte, naintate de conditia existentei si reproducerii vietii pe Terra.
Nu este vorba despre o dorint a unui grup elitar (conductori de state sau savanti),
ci despre necesitatea de a asigura viitorul comunittii umane. n acest context, la
nivel global, regional, national, de grup si individual sunt necesare schimbri a
mentalittii, a constiintei politice, economice, juridice, morale. Schimbarea
mentalittii se produce lent, dar poate fi produs si chiar orientat prin sisteme de
socializare politic. Modelele socializrii politice: armonios si pluralist concretizate
VOLUMUL VI
Institutul de
95
prin programe de instruire si educatie vor contribui la afirmarea personalittii active,
constiente, responsabile, devotate idealurilor umaniste ale culturii si civilizatiei. Att
la nivelul elitei organizatorilor, managerilor procesului social, politic, economic
etc., ct si la nivelul cetteanului timpul nostru istoric socilicit asemenea calitti.
Institutul de
ANUAR $TIINTIFIC
96
Referin(e
1. Amnn I.K., Honeenxon A.B., Hrnaron B.I., Crapocrnn A.M., Ocnont nonnrnuecxo
+nnronornn. Vuenoe nocone. M.: Hs. HPHOP, 1999, 304 c., C. 11.
2. Oxford, Dictionar de Politic, Coordonat de Iain McLEAN, trad. Leonard Gavriliu,
Bucuresti: Univers enciclopedic, 2001, 526 p., p.167.
3. Primul Raport National Obiectivele de dezvoltare ale Mileniului n Republica
Moldova, iunie 2005, p.12.
4. A se vedea: Crennn B.C., unnoco]nx n +noxy nnnnnnsannonntx nepemen, Bonpoct
]nnoco]nn, 2006, n.2, c.16-26.
5. Ion Srbu, Mentalitatea omului n viziunea ecosofiei/Filosofie.$tiint.Politic: realizri,
implementri, perspective. Mater.conf.intern. din 28-29 noiembrie 2002, Chisinu: CEP
USM, Chisinu, 2003, 406 p., p. 65.
6. Jack C., Plano Robert E., Riggs Heleman S.Robin, Dictionar de analiz politic,
Bucuresti, Editura ECCE HOMO, 1993, p.140-141.
7. A se vedea: Ludmila Rosca, $tiinta politic, Manual, Chisinu: CEP UASM, 2005, 328
p., p. 279.
8. Ibidem, p. 284.
9. A se vedea: Unificarea european:filosofia diversittii. Mater. conf. internat.
Coord.Grigore Vasilescu, Chisinu, 2004, 344 p.; Unificarea european: filosofia
viitorului. Mater. conf. internat., Coord. Grigore Vasilescu, Chisinu, 2005, 212 p.
VOLUMUL VI
Institutul de
97
INTEGRAREA ROMNIEI N UE COSTURI $I AVANTAJE
Marius TRJ, master n relatii internationale, IRIM
In this study, the author, Marius Trt (State Institute of the Studies in International Rela-
tions), analyses the way of Romania to the European Union (1999-2004). A special attention was
paid to the last year of the negotiation 2004. The position of Romania was more flexible than
that of Poland in 2003, and in consequence there were imposed difficult conditions for the Roma-
nian government and the Romanian economy (reduction of the production in hard industry etc.).
Some important events also passed in 2005. The process also was interesting from the technical
point of view. How Romanian negotiators had to play between the criticism of the European
Commission, European Parliament, the officials of France and Germany and the media.
La 1 ianuarie 2007, Romnia a devenit membru al UE. Un fapt binecunoscut.
Analistii si ziaristii din R. Moldova deseori invoc integrarea Romniei ca exemplu,
care e folosit ntotdeauna n defavoarea R. Moldova. Se mentioneaz avantajele
Romniei ca urmare a acestei integrri, dar foarte rar sunt prezentate si apreciate
costurile de aderare. Aceasta se ntmpl si datorit faptului c opinia public
moldoveneasc e una eurooptimist, iar euroscepticismul e foarte putin vizibil.
Dincolo de aceste dou modalitti de abordare optimist si sceptic, n rndurile ce
urmeaz ne vom opri mai detaliat asupra procesului de integrare al Romniei n UE.
La 1 februarie 1995 a intrat n vigoare Acordul de Asociere al Romniei la
Uniunea European. Peste cteva luni, la 22 iunie 1995, oficialii romni au depus
cererea de aderare la UE. n 10-11 decembrie 1999, la Consiliul european desfsurat
la Helsinki s-a hotrt demararea negocierilor cu o serie de state din estul Europei,
printre care si Romnia.
Romnia a fost un caz mai putin reusit n procesul de integrare european.
mpreun cu Bulgaria a fost separat de grupul mare de state candidate si pus la
,,pachet. Acest fapt i-a provocat mari dificultti. Foarte des raportorii europeni
Iceau comparatii dintre Romnia si Bulgaria si cel mai des n favoarea Bulgariei.
Dup cum vom arta mai jos, aceste aprecieri erau lipsite de obiectivitate.
Romnia a nceput procesul de negocieri cu UE n anul 2000, cnd la putere era
presedintele Emil Constantinescu. Conventia Democrat din Romnia pe care o
reprezenta, foarte fragmentat n Parlament, doar a initiat aceste negocieri. Cea mai
mare parte a acestora s-a desfsurat sub mandatul PDSR (Partidul Democratiei
Sociale din Romnia) devenit PSD (Partidul Social-Democrat), care a obtinut
victoria att n alegerile pentru Parlament, ct si n cele pentru Presedintie n
decembrie 2000. n noul guvern, negociator-sef cu UE a fost desemnat Vasile
Puscas, profesor universitar din Cluj, specialist n Relatiile Internationale.
Din decembrie 2000 negocierile Romniei cu UE s-au desfsurat cu cteva
exceptii, fr mari dificultti. n luna mai 2001 sase capitole de negociere fuseser
deja nchise provizoriu. Iar alte sase capitole erau deschise pentru negocieri
Politica n Domeniul Concurentei, Telecomunicatiile si Tehnologia Informatiilor,
Cultura si politica n domeniul audiovizualului, Dreptul societtilor comerciale,
Uniunea vamal si Pescuitul 1.
Institutul de
ANUAR $TIINTIFIC
98
n general, din partea UE existau mai multe discursuri paralele fat de Romnia.
Printre acestea se numrau cel al comisarului pentru Extindere, Gnter Verheugen;
cel al raportorului Parlamentului European, Pierre Moscovici; cel al lui Jonahtan
Scheele, conductorul reprezentantei Comisiei Europene la Bucuresti si discursul
politicienilor statelor puternice din UE Germania, Franta si Marea Britanie.
Constient sau nu, dar prin toate conferintele de pres pe care le-au organizat acestia,
ei au influentat opinia public european, care ca urmare a sondajelor era folosit ca
o prghie de presiune asupra Romniei.
n septembrie 2004, guvernul Romniei mai purta negocieri n privinta
urmtoarelor capitole: Justitia si Afacerile Interne, Mediul, Competitie si Libera
Circulatie a Serviciilor, pe cnd Bulgaria avea deja toate capitolele ncheiate n luna iunie
2004. La o ntlnire pe care G. Verheugen a avut-o cu membrii Comitetului de Afaceri
Externe al Parlamentului European, s-au discutat ultimele evolutii n procesul de
extindere european. Eurodeputatul Jan Wiersma a ntrebat atunci - ,,n cazul n care
Comisia nu va reusi s ncheie negocierile de aderare pn la sfrsitul anului 2004,
aceasta va ntrzia aderarea Romniei la UE? G. Verheugen a rspuns - ,,dac nu vor fi
ncheiate negocierile de aderare cu Romnia, nu va fi un dezastru. nc mai avem un an
de zile pentru a ne asigura c Romnia va putea adera la 1 ianuarie 2007 2.
Ca rspuns, ministrul Integrrii Europene din Romnia, Alexandru Frcas a
afirmat c informatiile au fost rstlmcite si speculate. n principiu autorittile romne
au permanent ,,sabia lui Damocles deasupra capului si ,,exist un element de
atentionare n cele ce s-au declarat. A mai declarat c partea romn intra n faza final
a negocierilor privind ,,Libera circulatie a serviciilor si ,,Politici regionale si
structurale, care urmau s fie ncheiate pn n luna octombrie 2004. n ce priveste
capitolul ,,Mediu, urma s se intre n negocierile privind perioadele de tranzitie. Cea
mai mare realizare n acel moment era c vara reprezentantii Romniei au rspuns la 350
de ntrebri suplimentare ale UE la capitolul ,,Justitie si Afaceri Interne 3.
La nceputul lunii octombrie 2004, reprezentantii Romniei au propus
redeschiderea negocierilor n ce privea capitolul ,,Impozitarea, solicitnd sapte noi
perioade de tranzitie 4.
La 19 noiembrie 2004, Pierre Moscovici finalizase proiectul de motiune privind
progresele Romniei n procesul de aderare la UE. Cele mai vulnerabile domenii au
fost considerate urmtoarele: serviciul public (care trebuia reformat), insuficienta
transparentei n ceea ce priveste elaborarea legilor (pentru ca mass-media s poat
analiza cu usurint acest proces), justitia aflat sub controlul politicului, coruptia la
nivel nalt, Politia care trebuia reformat (inclusiv alocarea mai multor bani pentru
combaterea traficului de droguri), privatizarea incomplet 5, lipsa unui mediu de
afaceri favorabil 6, transpunerea legislatiei comunitare 7 s.a.
Presiunile asupra Romniei ca aceasta s fac cedri au venit pe multiple ci.
Una din cele mai intransigente a fost cea a Parlamentului European. nainte de
dezbaterea raportului lui Pierre Moscovici n 24 noiembrie 2004, deputatii europeni
au depus 77 de amendamente, nainte ca acest raport s fie discutat de Comisia de
politic extern a Legislativului. Popularii europeni au cerut reforme suplimentare n
domeniile Justitiei, administratiei publice si combaterii coruptiei. Chris Davies
(liderul social-democratilor) a propus introducerea unui paragraf referitor la
VOLUMUL VI
Institutul de
99
coruptie, neaplicarea legilor privind combaterea ei si lipsa independentei n sistemul
judiciar. O problem semnalat a fost si faptul c nu a sczut numrul ordonantelor
de urgent a guvernului romn. Baroneasa Emma Nicholson, fostul raportor al
Parlamentului European pentru Romnia, a recomandat ca Romnia s acorde mai
mult atentie implementrii Strategiei privind reforma administratiei cu accent pe
salarizarea corect a functionarilor publici 8.
La 30 noiembrie 2004 s-a ntrunit Comitetul de afaceri externe a Parlamentului
European care a adoptat cu o larg majoritate raportul referitor la Romnia. Acesta
era n consonant cu raportul lui P. Moscovici, continnd recomandarea ncheierii
negocierilor n 2004 si aderarea n 2007. De asemenea n document era stipulat c
Comitetul ,,atrage atentia asupra faptului c, la fel ca si Bulgaria, ar putea face
obiectul aplicrii unui mecanism specific de salvgardare care s permit Comisiei
Europene dac aceasta estimeaz c exist un risc serios ca Romnia s nu fie n
msur s ndeplineasc angajamentele care decurg din aderare, n special n
domeniul implementrii acquis-ului si a respectrii criteriilor politice de la
Copenhaga s recomande Consiliului, statund n unanimitate, s ntrzie aderarea
un an. Raportul continea si o recomandare la adresa guvernului romn n ce
primeste ,,reformele n sferele justitiei si administratiei publice si s-si intensifice
eforturile n lupta mpotriva coruptiei 9.
Situatia devenise una incert pentru Romnia datorit numeroaselor critici pe
care le primea. n acel context la Lubeck a avut loc ntlnirea cancelarului german
Gerhard Schrder si a presedintelui francez Jacques Chirac, dup care au declarat c
trebuiau ncheiate negocierile cu Romnia si Bulgaria, dup care ncepute cele cu
Turcia 10.
Comisia European a declarat n 8 decembrie 2004 negocierile cu Romnia ca
fiind nchise din punct de vedere tehnic. n schimbul nchiderii negocierilor
Romnia a fost nevoit s accepte 11 conditii imprevizibile si umilitoare. Printre
cele mai grave erau:
- aderarea Romniei putea fi amnat cu un an dac trile membre ntruneau
majoritatea calificat, pe cnd n cazul Bulgariei era nevoie de unanimitate;
- subventiile maxime pentru sectorul siderurgic nu puteau depsi 51 de miliarde
de lei, iar din decembrie 2004 acestui sector nu i se mai puteau acorda subventii
pentru restructurare 11;
- productia total de otel trebuia redus cu 2 milioane de tone pe an, iar unele
capacitti urmau s fie nchise;
- n ce priveste domeniul siderurgic, Romnia urma s fie evaluat anual, iar
Comisia European trebuia informat o dat la sase luni ncepnd cu 15 martie 2005
si terminnd cu 15 martie 2009;
- toate ajutoarele de stat acordate dup septembrie 2004, care vor fi considerate
ilegale de UE, urmau s fie rambursate dup aderare;
- zonele libere si defavorizate puteau avea avantaje fiscale pn cel trziu anul
2010, iar n ce priveste Valea Jiului, ele trebuiau oprite la sfrsitul anului 2008;
- reforma justitiei si msurile mpotriva crimei organizate de asemenea urmau s
fie monitorizate 12.
Institutul de
ANUAR $TIINTIFIC
100
Majoritatea punctelor impuse pot avea o explicatie neutr si ar fi putut aduce si
beneficii Romniei, ns unul din puncte e clar ndreptat mpotriva puterii
economice a Romniei. Impunerea reducerii productiei de otel cu 2 milioane de tone
pe an a fost o msur nedreapt, n interesul unor state productoare de otel din
Uniunea European. Dar aceasta nu a fost suficient. Oficialii europeni au continuat
folosirea tacticii prin care guvernul Romniei a fost supus presiunilor indirect.
Astfel, Olli Rehn, noul comisar pentru extindere, a declarat c guvernele statelor UE
au trecut peste prerea sa, atunci cnd au decis ncheierea negocierilor (aici se
referea si la declaratia lui J. Chirac si G. Schrder). n plus, dup prerea lui exista
posibilitatea amnrii aderrii Romniei pentru 1 ianuarie 2008.
La 14 decembrie, ministrul de externe al Olandei (care detinea n acel moment
presedintia Uniunii Europene) a declarat dup o reuniune a ministrilor de externe ai
statelor UE, c era convins c semnarea tratatului de aderare al Romniei urma s fie
semnat n primvara anului 2005. Reprezentantul Ungariei, ministrul fr portofoliu
Etele Barath, a declarat c a fost desemnat un criteriu strict n ce priveste mediul.
Aici o problem o reprezenta dezvoltarea minier de la Rosia Montan. Partidele de
opozitie din Ungaria au cerut redeschiderea negocierilor n ce priveste capitolul
mediu, dar guvernul maghiar nu a fost de acord. n aceeasi zi de 14 decembrie
Comisia European a confirmat nchiderea provizorie a tuturor celor 31 capitole de
negociere dintre Romnia si UE. Urmtorul pas trebuia s fie confirmarea pe cale
politic a acestei decizii la Consiliul European (16-17 decembrie, Bruxelles) 13.
n cadrul celei de-a 12-a Conferint Interguvernamental de Aderare a Romniei
la UE, care a fost si ultima ca numr, reprezentantii Comisiei Europene au declarat
c Romnia trebuia s pun accentul pe reforma administratiei publice, a sistemului
judiciar si lupta mpotriva coruptiei.
Singura pozitie principial a Romniei, dar pentru scurt timp, n acel context a
fost luat de nou-alesul Presedinte Traian Bsescu. Acesta a evocat posibilitatea
redeschiderii unor capitole de negociere (Energia si Concurenta), la care se
ajunseser la rezultate nefavorabile Romniei. Declaratiile care au urmat, din partea
diferitor oficiali europeni, desi diplomatice, au fost de fapt o modalitate de presiune
asupra Romniei ca s nu redeschid negocierile. Bernard Bot, ministrul de externe
al Olandei, a apreciat c era la latitudinea Romniei s cear redeschiderea anumitor
capitole. Dar, ,,ceea ce pot spune este c aceasta este o treab foarte riscant, ntruct
Comisia a decis dup deliberri serioase c aceste capitole pot fi nchise. Sunt foarte
curios s aflu care ar fi motivele pentru redeschiderea lor. nc o dat, nu recomand
Romniei s urmeze aceast cale, pentru c ar fi n detrimentul ei 14.
n 15 decembrie raportul privind Romnia a fost dezbtut n Parlamentul
European si pn la urm a fost adoptat 15.
Deja n anul 2005 relatiile dintre Romnia si UE au intrat ntr-un fgas mai
linistit, dar nici de aceast dat nu au lipsit criticile puternice. Unul din instrumentele
de presiune a fost presa. Iat cteva exemple relevante din discursul promovat de
ziarul francez ,,Le Monde. n 4 martie 2005 acesta titra - ,,Aderarea Romniei n
2007 nu se bucur de unanimitate n cadrul Parlamentului si Comisiei. ,,n PE se
dezvolt o campanie pentru solicitarea raportului de aderare la UE din partea
VOLUMUL VI
Institutul de
101
Romniei, acuzat c ar fi incapabil de transparent democratic si lupt mpotriva
coruptiei 16.
La 25 aprilie 2005, reprezentantii Romniei au semnat la Luxemburg Tratatul de
aderare la Uniunea European.
La 2 iunie la Bucuresti s-au aflat liderii PPE care au analizat situatia Romniei.
Contextul european s-a schimbat brusc odat cu esecurile de la referendumurile din
Franta si Olanda. Au aprut mai multe voci critice, care desi au disprut n scurt timp, au
artat existenta unor serioase reticiente n statele Uniunii. Pe de alt parte au aprut alte
probleme care trebuiau rezolvate. Aici se nscrie discutia din jurul rabatului britanic, n
care reprezentantii guvernului de la Londra nu vroiau s cedeze nimic.
Cancelarul german G. Schrder a declarat atunci c Germania era contra
redeschiderii negocierilor de aderare ale Romniei. ,,Trebuie s decidem dac
periclitm ideea unei Europe unite sau ne bazm n continuare pe acest proces,
printr-o analiz lucid. Avem sansa unic s ntregim Europa dup cderea cortinei
de fier. Dac am periclita acum acest proces, indiferent de motive, urmasii ne-ar
reprosa acest lucru si eu nu vreau s mi asum astfel de risc. Eu pledez pentru
extinderea Europei 17.
La 14 iunie 2004, la Luxemburg au nceput lucrrile Consiliului de Asociere
UE-Romnia. Din acel moment si pn la aderarea din 1 ianuarie 2007 , partea
romn nu a mai fcut eforturi n vederea aprrii drepturilor si intereselor sale. De
altfel n Europa putine state au pledat cu fermitate pentru propriile drepturi. Printre
acestea se nscriu Polonia, Irlanda si Cehia.
Referin(e
1. Timpul nostru (Cluj-Napoca), 2001, anul I, nr. 1, p. 50. n acel moment mai erau
pregtite pentru negocieri nc trei capitole Politica n domeniul transporturilor,
Protectia consumatorilor si a snttii, Libera circulatie a capitalului.
2. ZIUA, 6 septembrie 2004, nr. 3112.
3. ZIUA, 6 septembrie 2004, nr. 3112.
4. Se cereau modificri ,,tocmai pentru ca preturile la benzin fr plumb, motorin, gaze
naturale, pcur si electricitate s nu afecteze cettenii n urma aplicrii accizelor la
nivelul din UE. Se aveau n vedere noi perioade de tranzitii: patru ani la benzina fr
plumb, sase ani la motorin, trei ani la gazele naturale, doi ani la pcur si trei ani la
electricitate. Vezi Gardianul, 25 noiembrie 2004, nr. 762. Cf. Romnia Liber, 25
noiembrie 2004. Paradoxul situatiei era c presa din Romnia a scris despre acest
eveniment abia la sfrsitul lunii noiembrie 2004, desi el avusese loc la nceputul lunii
octombrie 2004!
5. Aceast critic era complet nefondat deoarece n vara anului 2004 Guvernul Romniei
a vndut ntreprinderea petrolier ,,PETROM firmei austriece OMV, la un pret
echivalent cu venitul anual al ,,PETROM. Au existat si alte privatizri pripite de la
care statul romn si cettenii lui au avut doar de pierdut.
6. Aici se mentiona si faptul c Romnia trebuia s si ajusteze pretul energiei electrice la
cel european.
7. ZIUA, 20 noiembrie 2004, nr. 3177, p. 3.
Institutul de
ANUAR $TIINTIFIC
102
8. Grupul verzilor a avut si el cteva amendamente paragrafe care s impun Romnia s
fac eforturi suplimentare n ce privea libertatea presei, independenta justitiei, msurile
anticoruptie si msuri pentru ncetarea relelor tratamente aplicate n sectiile de politie si
spitalele de psihiatrie. ZIUA, 23 noiembrie 2004, nr. 3179.
9. ZIUA, 14 decembrie 2004, nr. 3197, p. 9.
10. ZIUA, 6 decembrie 2004, nr. 3190.
11. Pe lng aceasta - guvernul romn urma s prezinte un nou plan de restructurare a
industriei siderurgice si s ntreasc sensibil performanta Consiliului Concurentei.
12. ZIUA, 10 decembrie 2004, nr. 3194, p. 4. La cele enumerate mai sus se adaug -
guvernul romn trebuia s justifice ordonanta de urgent (noiembrie 2004) prin care
datoriile RAFO Onesti (rafinrie foarte important) si ,,Carom au fost preluate de
AVAS; n ce priveste capitolul ,,Justitia si afacerile interne, guvernul trebuia s dea
toate informatiile privind contractul cu EADS pentru securizarea frontierelor; pn la
sfrsitului anului 2005 UE urma s supravegheze functionarea Parchetului National
Anticoruptie si revizuirea Codului de Procedur Penal.
13. ZIUA, 15 decembrie 2004, nr. 3198, p. 8.
14. Ministrul de externe francez a intervenit si el n pres - ,,E cam trziu totusi. Sigur c
domnul Bsescu nu putea cere asa ceva mai devreme //, dar mi se pare c aceste
negocieri au fost lungi, dificile si exigente si bine conduse si de o parte, si de alta.
Ministrul de externe al Bulgariei, tar care era la ,,pachet cu Romnia n procesul de
aderare, a declarat c redeschiderea negocierilor ar fi fost contraproductiv. ZIUA, 15
decembrie 2004, nr. 3198, p. 7.
15. E interesant cum sunt tratate astzi evenimentele retroactiv de unii analisti. Vezi Caiete
de Istorie (anul 2007, nr. 16, p. 30).
16. ZIUA, 5 martie 2005, nr. 3263, p. 7. Aceasta avea loc la scurt timp dup ce deputatul
crestin-democrat german Markus Ferber ceruse amnarea accederii Romniei n UE.
Printre criticile aduse de publicatie era si cea c lupta mpotriva coruptiei nu a avansat.
17. ZIUA, 4 iunie 2005, nr. 3340. Un discurs tipic metaforic n care nu este spus nimic si
care anihileaz orice voint a noii guvernri romne de a-si apra drepturile si interesele
cettenilor.
VOLUMUL VI
Institutul de
103
PREMISE PSIHOSOCIALE ALE CONSERVRII
$I PERPETURII TOTALITARISMULUI
Grigore JAPU, doctor n pedagogie, conferentiar universitar, IRIM
In this article it is analyzed interaction between the ideologies propagated in the collec-
tivity of social representations and representatives of the community. In their turn, social
representations are conceived as a premise of preservation and perpetuation of totalitarian
community tendencies.
La originea unei sau a altei ideologii se afl diferite idei filosofice, morale sau /
si psihosociale. Spre exemplu, statul rusesc, fiind din start constituit din mai multe
popoare / entitti cucerite, alipite, cotropite a fost din totdeauna axat n politicile sale
interne si externe pe idei de unificare. Aceste idei au luat forme, care sau realizat
ntr-un diapazon foarte larg, dar si suficient de constant n diferite epoci ale
existentei Rusiei. La o extrem a acestui diapazon s-au situat ideile, legate de nevoia
salvrii statului rusesc, la o alt extrem, ideile legate de caracterul mesianist al
poporului rusesc. n mod cert aceste idei, imaculate n constiinta poporului rusesc
de-a lungul secolelor, si-au lsat amprenta asupra constiintei acestuia, genernd
aparitia si perpetuarea unor caracteristici a ceea ce poart numele de mentalitate a
poporului rusesc.
Urmeaz s ne ntrebm, n ce msur mentalitatea unor indivizi se poate detasa
si manifesta aparte si diferit de mentalitatea colectivittii? n ce msur constiinta
individual a reprezentantilor unui popor e n stare s opun rezistent unor formule
ideologice arhetipale colective? Sunt ntrebri, ale cror rspunsuri ar scoate la
iveal anumite premize psihosociale, legate de regenerarea unor tendinte totalitariste
ale unui sau ale altui stat.
Mentalitatea este un fel de a gndi al unei persoane sau a unei colectivitti. n
aspect psihologic, este necesar s fie distinse, n cadrul mentalittii, dou formatiuni
de fond: constiinta si gndirea. Ideile lansate si vehiculate de anumite ideologii pot
s ptrund n constiinta individual a reprezentantilor colectivittii si s devin
valori pentru acestea; dar nu neaprat s amorseze / si gndirea acestora. n
asemenea situatii, diferenta dintre idealurile propagate prin intermediul respectivelor
ideologii si realitatea crud se poate reduce la minimum. Simtul realittii, spiritul
critic n calitatea lor de caracteristici esentiale ale gndirii indivizilor, aflndu-se
ntr-o stare de latent / anesteziere nu se pot implica, n cazul descris, n reflectarea
adecvat a unor persuadri / manipulri ideologice.
Una din consecintele anihilrii granitei dintre ideal si realitate tine de extinderea
si amplificarea unor produse ideologice amalgame, constituite din minciun si
adevr. La nivelul constiintei individuale aceast extindere conditioneaz aparitia si
sporirea unor expectante si dorinte ale indivizilor de a accepta si consuma produsele
mentionate.
Astfel constiinta individual a omului de mas, lenes la capitolul "a pune la
ndoial", a " gndi si medita" si conserv obisnuinta de a accepta neconditionat
Institutul de
ANUAR $TIINTIFIC
104
formele ideologice ambalate n straiele unor quasi - adevruri. Un alt aport la
procesul mentionat vine din partea tendintelor uniformiste ale constiintei
individuale, de incapacitatea acesteia de a sesiza si accepta pluralismul de opinii,
idei, convingeri etc. Cliseele, categorisirile, tot soiul de imperative acceptate si
mprtsite de ctre constiinta individual reprezint cea de a treia, dar nu si ultima,
consecint a conformrii neconditionate a indivizilor unor colectivitti la anumite
ideologii.
Ceea ce conteaz, n ultim instant, rezid n faptul c indivizii izolati, dar si
colectivitatea de ansamblu supus unor presiuni din partea autorittilor, adopt
ideologiile acestor autoritti. Acest lucru este posibil doar n baza a ceea ce n
psihologia social modern este cunoscut ca "reprezentri sociale". Anume
reprezentrile sociale ale unei colectivitti sunt n stare s suscite comportamente
sau viziuni adecvate unor ideologii.
A pune problema "Cine propune o reprezentare, o ideologie sau o stiint?" ne
trimite la un grup, o clas social, o cultur etc. [1, 63] Toate fenomenele sociale,
ideologice sunt n egal msur, colective. Caracteristicele psihosociale ale
mentalittii unui popor pot fi, astfel, analizate si din perspectiva reprezentrilor
sociale ale acestui popor. n aceast ordine de idei se poate afirma, c nu exist
deosebiri esentiale ntre ideologiile si reprezentrile sociale ale unor colectivitti.
Sloganurile ideologice ale liderilor politici din Rusia de genul "Rusia trebuie
salvat", "Rusia trebuie s-si asume un rol mesianist n lume!" se nscriu n egal
msur si n contextul unor reprezentri sociale ale poporului rus.
Ceea ce ar permite o delimitare cert a sistemelor ideologice, stiintifice si a
reprezentrilor sociale este "a sti pentru ce aceste sisteme sunt produse".[1, 64]
Fiecare sistem realizeaz o anumit functie, deosebit de functiile celorlalte sisteme.
Functia specific a ideologiei const, pe de o parte, n furnizarea unor ansambluri
generale de scopuri, pe de alt parte, n justificarea actelor unor sau altor autoritti.
Functia reprezentrilor sociale rezid mai degrab n "alimentarea" unor produse de
formare a conduitelor si de orientare a comunicrilor sociale.[1, 64] O delimitare
functional a sistemelor ideologice si a reprezentrilor sociale, n cadrul unei
analize, n-ar trebui s soldeze cu o concluzie legat de ideea unei separri a acestor
sisteme ntr-un spatiu real al unei colectivitti.
Sistemele, care se desfsoar ntr-un context social dat, sunt interdependente.
Pentru a transpune ideologiile n practic este necesar ca acestea s i-a n calcul
reprezentrile sociale ale colectivittii. Anume reprezentrile sociale permit
"traducerea" si implementarea unor idei n mediul ambiental al fiecrui individ.
Reprezentrile sociale motiveaz transpunerea ideilor n viata si activitatea cotidian
a indivizilor, transform ideile n instrumente atitudinale, de comportament.
Numeroase grupri (politice, neofasciste, etc.) din Rusia nu sunt doar tolerate, dar si
ncurajate, implicit, de ctre autoritti.
Una din premizele viabilitti ideologiilor cu caracter totalitarist tine n opinia
noastr de natura reprezentrilor sociale, mai exact, de incapacitatea colectivittii
umane de a depsi anumite reprezentri sociale imaculate n inconstientul colectiv.
n contextul unui spirit comun, al unor miscri colective omogene, indivizii au
nevoie de un "mesia", de un salvator. Aparitia unor asemenea lideri, gratie unor
VOLUMUL VI
Institutul de
105
mecanisme de identificare proiectiv, i ajut pe oamenii de mas s-si atribuie plus
"valoare" de popor salvator. America "salveaz mereu democratia" n alte state,
Rusia "salveaz cettenii" si n trile din vecintate. Aceste eforturi "herculeene",
nu sunt altceva dect, o compensare a unor fenomene mai profunde, si anume - a
unor complexe de inferioritate.
Complexele de inferioritate, sunt caracteristice de regul indivizilor, dar si
colectivittilor imature. Colectivitatea american este imatur prin faptul existentei
sale istorice. Colectivitatea ruseasc este imatur din cauza persistentei sale, n ceea
ce C.G. Jung a numit, "uterul popoarelor asiatice ". Aceste dou colectivitti
imature, adolescentine demonstreaz, n permanent muschii s-i ntregii lumi.
n Rusia, colectivitatea recurge la revitalizarea unor reprezentri arhetipale
arhaice si infantile, pentru a se debarasa de acest complex. Un exemplu elocvent: pe
toate ecranele televizoarelor rusesti se deruleaz nonstop, filme cu secvente n care
bravii militieni, ostasi, "supermani" omoar pe cineva si totodat salveaz pe
altcineva. Se pare c n acest "travaliu" mijloacele de informare n mas au depsit
pe cele americane, care prezint o violent interminabil.
Cei mai cunoscuti lideri dictatori, au fost si sunt un aspect individual, psihologic
diferiti (Lenin, Stalin etc). Nu ns si popoarele pe care le-au ncorporat n
totalitarism. Revitalizarea si amplificarea unor reprezentri colective arhaice
similare pe fondalul unor complexe la fel de apropiate / similare - iat reteta
universal pentru instaurarea si mentinerea unor regimuri totalitariste.
Un alt aspect al premizelor analizate, n contrapunerea dialectic cu cel dinti,
este legat de constiinta individual a reprezentrilor unei anumite colectivitti. O
constiint individual avansat a reprezentantilor colectivittii, e n stare s-i scoat,
s-i distanteze de reprezentrile sociale ineficiente sau / si periculoase pentru
dezvoltarea colectivittii. Asemenea constiint, tipic pentru culturile bazate pe
individualism, permite indivizilor s abordeze realitatea trit n calitate de subiecti
activi, implicati cu spiritul critic n luarea de decizii si realizarea acestora n cadrul
colectivittii.
n cadrul unui studiu de proportii condus de ctre Abulhanova K. A.,
Academician al A,S.R. (P.A.H.), au fost cercetate trei din cele mai esentiale aspecte
ale mentalittii poporului rusesc : activismul, ncrederea / nencrederea n sine
(optimismul - pesimismul) si facultatea de a aborda / solutiona probleme. Ultimul
aspect a fost conceput, categorisit ca un mecanism functional al constiintei. Anume
aceste aspecte au determinat aria de investigatie a reprezentrilor politice, de drept,
morale si ale celor, asociate conceptului de sine ale unui esantion constituit din
diverse categorii ale populatiei: ntreprinztori, intelectuali, savanti si studenti,
muncitori si pensionari. Rezultatele cercetrii au artat c ponderea reprezentrilor
morale este net superioar n raport cu reprezentrile politice si de drept la
majoritatea absolut a subiectilor examinati. Totodat, n structura reprezentrilor
morale se situeaz, n prim - plan, sentimentele legate de responsabilitate si
constiinciozitate. Reprezentrile politice si cele asociate domeniului juridic dau
dovad de o dezvoltare redus si sunt compensate "din contul" reprezentrilor
morale. n general morala, reprezentrile morale au mai degrab un caracter relativ
Institutul de
ANUAR $TIINTIFIC
106
si conventional. n cultura ruseasc ea se sprigin, deseori, pe o conventie de felul:
"Tu mie, eu tie.". [2, 95]
n trile Europei de vest reprezentantii unor domenii profesionale sunt n stare s
efectueze actiuni comune n cadrul unor proiecte, institutii etc, n afara unor
implicri personal - emotionale (simpatie, compatibilitate psihofiziologic etc.), doar
n baza unor reguli si indici profesionali. n Rusia un rol deosebit n afacerile
comune revine formulelor de genul: "om bun", "relatii amicale" etc.
Reprezentrile sociale asociate domeniului de drept sunt sesizate de ctre
categoriile de persoane examinate doar n aspect cerinte - imperative ale societtii n
raport cu cettenii, dar nu si cerinte - drepturi ale cettenilor n raport cu statul,
societatea.
Conceptul de sine al persoanelor cercetate s-a dovedit a fi indisolubil legat de
reprezentrile cu referint la societate. O asemenea legtur, dintre reprezentrile
private si cele publice, n constiinta europenilor este neesential. La reprezentantii
poporului rus, o asemenea legtur, contribuie la disocierea (diluarea) indivizilor n
contextul unor abstractiuni ideologice "popor", "societate"(epxana). n situatia
unor minime diferentieri ale Eului de non - Eu (stat, popor etc) indivizii respectivi se
simt, se percep si se manifest, mai degrab n calitate de obiecte, dependente de
stat, societate si, mai putin n, n calitate de subiecti activi de care ar depinde
aranjarea unor lucruri si desfsurarea acestora n societate.
Unicul grup, la care aceast diferent dintre constiinta individual si ceea
colectiv s-a dovedit a fi evident, a fost cel al ntreprinztorilor. Doar reprezentantii
acestui grup au obtinut un scor nalt la capitolul optimism si totodat au demonstrat
tendinta de a se orienta spre o constiint individual concret - cu caracter
problematic. Astfel spus - acestea sunt dispuse s se confrunte cu probleme sociale
si s fac fas acestor probleme.
Majoritatea reprezentantilor celorlalte categorii sociale au dat dovad de
pesimism si totodat de tendinte de evitare a unor probleme de ordin social.
Intelectualii, spre exemplu, sunt mai bine pozitionati n raport cu diverse probleme
abstracte, muncitorii - cu probleme profesionale. ns nici primii, nici cei de la urm,
nu tind s "survoleze" spatiul problemelor sociale si s devin actori activi al acestui
spatiu. Pe de alt parte, observm, c cei care ncearc s realizeze acest lucru n
situatia politic actual a Rusiei sunt pur si simplu lichidati.
Concluzia esential, la care au ajuns autorii cercetrii este urmtoarea: rolul
determinant n dezvoltarea societtii revine persoanelor care posed capacitti
intelectuale, inedite, persoanelor capabile de a se pozitiona activ n raport cu
problemele sociale si de a face fat acestor probleme, si totodat apte de a se adapta
la conditiile schimbtoare ale mediului. [2, 96]
n procesul de realizare a unor ideologii orientate spre instaurarea unor regimuri
totalitare, liderii respectivi, urmresc, de regul, doar scopul formrii, educrii unor
mase de oameni - si mai putin, sau deloc - a unor persoane, a unor personalitti
distincte si independente. Acest, de la urm, scop vine n contradictie cu ideologiile
comuniste, fasciste, staliniste, suprastataliste, etc.
VOLUMUL VI
Institutul de
107
Exist o singur solutie eficient pentru eliminarea sau evitarea totalitarismului -
educarea insistent si persistent, de durat a Personalittii la nivelul cetteanului
simplu - n detrimentul instinctului gregar al multimii si gloatei. [3, 196]
Institutul de
ANUAR $TIINTIFIC
108
Referin(e
1. Moscovici, S., Psihologia social sau masina de fabricat Zei, Editura Universittii "A.I.
Cuza", Iasi, 1994, 266 p.
2. Poccncxn menrannrer, Hcuxo.oeu nnunocrn, cosuauue, coua.iuie
npeocmae.euuu. Ho pe. axa. PAO K.A., Ayntxanono-Cnancxo, unena-
xoppecnonenra PAH A.B., Fpymnnncxoro, x.n.n. M.H., Bononnxono, Mocxna,
1996, 277 crp.
3. Rnr, K. I., Anannrnuecxax ncnxonornx, Maprnc, Mocxna, 1995, 193 crp.
Prezentat la 26. 12.2008
VOLUMUL VI
Institutul de
109
BOALmEBHCTCKAR KOHHEHHHR EMOKPATHH
B KOHTEKCTE HOAHTHHECKOH OKTPHHL:
HPEBAPHTEALHLE 3AMEHAHHR
3yap BOBKOB, oormop qu.ocoquu, ooeum, HPHM
The present article is dedicated to the bolshevik conception of democracy in the context
of political doctrine.
B nepno onrnx ecxrnnern xyntra nnunocrn Hennna, anonornsannn ero
reopernuecxoro nacnenx, rocnocrnymme, a rounee, enncrnenno onycrnmo
n conercxom omecrnosnannn tna mn]onorema, cornacno xoropo Hennn no-
crynnponan n xauecrne ocnonononaramme nem o nepacropxnmom enncrne
emoxparnn n connannsma. Hpn +rom cctnxa, xax npannno, enanact npexe
ncero na nsnecrnt ]parmenr ns ero resncon Connanncrnuecxax penonmnnx n
npano nannn na camoonpeenenne: xax ne nosmoxen noeonocnt conna-
nnsm, ne ocymecrnnxmmn nonno emoxparnn, rax ne moxer nororonnrtcx x
noee na ypxyasne nponerapnar, ne neymn ncecroponne, nocneona-
rentno n penonmnnonno optt sa emoxparnm>>[1]
Hepnoe, ntenennoe namn no ]parmenre ntcxastnanne rnnnuno nx Hennna
cnonm nnnemepnem, nropoe nentenennoe xapaxrepno nx cyrn ero ne peno-
nmnnonno emoxparnn.
Bropax rnana nepno xnnrn moe monorpa]nn <<Mema+opqosm u napa-
oucm e+oupamuu>> xax pas n nocnxmena oocnonannm +ro onenxn.[2]
Honey nrorn n ntno moero nccneonannx.
1. B nponecce +nonmnnn cnonx nonnrnuecxnx nsrnxon B.H.Hennn ncxox
ns yntrpapanxantnoro nonnmannx xapaxrepa n nnxymnx cnn poccncxo
ypxyasno- emoxparnuecxo penonmnnn n ncnecrnne +roro orxasanmnct or
moenn ypxyasno omerpaxancxo nonnrnuecxo emoxparnn xax nenn
axe nx ypxyasno emoxparnuecxo Poccnn, cran paspaartnart moent
xnaccono n penonmnnonno emoxparnn ( ne n rpa]apernom nx conercxoro
mapxcnsma nennnnsma ncronxonannn, a n yxnantnom snauennn repmnna
nnacrt penonmnnonntx macc).
2. nx yxcnennx coepxannx, nxnatnaemoro Hennntm n nonxrne nonno
emoxparnn, nepnonauantno cneyer paccmorpert ero rontxo n pamxax nennn-
cxo xonnennnn emoxparnn n nnmt sa rem n xonrexcre nonnrnuecxo oxrpn-
nt n nenom.
3. B nepnom acnexre +ro nonxrne osnauana ocot nn nonnrnuecxo e-
moxparnn c npeonaannem ]opm npxmo xnaccono emoxparnn (nponerapnara
n xpecrtxncrna - na nepnom, nponerapnara na nropom +rane), nenocpecrnen-
noe norononnoe yuacrne rpyxmnxcx n ynpannennn, nceomee noopyxenne
napoa. Hnnmsopnax n narynax (n cnyuae ee oexrnnannn) no cnonm nocne-
crnnxm nx cranntnoro ]ynxnnonnponannx nonnrnuecxoro pexnma, nonnrnue-
Institutul de
ANUAR $TIINTIFIC
110
cxo cncremt n nopmantnt, +nonmnnonnt nepno, nex norononnoro
ynpannennx n penonmnnonnym nopy, naoopor , morna ctrpart (n ctrpana) co-
ncem nnym pont: nnnnnnponart nonte axrt nenocpecrnennoro nnacrnonantx
penonmnnonntx macc, a rnannoe, cnyxnrt neonornuecxnm cpecrnom npnnne-
uennx nx cnmnarn, noepxxn, oennennx noxpyr ro naprnn, xoropax +ry
nem nponarannpyer. Coxponennt cmtcn nennncxo nen penonmnnonno
emoxparnn n croxn n ncnontsonannn nenocpecrnenno ecrnymme nnacrn
penonmnnonntx macc (npenapnrentno ncxuecxn nx pasxnrax nx nocneymme-
ro npnxoa x nnacrn cocrnenno naprnn).
4. B ornnune or K. Mapxca n u.3nrentca (npexe ncero nocnenero), o-
nycxammnx npnnnnnnantnym n xonxpernym nosmoxnocrt ncnontsonannx pe-
antno cymecrnymme emoxparnuecxo pecnynnxn n xauecrne rocyapcrnen-
no ]opmt nxrarypt nponerapnara n cnyuae ocymecrnnennx nponerapcxo pe-
nonmnnn no ]opmantno emoxparnuecxomy nyrn, B.H.Hennn nocne penonm-
nnn 1905-1907rr. esycnonno ornepran raxym nosmoxnocrt nx nxrarypt npo-
nerapnara n ycnonnxx Poccnn, ne onpeenxx xonxperno nosmoxnte xoncrnry-
nnonantnte ]opmt, n nennxrno n npornnopeunno nncan o emoxparnuecxo
pecnynnxn xax rocyapcrnenno ]opme nx emoxparnuecxo nxrarypt pao-
unx n xpecrtxn. B ro xe npemx on, onnpaxct na npaxrnuecxn ontr nepno pe-
nonmnnn, cran paspaartnart nem Coneron xax nporornna n sapotma ncxo-
mo aexnarno nncrnrynnonantno ]opmt penonmnnonno nnacrn.
Crnxnno cosannte penonmnnonntmn maccamn Conert, esycnonno, ona-
ann ontmo emoxparnuecxo norennne nx ocymecrnnennx ]opm emoxpa-
rnn napontx nnson n penonmnnonnt nepno na mecrnom (nponsnocrnennom
n reppnropnantnom) yponne, xnnxnnct nncrnrynnonantno ]opmo mnoronap-
rnno xnaccono emoxparnn. Ononpemenno onn, yyun nnmenntmn mnornx
arpnyron rocyapcrnennocrn, c]opmnponanmecx na nporxxennn coren ner
nonnrnuecxo nnnnnnsannn n npeoxpanxmmne or ysypnannn nnacrn nnn cmxr-
uammne ee nocnecrnnx (pasenenne nnacre, necmenxemocrt cye, npanonoe
npannenne n r..), ne mornn crart nncrnrynnonantno ocnono nocrpoennx nce
rocyapcrnenno nnacrn n ynpannennx, o uem npeocreperann mentmennxn.
5. Vunrtnax, uro B.H.Hennn ncxonn ns nenrnrapnoro nonnmannx xnac-
cono emoxparnn, nonnax nponerapcxax emoxparnx osnauana nx nero c nnem-
ne cropont ycranonnenne rocnocrna xnacca n nenom (camoynpannxmmerocx
xonnexrnna n nenom) n ymep npanam n nnrepecam orentnoro nponerapnx, npo-
nerapcxoro mentmnncrna. A no cyrn ena ycranonnennx nnacrn naprnno
onnrapxnn, rax xax onpeenenne nnrepeca xnaccon n nenom, cornacno nenrn-
rapnomy nonnmannm, ne morno cnecrnct x onpeenennm pesyntrnpymme cym-
mt nnrepecon orentntx nponerapnen, x nonensxnnennm nponerapnara, a mor-
na trt ntuncneno rontxo nponerapcxo naprne, ee pyxonocrnom, noopy-
xenntm enncrnenno nayuno reopnn.
6. Konnennnx emoxparnn B.H.Hennna n xonrexcre nonnrnuecxo oxrpn-
nt n nenom xnnxnact reopernuecxn nny1penne npo1nnopeunnon: nxnmuana n
cex n nem npxmoro emoxparnsma nponerapcxnx macc, nnacrt ontmnncrna n
anrnemoxparnuecxym nem ananrapno naprnn nonoro rnna, no cyrn, osna-
VOLUMUL VI
Institutul de
111
uammym npnsnanne nxrarypt mentmnncrna. B ne nepennennct n nepasptnnom
nenom ne pasnoponte penonmnnonnte poccncxne rpannnn (nmemmne ananor n
cnxsannte c rpannnxmn 3anaa): mnpoxonaponoe crnxnnoe nnxenne, ynrap-
cxo anapxncrcxoe (nyrauencxo - axynnncxoe), c ono cropont, n ysxonnrennn-
renrcxoe, saronopmnuecxo-xoncnnparnnnoe (rxauencxo-napoonontuecxoe), c py-
ro cropont. Onaxo nnyrpennxx npornnopeunnocrt nennncxo reopernuecxo
xoncrpyxnnn xax nentsx nyume nnnctnanact n poccncxym nonnrnuecxym e-
crnnrentnocrt nauana XX n.:
a) coornercrnonana nonnrnuecxomy ymonacrpoennm, xyntrype, ncnxonornn
mnpoxnx napontx macc, nx connantno +xonomnuecxomy nonoxennm, nosno-
nxno reopernuecxn oocnonart nnnnnnponart npxmte ecrnnx, crnxnnt
nporecr rpyxmnxcx, npnnnexart nx na cnom cropony, sanoenart onepne n nos-
rnannrt nx opty;
) nmecre c rem ona cnococrnonana rem camtm rpanc]opmannn cyexra
nonnrnxn penonmnnonno macct n oexr mannnynnponannx co cropont
ananrapno naprnn nonoro rnna.
7. H, naxonen, nex nonno nponerapcxo emoxparnn, paccmarpnnaemax
cxnost npnsmy nen neorpannuenno, nacnntcrnenno, nenocpecrnenno ecr-
nymme (penonmnnonno - emoxparnuecxo) penonmnnonno nnacrn osnauana:
a) xparxonpemennt nepno cnonranno, n ocnonnom paspymnrentno n
cnonx npoxnnennxx nnacrn penonmnnonntx macc, nnxnmtx crpacrxmn, nena-
nncrtm, snoo, sanncrtm, esycnonno, orpaxammnx n xoneunom cuere n macce
cnoe n oexrnnno cymecrnymmne norpenocrn omecrnennoro pasnnrnx, no
nenmonepno ontmo uenoneuecxo neno;
) ne rontxo nacnnne I ( no ornomennm x +xcnnyararopam), no n nacn-
nne II (no ornomennm x manocosnarentntm nponerapnxm, ne pasenxmmnm
nosnnnn ontmennxon n cneymmnx sa nnmn macc);
n) nenpanonoe rocyapcrno, n cnonx ecrnnxx ne orpannuenno nnxaxnmn
nopmamn n pyxonocrnymmeecx nonnrnuecxo nenecoopasnocrtm, nocrynara-
mn oxrpnnt, saauamn optt sa connannsm. Hmenno n +rom n cocronr no-
nnnnt cmtcn nennncxnx cnon ns ero nnctma x H.Apman (1916): Hao ymert
coennnrt opty sa emoxparnm n opty sa connanncrnuecxym penonmnnm,
nounnxx nepnym nropo. B +rom ncx rpynocrt, n +rom ncx cyrt[3].
Taxnm opasom, nennncxax nex nonno emoxparnn n cnyuae ee marepna-
nnsannn na npaxrnxe cnenact t x nonnrnuecxo meramop]ose ncenoemoxpa-
rnn n anroxparnm: nsnauantnax xparxo npemennax ecnornx ontmnncrna c ne-
nsexnocrtm npenparnnact t n nxrarypy naprnno ontmenncrcxo +nnrt
no rnane c xapnsmarnuecxnm noxem c onopo xax na nacnnne, rax n na no-
epxxy n cornacne nponerapcxnx: nnson ropoa n epennn, nmmnennsnponan-
ntx cnoen, no ontmenncrcxax anroxparnx oxasanoct cosnyuno mnponocnpnx-
rnm, menrannrery, nonnrnuecxo xyntrype, xnsnenno opnenrannn, nnrepecam,
coornercrnonana ncnxonornuecxomy cocroxnnm macc n penonmnnonnym +noxy.
Hocnenn momenr naxno ntennrt ocoo. On ynycxancx ns nny panee mnorn-
mn sanantmn coneronoramn (a ntne pxom oreuecrnenntx nccneonarene),
nnenmnmn n nonnrnuecxo npaxrnxe ontmennsma nonnomenne anrnemoxpa-
Institutul de
ANUAR $TIINTIFIC
112
rnuecxnx ne ero nonnrnuecxo oxrpnnt, nonnrnuecxnx amnnnn, ncnxono-
rnuecxnx uepr ero nnepon n ne yunrtnanmnmn snaunrentnoe connaenne nnre-
pecon n nnrennnn ontmennsma n nponerapcxnx n xpecrtxncxnx nnson Poccnn.
Vxe n nennncxnx paorax paccmarpnnaemoro nepnoa ( o 1917 r.) nnonne
oruernnno npocmarpnnamrcx arpnyrnnnax uepra ontmenncrcxo nonnrnue-
cxo rexnonornn: ncxuecxn noepxnnart n noompxrt, a ram, re nosmoxno, ro
n ncxuecxn pasxnrart camnm omecrnennym xon]ponrannonnocrt, crpacrn, nn-
crnnxr, neonontcrna, npxmte ecrnnx, penonmnnonnym crnxnm rpyxmnxcx
macc, npeocrannxx nm nepnonauantno (ntnyxenno, n cnny neoxonmocrn,
no no nnomy npocro ne nonyunrcx, a xpome roro, +ro connantno ncnxonorn-
uecxn cnoco sanoenannx onepnx macc) ornocnrentnym cnooy ecrnnx na
nepnom, paspymnrentnom +rane sanoenannx nnacrn cren, urot n nocnecrnnn
nocrapartcx nounnnrt macct pyxonocrny n nxrary ontmenncrcxo naprnn.
Caxpantnan, +so1epnuecxan 1anna ontmenncrcxo (nennncxo) nonnrn-
uecxo oxrpnnt cocronr (n pxe momenron noxa nmnnnnnrno)- nonpexn romy,
uro sauacrym nncan n nynnuno ntcxastnan poonauantnnx ontmennsma - n
reopernuecxom xoncrpynponanne cnoxno no crpyxrype n rpanc]opmnpymme-
cx no npemenn moenn nonnrnuecxoro pexnma: nnauane, na nepnom paspymn-
rentnom penonmnnonno emoxparnuecxom +rane sanoenannx nnacrn, npeno-
naraercx ycranonnenne nnonxpno oxnoxparnuecxo n napronnrapxnuecxo
moenn nnacrn, coueramme nnacrn n nnrepect oxnoca, napontx oesonen-
ntx nnson, nponerapnen n xpecrtxn enxxon (orxptro) n npo]eccnonantntx
penonmnnonepon, sapoxammecx napronnrapxnn no rnane c xapnsmarnuecxnm
noxem (sanyannponanno), sarem, na nropom +rane, - ycranonnenne napronnrap-
xnuecxoro pexnma c nexoroptmn nnemnnmn arpnyramn cmemennoro oxno- e-
moxparnuecxoro pexnma npn cornacnn, noepxxe n nanpannennom yuacrnn n
ynpannenne oxnoca, nmmnenon, naynepon, maprnnanon.
H nocnene (xax n npetymn) momenr nonnrnuecxo oxrpnnt ontme-
nnsma [cosnarentnoe xoncrpynponanne nsnauantno nnonxpno, oxnoxparnue-
cxo (ncenoemoxparnuecxo) n napronnrapxnuecxo, moenn nonnrnuecxoro
pexnma, nnmt n nocnecrnnn onxencrnymme npenparnrcx n napranroxparn-
uecxn pexnm] rax xe, xax npaneno, ynycxancx ns nny n anonorernuecxo nn-
reparypt (npexe ncero conercxo), n xpnrnuecxo (sanano n oreuecrnenno).
Ho tno t omnxo nonarart, uro oocnonanne Hennntm na nepnom +rane
nnonxpno moenn nonnrnuecxoro pexnma oxcnxercx rontxo ero nnnemepne n
emarorne, crpemnennem noxx ontmennsma cnonamn o nonno emoxparnn,
nponerapcxo emoxparnn samacxnponart namepenne ycranonnrt nxrarypy naprnn.
Hennn, ncxox ns nenrnrapnoro nonnmannx emoxparnn, cxopee ncero,
npetnan no annomy nonpocy (no xpane mepe, oruacrn) n sanyxennn, nos-
moxno, nannno naexct na oponontnoe cornacne ncero nponerapnara na pyxo-
nocrna nm co cropont ontmenncrcxo naprnn n rem camtm na mnpnoe paspe-
menne ormeuennoro namn npornnopeunx mexy nponosrnamennem ennonnacrnx
n camonnacrnx nponerapnara, ero camoexrentnocrn n cynepennrera, c ono
cropont, n ]axrnuecxn nnacrnonantem ontmenncrcxo naprnn, c pyro.
VOLUMUL VI
Institutul de
113
Kpome roro, napxy c cyexrnnno cropono exrentnocrn Hennna neo-
xonmo nnert n oexrnnnt momenr, nesanncxmn or ero nonn n xenannx n
cocroxmn n saxonomepnom npenpamennn, meramop]ose ]opm nonnrnuecxnx
pexnmon ns ono n pyrym npn onpeenennom xauecrne n cocroxnne cyexra
n oexra nnacrn. pyro nonpoc, n xaxo mepe Hennn oranan cee n +rom or-
uer, n xaxo mepe naencx na xenarentnym meramop]osy nonnrnuecxoro pexn-
ma, ]opmt, a n xaxo mepe nnrynrnnno npenocxonn raxym nosmoxnocrt, uro
rpeyer cnennantnoro paccmorpennx.
Bnnnorpaqnn
1. Hennn B.H. HCC. T.27. C.253.
2. Bonxon-Henoxnn 3.I. Meramop]ost n napaoxct emoxparnn. Honnrnuecxax
oxrpnna ontmennsma: ncroxn, cymnocrt, +nonmnnx, antrepnarnnt. B 2-x xnnrax.
Kn.1. Knmnnen: Leana, 1993. C.190-343.
3. Hennn B.H. HCC. T.49. C.347.
Institutul de
ANUAR $TIINTIFIC
114
DEZVOLTAREA
ECONOMIC N CONTEXTUL
GLOBALIZRII
2
VOLUMUL VI
Institutul de
115
PROSPECTS OF CYBER MARKETING
1amoaua AHPEEBA
Eueua BA3P3V, +aeucmp npaea, IRIM
B oauuo cmamie aua.usupvemc cmaou.iuie me+ni pocma Pvuema. Hoc.eouue
cmamucmu:ecrue ucc.eooeauu norasieamm, :mo npoucxooum vcneuuoe qop+upoeauue
u vcu.euue nosuu ousuec-uuqpacmpvrmvpi. Bxoroeuue Pvuema e oauui oman pas-
eumu, no npoeuosa+, noe.e:em sa cooo ue mo.iro ro.u:ecmeeuuie, uo u ra:ecmeeuuie
us+eueuu e cemu. Bce oo.iuu npuopumem npuoopemaem ucno.isoeauue Cemu ue
mo.iro e ra:ecmee ucmo:uura uuqop+auu u per.a+uo n.ouaoru, uo u rar oecmeeu-
ui cnocoo ousuec-ro++vuurau.
Estimating the left 2007, we can ascertain stable rates of growth of the cyber
marketing in the world. Last statistical researches show, that there is a successful
formation and amplification of positions in business-infrastructure. The occurrence
of the Runet in the given stage of development, under our forecasts, will cause not
only quantitative, but also qualitative changes in the network. The increasing priority
gets use of the Network not only as a source of the information and an advertising
platform, but also as an effective way of business-communications. However the
requirement of high-grade use of interactive opportunities of the Network as the new
marketing tool invariable collides with a number of problems, first of all connected
with an inefficiency of traditional approaches to promotion of the companies in the
new market. What are the premises?
First that scales and features of the environment Internet allow and demand
automation of some key actions from managers of web-projects of the companies.
Absence of a similar sort of automation inevitably leads to processes disorder and as
inevitable consequence, to the absence of a precise relationship of cause and effect
in the management of the project.
Secondly, specificity of information streams. On the Internet the key role of the
intermediary between the seller and the buyer is carried out not with traditional
mass-media and advertising, and search systems and catalogues around of which the
field of search and contextual advertising, in turn, is formed more actively. These
two directions: search and contextual advertising for today, in our opinion, enjoy the
greatest trust from the people looking in the Network the information, the goods and
services.
The same reasons which cause problematical character of standard processes of
online marketing, have also the positive side. Online-business can be carried to
unconditional advantages of conducting amazing in comparison with an offline
interactivity of the user, an opportunity precisely to trace statistics as consequence,
to analyze the productivity of marketing campaign, the highest scalability and speed
of realization of advertising projects and it is much another, this is for what experts
in marketing so love the Internet.
Institutul de
ANUAR $TIINTIFIC
116
The fall of the role of the traditional media advertising has led to splash in
development of such direction the Internet-marketing, as optimization search (SEO).
Questions of optimization and promotion today at all on lips, discuss them at the
forums, the interested people meet both in online and in an offline, in mass-media
constantly there are materials about this subjects, and in the Network the amount of
offers of the given direction sharply raises. Nevertheless, in spite of the fact that the
given question is on rise, by and large, about becoming the civilized market and
about professionalism in the given area is still early to speak. Only the individual
companies and agencies of Runet have for today sufficient experience, possess
sufficient resources, human and industrial, that can be engaged in high level in
support and promotion of sites. Not the last, in our opinion, is also the factor that
only some companies have grown to creation of own software solving tasks of the
cyber marketing. I dont wish to diminish in no way the professionalism of other
companies which are not possessing own software, however, such position imposes
a lot of rather significant restrictions both on today's work and on prospects of
tomorrow. It is heavy to overestimate advantage which gives the presence of own
software products integrated into a uniform package, basic directions of work
providing, supporting and essentially facilitating all modern optimization. It
provides the complex approach to a problem and considerably supplements practical
experience on promotion in the Network of commercial and information sites of the
large Russian companies. Today, when even independent registration of a site and
especially, monitoring of all changes of algorithms of search machines becomes not
trivial a problem for skilled web-master, but a full complex of works spent for
promotion of sites in the Network, which demands the maximal automation. When,
as in case of software products of company Net Promoter <http: // netpromoter.ru/>,
experts automate all accessible stages of promotion of a site in the Internet,
automation is spent in view of constant changes in the given environment and an
opportunity of work of programs "on high ".
A proceeding dynamic of development of the Runet puts before the companies
working in sphere cyber marketing, new calls and problems. For itself possible ways
of the development of our company here is how it was defined. First, this movement
to creation of the environment, not only reducing together questions of planning is
direct promotions, the analysis and monitoring of a resource, but also data of all set
forth above stages of work above a resource under the uniform interface with
preservation of an opportunity to work above the project at all stages of a life the
Internet-resource, preservation of uniformity of applied criteria of an estimation
during carrying out of all works, etc.
Secondly, it is orientation not only to web-masters or web-administrators, but
also focuses to managers that are practically exclusive for complexes of the given
direction. Estimating the developed position, it is necessary to note, that today in a
Runet there was a situation at which the analysis and decision-making on
development of a resource are based exclusively on data given in the best cases a
web-manager of the site, frequently being autsort the partner of the company. This
situation is caused substantially not so much by a complexity of the software for the
analysis and the statistics how many traditional oriented on him first of all on a web-
VOLUMUL VI
Institutul de
117
manager, but at all on the manager. Thus, there is a paradoxical situation when plans
about the further development and, that the most important, monitoring of an
existing situation is made, and the most important - is interpreted by people engaged
directly promotion of a site, i.e. a priori having own interest both in reception, and in
interpretation of the given results. Certainly from the point of view of management
such situation is inadmissible. The Net promoter spends a line on creation of
environment for estimation and the control of a condition of a resource accessible
not only for web-masters, but also for heads of the companies developing the
representation in the Network. Development of a complex of programs for people
possessing the most base knowledge, the intuitive interface of programs, manifold
systems of reports and constant support from employees Net Promoter provide to
clients of the company an opportunity of the constant control of a condition a web-
resource, in points critical for increase of a level of attendance of a site by target
users and accordingly increases in a break-even sales level. Thus, the manager of the
company receives the tool for an objective estimation and the given reason
discussion of rates of development of a site as with partners on promotion, and is
direct with executors inside of the company, not testing thus discomfort from an
insufficient level of competence of the given question. Let's leave in the past a
situation when the head is forced to take on belief not only an estimation of a present
condition of a resource, but also prospect of its development. Our problem to modify
our product that the manager could become the full participant of decision-making
process on development of a resource, instead of the detached onlooker whom it, as
a matter of fact, in most cases is today.
Partially to resolve the given problems attempt in new version 7.0 of program
Page Promoter has been made. I would not wish to stop now on technical features of
the new version. You can familiarize with the press release under the link:
<http://netpromoter.ru/news/2005_apr.htm>
Also the direction of activity of the company can carry cooperation with leading
HIGH SCHOOLS in Moscow to a collecting turn in sphere of carrying out of
educational seminars, scientific conferences and the most important - creation of
constantly operating rates both internal, and remote for retraining and improvement
of professional skill in the field of cyber marketing. I.e. for today the question of
costs as follows: platform Net Promoter closing all questions on promotion and
development of a site as from a point of the direct executor of these works, and from
the point of view of management of a resource, an opportunity of educational
actions on cyber marketing, all this together with consulting services as much as
possible completely close all volume of problems before the companies solving
problems of the promotion the Internet-resource.
Today it is possible long and eloquently to argue that, what the Internet has
added and has lowered in our life? . The formation of the new media channel with
pathologically immodest prospects has changed our Business, our Right and, the
most important, our Opportunities. And with these new opportunities we study to
live, we study them to use, diligently collecting all bruises applied new knowledge.
Institutul de
ANUAR $TIINTIFIC
118
She has come, and what to do with her? '
About arrival to our life of new economy the majority has learned more recently.
And many so also stay in dangerous error, that ' it not at us and it not about us '.
Nevertheless, electronic commerce not only has shown rather quite good results on
start, but also has gradually defined a vector of development of all Network, we
shall notice, rather spontaneous and uncontrolled environment since the moment of
occurrence. Same of people, who in time have realized the future changes, have face
to face faced cleanly practical problems: what to do, at whom to study, for whom to
go and where to look. For the Runet last question was solved unequivocally on the
West. The West naturally had years of superfluous experience and huge desire this
experience to invest in readily available even to the child written: ' how to subdue
the Internet ', ' virtual business for teapots ', ' advertising for young yes early ', etc.
Alas, it is frequent in practice harmonious schemes ' from another's daddy ' did not
work; moreover, the mentality of the Russian user of the Network also demanded
the special account and the attitude. Attempts to chop off on npoxpycronom to a box
superfluous and sticking out hardly probable held out all up to a rank successful.
Thus, step by step, adjusted for an economic situation in Russia, the companies of
the Runet have started to receive the personal experience in the field of virtual
business and the accompanying goods and services.
Virtual people
As laws of the market say, experience comes in struggle for a survival. However
not always it is necessary to invent anew a wheel - experience can and share. The
Internet represents the unique environment of dialogue and information interchange.
ICQ chats, forums, guest books and conferences you can come on a site with
subjects interesting you and to ask a question to the expert, you can leave with the
question on a thematic forum and discuss it with other people, state the remarks and
ideas. Geographical borders are completely erased; there is an opportunity of
attraction of experts practically any area at the minimal financial expenses. But, in
such general correspondence idle talk, alas, the effect of interpersonal dialogue is
almost completely lost. Besides not to all people overcoming barriers of the habitual
communications is easily given: Someone is simply difficult to express ideas at
virtual dialogue, the majority has got used to see the interlocutor, to hear its voice, to
make about it own opinion and on the basis of it to do conclusions about
professionalism and, hence, opportunities of following to advice Are also one
more aspect of a problem: in overwhelming majority of cases the information in the
Network does not pass any censure of the control. And, if you are not the expert in
any area, to you with ' a clever kind ' easily can put on some ears noodles. It is
somewhat safe, if you are interested how to plant the certain kind of Aquarian small
fishes but if you through the Internet have dared to become someone's client risk
completely to lose investments in ' virtual ' the project: it seemed to you, that behind
a beautiful signboard on a site there is a serious businessman in a strict suit, and
actually it not on years developed a student in jeans and a T-short, having a good
time in the Network during free time from study :)
VOLUMUL VI
Institutul de
119
Reefs a Runet-commerce
But we shall return to the Internet-commerce. Perhaps, the basic problem for
Moldova at the front transfers in off-line ways of business dealing in it-line and to
this day is absence in our country of serious experts in the given area. More
precisely, a web-masters which can create to you, for example, the Internet-shop and
debug the scheme of its speed, suffices. And it speaks that here all at a level is
pleasant - it is not pleasant. And here those who are familiar in practice with process
of promotion of the virtual project, its transformation in profitable and competitive it
is, not enough, if to not tell, a little inexcusably. It is connected, first of all, by that
becoming cyber marketing as ' the exact science ' has not strongly promoted in the
West, in connection with rather recent issue of Electronic commerce, and,
especially, at us, in connection with concurrent on time with formation of a Runet by
painful transition of all country in coordinates ' market attitudes ' and accordingly,
painful comprehension of importance of marketing in general.
Process of promotion a web-site is combined and many-sided, and, that is
especially important, cannot be final in varying conditions of fast developed
Networks. For this reason the majority off-line the companies are compelled to
address to services of professionals. Thus, easily explainable there is the fact that the
market of marketing services in the Network expands with unknown speed. Promise
all both at once and almost gift: creation a web-sites, service of problems of the most
different industries, promotion and advertising. The knowledge of artful words and
the search of promotion variates. And the majority of clients leave offended (if to
not tell worse). Why? The answer lays on a surface. In most cases we deal not with
marketing, and with pseudo-marketing. For those, literally, some years (3-4) in
which there was almost instant comprehension of necessity of similar works in the
Network, and have sharply grown demand, the offer send to close on the whole not
wizards, and what ' only I study '. So also on crystal shoe nobody will give a
guarantee to you, unless only on the Siberian valenoks.
Struggle for a place under the sun
But it is not necessary to experience strongly in this occasion. In general that all
is not so bad, as it can seem at first sight. A serious attitude deserves adequately
serious offers. Already today it is possible to find quite serious companies which
successfully work in the market of cyber marketing. As a rule, they have started to
enter into this business at the beginning of its formation and in a western way is
firm, have approached to prospects to take a worthy place in the commercial market
of similar services. How to distinguish such companies in the amount of the
companies, leaving on open spaces of the Internet in searches of an easy money.
First, at the price of which they will undertake ' completely to make ' your virtual
project: speech never will go about ten dollars. Secondly, after the more than decent
portfolio representing successes of clients. As a rule, the large companies having the
representations in the Network. And, at last, at will to develop and to exchange
experience, that is to study and train.
About advantage of an alive dialogue
The necessity to share operating time to discuss challenges, and to come to any
conclusions from which the further plans and actions of participants will grow,
Institutul de
ANUAR $TIINTIFIC
120
underlies carrying out so numerous today the conferences, training seminars and the
master-classes and the area of cyber marketing is here not an exception, and more
likely a rule, in a kind as we have already told, the minimal personal experience of
the big number of interested persons. In spite of the fact that the overwhelming
majority of similar experts have got used to dialogue through virtual space both with
the clients, and with the colleagues, holding conferences and the master-classes is
that case when there is an absolute must to leave from on-line on ' the air ',
personally to meet, personally to ask questions, personally to discuss the most
disputable moments. Directions can be absolutely various. In the latter case it should
to speak simply about what or to sit day within a month or another. What is
discussed? All the sides of the Internet commerce: features of optimization of a site
or the contextual advertising, resources making search promotion, features of the
analysis of an audience of visitors a web-resource and many other things.
Especially valuably, when at carrying out of similar conferences practical
experience is imposed on deep theoretical and scientific ordering. Already today a
lot of leading High schools of the country has understood value and necessity of
scientific development for the given sphere and for close commonwealth with
leading branch leaders spend development in the given branch. Results of similar
cooperation are in an ideal case not only candidate and theses for a doctor's degree,
but also constantly updated software, scientific conferences and the master-classes.
About necessity to know about with what you deal
What is the value of similar actions?
First of all, as we have already told, in an opportunity to bring mutual advantage
as to lecturers and to listeners. The basic advantage, in my opinion, of a similar sort
of actions that hurts you is not a shame for bringing a question for discussion
simultaneously a lot of experts. Moreover, what nothing is new under the moon,
practically for certain at a serious level of conference and other participants
repeatedly faced and solved similar problems - than not an opportunity to study on
the errors of others?
In the second we shall not stop again on psychological aspects of on-line and
off-line dialogue. The last to us, undoubtedly, is closer and by that speed from which
video-screens, similar take root in substitute while the Internet-conference, we shall
always appreciate an opportunity to look in eyes to the interlocutor. This is
undoubtly important, but not only it. The majority of people as classical
psychological experiments testify, simply do not know, that want, more precisely
that to want. On what this advertising is constructed. This is the really value of the
on-line meetings. If you are not the expert in any area of master-classes training it is
accessible, you will be explained, that it is possible to wish and that can be expected
from a technique put into practice, for example. It will be told about new
achievements and finds in area interesting you. In the modern world the head of any
project cannot understand all details of its realization - professionals here are
necessary. But any head is obliged to know, what it deals with (that it is possible to
achieve that or other method that it is possible and necessary to wish).
VOLUMUL VI
Institutul de
121
About skill to ask questions in the necessary place and at the necessary time
Well and at last, the dialogue within several days on the set theme has one more
useful consequence, so-called result of the ' brain storm '. It is well-known that
during ' immersing ' in any certain question, a problem, people find the most
successful decisions and effective compromises. Moreover, during dialogue there
are questions. They do not happen ridiculous or silly. For the expert who shares own
experience with an audience, questions are a parameter of that, how much, with
whom it communicates, have realized a theme...It is not a secret, that the person can
be mistaken and moreover, it can stay long enough in similar sorts errors concerning
any subject. Especially well it is visible on the example of the market of the Internet-
shops: like everyone knows how to act correctly, everyone wishes to do really,
successful projects or units. Here again it is necessary to tell the following: That on
all hundred to use opportunities of conference, the master-class it is necessary to be
able not listen, but also to ask questions. Japanese, for example, consider, what
exactly skills to ask is one of major factors of the art of effective dialogue.
Statements are static, whereas questions create a ground for movement. Competently
brought attention to the question (during necessary time and in the necessary place)
can change much in your life.
So, we shall sum up. Dialogue through the Internet, such easy and accessible, till
now did not become (and to tell the truth, dialogue in the real, found a new life in
such forms of an exchange of experience, as conferences and the master-classes is
not expected in the near future) so effective, however so habitual to us. If to speak
about the market of services formed in a Runet cyber marketing in similar forms of
dialogue become, on-essence, a magic wand as for the companies which
successfully work in the given market (and are not going to hand over positions),
and for clients, and those who else today only comes to the given business and
realizes all completeness and allure of opportunities of the Internet. And with
satisfaction it is possible to ascertain, that more increasing and more companies
which seriously concern to promotion own on-line business consider monetary and
temporary expenses for consulting services, conferences, the master-classes first of
all as the most successful investments into own business which will lead to high
positive changes of development of a resource.
Bibliografie
1. Mihaela Georgescu, Structuri de date si baze de date, Editura Pax Aura Mundi,
Galati, 2002
2. Cristian Georgescu, Mihaela Georgescu, Retele de calculatoare si Internet, Editura
Didactic si Petagogic, Bucuresti 2003
3. Andone I., Tugui A, Baze de date inteligente n managementul frmelor, Editura
Dosoftei, Iasi, 2001
4. Fotache M., Baze de date relationale, Editura Junimea, Iasi 2001
5. <http://netpromoter.ru/news/2005_apr.htm>
6. <http://netpromoter.ru/news/2005_apr.htm>
Institutul de
ANUAR $TIINTIFIC
122
STRATEGIILE CONCURENTIALE OPTIUNI
PENTRU MODELAREA LANTULUI
DE VALORI ALE NTREPRINDERII
Vitalie CAZACU, doctor n economie, conferentiar universitar, IRIM
Aurelia CAZACU, master n economie, UTM
Competitive strategy represents option for a certain chain of activities, which is different
of that of competitors, or a different method of execution of the same chain of activities,
which is similar with that of competitors, and integration of constitutive activities in order to
attain a unique and sustainable position within the sector.
Strategia concurential reprezint optarea pentru un anumit lant de activitti
diferit de cel al competitorilor sau pentru o metod diferit de executie a aceluiasi
lant de activitti asemntor cu cel al concurentilor si integrarea activittilor
constituente pentru atingerea unei pozitionri unice si sustenabile n cadrul
sectorului. Procesul de pozitionare reprezint modul propriu-zis de alegere a
activittilor din cadrul lantului de activitti si a modului de executie a acestora.
Obiectivul acestui proces l reprezint cresterea competitivittii ntreprinderii.
Competitivitatea companiei const n atingerea unei pozitii unice si sustenabile n
cadrul sectorului de activitate. Aceast pozitie rezid n asigurarea unui lant de
activitti unic pentru livrarea de produse si servicii diferentiabile sau a unor
modalitti unice de executie pentru componentele lantului de activitti ale
companiilor concurente n livrarea produselor si servicii diferentiabile sau
nediferentiabile. Pentru punerea n aplicare a unei strategii economice se stabilesc
anumite politici economice. Prin politic economic se ntelege acea component a
strategiei prin care se precizeaz actiunile care trebuie ntreprinse pentru punerea n
aplicare a strategiei pe orizonturi de timp mai mici si limitele n cadrul crora trebuie
realizate obiectivele. Elaborarea unei strategii economice reprezint un proces
complex si dinamic ce necesit numeroase analize cu caracter cantitativ si calitativ,
o foarte bun cunoastere a factorilor cu caracter intern si extern ce pot influenta
activitatea ntreprinderii. Ea presupune studierea evolutiei viitoare a cerintelor pe
diferitele piete si o bun documentare privind prognoza evolutiilor tehnologiilor, a
produselor, a vietii economice, politice si sociale. Elaborarea unei strategii
economice se face prin parcurgerea a 4 etape la care se aduga activitatea final de
evaluare si control a strategiei:
Prima etapa - analiza situatiei curente necesit o identificare a misiunii
ntreprinderii, iar n raport cu aceasta o identificare a strategiei trecute si prezente.
Prin identificarea strategiei trecute si prezente trebuie s se constate dac acestea au
fost aplicate corect si dac au corespuns sau nu obiectivelor stabilite.
A doua etap - examinarea perspectivelor pentru viitor, prin care se stabilesc
obiectivele pe termen lung ale ntreprinderii. n acest scop se analizeaz factorii din
mediul nconjurtor si situatia intern care s ofere informatiile necesare si s se
asigure pe aceasta baz stabilirea obiectivelor pe termen lung.
VOLUMUL VI
Institutul de
123
A treia etap - elaborarea unui set de alternative strategice pentru viitor si
alegerea strategiei de urmat. Consta n elaborarea unui set de alternative strategice
posibile, compararea lor cu obiectivele prioritare fixate si adoptarea pe aceast baz
a strategiei economice de aplicat.
A patra etap - punerea n practic a strategiei economice adoptate necesit
stabilirea strategiilor functionale ce urmeaz a fi adoptate si precizarea msurilor
prin care s se actioneze asupra factorilor de natur organizatoric pentru a se crea
conditiile cele mai bune si punerea n functiune a strategiei adoptate.
Un rol important n aplicarea cu succes a strategiei economice adoptate l are
activitatea de evaluare si de control a strategiei. Evaluarea strategiei trebuie s se
fac pe baza unor criterii obiective prin care s se stabileasc compatibilitatea,
consonanta, avantajul aplicrii, fezabilitatea. Controlul aplicrii strategiei economice
trebuie s se efectueze cu regularitate si are rolul de a evidentia: lipsurile existente n
aplicarea ei si adoptarea de masuri pentru redresarea situatiei.
La nivelul unittilor economice desfsurarea organizat a actiunilor prevzute si
aplicarea cu succes a strategiei economice adoptate necesit o anumit activitate de
planificare. Planificarea reprezint o functie de baz a managementului ce trebuie
efectuat la un nivel stiintific corespunztor, folosind metode si tehnici de lucru
adecvate. A planifica nseamn a concretiza n documente scrise cu caracter
imperativ prevederile strategiei si politicii adoptate pentru o anumit perioad sub
forma de indicatori cantitativi si calitativi, termenele la care acestea trebuie realizate,
resursele ce trebuie alocate pentru ndeplinirea lor, sarcinile concrete care revin
executantilor la nivel de conducere si compartimente functionale, msurile ce trebuie
aplicate pentru crearea conditiilor necesare si modul de urmrire si control al felului
cum sunt ndeplinite prevederile pe toate nivelele ierarhice. Planificarea economic
se concretizeaz ntr-un ansamblu de planuri care devin instrumente esentiale n
activitatea de conducere si organizare. Prin plan se ntelege documentul elaborat sub
o anumit forma scris pe baza unei metodologii bine precizate, prin care se
concretizeaz prevederile strategiei economice, luat n ansamblul ei sau pe diferite
componente si se precizeaz sarcinile care revin compartimentelor de productie si
functionale pe anumite perioade de timp.
Evaluarea strategiei trebuie s se defineasc pe baza unor criterii de apreciere
care sa stabileasc:
Compatibilitatea analiza acesteia trebuie s stabileasc dac strategia adoptat
corespunde scopurilor definite de ctre firm si c nu duce la conflicte ntre
compartimentele structurii organizatorice si c poate da un impuls corespunztor
cooperrii, coordonrii si amplificrii productivittii.
Consonanta presupune existenta unui acord ntre continutul strategiei si
tendintele majore care se manifest n mediul nconjurtor si care pot adopta
tendintele economice ale ramurilor n care firma si desfsoar activitatea.
Avantajul aplicrii strategiei trebuie s demonstreze c aplicarea strategiei
adoptate ofer avantaje firmei n raport cu firmele concurente si favorizeaz
ocuparea unei pozitii mai bune pe pietele pe care actioneaz.
Fezabilitatea strategiei economice adoptate presupune c firma poate s aplice
cu succes strategia adoptat si c ea stimuleaz si motiveaz personalul pentru
Institutul de
ANUAR $TIINTIFIC
124
realizarea obiectivelor strategice propus, de asemenea, ea trebuie s ateste c firma
dispune de resurse de munc, resurse materiale, resurse financiare, c dispune de
competenta managerial care asigur succesul strategiei.
Managerii companiilor trebuie s fac compromisuri referitoare la prtile
componente ale lanturilor de activitti si la modalittile de executie a acestora. Fie
c este vorba de imaginea global a firmei, fie c este vorba de strategiile propriu-
zise (configuratiile produselor, echipamentele folosite, sistemele de management si
altele) sau coordonarea si controlul activittilor firmei, managerii din diversele
companii vor lua decizii diferite n contexturi relativ similare.
Unele decizii vor fi favorabile, altele mai putin favorabile. O serie de realitti
interne ale companiilor lucreaz mpotriva alegerii lantului optim de activitti sau a
celor mai pertinente modalitti de executie.
Modul de gndire a managerilor cu privire la concurent si la modalittile de
solutionare a problemelor complexe influenteaz competitivitatea companiilor.
Dup Porter o strategie generic concurential poate fi reprezentat pe dou
mari dimensiuni: piata tint, bazele avantajului concurential.
Avantajul concurential se poate obtine prin:
Cost mic - poate fi realizat prin experienta sau printr-o activitate intens de
cercetare i dezvoltare sau prin sinergiile produsului.
Atentie, costul mic nu nseamn c trsturile produsului pot fi mai slabe ca ale
concurentei!
Diferenjierea produsului se poate realiza n sens restrns, cnd sunt vizate
numai caracteristicile fizice ale produsului sau n sens larg cnd n diferentierea
produsului sunt implicate i alte elemente ale mixului de marketing: pretul,
promovarea, distributia.
Diferentierea produsului permite companiei s pozitioneze o marc ntr-un
segment de piat pe harta perceptual a consumatorilor.
Pozitionarea produsului i diferentierea acestuia, joac un rol esential n
sensibilizarea cererii pe piat.
Abilitatea de a mentine un avantaj concurential prin diferentiere, depinde de o
multitudine de factori:
- stabilitatea n preferinte a consumatorului; n unele segmente, de exemplu,
cerintele i preferintele consumatorilor dac se schimb, dar foarte ncet;
- tehnologii de ultim or ce permit rapid adaptarea produsului la cerintele
consumatorului i la modificrile lor n timp;
- existenta barierelor de intrare, create ori nltate de lider sau barierele
mobile ce mpiedica alte mrci de a se repozitiona.
Abilitatea de a sustine un avantaj concurential depinde de deciziile luate n timp
i depinde de posibilitatea de a face un plan pentru protejarea avantajelor lor
concurentiale.
Alegerea bazei avantajului concurential depinde de un numr de factori:
- Caracteristicile companiei ncadrarea n sistemul concurential;
- posibilitatea unei companie de a oferi o diferentiere mai mare sau mai mic
a produselor sau serviciilor;
VOLUMUL VI
Institutul de
125
- posibilitatea unei companii de a dispune sau nu de avantaj concurential pe piat;
- elasticitatea cererii n functie de pret;
- costurile pentru realizarea si mentinerea unui avantaj concurential.
ntrebrile fundamentale necesare pentru ghidarea strategiei de concurentiale au
fost enuntate de Weitz:
1. Care sunt concurenjii companiei /mrcii ?
2. Ct de intens este competijia pe o piaj ?
3. Cum afecteaz concurenja evolujia yi structura piejei ?
4. Cum realizeaz yi menjin companiile un avantaj concurenjial?
n mod clar, rspunsurile la ntrebarea numrul 4, contin toate aspectele unei
strategii concurentiale.
Regulile, principiile si generalizrile care preocup proiectarea unei strategii
concurentiale au ca obiective aceste avantaje concurentiale sustinute pe termen lung.
ntr-o economie de piat, o ntreprindere si desfsoar activitatea n conditiile
unei puternice competitii att pe piata intern, ct si pe cea extern. Pentru a-si
realiza obiectivele propuse ea trebuie s-si desfsoare activitatea pe baza unei
strategii economice proprii, bine fundamentate sub raport tehnic si economic.
Tinnd seama de situatia de criz actual, o strategie economic are rolul de a defini
prin obiective ct mai precise, directiile de desfsurare a activittii firmei, astfel
nct aceasta s realizeze o crestere a competitivittii ntreprinderii.
Bibliografie
1. Antonescu V., Constantinescu D. - Managementul calittii totale, OID-ICM, Bucuresti, 1993.
2. Baron T., Roman, I. - Calitate si fiabilitate, Editura Tehnic, Bucuresti, 1988.
3. Bsanu Gh., Pricop M. - Managementul aprovizionrii si desfacerii, Editura
Economic, 2001.
4. Bgu C., Deac V. - Strategia firmei, Editura Eficient, 2002.
5. Bernard F. - Manualul calittii. Instrument strategic al abordrii calittii. Editura
Tehnic, 1998.
Institutul de
ANUAR $TIINTIFIC
126
OBIECTIVELE FINALE $I INTERMEDIARE
ALE BNCILOR CENTRALE N CADRUL REGIMURILOR
DE POLITIC MONETAR:
ASPECTE TEORETICE $I PRACTICE
Radu CUHAL, doctor n economie, USM
Monetary policy is a component of the state policy. It belongs to the same category
along with others macroeconomic policies. Achievement of objectives of the monetary policy
depends on the coordinates of the economic policy.
Politica monetar fiind o component a politicii statului si n strns legtur cu
alte politici macroeconomice trebuie s creeze conditii ce ar contribui la dezvoltarea
economic sustinut si stabil a statului. n acest context, se poate mentiona c
realizarea obiectivelor politicii monetare se face n strns legtur cu coordonatele
politicii economice, semnificatia politicii monetare nefiind deplin dac nu se
exprim aceast corelatie.
Totodat, problema majorittii bncilor centrale este c ele si propun atingerea
unor scopuri finale ale politicii monetare, dar nu influenteaz direct aceste scopuri.
Banca Central detine un set de instrumente pe care le utilizeaz (operatiuni de piat
deschis, rata scontului, rata rezervelor minime obligatorii) care pot influenta
indirect aceste scopuri peste o anumit perioad de timp (de obicei un an). Dac, de
exemplu, Banca Central va astepta s vad nivelul preturilor si rata somajului n
urmtorul an, va fi prea trziu de fcut careva modificri n politica sa deoarece
greselile vor fi ireversibile. Astfel, n realizarea obiectivelor sale finale, politica
monetar are si anumite puncte de aplicatie privilegiate, care constituie obiective
intermediare si chiar obiective operationale. Alegerea obiectivelor intermediare si
operationale precizeaz directia si msura n care mijloacele de actiune disponibile
ale bncii centrale, adic instrumentele politicii monetare, pot fi utilizate si anunt
publicul asupra orientrii politicii monetare. Multitudinea obiectivelor posibile n
politica monetar confer acesteia o mare flexibilitate si-i mreste posibilittile de
atingere a obiectivelor finale urmrite prin toat politica macroeconomic. Singura
conditie rmne ca, atunci cnd se stabilesc anumite obiective, acestea s fie fcute
cunoscute si s li se explice ratiunea subordonat atingerii obiectivelor finale de
interes general pentru ntreaga economie national.
Teoria si practica economic au determinat patru obiective finale urmrite de
Bncile Centrale din diferite tri n elaborarea si promovarea politicii monetare.
Acestea sunt:
Combaterea somajului si asigurarea unei angajri nalte n cmpul muncii.
Cresterea economic sustinut.
Stabilitatea relativ a preturilor sau inflatia.
Stabilitatea relativ a ratei de schimb.
VOLUMUL VI
Institutul de
127
n oricare tar politica monetar trebuie s fie subordonat obiectivelor finale ale
politicii macroeconomice care sunt importante pentru existenta si evolutia ei. n baza
msurilor tactice adoptate de banca central se asigur conturarea strategiei de
politic monetar n baza creia se asigur realizarea obiectivului fundamental
propus.
Astfel, n analiza politicii monetare este necesar o delimitare precis a
obiectivelor pe care trebuie s le aib n vedere o politic monetar ntre obiectivele
operationale, cele intermediare si cele finale.
Evolutiile inflationiste care s-au manifestat n diferite tri n diferite perioade au
condus la acordarea unei importante deosebite asigurrii stabilittii monetare
interne, altfel spus, stabilittii preturilor, acesta devenind obiectivul final al politicii
monetare adoptate de bncile centrale ale mai multor tri, att dezvoltate, ct si n
dezvoltare. Sarcina asigurrii stabilittii preturilor, n msur s conduc la crearea
unui cadru economic stabil, care s permit dezvoltarea economic durabil,
evidentiaz, n fapt, nivelul crescut al responsabilittii asumate de banca central n
ceea ce priveste asigurarea unui nivel sustinut al cresterii economice (Tabel 1).
Tabelul 1. Obiectivele finale ale politicii monetare n diferite tri
Tara Obiectivul final Tara Obiectivul final
Anglia
Stabilitatea preturilor,
cresterea economic si
contul curent al balantei de
plti
Japonia
Stabilitatea preturilor si
echilibrul balantei de plti
Arabia Saudit Inflatia si balanta de plti Mexic
cresterea economic
Australia Stabilitatea preturilor Moldova Stabilitatea preturilor
Canada Stabilitatea preturilor Mongolia
Stabilitatea monedei
nationale
Elvetia
cresterea economic
Romnia Stabilitatea preturilor
Estonia
nationale
Tajikistan
nationale
India
Rata de schimb si rata
dobnzii
Ucraina Stabilitatea preturilor
Sursa: elaborat de autori n baza legilor cu privire la bncile centrale ale acestor tri,
publicate pe site-urile oficiale ale acestora.
n implementarea politicii monetare bncile centrale utilizeaz dou strategii
care asigur o legtur optim obiectivelor operationale de politic monetar pe care
le pot atinge n mod direct si obiectivelor finale pe care le urmresc. Astfel,
obiectivul final poate fi atins:
n mod direct prin regimul de tintire direct a inflatiei;
Institutul de
ANUAR $TIINTIFIC
128
n mod indirect prin regimurile bazate pe tintirea obiectivelor intermediare.
VOLUMUL VI
Institutul de
129
Regimul de (intire direct a infla(iei
Pe parcursul ultimilor 10-15 ani multe bnci centrale ale trilor industrializate au
ignorat traditia politicii monetare privind stabilirea agregatelor monetare, a ratei de
schimb si a ratei dobnzii ca obiective intermediare n atingerea obiectivului
principal al politicii monetare si anume stabilitatea preturilor si au trecut la regimul
tintirii directe a inflatiei.
Regimul tintirii inflatiei, ca atare nu prezint ceva nou. Bncile centrale
ntotdeauna au urmrit diferiti indici ai inflatiei, chiar si atunci cnd n calitate de
scopuri intermediare erau utilizate diferite agregate monetare sau cursul valutar.
ns, n cazul regimului de tintire direct a inflatiei anuntarea scopului privind
nivelul inflatiei devine obligatie ce trebuie neaprat ndeplinit ntr-o perioad
anumit de timp. ns, n nici o tar a lumii numai prin intermediul politicii
monetare nu poate fi atins obiectivul de stabilitate a preturilor. Este nevoie de un
mix de politici economice promovate de autoritti, care s fie adecvat scopului
propus. Aceasta implic o colaborare strns ntre principalii factori care
influenteaz evolutia economiei nationale: banca central si Guvernul.
Dup prerea unor economisti, regimul tintirii directe a inflatiei are beneficii
importante pentru trile care l folosesc. Aceste tri au atins rate sczute ale inflatiei
si au rate ale dobnzii mai mici, ca rezultat al asteptrilor referitoare la o rat sczut
a inflatiei. Pe de alt parte ns, nu exist dovezi clare precum c regimul de tintire a
inflatiei reduce costurile economice reale ale reducerii ratei initiale a inflatiei.
Totusi, tintirea inflatiei face ca politica monetar s fie mai bine nteleas de public,
mbuntteste capacitatea de msurare (cuantificare) si furnizeaz o ancor nominal
a politicii monetare, ceea ce duce la cresterea disciplinei celor care se ocup de
politica monetar.
Adoptarea si implementarea regimului de tintire direct a inflatiei trebuie s
ndeplineasc, pe de o parte, o serie de cerinte de ordin institutional printre care se
numr:
- prioritatea absolut a obiectivului de inflatie, adic acesta trebuie s
prevaleze n fata altor obiective;
- independenta bncii centrale n utilizarea instrumentelor;
- armonizarea politicii monetare cu politica fiscal, ceea ce implic un deficit
bugetar sustenabil si o restrngere a veniturilor din segnioraj;
- o piat financiar dezvoltat pe care s poat fi tranzactionate, n principal,
hrtiile de valoare emise de ctre stat;
- un curs de schimb flexibil,
Pe de alt parte, este necesar ndeplinirea unor cerinte de ordin tehnic:
- alegerea unui indice de preturi adecvat (reprezentativ pentru puterea de
cumprare a banilor si usor de nteles de ctre public);
- stabilirea explicit a unei tinte cantitative, a intervalului de fluctuatie
acceptat si a orizontului de timp n care se va urmri atingerea obiectivului;
- construirea de ctre banca central a unui model performant de prognoz a
inflatiei.
Regimul de tintire direct a inflatiei are, binenteles, avantajele si dezavantajele
sale. Principalul avantaj este cel conferit de transparenta sa, ceea ce-l face usor de
Institutul de
ANUAR $TIINTIFIC
130
nteles de ctre public. Majoritatea indivizilor, chiar si cei fr solide cunostinte
economice, cunosc semnificatia cuvntului inflatie, astfel c, atunci cnd
autorittile monetare vor anunta c urmresc ca inflatia s se ncadreze ntr-un
anumit interval, acest lucru nu va genera confuzie n rndul populatiei, care, pe de
alt parte, va putea urmri mai usor dac acea tint a inflatiei va putea fi obtinut sau
nivelul general al preturilor va fi la o valoare mai ridicat. Un alt avantaj al acestei
strategii este c tintirea inflatiei permite politicii monetare s rspund la socurile
interne din economie, deoarece n acest caz autorittile monetare nu mai depind de o
variabil pe care nu o pot controla, ci pot folosi toate informatiile disponibile pentru
a elabora si utiliza msurile adecvate acelor socuri ce apar n economia national,
spre deosebire de alte strategii ce nu permit adoptarea unor msuri care s fie
ajustate pentru acele socuri (ca de exemplu strategia tintirii cursului de schimb sau a
unui agregat monetar), deoarece dac se urmreste o anume variabil, iar msurile
ce se preconizeaz a fi adoptate drept rspuns la socurile din economie pot influenta
negativ acea variabil, atunci este probabil c vor renunta la aceste intentii, deoarece
nu-si vor mai putea respecta tinta propus.
Dezavantajul major al acestui regim l reprezint faptul c inflatia este foarte
greu de controlat de ctre autoritti, deoarece mecanismele de declansare si evolutie
sunt extrem de complexe, avnd numerosi factori determinanti, multi dintre acestia
fiind dificil de cuantificat, cum ar fi de exemplu asteptrile populatiei, chiar si
factorii naturali influenteaz semnificativ nivelul general al preturilor (productia
agricol este determinat de conditiile meteorologice, n conditiile unui sistem de
irigatii precar). Pe de alt parte, lagurile lungi si variabile fac ca efectele politicilor
monetare s apar cu ntrziere si, astfel, pe termen scurt, inflatia nu poate fi ajustat
de ctre autoritti, pentru c efectele politicilor adoptate apar dup o perioad
oarecare, n tot acest interval decidentii neputnd face altceva dect s astepte
aparitia primelor semne ale msurilor aplicate anterior si abia dup aceea, dac
acestea nu au avut rezultatele scontate s intervin cu un nou set de msuri
economice.
O alt critic adus tintirii inflatiei este aceea c aceast strategie poate conduce la
fluctuatii mari ale productiei. Deoarece tintirea inflatiei afecteaz asteptrile inflationiste,
n functie de gradul de credibilitate al tintei propuse putem avea dou cazuri: tintirea
inflatiei cu credibilitate perfect si tintirea inflatiei cu credibilitate nedeplin.
n cazul tintirii inflatiei cu credibilitate perfect banca central aduce la
cunostinta publicului obiectivul inflatiei pe care si propune s-l ating, iar populatia
si agentii economici, avnd o ncredere sporit n deciziile autorittii monetare si
orienteaz asteptrile inflationiste spre tinta anuntat. Astfel, banca central poate
Ir mari eforturi atinge rata inflatiei propus.
n cazul tintirii inflatiei cu credibilitate nedeplin, agentii economici nu cred c
tinta propus de autoritti poate fi atins si, de aceea, inflatia asteptat se va
modifica n functie de gradul de probabilitate al esecului n a obtine respectiva
performant, valoare ce depinde de asteptrile populatiei.
E drept, c n cazul tintirii inflatiei, datorit faptului c autorittile urmresc s
obtin o anumit rat, ele au o marj ngust de operare asupra altor indicatori
VOLUMUL VI
Institutul de
131
macroeconomici si, de aceea, n acest caz rata de sacrificiu poate fi mai mare, dar
acest argument nu mai are forta necesar de a se transforma ntr-unul decisiv.
Dac apar perturbatii economice ce deplaseaz rata inflatiei de la traseul
prevzut de autoritti, iar acestea nu urmresc ca obiectiv dect rata inflatiei, atunci
aceasta va reveni la nivelul prognozat ntr-un interval relativ scurt. Dac guvernantii
urmresc si alte obiective secundare (ca productia sau somajul) atunci este probabil
ca inflatia s nu revin prea curnd n intervalul anuntat. Mai mult, dac populatia si
va pierde ncrederea n autoritti si si va revizui asteptrile privind inflatia, atunci
este posibil ca guvernantii s renunte la prognozele initiale si s anunte o nou
valoare tint.
Regimurile bazate pe (intirea obiectivelor intermediare presupun atingerea
obiectivelor intermediare care prin efectele lor vor determina atingerea obiectivului final.
Obiectivele intermediare sunt caracterizate ca fiind obiective specifice politicii
monetare, asupra crora autoritatea monetar poate apsa cnd doreste s ating
un obiectiv final, printr-o relatie mai mult sau mai putin stabil. n alegerea
obiectivelor intermediare, bncile centrale se conduc de obicei dup trei criterii de
baz:
1. obiectivul trebuie s fie comensurabil, adic evolutia sa s fie cunoscut n timp;
2. evolutia sa trebuie s fie corelat cu aceea a unei variabile reale, considerate
ca obiectiv final;
3. evolutia sa poate fi controlabil de ctre Banca Central.
Obiectivele intermediare tintite de ctre autorittile monetare sunt:
Cursul valutar.
Agregatele monetare.
Rata dobnzii.
Cursul valutar. Regimul cursului valutar presupune reglementarea
mecanismului de formare a cursului de schimb si a interventiei bncii centrale n
controlul operatiunilor cu valute si n evolutia cursului de schimb. Regimul valutar
cunoaste dou forme extreme curs fix si curs flotant ntre cele dou forme
extreme gsindu-se asa numitele regimuri valutare hibride: curs flotant administrat,
banda de variatie, crawling-peg, rate de schimb mixte si consiliul valutar.
Regimul cursului valutar fix presupune fixarea administrativ a cursului de
schimb n raport cu celelalte monede sau n raport cu un etalon cum ar fi de exemplu
aurul. Un astfel de regim a stat la baza Sistemului monetar de la Bretton Woods, prin
rigiditatea sa dovedindu-si n timp ineficienta si insuficienta adaptrii sale la
realittile economiei mondiale.
Regimul cursului valutar flotant are n vedere absenta oricrei implicri din
partea statului n mecanismul de formare a cursului de schimb precum si n evolutia
acestuia n timp. Statul se limiteaz doar la supravegherea derulrii operatiunilor pe
piata valutar si n a controla institutiile implicate pe aceast piat.
Economia de piat presupune practicarea unui curs valutar flotant ce presupune
stabilirea lui n baza raportului cerere-ofert, fie c este vorba de regimul de curs
independent (mecanismele pietei sunt singurele care influenteaz cursul de schimb),
fie c este vorba de regimul de curs administrat (Banca Central intervine pe piat
prin vnzarea de valut n cazul unei deprecieri bruste a monedei nationale sau prin
Institutul de
ANUAR $TIINTIFIC
132
cumprarea de valut atunci cnd cursul cunoaste o apreciere brusc ce ar putea
dezechilibra piata). Deci rolul interventiei bncii centrale este de a tempera evolutia
cursului de schimb si de a evita intrarea economiei ntr-o criz de durat. Banca central
nu se opune evolutiei ratei de schimb ci reduce din amplitudinea evolutiei acestuia,
ncercndu-se o distribuire uniform n timp a deprecierii monedei nationale. O astfel de
politic poate fi aplicat cu succes si atunci cnd apar presiuni speculative pe curs.
Principiul care st la baza regimului valutar bazat pe o band de variatie este
acela de a fixa administrativ o band de variatie format dintr-o limit superioar si
una inferioar fat de o rat pivot fix (de exemplu +/- 2,25% fat de rata pivot). Un
astfel de mecanism al sarpelui monetar a stat la baza Sistemului Monetar
European ntre 1973-1979. n cazul acestui regim interventia bncii centrale se
rezum la a stabili pivotul, lrgimea bandei de variatie, dar si mentinerea cursului de
schimb n interiorul bandei prin vnzarea/cumprarea de valut atunci cnd cursul de
schimb atinge limitele de variatie. Acest regim valutar prezint urmtoarele
avantaje:
permite orientarea politicii monetare pe termen scurt si mediu;
obiectivul curs de schimb este compatibil cu obiectivul pe termen mai lung
care este dezinflatia;
obiectivul si relatia sa cu instrumentele politicii monetare ies, astfel, clar n
evident, fiind percepute de public, care poate evalua n permanent rezultatele
obtinute de banca central.
Regimul valutar mixt foloseste o rat de schimb fix pentru operatiunile aferente
contului financiar si de capital din balanta de plti externe si o rat de schimb
flotant pentru operatiunile aferente contului curent. Banca central nu permite
efectuarea operatiunilor valutare de pe un segment al pietei valutare pe cellalt.
Adoptarea regimului de curs valutar impune mai multe conditii:
Adoptarea unui mix de politici economice care s conduc la asigurarea
unui nivel sczut al ratei inflatiei comparativ cu cea aferent monedelor sau monedei
de care este ancorat cursul valutar al propriei monede.
Existenta unui nivel suficient al rezervelor internationale care s permit
interventii prompte pe piata valutar.
Mentinerea credibilittii externe a trii, inclusiv a stabilittii politice si a
cadrului institutional legislativ care influenteaz puternic primele conditii.
O alternativ, am putea spune extrem, este reprezentat de consiliul valutar
(currency board) care presupune fixarea cursului de schimb la o anumit rat de
schimb, modificarea ulterioar a acestuia fcndu-se doar n cazul n care ar aprea
un excedent de valut ce nu poate fi acoperit de cantitatea de moned national sau
de bunurile produse n interiorul trii.
Astfel, n baza consiliului valutar moneda este pus n circulatie numai n baza
rezervelor valutare disponibile, stabilindu-se un curs valutar fix fat de o moned de
referint, curs valutar care trebuie mentinut la nivelul stabilit initial. Aceast ancorare
puternic oblig tara respectiv s-si conduc dezvoltarea economic n directia atingerii
performantelor nregistrate de tara cu care se face comparatia, fapt care de multe ori
poate determina o suprasolicitare a economiei reale. n scopul atingerii acestui obiectiv
VOLUMUL VI
Institutul de
133
intermediar Banca Central fie c va practica interventiile directe pe piata valutar, fie c
va utiliza instrumentele proprii ce vizeaz rata dobnzii (Tabel 2).
Institutul de
ANUAR $TIINTIFIC
134
Tabelul 2. Obiectivele intermediare ale politicii monetare
n regimul de tintire a cursului valutar
Tara
Obiectivul
intermediar
Instrumentele politicii monetare
Belarus Cursul valutar
Operatiuni cu HVS, licitatii de creditare,
operatiuni de cumprare/vnzare a valutei.
Bosnia-
Herzegovina
Consiliul
valutar
Rezervele minime obligatorii, lichiditatea
bncilor comerciale, operatiuni de
cumprare/vnzare a valutei, swap-uri si
forward-uri valutare.
Croatia Cursul valutar
Licitatii cu certificate ale Bncii Centrale, swap-
uri si forward-uri valutare.
Estonia
Consiliul
valutar
Rata dobnzii la certificatele de depozit,
operatiuni de cumprare/vnzare a valutei
Letonia
Consiliul
valutar
Operatiuni de cumprare/vnzare a valutei,
swap-uri si forward-uri valutare.
Lituania
Consiliul
valutar
Rezervele minime obligatorii, lichiditatea
bncilor comerciale, operatiuni de
cumprare/vnzare a valutei, swap-uri si
forward-uri valutare.
Sursa: elaborat de autori n baza datelor din Rapoartele Bncilor Centrale ale acestor tri.
Agregatele monetare. Regimul de tintire a agregatelor monetare impune
aplicarea unei politici monetare orientate spre controlul nivelului de crestere al
agregatelor monetare, n scopul eliminrii excesului de lichiditate din economie,
exces care poate conduce la reducerea puterii de cumprare a monedei nationale.
Problema cu care se confrunt autorittile monetare din diferite tri este cea
legat de stabilirea agregatului monetar optim care s permit atingerea obiectivului
final, s fie relevant pentru economie si prin intermediul lui banca central s poat
asigura stabilitatea preturilor din economie. Stabilirea controlului agregatelor
monetare ca obiectiv intermediar al politicii monetare este eficient n conditiile n
care legtura dintre evolutia agregatului monetar si nivelul preturilor este previzibil,
iar banca central, prin intermediul instrumentelor de politic monetar este capabil
s asigure gestiunea eficient a ofertei de moned din economie. n conditiile
manifestrii unui intens fenomen inflationist, problema bncilor centrale este de a
mentine nivelul ofertei de moned sub nivelul de crestere a productiei.
Agregatul cel mai usor de urmrit este reprezentat de agregatul monetar (M2),
deoarece instrumentele de politic monetar pot exercita o influent asupra acestui
agregat prin baza monetar. Din acest motiv, autorittile monetare din mai multe
tri, n special cele n tranzitie au stabilit agregatul monetar M2 ca obiectiv
intermediar al politicii monetare (Tabel 3).
VOLUMUL VI
Institutul de
135
Tabelul 3. ]intirea agregatelor monetare
ca obiectiv intermediar al politicii monetare
Tara
Obiectivul
intermediar
Instrumentele politicii monetare
Afganistan
Agregatul
monetar M1
Rezervele minime obligatorii, operatiuni pe piata
deschis, cumprri si vnzri de valut
Albania
Agregatul
monetar M2
Rezervele minime obligatorii, operatiuni pe piata
deschis, nivelul lichidittii bncilor
Azerbaijan
Agregatul
monetar M2
Licitatii de creditare, credite directionate, vnzri
de valut
Kyrghizia
Agregatul
monetar M2
Operatiuni cu HVS, licitatii valutare
Moldova
Agregatul
monetar M2
OPD, REPO, operatiuni de depozit, rezervele
minime obligatorii
Slovenia
Agregatul
monetar M3
Operatiuni cu HVS, REPO, operatiuni valutare
Sursa: elaborat de autori n baza datelor rapoartelor
bncilor centrale ale trilor respective.
Rata dobnzii. Utilizarea ratei dobnzii ca obiectiv intermediar de politic
monetar este eficient n conditiile n care cererea agregat din economie este
influentat de diferite niveluri ale ratei dobnzii. Trebuie, ns, s mentionm faptul
c n cadrul economiei de piat banca central poate avea posibilitti reduse de a
influenta nivelul ratelor dobnzii, deoarece interventiile bncii centrale asupra
acestui indicator vizeaz doar operatiunile pe termen scurt de pe piata interbancar.
Deci, ratele dobnzilor practicate de ctre bncile comerciale pot fi destul de greu
influentate de ctre banca central, iar dac influenta se exercit, reactia de rspuns a
bncilor este ntrziat fat de momentul aplicrii msurii de politic monetar. Un
exemplu concludent n acest sens este cazul SUA. Actionnd n 1982 asupra ratei
dobnzii, autorittile americane au obtinut scderea dorit a acesteia, aportul de
lichiditate realizat pe piat neantrennd dect scderi importante ale ratelor dobnzii
pe termen scurt. Explicatia rezid n faptul c operatorii pe piat au interpelat
interventia autorittilor monetare ca o reluare a cresterii preturilor, ncercnd s se
protejeze contra acestei cresteri prin mprumuturi pe termen lung nainte ca o
crestere a ratelor dobnzii s nsoteasc acest puseu inflationist pe care-l anticipau.
Deci, ineficacitatea interventiilor monetare a fost evident. Cu toate acestea,
autorittile unor tri folosesc ratele dobnzilor pe termen scurt drept obiectiv
intermediar, lsnd cantitatea de bani s-si gseasc punctul de echilibru. Explicatia
principal a conduitei autorittilor este aceea a importantei acordate, n prezent,
stabilittii cursului valutar, iar aceasta este influentat direct de nivelul dobnzilor.
Practica mai multor tri a artat pe parcursul timpului c utilizarea ratelor dobnzii
ca obiectiv intermediar al politicii monetare d rezultate doar pe termen scurt, iar
pentru ca efectele ratelor s se manifeste si pe termen lung, n special, n conditiile
Institutul de
ANUAR $TIINTIFIC
136
unei rate a inflatiei ridicate, acest obiectiv trebuie combinat cu obiectivul cresterii
agregatelor monetare.
VOLUMUL VI
Institutul de
137
Tabelul 4. ]intirea ratei dobnzii
ca obiectiv intermediar al politicii monetare
Tara Obiectiv opera(ional Tara Obiectiv opera(ional
Africa
de Sud
Rata REPO overnight India
Rata REPO, rezervele
bancare
Arabia
Saudit
Rata REPO, rezervele
bancare
Malaysia
Ratele de interventie a
Bncii Centrale
Columbia Rata overnight Israel
Rata dobnzii la
credite pe termen
scurt si depozite
Chile Rata real a dobnzii Indonesia
Rata dobnzii, rezerve
bancare
Sursa: elaborat de autori n baza datelor rapoartelor
bncilor centrale ale trilor respective.
Trile dezvoltate utilizeaz rata dobnzii ca obiectiv intermediar, n detrimentul
agregatelor monetare, chiar dac se stie c influentele exercitate de modificarea
acesteia asupra agregatelor monetare este mult mai mic dect n cazul bazei
monetare. Experienta practic a diferitor tri a artat c, n conditiile economiei
actuale, controlul bazei monetare poate mai dificil asigura controlul ofertei de
moned din economie. Cu toate acestea exist economii (este si cazul Republicii
Moldova) la nivelul crora banca central continu s utilizeze baza monetar ca
obiectiv operational al politicii monetare.
Bibliografie
1. Cuhal R. Regime de change et autonomie de la politique monetaire dans les pays
emergent. Revue Economie contemporaine, Centre dEtudes et Recherches en
Macroeconomie et Finance Internationale (CERMAFI), Vol.11, nr. 7, 2002, Paris,
France, p.1363-1377.
2. Cuhal R., Cuhal V. Monetary Policy in Republic of Moldova: Problematics and
Peculiarities. The Quarterly Journal of Global Economies, Volume 28, Number 1,
September 2003, London, United Kingdom, p.123-135.
3. Cushman D.O., Tao Zha O. Identifying monetary policy in a small open economy under
flexible exchange rates. Journal of Monetary Economics N 39, 1997, pp. 433-448
4. Enoch C., Green H. J. Banking soudness and monetary policy. Issues and experiences
in the global economy, International Monetary Fund, Washington, D.C., 1997, 32p.
5. Groeneveld J.M.., Koedijk K.G., Kool C.J. Monetary interdependencies in the core
ERM countries: The P*-approach. Forthcoming in Monetary Policy in a Converging
Europe, Kluwer Academic Publishers, 1995, pp.232-266
6. Hoggarth G. Introduction to monetary policy. Handbooks in Central Banking N 1.
Issued by the Centre for Central Banking Studies. Bank of England. London, May,
1996, 26p.
Institutul de
ANUAR $TIINTIFIC
138
SISTEMUL FINANCIAR INTERNATIONAL ACTUAL
$I EVOLUTIA ACESTUIA N DECENIILE '80 - '90
Radu CUHAL, doctor n economie
Vitalie CIBOTARU, master n economie, USM
Many economists frequently state that there is a considerable capital flow which oc-
curred in the global economy in the last couple of decades. It is also mentioned the increas-
ing weight of the private capital used to finance the deficit from the current account of the
emerging countries. However, despite this significant positive evolution, other types of phe-
nomena, such as crises which occurred in the last years determine us to examine more thor-
oughly the development of the international financial system.
Ultima parte a secolului trecut, cu o Pax Britanica care asigura o anume ordine
n interiorului imperiului si nu numai, a avut drept trsturi esentiale urmtoarele
aspecte: o mare libertate a comertului, a fluxurilor de capital si nu n cele din urm,
o circulatie liber a oamenilor. n deceniile postbelice (dup cel de-al doilea rzboi
mondial) trile dezvoltate si-au ferecat bine frontierele n fata posibililor imigranti,
cei admisi fiind un numr foarte mic n raport cu cel al doritorilor de a imigra. Este
adevrat c nu se poate pune pe acelasi plan ordinea asigurat de Anglia victorian
n si ntre coloniile sale sau cea asigurat de Franta n interiorul imperiului ei
colonial, cu ceea ce nseamn sistemul international actual, care este format din
aproape 200 de state suverane. Se poate vorbi despre o Pax Americana n virtutea
statutului de hegemon al SUA, a fortei sale economice, financiare si militare de
necontestat la fine de secol XX, dar natura exercitrii influentei este diferit de cea a
puterilor coloniale amintite. Dac ar fi s particularizm globalizarea din zilele
noastre, ar trebui s reliefm impactul noilor tehnologii comunicationale, al
inovatiilor financiare (ca efect al integrrii pietelor de capital) si al unor aranjamente
institutionale care au liberalizat fluxuri comerciale si financiare; aceast globalizare
mreste varietatea n productie si n consum.
Revenind la perioada epitomizat de Anglia victorian, aceasta s-a caracterizat
prin functionarea etalonului aur (the Gold Standard) si o stabilitate considerabil a
cursurilor de schimb. Ajustrile dezechilibrelor comerciale se fceau prin miscri de
lichiditate, care atrgeau dup sine fluctuatii ale preturilor si mai putin ale activittii
economice fr s poat fi ns evitate crizele economice. Este de remarcat c
evolutiile nominale n jos ale preturilor si ale salariilor, ceea ce ar ilustra o
flexibilitate deosebit a preturilor produselor si factorilor de productie (salariilor),
pot fi puse pe seama inexistentei unor organizatii muncitoresti puternice.
Se poate afirma c nasterea statului asistential si dezvoltarea miscrii sindicale
au schimbat radical datele cadrului de formulare a politicii economice n perioada
interbelic. Piata muncii organizat, devenit din ce n ce mai rezistent la o
dinamic negativ a salariilor ca si asistenta social n crestere au fcut ca ajustarea
la socuri externe (dezechilibre ale balantei de plti) s se fac altfel. De aici a
rezultat si tentatia guvernelor de a renunta la angajamentul de convertibilitate n aur
VOLUMUL VI
Institutul de
139
a monedelor nationale, de a recurge la devalorizri si a utiliza msuri protectioniste.
Astfel, se explic recrudescenta protectionismului, instabilitatea cursurilor de
schimb si aparitia premiselor pentru marea criz financiar din anii 1929-1933 asa
numit Marea Depresiune. Aceast criz global a evidentiat ct de fatal poate fi
contagiunea, transmisia undei de soc din Europa ctre SUA fiind de nestopat.
nc din timpul celui de-al doilea rzboi mondial (anii 1940-41) reprezentati ai
celor dou mari puteri aliate, Marea Britanie si SUA, au nceput s gndeasc
arhitectura sistemului financiar international pentru perioada postbelic. Lectiile
perioadei interbelice erau: cursurile de schimb fluctuante produc instabilitate
excesiv; miscrile de capital necontrolate cauzeaz si ele perturbatii mari; este
nevoie de un cadru care s favorizeze comertul international si s evite rzboaiele
comerciale. La aceste constatri se adaug un motiv suplimentar serios si anume,
nevoia acut de refacere economic, de reconstructie dup un rzboi care se dovedea
a fi devastator pentru beligeranti. Lectiile erau clare si totusi punctele de vedere ntre
cele dou delegatii nu erau identice. Americanii, prin vocea mai ales a oficialului
Departamentului Trezoreriei Harry Dexter White pleda pentru stabilitatea (fixitatea)
cursurilor de schimb si fluxuri comerciale si de capital libere. Era vorba de o pozitie
ce reflect forta economiei americane n preajma si dup al doilea rzboi mondial ca
si interesele sale specifice. n schimb, britanicii, aflati sub bagheta intelectual a
marelui economist John Maynard Keynes, gndeau prin prisma unei viziuni mai
aproape de realitatea economic a unei Europe; un continent distrus de rzboi, unde
guvernele aveau nevoie de un numr ct mai ridicat de mijloace pentru a lupta cu
eventuale dezechilibre externe mari fiind preocupate si de costurile ajustrii pentru o
populatie istovit. Planul Keynes accentua nevoia de stabilitate a cursurilor de
schimb si de dezvoltare a relatiilor comerciale, dar prevedea cursuri ajustabile si
posibilitatea de a impune restrictii comerciale si controale asupra miscrilor de
capital, n anumite circumstante. Se poate afirma c ntlnirea dintre cele dou
pozitii exprim, pe de o parte, viziuni analitice diferite (pozitia american, mai
liberal n acceptia european, sau mai neoclasic/monetarist n terminologia
economic si o pozitie britanic profund keynesist, care era obsedat de somaj
ridicat), iar pe de alta parte, interese care nu coincideau n multe privinte. Din acest
punct de vedere merit s mentionm dorinta firmelor americane de a nltura
pozitia privilegiat a celor britanice n interiorul Commowealth, ceea ce ar fi
presupus un comert nestnjenit de preferinte imperiale. Dar comertul liber era
vzut de americani si c o modalitate de a mri interdependentele dintre state care,
astfel, ar fi cptat interese mai statornice de a evita conflicte armate ntre ele. n
final s-a ajuns la un compromis, care a ncercat s concilieze cele dou pozitii si care
s-a regsit n acordurile de la Bretton Woods (din 1944), n statutele celor dou
organizatii financiare specializate si anume Fondul Monetar International si Banca
Mondial.
Aranjamentele de la Bretton Woods statuau ca reguli ale jocului functionarea
de cursuri fixe dar ajustabile (adjustable pegs) n conditii speciale si posibilitatea de
a aplica restrictii comerciale n anumite conditii, din perspectiva ajustrii balantei de
plti. Totodat, se acceptau controale asupra miscrilor de capital. Trebuie remarcat
c ajustarea de curs de schimb prezuma existenta unui dezechilibru fundamental al
Institutul de
ANUAR $TIINTIFIC
140
balantei de plti si un acord din partea FMI, aceast conditie dorind s previn o
curs a devalorizrilor. Dac FMI si Banca Mondial urmau s se ocupe de
problematica financiar, pe termen scurt (ajustare de balanta de plti) si lung
(dezvoltare economic), o alta organizatie, GATT (actuala Organizatie Mondial a
Comertului) trebuia s se preocupe de ordonarea comertului international, de
liberalizarea sa.
Oricte critici s-ar aduce astzi aranjamentelor de la Bretton Woos nu se pate
contesta c ele au introdus reguli folositoare n relatiile economice internationale
plus functionarea a dou institutii care au marcat evolutia sistemului postbelic.
Aceste aranjamente au contribuit de asemenea la refacerea economic a trilor vest-
europene dup rzboi. n timp ns, s-a manifestat o presiune n crestere spre
relaxarea restrictiilor, a regulilor de baz. Pe fondul dezvoltrii schimburilor de
produse si servicii n economia mondial si, implicit, al multiplicrii dezechilibrelor
conturilor comerciale, n conditiile cresterii masive a fluxurilor de capital, presiunea
ctre flexibilizarea cursurilor de schimb a devenit tot mai mare. Acesti ani au
consemnat dezvoltarea pietei euro-valutelor, eliminarea unor restrictii la fluxurile de
capital, dar si dezechilibre comerciale mari, care au reclamat ajustri de balanta de
plti de anvergur. n cazul SUA, de pild, dezechilibrul comercial mare se datora,
n special, rzboiului din Vietnam, care a fost finantat de Administratie aparent fr
dificultate, n virtutea privilegiului trii de a furniza moned de rezerv. Totul a
culminat cu decizia SUA de a renunta la convertibilitatea n aur a dolarului (n
1971). Acel moment a semnalat intrarea ntr-o er a fluxurilor flotante.
Dar nu numai pulsatia vietii economice a mpins spre adoptarea de fluxuri
fluctuante. nc din anii '50 a izbucnit o ntreag controvers ntre economisti cu
privire la avantajele si dezavantajele cursurilor de schimb fixe versus cursuri
fluctuante. Cert este c adjudecarea n practic a fost decis de imposibilitatea unor
guverne de a apar nivelurile de curs fr a risca pierderi considerabile de rezerve
mai ales acolo unde ntrrile si iesirile de capital erau substantiale, iar diferentialul
inflatiei era important. n Europa ns, chiar trecerea la cursuri fluctuante a sdit
smnta pentru cutarea unei alternative institutionale, care s favorizeze stabilitatea
economiilor europene si protectia fat de intemperiile spatiului mondial. Acesta a
fost motivul pentru care un Helmut Schmidt si Valery Giscard dEstaing au militat
pentru crearea Sistemului Monetar European (EMS), ca precursor al mecanismului
cursurilor de schimb (ERM) si al Uniunii Monetare.
Sistemul financiar interna(ional n deceniile '80 yi '90
Pentru a ntelege functionarea mediului economic si financiar international n
ultimele dou decenii este necesar s mentionm cteva evolutii institutionale de
baz. Aceste evolutii si aveau determinare, pe de o parte, n progresul tehnologic
(tehnologiile informatiei, comunicationale) si inovatiile financiare, iar, pe de alt
parte, n cresterea economic remarcabil nregistrat n Asia de Sud Est si un spirit
al vremii (un Zeitgeist) de liberalizare a pietelor. Acest spirit a fost cel mai bine
ilustrat de prim-ministeriatul Doamnei Thatcher n Marea Britanie si de
Administratia Reagan n SUA. Fr ndoial, prbusirea sistemului comunist n
VOLUMUL VI
Institutul de
141
Europa, la finele deceniului nou, a ntrit spiritul neo-liberal si a mrit aria de
actiune a capitalului financiar n cutare de plasamente avantajoase.
Institutul de
ANUAR $TIINTIFIC
142
n ceea ce priveste inovatiile financiare este de remarcat dezvoltarea
extraordinar a derivatelor, care erau privite de juctorii din piat ca instrumente de
asigurare mpotriva riscului financiar, dar si ca mijloc de speculatie. Inovarea
financiar era stimulat de aparitia unor actori institutionali cu mare greutate pe piat.
Este vorba de fondurile de pensii (n deosebi cele americane) si alte fonduri de investitii
care erau n cutare de investitii ct mai rentabile pentru sutele de miliarde de dolari
avute n gestiune. Aparitia acestor actori institutionali s-a combinat cu atractia exercitat
de noile piete, pietele n formare (emerging markets), care ofereau oportunitti de
investitii (la diverse termene) deosebite, inclusiv trile ex-comuniste din Europa.
Aceast ntlnire a nsemnat un punct de inflexiune n ceea ce priveste compozitia
fluxurilor financiare internationale. Din anii '80 capitalul privat si mreste n mod
accelerat ponderea n finantarea unor dezechilibre externe (n mod corespunztor
scznd contributia finantrii oficiale din partea FMI, a Bncii Mondiale si a unor
guverne).
O evolutie de ordin institutional important este si formarea de trusturi
(conglomerate) financiare, care combin toate genurile de operatiuni financiare la
scar global. Fuziuni de mare anvergur, ntre bnci comerciale si de investitii,
companii de asigurri, au dat nastere unor colosi globali; n SUA, aceast evolutie a
Icut necesar renuntarea la prevederile legislative Glass Steagall, care dateaz din
anii interbelici si care fusese destinat s reglementeze activitatea bancar n scopul
prevenirii unor crize financiare. n sfrsit, dar nu n cele din urm, este de subliniat
liberalizarea pietelor financiare n unele tri nou industrializate (din Asia de Sud Est
n special), care a fost stimulat de mai multi factori ntre care: moda intelectual a
timpului, dorinta acelor tri de a atrage capital pentru dezvoltare economic si
interesul institutiilor financiare occidentale private de a valorifica oportunitti noi.
Acest ultim interes s-a articulat politic avnd vehicul si pozitia unor tri ca SUA,
Marea Britanie, Germania, etc., care au cerut trilor nou industrializate de a-si
deschide pietele financiare, n cadrul unor negocieri bilaterale sau multilaterale.
Avnd beneficiul analizei retrospective putem usor constata c acea liberalizare a
fost cel mai adesea prematur si st la originea unor mari dificultti prezente.
Interesul trilor bogate a mers pn n a propune Organizatiei pentru Cooperare si
Dezvoltare Economic, la jumtatea anilor '90, adoptarea unor reguli uniforme
privind regimul investitiilor n lume si care s confere dreptul unei firme de a da n
judecat ntr-o instant international ceea ce ar fi fost perceput ca un act
detrimental al trii gazd. Aceast propunere a czut, ea ntlnind opozitie inclusiv
n unele tri bogate ca s nu mai vorbim de cele n curs de dezvoltare.
Evolutiile mentionate mai sus au produs o schimbare de fond n functionarea
mediului financiar international, care nu a rmas fr consecinte majore.
n primul rnd se manifest o volatilitate si incertitudine mult sporit, care
ngreuneaz considerabil formularea de politici economice nationale. Se poate vorbi
n acest sens de o reducere a gradelor de libertate a politicilor economice
nationale, nevoite din ce n ce mai mult s se supun dictatului pietelor financiare.
Volatilitatea si incertitudinea si gsesc expresie si n intensitatea efectelor de
contagiune, care pot antrena arii foarte largi, de pe continente diferite.
VOLUMUL VI
Institutul de
143
Presiunea pietelor financiare a condus la o involuntar generalizare a politicilor
de austeritate (bugete echilibrate sau cu deficite din ce n ce mai mici) n spatiul
mondial guvernele concurnd ntre ele n ncercarea de a convinge pietele financiare
externe de soliditatea economiilor locale. Dac se admite existenta asimetriilor si
rigidittilor n economia mondial aceast uniformizare deflationist (deflationary bias)
a politicilor macroeconomice poate conduce la un echilibru nefavorabil la nivel global.
Avem de-a face n acest caz cu un esec de coordonare a politicilor actorilor mari.
Miscarea eratic si pronuntat speculativ a capitalului privat a mrit
probabilitatea de umflare artificial a preturilor unor active n zonele cu piete n
formare (emerging markets). Aceast umflare artificial de preturi creeaz anticipatii
nefondate, deturnnd atentia de la cele fundamentale. Totodat, se mreste
probabilitatea pentru prbusiri masive ale preturilor si de activitate economic.
Volatilitatea si incertitudinea ce nconjoar miscrile de capital, ca si fragilitatea
institutional congenital a trilor mai putin dezvoltate fac tot mai posibile si probabile
crize financiare ceea ce s-a si ntmplat n realitate. Se cuvine s mentionm aici un
comportament paradoxal al investitorilor financiari. Pe de o parte, instrumentele
financiare noi (swaps, optiuni etc.) ar permite asigurarea fat de riscurile valutare
(financiare), pe de alt parte nsesi activitatea de speculatie este stimulat de un mediu
volatil, incert, deoarece cstigurile depind de gama de oportunitti si dinamica
acestora. Pentru trile care au acut nevoie de finantare extern, fluctuatiile de intrri
si iesiri de capital pot fi ns fatale.
Proliferarea crizelor financiare n spatiul mondial a condus la o diminuare
progresiv a capacittii FMI de a actiona n calitate de mprumuttor de ultim
instant (lender of last resort), interventiile sale din ultimii ani (Mexic n 1994,
Coreea de Sud, Tailanda si Indonesia n 1997; Rusia n 1998) intrnd puternic
sub incidenta unor considerente de ordin strategic. Aceast slbiciune crescnd
a FMI, ca si constatarea c, de cele mai multe ori, capitalul privat a mizat pe
interventia salvatoare a FMI pentru a-si recupera investitiile n cazul unei crize
majore, a indus o reconsiderare a procedurilor de interventie. Astfel, s-a sugerat
atragerea investitorilor privati n suportarea unor pierderi determinate de crizele
financiare ceea ce se numeste bailing- in.
Politicile economice fortate s fie de austeritate ceea ce s-a tradus ntr-o
reducere a cheltuielilor publice au pus sub semnul ntrebrii dimensiunea unor
componente de baz ale statului asistential (welfare state). Din acest punct de vedere
s-a ridicat problema reformei sistemului de asistent social, a ofertei de bunuri
publice. Acest fenomen trebuie pus n relatie cu presiunea pe care globalizarea
(liberalizarea financiar si a comertului) a exercitat asupra pietei muncii. n acest
sens, se sustine nevoia de flexibilizare a acestei piete, ceea ce ar echivala cu
acceptarea, atunci cnd circumstantele o cer, a unor salarii (inclusiv nominale) mai
mici.
Pe fondul cresterii inegalittilor de venituri si imposibilitatea de a renunta la
statul asistential a pus guvernele n fata unor mari dileme si alegeri de politic
economic. Aceste cutri s-au reflectat n apropierea de programe economice ntre
partidele social-democrate si cele liberale sau crestin democrate (n Europa), ntre
Institutul de
ANUAR $TIINTIFIC
144
Partidul democrat si cel republican n SUA. Toate partidele par s fie n cutarea lui
holy grail, care s asigure flexibilitate si dinamism economiei fr a tensiona
excesiv structurile sociale.
VOLUMUL VI
Institutul de
145
Un rspuns posibil la presiunile globalizrii a fost ncercarea de dezvoltare a
unor grupri (blocuri) comerciale si monetare. n acest sens, mentionm c UE si
UM reprezint exemplul cel mai cunoscut de integrare regional ntr-o lume supus
unor tendinte de fragmentare tot mai puternice.
Bibliografie
1. Bayoumi, T. Eichengreen, B. Macroeconomic adjustment under Bretton Woods and the
Post-Bretton-Woods float: An Impulse - Response Analysis. The Economic Journal,
Vol. 104, N425, 1994, pp.813-827.
2. Cameron G.D. Innovation and Economic Growth. The London School of Economics
and Political Science, London, 1996, 48 p.
3. Globalization and catching-up: from recession to growth in transition economies. June
2000. International Monetary Fund, Washington, 2000, IMF Working Paper, 51 p.
4. International Financial Integration and Economic Growth. August, 2002. International
Monetary Fund, Washington, 2002, IMF Working Paper, 30 p.
5. Mishkin F.S. Financial Stability and the Macroeconomy. The Quarterly Journal of Global
Economies.Volume 28, number 1, September2003, London, United Kingdom, 210 p.
6. Scott I., Regionalism and Multilateralism, International Monetary Fund, Washington,
March 1995.
7. Winter A., What Can European Experience Taech Developing Countries about
Integration. The Word Economy, November 1997.
Institutul de
ANUAR $TIINTIFIC
146
PERSPECTIVELE DE REDUCERE
A RISCULUI N COMERTUL ELECTRONIC
Ludmila GOLOVATAIA, doctor n economie
Elena BDRU, master n drept, IRIM
This article is about reduction of the risks in computer trade. In Republic Moldova the
computer market is in the first stage of developments. The users experiments online but the
are a lot of problems which must be removed. Our state can not integrate in the European
informational community, because our country needs a adequate low system.
Internet-ul a aprut la finele anilor 60, n urma unui proiect n domeniul
aprrii. Proiectul prevedea crearea unei retele de comunicatii ce ar putea functiona
n conditii de rzboi nuclear. Una din principalele exigente fat de calitatea
functionrii retelei era lipsa unui centru unic de dirijare. ntr-o astfel de retea orice
calculator nu este cu nimic mai important dect oricare altul.
Un eveniment important n istoria Internet-ului a fost crearea standardului unic
de comunicatie a protocolului TCP/IP de dirijare a transmisiunii (protocol
interretea), care a permis conectarea diverselor retele ntre ele. Anume gratie
protocolului TCP/IP a fost creat reteaua retelelor Internet.
Alt eveniment marcant n istoria Internet-ului a fost crearea retelei
internationale (Word Wide Web sau WWW, sau W3). A fost elaborat o metod
nou de transmisiune si imagine a informatiei (protocoalele de transmisiune a
hipertextelor).
Internet-ul reprezint o retea international de calculatoare, format din diverse
retele de calculatoare, unite prin acorduri standard de transmisiune a informatiei si
sistem unic de adresare. Unitatea retelei Internet este reteaua local de calcul, a cror
totalitate alctuieste reteaua regional (global), care poate fi departamental sau
privat. La nivel superior, retele regionale sunt unite la una din asa-numitele retele
de sustinere (de repere) ale Internet-ului. n realitate retelele regionale pot fi unite
ntre ele si fr accesarea retelei de sustinere.
n Republica Moldova, relatiile n Internet sunt prevzute n Legea cu privire la
informatic nr.1069-XIV din 22.06.2000 (MO nr.73-74 din 05.07.2001).
Comertul electronic (Electronic commerce sau E-commerce n englez) este
demersul de cumprare prin intermediul transmiterii de date la distant, demers
specific politicii distributive a marketingului. Prin intermediul internetului se
dezvolt o relatie de schimb si servicii ntre ofertant si viitor cumpartor.
Termenul de Electronic Business a fost fcut popular n anii 1990, printr-o
campanie publicitar a companiei IBM. Utilizarea tuturor mijloacelor electronice
pentru participarea la o activitate de comert electronic poart denumirea de
tranzactie electronic (e-trade n limba englez). Strns legate de comertul electronic
sunt afacerile electronice, ce nu se limiteaz la cumprarea si vnzarea de bunuri sau
servicii, ci includ si servirea cumprtorilor, colaborarea cu partenerii de afaceri sau
VOLUMUL VI
Institutul de
147
conducerea unei organizatii prin mijloace electronice. n tranzactiile comerciale
clasice se disting patru etape diferite, dup cum urmeaz:
n cadrul comertului electronic pot fi tranzactionate bunuri si servicii digitale
(sunt excluse fazele logistice), iar locul n care sunt tranzactionate aceste bunuri
digitale poart denumirea de piat electronic (e-marketspace n limba englez)
contextul virtual n care cumprtorii si vnztorii se gsesc unul pe altul si
tranzactioneaz afaceri electronice.
Comertul electronic implic participarea att a persoanelor fizice si juridice, ct
si a statului sau a institutiilor acestuia. n functie de asocierile dintre acesti
participanti au luat nastere mai multe forme de comert electronic. Comertul
electronic transform economia existent ntr-o nou economie a informatiei.
Schimbarea produs de folosirea tehnologiilor informatiei si a comunicatiilor (TIC)
afecteaz toate domeniile si toate ntreprinderile. Fenomenul Internet amplific
transformarea, punnd la dispozitie pe scar larg oamenilor si organizatiilor
resursele informationale. Este construit o nou infrastructur tehnic. Dac nainte
o afacere era echivalent cu oameni, tehnologii si capital, n noua economie vorbim
de oameni, tehnologii, capital si informatie. Se produce un efect de transformare a
resurselor informationale asupra industriei si o disparitie gradat a hotarelor ntre
produse si servicii. Managementul informatiei si al cunostintelor se dezvolt ca
functie a afacerilor si ca o nou functie n organizatie, apar oportunitti noi de
afaceri bazate pe TIC. Personalul ocupat cu informatia devine din ce n ce mai
numeros.
Mentionm c un prim risc major a comertului electronic este cresterea continu
a vulnerabilittii sistemelor informatice la scar national si global, accentuat de
factori de risc, printre care: viteza de crestere a Internetului, generalizarea prea
rapid a folosirii lui care nu permite dezvoltarea de metode eficiente de securizare a
aplicatiilor, implementarea de solutii robuste si fiabile si instruirea participantilor n
probleme de risc.
Generalizarea aplicatiilor cu infrastructur Internet conduce ca fenomen social
la ptrunderea n rndul utilizatorilor a infractorilor informatici. Riscul este comun
tuturor trilor, dar pentru trile emergente cu infrastructur n formare poate fi
considerat mai mare n contextul problemelor de lips de educare a utilizatorilor n
folosirea tehnologiilor informatiei si comunicatiilor.
Riscul este amplificat si de aparitia de noi forme de atacuri si rzboi digital care
de cele mai multe ori nu pot fi prevenite, fiind greu de anticipat care va fi forma lui
n etapa actual de dezvoltare a TIC n multe tri ale lumii.
Lipsa efortului de constituire a continutului digital sau ntrzieri n crearea lui
reprezint un alt risc major. Arhivarea electronic a documentelor este o cerint care
nu poate fi ignorat, riscul aferent fiind posibilitatea acordrii unei prioritti sczute
justificat prin costurile ridicate.
n aceesi categorie (a riscului generat de continutul digital) se poate include
ntrzierea constituirii depozitelor de date care pot produce n conditiile competitiei
internationale rmneri n urm la nivelul organizatiilor sau la nivel macroeconomic.
Un alt risc major este folosirea potential a informatiei stocate n sistemele
informatice mpotriva persoanelor, a colectivittilor sau a organizatiilor.
Institutul de
ANUAR $TIINTIFIC
148
Legislatia statelor democratice ncearc s reduc acest risc. $i n tara noastr
exist legi ale protectiei datelor personale, ale comertului electronic, ale semnturii
electronice etc. care prevd sanctiuni aspre pentru infractiunile de acces neautorizat
la informatie si folosirea ei neadecvat. Modul de implementare a legislatiei poate fi
ns considerat un risc secundar asociat. Pe un plan mai general, acumularea de
informatie n Internet si alte retele informatice genereaz teama de amenintare la
adresa democratiei.
Analizele la nivel european, privind calitatea vnzrilor prin Internet, pe baza
directivelor referitoare la comertul electronic si la contractele negociate la distant,
evidentiaz faptul c principalele obstacole n dezvoltarea comertului electronic
rmn, n continuare, problemele legate de calitatea serviciilor de comert electronic,
securitatea tranzactiilor electronice si oncrederea consumatorilor n furnizorul de
produse si servicii.
n Republica Moldova, piata electronic se afl nc ntr-un stadiu de formare.
Consumatorii nc experimenteaz online, dar sunt nc multe obstacole ce trebuie
s fie nvinse nainte de a se schimba comportamentul clientilor; aceste probleme
sunt legate de barierele de securitate, asigurarea protectiei clientilor, vitezele de
transfer mici n retea sau chiar asigurarea accesului la Internet.
Republica Moldova nu se poate integra ntr-o societate informational
european si global, dac nu are un sistem de drept corespunztor, ori, e bine stiut,
o tar unde nu e lege si ordine, nu este dorit ntr-o comunitate a tehnicii moderne.
Societatea informational sau Cyberspace, are nevoie de un drept specific evoluat,
Cyberlaw.
Bibliografie
1. Business Research Handbook: Methods and Sources for Lawyers and Business
Professionals, Kathy Shimpock-Vieweg, Little, Brown and Co., 1996, 758 p.
2. Internet for Lawyers, Law Office Videotapes, State bar of Wisconsin, 2004.
3. What Lawyers Need to Know about the Internet, Practicing Law Institute, 1997,
videotape & book.
4. Internet Starter Kit for Windows, Adam Engst, Corwin Low, Michael Simon, 1994.
5. Economia serviciilor internationale, Bucuresti, 2005.
VOLUMUL VI
Institutul de
149
NOUA ECONOMIE
$I RISCURILE CALITTII VIETII
Maria HMURARU, doctor n economie, USM
Olesea JURCANU, master n economie, IRIM
This article outlines that dynamism of economical life creates a non-uniform picture of
the quality of life from a country to another. In this context, at global and national level, per-
sists a lot of risks against of the quality of life: dissatisfaction of life, the social tensions, psy-
chic agitations, blockings of communication, insecurity of the plays of work and revenue ,
cultural insecurity, personal insecurity, political insecurity, the changing of style and the
way of life, the diminish of human and scientific potential. For decreasing of these risks is
necessary to make an interaction from all economical and non-economical spheres for turn-
ing to good the opportunities of the new economy and aspirations of people.
Transformrile din societate, evolutia proceselor si fenomenelor produse n
diferite domenii ale vietii economice, atitudinea populatiei fat de ceea ce se petrece
n jur, definesc o nou realitate a calittii vietii n Republica Moldova. Calitatea
vietii la etapa actual cere o analiz meticuloas, determinat si de specificul crerii
noii economii n tara noastr. Acesta din urm schimb modul de organizare a
activittii economice, modul de viat, stilul de viat si ndeosebi, modul de a percepe
acestea.
Noua economie yi calitatea vie(ii. Noua economie conform Raportului The
New Economy Index [1], relev o serie de modificri de ordin cantitativ si calitativ
care au transformat structura, functionarea si regulile economiei. Noua economie se
bazeaz pe tehnologii informationale, cunostinte si idei care sunt factorii esentiali
pentru crearea unor standarde de viat mai ridicate.
Dezvoltarea stiintei si tehnicii au devenit de altfel element de baz al paradigmei
umanismului occidental, pn nu demult neatacat, dup care dezvoltarea socio-
economic ntretinut prin dezvoltarea stiintifico-tehnic asigur prin ea nssi
mplinirea si progresul virtualittilor umane, a liberttilor si a puterii omului [9,
p.316]. Astfel, n contextul noii economii, calitatea vietii capt noi valente.
Se poate observa c noua economie nu mbrtiseaz toate trile lumii n aceeasi
msur. Revolutia informational si procesul modern de comunicare a pornit din
Statele Unite si apoi au cuprins restul trilor lumii. ns exist un decalaj ntre trile
dezvoltate si cele mai putin dezvoltate. Cu toate c nivelul sczut de viat este
preponderent caracteristic trilor cu economii mai putin dezvoltate, calitatea vietii se
afl si n centrul atentiei trilor cu economii dezvoltate.
Calitatea vietii poate fi definit ca ansamblul conditiilor economice, sociale,
culturale, politice etc. n care oamenii triesc, continutul si natura activittilor pe
care le desfsoar, caracteristicile relatiilor si proceselor sociale la care particip,
bunurile si serviciile la care au acces, modelele de consum adoptate, stilul de viat,
evaluarea gradului n care mprejurrile si rezultatele corespund asteptrilor
populatiei, strile subiective de satisfactie sau insatisfactie etc. [2, p.6]
Institutul de
ANUAR $TIINTIFIC
150
Calitatea vietii implic o teorie asupra naturii umane, a sistemului de necesitti
umane, a factorilor care guverneaz dinamica acestora.
Calitatea vietii include n sine: calitatea mediului nconjurtor, starea
demografic, nivelul si structura venitului, calitatea conditiilor de locuit, starea de
sntate, instruirea si nivelul de educatie, cultura, nivelul si structura consumului etc.
Calitatea mediului. Omenirea n cadrul noii economii trebuie s ating stadiul
unei societti sustenabile din punct de vedere ecologic. Problema ecologic a
omenirii, la nivel global si local, nu poate fi rezolvat dect n cadrul societtii
informationale si a cunoasterii. n acest context, filosoful Francisc Bacon, spunea c
stiinta si puterea omului sunt unul si acelasi lucru, iar Renes Descartes recomand:
nvtati s cunoasteti secretul naturii si veti deveni stpnii si posesorii ei, veti
ajunge la prosperitatea si fericirea secolului de aur cntat de poetii antichittii [9,
p.316].
Desprinderea omului de natur si actiunile sale a afectat ceea ce exista si omul
nu a stiut, nu a putut si nici nu si-a pus problema s ntretin sau s nlocuiasc
actiunea de refacere si purificare realizat de natur fr nici un cost. Astfel, n
cadrul noii economii trebuie s se renunte la misiunea civilizatoare a omului
asupra naturii si s se actioneze n ideea c omenirea trebuie s accepte schimbrile
de comportament necesare ncadrrii existentei sale n parametrii potentiali reali ai
planetei, nu n cei ideali sau presupusi existenti. De asemenea, este necesar s se
asigure o coerent a actiunii oamenilor la nivel planetar, pentru a stopa cresterea
efectelor negative asupra calittii vietii.
Nivelul venitului yi diferen(ierea social. Conceptia despre necesitatea
cresterii organice care porneste de la admiterea dezvoltrii neomogene a prtilor si
regiunilor lumii pare s fie valabil n nsusi interiorul trilor din lumea dezvoltat
de vreme ce, despre o tar ca SUA se poate spune c este frmntat de contrastul
dintre bogtia ei fr seamn si incapacitatea acesteia de a asigura locuitorilor
conditii adecvate de mediu, de munc, de nvtmnt, de servicii sanitare, sociale si
de viat pasnic. n anii 2004-2006, SUA a nregistrat n mediu 12,5% din populatia
trii un nivel sczut al vietii, ceea ce nseamn c venitul unei persoane, din aceast
categorie, pe parcursul unui an era de doar 19. 307$ [3, 4].
Republica Moldova se nscrie printre cele mai srace tri din Europa. Conform
Federatiei Angajatorilor Europeni, tara noastr este inclus n grupul trilor cu cel
mai mic nivel de salarizare pe or. Potrivit acestei surse, salariul moldovenesc pe or
este 2% din salariu pe or n Danemarca (14/or).
Problema veniturilor poate fi privit si prin prisma stratificrii sociale n functie de
venit att n interiorul trilor ct si n plan mondial. Spre exemplu, Norvegia care ocup
locul 4 n lume dup PNB/locuitor, este caracterizat de inegalitate n venituri a
grupurilor socio-economice, aflate n extrema de sus si de jos, n mrime de 3,9 ori.
Diferentierea dintre quintila cea mai bogat si cea mai srac are tendinte
contradictorii:
Primo, stratificarea social este mai pronuntat n trile cu economii mai putin
dezvoltate, de exemplu n Rusia quintila cea mai bogat nregistreaz venituri de
7,6 ori mai mari dect quintila cea mai srac, pe cnd n Germania, tar dezvoltat
de 4,3 ori.
VOLUMUL VI
Institutul de
151
Secundo, polarizarea societtii este invers proportional cu venitul pe cap de
locuitor. Dup nivelul veniturilor pe cap de locuitor Bolivia (3810 $ SUA la PPC) si
Namibia (4770 $ SUA la PPC) depsesc Moldova (2660 $ SUA la PPC), dar dup
coraportul celor 20% din populatie cu venituri mari la cei 20% cu venituri mici,
Moldova nregistreaz raportul de 5,3 ori, comparativ cu Bolivia 42,3 ori si
Namibia 56,1 ori [5, p.1-4, 6, p. 281-284].
Calitatea condi(iilor de locuit. Problema asigurrii cu locuint este una
semnificativ, care presupune c spre anul 2025, va fi necesar de 700 milioane de
locuinte pentru un numr de populatie care va aprea pe glob pn atunci.
Locuintele fiind solicitate, ndeosebi, de ctre trile mai putin dezvoltate. Toate
aceste calcule s-au efectuat, fr a se tine cont de cei 600 milioane de locuitori din
orasele Africii, Asiei si Americii Latine, ce se afl n conditii de locuit inadecvate.
La acestea se mai pot aduga nc 600 milioane de persoane, care triesc n locuinte
insalubre, fr acces la servicii urbanistice si sanitare elementare [7, p.51].
Instruirea yi nivelul de educa(ie. Un alt aspect al calittii vietii este nivelul de
instruire. Astzi exist peste 1 miliard de analfabeti n lume, dintre care 2/3 sunt
femei. Aproape 130 milioane de copii nu sunt admisi n scolile primare de studii, din
care 70% sunt fete. Numrul analfabetilor n rndurile copiilor a crescut de la 250
milioane n anul 1960, la 1 miliard n 1995, preconizndu-se c n anul 2025
numrul acestora s ajung la 1,5 miliarde de persoane [8, p.34].
Modelul de dezvoltare industrial pe baza cresterii economice exponentiale si
limitarea resurselor, conform opiniei A. Blasa, nu mai poate fi practicat fr riscuri
majore, pentru c el nu aduce bunstarea dorit, ba mai mult poate deveni sursa
prbusirii lumii noastre actuale [9, p.318].
Este incontestabil faptul c pentru aprecierea pozitiv a calittii vietii
problemele cu care se confrunt omenirea vor fi actuale o perioad ndelungat.
Aceste dificultti expun la anumite riscuri calitatea vietii n aspect mondial,
Republica Moldova nefiind o exceptie.
Variatia proceselor si fenomenelor caracteristice societtii actuale determin o
serie de riscuri ale calittii vietii, printre care pot fi mentionate:
1. Insatisfactia fat de viat depinde de bunstarea economic a individului
care la rndul ei este determinat de nivelul de dezvoltare economic al trii. Cea din
urm fiind corelat si conditionat de nivelul edificrii noii economii.
2. Datorit accelerrii ritmurilor de utilizare a noilor tehnologii se accentuiaz
tendinta de concentrare a acestora n minile clasei sociale cu venituri nalte, fapt ce
va provoca tensiuni sociale si diferentiere mai pronuntat ntre diferite categorii de
populatie.
3. Transformarea oamenilor n roboti are loc n deosebi prin utilizarea
intensiv a calculatorului, Internet-ului si a aparatelor la jocurile de noroc, genernd
tulburri psihice, blocaje de comunicare si alte efecte negative, care n final conduc
la pierderea identittii.
4. Insecuritatea locului de munc i a venitului n cadrul noii economii se
datoreaz restructurrii continue a economiei, a companiilor si a institutiilor de
protectie social.
Institutul de
ANUAR $TIINTIFIC
152
5. Insecuritatea cultural apare ca efect al extinderii retelelor globale si a
dominatiei unor productori de film, emisiuni TV etc. pe piata national si global.
6. Insecuritatea personal este cauzat de utilizarea fraudaloas a noilor
tehnologii pentru trafic de droguri, comert cu arme, splarea banilor etc.
7. Insecuritatea politic, provocat de conflictele armate din diferite zone ale
globului si comertul ilicit cu arme.
8. n rezultatul intensificrii procesului de globalizare are loc schimbarea
stilului i modului de viat al oamenilor. Aceasta se concretizeaz n importarea
unor valori si traditii strine, schimbarea priorittilor, etc.
9. Exodul de capital uman spre trile unde noua economie este la o etap mai
avansat si lipsa unor instrumente forte n sistemul educational, va determina
diminuarea potentialului uman i tiintific, afectnd calitatea vietii n mod
incontestabil.
Aceste riscuri pot fi diminuate numai prin angajarea deplin a aparatului social
de decizie si deliberare, a factorilor de rationalitate si a mijloacelor de cooperare.
Lumea poate fi salvat cu conditia unor interventii imediate pentru a preveni
posibilele amenintri viitoare. Adevratele solutii sunt, pe ct se pare,
interdependente, iar toate aceste probleme par s constituie, laolalt, un singur
sindrom global de criz a dezvoltrii lumii [9, p. 318]. n acest context, msurile
privind ameliorarea calittii vietii, pot fi:
existenta unui potential uman, cultural, precum si a deciziei politice de
valorificare a oportunittilor oferite de crearea noii economii;
posibilitatea asigurrii unei cresteri economice durabile, bazate pe noile
tehnologii prin realizarea de produse si servicii cu valoare adugat mare;
necesitatea atragerii unor fonduri externe acordate de organismele internationale
pentru proiecte, care s asigure modernizarea administratiei publice, accesul cettenilor
la informatia public, dezvoltarea mediului de afaceri si cresterea calittii vietii;
extinderea rapid a gamei de produse si servicii n domeniul tehnologiilor
informationale si de comunicare pe piata extern;
crearea noilor locuri de munc, conditionate de extinderea tehnologiilor
informationale si de comunicare, care vor solicita o fort de munc calificat, fapt ce
implic dezvoltarea sistemului de nvtmnt necesar pentru pregtirea acesteia.
Deci, realizarea acestor msuri, presupune coleziunea de elemente specifice
vechiului si noului sistem socio-economic. ns, omenirea pare deci s fi ajuns la o
rspntie: s continue neabtut, pe vechiul drum, adic s urmeze calea traditional spre
viitor sau s porneasc pe o cale nou, adic spre edificarea noii economii [9, p. 317].
Din punct de vedere al noii economii, calitatea vietii este un element important,
Icnd astfel ca economia s existe pentru om. Calitatea vietii devine drept unul
dintre indicatorii principali privind eficienta aplicrii politicilor economice si sociale
si necesitatea corectrii trendului de dezvoltare socio-economic si prosperare a
societtii informationale si a cunoasterii.
Calitatea vietii rmne a fi nc scopul de baz al politicilor economice, iar
cercetrile ne arat c exist puncte slabe pe care trebuie s punem accent, pentru o
dezvoltare a noii societti. Impactul economic inegalitar care se manifest asupra
VOLUMUL VI
Institutul de
153
calittii vietii se realizeaz n conditiile globalizrii care contribuie ntr-un mod sau
altul la o modificare n structura calittii vietii.
n urma studiului realizat se observ, c calitatea vietii implic o serie de
probleme, care pot fi solutionate tinnd cont de urmtoarele recomandri:
1. Crearea unui Institut de Cercetare a Calittii Vietii, pe lng Academia de
$tiinte a Republicii Moldova, care s-ar preocupa de monitorizarea calittii vietii n
Republica Moldova n conditiile noii economii, studiind astfel modul de viat si stilul de
viat al oamenilor, precum si ar realiza cercetri comparative n acest domeniu.
2. Delimitarea factorilor calittii vietii, determinati de impactul societtii
informationale si a cunoasterii.
3. Elaborarea n cadrul noii economii a unui indice al calittii vietii, care s
includ o serie de indicatori att obiectivi, ct si subiectivi.
4. S se actualizeze Strategia National de Edificare a Societtii
Informationale, antrennd orientarea obiectivelor politicilor macroeconomice spre
ameliorarea calittii vietii n Republica Moldova.
Actualmente, n economie, practic lipseste un mecanism coerent de aplicare a
politicilor n domeniul calittii vietii. Motivul lipsei acestuia se datoreaz faptului, c n
tara noastr calittii vietii n contextul noii economii nu i s-a acordat o atentie distinct.
n aceste conditii, solutia optim privind asigurarea unui mecanism coerent este
stabilirea interactiunii dintre toate sferele economice si neeconomice pentru a pune
n valoare oportunittile noii economii si aspiratiile populatiei.
Bibliografie
1. The New Economy Index// The Progressive Policy Institute, 1998// www.
neweconoyindex.org.
2. Andrei Liliana Metode si tehnici statistice de analiz a calittii vietii, Bucuresti, 2003.
3. Current Population Survey (CPS), 2007 Annual Social and Economic Supplement
(ASEC), USA, 2007.
4. Poverty 2006// Percentage of People in Poverty by State Using 2- and 3-Year Averages:
U.S., 2004 to 2006.
5. World Developement Indicators database, World Bank, 11 april 2008.
6. oxna o pasnnrnn uenonexa 2007/2008// Fopta c nsmenennxmn xnnmara:
uenoneuecxax connapnocrt, HPOOH.
7. World Development Report 2000-2001, World Bank, 2001.
8. Alternatives to Economic Globalization, A Better World is Possible, A Report of the
International Forum on Globalization, Berrett- Koehler Publishers Inc., USA, 2002.
9. Blasa Ana Calitatea vietii - numitor comun al problemelor globale// Calitatea vietii,
nr.3-4, Bucuresti, 1994.
Institutul de
ANUAR $TIINTIFIC
154
TPAHCHAHHOHAALHLE KOPHOPAHHH KAK COBPEMEHHAR
METOOAOIHHECKAR mOPMA HHTEIPAHHH
BAHKOBCKOIO H HPOMLmAEHHOIO KAHHTAAA
1amoaua BMCMH, oormop orouo+uru, HPHM
The analysis of modern lines and, especially, prospects of development of processes of
integration of the bank and industrial capital which are developed in more and more uniform
economically and it is information the complete world where rigid enough barriers disap-
pear earlier, should take into account to the full expansion of transnational economic activi-
ties in the world economy. The TNC are determining factor of transnationalization. Their
promptly growing influence allows to speak that we live century the world of the transna-
tional corporation and how we shall adapt to this world and we shall enter it, the future of
our country depends.
Hponema cosannx nono cncremt ]ynxnnonnponannx npenpnxrn aso-
ntx orpacne npomtmnennocrn n nx nsanmoecrnnx na +xonomnuecxom npo-
crpancrne ntmna na nepnt nnan. Hpecrannxercx, uro ono ns nenrpantntx
mecr n raxo cncreme onxnt sanxrt rpancnannonantnte ]nnancono-
npomtmnennte rpynnt (TuHI), ]ynxnnonnpymmne n nponsnocrnenntx, nn-
necrnnnonntx, xommepuecxnx n ]nnancono-xpenrntx onacrxx. TuHI - ona
ns nepcnexrnnntx ]opm +xonomnuecxnx crpyxryp, npnanmnx momnemn nm-
nyntc nnrerpannonntm nponeccam n 3anano Enpone, uro n xoneunom cuere
npnneno x opasonannm Enponecxoro comsa. Hanontmee pacnpocrpanenne n
nnnxnne na +xonomnxy nannonantnte n rpancnannonantnte ]nnancono-
npomtmnennte rpynnt nonyunnn n nnycrpnantno pasnnrtx crpanax - CBA,
nonnn, Rxno Kopee, Iepmannn n p.
B CBA ocnony npomtmnennocrn cocrannxmr npnmepno 100 mnoroorpacne-
ntx xopnopann, xnnxmmnxcx, no cyrn, ntcoxonnrerpnponanntmn ]nnancono-
npomtmnenntmn rpynnamn. Ha nx onm npnxonrcx or 55 o 60% BHH CBA,
45% paoue cnnt n o 60% nnnecrnnn. B nonnn na onm mecrn xpynne-
mnx cmanon (]nnancono-npomtmnenntx rpynn), cornacno o]nnnantntm an-
ntm, npnxonrcx 14-15% BHH. Hpaxrnuecxn nce xpynnte n cpenne npomtm-
nennte npenpnxrnx Rxno Kopen nxoxr n ueonn (re xe ]nnancono-
npomtmnennte rpynnt), xoroptx nacunrtnaercx necxontxo ecxrxon [3].
B mnpe xnno npocnexnnaercx renennnx ynennuennx n omem xonnuecrne
]nnancono-npomtmnenntx rpynn onn rpancnannonantntx. B conpemenntx
ycnonnxx TuHI xapaxrepnsymrcx mnoxecrnom nyre nosnnxnonennx n ]opm
cymecrnonannx, xnaccn]nnnpyemtx no oprannsannonnomy crpoennm, cxeme
nsanmoecrnnx nxoxmnx n nnx xosxcrnymmnx cyexron, xapaxrepy nx ]n-
nancontx nsanmoornomenn n pyrnm npnsnaxam. Ho mnennm +xcnepron nme-
mrcx pasnte ]opmt cymecrnonannx TuHI. B sanncnmocrn or rnna oprannsann-
onnoro crpoennx TuHI moryr trt:
VOLUMUL VI
Institutul de
155
neprnxantno nnrerpnponanntmn, c npenpnxrnxmn, ]ynxnnonnpymmn-
mn no npnnnnny samxnyro rexnonornuecxo nenouxn;
ropnsonrantno nnrerpnponanntmn, oennxmmnmn npenpnxrnx c
nonntm rexnonornuecxnm nnxnom n necxontxnx orpacnxx n oxnartnammnmn
conyrcrnymmne c]ept exrentnocrn;
xonrnomeparnnntmn, pasnnuntmn rexnonornuecxn ne cnxsanntmn mex-
y coo npenpnxrnxmn npn ]nnanconom xonrpone co cropont ynpannxmme
nnn rononno xomnannn.
Ananns conpemenntx renennn onxen n nonno mepe yunrtnart pasnep-
rtnanne rpancnannonantno +xonomnuecxo exrentnocrn n mnponom xosxcr-
ne. Tpancnannonannsannx +xonomnuecxo exrentnocrn, n nacroxmee npemx,
npecrannxer coo mnoronnanont, mnoroyponnent nponecc, n xoropom n
pasnoopasntx ]opmax yuacrnymr npenpnxrnx (xopnopannn), rocyapcrna,
mexynaponte oprannsannn, pernonantnte oennennx n rpynnnponxn. Hpn
+rom n conpemenntx ycnonnxx x rpannnonntm ]axropam mexynaponoro
pasenennx rpya, onnctnaemtm xnaccnuecxo reopne cpannnrentntx npe-
nmymecrn (. Pnxxapo), oannnnct nectma cymecrnennte ononnnrentnte
]axropt, cnxsannte, npexe ncero, c nayuno-rexnnuecxnm nporpeccom, uro c
reuennem npemenn npnopeno nepnocrenennoe snauenne.
Cymecrnenno nsmennnnct c roamn n nsrnxt na nponemt monntnocrn
pecypcon n mexynaponom omene, n rom uncne n no nosecrnnem rpancna-
nnonannsannn +xonomnuecxo xnsnn. Tax, nanpnmep, no mnennm R. Sendretto,
pacrymee nnnxnne rpancnannonantntx xopnopann na mexynapont omen
nonnocrtm paspymaer rnnoresy o nemonntnocrn ]axropon nponsnocrna mex-
y crpanamn n rnnoresy o ptnxax c conepmenno xonxypennne.
Kax cunraer R. Sendretto, ananns conpemenno mnpono +xonomnxn nosnonx-
er ntxnnrt ne rnannte crpyxrypnte renennnn n ee pasnnrnn.
1.Hacrynnenne +pt rpancnannonantno +xonomnxn, xoropym yxe nentsx
paccmarpnnart xax npocrym conoxynnocrt rocyapcrn: THK nenrpt xoopn-
nannn n nnrarenn mnponoro omena rxyr nnyrpn cex n mexy coo cert
ornomenn, ntxoxmnx sa pamxn nannonantntx rocyapcrn. Hpocrpancrno n
rpynnt, cocrannxmmne mnp THK, nnepxmrcx n nponnxamr n npocrpancrno n
rpynnt, opasymmne rocyapcrna. B pesyntrare rocyapcrna n ]npmt pasnnna-
mr mexy coo npornnopeunnte n cnoxnte ornomennx noepxxn, corpynn-
uecrna n xon]nnxron.
2. Tpancnannonantnax +xonomnxa xnnxercx ononpemenno mnpom onnrono-
nn, xon]nnxron, nnacrn n xoannnn (comson), uro ynoonxer mexynaponym
ropronnm crparernuecxo nrpe, n xoropo yuacrnymr mnoxecrno nrpoxon, co-
nepnnuammnx n corpynnuammnx mexy coo. B conpemenntx ycnonnxx
rontxo uacrt mexynapono ropronnn moxer cunrartcx xnaccnuecxo (nnn
pnxaponcxo), a ontmax ee uacrt cranonnrcx nexnaccnuecxo, r.e. noun-
nenno nnnxnnm (nnn rocnocrny) crparern axrnnntx ennnn, onaammnx
momtm, rnannte ns xoroptx rocyapcrna n rpancnannonantnte npomtm-
nennte n ]nnanconte rpynnt. [1].
Institutul de
ANUAR $TIINTIFIC
156
B xauecrne ocnonntx n xnntx cyexron rpancnannonantno +xonomnue-
cxo exrentnocrn ntcrynamr (THK) rpancnannonantnte xopnopannn n (THF)
rpancnannonantnte anxn. B nponecce rpancnannonantno exrentnocrn ]op-
mnpymrcx n nrpamr axrnnnym pont conmecrnte npenpnxrnx (npenpnxrnx c
nnocrpanntmn nnnecrnnnxmn). Cymecrnennym pont n pasneprtnannn rpancna-
nnonantno exrentnocrn (a nnora, nanpornn, n ee orpannuennn) nrpamr rocy-
apcrna. Cnom snaunrentnym pont n cosannn npenoctnox n naronpnxrntx
ycnonn nx pasnnrnx rpancnannonantno +xonomnuecxo exrentnocrn nrpamr
n mexynaponte oprannsannn, mexrocyapcrnennte pernonantnte oenne-
nnx n rpynnnponxn.
Ananns exrentnocrn THK nosnonxer ntennrt cneymmne nx ocnonnte
xapaxrepncrnxn: ocrarouno xpynnt pasmep ]npm, nepexo mononontnoe nnn
onnronontnoe nonoxenne (xorx n ne oxsarentno nonnax n espasentnax mono-
nonnx), nannune mexynapono nponsnocrnenno crpyxrypt, ocrarouno
cymecrnennax onx sapyexntx onepann n omnx ooporax n exrentnocrn
]npmt, rpancnannonantnt xapaxrep onepann, ocymecrnnenne xorx t uacrn
mexynapontx onepann n pamxax nnyrpn]npmenno crpyxrypt, nannune
enno rnoantno crparernn, nounnxmme exrentnocrt sapyexntx no-
pasenenn nnrepecam ]npmt n nenom, ycnnnnammaxcx rpancnannonannsannx
xannrana c nomomtm npxmtx sapyexntx nnnecrnnn n pyrnx ]opm xonrpo-
nx, ne cnxsanntx c nnaennem cocrnennocrtm sa pyexom [2]. B nocnenee
npemx n c]epy rpancnannonantnoro nsneca nce axrnnnee nxnmuamrcx cpenne
n menxne ]npmt, xorx ero xpo opasymr xpynnemne THK.
B paorax Henrpa npornosntx nccneonann n mexynapono nn]opma-
nnn (HHHMH, upannnx) nouepxnnaercx, uro ceronx c]epa mexynaponoro
omena +ro mecro ncrpeun nyx cnn (crpan n npenpnxrn), xaxax ns xoro-
ptx onaaer onpeenenno nornxo. B nacroxmee npemx nce onee monntnt-
mn cranonxrcx ne rontxo ronapt n ycnyrn (xax +ro cunramr neoxnaccnxn), no n
]axropt nponsnocrna, ocoenno xannran, uro sacrannxer npenpnxrnx (n ne
rontxo xpynnemne ns nnx) paspaartnart n ocymecrnnxrt rnoantnym crpare-
rnm. Onaxo tno t nenepno enart ns +roro ntno o ncuesnonennn nanno-
nantntx +xonomnuecxnx npocrpancrn. Fonee roro, nannonantnte ocoennocrn
perynnponannx +xonomnxn, cncrem opasonannx n xyntryp, connantntx nncrn-
ryron n r.. nrpamr nce ontmym pont xax ]axropt nnamnsannn +xonomnue-
cxoro pasnnrnx. Hpenpnxrnx ntnyxent nnnctnartcx n pasnnunym nanno-
nantnym connantno-+xonomnuecxym cpey, ocranaxct recno cnxsanntmn co
crpanamn nponcxoxennx. Taxnm opasom, onnpaxct na ne pasnnunte, no
nsanmoononnxmmne nornxn, npenpnxrnx n crpant nxnmuamrcx n mnponym
+xonomnxy n cncremy mexynaponoro omena.
Fontmax uacrt mexynapono ropronnn omena yer npnxonrtcx mexy
xpynntmn pernonantntmn roprontmn noxamn, n ocnonnom n pamxax CBA,
EC n nonnn. Fontmnncrno pasnnnammnxcx crpan orxromenntx xomnnexcom
ocrptx connantno-+xonomnuecxnx nponem, oxaxyrcx nne +ro rpnat. O-
no ns camtx xpxnx renennn conpemennoro pasnnrnx rpancnannonannsannn n
rnoannsannn xnnxercx momnemn pocr ]nnancontx mexynapontx ptnxon.
VOLUMUL VI
Institutul de
157
Kax cnpanennno ormeuaer T. Por, xaxne t pernonantnte noxn n aptept nn
nosnnxnn, ]nnanconte ptnxn n mexynaponte noroxn xannranon yyr cnx-
stnart +rn ropronte noxn ropaso cnntnee, uem xora t ro nn tno, rem o-
nee, uro ycnnxrcx rnoantnte +nexrponnte n ptnounte cnxsn[3]. Xorx mex-
ynaponax ropronnx xnnxercx ono ns crapemnx n nanonee rpannnonntx
]opm mexynapontx +xonomnuecxnx ornomenn, n cranonnennn, nocnpons-
nocrne n pacmnpennn rpancnannonantno +xonomnuecxo exrentnocrn mex-
ynapont omen nrpaer nectma cymecrnennym pont.
Tax xax mt ormernnn ntme, n ycnonnxx nnepannsannn mnpono ]nnanco-
no cncremt, cnnxennx yponnx nannonantntx orpannuenn na nponnxnonenne
nnocrpannoro xannrana, n ontmnncrne crpan pont ]nnancontx nncrnryron
pesxo ntpocna, n uacrnocrn, n opte sa ycranonnenne xonrponx na crparern-
uecxn naxntmn nnn nanonee npntntntmn orpacnxmn. Ocoax pont sect
npnnanexnr nnnecrnnnonntm anxam, nnnxnne xoroptx n xonne XX n. oco-
enno ycnnnnoct no npnunne nnamnunoro pasnnrnx ptnxa nnnecrnnnonntx
ycnyr. 3romy cnococrnonann momnt noem na ]onontx ptnxax mnornx
crpan n nonax nonna xopnoparnnntx cnnxnn n nornomenn, sarponynmax n
camy +ry orpacnt. Ho onenxam na ycnyrn n xoncyntrnponannm n oprannsannn
xopnoparnnntx cnnxnn n nornomenn n nocnenne rot npnxonrcx onee 1/3
oxoa nnnecrnnnonntx anxon, a npxmte nnocrpannte nnnecrnnnn npnopenn
naxnemee snauenne, na 90 % cnxsannte c exrentnocrtm THK [3]. pxnm
npnmepom, nornepxammnm annym renennnm, xnnxercx pasnnrne orpacnn
nnnecrnnnonntx ycnyr. Hnnecrnnnonnax exrentnocrt mnpontx rpancnanno-
nantntx xopnopann, ocymecrnnxemax na ocnone onrocpouno nnnecrnnnon-
no crparernn, npnopena rnoantnte macmrat, anno npeoonent rpannnt
orentntx rocyapcrn. Onaxo ]ynamenrantnte npnnnnnt ]opmnponannx
crparernn nnnecrnponannx THK, necmorpx na crpemnrentnym +nonmnnm nx
nsneca, ocrannct raxnmn xe, xaxnmn onn tnn osnyuent necxontxo cronern
nasa: npnnnnn 1 snare, uro nepnocrenennoe snauenne nmeer cnooa rop-
ronnn n nnnecrnponannx. Heoxonmo cneonart +romy npnnnnny axe ecnn na
nannonantnt ptnox nropramrcx nnocrpannte xonxypenrt; npnnnnn 2
paccmarpnnare nect mnp xax noxoxmn ptnox nx ctra name npoyxnnn.
Ieorpa]nuecxax nnepcn]nxannx paccpeorounnaer mnorouncnennte pncxn;
npnnnnn 3 - ntnpare onro npemennte nenn nx namnx nnocrpanntx onepa-
nn. Mexynaponax c]epa exrentnocrn ne ocrannxer mecra poxomy xannra-
ny npnnnnn 4 - nmere n nny, uro nama nponsnocrnennax exrentnocrt n
crpane npetnannx onxna trt no unnena nnrepecam ee +xonomnuecxoro pas-
nnrnx, n ytre ncera roront noxasart, uro +ro n ecrt nama nent [4]. B pe-
syntrare mexynapontx cenox no cnnxnnm n nornomennm opasymrcx rno-
antnte xomnannn, nponcxonr ]opmnponanne nono cpet nsneca, nontx
orpacnentx crpyxryp rnoantnoro yponnx.
Tax, rpancnannonantnte xopnopannn yxe ocrarouno anno nrpamr nectma
cymecrnennym crpyxrypoopasymmym pont n mnpono +xonomnxe. B conpemen-
ntx ycnonnxx, THK axrnnno ncnontsymr ]nnanconte nnnonannn, cnxsannte c
onrono noxynxo xpynnemnx ne rontxo npomtmnenntx n nayuno-
Institutul de
ANUAR $TIINTIFIC
158
rexnnuecxnx xomnnexcon, no n roprono-ctrontx xomnann. Taxnm opasom,
onennnax conpemennte renennnn rpancnannonannsannn +xonomnuecxo ex-
rentnocrn, cneyer nouepxnyrt, uro ne rontxo pacryr ee macmrat, no n npo-
ncxoxr xapnnantnte xauecrnennte nsmenennx no nnnnn nnepcn]nxannn n
nnrerpannn xannrana.
Hccneonanne conpemenntx acnexron nponem rpancnannonannsannn +xo-
nomnuecxo exrentnocrn nenosmoxno es cncremno-anannrnuecxoro yuera
nnnxnnx ]axropon nn]opmarnsannn. Hpexe ncero neoxonmo nouepxnyrt,
uro ptnox ocnonno +nemenr +xonomnuecxo xnsnn xnnxercx nn]opmann-
onno crpyxrypo, n ero aexnarnoe onncanne n nccneonanne rpeyer nn]op-
mannonnoro noxoa. Inanno nee nepexoa x ycrounnomy pasnnrnm onx-
na trt nex nnrennexryannsannn-nn]opmarnsannn nponsnocrnenntx cncrem
sa cuer sament uacrn pacxoyemtx +neprernuecxnx pecypcon nn]opmannonnt-
mn n nnrennexryantntmn pecypcamn, nayxoemxnmn rexnonornxmn. 3ro n ecrt
ror nont cncremoopasymmn ]axrop, noxpyr xoroporo, xax noxpyr xonenca-
nnn, onxen pasnnrtcx n nanpannxemt rocyapcrnenno crparerne nponecc
camooprannsannn napono xosxcrnennoro xomnnexca.
Onnm ns naxntx ]axropon nnrerpannn nxnmuax nnrerpannm anxoncxoro
n npomtmnennoro xannrana n rpancnannonannsannn, xnnxercx n coornercrnnn c
npenaraemtm nn]opmannonno-]nnancontm noxoom crpemnenne x mnnnmn-
sannn xpynntx nn]opmannonntx nsepxex nocnponsnocrna, uacrtm xoroptx
xnnxmrcx rpancaxnnonnte nsepxxn. Honte nn]opmannonnte rexnonornn no-
snonxmr cnauana cosart ennoe mnponoe nn]opmannonnoe npocrpancrno, mn-
pono ynnnepcym snann, a sarem, no mnennm nexoroptx yuentx, n c]opmnpo-
nart xonnexrnnnt nnrerpantnt nnrennexr nnnnnnsannn. Omecrnennax
snaunmocrt nn]opmarnsannn ntpaxaercx n rom, uro ne eccnopntm, no ome-
npnnxrtm cran repmnn nn]opmannonnoe omecrno.
Hontm xnnennem n rpancnannonannsannn +xonomnuecxo exrentnocrn
crano opasonanne mexynapontx THK nnrerpnpymmero rnna. Onn cranonxr-
cx naxnemnm ]axropom pacnpocrpanennx ocrnxenn HTP n nepn]epnnym
sony mnpono +xonomnxn. Xapaxrepno, uro, ecnn pantme n +ry nepn]epnnym
sony men ]axrnuecxn rontxo rpyoemxnx (n +xonornuecxn rpxsntx) copountx
nponsnocrn, ro n nocnenee npemx cnryannx n +ro onacrn menxercx (nnn, n
onpeenenno crenenn, yxe nsmennnact). 3rn nsmenennx n nonte renennnn n
exrentnocrn THK cocroxr n cneymmem:
THK naunnamr nce onee mnpoxo ncnontsonart xnann]nnnponannte
nayuno-rexnnuecxne n paoune xapt npnnnmammnx crpan;
THK ncrynamr uacro n naprnepcxne ornomennx c ]npmamn npnnnmam-
mnx crpan;
THK xonxypnpymr c mecrntmn ]npmamn, xoropte camn yxe nomnn n
uncno THK (peut ner, nanpnmep, o ]npmax Tananx, Pecnynnxn Kopex, Cnn-
ranypa n nexoroptx pyrnx crpan).
annte no THK cnnerentcrnymr o nx +]]exrnnno, n nenom, xosxcr-
nenno exrentnocrn (pasymeercx, c yuerom cnenn]nxn xaxo ns THK). nna-
mnunocrt pasnnrnx nornepxaer cnntnte cropont THK, cnxsannte c xonnen-
VOLUMUL VI
Institutul de
159
rpanne pecypcon, monntnocrtm nepememennx xannrana, ntcoxnm nayuno-
rexnnuecxnm yponnem nponsnocrna, npnnneuennem ntcoxoxnann]nnnponan-
ntx xapon, pasnnrtmn ptnountmn mexannsmamn. Oxastnax cymecrnennoe n
nce onee nospacrammee nosecrnne na mnponoe xosxcrno, ocnonnte renen-
nnn ero pasnnrnx, camn THK rax nnn nnaue nonnacrnt ero saxonomepnocrxm.
H nce xe onpeenxmmnm ]axropom rpancnannonannsannn xnnxmrcx THK.
Hx crpemnrentno pacrymee nnnxnne nosnonxer ronopnrt o rom, uro mt xnnem
n mnpe THK n or roro, xax mt npncnoconmcx x +romy mnpy n noem n nero,
sanncnr yymee name crpant.
Bnnnorpaqnn
1. Sendretto R. Le commerce international. P.: Colin, 1989. Ecalle F. Leconomie des
services. P.: Press univ. de France, 1992
2. Roth T. Ten years hence, world may be split into three hage bloct. Wall street j. Europe.
N.Y., 1993. Febr.I. Vol.II, NI
3. World Investment Report 2007, Promoting Linkages. United Nations, New York and
Geneva, 2007
4. Iennnn, B. Camte oporne paunte xonraxrt // Cexper ]npmt, 2002, N 10,
c.25
Institutul de
ANUAR $TIINTIFIC
160
THE PROBLEMATICS OF RISKS AS CHARACTERISTIC
ELEMENT OF TRANSITIVE ECONOMY
Aurelia JURCAN, PHD, Associate professor, IRIM
Hcc.eooeauue pucroe eueuueorouo+u:ecro oeme.iuocmu e nepuoo nepexooa r
piuo:uo orouo+ure - mpvoua npoo.e+a us-sa oo.iuoeo pasuooopasu. Ho oes
vnpae.euu u vcmpaueuu pucroe ovoem ueeos+oruo oocmueuvmi sar.m:ume.iuoeo
nvurma nepexooa r piuo:uo orouo+ure, uo ue r npu+umueuo+v, ouro+v u saeucu+o+v
ranuma.us+v. H+euuo noomo+v e uaue+ ucc.eooeauuu, npeo.aeae+ pacc+ompeuue u
ueromopie o.oru vnpae.euu pucroe eueuuemopeoeo oeme.iuocmu e nepuoo nepexooa
r piuo:uo orouo+ure no o.ora+.
The most representative risk of foreign trade activities during transition on the
international level is the country risk. This risk was first of all defined as the risk of
failure to pay and the risk of not giving back the capital which shows in the growth
of the degree of national economic debt abroad, without viable adequate programs of
the loan use for the restructuring and redeveloping of the fund of the vital sector of
the national production.
Thus we emphasize the economic instability of middle and long period of time
with negative consequences on the transition process, as a result of the influence of
the granted credits use. The solution of the external debt problem has a great
importance for the countrys economy and for its security. The development strategy
shows us very clearly that our country as the majority of countries in transition
wont be able to avoid the external loans.
On the macroeconomics level the transition risks can be analyzed according to
their classification on political, economical and social risks.
The economic risks on the macroeconomic level are determined by the nature of
the economic factors which determine them and by the quality of the economic
activity. The most frequent economic risks aggravate the situation during the
transition to the market economy are the risks of the level of inflation growth the
risks of national currency development, the risk of internal debt, the risk of the profit
rate amplification by credit, the fragility of the sales market (internal and external)
for the home products ,etc.
The economic risks can be also subdivided according to the national economic
branches where they take place: risks of foreign trade activities, risk in industry,
agriculture, means of transport, trade finances etc.
The political risks on the macroeconomic level result from the modification of the
current strategy, of the tactics and actions of the political factors from our country and
also from the countries and international organizations they have contact with.
From the political risks, which manifest themselves in a superior intensity, we
can mention the risks determined by the political events (revolutions, rebellions,
strikes, embargoes, economic blockages, military maneuvers) the risks of legislation
change the risk of the limitation of the currency transfer, the risk of the restriction of
VOLUMUL VI
Institutul de
161
imports and for exports, the risk of the refusal to admit the native products on the
territory of certain states, the risk which refers to the sequestration and requisition of
the goods which belong to some foreign economic agents .
Of course, these risks are among the most complex, being sometimes impossible
to anticipate.
The social risks on the macroeconomic level are those, which as their name
indicate, mean the relations with the human factor, and are brought about by the
major social events with a powerful perturbation in peoples life. Generated in a
large measure by economic factors and also by human nature the social risks which
manifest themselves in a superior intensity are the following: the risk of mitigation
of the society polarization, the risk of the population poverty, the decreasing of the
way of leaving and the protection of the populations health, the risk of an excessive
growth in unemployment and as a result the emigration of specialists. Also on the
macroeconomic level natural risks can appear as well as ecological risks, the impact
of which an economic situation is sometimes deplorable.
The risks on the macroeconomic level can result from the economic agents
activity or from the organizations strategy or can be the results of the entrepreneurs
activity. The risks might appear as a result of internal decision or influence of the
external factor (the competitors actions, purveyor, the influence of public opinion,
the changes of the juncture of the market, the lack of ample information). The
conditions of the business activity in Moldova differ from the conditions of the
countries with market economy. Along with the factors of risk which influence the
entrepreneurial activity in these countries (speculative risk of failure, of innovation),
in the Moldovas economy there a lot of specific risks: political, instability, the value
of the process of inflation, the instability of the tax legislation, the permanent change
of the legislation and legislative and normative papers, the instability of the financial
currency market, the compelling of fiscal escapism, the lack of thinking in
perspective of business ,the unfair competition, the disdain of the business partner
,the low level of professionalism ,the cultivation of the subterranean economy, the
dependence on criminals, blackmail and corruption.
Another systematic approach to the risks of foreign trade activities during
transition to market economy of the Moldavia to the market economy to their origins
could appear in the following projects: internal and external risks.
Internal risks:
1. The mitigation of the structural lack of poise shown in economics
2. The tendency of becoming a suburb which supplies the agricultural raw
material in developed countries
3. The reduction of the investments activity and the destruction of the
technical-scientific potential
4. The mitigation of the dependence on imports taking of currency capital out
of the country
5. The mitigation of society polarization
6. The growth of the internal debt
7. The exaggerated transpiration of the economy
8. The criminalization of the economic relationship
Institutul de
ANUAR $TIINTIFIC
162
External risks:
1. The growth of the external debt
2. The energy and fuel vulnerability, because of the critical dependence on
foreign exporters a possible technological blockage, the danger of which is
increasing because of being late in the technical-scientific sphere
3. The instability of the foreign-exchange market, the negative impact of the
global market on the financial markets from Moldova
4. The loss of the traditional markets of sale of the production
CONCLUSIONS
The study of risks of foreign trade activities during transition to market economy
is a difficult problem because of its magnitude. Research of risks of foreign trade
activities during transition to market economy - a difficult problem because of the
big variety.
But without management and elimination of risks it will be impossible to reach
final item of transition to market economy, but not by primitive, wild and dependent
capitalism.
For this reason in our research, we offer consideration and some blocks of
management of risks of the foreign trade activity in transition of transition to market
economy on blocks:
ON THE INTERNATIONAL LEVEL:
The reduction of the country risk, of the failure to pay and of not returning
back the capital, the reduction of the external debt through consolidation and
conversion of it.
The use of credits for the restriction and reap techniques of fund of the vital
sector of the national products
ON THE MACROECONOMIC LEVEL:
1. The decrease of the political risk through
Ensuring political stability
Ensuring a powerful legislation base adequate for a market economy
The removal of so called gaps from the legislation
The increase of the legal protection of the person and property, the
liquidation of corruption and blackmail, the decrease as is possible of the process of
criminalization in society
2. The decrease of the social risk through:
Facing the economic crisis
Settling of the arrears of salaries, pensions and scholarship
Creating conditions for the transformation of the populations saving into
investments
Limiting as is possible of the unemployment
Creating new places of work through the development of the small and
middle business
VOLUMUL VI
Institutul de
163
Decreasing poverty of population through the elaboration of a program
Fighting against poverty, the worst vice of the transition
Increasing the level of education of health protection, decreasing the
polarization of population creating a system of social protection
Increasing the role of the tax system to decrease the incongruousness of
incomes, the intensification of the income declaration control
3. The decreasing of the economic risk through:
Stopping or decreasing of the inflation level growth
The decreasing of the internal debt of the state; the insurance of the stability
of national currency and growth of trust in national currency
The establishment of some reasonable taxes
The stopping capital leaving the countrys boundary
The creation of favorable conditions for the introductions of investments,
stimulations of private investments, attracting foreign investors conditions of
transformation of saving programs
The decreasing of dependence on imports of merchandise and products, the
diversification of import, the application of a differentiated system of customs taxes
The robotizing of the traditional sale markets the products and conquering
those new through the making of the indigenous, competitive production
The state support of the energetic vulnerability of the country caused by the
dependence on foreign suppliers; decreasing as is possible of the economic quota
4. The decreasing of the ecological risk through:
The consecutive ecologisation as the national social economic branches,
the transition of industry and energetic to technologies which consume small amount
of energy and row material, recycling the waste materials
The creation of ecologic security system;
The decreasing of risk of accidents and catastrophes;
The ecologic basement of putting the manpower after the natural potential, the
establishment of the ecosystems and the human impact on the environment;
the warning of degradation of the biosphere and the creation of the ecologic
carcass of the territory
The elaboration of a new nominative, juridical frame adequate to the
conditions of the market economy
5. The decreasing of the natural risk (which is the main form of risk in
agriculture), but its influence can be only predicted and limited (at some extend).
But it cant be taken away. Thats why, the decreasing of the natural risk consists in
its prediction and evaluation.
ON THE MICROECONOMIC LEVEL:
The balanced development of the enterprises, the insurance of an increasing
efficiency;
The balancing of the relations between the offer and demand, the decreasing
of the production which is not advertised the market, the intensification of capacity
of producing new and competitive
Institutul de
ANUAR $TIINTIFIC
164
The education of the economic agents behavior to a healthy competition
The decreasing of all the political, ecological, juridical risks, of failure,
innovative risks, risks of investments
In conclusion we can mention that the Republic of Moldova has begun to
implement some programs and plans of social-economic development which line up
to the principles of durable development and European integration.
The bibliography
1. Alexander C. The Handbook of Risk Management and Analysis. John Wiley, 1998.
2. Curteanu Doru, Nastase M. Managementul riscului n constructii. Tribuna economic.
Nr.3/98, p.22., Bucuresti.
3. Gherasim Alexandru. Tipologia riscului. Tribuna economic. Nr.44, p.13., Risc si
incertitudine n economia de piat. Tribuna economic Nr.41, p. 7, Bucuresti.
4. Mutaf Marian. Evaluarea riscurilor internationale. Tribuna economic nr.12/2000,
p. 33, Bucuresti.
5. Zait Dumitru. Riscul international. Tribuna economic. Nr.16, 17 Bucuresti, 2000.
VOLUMUL VI
Institutul de
165
EXPORTUL REPUBLICII MOLDOVA:
ANALIZA SITUATIEI CURENTE $I EXAMINAREA
DIRECTIILOR DE CRE$TERE N SCOPUL REDUCERII
DEFICITULUI BALANTEI COMERCIALE
Iuliu JURCAN, doctor n economie, IRIM
Prosperity of all countries depends to a large extent on foreign trade of them. The vol-
ume of foreign trade and balance of payments of foreign countries is an important indicator
for assessing a country's economic development. This article examines the current situation
of the Republic of Moldova and examines the directions of growth to reduce the trade deficit.
Prosperitatea tuturor trilor depinde ntr-o mare msur de comertul exterior al
acestora. Aceast afirmatie este valabil n special pentru trile n curs de dezvoltare
care adesea nu sunt n msur s produc bunurile de care au nevoie (mai ales cele ce
necesit tehnologii nalte) pe care trebuie s le importe. Pentru a fi n msur s realizeze
acest lucru, fr a crea deficite majore ale balantei comerciale, ele trebuie s exporte
produse autohtone pentru a obtine moneda strin necesar asigurrii importurilor, n
special a celor care se refer la echipamente de baz (masini, utilaje, mijloace de
transport), materiale si tehnologii necesare pentru dezvoltarea lor economic.
mprumuturile externe, creditele nerambursabile sau creditele comerciale
acordate acestor tri contribuie cu cel mult 25% la obtinerea valutei necesare
asigurrii importurilor. Restul de fonduri necesare trebuie asigurate prin schimburi
comerciale cu alte tri.
Volumul comertului exterior si balanta de plti externe ale unei tri reprezint
indicatori importanti pentru aprecierea dezvoltrii economice a trii. O balant
comercial extern pozitiv si un volum sporit al comertului exterior reprezint
factorii cei mai importanti care indic o dezvoltare corespunztoare a unei tri.
Comertul exterior nu este ns numai unul din principalii factori ai cresterii
economice, el este n acelasi timp si principala consecint a acestei cresteri deoarece
cresterea economic genereaz prin ea nssi un volum sporit de schimburi
comerciale externe.
n urmtoarea figur se reflect evolutia exportului si importului total al
Republicii Moldova, n scopul determinrii principalelor tendinte si cauze ce le-au
determinat, precum si pentru vizualizarea evolutiei balantei comerciale si formulrii
concluziilor respective.
Figura prezentat mai sus atest c situatia Republicii Moldova n ceea ce
priveste comertul exterior este foarte nefavorabil. n ceea ce priveste evolutia
exportului total, n perioada 1997-1999, are loc diminuarea acestuia cu circa 47%,
fapt ce se situatiei economico-politice n tar si n special este legat de consecintele
crizei economice din Federatia Rus care constituie principala piat de desfacere.
Concomitent cu micsorarea exporturilor s-au redus de circa dou ori si importurile
trii. Pe parcursul urmtorilor ani 2000-2007 situatia se amelioreaz considerabil,
Institutul de
ANUAR $TIINTIFIC
166
astfel, nct exportul total al Republicii Moldova n aceast perioad a crescut de
circa 2,8 ori, pe cnd importul total - de circa 6,3 ori.
-3000000
-2000000
-1000000
0
1000000
2000000
3000000
4000000
1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007
Export - total Import - total Balana comercial - total
Figura 1. Evolutia exportului i importului total al Republicii Moldova
n perioada 1997-2007, mii USD
Un interes deosebit pentru examinarea cresterii economice l are balanta
comercial, determinndu-se ca diferenta dinte exportul si importul total al trii. n
asa fel, pe parcursul deceniului examinat n perioada 1997-2007 balanta comercial
a Republicii Moldova a fost negativ, fiind cuprins n limitele (-122.935,6)(-
2.348.070,1) mii dolari SUA. Limita maxim a balantei comerciale a fost atins n
anul 1999, cnd si importul si exportul Republicii Moldova detinea limita inferioar
a evolutiei sale. n ceea ce priveste limita de jos, cea mai redus nivel al balantei de
plti a fost nregistrat n ultimul an al sirului, ceea ce nc odat evidentiaz tendinta
negativ a balantei de plti a Republici Moldova.
Un alt indicator relativ ce atest raportul exportului total al trii fat de import
este gradul de acoperire a importurilor cu exporturi. n urmtoare figur se reflect
evolutia gradului de acoperire a importurilor cu exporturi al Republicii Moldova n
perioada 1997-2007.
Este evident c pentru economia oricrei tri se estimeaz pozitiv situatia cnd
gradul de acoperire a importurilor cu exporturi depseste o sut de procente si cu ct
valoarea acestui indicator este mai mare, cu att economia trii devine mai
puternic. n baza figurii prezentate se observ c n Republica Moldova pe
parcursul ultimului deceniu, acest indicator nu a atins nici ntr-un an nivelul de
100%. Valoarea maxim a gradului de acoperire a importurilor cu exporturi al
Republicii Moldova a fost atins n anul 1999, an dup care urmeaz o tendint de
diminuare continu, atingnd valoarea minim n anul 2007 la un nivel de 36,4%.
VOLUMUL VI
Institutul de
167
30
40
50
60
70
80
90
1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007
Figura 2. Evolutia gradului de acoperire a importurilor cu exporturi
al Republicii Moldova n perioada 1997-2007, %
Analiza efectuat mai sus, atest c situatia Republici Moldova privind balanta
comercial nregistreaz deficite nalte, situatia agravndu-se din ce n ce tot mai mult.
Pe de o parte pozitiv se apreciaz sporirea exportului total al Republicii Moldova de la
463.432,4 mii dolari SUA n anul 1999 pn la 1.341.797,5 mii dolari SUA n anul
2007, ceea ce prezint o crestere de circa 2,9 ori. Pe de alt parte tot n aceast perioad
importul total al trii a sporit de la 586.368,0 mii dolari SUA pn la 3.689.867,6 mii
dolari SUA, ceea ce constituie o crestere de circa 6,3 ori. n asa fel, paradoxal devine
situatia cnd ritmurile de crestere a importurilor sunt mult mai nalte dect cele a
exporturilor, iar cursul monedei nationale si multi alti indicatori atest c situatia este
satisfctoare. Aceast problem se explic prin faptul c populatia Republicii Moldova
beneficiaz de surse financiare mari ce vin n tar (provenite de la gastarbeiteri), ceea ce
i permite de a spori esential consumurile asigurate prin import.
Abordnd problema reducerii deficitului balantei comerciale al Republicii
Moldova se pot parcurge urmtoarele ci (figura 3).
n scopul solutionrii problemei de reducere a deficitului balantei comerciale
al Republicii Moldova este foarte important ca s se gseasc acea pozitie
optim care s promoveze imaginea trii noastre ca productor de produse
naturale asigurndu-se o competitivitate nalt a productiei prin dirijarea
raportului optim ntre calitate si pret. Directiile propuse n scopul promovrii
exporturilor sunt indispensabil legate cu cele de reducere a importurilor. Studiul
pietei autohtone demonstreaz c foarte multe produse, n special cele din
domeniul industriei alimentare, care se comercializeaz pe teritoriul Republicii
Moldova se pot produce la ntreprinderile autohtone. n asa fel, se propune de a
promova pe teritoriul trii cultura de consum a productiei autohtone, axndu-se
pe faptul c statul monitorizeaz si garanteaz calitatea acesteia.
Este foarte important ca n promovarea directiilor de reducere a deficitului
balantei comerciale prin sporirea exportului si reducerea importului total s fie
Institutul de
ANUAR $TIINTIFIC
168
implicat n mod direct statul, care prin mna sa invizibil s promoveze si s
implementeze directiile propuse.
VOLUMUL VI
Institutul de
169
Figura 3. Directiile de reducere
a deficitului balantei comerciale a Republicii Moldova
Bibliografie
1. Doga V., Burbulea R. Potentialul de export cu produse agroalimentare. Lucrri
stiintifice, UASM. Chisinu, 2003.
2. Eremciuc I., Osadcii V. Promovarea exportului n Republica Moldova: Studiu de caz.
Chisinu, 1999.
3. Ganciucov V. Unele propuneri de promovare a exporturilor de produse moldovenesti.
Chisinu, 1999.
4. Litvin A., Dobrovolschi L. Dezvoltarea exportului productiei vinicole n Republica
Moldova. Simpozion $tiintific International Societatea contemporan si integrarea
economic integral, U.A.S.M., Chisinu, 2002.
5. Osadcii V., Paunescu C., Islentiev M. Estimarea potentialului de export si propuneri
privind promovarea productiei Republicii Moldova pe piata mondial: Informatii de
sintez. Chisinu, 1994.
6. www.statistica.md
Reducerea deficitului balan(ei comerciale a Republicii Moldova
Sporirea exportului total Reducerea importului total
Reducerea la maxim a importurilor
produselor similare fabricate pe
teritoriul Republicii Moldova
prin promovarea culturii de consum
al produselor autohtone
Eliminarea sau reducerea taxelor
vamale la importul tehnologiilor
moderne pentru retehnologizarea
ntreprinderilor cu pozitie
important n productia de export
Extinderea politicilor bilaterale
pentru scutiri si reducere ale
nivelului taxelor vamale de import
Eliminarea sau reducerea taxelor
vamale n baza acordurilor si
angajamentelor negociate de
Republica Moldova pe
plan international la
importul de materii prime, utilaje
Stimularea cresterii exporturilor
cu valoare adugat sporit
Majorarea exporturilor n trile
n care s-au nregistrat
dezechilibre comerciale majore
Promovarea exporturilor
pe piete cu potential nalt
Formarea imaginii Republicii
Moldova pe plan international
ca productor de produse
naturale (ecologic pure)
Asigurarea raportului optim ntre
calitate si pret, pe prim-plan
axndu-se calitatea
productiei exportate
Institutul de
ANUAR $TIINTIFIC
170
ACTIVITATEA ECONOMIC EXTERN PARTE INTEGRANT
A POLITICII ECONOMICE EXTERNE
A REPUBLICII MOLDOVA
Maria STRECHII, doctor n economie, conferentiar universitar, IRIM
Andrei BLANOVSCHII, doctor n economie, conferentiar universitar, Academia de
Administrare Public pe lng Preedintele Republicii Moldova
This article is about the foreign trade as a part of the foreign policy. Article reflected the
forms and methods of international collaborations and the main directions of the Moldovan
Strategy of investment attraction and export promotion.
Dezvoltarea activittii economice externe si integrarea economiei nationale n
economia mondial influenteaz pozitiv dezvoltarea economiei oricrei tri, dar o
important deosebit o are n conditiile crizelor economice si accelerrii tranzitiei la
relatiile de piat. Experienta Germaniei si Japoniei dup al doilea Rzboi Mondial
ct si a unui sir de tri n curs de dezvoltare ne-a demonstrat, c orientarea productiei
spre export si dezvoltarea diferitor forme de cooperare international n productie
este principalul factor al cresterii economice.
Pn nu demult distantele geografice si ignorarea limbilor strine constituiau
veritabilele bariere n calea comunicatiilor dintre popoare. Astzi ns, mobilitatea si
rapiditatea comunicrilor de mas conduc la fluxuri intercontinentale de idei si
informatii, dezvolt interesul pentru stiint si tehnic, rafineaz gusturile si
exigentele consumatorilor.
n viata contemporan activitatea economic extern a devenit un accelerator
puternic n dezvoltarea economic si tehnico-stiintific a Republicii Moldova, care
ndeplineste un sir de functii de baz: niveleaz dezvoltarea economiei nationale si
mondiale; efectueaz comsurarea cheltuielilor nationale si mondiale; realizeaz
avantajele diviziunii internationale a muncii care contribuie la cresterea eficientei
economiei nationale.
nsusirea celor mai noi realizri ale revolutiei tehnico-stiintifice n cel mai strict
mod este legat de participarea adnc si multilateral a fiecrei tri n diviziunea
international a muncii, comertul mondial si colaborarea cu trile care sunt dispuse
ctre asemenea relatii.
Republica Moldova, odat cu declararea independentei si suveranittii si
recunoasterea ei de mai mult de 135 state a devenit o parte component a
comunittii mondiale. Prezenta Republicii Moldova pe piata mondial, ca stat
independent, care este orientat spre dezvoltarea relatiilor de piat si integrarea n
economia mondial a modificat radical atitudinea fat de politica economic extern
si procesele de reglementare a ei.
Pe parcursul ultimilor 15-17 ani organele administratiei publice centrale au
depus eforturi, posibil mai putin vizibile pentru masele largi ale societtii, dar destul
de semnificative n vederea aderrii trii la diferite organisme si tratate
internationale, inclusiv la Organizatia Mondial a Comertului (OMC) din anul 2001.
VOLUMUL VI
Institutul de
171
n perioada respectiv a fost elaborat pachetul de legi si diferite acte normative cu
privire la reglementarea activittii economice externe, ajustat la cerintele
internationale.
n conditiile complicate de promovare ale reformelor economice, activitatea
economic extern poate mentine dezvoltarea economic a trii si contribuie la
dezvoltarea industriei orientate spre export. ns o simpl ajustare a cadrului
legislativ nu va rezulta n redresarea semnificativ a situatiei n exportul de diferite
bunuri si servicii si n special a produselor agricole.
Este evident faptul, c fr modificarea dinamic a volumului, structurii si
caracteristicilor calitative ale exportului n Moldova, fr dezvoltarea tuturor
formelor posibile de colaborare international, eforturile depuse pentru depsirea
crizei economice se pot dovedi nendrepttite. n Republica Moldova, pn n
prezent nu exist o politic bine determinat a comertului exterior, care ar include nu
numai interesele nationale, dar si toate posibilittile potentiale ale trii. Calitatea de
membru al Organizatiei Mondiale a Comertului (OMC) desigur ne permite s evitm
actiunile discriminatoare n vederea accesului bunurilor autohtone competitive pe
pietele externe, ns rezerve la acest capitol mai exist. Aici este vorba n primul
rnd de sensibilizarea investitiilor stringent necesare si de eforturile comune n
integrarea pe vertical a antreprenorilor, n scopul dezvoltrii produselor cu valoare
adugat mare, lichidarea obstacolelor provenite din birocratizarea excesiv si din
practicile de mituire, mai ales n organele vamale. De altfel, aceste probleme se afl
n vizorul organelor puterii de stat si solutionarea lor va permite lansarea trendului
pozitiv al ameliorrii climatului de afaceri n tar, elaborarea noilor bunuri si servicii
competitive pe piata extern si, respectiv, lrgirea potentialului de export al agentilor
economici din diferite ramuri ale economiei nationale.
n conditiile actuale activitatea economic extern a oricrei tri prezint
relatiile interstatale economice si comercial politice care sunt prezentate printr-o
gam larg a diferitor forme si metode de colaborare international cum ar fi:
comertul extern (exportul, importul, reexportul);
colaborarea investitional international care se realizeaz prin: diferite
acorduri internationale de creditare; dezvoltarea leasing-ului financiar international;
crearea ntreprinderilor cu investitii strine sau ntreprinderilor mixte;
cooperarea international n productie (n conformitate cu Clasificarea
Comisiei Economice a ONU, formele principale de cooperare n productie sunt:
producerea n baza specializrii (cnd se pot coopera mai multe tri); acordarea
licentelor cu achitarea prin productia obtinut n baza acestor licente; livrarea liniilor
de productie sau chiar a uzinelor ntregi, la fel cu achitarea prin productia obtinut n
baza acestor linii de productie; franchising-ul este o form progresist de
cooperare, cnd compania unei tri permite firmei (companiei) altei tri de a produce
bunuri sub numele su de firm, punnd la dispozitie tehnologii, utilaj de
completare, diferite materiale si acordnd consultatii si ajutor n activitate (cel mai
evident exemplu pentru Republica Moldova este activitatea retelei Mc Donalds);
colaborarea tehnico-stiintific international, care se poate manifesta n
form de schimb tehnologic, prin care se ntelege interptrunderea experientei de
Institutul de
ANUAR $TIINTIFIC
172
productie si stiintei ca rezultat al cercetrilor efectuate n comun de ctre savantii
diferitor tri. O form eficient de colaborare tehnico-stiintific este transmiterea de
know-how si tehnologiilor n baza conventiilor internationale cu privire la licente.
operatiile valutar-financiare;
operatiile de creditare international.
Prin intermediul formelor si metodelor de colaborare international mentionate
se efectueaz diviziunea international a muncii, scopul creia este economisirea
muncii sociale n procesul de productie si schimb a rezultatelor ei ntre diferite tri.
Este cunoscut faptul, c schimbul international de mrfuri este rational pentru o
tar, din punct de vedere economic atunci, cnd cheltuielile pentru producerea
bunurilor de export sunt mai reduse dect cheltuielile pentru mrfurile importate.
De aici reiese, c schimbul international de mrfuri poate fi avantajos pentru
toate trile participante atunci cnd este elaborat corect si fundamentat din punct
de vedere economic structura exportului si importului trii.
Republica Moldova a semnat 33 acorduri bilaterale cu privire la colaborarea
comercial-economic: cu Statele Unite ale Americii (29.06.1992), Republica Ungar
(07.04.1993), Republica Turcia (07.06.1994), Ucraina (08.01.1995), Republica
Bulgar (09.02.1995), Republica Austria (01.09.1995), Republica Estonia (31.10.1995),
Confederatia Elvetian (01.09.1996), Republica Lituania (05.03.1997), Republica
Polonia (20.10.1997), Israel (20.10.1997), Republica Uzbekistan (10.06.1998),
Republica Popular Chinez (din ziua semnrii), Republica India (din ziua semnrii),
Republica Belarusi (25.01.1999), Ucraina (11.06.1999), Republica Ceh (30.09.1999),
Republica Elen (27.02.2000), Republica India (din ziua semnrii), Republica Leton
(din ziua semnrii), Republica Italian (din ziua semnrii), Federatia Rus (11.08.2000),
Republica Socialist Vietnam (14.12.2000), Republica Cipru (11.07.2000), Republica
Islamic Iran, Republica Slovenia (21.01.2003), Republica Kalmkia, Republica Croatia,
Republica Tadjikistan, Republica Slovac (23.03.2003).
Aceste acorduri sunt orientate spre diversificarea formelor de colaborare
comercial-economic, deschiderea accesului la noi surse de aprovizionare si noi
piete externe de desfacere, sustinerea participrii agentilor economici la diferite
expozitii si trguri internationale, dezvoltarea noilor forme de cooperare n productie
n baza urmtoarelor principii:
cointeresare si avantaj reciproc;
egalitatea n drepturi si neadmiterea discriminrii participantilor la activitatea
comercial extern;
protectia de stat a drepturilor si intereselor legitime, inclusiv a secretului
comercial, ale participantilor la activitatea comercial extern;
libertatea schimbului international de bunuri si servicii, lundu-se n
consideratie prevederile legii reglementrii de stat a activittii comerciale externe
(nr. 1031 din 21.09.2000), altor acte normative precum si tratatele internationale la
care Republica Moldova este parte;
promovarea unei politici unice a comertului extern ca parte component a
politicii externe a Republicii Moldova;
prioritatea msurilor economice.
VOLUMUL VI
Institutul de
173
n ultima perioad de timp Guvernul Republicii Moldova a ntreprins un sir de
msuri concrete n vederea modernizrii economiei, nviorrii activittii de
antreprenoriat si atragerii investitiilor strine.
Prin Hotrrea Guvernului nr. 194 din 21 februarie 2006 a fost aprobat planul de
actiuni pentru perfectionarea cadrului normativ de reglementare a activittilor
supuse licentierii si optimizarea procesului de licentiere, care prevede un sir de
actiuni concrete pentru implementarea principiului ghiseului unic la efectuarea
procedurii de licentiere [4, p.11].
Continu realizarea reformei regulatorii a activittii antreprenoriale, iar de la 1
ianuarie 2006, Republica Moldova beneficiaz de preferintele comerciale incluse n
programul GSP Plus n comert cu Uniunea European. GSP Plus este o
mbinare considerabil a regimului comercial cu Uniunea European si posibilittile
care astzi le are Republica Moldova, reiesind din acordurile semnate cu trile din
Europa de Sud-Est.
Cu toate acestea Republica Moldova a ntreprins un sir de msuri pentru
obtinerea unui regim mai avantajos, bazat pe preferintele comerciale autonome, a
cror sustinere a fost conditionat de reformarea sistemului institutional n domeniul
certificrii originii mrfurilor exportate si consolidrii administratiei vamale [16,
p.4].
Reprezentantii Uniunii Europene, n cadrul edintei subcomitetului II RM-UE
Comert i investitii, care a avut loc la mijlocul lunii octombrie 2006 la Bruxelles,
cu participarea unei delegatii a Moldovei, si-au artat disponibilitatea de a lansa, n
scurt timp, procedurile interne de a acorda Republicii Moldova Preferintele
Comerciale Autonome la exportul pe piata UE. n cadrul reuniunii, reprezentantii
UE au remarcat progresele nregistrate de Republica Moldova n implementarea
recomandrilor n domeniile sanitar, fitosanitar si cel veterinar. n acest context
Moldova din martie 2008 beneficiaz de preferinte autonome, fiind inclus n lista
trilor terte, care au dreptul s comercializeze produse de origine animalier, n
special, carne proaspt i congelat, lapte i produse din lapte tratat termic,
precum i piei brute.
Faptele mentionate au o important destul de semnificativ pentru dezvoltarea
unuia din principalele sectoare ale economiei nationale a Republicii Moldovei
sectorul agrar. Practica ne-a demonstrat, c reforma agrar promovat anterior n-a
asigurat rezultatele scontate nici economiei nationale n ansamblu, nici tranilor
mproprietriti n particular. Declinul care a nceput n anul 1990 a condus nu la
reducerea tempurilor de crestere a volumului productiei agricole, dar la reducerea
volumului real al productiei vegetale de 2 2,5 ori, a efectivului de animale cu 35 la
sut, iar a productiei de lapte si carne respectiv cu 56 si 76 la sut [8, p.18]. n
rezultat s-a creat o situatie alarmant pe piata alimentar, care este practic inundat
de productie agricol de import, productorii agricoli autohtoni deseori nu-si pot
realiza productia din motivul costurilor nalte de productie si utilizrii ineficiente a
politicii tarifare, ceea ce contribuie la cresterea si aprofundarea srciei la sat.
Conform investigatiilor expertilor Business Consulting Institute (BCI), in anul 2005
srcia n spatiul rural a cunoscut o crestere de circa 4,8 puncte procentuale fat de
anul 2004, ajungnd la o cota de 36%, ceea ce, n mare msur, a determinat si
Institutul de
ANUAR $TIINTIFIC
174
cresterea ratei la nivel national. Pe lng cresterea ratei srciei a crescut
profunzimea si severitatea acesteia.
VOLUMUL VI
Institutul de
175
Cresterea PIB n-a putut influenta reducerea srciei n spatiul rural n msura
dorit, deoarece ponderea agriculturii, care este activitatea de baza n spatiul rural,
este doar de 14% din PIB. Pe de alt parte nici cresterea valorii adugate brute de
doar 1,8% a acestui sector n-a putut fi suficient pentru a asigura o reducere a
srciei. Inclusiv pentru faptul ca locuitorii de la sate, care au preponderent venituri
din gospodriile agricole individuale, practic o agricultur de subzistent si
particip foarte putin la schimburile comerciale att pe piata intern ct si pe piata
extern.
Aceste fapte au condus la necesitatea elaborrii si aprobrii de ctre Guvern a
Strategiei de dezvoltare a sectorului agroalimentar pentru perioada anilor 2006-
2015. n strategie sunt trasate directiile prioritare ale politicii agroalimentare ale
trii, directionate pe 3 domenii-cheie: domeniul economic formarea productiei
agroalimentare, care ar asigura securitatea alimentar a trii si lrgirea potentialului
de export al unor produse agricole cu competitivitate nalt; domeniul social
lichidarea decalajului dintre nivelul de trai si asigurarea social a populatiei rurale si
urbane; domeniul protectiei mediului producerea produselor alimentare ecologice
si crearea conditiilor ecologic-sigure pentru populatie, regnul animal si vegetal,
protejarea si pstrarea resurselor naturale pentru dezvoltarea durabil a sectorului
agrar orientat spre export.
n dezvoltarea activittii economice externe a oricrei tri, prioritar trebuie s fie
exportul productiei cu prelucrarea adnc si importul de materie-prim.
Reiesind din nivelul actual de dezvoltare al economiei Republicii Moldova si
potentialul de export extrem de limitat, una din directiile prioritare n dezvoltarea
activittii economice externe a trii este atragerea investitiilor strine n diferite
domenii de activitate, prin crearea ntreprinderilor mixte sau a ntreprinderilor cu
capital strin, care vor contribui la lrgirea potentialului de export, crearea noilor
locuri de munc, substituirea importului, familiarizarea cu metodele contemporane
de management, cercetare si penetrare a pietei externe.
n acest scop Guvernul a elaborat si aprobat Strategia de atragere a investitiilor
i promovare a exporturilor pentru anii 2006-2015. Directiile de baz ale strategiei
prevd:
perfectionarea cadrului de politici n atragerea investitiilor;
promovarea investitiilor n infrastructur;
deetatizarea si perfectionarea gestiunii patrimoniului public;
dezvoltarea pietei financiare;
stimularea investitiilor;
dezvoltarea zonelor economice libere si crearea parcurilor industriale;
dezvoltarea exportului de mrfuri si servicii (prin: dezvoltarea regimurilor
comerciale preferentiale; dezvoltarea infrastructurii calittii; promovarea exporturilor;
crearea conditiilor pentru aparitia sectorului competitiv al exportului de servicii).
amplificarea rolului pietei de capital.
n scopul asigurrii fluxului de investitii strine si a importului tehnologiilor
avansate, utilajului si a echipamentelor de performant pentru lansarea activittilor
de productie si prestare a serviciilor orientate preponderent spre export, Guvernul
prevede introducerea n legislatia fiscal a unor facilitti fiscale pentru agentii
Institutul de
ANUAR $TIINTIFIC
176
economici respectivi, care vor prevedea posibilitatea achitrii n rate a TVA si
taxelor vamale la import, n functie de termenul de exploatare a mijloacelor fixe. Se
prevede de asemenea scutirea de impozitul pe venit a profitului reinvestit n
extinderea si dezvoltarea afacerilor, iar pentru nerezidenti implementarea unui
mecanism eficient de impozitare a tranzactiilor acestora efectuate att pe piata
intern, ct si pe piata extern, precum si simplificarea deschiderii conturilor bancare
de ctre nerezidenti ntru facilitarea fluxului de investitii si stabilirii unei politici
fiscale flexibile menite s ncurajeze plasarea investitiilor n economia Republicii
Moldova.
Bibliografie
1. Buletinul Moldova n OMC nr.10(44) din octombrie 2002//Angajamentele Republicii
Moldova fat de OMC, partea I.
2. Buletinul Moldova n OMC nr.10(44) din octombrie 2002//Angajamentele Republicii
Moldova fat de OMC, partea II.
3. Chistruga Z. Principiul ghiseului unic nc un pas spre modernizarea
economiei/Buletin informativ al Guvernului Republicii Moldova, nr.2/2006
//www.gov.md/.
4. Dodon I. Majorarea exporturilor prin atragerea investitiilor / Buletin informativ al
Guvernului Republicii Moldova, nr.3/2006//www.gov.md/.
5. Economie international/ Ovidiu Rujan, Ion Prgaru Bucuresti: Editura Economic, 2004.
6. Globalizarea: sperante si deziluzii/ Joseph E. Stiglitz. Bucuresti: Editura Economic, 2005.
7. Gorodenco A. Sectorul agroalimentar trebuie s devin profitabil si atractiv/ Buletin
informativ al Guvernului Republicii Moldova, nr.2/2006//www.gov.md/.
8. Legea Republicii Moldova privind reglementarea de stat a activittii comerciale externe
nr.1031 XIV din 08.06.2000// Monitorul Oficial nr. 119-120 din 21.09.2000.
9. Legislatia Republicii Moldova http://www.docs.md/.
10. Legislatia Uniunii Europene http://europa.eu.int/eur-lex/en/index.html.
11. Potentialul de export al produselor agricole si alimentare autohtone// East-West
Management Institute, 2003.
12. Raportul Bncii Nationale anul 2005// www.bnm.md.
13. Relatii economice internationale: teorii si politici ale pietei mondiale/ Ionel Cobzaru -
Bucuresti: Editura Economic, 2000.
14. Relatii economice internationale/ Ioan Denuta - Bucuresti: Editura Economic, 1999.
15. Stratan A. Implementarea Planului RM-UE consolideaz institutiile democratice/
Buletin informativ al Guvernului Republicii Moldova, nr.2/2006//www.gov.md/.
16. www.statistica.md
VOLUMUL VI
Institutul de
177
UTILIZAREA RATIONAL A RESURSELOR
MATERIAL-ENERGETICE UN PAS IMPORTANT
N MINIMIZAREA COSTURILOR
Rina JURCAN, doctor n economie, IRIM
The article is dedicated to the problem of the rational use of the material-energy re-
sources. In the world are actually the problems of the insufficiency and the high costs of the
material-energy resources. In this article we examine the principals directions of the rational
use of the material-energy resources and we propose the measures to rational use of the en-
ergy resources in the enterprises from Republic of Moldova. Also, rational use of the mate-
rial-energy resources favour to the diminution of the costs of production and increase of the
competition of the enterprise.
Deoarece ponderea cheltuielilor cu energia si combustibilul n costurile de
productie ale produselor este relativ mare se impune luarea unor msuri care s
limiteze consumul energetic de orice fel, de crestere a randamentelor energetice si
pentru diminuarea pierderilor n retelele de transport ale energiei. Msurile de
reducere a consumului energetic pot fi astfel grupate [3, p.98]:
msuri de normare stiintific a consumurilor energetice si pe baza
rezultatelor obtinute de ntreprinderi similare;
msuri de reducere a consumului energetic pe baza perfectionrii
tehnologiilor de fabricatie, modernizarea sau nlocuirea instalatiilor energetice cu
randamente sczute si de mbunttire a izolatiei termice a instalatiilor;
msuri de reducere a pierderilor n reteaua de transport, distributie si
consum, pe baza folosirii celor mai buni purttori de energie si o bun ntretinere si
reparare a acestora;
pentru energia folosit n scopuri motrice se impune folosirea limitatoarelor
de mers n gol precum si echiparea utilajelor cu motoare cu o putere instalat
corespunztoare;
msuri de ameliorare a factorului de putere si aplatizare a curbei de sarcin.
Un rol la fel de important l au si msurile de perfectionare a tehnologiei de
fabricatie si a organizrii productiei si a muncii.
Concomitent cu preocuprile pentru dezvoltarea si atragerea n circuitul
economic de noi resurse energetice primare si de surse energetice, trebuie s se
actioneze pentru o folosire rational a acestora precum si a tuturor formelor de
energie si n special a energiei electrice. ntruct tehnicile si tehnologiile actuale de
folosire a surselor neconventionale sunt scumpe si necompetitive, msurile de
economisire si valorificare superioar a resurselor energetice constituie o modalitate
sigur de dezvoltare a bazei energetice.
Folosirea rational a resurselor energetice presupune unele directii de actiune
cum ar fi [2, p.76]:
a) Valorificarea superioar a resurselor energetice este o necesitate impus de
faptul c solicitrile de resurse energetice primare cresc mult mai rapid dect
Institutul de
ANUAR $TIINTIFIC
178
posibilittile de acoperire din cauza caracterului limitat al acestora si a folosirii lor
ntr-o proportie tot mai mare n scopul prelucrrii chimice. Pe de alt, parte stadiul
actual al tehnicii si al tehnologiilor asigur randamente sczute, din continutul de
energie al tuturor purttorilor de energie primar, numai 40% se regseste sub form
de energie util, restul de 60% se pierde. Avnd n vedere faptul c ponderea
formelor de energie intermediar (energie electric, energie termic etc.) creste tot
mai mult n consumul industrial, preocuprile pentru valorificarea superioar a
resurselor energetice se diversific si odat cu acestea se realizeaz o reducere a
consumurilor specifice.
b) mbunttirea randamentelor energetice n procesele termice. Reducerea
consumului specific de resurse energetice primare folosite pentru producerea
energiei termice si n continuare, a energiei electrice presupune n primul rnd
msuri de crestere a randamentelor tuturor instalatiilor industriale.
O alt cale de utilizare rational a resurselor material-energetice prevede
utilizarea surselor neconventionale de energie. n categoria surselor energetice
neconventionale sunt incluse urmtoarele:
a) surse regenerabile prin mecanisme naturale, cum sunt: energia solar si
eolian, energia geotermal, biogazul etc.;
b) surse regenerabile prin mecanisme proprii activittilor industriale si
economico-sociale, cum sunt: cldura continut n gazele fierbinti sau apele
reziduale industriale evacuate, resturi industriale transformabile prin ardere n
energie termic.
n activitatea economic, utilizarea resurselor energetice se poate realiza n
principal n dou modalitti [1, p.102]:
prin o recuperare primar, adic prin refolosirea cldurii recuperate chiar n
instalatiile care au generat-o (recirculare);
prin o recuperare secundar, adic pentru producerea de ap cald si agenti
termici necesari unui consum energetic n exteriorul instalatiei.
Ponderea energiei neconventionale n totalul consumului de energie este n
prezent redus, dar prezint o tendint de crestere, deoarece aceste surse sunt
regenerabile n mod natural si nepoluante.
n continuare se va argumenta directiile de folosire rational a resurselor
energetice si se va estima efectul economic al acestora pe baza unei ntreprinderi
autohtone S.A. Floarea-Soarelui. Reiesind din considerente c activitatea de
producere a ntreprinderii S.A. Floarea Soarelui este caracterizat prin consumuri
nalte de energie termic si electric, dar preturile de aprovizionare a acestora de la
furnizori sunt relativ nalte, apare necesitatea de a aborda posibilitti de reducere a
costului resurselor de energie termic si energie electric. Tinnd cont de faptul c n
urma fabricrii uleiului din floarea soarelui n calitate de deseu rmn cojile de
floarea soarelui, ntreprinderea dispune de un cazan care produce energie termic,
utiliznd n calitate de combustibil cojile de floarea soarelui obtinute. ns, cantitatea
de energie termic obtinut nu este suficient pentru acoperirea total a necesittilor
ntreprinderii S.A. Floarea Soarelui si totodat cantitti mari de coji de seminte de
floarea-soarelui rmn n stoc, se propune de a construi o Mini-CET care va
VOLUMUL VI
Institutul de
179
functiona n baza utilizrii cojilor de floarea-soarelui si va acoperi totalmente
necesittile ntreprinderii cu energie termic la costuri mai mici.
Institutul de
ANUAR $TIINTIFIC
180
Potentialul energetic al cojii de floarea-soarelui ca al unui produs colateral este
suficient pentru acoperirea necesittilor procesului tehnologic cu energie termic si
electric. Utilizarea energeticii potentiale a cojii de floarea-soarelui pentru
producerea energiei termice cu utilizarea minimal a gazelor naturale si energiei
electrice proprii este posibil n baza modernizrii a complexului cazan-energetic n
complex cazan-turbogenerator.
Aceast variant permite nu numai asigurarea procesului tehnologic cu energie
termic si electric, ci si utilizarea condensatorului turbinei si electro-generatorului n
calitate de tampon-regulator, ce permite a reactiona la cantitatea variabil de coaj de
floarea-soarelui, din contul producerii energiei electrice. Surplusul energiei electrice
poate fi transmis n retea, cu returnarea ulterioar pentru necesittile combinatului, n
cazul cnd coaja de floarea-soarelui lipseste sau nu este n cantitate suficient.
Lund n consideratie, c la ntreprindere are loc consumul concomitent al
energiei electrice si termice n cantitti considerabile, cea mai optimal schem pare
a fi unirea sistemului de generare a energiei electrice si sistemului pentru producerea
aburului, adic o schem de cogenerare. Constructia va fi legat cu retelele
exterioare a cazangeriei existente. Dup darea n exploatare a utilajelor instalate
efortul cu aburi va constitui - 25 t/h. Aburul dup agregatul cu cazan va fi directionat
la procesul tehnologic prin intermediul turbogeneratorului.
S.A. Floarea Soarelui pentru desfsurarea activittii de producere are
necesitti mari n abur, valorile crora sunt generalizate n urmtorul tabel.
Tabelul 1. Cantittile de abur necesare pentru desfurarea
activittii de producere a S.A. Floarea Soarelui
Nr.
d/o
Denumirea indicatorilor U. m. Vara Iarna
1. Prelucrarea floarea soarelui t/zi 860
2. Producerea uleiului dezodorat t/zi 200
3. Necesitatea aburului n producere, t/h 18 21,5
din care:
Abur cu temperatura 38010
o
C
si presiune 20 kgs/cm
2
t/h 5,0 5,0
o
C
2
t/h 5,5 5,5
o
C
2
t/h 7,5 11,0
n continuare se propune a evalua efectul economic obtinut n urma introducerii
cazanului ce va functiona n baza arderii cojilor de seminte de floarea soarelui si a
turbinei cu abur, precum si termenul de recuperare a investitiei.
VOLUMUL VI
Institutul de
181
Tabelul 2. Date initiale pentru evaluarea efectului economic
Nr. Indicatorii Valoarea
1.
Cazan de ardere a cojilor de floarea soarelui
E-25-3,9-440 si KE 24-25-320 pentru arderea
6,5 tone de coji de floarea soarelui pe or
1 unit.
2.
Turbin de abur pentru producerea 2500 kW de
energie electric pe or
1 unit.
3.
Numrul zilelor de lucru a ntreprinderii pentru
prelucrarea semintelor (circa 175 tone de
floarea soarelui pe an)
200 zile
4. Productivitatea cazanului de producere a aburului 6,5 t/h : 0,2 t/h = 35 t/h
5.
Necesittile ntreprinderii n abur n scopuri
tehnologice (n perioada de iarn)
21 t/h
6.
Cheltuieli pentru obtinerea 1 tone de ap
purificat chimic
12 lei/t
7.
Cheltuieli privind transportarea cojilor de seminte
de floarea soarelui la locul de aruncare a deseurilor
140,44 lei/t
8.
Costul 1 kW/h de energie electric:
- procurat de la furnizor (fr TVA)
- proprie (dup plan)
1,08 lei
0,20 lei
9.
Necesitti de gaz natural
pentru producerea 1 tone de abur
76 m
3
/t
10. Pretul 1 m
3
de gaz natural 3,161 lei
11.
Cantitatea de coji de seminte de floarea soarelui ce
se arde n cazane efectiv
3,8 t/h
12.
Cantitatea de abur produs cu ajutorul cazanului
KBP (n scopuri tehnologice)
7 t/h
13.
Numrul suplimentar de angajati
- cu salariul mediu lunar de
5
5500
14.
Cheltuieli anuale relativ constante
a sectiei de rafinare
9793 mii lei
15. Cantitatea de ulei rafinat produs n anul 2006 116 t/zi
16. Cantitatea de ulei rafinat produs n anul 2007 180 t/zi
17. Suma creditului necesar 4500 mii USD
18. Cursul 1 USD fat de MDL 10,3 lei
n baza datelor initiale prezentate vom estima cheltuielile si economiile
probabile ale ntreprinderii S.A. Floarea Soarelui n urma implementrii msurii
propuse, si anume n urma introducerii cazanului ce va functiona n baza arderii
cojilor de seminte de floarea-soarelui si a turbinei cu abur.
Institutul de
ANUAR $TIINTIFIC
182
Tabelul 3. Calculatia cheltuielilor
1.
Cheltuieli privind procurarea, constructia si darea
n exploatare a cazanului de ardere a cojilor de
floarea soarelui, mii USD, inclusiv: 5150
- Cazan E-25 1450
- Lucrri de proiect 190
- Armatur si accesorii 80
- Instalatie pentru asigurarea tirajului 30
- $ef de montaj 40
- Filtru electric 320
- Schimbtor de frecvent la exhaustor
pentru fum si ventilator
20
- Sistemul de automatizare si manipulare a
Agregatului de cazangerie
420
- Turbin 1300
- Conditionarea apei 160
- Centrul de depozitare si transmitere a cojilor
de floarea soarelui la cazangerie
60
- Conectarea ntreprinderii la retea de curent electric 40
- Lucrri construire-montare 1000
- Lucrri de pornire-reglare 40
2.
Economiile anuale obtinute n baza excluderii
cheltuielilor legate de transportarea cojilor de
floarea soarelui neutilizate
140,44 lei/t (6,5-3,8) t/h 24
h/zi 200 zile/an = 1820102
lei/an
3.
Economiile anuale legate de reducerea
consumului de gaze naturale pentru producerea
aburului
3,161 lei/m
3
76 m
3
/t
7 t/h 24 h/zi 200 zile/an =
8071929 lei/an
4.
Economiile anuale aferente producerii
energiei electrice proprii
(1,08-0,20)lei/kWh 2500
kWh 24 h/zi 200 zile/an =
10560000 lei/an
5. Cheltuieli anuale privind uzura
5150 mii USD 10,3 lei/USD
/ 25 ani = 2121800 lei/an
6.
Cheltuielile anuale privind ntretinerea
si deservirea utilajului
50 mii USD 10,3 lei/USD =
515000 lei/an
7.
Cheltuieli anuale privind retribuirea muncii
a personalului implicat n deservirea utilajului
respectiv, inclusiv defalcrile CAS si CAM
5500 lei/lun 5 pers. 12
luni/an 1,27 = 419100 lei/an
8.
Cheltuieli anuale privind producerea
apei purificate chimic (suplimentar)
12 lei/t (35-21 t/h) 24 h/zi
200 zile/an = 806400 lei/an
VOLUMUL VI
Institutul de
183
n urmtorul tabel (tabelul 4) sunt sistematizate rezultatele obtinute n urma
introducerii cazanului ce va functiona n baza arderii cojilor de seminte de floarea-
soarelui si a turbinei cu abur si anume: efectul economic anual, efectul economic
total si termenul de recuperare a investitiilor.
Tabelul 4. Rezultatele obtinute
1.
Economiile anuale totale obtinute
(din tabelul precedent
p.2+p.3+p.4-p.5-p.6-p.7-p.8)
1820102 + 8071929 + 10560000
2121800 515000 419100
806400 = 16589731 lei/an
2. Termenul de recuperare a investitiilor
5150 mii USD 10,3 lei/USD /
16589731 lei/an = 3,2 ani
3. Suma total a economiilor
16589731 lei/an 25 ani =
414743 mii lei
Examinnd rezultatele estimate n urma introducerii cazanului ce va functiona n
baza arderii cojilor de seminte de floarea soarelui si a turbinei cu abur s-a obtinut c
S.A. Floarea Soarelui va obtine un efect economic anual de 16.589.731 lei si
termenul de recuperare a investitiilor va constitui circa 3 ani si 3 luni.
Dac de tinut cont c preturile la gaz natural si la energie termic sunt n
permanent crestere, vor spori economiile anuale si se va reduce termenul de
recuperare a investitiilor. Astfel, msura examinat privind introducerea cazanului
ce va functiona n baza arderii cojilor de seminte de floarea soarelui si a turbinei cu
abur este o msur eficient si adecvat situatiei actuale.
Bibliografie
1. Bsanu Gh., Pricop M., Managementul aprovizionrii si desfacerii. Editura Economic,
Bucuresti, 2000.
2. Moldoveanu G., Managementul operativ al productiei. Editura Economic, Bucuresti, 1999.
3. Dima, I., Managementul productiei industriale. Universitatea Tehnic Petrosani, 1994.
4. I.N.I.D.: Metode avansate de management al ntreprinderii. Bucuresti, 1995.
Institutul de
ANUAR $TIINTIFIC
184
AJUSTAREA DREPTULUI
NAIONAL LA LEGISLAIA
INTERNAIONAL
3
VOLUMUL VI
Institutul de
185
HPABOBOE OBECHEHEHHE 3AmHTL HPAB HEAOBEKA
B PECHYBAHKE MOAOBA
Muxauu BMPI3V, oormop mpuou:ecrux uavr, HPHM
The human rights belong to the category of permanent issues. In this context, the present ar-
ticle is dedicated to legislative assuring of human rights defense in the Republic of Moldova.
3apoxenne nen npan uenonexa nanmaercx yxe n pennerpeuecxnx nonn-
cax. Ono npocnexnnaercx n Koncrnrynnn, paspaoranno opxonrom Cononom n
VI nexe o n.+. Hapxy c +nemenramn emoxparnn, n ne npenpnnnmanact
nontrxa saxpennrt npano npnnneuennx x ornercrnennocrn rocyapcrnenntx
unnonnnxon. 3nnsonuecxn nonxrne npana n cnoot ncnontsonannct axe
pantme. Tax, npannrent mymepcxoro rocyapcrna eme n XXIV nexe o n.+. ycra-
nonnn nx cnonx noanntx, cocroxnmym n onpeenenno samnre or eccone-
crntx copmnxon nanoron. Hm tna npeycmorpena, n rom uncne, samnra non
n cnpor or necnpanennntx ecrnn nme, onaanmnx nnacrtm.
Hpana uenonexa ornocxrcx x uncny cnoero poa neuntx nponem. Ha nporx-
xennn nexon nm onenoct camoe pasnnunoe nonnrnxo-npanonoe, pennrnosnoe,
+rnnuecxoe nnn xe ]nnoco]cxoe ronxonanne n oocnonanne.
Conpemennoe npecrannenne o npanax uenonexa sanoxnna poxennax Benn-
xo upannyscxo penonmnne, exnapannx npan uenonexa n rpaxannna 1789 r.
Ho cyrn ena, ona saana nexrop xoncrnrynnonnoro pasnnrnx na cneymmne na
cronernx. exnapannx nponosrnacnna, uro nmn poxamrcx cnoontmn n pan-
ntmn n npanax. Ona nasnana oecneuenne ecrecrnenntx n neoremnemtx npan
uenonexa - nentm ncxxoro nonnrnuecxoro comsa mexy nmtmn.
K uncny raxnx npan, exnapannx ornecna cnooy, cocrnennocrt, esonac-
nocrt n conpornnnenne yrnerennm. Ona nponosrnacnna npesymnnnm nennnon-
nocrn, cnooy conecrn, cnooy ntpaxennx mnenn, cnooy neuarn, rapanrnn
nnuntx n nntx npan rpaxan.
Kpynnemnm nxnaom XX n. n ]opmnponannn conpemenntx npecrannenn o
npanax uenonexa, crano nx mexynapono-npanonoe saxpennenne n xauecrne onoro
ns ocnonononarammnx n ynnnepcantntx npnnnnnon mexynaponoro omennx.
Mexynapono-npanonoe saxpennenne n ynnnepcantnoe npnsnanne npan ue-
nonexa nenaxno, ]opmantno nnn ne]opmantno, nanxsannoe nnn ntcrpaannoe
nexamn optt sa nx yrnepxenne, - nonnocrtm nsmennnn cnryannm. Hanno-
nantnoe saxonoarentcrno n mexannsmt samnrt npan uenonexa, n nacroxmee
npemx neorennmt or mexynapontx nponeccon.
B 1997r. Pecnynnxa Monona parn]nnnponana Konnennnm o samnre npan
uenonexa n ocnonntx cnoo, xoropax ncrynnna n cnny nx Pecnynnxn Mono-
na 12 cenrxpx 1997r. n ent caun parn]nxannonno rpamort Ienepantnomy
cexperapm Conera Enpont. B coornercrnnn co cr.8 Koncrnrynnn Pecnynnxn
Monona, Konnennnx crana cocranno uacrtm npanono cncremt crpant, uro
nonnexno sa coo npaxrnuecxym neoxonmocrt nsyuennx npaxrnxn Enpone-
Institutul de
ANUAR $TIINTIFIC
186
cxoro Cya no npanam uenonexa oprana, npnsnannoro oecneunrt conmenne
oxsarentcrn, npnnxrtx na cex rocyapcrnamn-yuacrnnxamn Konnennnn. Ee
nopmt ecrnymr ceronx, raxnm opasom, xax onn tnn ncronxonant n npo-
necce nx npnmenennx Enponecxnm Cyom no npanam uenonexa.
3nanne npaxrnxn Enponecxoro Cya no npanam uenonexa naxno ne rontxo
nx rocyapcrnenntx opranon - saxonoarentntx n cyentx, no n nx xnrene
Pecnynnxn Monona, nonyunnmnx nosmoxnocrt opamennx n Enponecxn
Cy no npanam uenonexa, ecnn onn nonaramr, uro ecrnnxmn rocyapcrnenntx
nnacre napyment nx npana, rapanrnponannte Konnennne, n na nannonantnom
yponne onn ne nonyunnn onxno samnrt. Hpano na raxoe opamenne npey-
cmorpeno ne rontxo Konnennne, no n Koncrnrynne Pecnynnxn Monona.
Xnrenn Pecnynnxn Monona ocrarouno axrnnno ncnontsonann +ro npano:
sa npemx, npomemee nocne parn]nxannn Konnennnn, nmn tno noano n
Enponecxn Cy no npanam uenonexa cntme rtcxun xano.
Ocnonnte nonpoct, sarparnnaemte n xommynnnnponanntx enax npornn
Pecnynnxn Monona, moxno ntennrt n necxontxo rpynn. Hpexe ncero, +ro
xanot, ornocxmnecx x pasnnuntm acnexram yrononno nponeypt, coepxa-
nnx n mecrax npenapnrentnoro saxnmuennx n, nocne ntnecennx npnronopa, n nc-
npannrentntx xononnxx. Px xano ornocnrcx x ycnonnxm coepxannx n x nn-
rentnocrn yrononnoro nponecca. Hmemrcx xanot, xoropte xacamrcx pasenon
cr.6 o panencrne cropon n nponecce n o cnpanennnom cyenom pasnparentcrne. B
ono ns xano, peut ner o orcyrcrnnn mpncra n reuennn nepntx uacon saepxa-
nnx n onpoca. B pyrom ene, nponoxannx co cropont opranon nonnnnn nocnyxn-
na ocnonannem nx npnronopa sa pacnpocrpanenne napxornuecxnx nemecrn.
B-rpertnx, saxnnrenn xanymrcx na ro, uro oxonuarentnte pemennx cyon n
nx nontsy tnn nepecmorpent n nopxxe nasopa. 3ra nponeypa, xoropax nc-
nontsyercx n n yrononntx n n rpaxancxnx enax, moxer sarponyrt nonpoct,
cnxsannte c npnnnnnom mpnnuecxo cranntnocrn. Taxxe, ecrt xanot, or-
nocxmnecx x nnrentnocrn rpaxancxoro cyonponsnocrna.
Mnorne xanot xacamrcx nencnonnennx pemenn cyon rocyapcrnenntmn
opranamn nnn nnnt raxnx opranon n nencnonnennn pemenn.
K coxanennm, na npaxrnxe ne pexocrt n raxne cnyuan. Kax npnsnanne xa-
not nenpnemnemo, nanpnmep, xora rpaxane snoynorpenxmr npanamn npn
ee noaue. Hecmorpx na ro, uro Enponecxax xonnennnx n npnnnnne ne onycxa-
er raxo nosmoxnocrn. Mnorne ena nenpnemnemt ratione temporis, pyrne
xacamrcx connantntx n +xonomnuecxnx nonpocon, cymecrnymr xanot ornocn-
rentno nesaxonnoro n neoocnonannoro nepecmorpa pemenn nannonantntx
cyon no rpaxancxnm n yrononntm enam.
Tax, o +rom nnmer M.H. 3nrnn n xnnre Enponecxax Konnennnx o npanax
uenonexa n Enponecxax connantnax Xaprnx:
eno n rom, uro, xax omee npannno, xanot cocrannent es yuera ]opmant-
no-mpnnuecxnx rpeonann. B cmtcne nexoroptx ns nnx npocro rpyno paso-
partcx. Onn npecrannxmr coo nnmt crycrox +monn. pyrne cocrannent o
opamennx x xonxperntm nannonantntm nncrannnxm. Tpertn ne nmemr nenocpe-
crnennoro ornomennx x c]epe perynnponannx Konnennnn, n rax anee .
VOLUMUL VI
Institutul de
187
Hoonte opamennx xapaxrepnt ne rontxo nx Pecnynnx Monona, no n
nx pyrnx crpan. Heoxonmo, x coxanennm, ormernrt raxym orpnnarentnym
renennnm, xora px anoxaron n saxnnrene naunnamr cnoe omenne c namnm
nannonantntm cyom npnmepno onnaxono: eme nannonantnax cyenax nn-
crannnx ne ntcnymana nx onot, a onn yxe saxnnxmr, uro conpamrcx opa-
martcx n Cy n Crpacypre.
Hpaxrnxa Cya no orentntm crartxm Konnennnn anexo ne pannosnauna.
Ho onnm crartxm npnnxro cunrannoe xonnuecrno pemenn, no pyrnm - ecxr-
xn, cornn, uro, xoneuno, orpaxaercx na oeme xommenrapnen , a raxxe ncxnm-
uaer nosmoxnocrt nonnoro nx ennoopasnx.
B nepno or 13 exapx 2001r. no 18 mapra 2008r. Enponecxnm cyom no npa-
nam uenonexa, na opamennte xanot rpaxan Pecnynnxn Monona, tno ntne-
ceno 115 pemenn, ns xoroptx rontxo necxontxo ne n nontsy rpaxan. Hanpnmep:
Hocranonnenne Enponecxoro Cya or 14 exapx 2004r. Herpy Hynamxy
npornn PM. Oecneuenne npana cocrnennocrn (n.1 cr.6);
Hocranonnenne Enponecxoro Cya or 30 noxpx 2004r. Hepxont Cnxroro
Xapanamnnx npornn PM. ocryn x npanocynm(cr.6);
Hocranonnenne Enponecxoro Cya or 30 noxpx 2004r. Canna uypryn+
npornn PM. Oecneuenne npana cocrnennocrn (cr.1 Hporoxona N1).
Fontmnncrno xano, noanaemtx na paccmorpenne n Enponecxn Cy no
npanam uenonexa, rpaxanamn Pecnynnxn Monona cctnamrcx na cr.6 Konnen-
nnn, xoropax rapanrnpyer cnpanennnoe cyenoe pasnparentcrno. Hanpnmep:
Hocranonnenne Enponecxoro Cya or 1 ]enpanx 2005r. 3enneprepr npo-
rnn Pecnynnxn Monona. Hpano na cnpanennnoe pasnparentcrno (cr.6 n.1
Konnennnn);
Hocranonnenne Enponecxoro Cya or 26 nmnx 2005r. Cxyrapt npornn
Pecnynnxn Monona. Hencnonnenne pemennx cya (cr.6 n.1 Konnennnn);
Onpeenenne Enponecxoro Cya or 1 mapra 2005r. Hnnx Hapnnxn npornn
PM. Peannnrannx xeprn nonnrnuecxnx penpeccn.
3naunrentnoe uncno rpaxan, opamammnxcx n Enponecxn Cy no
npanam uenonexa, ymemnent no cr.1 (Hporoxona N1 x Konnennnn), xoropax
samnmaer npano cocrnennocrn. Hanpnmep:
Hocranonnenne Enponecxoro Cya or 18 xnnapx 2005r. Cepre Honon
npornn PM. Bosnpar nmymecrna peannnrnponanntm nnnam. Ornercrnennocrt
sa npe, npnunnennt opranamn nynnuno nnacrn nnn onxnocrntm nnnom;
Hocranonnenne Enponecxoro Cya or 14 cenrxpx 2004r. Pyxonxn npornn
PM. 3amnra npan cocrnennocrn. Hponycx cpoxa opamennx n Enponecxn Cy
no npanam uenonexa (cr.35 n.1 Konnennnn);
Hocranonnenne Enponecxoro Cya or 14 cenrxpx 2004r. upynse npornn
PM. 3amnra npan cocrnennocrn. Hponycx cpoxa opamennx n Enponecxn Cy
no npanam uenonexa (cr.35 n.1 Konnennnn).
Vnnnrentnt napaoxc, n 2004 roy Enponecxnm Cyom no npanam ueno-
nexa tno ntneceno o 10 pemenn n nontsy ncrnon c npncyxennem enexntx
xomnencann npaxrnuecxn no ananornuntm xanoam: samnra npan cocrnenno-
crn; ncrpeonanne cocrnennnxom cnoero nmymecrna; nencnonnenne pemenn
Institutul de
ANUAR $TIINTIFIC
188
cya. Hs-sa cxoxecrn saxnnenn rpaxan, onnm nocranonnennem ycranannnna-
nnct pemennx cpasy no pxy xano. B ome cnoxnocrn, ymemnenntx nacun-
rtnaercx o rpnnarn uenonex. Kaxomy ncrny Enponecxn Cy no npanam
uenonexa oxsan Hpannrentcrno PM ntnnarnrt n ome cnoxnocrn or rpex o
nxrn rtcxu enpo ns rocmxera n coornercrnnn co cr.44 n.2 Konnennnn. Ho +rn
noxasarenn ne rax moxnpymr, xax ror ]axr, uro ns nourn 200 opamenn, na-
npannenntx rpaxanamn Monont n Crpacypr n npnnxrtx x paccmorpennm,
36 nenocpecrnenno cnxsant c nencnonnennem cyentx pemenn.
Hpornn Pecnynnxn Monona noanannct ncxn n no onee snaunrentntm
crartxm Konnennnn. Hanpnmep: Hocranonnenne Enponecxoro Cya or
21 exapx 2004r. Banepn Fycyox npornn PM, eno, re napymeno npano na
cnooy ntpaxennx (cr.10 Konnennnn).
B 1998 r. Banepn Fycyox onynnxonan n exeneentnnxe Expres xpnrn-
uecxym crartm n apec amnnncrpannn AIR Moldova, xoropt nnocnecrnnn
tn saxptr. Komnannx oxanonana crartm n cyenom nopxxe n npnnnexna
anropa x ornercrnennocrn sa ymemnenne uecrn n ocronncrna. Fycyox nponr-
pan eno no ncex nannonantntx nncrannnxx.
Enponecxn Cy ycranonnn ]axr napymennx npana rpaxannna Fycyox na
ntpaxenne, sa]nxcnponannoro n cr.10 Enponecxo Konnennnn no npanam ue-
nonexa. Fycyox nepnt monancxn xypnanncr, ntnrpanmn eno n
Enponecxom Cye.
Eme onnm npnmepom moxer nocnyxnrt nocranonnenne no eny Hnamxy n
pyrnx npornn Pecnynnxn Monona n Poccncxo ueepannn.
Xanoa N48787/99 tna noana n Cy npornn Poccncxo ueepannn n
Pecnynnxn Monona n 1999r. uertptmx monancxnmn rpaxanamn: Hnne
Hnamxy, Anpe Hnannox, Anexcanpy Hemxo n Tyop Herpon-Hona, xoropte
c 1992r. yepxnnannct no crpaxe n Hpnnecrponcxo Monancxo Pecnynn-
xe, xoropax oxnnna o cnoe nesanncnmocrn n 1991r. n ne xonrponnpyercx nna-
crxmn Knmnnena. 9 exapx 1993r. Bepxonnt Cy Hpnnecrpontx npnronopnn
nepnoro saxnnrenx x cmeprno xasnn, nroporo n uerneproro x 15-rn, a rperte-
ro- x 12-rn roam rmpemnoro saxnmuennx.
3axnnrenn xanonannct, uro n cnny nonnrnuecxo, ]nnancono, +xonomnue-
cxo n noenno noepxxn npnnecrponcxoro pexnma, Poccncxax ueepannx,
no cyrn, ocymecrnnxna +]]exrnnnt xonrpont na npnnecrponcxnm pernonom.
Onn raxxe yrnepxann, uro Pecnynnxa Monona ne ntnonnnna cnonx nosn-
rnnntx oxsarentcrn no cr.1 Konnennnn , npenpnnnmart nce neoxonmte me-
pt nx oecneuennx nx cnoot. Onn xanonannct na napymennx cr.2 (n orno-
mennn rpaxannna Hnamxy), 3,5,6,8 n 34 Konnennnn n cr.1 Hporoxona N1.
5 max 2001r. rp. Hnamxy tn nepean npnnecrponcxnmn cnnamn monan-
cxnm nnacrxm n ocnooxen. Ipaxannn Hemxo tn ocnooxen 2 nmnx 2004r.
no ncreuennn cpoxa saxnmuennx. noe pyrnx saxnnrene, rp. Hnannox n
Herpon-Hona, nce eme npoonxann naxonrtcx no crpaxe n Hpnnecrponte.
Pemenne Cya, ntnecennoe 8 nmnx 2004r., ycranonnno, uro saxnnrenn naxo-
nnnct n ]axrnuecxo nnacrn nnn, no mentme mepe, n c]epe pemammero
nnnxnnx Poccncxo ueepannn. Monancxoe npannrentcrno raxxe ne ntnon-
VOLUMUL VI
Institutul de
189
nnnn cnonx nosnrnnntx oxsarentcrn no cr.1 Konnennnn n ornomennn x oxa-
nyemtm exnnxm, xoropte nponsomnn nocne max 2001roa. Cy ycranonnn, uro
oonmn rocyapcrnamn-ornerunxamn tnn napyment crartn 3, 5 n 34 Konnen-
nnn, n npncynn oonm npannrentcrnam ntnnarnrt n cpenem 190 rtc. enpo xa-
xomy saxnnrenm n nopxxe nosmemennx marepnantnoro n mopantnoro ymepa,
pacxoon n nsepxex.
Cy anee ennornacno nocranonnn, uro Monona n Poccnx onxnt npnnxrt
nce neoxonmte mept c nentm nonoxnrt xonen nponsnontnomy saepxannm
saxnnrene, nce eme naxoxmnxcx n saxnmuennn, n oecneunrt nx nemenennoe
ocnooxenne. Fonee roro, on nouepxnyn esornararentnocrt +ro mept n
cneymmnx ntpaxennxx (n.490): nmoe npoonxenne nesaxonnoro n npons-
nontnoro saepxannx saxnnrene nenpemenno nonneuer sa coo ceptesnoe
npoonxenne napymennx cr.5, ycranonnennoro Cyom, n napymenne oxsarentcrna
rocyapcrn-ornerunxon no cr.46 n.1 Konnennnn conmart pemennx Cya.
Bnepnte Cy ntcxasancx cront onpeenenno n cnxsn co cr.46 n.1 Konnennnn.
Ho eny Hnamxy n pyrne npornn Monont n Poccnn, Enponecxn Cy
onycrnn nonnrnsannm, nonte cranaprt. Ho ncrnam tna ntnnauena npn-
cyxennax cymma n ncnonnent mept uacrnoro xapaxrepa, necmorpx na ro, uro
onroe npemx, nocne ncrynnennx n cnny Hocranonnennx Enponecxoro Cya,
noe saxnnrene naxonnnct no crpaxe.
Hentsx ne ynomxnyrt o onom ns nanonee namymenmnx en, xoropoe npo-
nrpana Pecnynnxa Monona n Enponecxom Cye. 12 ]enpanx 2008r. Enpone-
cxn Cy nponosrnacnn pemenne o cnpanennno xomnencannn n ene Oferta
Plus SRL npornn Pecnynnxn Monona (xanoa N14385/04) n oxsan Hpann-
rentcrno Monont ntnnarnrt ncrny 2,5 mnn. enpo n xauecrne marepnantnoro
ymepa, 25 rtc. enpo n xauecrne mopantnoro ymepa n 10 104 enpo n xauecrne
cyentx nsepxex. Ha ceronxmnn ent, +ra cymma npentmaer nce re, n
omem, xoropte Monona ntnnarnna sa npetymne nponrpannte ena.
Oferta Plus (ncren) nocrannno n 1997-1998rr. n Pecnynnxy Monony +nex-
rpo+neprnm, n rom uncne mxerntm yupexennxm, xoropte ne onnarnnn uacrt
norpenenno +neprnn. Cy ntnec n 1999r. pemenne, cornacno xoropomy Mnnn-
crepcrno ]nnancon tno oxsano ntnnarnrt ncrny 20 mnn. neen. Coornercr-
nymmee pemenne tno coxpaneno nepnxrom nnenyma Btcme cyeno nana-
rt or 2001r. n, raxnm opasom, ne nonexano oxanonannm. Onaxo cyenoe
pemenne or 1999r. ne tno ncnonneno o 2003r. B exape 2003r. mexy
ncrnom n Mnnncrepcrnom ]nnancon tno nonncano cornamenne o +menonn-
ponannom ncnonnennn pemennx n 10-rn mecxunt cpox. Cornamenne ntnonnx-
noct rontxo n reuennn 2,5 mecxna, nocne uero ncren tn nponn]opmnponan, uro
anee ono ntnonnxrtcx ne yer.
B anpene 2004r. ncren noan xanoy n Enponecxn Cy, nponn]opmnponan
o +rom npannrentcrnennoro arenra n Mnnncrepcrno ]nnancon. Hocne +roro
Mnnncrepcrno ]nnancon noano saxnnenne o nepecmorpe na nnenyme Btcme
cyeno nanart, xoropax 12 nmnx 2004r. ntnecna ennornacnt nepnxr, xoro-
ptm ormennna pemenne or 1999r., n nanpannna eno na nepecmorp. B pesyntrare
Institutul de
ANUAR $TIINTIFIC
190
nepecmorpa coornercrnymmero ena, Btcmax cyenax nanara n ]enpane 2005r.
nonnocrtm orxnonnna nperensnn ncrna.
Ho rpeonannm Mnnncrepcrna ]nnancon n noxpe 2004r. Ienepantnax npo-
xyparypa nosynna yrononnoe paccneonanne npornn npexropa Oferta Plus
sa ro, uro o 12 nmnx 2004r. ror rpeonan ntnonnenne pemennx or 1999r. Vro-
nonnoe paccneonanne tno na onpeenennoe npemx npnocranonneno, no nocne
yneomnennx Hpannrentcrna, o nmemmecx xanoe n Enponecxom Cye, sa-
rem nosononnnoct nnont.
npexrop xomnannn-ncrna tn apecronan onee uem na 3 mecxna, a ero eno
nepeano n cy na paccmorpenne.
19 exapx 2006r. Enponecxn Cy no npanam uenonexa nocranonnn, uro
pemenne or 1999r. tno ormeneno nenpanomepno, a yrononnoe eno npornn
npexropa nosyxeno sa noauy saxnnennx n Enponecxn Cy.
4 xnnapx 2007r. Oferta Plusoparnnact x nnenymy Btcme cyeno nana-
rt ormennrt pemenne or 12 nmnx 2004r. c coxpanennem pemennx or 1999r.
29 oxrxpx 2007r. cy npnnxn saxnnenne Oferta Plus, onaxo nocranonnn, uro
pemenne 1999r. ne nonexnr ncnonnennm. B ecrnnrentnocrn +ro osnauano ro,
uro Oferta Plus ne nmeno npana na nonyuenne cymm, npeocrannenntx peme-
nnem cya or 1999r.
Hntmn cnonamn, pemenne Enponecxoro Cya or 19 exapx 2006r. ncrynn-
no n cnny n mae 2007r., necmorpx na +ro, axe n ceuac Hpoxyparypa nacrannaer na
naxasannn npexropa Oferta Plus n ocyxennx ero na 15 ner nnmennx cnoot.
Ho cnonam anoxara, Bnancnana Ipnnnua, npecrannxmmero ncrna n
Enponecxom Cye, cpen nnn, ornercrnenntx sa coornercrnymmn onnnn-
rentnt npnronop, - nepnt nnne-npemtep 3nnana Ipeuanax (n ror nepno-
mnnncrp ]nnancon), renepantnt npoxypop Banepny Iypynx (na ror momenr
nepnt samecrnrent renepantnoro npoxypopa), yymn npecrannrent
Pecnynnxn Monona n Enponecxom Cye Mnxa Hoanenynxt (cytx Btc-
me cyeno nanart).
Cymma, npncyxennax ncrny Oferta Plus n xauecrne ntnnart marepnant-
noro n mopantnoro ymepa eme ne npeen nx Monont, cyx no cneymmemy
pemennm, ntnecennomy npornn Pecnynnxn Monona.
18 mapra Enponecxn Cy nponosrnacnn pemenne no eny Hotelul Dacia
SRL npornn Pecnynnxn Monona (xanoa N 3052/04)n nocranonnn, uro tno
napymeno npano ncrna na cocrnennocrt (cr.1 Konnennnn no npanam uenonexa).
Ho marepnanam ena, rocrnnnna Dacia tna npnnarnsnponana n 1999r. nno-
crpanntm nnnecropom, no nosnee rocyapcrno, cctnaxct na napymennx, ony-
mennte n nponecce npnnarnsannn, nannonannsnponano rocrnnnny.
B ncxe, noannom n Enponecxn Cy n 2004r., ncren norpeonan ntnnart
xomnencannn n pasmepe 2,3 mnn. enpo. Onaxo, Enponecxn Cy 18 mapra eme
ne ntcxasancx no nonoy ]nnancontx nperensn, npeocrannn croponam rpn
mecxna nx ]opmynnponannx sameuann no +romy eny n nontrartcx npnrn x
nsanmontronomy cornamennm.
Ho anntm, npecrannenntm na neanne npecc-xon]epennnn, npeceare-
nx cya Xana-Honx Kocra, sa Monono uncnnrcx oxono 60 en sa npomnt
VOLUMUL VI
Institutul de
191
2007 ro. 3ro, xoneuno, ne rax mnoro xax n Typnnn (331) nnn n Poccnn (192), no,
ecnn part ns pacuera na ymy nacenennx ornmt ne mano.
B +rom xonrexcre, n nepnym ouepet, nao ormernrt cneymmee: nce crpant
pano nnn nosno npoxoxr uepes ym raxnx opamenn n Enponecxn Cy. 3ro
ecrecrnennt nponecc emoxparnsannn rocyapcrna, xora rpaxane ysnamr o
nosmoxnocrn samnrnrt cnon npana na mexynaponom yponne. Hpana, n npe-
crannennn nexoroptx nme opamenne n Enponecxn Cy cnoco pemennx
ncex nponem, n rom uncne n marepnantntx.
Hyxno oparnrt nnnmanne na ro, uro ns 60 en ontme nononnnt (34)
cnxsant c neconmennem npan uenonexa na cnpanennnt nponecc. pyrne
ena ns Monont, xoropte paccmarpnnamrcx n Enponecxom Cye, cnxsant c
napymennem npan na cnooy, esonacnocrt n cocrnennocrt. B 11 cnyuaxx n
npomnom roy paccmarpnnannct saxnnennx o ncnontsonannn ntrox no npemx
cnecrnnx. H no ncem +rnm enam rpaxannn ne namen noepxxn co cropont
nannonantno cyeno cncremt. 3naunr, saaua nnacrn ne rontxo (na yponne
saxonoarentno n ncnonnnrentno nernn) paorart na npeornpamennem
napymenn npan uenonexa, no n oecneunrt cnpanennnoe pemenne n rex
cnyuaxx, xora +ro yxe nponsomno.
Pemennx Cya oxsarentnt nx rocyapcrn-yuacrnnxon, n sa nx ocymecrn-
nennem nanmaer Komnrer mnnncrpon Conera Enpont. Cosannt n coorner-
crnnn c Enponecxo Konnennne n Hporoxonom N 11 mexannsm xnnxercx na-
nannonantno nnacrtm. Ero yupexenne norpeonano or rocyapcrn-unenon
Conera Enpont nepecmorpert cnoxnnmnecx crepeornnt, xacammnecx aconm-
rnsannn rocyapcrnennoro cynepennrera. Hecmorpx na ro, uro Enponecxn Cy
ne xnnxercx ntcme nncrannne no ornomennm x cyeno cncreme rocyapcr-
na-yuacrnnxa Konnennnn.
Onnmn ns naxnemnx maron, xoropte onxnt trt npenpnnxrt pyxono-
xmnmn n saxonoarentntmn opranamn Pecnynnxn Monona +ro, nomnmo
npeocrannennx oneruenno nponeypt opamennx n Enponecxn Cy no
npanam uenonexa, crporoe conmenne rex pemenn, xoropte tnn npnnxrt n
nannonantntx cyentx nncrannnxx, rax xax no anntm 2004r. moxnpyer ror
]axr, uro ns nourn 200 opamenn, nanpannenntx rpaxanamn Monont n
Crpacypr n npnnxrtx x paccmorpennm, 36 cnxsant nenocpecrnenno c
nencnonnennem cyentx pemenn.
Ha ceronxmnn ent, n Monone omee xonnuecrno nencnonnenntx axron
cocrannxer oxono 83 rtc., ns xoroptx onee 45 rtc. cyente pemennx no
rpaxancxnm, yrononntm n amnnncrparnnntm enam. Hntmn cnonamn, oue-
nnno, uro uncno paccmarpnnaemtx exerono npornn Monont en yer nos-
pacrart, a nx pemennx nce ontme nrt no necanancnponannomy rocmxery.
H +ro moryr nornepnrt re annte, xoropte cnnerentcrnymr, uro Cyente
Pemennx ns roa n ro, npnnnmaemte npornn Monont, ynennunnamrcx na 35%.
A nmenno: n 2004r. Enponecxnm Cyom npornn Pecnynnxn Monona tnn
npnnxrt 10 pemenn, a n 2005 14, n 2006 20 n n 2007 60. Hponema n
rom, uro +ro ne npeen, yxe n nepnom xnaprane +roro roa tnn ntnecent
10 pemenn, uro cnnerentcrnyer o rom, uro nepcnexrnnt pocra npnnxrnx
cyentx pemenn Enponecxnm Cyom npornn Pecnynnxn Monona yer
Institutul de
ANUAR $TIINTIFIC
192
pannxrtcx 15%. Bectma neyremnrentnt momenr, yunrtnax ror ]axr, uro npo-
rnost na 2007r. nasa n +ro xe npemx cocrannxnn 50%, a xax mt moxem narnx-
no yenrtcx, npnpocr npnnxrtx pemenn n 2007r. no ornomennm x 2006r. co-
crannn 300%. anexo ne nonoxnrentnte annte, yunrtnax ror ]axr, uro na
ceronxmnn ent ns mxera Pecnynnxn Monona norpaueno na ntnnary ma-
repnantnoro n mopantnoro ymepa, a raxxe na cyente rpart n ome cymme
cocrannxer 4 553 887 enpo, uro cocrannxer 74 547 130 neen PM. Hpn +rom nyxno
yunrtnart, uro no 5 pemennxm, Cy nocranonnn, uro ncuncnenne npnunnennoro
ymepa napymennem yer paccmorpeno n orentnom nponsnocrne. Ocraercx
no-npexnemy ouent nnsxnm uncno no nponrpanntm enam, nx omax cymma
cocrannxer 15. Payer ror ]axr, uro coornercrnymmnmn opranamn namero rocy-
apcrna (Hpannrentcrnom) yanoct mnpntm nyrem yperynnponart cnopt no o-
nee uem 10 enam.
Axryantnocrt Conera Enpont cocronr n rom, uro c momenra opasonannx
+ro oprannsannn ycnonnx xnsneexrentnocrn omecrna nsmennnnct, ecnn
ocnonno npnunno opasonannx oprannsannn xnnnoct npeornpamenne arpeccnn,
xoropo noneprnoct uenoneuecrno nocne Bropo Mnpono nont, ro na conpe-
mennom +rane na nepenn nnan ntxoxr nonte nponemt n nonpoct, xoroptm
panee ne yenxnoct ocrarounoro nnnmannx, nanpnmep: CHH n ncxpnmnna-
nnx crpaammnx +rnm saonenannem, neoxonmocrt samnrt nannonantntx
mentmnncrn, nonpoct pannonpannx myxunn n xenmnn.
Vcran Conera Enpont npeycmarpnnaer, uro nent oprannsannn Conera
Enpont +ro ne rontxo noepxanne, no n antnemee ocymecrnnenne
npan uenonexa n ocnonntx cnoo. B ro xe npemx neoxonmo yenxrt nnnma-
nne romy, urot ne rontxo nponosrnamannct npana uenonexa, no n npnnnmannct
nce onee +]]exrnnnte mept x oecneuennm nx conmennx.
Inanntm ncrounnxom mpnnuecxoro perynnponannx npan rpaxan n
Pecnynnxe Monona xnnxercx Koncrnrynnx PM, xoropax n cr.1 nponosrnamaer:
Pecnynnxa Monona emoxparnuecxoe npanonoe rocyapcrno, n xoropom
ocronncrna uenonexa, ero npana n cnoot, cnoonoe pasnnrne uenoneuecxo
nnunocrn, cnpanennnocrt n nonnrnuecxn nnmpannsm xnnxmrcx ntcmnmn
nennocrxmn n rapanrnpymrcx.
Koncrnrynnonnoe nonoxenne, saxpennennoe n cr.4 Koncrnrynnn PM,
npeycmarpnnaer coornercrnne npan n cnoo, saxpennenntx n nannonantnom
saxonoarentcrne c naxramn n pyrnmn oronopamn, ono ns cropon xoroptx
xnnxercx Pecnynnxa Monona. annoe nonoxenne xnnxercx ntpaxennem ono-
ro ns npnnnnnon nsanmnoro onepnx rocyapcrn mexynaponoro coomecrna:
opoconecrnoro conmennx mexynapontx oxsannocre (pacta sunt
servanda). B uacrnocrn +ro xacaercx oxymenron n cornamenn, xoropte parn-
]nnnponana Pecnynnxa Monona n pamxax oprannsannn Conera Enpont.
B xauecrne npnmepon conpemenno paort Conera Enpont cneyer yxasart
na mept, npenpnnnmaemte no panencrny mexy myxunno n xenmnno, ycn-
nnx no opte c pacnsmom, xceno]one, anrncemnrnsmom n nerepnnmocrtm, a
raxxe no pemennm ono ns camtx ceptesntx nponem na ceronxmnn ent
samnra npan nnn, npnnanexamnm x nannonantntm mentmnncrnam.
VOLUMUL VI
Institutul de
193
B nannonantnom saxonoarentcrne PM npano panencrna tno saxpenneno n
cr.16 Koncrnrynnn, xoropax npeycmarpnnaer, uro nce rpaxane Pecnynnxn
Monona pannt nepe saxonom n nnacrxmn nesanncnmo or pact, nannonantnocrn,
+rnnuecxoro nponcxoxennx, xstxa, pennrnn, nona, nsrnxon, nonnrnuecxo npn-
nanexnocrn, nmymecrnennoro nonoxennx nnn connantnoro nponcxoxennx.
B Vrononno xoexce PM cr.176 rnacnr, uro napymenne npan n cnoo rpax-
an, rapanrnponanntx Koncrnrynne n pyrnmn saxonamn, n sanncnmocrn or
ntmeyxasanntx npnsnaxon, conepmennoe onxnocrntm nnnom n nonnexmee
ymep n snaunrentntx pasmepax, naxastnaercx mrpa]om n pasmepe or 300 o
600 ycnonntx ennnn nnn nnmennem cnoot na cpox o 3 ner c nnmennem nnn
es npana sannmart onpeenennte onxnocrn nnn sannmartcx onpeenenno
exrentnocrtm na cpox or 2 o 5 ner.
Hpnnnnn panencrna rpaxan onee nopono pacxptnaercx n pyrnx nopma-
rnnntx axrax . Hanpnmep, 3axon o rpaxancrne or 2 nmnx 2000r. , saxpennn
panencrno rpaxan PM nepe saxonom n nynnuntmn nnacrxmn , onaanne n
panno crenenn ncemn connantno-+xonomnuecxnmn n nonnrnuecxnmn npanamn n
cnooamn, nponosrnamenntmn Koncrnrynne n pyrnmn saxonamn, mexyna-
pontmn oronopamn, ono ns cropon xoroptx xnnxercx Pecnynnxa Monona.
B Tpyonom xoexce PM yxasano, uro n pamxax rpyontx ornomenn ecr-
nyer npnnnnn pannonpannx ncex paounx. 3axon PM O onnare rpya npey-
cmarpnnaer, uro npn ycranonnennn sapaorno nnart ne onycxaercx ncxpn-
mnnannx paornnxon n sanncnmocrn or nospacra, nona, pacono n nannonantno
npnnanexnocrn, nonnrnuecxnx yexenn, neponcnoneannx n marepnantnoro
nonoxennx. B 3axone PM O rocyapcrnenno cnyxe or 4 max 1995r. rono-
pnrcx, uro npanom nocrynnennx na rocyapcrnennym cnyxy nontsymrcx rpax-
ane Pecnynnxn Monona nesanncnmo or nx pacono n nannonantno npnna-
nexnocrn, nona, neponcnoneannx.
Panencrno myxunn n xenmnn saxpenneno n 3axone PM O naprnxx n pyrnx
omecrnenno-nonnrnuecxnx oprannsannxx or 1991r., no xoropomy naprnn n
pyrne omecrnenno-nonnrnuecxne oprannsannn onxnt cneonart npnnnnny
panencrna xenmnn n myxunn n cnonx crpyxrypax na ncex yponnxx, a raxxe n
3axone PM O opasonannn 1995r., n Cemenom xoexce PM 2000r., xoropt
saxpennxer panencrno n cementx ornomennxx.
C conepmencrnonannem nannonantnoro saxonoarentcrna nponcxonr yne-
nnuenne yuacrnx xenmnn n npnnxrnn pemenn n n ynpannennn rocyapcrnom.
Hanpnmep, na napnamenrcxnx ntopax 2001r. n Monone ns 101 enyrara
14 xenmnn, nxnmuax npexnero Hpecearenx Hapnamenra, n ro npemx xax n nep-
nom cocrane nx tno 5.
Ho-npexnemy ocrpo ocraercx nponema nacnnnx na xenmnnamn. Axrt na-
cnnnx n ornomennn xenmnn npecrannxmr coo nocxrarentcrno na npano
xenmnnt na cnooy n na nenpnxocnonennocrt ee nnunocrn, a raxxe ee npano
na xnsnt, ]nsnuecxym n ncnxnuecxym nenpnxocnonennocrt. Hanonee pacnpo-
crpanenntmn nnamn nacnnnx na xenmnno xnnxercx omamnee, ncnxnuecxoe,
+xonomnuecxoe, ]nsnuecxoe n cexcyantnoe, a raxxe ropronnx xnntm ronapom n
nenxx cexcyantno +xcnnyarannn. Xenmnnt Monont ncntrtnamr nacnnne, a
ocoenno pacnpocrpanent cnonecnoe nacnnne (15%), +xonomnuecxoe nacnnne
Institutul de
ANUAR $TIINTIFIC
194
(15%), sanyrnnanne (13%), ncnxonornuecxoe nacnnne (11%), yrpost (8%), ]n-
snuecxoe nacnnne (6%). Onaxo, +rn nn]pt ne amr nonno xaprnnt, rax xax
ontmnncrno xenmnn n cnny nocnnrannx, rpannn, annennx omecrnennoro
mnennx, cmnpxmrcx c nesopono armoc]epo n ne xenamr pacxptnart ceme-
nte rant, axe n anonnmntx onpocax. Eme n 2000r. tno sa]nxcnponano, uro
23,2%noneprnnct ]nsnuecxomy nacnnnm.
Cr.16 Koncrnrynnn PM rapanrnpyer npana nannonantntx mentmnncrn nce
rpaxane PM pannt nepe nnacrxmn nesanncnmo or pact, nannonantnocrn, +rnnue-
cxoro nponcxoxennx, xstxa, pennrnn, nona, nsrnxon, nonnrnuecxo npnnanex-
nocrn, nmymecrnennoro nonoxennx nnn connantnoro nponcxoxennx.
3axon PM O omecrnenntx oennennxx 1996r., npeocrannxer npecra-
nnrenxm nannonantntx mentmnncrn nosmoxnocrt cosanart +rnoxyntrypnte op-
rannsannn nx onee +]]exrnnnoro npecrannennx, nponnxennx n ocrnxennx
cnonx connantntx, +xonomnuecxnx, xstxontx, xyntrypntx n pyrnx nnrepecon.
B coornercrnnn c 3axonom PM O ]ynxnnonnponannn xstxon 1989r. pyc-
cxomy xstxy npeocrannxercx craryc xstxa mexnannonantnoro omennx; xst-
xom meponpnxrn n enonponsnocrna n opranax rocyapcrnenno nnacrn n nynx-
rax, re xomnaxrno npoxnnaer yxpanncxoe, pyccxoe, onrapcxoe nacenenne, nnn
nacenenne pyro nannonantnocrn, moxer trt xstx +roro mentmnncrna; axrt
opranon mecrno nynnuno nnacrn n ynpannennx n pernonax, re nnna, npnnane-
xamne x nannonantntm mentmnncrnam, cocrannxmr cymecrnennym uacrt nacene-
nnx, nynnxyercx na xstxe +roro mentmnncrna, ecnn +ro neoxonmo.
Iocyapcrno rapanrnpyer nnnam, npnnanexamnm nannonantntm mentmnncr-
nam, npano na panencrno nepe saxonom n pannym samnry co cropont saxona, ycno-
nnx nx coxpanennx, pasnnrnx ntpaxennx +rnnuecxo , xyntrypno, xstxono n
pennrnosno nenrnunocrn, npano na opasonanne na ponom xstxe na ncex ypon-
nxx oyuennx, npano ecnpenxrcrnenno nontsonartcx pontm xstxom, xax n nnct-
menno, rax n n ycrno ]opme, nmert ocryn x nn]opmannn na +rom xstxe, pacnpo-
crpanxrt raxym nn]opmannm n omennnartcx em. B Monone n 2003r. tna npnnx-
ra Hpannrentcrnom Konnennnx nannonantno nonnrnxn. B ne cxasano, uro rep-
nnmocrt n ynaxenne x xstxam, xyntrypam, pennrnxm n neponannxm ncex +rnnue-
cxnx coomecrn, npoxnnammnx na reppnropnn Monont, xnnxercx nenpnemnemtm
ycnonnem nonnrnuecxoro cynepennrera n rpaxancxoro mnpa n name crpane.
Iocyapcrno oxsyercx ncemnpno saornrtcx o coxpanennn, pasnnrnn n cno-
onom ntpaxennn +rnnuecxo, xyntrypno, pennrnosno n xstxono camo-
trnocrn ncex +rnnuecxnx coomecrn, npoxnnammnx n Monone.
Cornacno Konnennnn, ocnonntmn npnnnnnamn nannonantno nonnrnxn xn-
nxmrcx:
1. Panencrno npan n cnoo uenonexa nesanncnmo or +rnnuecxoro nponc-
xoxennx, xstxa n pennrnn;
2. Vnaxenne, npnsnanne n rapanrnponanne npan ncex rpaxan pecnynnxn
na coxpanenne, pasnnrne n ntpaxenne +rnnuecxo. Kyntrypno, xstxono n
pennrnosno camotrnocrn;
3. Heonycrnmocrt npoxnnenn ncxpnmnnann no +rnnuecxomy, xstxo-
nomy, pennrnosnomy npnsnaxy, a raxxe orpannuennx npan rpaxan na ncnontso-
nanne pontx xstxon, ntop xstxa nocnnrannx n oyuennx;
VOLUMUL VI
Institutul de
195
4. Heonycrnmocrt nmtx ecrnn, nanpannenntx na accnmnnxnnm n
enannonannsannm n p.
Hocpecrnom npnnxrnx 3axona PM O ocoom npanonom craryce Iaraysnn
(Iarays-3pn) Monona npnnena n coornercrnne c mexynapontmn cranapra-
mn nonoxennx n onacrn oecneuennx, pasnnrnx n coxpanennx nannonantno
nenrnunocrn mentmnncrn n annom cnyuae no amnnncrparnnno-
reppnropnantnomy npnsnaxy.
Cnnxenne saxonoarentcrna Pecnynnxn Monona c saxonoarentcrnamn
crpan-yuacrnnn Conera Enpont, xax na reopernuecxom, rax n npaxrnuecxom
yponne +ro, npexe ncero, crpemnenne Monont nepenxrt n ncnontsonart
ontr, naxonnennt enponecxnmn naprnepamn.
Pecnynnxa Monona xnnxxct monotm enponecxnm rocyapcrnom c orno-
cnrentno mnpoxnm nnyrpennnm ptnxom, opnenrnpyercx na ncemnpnoe ncnont-
sonanne cnoero reo+xonomnuecxoro, rpansnrnoro nonoxennx n macconoro npo-
nsnocrna npoyxnnn na +xcnopr. nx +roro e nyxnt nnnecrnnnn , nepeonte
rexnonornn n nonte ptnxn.
Pemennx Cya oxsarentnt nx rocyapcrn-yuacrnnxon, n sa nx ocymecrn-
nennem nanmaer Komnrer mnnncrpon Conera Enpont. Cosannt n coorner-
crnnn c Enponecxo xonnennne n Hporoxonom N11mexannsm xnnxercx nana-
nnonantno nnacrtm. Ero yupexenne norpeonano or rocyapcrn-unenon Cone-
ra Enpont nepecmorpert cnoxnnmnecx crepeornnt, xacammnecx aconmrnsa-
nnn rocyapcrnennoro cynepennrera.
Opamenne n Enponecxn Cy no npanam uenonexa +ro nosmoxnocrt ns-
mennrt ycroxnmymcx n rocyapcrne saxonoarentnym n npanonpnmennrentnym
npaxrnxy, cenart onee +]]exrnnno samnry npan uenonexa n PM, npnnecrn ee
n coornercrnne c mexynapontmn cranapramn samnrt, ncnontsonart nosn-
rnnnt ontr Conera Enpont nx ycnnennx cpecrn samnrt nnyrpn PM. Hepe-
xo snaunmocrt pemenn Cya ntxonr sa nannonantnte npeent, nosecrnyx
na npano n cyenym npaxrnxy pyrnx rocyapcrn-yuacrnnxon Konnennnn.
Heoxonmo paspaorart px mep, nanpannenntx na peannsannm xoncrnry-
nnonnoro npana rpaxan na opamenne n mexrocyapcrnennte oprant no sa-
mnre npan n cnoo uenonexa, rax xax +ro anexo ne anromarnuecxn nponecc,
xoopnnannonntm nenrpom n nem morna t crart Btcmax Cyenax Hanara
Pecnynnxn Monona.
Bo-nepntx, nenecoopasno npnsnart ne rontxo Enponecxym Konnennnm,
no n pemennx Enponecxoro Cya ncrounnxom monancxoro npana. Hnenym
Btcme cyeno nanart mor t crart ro nopmarnnno aso, xoropax nosno-
nnna t cyam ncex yponne n cnonx pemennx cctnartcx na Crpacyprcxoe npe-
neenrnoe npano. Ero ncnontsonanne n npaxrnxe monancxnx cyon nosnonnno
t oesonacnrt rocyapcrno or nannnt pemenn Enponecxoro Cya, npnnxrtx
ne n nontsy monancxoro npannrentcrna.
Bo-nroptx, neoxonmo cncremarnuecxn oyuart cye npnmenxrt npene-
enrt Enponecxoro Cya, rax xax nopo nx nnx sarpynen ocryn ne rontxo x
crpacyprcxomy npany, no n x mexynapontm oxymenram, parn]nnnponan-
ntm Pecnynnxo Monona.
Institutul de
ANUAR $TIINTIFIC
196
Onnmn ns naxnemnx maron, xoropte onxnt trt npenpnnxrt ncemn
nernxmn nnacrn PM +ro, nomnmo npeocrannennx oneruenno nponeypt o-
pamennx n Enponecxn Cy no npanam uenonexa, crporoe conmenne rex pe-
menn, xoropte tnn npnnxrt n nannonantntx cyentx nncrannnxx.
Ha ceronxmnn ent, n Monone omee xonnuecrno nencnonnenntx axron
cocrannxer oxono 83 rtc., ns xoroptx onee 45 rtc. cyente pemennx no
rpaxancxnm, yrononntm n amnnncrparnnntm enam. Hntmn cnonamn, oue-
nnno, uro uncno paccmarpnnaemtx exerono npornn Monont en yer nos-
pacrart, a nx pemennx nce ontme nrt no necanancnponannomy rocmxery.
Conmenne pemenn, xoropte tnn npnnxrt n nannonantntx cyentx
nncrannnxx, oecneuar conmenne npan uenonexa n ecrnnrentnocrn n coxpa-
rxr uncno xano, xoropte moxno nsexart, n coornercrnenno, coxparnrt ne-
npennennte pacxot, a raxxe nonnmyr Pecnynnxy Monona na onxnt
npanono yponent cpen pyrnx crpan Enpont, na xoropt mt nperenyem.
Hocrannennte saaun Pecnynnxo Monona moryr trt ocrnrnyrt, - n
+ro peantnocrt ceronxmnero nx, rax xax saxonoarentcrno PM coornercrnyer
omnm mexynapontm npnnnnnam. Ho mnennm anropa, enncrnenno npo-
nemo na annom +rane pasnnrnx Pecnynnxn Monona xnnxercx ror ]axr, uro
n ontmnncrne cnoem name saxonoarentcrno ne paoraer, o +rom cnnerent-
crnyer ntcoxn yponent xoppynnnn, nnsxn yponent xnsnn nacenennx n snaun-
rentnt xonrpacr mexy yponnem enocrn n ocrarxa.
He conmamrcx raxne xoncrnrynnonnte nonoxennx, xax neennmocrt n
nenocrnocrt reppnropnn, uro ocnaenaer +xonomnxy crpant nenpexpamamme-
cx xonxypennne mexy rocyapcrnenntmn exrenxmn PM nenpnsnanno pec-
nynnxn Hpnnecrpontx. Mt n cnnax nsmennrt, opasonanmeecx nonoxenne.
nx +roro neoxonmo:
1. Venrt nacenenne crpant x oennennm n ntcxasart cno nyrt x pe-
mennm anno nponemt, n nepecrart nrpart pont mapnonerox n pyxax rocy-
apcrnenno nnacrn.
2. Btpart xaxne oprant rocyapcrnenno nnacrn, xoropte ncntrtnann t
uyncrno ornercrnennocrn sa cnon ecrnnx, xoroptx moxno no npany nastnart
+nnro omecrna, xapaxrepnsymmnecx ymom, nnrennnrenrnocrtm, uecrnocrtm,
ecxoptcrnem n rpyonmnem, nanpannennte na ro, urot nontcnrt xnsnennt
yponent crpant, ynyumnrt narononyune nacenennx nmtmn cpecrnamn.
3. Bnymnrt nepy cosnarentnomy nacenennm crpant n ncxpennocrt n uecr-
nocrt namepenn rocyapcrnenno +nnrt, ntsnart y nacenennx uyncrno xonnex-
rnnno optt nx cosannx omnmn ycnnnxmn cranntnym n ycrounnym
+xonomnxy na naro nce crpant, xoropax cmoxer oecneunrt xnsnt n ocrarxe
n cuacrnnnoe yymee.
4. Hpoemoncrpnponart +]]exrnnnoe ecrnne saxonoarentcrna, ocno-
nannoe na mopantno-connantntx nennocrxx nacenennx, nanpannennoe na ro,
urot cnpanennnocrt nocropxecrnonana, ntsnart uyncrno ynaxennx x yxne
saxona n rem nnnam, oecneunnammnm ero conmenne.
B nenom, paora Conera Enpont na ceronxmnn ent n xauecrne rapanra
samnrt npan uenonexa, +]]exrnnna n ecrnenna.
VOLUMUL VI
Institutul de
197
Hpnnoaenne N1
(Ho anntm o]nnnantnoro cara Conera Enpont)
HPOH3BOCTBO B EBPOHEHCKOM CYE
HO HPABAM HEAOBEKA
Institutul de
ANUAR $TIINTIFIC
198
Hpnnoaenne N2
Coo1nomenne no(annmx aano rpaa(anawn Pecnynnxn Mon(ona na
pacwwo1penne n Enponencxnn Cy(
212
256
134
125
357
441
583
724
1024
0
200
400
600
800
1000
1200
1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008
Io(
K
o
n
n
u
e
c
1
n
o

a
a
n
o
Coo1nomenne aano npo1nn Pecnynnxn Mon(ona,

nepe(annmx n pemamne opranm Enponencxoro Cy(a
32
63
44
594
887
519
344
238 245
0
100
200
300
400
500
600
700
800
900
1000
1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008
Io(
K
o
n
n
u
e
c
1
n
o

a
a
n
o
VOLUMUL VI
Institutul de
199
Hpnnoaenne N3
Coo1nomenne aano npo1nn Pecnynnxn Mon(ona,
npnsnannmx nenpnewnewmwn nnn o1wenennmx x
paccwo1penn
6
48
23
105
302
248
201
31
79
0
50
100
150
200
250
300
350
1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008
Io(
K
o
n
n
u
e
c
1
n
o

a
a
n
o
Hpnnoaenne N4
Coo1nomenne no uac1o napymaewmw c1a1tnw n pemennnx
npnnn1mx npo1nn Pecnynnxn Mon(ona
42 (15%)
39 (14%)
67 (25%)
17 (6%)
13 (5%)
2 (1%)
7 (3%)
86 (31%)
C1.1 Hpo1.N1
C1. 13
C1. 10
C1. 9
C1. 8
C1. 6
C1. 5
C1. 3
Institutul de
ANUAR $TIINTIFIC
200
Hpnnoaenne N5
Coo1nomenne npnnn1mx pemennn npo1nn Pecnynnxn
Mon(ona
0 0
1
0 0
10
14
20
60
0
10
20
30
40
50
60
70
1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008
Io(
K
o
n
n
u
e
c
1
n
o

p
e
m
e
n
n
n
Hpnnoaenne N6
Coo1nomenne nepe(annmx aano npo1nn Pecnynnxn Mon(ona
na paccwo1penne n Hpann1entc1no Pecnynnxn Mon(ona
2
1
7
4
64
46
99
73
53
0
20
40
60
80
100
120
1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008
Io(
K
o
n
n
u
e
c
1
n
o

a
a
n
o
VOLUMUL VI
Institutul de
201
An1epa1ypa
1. Constitutia Republicii Moldova aprobat la 29 iulie 1994 cu modificri si completri
pn la 20 septembrie 2006, Chisinu 2006.
2. Legea nr. 1024-XIV din 02.06.2000.
3. Codul Muncii Republicii Moldova, publicat n Monitorul Oficial nr.159-162 art. nr. 648
29.07.2003.
4. Codul Familiei Republicii Moldova, publicat n Monitirul Oficial nr.47-48 din
26.04.2001.
5. Legea Cu privire la drepturile persoanelor apartinnd minorittilor nationale si la
statutul juridic al organizatiilor lor nr.382-XV din 19 iulie 2001.
6. Hotrri ale Curtii Europene a drepturilor omului culegere selectiv V- III Polirom,
Bucuresti-2003.
7. Drepturile omului, acte nationale si internationale extrase , centrul Acces-infoz,
Chidul ziaristilor, Chisinu, 2004.
8. A.Barbneagr, M.Hadrc, Drepturile omului n Republica Moldova, Chisinu, 1998.
9. A.Barbneagr, M.Colun, I.Bobeico, Precedentul judiciar, vol.I.,II., Centrul de Drept al
Avocatilor. Chisinu, 2006, p. 592 (v.1), 480 (v.2).
10. Fopmencxn A.H., Ocnonnte npana n cnoot rpaxan n neymnx
emoxparnuecxnx crpanax mnpa n Monone. Knmnnen, 2004. crp.144-184.
11. L. Clements, N. Mole, A. Simmons, Drepturile Europene ale Omului: unei cauze pe baza
Conventiei / Traducere din englez de Florin Sicoie Cartior, Chisinu, 2005, p. 544.
12. G. Costache, I. Guciac, Fenomenul Constitutionalizmului n evolutia Republicii
Moldova spre statul de drept, Chisinu, 2003.
13. B. Harauencxn, Houemy pacrer xonnuecrno saxnnenn n Enponecxn Cy no
npanam uenonexa, Hpano, Knmnnen, 2004 nr.17 (66) crp.5.
14. Ipynna Hnamxo ntnrpana eno n Enponecxom Cye no npanam uenonexa, Hpano
Knmnnen, 2004r, nr. 13 crp.2.
15. Ho marepnanam mexnysoncxo nayuno xon]epennnn Procese integrationiste
europene: aspecte politologice, economice, juridice si lingvistice., Enponecxn Cy
no npanam uenonexa opran, npnsnannt oecneunrt ntnonnenne nonoxenn
Enponecxo Konnennnn 1950r. Crp. 30-50, Knmnnen, 2007r.
16. Ho marepnanam, npeocrannenntm na nn]opmannonnom norane Rpncrt sa npana
uenonexa// www.lhr.md.
17. Ho marepnanam, npeocrannenntm na nn]opmannonnom noprane Hpecc-
xon]epennnx // www.echr.coe.int. or 23 xnnapx 2008 r.
Institutul de
ANUAR $TIINTIFIC
202
KOPPYHHHR KAK ECTPYKTHBHLH 3AEMEHT
B HOCTPOEHHE EMOKPATHHECKOIO IOCYAPCTBA
Muxauu BMPI3V, oormop mpuou:ecrux uavr, HPHM
Huuuqop KAPHOB, oormop mpuou:ecrux uavr, npoqeccop,
Kueecru uauoua.iui vuueepcumem euvmpeuuux oe.
The article is dedicated to the issue of corruption as destructive element in formation of
a democratic state. Peculiarities of its appearance and manifestation ave touched upon.
Koppynnnx xax connantno-+xonomnuecxoe xnnenne nosnnxna c noxnnennem
rocyapcrna n ynpannenuecxoro annapara. M. Monrecxte n cnoe npemx nncan:
Hsnecrno yxe no ontry nexon, uro ncxxn uenonex, onaammn nnacrtm,
cxnonen snoynorpenxrt ero, n on eer n +rom nanpannennn noxa ne ocrnrner
nonoxnrentnoro npeena.
Onaxo pasmept xoppynnnn n pasnoe npemx n n pasntx crpanax anexo ne-
onnaxont, uro onpeenxercx pxom ocroxrentcrn. B CCCP o]nnnantno orpn-
nanoct ee cymecrnonanne. C pacnaom CCCP xnnenne xoppynnnn ne ncuesno. Ho
ncem nocr conercxom npocrpancrne ona nauana npoxnnxrtcx n eme onee
macconom macmrae.
3axonoarentno nonxrne xoppynnnn n Pecnynnxe Monona orpaxeno n
rnane 15 VK PM. Px crare xoexca orpaxaer nonxrne maccnnnoro n axrnnnoro
xoppymnnponannx, nonyuennx cnyxamnmn nesaxonntx nosnarpaxennxm, ns-
nneuennx ntrot ns nnnxnnx.
B cnonape Oxerona, no xoppynnne nonnmaercx noxyn nsxrxamn,
npoaxnocrt onxnocrntx nnn, nonnrnuecxnx exrene.
Koppynnnx n rounom nepenoe c narnncxoro pasnoxenne rena, nponecc
sarnnnannx n rnnennx. Ho +ro repmnn ne mpnnuecxn n rem onee ne yronon-
no-npanono, xorx n ocrarouno opasno orpaxammn cyrt xnnennx [1, c. 270].
Ho Maxnanennn, xoppynnnx +ro ncnontsonanne nynnuntx nosmoxnocre n
uacrntx nnrepecax.
Orcyrcrnne uerxoro nayuno-npanonoro nonxrnx xoppynnnn, no anntm on-
poca Knencxoro mexynaponoro nncrnryra connonornn, noxpennxercx
ontmnmn pasnnunxmn n rpaxronxe annoro xnnennx nacenennem: 56,7 % onpee-
nxmr xoppynnnm xax nsxrounnuecrno, npoaxnocrt n noxyn onxnocrntx nnn,
nonnrnuecxnx exrene, 54,0 % xax snoynorpenenne nnacrtm, snoynorpenenne
onxnocrntmn nonnomounxmn nx cocrnennoro ooramennx, 42,4 % xax oe-
nnenne nnacrn n xpnmnnantntx crpyxryp, xax ma]nm npn nnacrn [2, c. 3].
Hepexo xoppynnnx ormeuaercx n xauecrne oxsarentnoro +nemenra oprann-
sonanno npecrynnocrn, a n nynnxannxx no nponemam optt c xoppynnne
ee neoremnemo uepro yxastnamr nannune npnsnaxon oprannsonanno npe-
crynnocrn, r.e. +rn xnnennx paccmarpnnamrcx ne n xauecrne camocroxrentntx
connantntx ]enomenon, a nnmt xax cocrannte uacrn pyr pyra. Cnecrnnem
+roro ntcrynaer conmemenne ]ynxnn no opte c oprannsonanno npecrynno-
VOLUMUL VI
Institutul de
203
crtm n xoppynnne n onnx n rex xe annaparax, uro crnmynnpyer nx oranart
npnopnrer nanpannennxm, ne rpeymmnm paspaorxn n nnepennx npnnnnnn-
antno nontx cpecrn n npnemon optt c npecrynnocrtm, n moxer trt oec-
neueno ncnontsonannem npnntuntx cpecrn n meroon, n rom uncne cneennem
optt c xoppynnne x ntxnnennm n pacxptrnm ]axron ntmorarentcrna n no-
nyuennx nsxrox onxnocrntmn nnnamn opranon rocyapcrnenno nnacrn n
ynpannennx [3, c. 106107]. A.H. Fyrenxo n A.H. Kannnnn npannntno, na nam
nsrnx, ormeuamr, uro xpnmnnantnte npoxnnennx xoppynnnn xnnxmrcx nce-
ro nnmt ono ns ee ]opm. Mnorne pyrne ee ]opmt, nanpnmep, nonsm, sem-
nxuecrno, xymoncrno, cemecrnennocrt n r.n., anno n xopomo nsnecrnte rocy-
apcrnennomy mexannsmy nmo omecrnenno-+xonomnuecxo ]opmannn, nn-
xora xpnmnnantntmn ne cunrannct n, sa pexnm ncxnmuennem (nanpnmep, sa-
npemenne nounnennocrn unenon cemtn n ono oprannsannn nnn yupexennn),
noome ne noneprannct npanono onenxe. Ho+romy uncro xpnmnnanncrnue-
cxne cpecrna n merot... ne nosnonxr oxastnart +]]exrnnnoe nosecrnne na
ee pacnpocrpanennx [4, c. 108].
Koppynnnx ne xnnxercx camocroxrentntm cocranom npecrynnennx, n onn-
nnrt onxnocrnoe nnno n xoppynnnn xax n npecrynnennn raxonom nenosmoxno.
onxnocrnoe nnno moxer trt npnnneueno x yrononno ornercrnennocrn nnmt
sa ecrnnx, xoropte opasymr xonxpernt cocran npecrynnenn.
O neoxonmocrn n snauennn optt c xoppynnne anno n mnoro ronopnr-
cx n yxasax Hpesnenra, saxonax, nporpammax n nnanax no opte c xoppynnne,
nntx oxymenrax, no nos ne rontxo n ntne ram (n nauane 90-x roon npo-
mnoro cronernx), a n nce antme orxartnaercx nasa xoppynnnx ne rontxo
nponneraer, no n ne ouent macxnpyercx.
Onnm ns ocnonntx ]axropon, xoropt ne nosnonxer necrn +]]exrnnnym
opty c xoppynnne, xnnxercx neroronnocrt nonnrnuecxnx cnn omecrna n
npanooxpannrentntx opranon x ecxomnpomnccno opte c ne, orcyrcrnne
nonnrnuecxo nonn, nonnrnuecxnx n connantntx rpannn nynnunoro nso-
nnuennx xoppynnnonepon, a raxxe conpemenntx cnennantntx xpnmnnanncrn-
uecxnx meronx ntxnnennx axron xoppynnnn [5, c. 30].
Cymecrnyer rpn ocnonntx npnunnt: no-nepntx, mept yrononnoro npecne-
onannx ne n cocroxnnn ycrpannrt mnpoxomacmranym xoppynnnm; no-nroptx,
xauecrno paort npanooxpannrentntx opranon anexo ne na camom ntcoxom
yponne, corpynnxn camn sauacrym xnnxmrcx xoppynnnonepamn; n-rpertnx,
npanooxpannrentnax cncrema ne moxer n onnouxy cnpannrtcx c +ro saaue,
ee onxnt pemart cooma rocyapcrno n omecrno. Hoxa nonnrnuecxax n npa-
nxmax +nnra ne na cnonax, a na ene ne ocosnaer, uro opty c npecrynnocrtm
cneyer nauart c camo cex, rpyno paccunrtnart na xaxo-nno ycnex xpnmn-
nonornuecxoro n yrononno-npanonoro xonrponx [6, c. 478].
O xaracrpo]nuecxom pocre unnonnnuecrna cnnerentcrnymr cneymmne
annte Poccnn: n napcxo Poccnn unnonnnxn cocrannxnn 0,03 % nacenennx, n
CCCP 0,48 %, n conpemenno Poccnn 12,6 %. He ouent cymecrnenno npo-
nenrt unnonnnuecrna ornnuamrcx, no namemy mnennm, n ceuac n Vxpanne
[7, c. 127].
Institutul de
ANUAR $TIINTIFIC
204
Bnepnte n npanonoe none Vxpannt nonxrne optt c xoppynnne nneeno n
oxrxpe 1995 roa c npnnxrnem 3axona Vxpannt O opte c xoppynnne. B
ro xe npemx +ro ne osnauaer, uro n peantno xnsnn ne cymecrnonano raxnx npe-
crynnenn, onn tnn n pantme. Onaxo pacnpocrpanenne raxnx npecrynnenn
samanunnanoct. Bo-nepntx, n Conercxom Comse +ro tno ntrono c neonorn-
uecxnx npnunn. Bo-nroptx, +ro connantnoe xnnenne nanonee pacnpocrpaneno n
nepnte rot xapnnantntx nsmenenn, xoropte nponsomnn n nauane 90-roon.
Hocne npnnxrnx n 1995 roy 3axona Vxpannt O opte c xoppynnne t-
no npnnxro px saxonoarentntx n nopmarnnntx oxymenron, nanpannenntx na
opty c xoppynnne. Tax, 3 anpenx 1997 roa, epx no nnnmanne npaxrnxy
npnmenennx n reuenne nonyropa ner 3axona Vxpannt O opte c xoppynnne,
a raxxe nsmenennx, xoropte nponsomnn xax n omecrnenno xnsnn, rax n n sa-
xonoarentcrne, tn npnnxr 3axon Vxpannt O nnecennn ononnenn x 3axony
Vxpannt O opte c npecrynnocrtm.
10 anpenx 1997 roa Hpesnenr Vxpannt nsan Vxas O nannonantno npo-
rpamme optt c xoppynnne. C nentm oecneuennx ntnonnennx 3axona Vx-
pannt O opte c xoppynnne n ntmenasnannoro Vxasa Hpesnenra Vxpan-
nt, Kanner Mnnncrpon Vxpannt npnnxn px nocranonnenn. Tax, 24 anpenx
1997 roa tno npnnxro nocranonnenne O yrnepxennn nnana meponpnxrn
oprannsannonnoro oecneuennx peannsannn Hannonantno nporpammt optt
c xoppynnne, 28 nmnx 1997 roa nocranonnenne O nopxxe oruernocrn
opranon ncnonnnrentno nnacrn o conmennn rpeonann 3axona Vxpannt O
opte c xoppynnne. 20 mapra 1998 roa Kanner Mnnncrpon paccmorpen no-
npoc o cocroxnnn ntnonnennx nenrpantntmn n mecrntmn opranamn ncnonnn-
rentno nnacrn 3axona Vxpannt O opte c xoppynnne n Hannonantno
nporpammt optt c xoppynnne. Ho pesyntraram paccmorpennx nsano coor-
nercrnymmee nocranonnenne.
3a nocnenne rot n name crpane opta c xoppynnne ne nmena onxnoro
nayunoro oecneuennx, ocymecrnnxnact eccncremno, npn orcyrcrnnn crparernn
npeynpexennx n npornnoecrnnx xoppynnnn. B cnxsn c +rnm, rnannte ycn-
nnx tnn nanpannent na pearnponanne na xoppynnnonnte npoxnnennx, a ne na
ycrpanenne npnunn n ycnonn, xoropte nm naronpnxrcrnymr. He tno paspa-
orano ocnon amnnncrparnnno pe]opmt. Taxnm opasom, peantno optt c
xoppynnne xax raxono ne tno.
B.H. Baxyn nouepxnnaer, uro n cnennantno nnreparype npnneeno mnoro
npnmepon o rom, uro nce nnant, yxast, nporpammt optt c npecrynnocrtm sa
ecxrt ner (19932003 rr.) n Vxpanne ne ncnonnent [8, c. 5354].
annte onpoca nacenennx n naprn Vxpannt ornocnrentno optt c xop-
pynnne npnneent n ran. 1.
VOLUMUL VI
Institutul de
205
Tannna 1.
Bonpocm
A
r
p
a
p
n
a
n

n
a
p
1
n
n
~
B
a
1
t
x
n
n
m
n
n
a
B
n
o
x

K
.
T
n
w
o
m
e
n
x
o
K
o
w
w
y
n
n
c
1
n
u
e
c
x
a
n

n
a
p
1
n
n
H
a
p
o
(
n
m
n

P
y
x

Y
x
p
a
n
n
m
H
a
p
o
(
n
o
-
(
e
w
o
x
p
a
1
n
u
e
c
x
a
n

n
a
p
1
n
n
~
e
w
o
x
p
a
1
n
u
e
c
x
n
n

c
o
H
a
p
1
n
n

s
e
n
e
n
m
x
H
a
p
1
n
n

p
e
r
n
o
n
o
n

Y
x
p
a
n
n
m
~
P
e
q
o
p
w
m

n

n
o
p
n
(
o
x
~
T
p
y
(
o
n
a
n

Y
x
p
a
n
n
a
~
R
n
o
x
o
P
Y
X

(
Y
H
P
)
C
H
Y

(
o
)
C
o
n
n
a
n
n
c
1
n
u
e
c
x
a
n

n
a
p
1
n
n
H
a
c
e
n
e
n
n
e
,

%
1. nnxercx
nn xoppyn-
nnx n Vx-
panne ome-
nannonant-
no npone-
mo?
a) a
) ner
n) rpyno
cxasart
+ + + +
+
+
+
+ + + + + + + 84,3
6,3
9,4
2. Peantno
nn pemnrt
nponemt
xoppynnnn n
Vxpanne?
a) a
) ner
n) rpyno
cxasart
+ + + + + + + + + + +
+
+ +
+
31,6
44,9
23,6
3.Moxno nn
npeoonert
xoppynnnm
rontxo a-
mnnncrpa-
rnnntmn
cpecrnamn?
a) a
) ner
n) rpyno
cxasart
+ + + + + + + + + + + + + + +
19,6
58,2
22,2
4. Oxaxer
nn pocr
narococ-
roxnnx
nnnxnne na
cnnxenne
ocrport
xoppynnnn? a) a
) ner
n) rpyno
cxasart +
+
+
+
+
+ + + + + + +
+
+
39,1
33,3
Institutul de
ANUAR $TIINTIFIC
206
+ 27,6
5. Ie nan-
onee pac-
npocrpanena
xoppynnnx?
(no nxrn-
anntno
cncreme)
a) cpen
nonnrnxon
) cpen
rocyapcr-
nenntx
exrene
n) cpen
onxnocr-
ntx nnn
r) cpen
npenpnnn-
marene
) cpen
ynpannenue-
cxoro nep-
conana npe-
npnnnma-
rene pas-
nnuntx
]opm cocr-
nennocrn
4
2
5
1
4
+
5
5
5
5
5
+
3
2
3
5
4
2
2
5
1
1
4
5
1
3
2
3
3
4
4
2
5
3
3
4
2
3
4
4
4
4
4
4
2
5
3
2
4
5
3
3
4
3
5
3
3
67,1
38,4
54,0
34,1
38,1
Ha eonpoc eos+orua .u coepe+euua no.umuro-npaeoea rusui oes roppvn-
uu? 97 % pecnouoeumoe-eparoau omeemu.u ompuame.iuo, :mo eouuoovuuo
noomeepou.u ece onpoueuuie compvouuru npaeooxpauume.iuix opeauoe [9, c. 11].
6 ]enpanx 2003 r. Hpesnenrom Vxpannt tn npnnxr ouepe(non Yxas O ne-
o1noanmx (ononnn1entnmx mepax ycnnennn optt c oprannsonanno npecryn-
nocrtm n xoppynnne (nteneno namn H.K.). Poxenne annoro Vxasa oycnon-
neno annennem 3anaa, n uacrnocrn co cropont FATF. Bosnnxaer nonpoc: Houe-
my nx (xax n name omecrno) ne ycrpannamr npetymne saxont n mept, xoropte n
coornercrnnn c nnmn onxnt tnn npenpnnnmartcx? a no ro npocro npnunne,
uro onn nmenn xnno exnaparnnnt xapaxrep n nnuem ne mornn nanpenrt xop-
pynnnonepam n nx xopmnrenxm ns npecrynnoro mnpa. Vuacrnnxn mexynaponoro
cemnnapa Anrnxoppynnnonnte paccneonannx n crparernx npeynpexennx xop-
pynnnn, nponeennoro n Kptmy n coornercrnnn c nporpammo corpynnuecrna OF-
CE n Ienepantno npoxyparypt Vxpannt, ormernnn ouent nnsxym +]]exrnnnocrt
3axona Vxpannt O opte c xoppynnne [10].
Peantnocrt n ecrnennocrt optt c xoppynnne sanncnr or npemernoro pe-
mennx nyx ocnonntx nonpocon: xro n xax yer necrn c ne opty. Vnomxnyrt
Vxas Hpesnenra nnont ne aer orneron na +rn nonpoct: n nem ornercrnennocrt sa
neyaun n opte c xoppynnne n oxsannocrt ycnnnrt mept npornnoecrnnx
cnona nosnaramrcx na npanooxpannrentnte oprant, a nnte rocyapcrnennte crpyx-
rypt npaxrnuecxn ooent monuannem. Ho net xoppynnnx connantnoe xnnenne,
opta c xoroptm ne moxer cnonrtcx x yrononno-npanontm mepam nosecrnnx. He
cnyuano no mnornx crpanax anno yenxercx snaunrentnoe nnnmanne uerxomy onpe-
VOLUMUL VI
Institutul de
207
enennm onxnocrntx oxsannocre rocyapcrnenntx cnyxamnx n erantnomy pas-
rpannuennm onxnoro n neonxnoro n noneennn unnonnnxon. Tax, nanpnmep, n
CBA n Kanae npnnxrt saxont cnoeopasnte Koexct uecrn unnonnnxon, coep-
xamne nopmt, nanpannennte na npornnoecrnne nponeccy xoppymnnponannx ro-
cyapcrnennoro annapara, nyrem erantno pernamenrannn cnocoon yonnernope-
nnx rocyapcrnenntmn cnyxamnmn cnonx uacrntx nnrepecon raxnm opasom, urot
+ro ne npornnopeunno cnyxentm oxsannocrxm n ne nanocnno marepnantnoro n,
uro ne menee naxno, mopantnoro ymepa xonxpernomy rocyapcrnennomy oprany n n
nenom rocyapcrny [11, c. 44].
17 oxrxpx 1990 roa tn nonncan ncnonnnrentnt npnxas Hpesnenra
CBA N 12731. On nornepnn panee npnnxrte, no moepnnsnponannte axrt, c
nomomtm xoroptx tnn nneent n ecrnne oxsarentnte nx ncex unnonnn-
xon ncnonnnrentno nnacrn CBA omne npnnnnnt +rnuecxoro noneennx une-
non npannrentcrna n roccnyxamnx. Ho cymecrny, annte npnnnnnt npecran-
nxmr coo onontno xonxpernte mpnnuecxne n mopantno-+rnuecxne rpeo-
nannx, npexnnxemte x unnonnnxam ntcmero panra n pxontm roccnyxamnm.
Hpnxas rnacnr: rocyapcrnennym cnyxy cneyer paccmarpnnart xax raxym
c]epy exrentnocrn, ns xoropo ncxnmuent xaxne t ro nn tno nnunte nnn nnte
]nnanconte nnrepect, npenxrcrnymmne opoconecrnomy ntnonnennm onra.
Ioccnyxamne ne onxnt yuacrnonart n ]nnancontx onepannxx, npn npone-
ennn xoroptx npenonaraercx ncnontsonanne saxptro npannrentcrnenno nn-
]opmannn nnn ncnontsonanne raxoro poa nn]opmannn n nnuntx nenxx.
Cnyxamnm xareropnuecxn sanpemaercx n xaxo t ro nn tno ]opme no-
ompxrt nonomennx nnn npnnnmart noapxn or nmtx nnn nnn rpynnt nnn,
onnammnxcx or nnx conepmennx xaxnx nno o]nnnantntx ecrnn, nmem-
mnx nmecre c nnmn xaxne-nno omne ena nnn ocymecrnnxmmnx exrentnocrt,
perynnpyemym opranom, n xoropom paoramr +rn cnyxamne. He paspemaercx
raxxe npnnxrne noapxon n or nnn, nnrepect xoroptx n snaunrentno crenenn
sanncxr or ntnonnennx nnn nentnonnennx +rnmn cnyxamnmn cnonx onxnocr-
ntx oxsannocre. B oxsannocrt cnyxamnm nmeneno oxnatnart n coor-
nercrnymmne nncrannnn oo ncex sameuenntx cnyuaxx paspymennx cocrnen-
nocrn, omana, snoynorpenennx n xoppynnnn.
B nacroxmee npemx npannrentcrnom Vxpannt roronnrcx npoexr Koexca
uecrn unnonnnxa. B cnxsn c +rnm, 8 ]enpanx nporpamma TPK Vxpannt nponena
nnrepaxrnnnt onpoc 2020 uenonex Homoxer nn Koexc uecrn unnonnnxon
nsannrtcx or xoppynnnn, orpnnarentno ornernnn 92,1 % rpaxan.
Tpannnonno orpannuent nosmoxnocrn nonyuennx ononnnrentnoro oxo-
a cnepx ocnonno (xaptepno) sapnnart. unnonnnxn, nasnauaemte Hpesn-
enrom CBA, noome ne moryr nonyuart xaxo t ro nn tno oxo n reue-
nne ncero cpoxa cnyxt sa ycnyrn n exrentnocrt, ntxoxmym sa pamxn neno-
cpecrnenntx cnyxentx oxsannocre.
Kax nenosmoxno ne nonpoonart nxyc mea nnn orpant, ecnn onn naxoxr-
cx y rex na xonunxe xstxa, rax xe nx npannrentcrnennoro unnonnnxa nenos-
moxno ne orxycnrt xorx t nemnoro or napcxnx oxoon. Ho+romy nepcnexrn-
nt optt co cnyxentmn snoynorpenennxmn raxne moxno ycranonnrt
Institutul de
ANUAR $TIINTIFIC
208
nnxenne nrnn, nerxmnx ntcoxo n nee, no nenosmoxno ycranonnrt cxptrte
nenn nnxenn npannrentcrnenntx unnonnnxon [12, c. 93].
Hopxox npecrannennx ]nnancontx exnapann amepnxancxnx unnonnn-
xon pernamenrnpyer, xpome ntmeynomxnyroro npnxasa, raxxe n Axr o +rnxe
noneennx rocyapcrnenntx cnyxamnx CBA 1978 roa.
Hcnonnnrentnt npnxas crpoxame npennctnaer ncem cnyxamnm Fenoro
oma n pyrnx ncnonnnrentntx neomcrn ( 100.73524) ne nosnee 90 ne co
nx ncrynnennx n cnny annoro npnxasa npeocrannrt pyxononrenxm cnonx
neomcrn no npnnaraemo ]opme cneymmym nn]opmannm:
a) cnncox nanmenonann ncex xopnopann, xomnann, ]npm n pyrnx ]opm
oprannsannn nsneca, oprannsann, ne npecneymmnx nenn nonyuennx npntnn, a
raxxe omeopasonarentntx n pyrnx nncrnryron, c xoroptmn cnyxamn neno-
cpecrnenno nnn uepes xeny, neconepmennonernnx ere nnn pyrnx unenon ero
cemtn n nacroxmn momenr nmeer eno. Ho enom n annom cnyuae nonnmaercx
nmo coxpanxmmncx ]nnancont nnrepec n nmte cnxsn unnonnnxa c +rnmn
oprannsannxmn nesanncnmo or roro, n xaxom xauecrne on ntcrynaer;
) cornacno npnnaraemo ]opme, or unnonnnxa rpeyercx npeocrannenne
cnncxa ncex ero nnuntx xpenropon, xpenropon ero xent, manonernnx ere n
pyrnx, npoxnnammnx nmecre c nnm unenon cemtn;
n) nn]opmannx o nannunn y ncex ntmeyxasanntx nnn nennxnmo cocr-
nennocrn;
r) o cnonx nxmnxcx xommepuecxnx, ]nnancontx n nntx nnrepecax.
Hponepxy ocymecrnnxmr nnna nnn rpynnt nnn, xomnccnn, cnennantno na-
snauaemte n nmom rocyapcrnennom ynpannennn nnn enapramenre xoropte
npn neoxonmocrn moryr sanpamnnart ononnnrentnym nn]opmannm, ntst-
nart na ecey camnx unnonnnxon, npononrt paccneonanne.
nx unnonnnxa nocnecrnnx onapyxennx onymenntx nm napymenn moryr
ntpasnrtcx n nne npnmenennx x nemy ono ns cneymmnx mep nosecrnnx:
- uacrnunax nnn nonnax ncxnann]nxannx;
- nepememenne na nnsmym crynent;
- npenoxenne npexparnrt xon]nnxrnte ]nnanconte cnxsn.
Hpn ceptesntx napymennxx nosmoxno npnnneuenne x yrononno ornercrnennocrn.
Hentnonnenne xe +rnx rpeonann onxno nneut sa coo n oxsarentnom
nopxxe ynontnenne c rocyapcrnenno cnyxt nnn nnoe ocnooxenne or nt-
nonnennx rocyapcrnenntx ]ynxnn.
Ho +ro ecrnyer nnmt ram, re cosana coornercrnymmax armoc]epa, n ua-
crnocrn, nemenennoro yxoa c nocra unnonnnxa nmoro panra, ecnn n ero apec
ntcxasant sameuannx o nenanexamem noneennn, nocrynxe. B Vxpanne xe ne
rontxo sameuannx (nanpnmep, nn]opmannx n CMH), no n nannune yrononntx
en nosnonxmr unnonnnxam ocranartcx na cnonx mecrax. H axe, ecnn unnyma
pasnannn eno (ne ronopx o macmranom ymepe, npnunnennom rocyapcrny),
ero ne cnnmamr, a ornycxamr no cocrnennomy xenannm. Kaxo npnmep no-
amr rpaxanam n pyrnm unnonnnxam namn enyrart rnopnt saxonon, ne
xenax es cyenoro pemennx ntnonnxrt npenncanne saxona o neonycrnmo-
crn conmemennx enyrarcrna c rocyapcrnenno cnyxo?
VOLUMUL VI
Institutul de
209
Heyxenn sect uro-nno moryr npenpnnxrt npanooxpannrentnte oprant?
Bet n +rnx cnyuaxx onxnt n moryr npnnnmartcx mept na saxonoarentnom n
ntcmem ncnonnnrentnom yponne nnacrn. Ho nouemy +roro ne nnxr n ne npe-
npnnnmamr onxntx mep namn nepxnne +menont nnacrn? Bpx nn ryr peut
moxer nrn o nenonnmannn cyrn xnnennx. 3a +rnm cronr nnmt enncrnennoe
oxcnenne nexenanne necrn ecrnnrentnym opty [13, c. 11].
Hpannntno nouepxnnaercx, uro ne reopnx n ne npano, a nmenno neonornx
onpeenxer cxopocrt n xauecrno paspemennx nponemt npecrynnocrn [14, c. 49].
Honnrnuecxax nonx ]opmnpyercx pyxonocrnom crpant, n cynrt o ee nann-
unn cneyer ne no npnnxrnm rposntx n ne ncera nernrnmntx yxason (nc-
nonnenne xoroptx nopo n ne nnannpyercx), a no yponnm ]axrnuecxoro ncnon-
nennx coornercrnymmnx npenncann [15, c. 65]. axe n ontmnncrne crpan
unenon Oprannsannn +xonomnuecxoro corpynnuecrna n pasnnrnx orcyrcrnyer
nonnrnuecxax nonx n npecneonannn xpynntx en no nsxrxam.
M.H. Mentnnx yrnepxaer: namepennx nonnrnuecxoro pyxonocrna
crpant peantno npornnocroxrt xoppynnnn no ncex ee npoxnnennxx n na ncex
yponnxx rocyapcrnenno nnacrn [16, c. 44] ne orpaxamrcx peantno n saxono-
arentcrne n rem onee n npaxrnuecxo peannsannn.
Bcero n Vxpanne cymecrnyer oxono 100 npanontx axron, xoropte n ro nnn
nno mepe nocnxment pemennm nponem npornnoecrnnx xoppynnnn, onaxo
+ro ne cnnerentcrnyer o rom, uro anrnxoppynnnonnte saxonoarentcrno xnnx-
ercx aconmrno conepmenntm n nonntm.
3amecrnrent npecearenx Apnrpaxnoro cya r. Fnmxexa M. Toxromymen
sameuaer no nonoy Vxasa Hpesnenra Knprnsnn O ononnnrentntx mepax no
ycnnennm optt c +xonomnuecxnmn npecrynnennxmn n xoppynnne: Ha
nporxxennn pxa ner na ncex yponnxx myccnpymrcx +rn nonpoct, ocoenno o
xoppynnnn. antme cnon eno ne nnxercx, panxantntx mep no opte c ne
ne npennnrcx, nce ocraercx noxa na ymare. Hapont enyrar Vxpannt B.
Ocaun no nonoy Vxasa Hpesnenra nouepxnnaer: Ouepeno yxas aco-
nmrno ne nonnnxer na opty c xoppynnne. A saneymmn orenom Hncrnry-
ra connonornn HAH Vxpannt C. Maxeen ononnxer: Vxast nmemr nnmt npo-
naranncrcxoe snauenne, c xoppynnne yxasamn ne opmrcx.
B nenom nx optt c npecrynnocrtm n ocoenno c xoppynnne, xax n n co-
nercxne npemena, xapaxrepna xamnanemnna. B nnreparype npannntno ormeua-
ercx, uro eccncremnte (xaornunte), cxoporeunte xamnannn nnn xpecronte
noxot cxopee npnnocxr npe, uem nonoxnrentnt +]]exr n opte c npe-
crynnocrtm, n n ocnonnom xnnxmrcx nonnrnuecxnmn cnexynxnnxmn na remy
opta c xoppynnne [17, c. 48].
An1epa1ypa
1. Hanxparon B.B. Coueranne yrononno-npanontx n nonnrnxo-+xonomnuecxnx mep n
opte c xoppynnne // Hsyuenne oprannsonanno npecrynnocrn: poccncxo-
amepnxancxn nanor. M.: Onnmn, 1997. C. 269271.
2. Hnrannx nanionantno opouecnocri. Ananirnunn snir / Vxpanctxa npannnua
]ynanix, Knnctxn mixnaponn incrnryr conionori. K., 1998. 38 c.
Institutul de
ANUAR $TIINTIFIC
210
3. Bnmanctxn u.B. o nnrannx npo e]exrnnnicrt nnxonannx 3axony Vxpann Hpo
oporty s xopynnicm // Bicn. Oec. in-ry nnyrp. cnpan. O., 1998. N 1. C. 106107.
4. Fyrenxo A.H., Kannnnn A.H. K nonpocy o meroonornuecxom snauennn coornomennx
nonxrn oprannsonanno npecrynnocrn n xoppynnnn // Koppynnnx n Poccnn: cocroxnne
n nponemt: Marepnant nayu.-npaxr. xon]. M., 1996. Btn. 2. C. 106109.
5. Pomanmx F.B. V oporti s opranisonanom snounnnicrm ra xopynnicm naxnnni
xonxperni i // Foporta s opranisonanom snounnnicrm i xopynnicm (reopix i
npaxrnxa). K., 2004. N 9. C. 2831.
6. Hyneen B.B. Hpecrynnocrt XX nexa: mnponte, pernonantnte n poccncxne
renennnn (mnpono xpnmnnonornuecxn ananns). M.: HOPMA, 1999. 498 c.
7. syen X.B. unnonnnuecrno n opte c xanoamn // Connon. nccne. 2004.
N 4 (240). C. 124128.
8. Baxyn B.I. Cycnintcrno i snounnnicrt. K.: Arixa, 2003. 783 c.
9. Xycron K.M. Honponanne, xoppynnnx, monononnsm: nccneonanne
xpnmnnantnoro nsanmonnnxnnx [3nexrponnt pecypc]. Pexnm ocryna:
http://sartraccc.ru/explore/hufov.html.
10. |Enexrponnn pecypc]. Pexnm ocryny: http://crime.vl.ru/docs/bocs/ book2/gl/4.html.
11. Hpoxopenxo O.. Opranisanino-npanoni acnexrn ra cran nporni xopynninnm
npoxnam y cncremi epxanno cnyxn Vxpann // Foporta s opranisonannom
snounnnicrm i xopynnicm (reopix i npaxrnxa). K., 2002. N 6. C. 4346.
12. Oonencxn A.B. Fmpoxparnx n mpoxparnsm. (K reopnn nonpoca) // Iocyapcrno
n npano. 1993. N 12. C. 8898.
13. Bonxenxnn F. onycrnma nn nponoxannx xax mero optt c xoppynnne? //
Poccncxax mcrnnnx. 2001. N 5. C. 4345.
14. Honxxon M.H. Bop onxen cnert n rmptme: pasmtmnennx o nponeme
neonornn optt c npecrynnocrtm // Cneonarent. 2001. N 4. C. 4851.
15. onrona A.H. Hpecrynnocrt, ee oprannsonannocrt n xpnmnnantnoe omecrno.
M.: Poc. xpnmnnonor. acon., 2003. 572 c.
16. Mentnnx M.I. Xaapnnnrno: sarantna xapaxrepncrnxa, nponemn xnani]ixani,
yocxonanennx saxonoancrna. K.: Hapnamenr. nn-no, 2000. 256 c.
17. Kaanon H.A. Honnrnuecxne cnexynxnnn no nponeme optt c xoppynnne //
Cneonarent. 2002. N 12. C. 4649.
VOLUMUL VI
Institutul de
211
SISTEMUL JUDICIAR N CONTEXTUL DOCTRINELOR
CONSTITUTIONALE COMPARATE
Mihail BRGU, doctor habilitat n drept
Valeriu GUREU, master n tiinte politice, IRIM
The substance conditions of the new European vision requires the creation of an appropri-
ate system for and to ensure the right order in society, the result is naturally, a state based on
democratic principles must reflect new objectives for the management effectiveness of the public
interests, through the management relations being the juridical guarantor of ideal legal reform.
Potrivit unor sondaje de opinii efectuate de experti n domeniul dreptului
comparat, sistemul judiciar, ca ansamblu al structurilor organizatorice care
concureaz la nfptuirea actului de justitie, reprezint n orice stat democratic o
component esential a civilizatiei si a progresului social. Inexistenta justitiei pentru
un stat de drept, duce n mod firesc la aparitia riscului, privind imposibilitatea
stabilirii unei veritabile democratii echitabile.[1]
Practica judiciar international nu o singur dat a demonstrat faptul, c doar
numai prin intermediul sistemului judiciar e posibil a garanta aprarea valorilor sociale
recunoscute ntr-o societate de tip democratic, n vederea promovrii si aprrii
drepturilor fundamentale ale cetteanului. Drept tendint inovatoare aceast inovatoare
reprezint un obiectiv esential pentru majoritatea statelor europene care pledeaz pentru
o justitie echitabil. Din acest considerent, ar fi necesar a stabili un organ de
supraveghere si control ce nu ar permite obstructionarea justitiei din partea autorittilor
publice centrale de specialitate n procesul activittii sale. Este regretabil faptul, c n
prezent n marea majoritate a statelor membre ale CSI aceast presiune administrativ
mai exist, desi conform statisticii judiciare este demonstrat viceversul.
Restructurarea directiilor economico-politice n cadrul statelor n curs de
dezvoltare a dus la necesitatea organizrii ntr-o nou perspectiv a instantelor
judectoresti si crearea ulterioar a unor organe de jurisdictie cu caracter special,
cum ar fi cazul Curtii Constitutionale, Curtii de Conturi, Tribunalului Federal de
Asigurri, Tribunalului Comercial, Tribunalului Paritar pentru bunurile agricole etc.
Introducerea la Faculttile de Drept a disciplinilor juridice de profil ce se ocup
direct de familiarizarea si reciclarea viitorilor specialisti n detrimentul sistemului
judectoresc, contribue la restructurarea justitiei n cadrul statelor democratice.
Eventual propunem spre examinare trei sisteme judiciare comparate care servesc
drept promotor ideal pentru reformele autorittilor judectoresti ntr-un stat de drept
aflat n curs de dezvoltare: sistemul judiciar englez, sistemul judiciar francez,
sistemul judiciar german. Acestea au meritul deplin de a fi considerate ca unele
din cele mai adecvate sisteme judiciare pentru consolidarea unui stat de drept aflat n
decalajul marilor reforme constitutionale.
Cercetarea sistemului judiciar englez nglobeaz dificultti de ntelegere si de
asimilare a unor notiuni si institutii greu de penetrat, deoarece fundamentul dreptului
Institutul de
ANUAR $TIINTIFIC
212
englez si ale common-law-lui, n general, snt esentialmente diferite, fiind profund
atasate de traditie, de conservatorism.[2]
Common-law-ul este ntemeiat pe precedentul judiciar, fapt care reprezint
mecanismul cel mai important n formarea acestui sistem, steaua sa polar.[3]
Organizarea sistemului judiciar britanic este influentat de particularittile
dreptului englez si ndeosebi de sistemul politic si administrativ al trii. Indiscutabil
este faptul c, un astfel de stat care tine la valorile sale fundamental istorice de-a
lungul secolelor, nu va da gres niciodat n procesul dirijrii puterilor, ci le va
perfectiona si dezvolta n corespundere cu cerintele si standardele dictate de
actualitatea modernizrii principiilor de administrare n domeniul economic, politic
si juridic ale statului. Sistemul judiciar englez este organizat n form piramidal, n
fruntea acestui sistem aflndu-se Camera Lorzilor (House of Lords), urmat de
Curtea Suprem (Supreme Court), iar la baz se situeaz curtile de district (County
Courts) si tribunalele de prim instant, numite Magistrates Courts.
Caracteristica notabil a sistemului judiciar englez const n centralizarea
excesiv a jurisdictiilor.[4] Specificul acestei nuantri rezid n faptul, c n Londra snt
concentrate principalele instante ce alctuiesc cele trei grade de jurisdictie. Afirmatia nu
s-a lsat a fi contestat, deoarece n mod pragmatic potrivit sondajelor Londra este
veritabilul centru judiciar nu numai al Angliei, ci si al Regatului Unit. Caracteristic este
faptul, c tendinta centralizrii sistemului judiciar englez este favorizat si de existenta
judectorilor de la curtile de district, care snt judectori itineranti si care nu snt atasati
n mod deosebit de o anumit instant. Din acest considerent societatea britanic se
bucur inerent de o transparent inedit a judectorilor n cadrul sistemului judiciar, fiind
obiectivul de baz pentru majoritatea statelor n curs de dezvoltare.
Un alt sistem judiciar nu mai putin important, potrivit aspectului evolutiv si al
tendintei contigue de dezvoltare a unui stat de drept este sistemul judiciar francez.
Constitutia din anul 1958 a marcat un moment crucial n reorganizarea sistemului
judiciar si a justitiei franceze. Noile reforme au vizat nu numai organizarea judiciar
propriu-zis, ci si personalul judiciar.
Sistemul judiciar francez, este structurat ntr-o formul piramidal, cunoscut cu
cele dou sisteme de jurisdictie si anume cel al jurisdictiei de drept comun, ce este
realizat prin intermediul instantelor judectoresti, n fruntea crora se afl Curtea de
Casatie si jurisdictiile administrative, n frunte cu Consiliul de Stat. Este important
de a remarca faptul c, jurisdictiile de ordin administrativ snt structurate ntr-un
sistem particular de organizare, pe motivul c constituie n mod practic un sistem
propriu.[5] Cele dou jurisdictii dispun de o autonomie deplin fr implicarea
factorilor terti si se caracterizeaz prin lipsa oricrui control reciproc. Aceasta la
rndul su, deduce un singur argument statul are deplina ncredere doar n cazul
cnd sistemul judiciar n pofida responsabilittilor sale, se conformeaz cerintelor
dictate de regula convietuirii sociale. Prin urmare, nu este nevoie de anumite calitti
demonstrative privind certitudinea organizrii sistemului judiciar n statul francez.
Un stat de drept n care este stabilit o justitie veritabil ce s-ar conforma
necesittilor sociale, niciodat nu va da gres n procesul garantrii idealurilor social-
umane.
VOLUMUL VI
Institutul de
213
Referindu-ne la cel de-al treilea sistem judiciar, n contextul dat putem remarca
faptul, c sistemul judiciar german ocup un loc particular n cadrul marii familii a
dreptului romano-germanic, iar aceasta se datoreaz n mare parte structurii federale
a statului german. Statele federatiei numite landuri snt autonome si au propriile
lor organe administrative, legislative si judiciare. Prin urmare, trebuie s distingem
polemicul instantelor judiciare ale federatiei si cele ale landurilor.
Particularitatea sistemului judiciar german const n existenta mai multor
categorii de jurisdictii. Dac am face un reper la cadrul constitutional al statului
german putem afirma faptul c, n materiile jurisdictiei ordinare, jurisdictiei
administrative, ale jurisdictiei financiare, ale jurisdictiei de munc si ale jurisdictiei
sociale, Federatia trebuie s constituie Curti Supreme Federale, respectiv o Curte
Federal de Justitie, o Curte Administrativ Federal, o Curte Federal de Finante,
o Curte Federal de Munc si respectiv o Curte Federal de Contencios Social.[6]
Respectiva disociere nu tine seama, de divizarea bipartit a dreptului n drept
public si privat, cci jurisdictile financiare si sociale nu snt dect jurisdictii
administrative speciale.[7]
Fiecare ordin judiciar dispune de propriile sale instante judectoresti. Sistemul
judiciar vest-german s-a introdus treptat si n cele 5 noi landuri create n baza
Tratatului de unificare (n partea est-german a federatiei).
Se pune ntrebarea, din ce considerent practica judiciar a acestor mari sisteme
impune crearea unui numr mare de instante specializate n cadrul statului..., nu ar
fi mai simplu institutionalizarea puterii judiciare prin intermediul doar a unui cerc
restrns de instante cum ar fi: cea de fond, de apel i cea de recurs, care persist n
majoritatea statelor post-sovietice?
Rspunsul la aceast ntrebare la prima vedere pare a fi elementar, ns dac
ne-am ngloba n nucleul problemei s-ar putea de spus, c nu este chiar asa de
simplu a te baza doar numai pe un simplu argument individualizat, ar fi necesar a
prezenta calitti veridice, privind suficienta existentei ntr-un stat de drept a trei
instante, considerate drept piloni de baz n procesul administrrii sistemului
judiciar.
Sub prim considerent, statele ce au pledat pentru institutionalizarea acestor
instante specializate enuntate mai sus, s-au convins deja de calitatea efectiv si
inerent a competentei jurisdictionale a instantelor judectoresti, privind
obiectivitatea si transparenta litigiilor parvenite ntre subiectii implicati n procesul
judecrii cauzei. Important este c, statele europene prin crearea acestor instante
specializate din start s-au asigurat de un echilibru n cadrul sistemului judiciar.
Din alt considerent deducem faptul c, stastistica judiciar nu o singur dat a
demonstrat, c n cazul existentei a unui numr restrns de instante judectoresti este
foarte dificil a delimita competenta lor de jurisdictie, deoarece nssi jurisdictia
desemneaz n ansamblul su puterea de a decide asupra conflictelor ivite ntre
diferitele subiecte de drept persoane fizice sau juridice prin aplicarea legii.[8]
Rezultatul este firesc, deoarece n situatia stabilirii unui regim de guvernare
antieuropean, permanent persist deficitul cadrelor juridice menite a promova ideile
stabilirii unui sistem judiciar apt si echitabil de a face fat cerintelor cerute de stat.
Incapacitatea solutionrii conflictului de jurisdictii la timp duce la prbusirea
Institutul de
ANUAR $TIINTIFIC
214
imanent a sistemului judiciar, mai ales cnd acest sistem este n proces de
reorganizare vorbind de statele aflate n curs de dezvoltare. Aceast acceptiune
acord dreptul unui magistrat a administra justitia fr careva obstructionri din
partea statului.[9]
Din acest considerent reamintim, c autonomia sistemului judiciar implic
posibilitatea realizrii efective a functiei jurisdictionale fr ingerinte din partea altor
persoane sau autoritti publice.
Problema atribuirii sistemului judiciar a unui caracter de independent la
momentul actual este de un incontestabil interes universal, fiind tratat de
majoritatea statelor membre afiliate sistemului european, totodat formnd n paralel
obiectul de reglementare si din partea Organizatiei Natiunilor Unite. Convocarea
celui de-al saptelea Congres al Natiunilor Unite pentru prevenirea crimelor si
tratamentelor aplicate delicventilor, organizat la Milano ntre 26 august si 6
septembrie 1985, au fost initiate dou documente internationale extrem de
importante pentru problema abordat. Respectivele documente au fost confirmate de
Adunarea General ONU prin Rezolutiile nr. 40/32 din 29 noiembrie 1985 si 40/146 din
13 decembrie 1985. Rezolutiile sus mentionate se refer la obligatia statelor de a asigura
independenta magistraturii, fapt care direct demonstreaz tendinta obiectiv privind
asigurarea unui sistem judiciar univoc si echitabil pentru ntreaga ordine de drept, n
paralel cu aceasta fiind mentinut tendinta acordrii unei autonomii financiare.
Prevederile contextuale ale acestor rezolutii semnific c: Independenta magistraturii
este garantat de stat i enuntat n Constitutie sau n legislatia national, totodat
incumb tuturor institutiilor guvernamentale i neguvernamentale s respecte
independenta magistraturii.
Ulterior, pentru ca autonomia sistemului judiciar s fie real si efectiv ea
trebuie s mai beneficieze de structuri organizatorice functionale, inclusiv de organe
proprii de conducere administrativ, precum si de un buget distinct.
n aceast ordine de idei, se poate de adus si un alt argument la aceast remarc
enuntat anterior, potrivit cruia ntr-un sistem judiciar eficient, autonomia
financiar reprezint o component esential. Bugetul sistemului judiciar nu trebuie
s fie lsat la discretia executivului sau a legislativului, pentru c, altminteri, s-ar
crea o profund distorsiune n echilibrul ramurilor puterii de stat.[10]
Solutia optim n acest caz ar putea fi formarea unui buget calculat ntr-o cot
procentual din bugetul national. Prin urmare, apare dubla garantie, pe de o parte
solutionarea prielnic a autonomiei financiare a sistemului judiciar, pe de alt parte
riscul redus al coruperii reprezentative.
Autonomia financiar, pentru un sistem judiciar adecvat serveste drept o
garantie juridic n primul rnd pentru stat, apoi ulterior n consecint estimeaz
directivele justitiei democratice, fapt n care la acest aspect nici un efort nu poate fi
considerat inutil. Doar n situatia stabilirii unei autonomii efective se poate promova
forta dreptului si a nltura tendintele de ignorare si de subminare a statului de drept.
O pozitie n acest sens, se limiteaz la faptul c, pentru o bun functionare a
autorittii judiciare mai este necesar ca instantele s fie ncadrate si cu un numr
suficient de magistrati. Se consider uneori c n raport optim ar fi acela de un
VOLUMUL VI
Institutul de
215
judector la 7000 de locuitori, desi n cadrul practicii judiciare acest raport difer de
la un stat la altul.[11]
Prin urmare, motivatia este simpl, deoarece dac aceast idee s-ar realiza pe
deplin n practic, am putea sustine c, n acest stat predomin intentia unei
administrri ideale n domeniul sistemului judiciar.
Institutul de
ANUAR $TIINTIFIC
216
Astfel, majoritatea statelor europene au fondat aceste institutii judiciare pentru si
n scopul benefic al statului su luat n mod particular, avnd propriile sale
convingeri n acest sens, doar s nu omitem faptul, c fiecare regim constitutional
poate admite un sistem judiciar prielnic pentru ntreaga ordine de drept.
n concluzie, ar fi util dar si semnificativ faptul de a expune mentiunea fcut de
un fost presedinte sud american care sustinea c: O justitie bun este costisitoare
pentru o Republic srac ca a noastr, dar i d acesteia mai mult strlucire, mai
mult grandoare, mai mult important, mai mult prestigiu, o corect administrare
a drepttii, i confer mai mult ordine, mai mult cultur i mai mult demnitate
vietii umane dect oricare alt actiune de civilizatie material... am putea s nu
avem nici o cale ferat, nici o autostrad, nici un palat, dar dac am avea o
organizare judiciar model, nimeni nu ar ndrzni s spun iat un popor
barbar. [12]
Referin(e
1. Ioan Les, Sisteme judiciare comparate, Ed., All Beck, Bucuresti, 2002, p. 5.
2. J. Makdisi, Introduction to the study of Law, Anderson Publishing Co. Cincinnati,
1990, p. 51-52.
3. O. Rabasa, El derecho angloamerciano, Ed., Porrua, S. A. Mexico, 1982, p. 25-26.
4. S. Poillot-Peruzzetto, Guide pratique de la procedure civile anglaise, Litec, p. 6.
5. M. Lombard, Droit administratif, 3
eme
Ed., Dalloz, Paris, 1999, p. 351-364.
6. V. Duculescu, C. Clinoiu, G. Duculescu, Drept Constitutional Comparat, Vol. I, Ed.,
Lumina Lex, Bucuresti, 1999, p. 412.
7. F. Ferrand, Droit prive allemand, Dalloz, 1997, p. 89.
8. D. Radu, Actiunea n procesul civil, Ed., Junimea, Iasi, 1974, p. 34-39.
9. V. C. Cdere, Tratat de procedur civil, ed. a III-a, Ed., National, Bucuresti, 1928, p. 44.
10. Josefina Calcano de Temeltas, A. R. Brewer-Carias, Ley Organica de la Corte Suprema
de Justicia, ed. A II-a, Ed., Juridica Venezuelana, Caracas, 1991, p. 84.
11. Expunerea de motive la Codul de procedur general din Uruguay, Montevideo, 1988, p. 213.
12. V. Baez Finol, El Poder Judicial en Venezuela, n Buletin de la Academia de Ciencias
Politicas y Sociales, nr. 121, 1990, Caracas, p. 334.
VOLUMUL VI
Institutul de
217
OCAIEHHR CHOCOBY CKOCHHR 3AOHHHY
RK EPEAA IHmOPMAHI
HPO OCOBY mO BHHHHAA 3AOHHH
Ouee BA1KK, rauouoam mpuou:uux uavr,
Hviru iucmumvm poseumrv .mouuu Vuieepcumemv Vrpaua
In this scientific article an author is conduct an analysis and generalization of looks of
research workers of criminal lawyers in relation to research of method of commission of
crime as source of information about a person that committed a crime, and making on this
basis of own visions on perfection of criminalistic method of investigation of crimes.
Hocranonxa nponemn. Axryantnicrt remn ocnixennx oymonnena rnm,
mo naxnnnnm xepenom in]opmani npo ocoy, xxa nunnnna snounn c cnoci
cxocnnx snounny. Vcranonnnmn oro i npoananisynanmn yrnopeni n pesyntrari
oro peanisani cnin, moxna cxnacrn yxnnennx ne rintxn npo anaromiuni osnaxn
(spicr, xomnnexnim, nary, ]isnuni neonixn) i ]ynxnionantny xapaxrepncrnxy
snounnnx (cnny, nannuxn i r. n.), ane i npo oro ncnxonoriuni pncn i ncnxiunn
cran (ncnxiuna nenopmantnicrt, syxnanicrt, xopcroxicrt ra in.).
B xpnminanicrnni oxpemi nnrannx moo ncranonnennx xepen in]opmani
npo ocoy ynn npemeramn ocnixennx raxnx nayxonnin xx B.H. Faxin,
R.B. Ianpnnon, O.M. 3inin, A.A. Knpnuenxo, H.C. Kysncnon, B.O. Opasnon,
O.P. Poccnnctxa, H.I. Bypyxnon ra inmi.
Merom ano crarri c ananis ra ysarantnennx nornxin nayxonnin
xpnminanicrin moo ocnixennx cnocoy cxocnnx snounny xx xepena
in]opmani npo ocoy mo nunnnna snounn, ra nnponennx na ni ocnoni nnacnnx
auent no nocxonanennm xpnminanicrnuno meronxn poscniynannx snounnin.
Bnxna ocnonnnx nonoxent. V reopi xpnminanicrnuno meronxn
nnsnaueno, mo nnamixa ocon, oconnnocri ]ynxnionantnnx nnacrnnocre,
nnxnnxcrtcx n nponeci ncranonnennx nsacmosn`xsxy moropnnx i ncnxiunnx osnax.
Bninxmrt rpn rpynn moropnnx osnax: noxomonini, xomynixanini npemerni.
Tax, noxomonini osnaxn innnia nnxnnxmrtcx n oro xoi (xyntranicrt,
nnxopncrannx rpocrnnn i r. n.) i niopaxamrtcx y opixni cniin nir (nsyrrx).
Komynixanini osnaxn, nanpnxna, xxmo snounnent ninma, niopaxamrtcx y
cniax pyx, cniax sacrocynannx snapxt ra incrpymenrin, n oconnnocrxx
nouepxy, xxnm nnxonano nnctmoni oxymenrn romo. Hpnxnaom npemerno
osnaxn, mo nxasyc na npo]ecino-rpyoni nannuxn snounnnx, moxe yrn raxn
nnnaox: posunenonymun rpyn ynro ocon, naronoroanarom sannmnn na
onomy s nnyrpimnix opranin nosnauxy, xxy sasnnua crannn y mopsi ni uac
ocnixennx rpynin, mo ypyre ne ornxarn re came [1].
Mn nirpnmycmo ymxy H. Manica, xxn nnaxac, mo oconnno ynarn
sacnyronyc niopaxennx y cniax na micni noi manepn naninnx. Bennxn
in]opmaninn norennian micrnrtcx y neonanxy cnrapern, na xxomy
sannmnnncx cnin npnxycy syin na ]intrpi. ocnixennx sasnauenoro o`cxra
Institutul de
ANUAR $TIINTIFIC
218
osnonxc iarnocrynarn manepy naninnx; sa cnocoom yrpnmannx cnrapern n pori
no niopaxennm ixna (rnn sya) ncranonnrn s xxoro oxy pora nmnna
rpnmac cnrapery; rpnnanicrt rpnmannx cnrapern n pori romo [2, c.33-35].
Taxnm unnom, nnnuennx ]ynxnionantnnx osnax ocon osnonxc nninnrn
crixy rpynony osnaxy, mo xapaxrepnsyc ocoy, mo cxona snounn (nanpnxna,
ninma), a y omexenomy xoni niospmnannx raxa osnaxa moxe yrn ymonno
innniyanisymuom. Orxe, ocnixennx nopx is comarnunnmn osnaxamn
nnamixn ocon saesneuyc cncremnn nixi o nnnuennx npnramannnx nmnni
nnacrnnocre i osnax, xxn saesneuyc e]exrnnnicrt nponecy ncranonnennx
ocon, mo cxona snounn.
Hopx s neoxinicrm ncranonnennx sonnimnix osnax nmnnn, O.M. 3inin,
B.O. Opasnon sasnauamrt neoxinicrt cxnaannx ncnxonoriunoro noprpery ao
'ncnxonoriunoro npo]inm snounnnx [3, c.25]. Cxnaannx ncnxonoriunoro noprpera
ocon, mo cxona snounn, naintm onintne ni uac poscniynannx rxxxnx
snounnin, a raxox y nnnaxax, xonn marepiantna ocranonxa micnx noi (ao cran
xeprnn) yxasymrt na moxnnny naxnnicrt nixnnent y noneinni i ncnxini.
Heoxino sasnaunrn, mo poora na ncnxonoriunnm npo]inem nounnacrtcx
s nnnuennx marepiantno ocranonxn micnx noi, npnnerno repnropi i crany
xeprnn (naxnnicrt pan na rini) xx esnocepento na micni noi, rax i sa nennnmn
nporoxonamn, cxemamn, nnanamn, ]ororpa]ixmn. V nponeci raxo
osnaomnmnantno, opicnrymuo crai cni nam`xrarn, mo nenne snauennx
mamrt yci, nanirt nesnauni erani. Hicnx nnnuennx asono in]opmani
npononrtcx pexoncrpyxnix snounnno noi i ninonnennx noneinxn snounnnx
nicnx cxocnnx snounny. Came raxn xpnminanicrnunn ananis micnx cxocnnx
snounny i sannmennx cniin, xx na micni noi, rax i na npnnerni repnropi,
osnonxc cxnacrn nonny xaprnny roro, mo rpannnoct. Ha nam nornx,
neoxinicrt raxo pexoncrpyxni noxcnmcrtcx me rnm, mo inoi came
oconnnocri marepiantno ocranonxn micnx cxocnnx snounny nnnnnamrt na
nnip snapxt i sacoin oro cxocnnx.
Cxnaamun ncnxonoriunn noprper ocon, mo cxona snounn, neoxino
perentno nnnunrn ocoy xeprnn, coniantno-ncnxonoriuni, anrpononoriuni i
]ynxnionantni xapaxrepncrnxn, noneinxonn acnexr ra in. Biomocri npo
norepninoro, xx cnpanennno sasnauac O.P. Poccnnctxa, onomaramrt intm
nonno oxapaxrepnsynarn oconcricrt snounnnx i mornnn cxocnnx snounny: romy
mo mix nnmn (norepninnm i snounnnem) nauacrime npocnixycrtcx nennn
nsacmosn`xsox, axe snounnent, xx npannno, nennnaxono onpac xeprny [4, c.3-
13]. nx ntoro ]axinneni, mo npanmc na cxnaannxm ncnxonoriunoro npo]inm,
neoxino naarn oxymenrn s in]opmanicm npo ocoy xeprnn, nnan
moennnx nepecynant i r. in.
Bnmesasnauene ac nicrann nnaxarn, mo xepenamn in]opmani npo
ncnxonoriuni oconnnocri i ncnxiunn cran ocon, mo cxona snounn c:
marepiantna ocranonxa micnx noi (cran i noxanisanix xeprnn), mo ynn
cnpnnxri ]axinnem-ncnxonorom esnocepento ao sa onomorom nnnuennx
marepianin ]orooxymenrynannx, mo c oarxom o nporoxony ornxy micnx
VOLUMUL VI
Institutul de
219
noi; nncnonxn cyono-menunoro ocnixennx rpyna; cniona xaprnna
ixntnocri snounnnx na micni noi na ncix craixx cxocnnx snounny.
nx ncranonnennx nonno xaprnnn nnyrpimnix xxocre ocon
H.C. Kysnenon raxox npononyc oconnny ynary npninnrn mopantno-ncnxiunnm
xxocrxm snounnnx, xxi npocrexymrtcx sa sannmennmn cniamn [5]. 3oxpema, ne
npnnonrt ]axinnin o naxnnnnx nncnonxin: xxmo xeprny snaxoxrt npnxpnrom
ninxom ao, npnnamni, npnxpnro ronony rpyna, ne cniunrt npo re, mo
snounnnem yna xinxa. Taxa in]opmanix smenmnrt xono niospmnannx, mo
nosnrnnno nnnnne na xxicrt nponecy ncranonnennx ocon, mo cxona snounn.
Kpnminanicrnuna meronxa nnsnauac, mo narome snauennx y ncranonnenni
annx npo ocoy, mo cxona snounn, nociac sarantnn ananis marepiantno
ocranonxn micnx noi (nxnmuamun cniony xaprnny), mera xxoro ne
xonxpernsanix oxpemnx momenrin, a ncranonnennx oconnnocre nepeynannx
raxo ocon na micni noi (sa naxnnocri nintnoro ocryny o nixpnrnx nxinnx
nepe snounnent nimon uepes nixno r.n.). 3oxpema, cnin cnpo ninany rpyna
nerinnmn sacoamn, nreua s micnx noi crpnxamn ao uepes nixna sa
nixpnrnx nepe, niunenynannx y rpyna crarennx opranin, nepemimennx rpyna
s onoro nnnoro micnx na inme, ne menm nnne, sa naxnnocri nopyu intm
spyunnx nx npnxonannx rpyna micnt, cniunrt npo cxocnnx snounny posymono
nicranom ocoom, ao raxom, mo crpaxac ncnxiunnm saxnopmnannxm [6].
Pesyntrarom poorn s xepenamn in]opmani npo ocoy, mo cxona snounn, c
noyona moeni raxo ocon. Maxcnmantna nannxenicrt o opnrinany
sanexnrt, na ymxy M.. Cerax, ni nennnx ymon. O`cxrnnnnmn ymonamn c
nonnora niopaxent nnacrnnocre ocon y cnii, mo osnonxc nirnopnrn
opas, a cy`cxrnnnnmn oconcrn ocni ]axinnx, oro yminnx intm nonno
nnxopncronynarn in]opmanim, mo micrnrtcx y niopaxennxx, a raxox
niomocri, soyri n nponeci poscniynannx cnpann s inmnx xepen [7].
Mn nirpnmycmo nosnnim A.B. ynonnm ra H.. Hecrepenxa npo re, mo
npnnnsnoro anropnrmy i moo ncranonnennx annx, xxi xapaxrepnsymrt
ocoy, mo cxona snounn. Came nin nepeauac nacrynny uirxy nocnionnicrt:
no-nepme, nnxnnennx ]axrin, no-pyre, na nicrani nnx ]axrin cyxennx npo
i ocon, no-rperc, na nicrani oconnnocre i cyxennx npo ncnxiunn
cran ni uac xntoro nunnennx, no-uernepre, ncranonneni oconnnocri
ncnxiunoro crany c ocnonom ananisy x npnunn, no-n`xre, npannntnn ananis
ncix nepepaxonannx acnexrin osnonxc nncnonnrn npnnymennx npo moxnnni i
nic ocon naani [8].
Hicymonymun yce nnmennxnaene, cni sasnaunrn, s merom yocxonanennx
meronxn poscniynannx snounnin, ra x ycnimnoro nnxopncrannx y npaxrnuni
ixntnocri npaninnnxa npanooxoponnnx opranin cni xopncrynarncx raxnmn
ocnonnnmn xepenamn in]opmani npo ocoy, mo nunnnna snounn, a came:
- cnin, sannmeni na micni noi, xxi niopaxamrt anaromiuni osnaxn
snounnnx;
- cnin, mo ninnamrt ]ynxnionantni xapaxrepncrnxn n ncnxonoriuni
osnaxn snounnnx;
- npemern ra peui, mo nanexart snounnnm;
Institutul de
ANUAR $TIINTIFIC
220
- sminn marepiantno ocranonxn micnx noi, nnxnnxani snounnnnmn ixmn (y
romy uncni xapaxrepncrnxa micnesnaxoxennx, noxanisani i crany rpyna);
- oconnnocri ocon norepninoro (xeprnn).
Ai1epa1ypa
1. Faxnn B.H., Mamomnn R.H. uynxnnonantnt noprper uenonexa n
xpnmnnanncrnxe // Kpnmnnanncrnxa n cyenax +xcneprnsa. K.: PHO MB
VCCP, 1987. Btn. 34. C.13-16.
2. Mannc H. Pexne oexrt rpaconornuecxnx +xcneprns // Connanncrnuecxax
saxonnocrt. 1993. N 1. C. 33-35.
3. 3nnnn A.M. Komnnexcnoe nsyuenne nnunocrn xax ocnona nponecca ee cranonnennx
// uenonex xax ncrounnx xpnmnnanncrnuecxn snaunmo nn]opmannn: Marepnant
ncepoccncxo mexneomcrnenno nayuno-npaxrnuecxo xon]epennnn: n 2 u.
Caparon, 2003. u. 1. C. 25.
4. Poccnncxax E.P. Kpnmnnanncrnuecxn snaunmax nn]opmannx o nnnax npn
paccneonannn xomntmrepntx npecrynnenn // uenonex xax ncrounnx
xpnmnnanncrnuecxn snaunmo nn]opmannn: Marepnant ncepoccncxo
mexneomcrnenno nayuno-npaxrnuecxo xon]epennnn / no pe. A.M. 3nmnna,
M.H. Byxnna: B 2u. uacrt 1. Caparon: CRH MB Poccnn, 2002. C.3-13.
5. Kysnenon H.C. Kpnmnnanncrnuecxoe nosnanne cneon npecrynnennx: Vuenoe
nocone. Exarepnnypr: Hs-no Exarepnnyprcxo ntcme mxont MB Poccnn,
1996. 93c.
6. Ianpnnon R.B., Bypyxnon H.I. Kpnmnnanncrnxa: meronxa paccneonannx
orentntx nnon npecrynnenn: Kypc nexnn / Ho. pe. npo]. H.I. Bypyxnona.
M.: Knnxnt mnp, 2004. 468c.
7. Cera M.. Meroonornx cyeno nenrn]nxannn. K.: HH n PHO MB VCCP,
1970. 256c.
8. ynon A.B., Hecrepenxo H.. Taxrnxa cnecrnenntx ecrnn. Mn.: Btmem.
mxona, 1971. 272c.
VOLUMUL VI
Institutul de
221
KOHHEHHHH PEIAAMEHTAHHH OTHOmEHHH
B CmEPE HHTEAAEKTYAALHOH COBCTBEHHOCTH
B PECHYBAHKE MOAOBA
Bmoeo ABLHHHH, maeucmp npaea, HPHM
The role and importance of intellectual property now is very high. Nowadays grows
quantity and not quality of authors contracts. Thats why we are interested very much in
juridical practices and legislative base.
Moldavian legislative in this sphere is rather youth and demands certain changes, the
process of its development have not yet finished. Accepted laws are not perfect, but I can
mark them as rather positive.
A copyright owner can decide whether or not there will be any use of the copyright
work falling within the scope of the economic rights and, if so, whether he or she will use the
copyright work and/or license one or more other people to use the work. A copyright owner
can also benefit from copyright by selling or agreeing a transfer of copyright to someone
else. Many of the options available to a copyright owner will involve contractual agreements
which may be just as important as the rights provided by copyright law. The right contrac-
tual agreement can minimize the chances of a dispute over use of the copyright work.
Ornnunrentnax uepra nmoro opasonannoro uenonexa +ro snanne saxo-
non crpant, n xoropo on xnner. Ho n Monone ouent uacro rnopuecxax nnu-
nocrt ornnuaercx aconmrntm nesnannem cnonx npan, oxsannocre n nosmox-
nocre. Ionopx o +ro nponeme yxe n XXI nexe, nentsx nepeonennrt ee sna-
unmocrt. Mt xnnem no npemx xonoccantntx nayuntx ocrnxenn, no npemx,
xora nnrennexryantnt yponent pasnnrnx nnunocrn ocrnraer orpomntx nt-
cor. Ceuac noxnnxmrcx raxne orxptrnx n nayunte ocrnxennx, uro sauacrym
saxonoarent npocro ne ycnenaer cosart mpnnuecxym asy nx samnrt npan
anropa. Ho nor napaoxc, - xax rontxo uenonex oxastnaercx n mpnnuecxnx rnc-
xax, on npecrannxer coo na pexocrt nnauennoe spennme. Bmecro roro urot
samnrnrt cex n cno rpy c nomomtm saxona, on npenounraer nycrnrt nce na
camorex. Hpaxrnxa noxastnaer, uro anropon nepexo npocro oxpatnamr nnn
onoxr noxpyr nantna. Ocoenno +ro cranonnrcx noxasarentntm, xora npn-
xonrcx cranxnnartcx c orentntmn anropcxnmn oronopamn.
uacrnuno raxax nerpamornocrt crana pesyntrarom conercxoro anropcxoro
npana, xora anropcxne npana cunrannct nenepeanaemtmn, nn uacrnuno, nn
nonnocrtm. 3ror npnnnnn ornocnncx ne rontxo x nnuntm npanam, no n x nmy-
mecrnenntm npanam. Cunranoct, uro npn saxnmuennn otunoro anropcxoro o-
ronopa anrop nnmt "paspemaer" ncnontsonart cnoe nponsneenne.
Taxnm opasom, axe paspemnn ncnontsonanne nponsneennx no oronopy, an-
rop ocranancx nnaentnem ncex anropcxnx npan, a oprannsannx nnxaxnx anropcxnx
npan ne nonyuana. Hntmn cnonamn, n rpaxancxom oopore anropcxne npana ne
yuacrnonann: nce anropcxoe npano cnonnoct x npany anropa na nonyuenne onpee-
nennoro, nopmnponannoro nosnarpaxennx npn ncnontsonannn nponsneennx.
Institutul de
ANUAR $TIINTIFIC
222
H, xax ormeuamr nccneonarenn, raxoe anropcxoe npano nnonne yonnerno-
pnrentno paorano n ennom xosxcrnennom xomnnexce Conercxoro rocyapcr-
na, re orcyrcrnonana xonxypennnx mexy orentntmn oprannsannxmn, a, na-
npornn, conmanoct crporoe pasenenne ]ynxnn. B +rnx ycnonnxx nnxaxoro
ncxnmunrentnoro anropcxoro npana noome ne rpeonanoct [9, c.12].
B nacroxme crarte orpaxent ocnonnte renennnn pasnnrnx anropcxoro
npana, xoropte nmemr mecro n oreuecrnenno n sapyexno nnreparype, a rax-
xe nponeen ananns, nosnonnnmn oocnonart annym nosnnnm.
Pont n snauenne nnrennexryantno cocrnennocrn, n rom uncne, ncxnmun-
rentntx anropcxnx npan, nocroxnno nospacraer. B cnxsn c +rnm pacrer xonnue-
crno, no ne xauecrno saxnmuaemtx anropcxnx oronopon. Ho+romy, necomnen-
nt nnrepec ntstnaer paccmorpenne n ananns naxonnnmecx mpnnuecxo
npaxrnxn, ntpaorxa pexomenann pemennx nponemntx acnexron.
ecrnymmee saxonoarentcrno o anropcxnx oronopax npnmenxercx nou-
rn yxe uertpnanart ner. 3ro nosnonxer npoanannsnponart ocrarounoe xonn-
uecrno crarncrnuecxnx anntx n cenart onpeenennte ntnot o ero ocronn-
crnax n neocrarxax.
Ionopx o crenenn npopaorannocrn anno remarnxn n mpnnuecxo nnre-
parype pasnnuntx anropon, neoxonmo ormernrt, uro ontmnncrno nccneona-
nn nocnxment n ocnonnom anropcxomy npany n nenom, ]axrnuecxn ne yenxx
nnnmannx nponemarnxe anropcxnx oronopon.
Oexrnnno nonarax, uro nnxaxoe rocyapcrno ne moxer cymecrnonart nso-
nnponanno or mnponoro coomecrna n nenom, neoxonmo onpeennrt omne
nanpannennx pasnnrnx anropcxoro npana, ncnontsyx ontr onee pasnnrtx npa-
nontx cncrem mnpa.
Eme no Bceome exnapannn npan uenonexa 1948 roa nponosrnamaercx:
"Kaxt nmeer npano na samnry ero mopantntx npan n marepnantntx nnrepe-
con, xnnxmmnxcx pesyntrarom nayuntx, nnreparypntx nnn xyoxecrnenntx
rpyon, anropom xoroptx on xnnxercx" [1].
oronopt, cnxsannte c cosannem n ncnontsonannem nponsneenn nnren-
nexryantnoro rnopuecrna, cocrannxmr camocroxrentnym rpynny rpaxancxo-
npanontx oronopon. Onn ns nnx saxnmuamrcx oprannsannxmn (nsarentcrna-
mn, rearpamn, pano- n xnnocrynxmn n r..) n anropamn no nonoy cosannx n
ncnontsonannx nponsneenn rnopuecrna, pyrne nosnnxamr n cnxsn c exrent-
nocrtm xyntrypntx yupexenn, pacnpocrpanxmmnx n ncnontsymmnx npons-
neennx anropon [10, c.58]. Bosmoxnt oronopt mexy rpaxanamn na cosa-
nne n ncnontsonanne nponsneennx nx yonnernopennx nnuntx norpenocre.
Hpnuem ceronx ne oxsarentno ntxonrt nanpxmym na onaarenx anropcxnx
npan. Ha mnponom rnopuecxom ptnxe cymecrnyer mnoxecrno nocpennxon. Ha-
unnamr noxnnxrtcx onn n y nac.
ocrarouno ouennno, uro nomnmo saxonoarentno ast, onxen cymecr-
nonart n nanaxennt rocyapcrnennt annapar, exrentnocrt xoroporo na-
npannena na paspemenne nponem no nyrn or nauana rnopuecxoro nponecca o
nanexamero o]opmnennx nosnnxmero npana, ro ecrt ero perncrpannn n nocne-
ymmym ero peannsannm.
VOLUMUL VI
Institutul de
223
B 2004 roy n Pecnynnxe Monona na ocnonannn Hocranonnennx Hpann-
rentcrna Pecnynnxn Monona tn yrnepxen Vcran n crpyxrypa Iocyapcr-
nennoro Arenrcrna Hnrennexryantno Cocrnennocrn. Ono tno cosano co-
rnacno crarte 163 Koexca o nayxe n nnnonannxx Pecnynnxn Monona nyrem
cnnxnnx rocyapcrnenntx npenpnxrn Iocyapcrnennoro arenrcrna no oxpa-
ne npomtmnenno cocrnennocrn n Iocyapcrnennoro arenrcrna no anropcxnm
npanam, cran nx npanonpeemnnxom [5].
Iocyapcrnennoe arenrcrno ocymecrnnxer cnom exrentnocrt n coornercr-
nnn c Koncrnrynne Pecnynnxn Monona, Koexcom o nayxe n nnnonannxx,
pyrnmn saxonoarentntmn axramn, Vxasamn Hpesnenra pecnynnxn Mono-
na, nocranonnennxmn n oponancamn Hpannrentcrna, mexynapontmn corna-
mennxmn n onacrn oxpant nnrennexryantno cocrnennocrn, ono ns cropon
xoroptx xnnxercx Pecnynnxa Monona.
Arenrcrno xnnxercx mpnnuecxnm nnnom, nesanncnmo n npnnxrnn pemenn,
xacammnxcx npanono oxpant oexron nnrennexryantno cocrnennocrn.
Arenrcrno ntaer or nmenn rocyapcrna oxpannte oxymenrt n npecrannxer
Pecnynnxy Monona no Bcemnpno Oprannsannn Hnrennexryantno Cocr-
nennocrn, n pyrnx mexynapontx n mexnpannrentcrnenntx oprannsannxx no
oxpane nnrennexryantno cocrnennocrn, noepxnnaer c nnmn, a raxxe c npo-
]nntntmn oprannsannxmn pyrnx crpan ornomennx corpynnuecrna.
Iocyapcrnennoe Arenrcrno Hnrennexryantno Cocrnennocrn ntnonnxer
cneymmne ocnonnte ]ynxnnn:
1) oprannsyer n ocymecrnnxer npanonym oxpany nnrennexryantno cocr-
nennocrn na reppnropnn Pecnynnxn Monona;
2) paspaartnaer n ntnnraer npenoxennx, ornocxmnecx x rocyapcrnen-
no nonnrnxe n nannonantnomy saxonoarentcrny n onacrn nnrennexryantno
cocrnennocrn;
3) oecneunnaer ynpannenne n ]ynxnnonnponanne nannonantno cncremt
nnrennexryantno cocrnennocrn n coornercrnnn c ecrnymmnm saxonoa-
rentcrnom Pecnynnxn Monona, a raxxe mexynapontmn oronopamn, n xo-
roptx yuacrnyer Pecnynnxa Monona;
4) paspaartnaer npenoxennx no pasnnrnm nannonantno cncremt nnren-
nexryantno cocrnennocrn n ocymecrnnxer xonrpont ntnonnennx n conme-
nnx saxonoarentcrna Pecnynnxn Monona n mexynapontx cornamenn n
anno onacrn;
5) ocymecrnnxer amnnncrpnponanne, coxpannocrt, pasnnrne n ncnontsona-
nne as anntx n onacrn nnrennexryantno cocrnennocrn nyrem mexyna-
ponoro omena n npnoperenn, oecneunnaer ocryn, nxnmuax anromarnue-
cxn n nannonantnte n mexynaponte ast anntx;
6) paspaartnaer, xoopnnnpyer n ntnonnxer nporpammt pasnnrnx n co-
rnamennx o corpynnuecrne c ananornuntmn neomcrnamn pyrnx crpan n mex-
ynapontmn oprannsannxmn n anno onacrn, paspaartnaer n nnepxer npo-
rpammt reopernuecxo n npaxrnuecxo nororonxn n yconepmencrnonannx cne-
nnanncron n onacrn nnrennexryantno cocrnennocrn;
Institutul de
ANUAR $TIINTIFIC
224
7) perncrpnpyer pesyntrart nccneonann nayuno-nccneonarentcxnx n nn-
nonannonntx oprannsann (oexrt nnrennexryantno cocrnennocrn);
8) ntnonnxer pyrne ]ynxnnn n oxastnaer ycnyrn n anno onacrn n coor-
nercrnnn c ecrnymmnm saxonoarentcrnom.
Pesyntrarom exrentnocrn arenrcrna xnnxercx nnornoe corpynnuecrno c
mexynapontmn oprannsannxmn, raxnmn xax Bcemnpnax Oprannsannx Hnren-
nexryantno Cocrnennocrn (BOHC), Bcemnpno Toprono Oprannsanne, a
raxxe Oprannsanne no oxpane nnrennexryantno cocrnennocrn Pymtnnn
(OSIM). ocrarouno nnoornopntm xnnxercx yuacrne n n pasnnunoro poa ce-
mnnapax n rpennnrax. Hpaxrnxa nnocrpanntx npanontx cncrem aer nonxrt,
uro nontmenne nnrennexryantnoro yponnx +ro xnnax npenoctnxa nx pasnn-
rnx anropcxoro npana. Arenrcrno xnnxercx peantntm nncrpymenrom nx npone-
ennx n xnsnt saxonoarentno nnnnnarnnt, nx ocymecrnnennx, nanpnmep,
neonymennx n nsarentcxom ene monononnsannn, nx cosannx n yxpennennx
nayuno, rexnnuecxo n oprannsannonno-npanono ast.
Ionopx o mexynapono samnre xacarentno nmtx oxsarentcrnenntx
npanoornomenn, nentsx ne oparnrtcx x mnpontm npaxrnxam, x rem mexanns-
mam, xoropte tnn cosant ncxox ns nyx noxonenn nenoro pxa crpan. uro
xacaercx name remt, ecrecrnenno, npexe ncero, nao oparnrtcx x Bcemnp-
no Oprannsannn Hnrennexryantno Cocrnennocrn, ee xparxo ncropnn,
npenoctnxax cosannx n nene pan xoroptx ona cosananact.
Bcemnpnax Oprannsannx Hnrennexryantno Cocrnennocrn (BOHC) +ro
cnennannsnponannoe yupexenne Oprannsannn Oennenntx Hann. Ee ex-
rentnocrt nocnxmena pasnnrnm canancnponanno n ocrynno mexynapo-
no cncremt nnrennexryantno cocrnennocrn, xoropax oecneunnaer nosna-
rpaxenne sa rnopuecxym exrentnocrt, crnmynnpyer nnnonannn n nnocnr
nxna n +xonomnuecxoe pasnnrne, conmax npn +rom nnrepect omecrna.
BOHC tna cosana Konnennne BOHC n 1967 roy n nonyunna manar or
cnonx rocyapcrn unenon na coecrnne oxpane nnrennexryantno cocrnen-
nocrn no ncem mnpe nyrem corpynnuecrna mexy rocyapcrnamn no nsanmoe-
crnnn c pyrnmn mexynapontmn oprannsannxmn. Bra xnaprnpa naxonrcx
n Xenene, Bnenapnx.
Hpecrannxercx nenosmoxntm npn paccmorpennn +ro remt ne cxasart n o
Mexynapontx xonnennnxx, xoropte nanpannent na ocymecrnnenne samnrt
nnrepecon anropa n noompenne x pasnnrnm nnrennexryantno cocrnennocrn.
3ro Bcemnpnax xonnennnx no anropcxomy npany or 6 cenrxpx 1952 roa n
Fepncxax xonnennnx no oxpane nnreparypntx n xyoxecrnenntx nponsneenn
or 9 cenrxpx 1886 roa. annte mnorocroponnne oronopa crpoxrcx na npnn-
nnne nannonantnoro pexnma, no naxno nouepxnyrt, uro Fepncxax xonnennnx
nanonee nonno pacxptnaer nonxrne n oexrt nnrennexryantno cocrnenno-
crn, yenxer ropaso ontmee nnnmanne x rpeonannxm npanono oxpant, per-
namenrnpyer cpoxn oxpant nnrennexryantno cocrnennocrn nanonee uerxo,
npennctnax ntnonnenne ontmero xonnuecrna ]opmantnocre n nenxx oec-
neuennx npanono samnrt nponsneennx.
VOLUMUL VI
Institutul de
225
Fepncxax Konnennnx xnnxercx crapeme n naxneme oronopennocrtm
no oxpane nnreparypntx n xyoxecrnenntx nponsneenn. Hocne saxnmuennx,
Konnennnx nperepnena px nsmenenn, nocnenee peaxrnponanne nmeno mecro
n Hapnxe n 1971 roy [3]. Hapannentno c Fepncxo xonnennne ecrnyer eme
ona mnorocroponnxx mexynaponax xonnennnx no anropcxomy npany, a nmen-
no Bcemnpnax xonnennnx o anropcxom npane. Konnennnx tna nonncana n
1952 r., nepecmorpena n Hapnxe n 1971 r. ononpemenno c Fepncxo xonnennn-
e. Kax n Fepncxax xonnennnx, Bcemnpnax xonnennnx crponrcx na npnnnnne
nannonantnoro pexnma. Ona raxxe n onpeenenno crenenn npexnnxer rpe-
onannx mnnnmantno npanono oxpant. Ho +rn rpeonannx nce eme onontno
anexn or rex, xoropte npeycmorpent Fepncxo xonnennne. Cornacno Bce-
mnpno xonnennnn mnnnmantnt cpox ecrnnx anropcxoro npana onpeenen n
25 ner nocne cmeprn anropa [2].
Hsyuenne anno remt nosnonnno onpeennrt px nponem, cymecrnymmnx
n c]epe ecrnnx anropcxnx oronopon, n nontrxy saxonoarenx onee nnn me-
nee nonno pemnrt nx. Tax, n cnyuae nosnnxnonennx pasnornacn n nexcnocre
no nonoy coepxannx anropcxoro oronopa ecrnyer npesymnnnx: Bce npana
na ncnontsonanne nponsneennx, npxmo ne nepeannte no anropcxomy orono-
py, cunramrcx nenepeanntmn [5]. 3ro ono ns npoxnnenn saxonoarentno
ntpaxenno saort omecrna o ncnontsonannn oexron nnrennexryantno
cocrnennocrn rontxo c cornacnx onaarenx +roro npana.
Cneonanne nasnanntm nocrynaram ne ncxnmuaer xomnnexc nponem, nos-
nnxammnx ns anropcxo-npanontx ornomenn. 3ect npoxnnxercx nexoropax ne-
ocxasannocrt nopm ecrnymmero saxonoarentcrna o anropcxom npane, n
uacrnocrn o anropcxom oronope.
Hpexe ncero, orcyrcrnne saxonoarentnoro saxpennennx nonxrnx anrop-
cxoro oronopa. Taxax nosnnnx ne cnococrnyer +]]exrnnnocrn nocnpnxrnx
npanontx nopm croponamn.
Onpeenxx cymecrnennte ycnonnx oronopa, saxonoarentcrno ncxonr ns
npnnnnna cnoot oronopa, n coornercrnnn c xoroptm, cropont moryr onpe-
ennrt nx cex n pyrne ycnonnx, ecnn couryr nx raxontmn.
He cranx nentm nonpanne, nponosrnamennoro rpaxancxnm saxonoarent-
crnom npnnnnna cnoot oronopa, cunram, uro nenecoopasno tno t saxpe-
nnrt saxptrt nepeuent cymecrnenntx ycnonn. ymaercx, raxax nosnnnx
nnonne onpanana, nocxontxy ona xnnnact t rapanrom oecneuennx npan n nn-
repecon cropon.
H nce-raxn, necmorpx na px nepemenntx nponem n ecrnymmem saxono-
arentcrne ornocnrentno oronopntx ornomenn, nce +ro ne ymanxer ponn an-
ropcxoro oronopa. H npexe ncero, cneyer yunrtnart ro nnnxnne, xoropoe
anropcxn oronop oxastnaer na peannsyemte ornomennx.
B pasnnrtx crpanax nnrennexryantnax cocrnennocrt oxpanxercx n npanom
xonnponannx, n onee xecrxnmn nopmamn mexynaponoro npana, samnmam-
mnm ee or xocnennoro ncnontsonannx. Hpnnepxennocrt nono Monont nop-
mam n npnnnnnam mexynaponoro npana nanonee nocneonarentno n mpnn-
uecxn nectma coepxarentno npoxnnnact n paspaorxe n npnnxrnn rexcra ntne
Institutul de
ANUAR $TIINTIFIC
226
ecrnymme Koncrnrynnn Pecnynnxn Monona. Ona nponosrnamaer, uro o-
menpnsnannte npnnnnnt n mexynaponte oronopt Pecnynnxn Monona
xnnxmrcx cocranno uacrtm ee npanono cncremt. Ecnn mexynapontm oro-
nopom, cropono xoroporo xnnxercx Pecnynnxa Monona, ycranonnent nnte
npannna, uem npeycmorpennte saxonom, ro npnmenxmrcx npannna mexyna-
ponoro oronopa. 3ra xomnnexcnax xoncrnrynnonnax nopma yxe cnonm coep-
xannem n maxcnmantno crenenn cnococrnyer rapmonnsannn nnyrpennero
monancxoro saxonoarentcrna n nopm mexynaponoro npana, uro, no moemy
mnennm, xnnxercx ono ns ocnonntx nene exrentnocrn Bcemnpno Oprann-
sannn Hnrennexryantno Cocrnennocrn.
Oomax nce ntmecxasannoe, moxno cenart nexoropte ntnot. Honxrne
nnrennexryantnax cocrnennocrt nmeer na ocnonntx snauennx: xax rpax-
ancxo-npanono nncrnryr n xax conoxynnocrt cyexrnnntx npan cosarenx na
pesyntrar ero rnopuecxo exrentnocrn. Hpano nnrennexryantno cocrnenno-
crn n snauennn rpaxancxo-npanonoro nncrnryra +ro conoxynnocrt npanontx
nopm, xoropte perynnpymr omecrnennte ornomennx n c]epe cosannx n nc-
nontsonannx pesyntraron nnrennexryantno exrentnocrn.
Vunrtnax orentnte xnnte neocrarxn saxonoarentcrna o nnrennexry-
antno cocrnennocrn, ero nce xe cneyer onennrt nosnrnnno. Fesycnonno, ono
rpeyer antnemero yconepmencrnonannx. B nponecce npnmenennx saxonoa-
rentcrna o nnrennexryantno cocrnennocrn ntxnnnnct n ntxnnxmrcx ero yxsnn-
mte mecra, necornaconannocrn n r.. Onaxo pasnnrne saxonoarentcrna, cncremt
nopmarnnno-npanontx axron nponecc nocroxnnt, nnamnunt, xnnxercx onnm
ns ocnonntx, npnopnrerntx nanpannenn exrentnocrn rocyapcrna. 3axonoa-
rentcrno onxno oropaxart re npeopasonannx, xoropte nponcxoxr n omecrne,
pearnponart na nsmenennx n +xonomnuecxom nonoxennn rocyapcrna, npeocran-
nxrt nosmoxnocrt rpaxanam nonnocrtm peannsontnart cnon npana.
3axonoarentcrno Monont o nnrennexryantno cocrnennocrn ocrarouno
monoo n ero cranonnenne nponcxonr ononpemenno co cranonnennem rocyapcr-
nennocrn n ]opmnponannem npanonoro rocyapcrna. Hecmorpx na nannune ecr-
nymmnx saxonon n Monone o nnrennexryantno cocrnennocrn nentsx cxasart,
uro nponecc cranonnennx saxonoarentcrna no +romy nonpocy sanepmen.
B annt momenr n Pecnynnxe Monona ner nponecc rapmonnsannn nop-
marnnno-npanono ast n c]epe nnrennexryantno cocrnennocrn. C +ro ne-
ntm Iocyapcrnennoe Arenrcrno Hnrennexryantno Cocrnennocrn nocroxnno
paspaartnaer ononnennx n nsmenennx n yxe cymecrnymmne saxont, raxnm
opasom, nponcxonr nponecc yconepmencrnonannx saxonoarentno ocnont n
Monone. C npnnxrnem coornercrnymmnx nsmenenn craner nosmoxntm npn-
nnxenne yponnx omecrnenntx ornomenn n c]epe nnrennexryantno cocr-
nennocrn n Monone o yponnx, cymecrnymmero n crpanax c onee pasnnro
+xonomnxo. Cocrnennnxam npan na oexrt nnrennexryantno cocrnenno-
crn yyr npeocrannent rapanrnn rocyapcrnenno samnrt nx npan, yyr
cosant ycnonnx nx cymecrnonannx nnnnnnsonannoro ptnxa nnrennexryant-
no cocrnennocrn.
VOLUMUL VI
Institutul de
227
Bce +rn xnmuente nponemt moryr trt pement rontxo c nomomtm xon-
]nxannn saxonoarentcrna o nnrennexryantntx npanax. Hont +ran pasnnrnx
saxonoarentcrna oycnonnen rem, uro nce nnt pesyntraron nnrennexryantno
exrentnocrn ntmnn na ptnox.
Hrax, npnopnrerntmn, na mo nsrnx, ocramrcx cneymmne nanpanne-
nnx: nnecrn nxna n yconepmencrnonanne saxonoarentcrna, nororonnrt
cnennanncron x npnmenennm +rnx saxonon, npnnneut nnnmanne omecrnen-
nocrn x +ro nponeme.
Bnnnorpaqnn
1. Bceomax exnapannx npan uenonexa 1948 roa. //http://www.garant.ru
2. Bcemnpnax xonnennnx o anropcxom npane or 6 cenrxpx 1952 roa.
//http://www.copyright.ru
3. Fepncxax xonnennnx o oxpane nnreparypntx n xyoxecrnenntx nponsneenn or
9 cenrxpx 1886 roa. //http://www.copyright.ru.
4. Koncrnrynnx Pecnynnxn Monona npnnxra 29.09.1994 roa. B: Monnropyn O]n-
unan N 1 or 12.08.1994 roa.
5. Koexc Pecnynnxn Monona o nayxe n nnnonannxx 2004 roa. B: Monnropyn
O]nunan N 125-129 or 30.07.2004 roa.
6. 3axon Pecnynnxn Monona O anropcxom npane n cmexntx npanax N293-XIII,
or 23.11.1994 roa. B: Monnropyn O]nunan N 13 or 02.03.1995 roa.
7. 3axon Pecnynnxn Monona O nsarentcxom ene N 939-XIV or 20.04.2000
roa. B: Monnropyn O]nunan N 70-72 or 22.06.2000 roa.
8. 3axon Pecnynnxn Monona O pacnpocrpanennn +xsemnnxpon n ]onorpamm
N1459-XV or 14.11.2002 roa. B: Monnropyn O]nunan Pecnynnxn Monona N
11-13 or 31.01.2003 roa.
9. Acra]ten C.B. Anropcxn oronop n Pu // Mnp npana. N8, 2001r., 46 c.
10. Fopoxonnu, H.; Monacrtpcxax, A.; Tpoxona M. Bama nnrennexryantnax cocrnen-
nocrt. - Canxr-Herepypr, nsarentcrno Cnono, 2001 ro. 415 c.
11. Maxcnmona, H. nnxercx nn anropcxn oronop saxasa oronopom nopxa? // Hn-
rennexryantnax cocrnennocrt: anropcxoe npano n cmexnte npana. N2. 2001ro.
42-68 c.
12. Crenanona, O. Hepeaua anropcxoro npana no oronopy. // Hnrennexryantnax co-
crnennocrt: anropcxoe npano n cmexnte npana. N1. 2002 ro. 180 c.
13. http://www.yurpractika.com/
14. http://www.russianlaw.net/law/acts/z21.htm
15. http://www.garant.ru/nav.php?pid=639&ssid=53
16. http://www.copyright.ru.
Institutul de
ANUAR $TIINTIFIC
228
IMPORTANTA JURIDIC A ACTELOR
CONFERINTELOR INTERGUVERNAMENTALE
Dorina BALAN, master n drept, IRIM
The reslarch, bound to the organizatorical forms uithin of whose it is proceeding the
multilateral diplomacy, involes a lot of dificultes. Not by accident, indiferend of fact that the
international conferens are often applied in the diplomatical relations, tiel nowadays multi-
ple problems bound to the their conveninq and progress werwnt studied in the necessary
order by the science of international law. Of Course,in a way, these problems, were tackled
by the law scientists from different states, but concering their works, ingeneral, and concer-
ing concrete conclusitions, it was reflected just that fact that they didnt mentioned the evi-
dent difference between the folloreing institutions of the international law: inter-
gouvernment negociations, international conferences and international organizations.
Deseori conferintele interguvernamentale sunt convocate pentru ncheierea
tratatelor (conventiilor) internationale privind diferite ntrebri speciale de
colaborare international n domeniul politic, economic, tehnico-stiintific, social,
cultural s. a.
Denumirile tratat si conventia cuprind acordurile interstatale, care au o form
traditional. Diferenta ntre denumirile tratatelor internationale nu au important juridic.
Pentru determinarea acordurilor internationale multilaterale cu caracter general
este folosit notiunea de conventie. Printre astfel de acorduri putem numi
conventiile, adoptate de ctre 1 Conferint ONU pentru dreptul maritim din 1958
(Conventia privind apele teritoriale si zonele conexe, Conventia privind largul mrii,
Conventia privind pescuitul si protectia resurselor vii ale mrii si Conventia privind
selful continental), Conventia de la Viena din 1961 privind relatiile diplomatice,
Conventia de la Viena din 1963 privind relatiile consulare, Conventia de la Viena din
1969 privind dreptul tratatelor, Conventia de la Viena din 1975 privind reprezentarea
statelor n relatiile lor cu organizatiile internationale cu caracter universal s. a. [1, p.40]
Dar nu trebuie de uitat, c, de regul, conferintele de codificare se ncheie doar
cu adoptarea (aprobarea) textelor conventiilor respective, ceea ce nc nu implic
obligativitatea acestor conventii pentru statele participante la ele. Asemenea
adoptare (aprobare), n opinia lui A.N.Talalaev, se exprim printr-o procedur
special de votare, prin intermediul creia reprezentantii mputerniciti ale statelor si
exprim acordul cu formulrile textului tratatului, si nseamn, c acest text se
stabileste definitiv si de aceasta primul stadiu de coordonare a vointelor statelor, n
procesul de creare a normelor juridico-internationale respective, poate fi considerat
terminat.
Al doilea stadiu al acestui proces, care include recunoasterea de ctre state a
acestor norme ca fiind juridic obligatorii, const din actiunile individuale ale statelor
(semnarea, ratificarea sau aprobarea, acceptarea, aderarea si depozitarea
instrumentelor respective).
Delegatia voteaz pentru textul unei sau altei conventii, avnd n vedere, c
prevederile care se contin n conventie ulterior vor deveni norme ale dreptului
VOLUMUL VI
Institutul de
229
international. ns aceasta nu implic statului, pe care ea l reprezint, obligatia de a
ratifica aceast conventie. Conventia care nu a fost semnat poart caracterul de
proiect. Statele participante la conferint au alternativa de a accepta conventia n
forma n care ea exist, de a cere modificri, de a formula rezerve sau de a se abtine
de la aderare, temporar ori definitiv. n afar de aceasta, textul adoptat poate fi
revizuit, examinat din nou sau modificat n cadrul altei conferinte. [2, p.101]
n scopul evitrii situatiilor complicate pentru state, conventia uneori nu se semneaz
n timpul nchiderii conferintei, dar se deschide spre semnare. n acest mod, Conventia de
la Viena din 1961 privind relatiile diplomatice, a fost deschis spre semnare doar dup
nchiderea conferintei: pn la 31 octombrie 1961 la ministerul afacerilor externe al
Austriei si pn la 31 martie 1962 la sediul ONU din New York.
Conventiile, adoptate de ctre conferint, pot deveni obligatorii pentru statele
participante ndat din momentul semnrii, ratificrii sau aprobrii lor, sau ntr-un
termen expres stabilit, dup depozitarea unui numr anumit de instrumente de
ratificare, aprobare sau acceptare. Lipsa vointei de a semna sau de a ratifica
conventia nseamn, c statul refuz s se considere obligat prin prevederile
conventiei. Cea mai hotrt form de refuz - este absenta reprezentantului statului
n momentul semnrii conventiei, dac ea nu este conditionat de pricini tehnice.
Anume n acest mod si-au exprimat dezacordul su cu textul tratatului separat de
pace cu Japonia, delegatii URSS, a Poloniei si a Cehoslovaciei, n cadrul conferintei
de la San Francisco din l951. [3, p.23]
n timpul semnrii actelor cu caracter multilateral, statele participante, cum deja
am mentionat, pot s formuleze rezerve, care vor fi n vigoare pentru aceste state si
alte state, care vor recunoaste aceste rezerve. Dup semnare, de regul, urmeaz
ratificarea, care parcurge printr-o procedur care difer de la stat la stat, n
dependent de cerintele constitutiei si a altor acte juridico-statale de baz ale fiecrui
stat. n acele cazuri, cnd pe parcursul procedurii de ratificare sunt naintate pretentii
serioase fat de anumite conditii ale acordului, de asemenea pot fi formulate rezerve.
Conventiile, aprobate n cadrul conferintelor, convocate n cadrul sau sub egida
ONU, se remit spre depozitare, de obicei secretarului General al ONU, care n
calitate de depozitar comunic textul oficial al conventiei statelor membre ale ONU
si adun semnturile, si de asemenea instrumentele de ratificare sau aderare la
conventie, din partea statelor. Dup cum deja am mentionat, conventia poate s
prevad, c va intra n vigoare dup depozitarea unui numr de instrumente de
ratificare. Din aceasta reiese, c, dac numrul prevzut nu s-a atins (si dac s-a
atins, dar dup aceasta n-a expirat termenul stabilit), atunci statele, care au ratificat
conventia, nc nu sunt obligate prin prevederile conventiei, deoarece ea nu a intrat
n vigoare. La fel pot fi prevzute si alte conditii de intrare n vigoare a conventiilor.
[4, p.399]
n trecut erau destul de frecvente cazurile, cnd statele particip la lucrrile
conferintei, semneaz conventii, iar dup aceasta, sau le ratific dup expirarea unei
perioade considerabile de timp, sau nu le ratific n general. Ca rezultat apreau
conventii, care timp ndelungat nu intrau n vigoare sau aveau un numr prea mic de
prti. Trebuie de mentionat c asemenea situatie se poate ntlni si n prezent.
Examinnd acest fenomen, savantul francez F.Cahier 1-a numit criza de
ratificare. Starea nesatisfactoare a etapei de realizare a hotrrilor, adoptate de
Institutul de
ANUAR $TIINTIFIC
230
ctre conferintele de codificare, a fost mentionat si n cadrul examinrii de ctre
Comisia ONU pentru dreptul international a raportului cu privire la etapa de
ncheiere a activittii de codificare a dreptului international.
VOLUMUL VI
Institutul de
231
Care totusi sunt cauzele care provoac acest fenomen?
Rspunznd la aceast ntrebare trebuie de tinut cont de principiul politico-
juridic de baz principiul suveranittii statelor. Fiecare stat este suveran n
rezolvarea ntrebrii legate de recunoasterea prevederilor oricrei conventii n
calitate de norme ale dreptului international. Decizia statului de a ratifica sau nu vre-
o conventie, este conditionat de un complex ntreg de factori politici interni si
externi, si de asemenea de continutul concret al acordului international. [5, p.401]
O evidentiere aparte merit continutul proiectului conventiei. n cazurile, cnd el
reflect pozitiile tuturor statelor, cnd prevederile lui corespund principiilor general
recunoscute ale dreptului international, asemenea conventie are toate sansele s fie
ratificat de ctre majoritatea statelor participante. Exemplu al unui astfel de
document poate servi Conventia de la Viena din 1975 privind reprezentarea statelor
n relatiile lor cu organizatii internationale cu caracter universal.
Uneori examinarea repetat a conventiei semnate, determin statul de a refuza s-
o ratifice. Cum mentioneaz A.N.Talalaev, refuzul de a ratifica conventia nu se
consider ca fiind o nclcare a dreptului international. ns acele refuzuri care nu
sunt ntemeiate, mpiedic dezvoltarea colaborrii internationale.
Dac vreun stat admite ntrzierea de mai multi ani a ratificrii sau chiar refuz
de la ea, aceasta este explicat, n primul rnd, de pricinile politico-juridice. n calitate
de exemplu poate servi refuzul unui sir de state capitaliste de a ratifica statutul de la
Havana, care urma s instituie Organizatia International a Comertului. Cauzele, care au
determinat statele respective de a refuza instituirea OMC, au fost critica, n cadrul OMC,
practicii relatiilor inechitabile cu statele mai slab dezvoltate, perspectiva lichidrii
restrictiilor discriminatorii aplicate fat de statele slab dezvoltate, perspectiva
recunoasterii egalittii n relatiile economice a tuturor statelor lumii. [6, p.45]
Cel mai strident exemplu reprezint SUA care s-au abtinut timp ndelungat de la
ratificarea majorittii conventiilor n domeniul drepturilor omului. Chiar pn n prezent
SUA n-a ratificat asemenea conventii importante cum sunt: Conventia din 1980 privind
Drepturile Femeii, Conventia din 1976 privind Suprimarea si Condamnarea Crimei de
Aparteid, Conventia din 1976 privind Drepturile Economice, Sociale si Culturale.
Analiznd pricinile, care pot cauza ntrzierea intrrii n vigoare a conventiilor,
nu trebuie s uitm si despre complexitatea procedurii. Cum ne arat practica de
creare a dreptului, statele, reprezentantii crora s-au exprimat pentru adoptarea
conventiei, au votat pentru ea si au semnat-o, mai devreme sau mai trziu o vor
ratifica.
Din momentul intrrii n vigoare a conventiei, normele stipulate n ea devin
norme de drept international, juridic obligatorii pentru statele care le-au recunoscut
n aceast calitate. Conventiile internationale care au intrat n vigoare se
nregistreaz la Secretariatul ONU si se public n culegeri speciale.
Conferintele interguvernamentale contemporane deseori adopt, asupra
obiectului su de activitate, diferite rezolutii, care contin apelri, rugminti,
propuneri si recomandri, adresate statelor (de obicei, indiferent de faptul, dac ele
particip la conferinta dat sau nu) sau/si a organizatiilor inter-guvernamentale
(sau/si ctre organele sau persoanele oficiale ale lor).
n calitate de cele mai evidentiate exemple pot servi rezolutiile, adoptate de ctre
conferintele, convocate sub egida ONU. Astfel conferinta de la Viena din 1961 privind
Institutul de
ANUAR $TIINTIFIC
232
relatiile diplomatice a adoptat rezolutia, care recomanda statelor de a lua msuri,
ndreptate spre restituirea, de ctre colaboratorii misiunilor diplomatice, a daunelor
materiale cauzate de ctre ei n rezultatul accidentelor rutiere. Conferinta de la Teheran
din 1968 privind drepturile omului a adoptat 29 de rezolutii, care contineau rugminti,
propuneri, apelri si recomandri de diferit gen, adresate statelor si organizatiilor inter-
guvernamentale. De exemplu, rezolutia acestei conferinte, cu privire la necesitatea
respectrii drepturilor omului pe teritoriile ocupate, printre altele contine rugmintea,
ctre Comisia pentru drepturile omului, de a monitoriza n continuu aceast problem;
rezolutia cu privire la msurile de asigurare rapid si deplin a lichidrii tuturor formelor
de discriminare rasial n general si a politicii de aparteid n special, contine, n calitate
de un punct al su, apelul ctre Consiliul de Securitate de a aplica fortat aceast decizie,
fat de guvernarea teritoriului international Africa de Sud-vest. [7, p.59]
n rezolutia, cu privire la necesitatea educatiei n spiritul de respectare a
drepturilor si liberttilor fundamentale ale omului, conferinta a recomandat
organelor functionale respective ale ONU si ale institutiilor specializate de a initia
studiul si cercetarea aprofundat a acestei ntrebri si de asemenea i-a propus
secretarului General al ONU de a desfasura o dat la doi ani seminare pentru tineret
n cadrul programului serviciului consultativ n domeniul drepturilor omului.
Conferinta de la Viena privind dreptul tratatelor a adoptat n 1969 rezolutia, care
continea o rugminte ctre Adunarea General a ONU, de a ordona Comisiei pentru
dreptul international a ONU de a ncepe examinarea ntrebrilor, legate de tratate cu
participarea organizatiilor internationale. Convocat de asemenea la Viena n 1975,
conferinta privind reprezentarea statelor n relatiile lor cu organizatiile
internationale, a adoptat si ea un sir de rezolutii. Una dintre cele mai importante este
rezolutia, cu privire la problemele de aplicare a conventiei, adoptate n cadrul
conferintei, n activitatea organizatiilor internationale.
Toate rezolutiile adoptate de ctre conferintele interguvernamentale au caracter
de recomandri. Aceast pozitie este sustinut de majoritatea statelor si de doctrina
juridico-international. Statele participante la conferint, si determin atitudinea
fat de rezolutii n ordine strict individual. Msurile prevzute n aceste rezolutii de
asemenea au caracter de recomandare si prin urmare nu impun statelor obligatii
juridice. [8, p.101]
Totodat, rezolutiile conferintelor interguvernamentale pot fi utilizate la
elaborarea acordurilor si a conventiilor internationale respective. Spre exemplu,
regulile de conduit formulate n aceste rezolutii, pot fi situate la baza articolelor
viitoarelor documente juridico-internationale sau folosite n calitate de izvoare
suplimentare n timpul pregtirii acestor documente.
n afar de aceasta, prevederile rezolutiilor adoptate de ctre conferintele inter-
guvernamentale pot s capete caracter obligatoriu n rezultatul crerii normelor de
drept international prin intermediul obiceiului.
nsusi rezolutiile, n asemenea cazuri, pot fi privite n calitate de un stadiu
anumit n procesul crerii normelor cutumiare ale dreptului international, stadiu
intermediar, prin care procesul de creare a normelor nu se termin.
n unele cazuri, rezolutiile conferintelor sunt folosite ca un mijloc de constatare
sau interpretare a principiilor si a normelor juridico-internationale.
VOLUMUL VI
Institutul de
233
n rezolutii deseori se exprim recunostinta guvernului, sefului si a poporului
statului gazd a conferintei; a secretarului executiv al conferintei si a altor membri ai
secretariatului; a secretarului General al ONU (n acele cazuri, cnd conferinta se
desfsoar m cadrul sau sub egida ONU); Comisiei pentru dreptul international a ONU
si a expertului consultant (adic a raportorului special, care particip la conferintele de
codificare). Astfel, de exemplu, Conferinta ONU cu privire la reprezentarea statelor n
relatiile lor cu organizatiile internationale, care s-a desfsurat n 1975 la Viena, a adoptat
un sir de rezolutii de acest gen: exprimarea de recunostinte expertului consultant;
exprimarea de recunostinte Comisiei pentru dreptul international a ONU; exprimarea de
recunostinte guvernului federal si poporului Republicii Austria. [9, p.111]
Normele, ce se contin n astfel de rezolutii, sunt de unic folosint, se exercit n
momentul adoptrii si pot fi considerate ca fiind norme de curtoazie international.
Rezolutiile, care au caracter de recomandare, deziderat sau rugminte, pot fi
incluse nemijlocit n actul final al conferintei sau s fie anexate la el (n acest caz, n
textul actului final trebuie s se contin lista denumirilor lor).
Pe parcursul examinrii actelor care adopt n cadrul conferintelor inter-
guvernamentale, cele mai mari dificultti impune calificarea juridic a actelor finale.
Indiferent de faptul c nchiderea majorittii conferintelor se soldeaz cu adoptarea
actelor finale, nici n practica international, nici n doctrina juridico-international
nu exist o calificare unic a importantei juridice ale lor.
n literatura juridico-international, n legtur cu aceasta, s-a mentionat, c
actul final reprezint un simplu rezumat sau darea de seam, care totalizeaz
lucrrile conferintei si enumer documentele semnate n cadrul conferintei,
protocolul acceptrii, de ctre statele participante, a rezervelor, naintate la aceste
documente si o form convenabil pentru recomandrile si dezideratele adoptate.
F.Caier, de asemenea, examineaz actul final, fiind o enumerare de acte adoptate de
ctre conferint: conventii, protocoale, recomandri.
Fcnd referint la opinia lui P.Foshille, el scrie, c actul final este un simplu
protocol al lucrului conferintei, care nu implic obligatii ale statelor ce 1-au
semnat. Uneori documentul final era denumit protocol final (Protocol Final, Schluss
Protocol, Protocol de Cloture).
ntrebarea legat de denumirea actului, care va totaliza rezultatele conferintei
(act, protocol sau protocol final), a fost examinat n cadrul I conferinte de pace de
la Haga din anul 1899 si a fost solutionat n favoarea termenului actul final.
Actele finale ale conferintelor interguvernamentale pot contine, n calitate de anex,
textele documentelor internationale adoptate n cadrul conferintelor. [10, p.103]
Semnarea actului final nu se echivaleaz cu semnarea tratatelor enumerate n el
pentru aceasta este necesar o semntur aparte. n timpul semnrii actului final are
loc, cum mentioneaz A.N.Talalaev, doar recunoasterea autenticittii textului
tratatului international adoptat de conferint. Statul participant la conferint
interguvernamental, n momentul semnrii actului final, poate s fac declaratie sau
s nainteze vreo rezerv, ca s exclud pe viitor posibilitatea interpretrii actului n
defavoarea sa sau s-si exprime pozitia asupra vre-unei ntrebri. n actul final poate
fi special prevzut posibilitatea de aderare la el, n viitor, a statelor care n-au
participat la lucrrile conferintei.
Institutul de
ANUAR $TIINTIFIC
234
Procedura de adoptare a actului final, de regul, se termin cu semnarea lui de ctre
reprezentantii statelor participante la conferint si nu prevede o ratificare ulterioar. Prin
acest fapt se explic practica extragerii din actul final a documentelor care trebuie s fie
supuse ratificrii. Spre exemplu, actul final al conferintei de la Viena din 1969 privind
dreptul tratatelor contine n calitate de anex doar declaratii si rezolutii. Textul conventiei
nu numai c este scos n afara actului final, dar nici nu se anexeaz la el.
n actele finale ale conferintelor interguvernamentale contemporane de obicei
sunt expuse faptele de baz ce caracterizeaz activitatea lor: componenta
delegatiilor, denumirile comitetelor conferintei si numrul lor, numrul de sedinte
desfsurate, conventiile si hotrrile adoptate etc. Spre exemplu, actul final al
Conferintei ONU din 1975 cu privire la reprezentarea statelor n relatiile lor cu
organizatiile internationale contine prevederi, referitoare la ordinea de convocare a
conferintei, locul si timpul desfsurrii ei, componenta participantilor, persoanele
oficiale, proiectul de articole, comentarii si observatii la proiectul de articole s. a.
Este evident, c astfel de acte finale reprezint niste buletine ale principalelor
aspecte ale activittii conferintelor inter-guvernamentale. [11, p.40]
De rnd cu aceasta, exist acte finale, nsemntatea crora ar fi gresit de redus
doar la un simplu buletin, protocol sau dare de seam. Cu att mai mult, c n cadrul
conferintelor interguvernamentale, de obicei, se completeaz protocoalele formale
ale sedintelor si de actul final, care efectueaz aceleasi functii, n-ar fi nevoie.
Astfel de acte finale contin nu numai lista documentelor adoptate de ctre
conferint, dar si textele documentelor. De aceea, importanta lor juridic trebuie s
se stabileasc reiesind din continutul acelui acord real, care st la baza lor. Anume
acest acord al statelor participante reflect rezultatul coordonrii vointelor statelor
privind atribuirea prevederilor actului final al anumitei forte juridice. n afar de aceasta,
actul final al conferintei inter-guvernamentale trebuie examinat n contextul normelor
general-recunoscute ale dreptului international si a normelor juridico-internationale, care
se refer nemijlocit la lucrrile conferintei date. G.M.Veliaminov numeste printre
acestea: actele internationale, n baza crora se convoac conferinta dat, regulile de
procedur adoptate de ctre conferint, inclusiv declaratiile si rezervele statelor, fcute n
timpul votrii, si, n sfrsit, rezervele fcute la actul final. Totodat, o atentie deosebit
trebuie s se acorde stabilirii vointelor statelor participante la conferint, prin care se
exprim dorinta lor de a acorda actului final o anumit fort juridic.
Rspunznd la aceast ntrebare, trebuie mai nti de subliniat caracterul unic al
consiliului si, prin urmare, a documentului adoptat de ctre el. Unicitatea acestei
reuniuni a fost determinat de componenta si nivelul de reprezentare a statelor
participante si, de asemenea, de procedura de adoptare a deciziilor (consensus pur)
asupra unui larg spectru de probleme vitale, cu caracter international. Aceasta la rndul
su a adus la adoptarea actului interstatal, cu un caracter unic, cu un mare numr de
probleme abordate, cu o metod deosebit de adoptare a deciziilor si cu nivelul nalt al
reprezentantilor care 1-au semnat. Unicitatea consiliului de la Helsinki si a actului su
final mentioneaz V.K.Sobakin face fr precedent ncercrile de a le situa ntr-una
din rubricile clasificrilor traditionale ale consiliilor internationale si a documentelor
internationale, pentru a determina natura lor juridic. [12, p.123]
ntr-adevr, indiferent de faptul c actul final posed nsemntatea si calittile
unui act juridico-international, el nu este un tratat n sensul strict al acestui cuvnt,
VOLUMUL VI
Institutul de
235
deoarece el nu are cteva trsturi formale ale tratatului: nu trebuie nregistrat,
conform art.102 al Cartei ONU, la Secretariatul ONU, nu contine prevederi finale
referitoare la intrarea n vigoare si termenul.
Institutul de
ANUAR $TIINTIFIC
236
n acelasi timp, conform opiniei lui G.V.Ignatenko, statele nu absolutizeaz
trsturile traditionale ale tratatului international, admitnd unele abateri de la
forma strict a tratatului, si, de asemenea, de la procedura existent de adoptare si
intrare n vigoare a tratatului: se ntlnesc acte de ntelegere fr titlu (acord,
conventie etc.), fr dispozitii finale privind intrarea n vigoare, termenul, ratificarea
si denuntarea. Prevederea cu privire la neobligativitatea nregistrrii de asemenea
nu este esential, deoarece, conform statutului ONU, ea provoac consecinte doar
de procedur (prtile nu pot s fac referinte, n organele ONU, pe un tratat
nenregistrat) si nu are nici o consecint asupra veridicittii si fortei juridice a
unui asemenea tratat. Iat de ce efectund calificarea juridic a Actului final,
trebuie s reiesim nu din faptul prezentei sau lipsei formei traditionale a tratatului,
dar din continutul acordului, care st la baza acestui document international.
Primul punct de vedere ni se pare mai argumentat, de aceea suntem de acord cu
juristul rus Iu.M.Kolosov care scrie: Cnd ntr-un document politic e vorba despre
anumite obligatii, ele ntotdeauna au fort juridic. Obligatiile ca atare poart
caracter juridic, indiferent de forma documentului n care sunt fixate.
Iat de ce, dup prerea noastr, este temei de a vorbi despre Actul final ca
despre un acord international n form simplificat.
Bibliografie
1. Hill N. The Public International Conference. Stanford, 1929.
2. Pastuhov V. A Guide to The Practice of International Conference. Washington. 1945.
3. Nacer-Eddine Ghozali. La negociation diplomatique dans la jurisprudence internationale.
Bruxelles, 1992, Revue belge de droit international, N 2, 1992, vol.XXV.
4. Jean-Daniel Clavel. De la negociation diplomatique multilaterale. Paris, 1991.
5. Alain Plantey. La negociation internationale: principes et methodes. Paris, 1980.
6. Koxennnxon u.H. Kypc mexynaponoro npana. Mocxna. 1972.
7. Tynxnn I.H. Teopnx mexynaponoro npana. Mocxna. 1970.
8. Tynxnn I.H. Ocnont conpemennoro mexynaponoro npana. Mocxna. 1956.
9. Ionyen H.H. Mexynaponte xonrpecct n xon]epennnn. pocnannt. 1975.
10. Baron H.I. Bonpoct mexynaponoro npana n reopnn n npaxrnxe CBA. Mocxna. 1957.
11. Caroy E. Pyxonocrno no nnnomarnuecxo npaxrnxe. Mocxna. 1961.
12. Fnnmenxo H.H. nnnomarnuecxoe npano. Mocxna. 1972.
13. Ianmmxnn F.B. nnnomarnuecxoe npano mexynapontx oprannsann. Mocxna. 1972
14. By xon, Cepe Xan. nnnomarnuecxn nepemonnan n nporoxon. Mocxna. 1974.
15. Tananaen A.H. Mexynaponte oronopt n conpemennom mnpe. Mocxna. 1973.
16. Monuan A.H. Kon]nxannx n pasnnrne mexynaponoro npana. Mocxna. 1972.
17. Bentxmnnon I.M. Hponemt rocyapcrna n npana na conpemennom +rane. Mocxna. 1970
VOLUMUL VI
Institutul de
237
COMPETENTA $EFULUI STATULUI
PRIVIND ORGANIZAREA $I FUNCTIONAREA
AUTORITTILOR PUBLICE
Dorina BALAN, master n drept, IRIM
In most countries, national legislation assigns to the Head of the State powers and obli-
gations in various fields. Head of state has and must have a place and a particular role in
the state. Therefore, and hes competence (duties, powers) should reflect the need to express
in and in behalf of the people. The practice of constitutional mechanism work, the actual
political situation, determines the essential powers to achieve these tasks.
Organizarea si functionarea autorittilor publice este structurat n deplin
conformitate cu principiul separrii celor trei puteri: legislativ, executiv si
judectoreasc. Fiecare dintre aceste trei puteri este investit cu anumite prerogative,
nici una dintre ele neavnd posibilitatea de uzurpare a atributiilor celorlalte puteri.
Este adevrat c ntre organismele care exercit prerogativele unei anumite puteri,
exist legtur functional, colaborare strns, menit s asigure armonia procesului
de conducere social si mpiedicarea abuzului unei puteri fat de alt putere.
Principiul separrii puterilor n stat nu permite a vorbi de un organ suprem al
puterii de stat. Un asemenea organ de stat nu exist si nici nu poate exista. n
aceast ordine de idei, poate fi vorba de organele supreme ale fiecrei dintre
aceste trei puteri si anume: $eful de stat, Parlamentul, Guvernul, Curtea Suprem de
Justitie.
Spre exemplu, n regimurile prezidentiale, ale cror model l reprezint Statele
Unite ale Americii, printre frnele si contragreuttile care-i permit executivului s
influenteze asupra legislativului pot fi mentionate urmtoarele:
1) Presedintele, ca promulgator al legilor, are dreptul de ntoarcere a oricrui
proiect de lege, votat de Camera Reprezentantelor si de Senat, Camerei care l-a
ntocmit. Dac, dup reconsiderare, dou treimi din acea Camer vor fi de acord s
aprobe proiectul, acesta va fi naintat, mpreun cu obiectiile respective
Presedintelui, celeilalte Camere, care de asemenea l va reconsidera si, dac va fi
aprobat de 2/3 din aceast Camer, va fi promulgat.
Practica ns dovedeste c o asemenea majoritate este foarte greu de obtinut;
2) Presedintelui i revine si dreptul de a adresa Congresului mesaje n scopul de
a-i recomanda s examineze orice msur pe care ar socoti-o util si oportun.
Ce-i drept, exist mecanismul ce permite si legislativului s influenteze asupra
executivului. Asa, de exemplu, Congresul voteaz bugetul, n absenta cruia orice
activitate a puterii executive este paralizat.
Tratatele internationale urmeaz s fie aprobate de Senat cu o majoritate de dou
treimi, iar numirile ministrilor si ale altor categorii de functionari ai statului nu pot fi
Icute dect cu avizul si consimtmntul Senatului.
Institutul de
ANUAR $TIINTIFIC
238
Astfel, n trile cu un asemenea regim puterea executiv influenteaz asupra
celei legislative prin dreptul sefului statului de a dizolva n unele cazuri, Parlamentul
sau cel putin Camera aleas a lui. Dat fiind acest fapt, Parlamentul este nevoit s ia
anumite msuri legislative cerute de Guvern.
E drept, c si Parlamentul dispune, la rndul su, de o arm puternic. El poate
provoca demisia Guvernului, fie printr-un vot de nencredere, fie prin refuzul de a
vota bugetul sau o alt lege propus de Guvern.
n aceste conditii seful statului poate primi aceast demisie si forma un nou
Guvern n baza votului de ncredere al Parlamentului sau poate s resping demisia
Guvernului si s dizolve Parlamentul.
n Republica Moldova puterea executiv nu este concentrat n minile unei
singure persoane. Ea poart un caracter bicefal, fiind repartizat att sefului
statului, ct si Guvernului.
Potrivit Constitutiei Republicii Moldova, rolul presedintelui apare ngustat,
comparativ cu rolul acestuia n conditiile regimului prezidential si chiar comparativ
cu rolul Presedintelui n conditiile regimului semiprezidential sau mixt. n acelasi
timp ns, acest rol este mult mai accentuat comparativ cu rolul sefului statului n
conditiile regimului parlamentar.
Astfel, Presedintele Republicii concentreaz n mna lui o serie de atributii, pe
care le execut fr s aib nevoie de concursul altor autoritti. Lui, de exemplu,
conform Constitutiei, i revin urmtoarele atributii: desemnarea unui candidat pentru
functia de prim-ministru si numirea Guvernului pe baza votului de ncredere acordat
de Parlament. (art. 98 al.1, 4); adresarea de mesaje Parlamentului cu privire la
principalele probleme ale natiunii (art. 84); dizolvarea Parlamentului (art. 85);
ndeplinirea atributiilor de comandant suprem al Fortelor Armate (art. 87);
desemnarea unui prim-ministru interimar n conditiile art. 101 al Constitutiei. [1, art.
56].
Ca sef al statului, Presedintele republicii dispune de o serie de ci specifice de
contact cu Parlamentul. Astfel, Presedintele este n drept s participe la lucrrile
Parlamentului si s adreseze acestuia mesaje cu privire la principalele probleme ale
natiunii. n asa mod, parlamentarii pot cunoaste optiunile unui alt reprezentant al
natiunii al sefului de stat. O asemenea confruntare de opinii permite Parlamentului
de a alege varianta optim de solutionare a problemelor. La propunerea Presedintelui
Republicii Moldova, n cel mult 30 de zile de la alegeri se ntruneste Parlamentul.
De asemenea, la cererea Presedintelui Republicii Moldova, a Presedintelui
Parlamentului sau a unei treimi din deputati, Parlamentul se ntruneste si n sesiuni
extraordinare sau speciale.
De asemenea, Presedintele Republicii dispune de un atribut exclusiv
dizolvarea Parlamentului (art. 85). De un asemenea drept seful statului poate dispune
doar n trei cazuri, expres prevzute de Constitutie:
a) n cazul imposibilittii formrii Guvernului;
b) n cazul blocrii procedurii de adoptare a legilor;
c) n cazul imposibilittii alegerii Presedintelui republicii.
VOLUMUL VI
Institutul de
239
Primul caz poate servi drept temei pentru dizolvarea Parlamentului de ctre
Presedintele republicii doar atunci, cnd Parlamentul n termen de 45 de zile de la
prima solicitare si numai dup respingerea a cel putin dou solicitri de nvestitur,
nu acord votul de ncredere pentru formarea Guvernului.
Institutul de
ANUAR $TIINTIFIC
240
Cel de-al doilea caz poate servi temei pentru dizolvarea Parlamentului doar
atunci, cnd ultimul, timp de 3 luni nu-si poate exercita atributiile sale principale,
adic nu adopt nici o lege.
Prevederile ce se refer la primele dou circumstante ce justific dizolvarea
Parlamentului au un caracter dispozitiv, iar a treia situatie un caracter imperativ.
Se subliniaz si faptul c Presedintele poate apela la aceast sanctiune
constitutional numai dup o consultare prealabil a fractiunilor parlamentare. [2,
pag. 32].
Constitutia Republicii Moldova stabileste, de asemenea, si urmtoarele restrictii:
1. n cursul unui an Parlamentul poate fi dizolvat o singur dat.
2. Parlamentul nu poate fi dizolvat n ultimele 6 luni ale mandatului
Presedintelui Republicii Moldova, cu exceptia cazului prevzut la art. 78 alin.(5), si
nici n timpul strii de urgent, de asediu sau de rzboi.
De asemenea, n conditiile legii, Parlamentul poate demite din functie
Presedintele, cu votul a 2/3 din numrul deputatilor alesi, n cazul svrsirii unor
fapte prin care ncalc prevederile Constitutiei. Propunerea de demitere se aduce
nentrziat la cunostinta Presedintelui, care poate da Parlamentului si Curtii
Constitutionale explicatii cu privire la faptele ce i se imput.
O problem aparte prezint ceea ce se refer la conflictul autorittilor publice. n
asemenea cazuri se impune necesitatea unui arbitru, a unui mediator. n majoritatea
statelor lumii un asemenea rol revine sefului statului. n aceast ordine de idei,
mentionm prevederile unor Constitutii ale statelor lumii: Presedintele este seful
statului si reprezint unitatea national (art.87 din Constitutia Italiei); Presedintele
este arbitrul institutiilor politice (art. 30 din Constitutia Greciei); Presedintele
reprezint republica portughez. El garanteaz independenta national, unitatea
statului si functionarea corespunztoare a institutiilor democratice (art. 123 din
Constitutia Portugaliei); Presedintele este seful statului. n aceast calitate el
reprezint Turcia (art. 104 din Constitutia Turciei); Presedintele Republicii
urmreste respectarea Constitutiei. Prin arbitrajul su el asigur functionarea
normal a organelor statului... (art. 5 din Constitutia Frantei); Presedintele
Romniei vegheaz la respectarea Constitutiei si buna functionare a autorittilor
publice. n acest scop, el exercit functia de mediere ntre puterile statului, precum si
ntre stat si societate (art. 80 don Constitutia Romniei). Pot fi aduse citate si din
alte Constitutii, unde este consfintit un asemenea rol al Presedintelui. O situatie
analogic este si n toate statele monarhice. Astfel: Imperatorul este simbolul
statului si al unittii poporului (art. 1 din Constitutia Japoniei); regele este seful
statului spaniol, simbol al unittii si permanentei sale, arbitreaz si modereaz
functionarea institutiilor, este reprezentantul cel mai de seam al statului n relatiile
internationale... [3, art. 56].
Functia de mediator al sefului statului se sprijin, moralmente, pe principiul
legitimrii democratice al Presedintelui. n acelasi timp, constatm c Presedintele
nu este un judector suprem. El apare n calitate de factor reglator n
mecanismul statal, precum si n raporturile dintre stat si societate. n acest scop, pe
de o parte, presedintele vegheaz la buna functionare a autorittilor publice, iar pe de
VOLUMUL VI
Institutul de
241
alt el nlesneste colaborarea autorittilor publice, aplaneaz sau previne relatiile
tensionate dintre acestea ori dintre ele si societate. Presedintele face acest lucru prin:
Institutul de
ANUAR $TIINTIFIC
242
a) convocarea sesiunilor extraordinare;
b) solicitarea Parlamentului de a reexamina unele legi adoptate;
c) sesizarea Curtii Constitutionale;
d) prin adresarea ctre popor ca acesta s-si exprime, prin referendum, vointa cu
privire la probleme de interes national;
e) prin consultarea Guvernului n probleme urgente si de important deosebit;
f) adresarea de mesaje Parlamentului n problemele majore ale natiunii etc.
Mentionm faptul c, desi Presedintelui Republicii Moldova i revin drepturile
enumerate mai sus, el nu este desemnat n statul nostru ca un mediator al puterilor.
Un asemenea rol, conform prevederilor constitutionale, revine Curtii
Constitutionale. Astfel, aliniatul 3 al art. 134 al Constitutiei Republicii Moldova
stabileste urmtoarele: Curtea Constitutional garanteaz suprematia Constitutiei,
asigur realizarea principiului separrii puterii de stat n puterea legislativ, puterea
executiv si puterea judectoreasc si garanteaz responsabilitatea statului fat de
cettean si a cetteanului fat de stat. [4, pag. 46].
De aici rezult urmtoarele: prerogativa de a veghea respectarea Constitutiei nu
trebuie privit doar pasiv, ci ca o atributie efectiv. Fiind sesizat, Curtea
Constitutional se va pronunta asupra constitutionalittii legilor si a unor acte
normative subordonate legii. Actele normative sau unele prti ale acestora devin
nule din momentul adoptrii hotrrii corespunztoare a Curtii Constitutionale.
Aceste hotrri snt definitive si nu pot fi atacate. Ca urmare, nici o autoritate public
nu va putea s se abat de la prevederile constitutionale n ceea ce priveste
activitatea lor normativ.
Bibliografie
1. Constitutia Republicii Moldova din 29 iulie 1994, cu modificrile si completrile
ulterioare; [1, art. 56].
2. Regulamentul Parlamentului, cu modificrile ulterioare, adoptat prin Legea nr. 797-XIII
din 2 aprilie 1996.
3. Arseni Alexandru, Drept constitutional si institutii politice. Vol. I, Teoria Constitutiei,
Chisinu, Print - Color, 1997.
4. Deleanu Ion, Drept constitutional si institutii politice. Tratat, dou volume, Bucuresti,
Europa Nova, 1996; [2, pag.32].
5. Guceac Ion, Curs elementar de drept constitutional, Vol. II, Chisinu, Tipografia
Central, 2004.
6. Muraru Ioan, Tnsescu Simina, Drept constitutional si institutii politice, Bucuresti,
Lumina Lex, 2004.
7. Orlov Maria, Belecciu $tefan, Drept administrativ, Chisinu, 2005.
8. Popa Victor, Drept parlamentar, Chisinu, ULIM, 1999.
9. Popa Victor, Drept public, Chisinu, Academia de Administrare Public, 1998.
10. Creang Ion, Promulgarea legii // Juristul Moldovei, nr. 15(47) din 29 aprilie 1999.
11. Cusmir Marcel, Goriuc Silvia // Consideratii asupra originii si geografiei politice
moderne a institutiei prezidentiale // Legea si viata, Nr.11(155), 2004.
VOLUMUL VI
Institutul de
243
12. Goriuc Silvia // Institutia sefului de stat n Republica Moldova: particularitti //
Materialele Conferintei teoretico-stiintifice internationale. Problemele dezvoltrii
economiei de piat n statul de drept, Materialele Conferintei teoretico-stiintifice
internationale, 17-18 decembrie 2005 , Blti, 2005; [3, art. 56].
13. Smochin Andrei, Institutia prezidential n Republica Moldova: probleme, aspecte
contradictorii // Materialele conferintei stiintifico-practice Edificarea statului de
drept, Chisinu: Transparency International, 2003.
14. Turcan Serghei, Participarea sefului statului la procesul legislativ prin exercitarea
dreptului de veto // Symposia Professorum, Seria Drept, ULIM, 1999.
15. Turcan Serghei, Reglementarea constitutional a procedurii sanctionrii, reexaminrii si
promulgrii legii // Analele $tiintifice ULIM, Seria Drept, 2003, vol. 4, Chisinu,
ULIM, 2004; [4, art. 46].
Institutul de
ANUAR $TIINTIFIC
244
MPCAREA PENAL
PRIN PRISMA ACTULUI JURIDIC CIVIL
Elena BUGUJ, master n drept, IRIM
Reconciliation has get the form through the concludence of an agreement of reconcilia-
tion. The biggest part of the civil agreement are the same by their contents, but maybe defini-
tion of civil agreement ai proper for civil low. More than that, civil agreement is the same
reconciliatioo and legislative definition is made to divide branches of the low.
Pornind de la stipulrile art.109 C.Pen. al RM observm c mpcarea este actul
de nlturare a rspunderii penale care poate interveni n anumite situatii.
Dac e s facem trimitere la prevederile Dictionarului explicativ, mpcarea
nseamn a fi de acord cu cineva; a consim(i [1]. n acelasi moment, expresia de
act concordat mpcrii, reprezint situatia acordului dintre partea vtmat si
infractor, adic a dou persoane, bilateral.
Art.195 Cod Civil al RM indic notiunea de act juridic-Actul juridic civil este
manifestarea de ctre persoanele fizice yi juridice a voinjei ndreptate spre
nayterea, modificarea sau stingerea drepturilor yi obligajiilor civile. n situatia
mpcrii pe cauzele penale suntem n prezenta manifestrii de voint de ctre
persoanele fizice (partea vtmat si persoana ce s-a fcut vinovat de comiterea
infractiunii) fiind orientat spre stingerea raporturilor juridice penale, care n mare
parte sunt legate si de latura civil, deoarece efectele mpcrii trebuie s fie totale,
adic s se rsfrng att asupra actiunii penale, ct si asupra celei civile.
Legea civil impune o serie de conditii care caracterizeaz actul juridic, si anume:
1. Unul din elementele definitorii ale actului juridic civil este manifestarea
de voin(. Avnd drept scop crearea, modificarea ori stingerea unor raporturi cu
alte persoane, vointa autorului actului juridic civil trebuie s fie exteriorizat.
Eficacitatea acestei vointe depinde de posibilitatea altor persoane de a lua cunostint
de ea. Prin manifestare, vointa nceteaz de a mai fi un fenomen subiectiv, devenind
un fapt social, o realitate obiectiv, iar tertii pot lua cunostint de continutul ei si pot
adopta o anumit conduit [2]. Aceast conditie a manifestrii de voint i este
proprie si mpcrii penale, care la fel urmeaz a fi exteriorizat, si mai mult ca att,
manifestarea de voint reprezint punctul de pornire al mpcrii ca cauz de
nlturare a rspunderii penale.
2. Manifestarea de voint trebuie s provin de la un subiect de drept civil -
persoan fizic sau persoan juridic. ntruct actul juridic este un act volitiv,
constient, el poate fi svrsit numai de un subiect care are capacitatea de exercitiu
necesar [3]. Aceleasi prevederi le concluzionm din art.109 alin (3) C.Pen. -
pentru persoanele lipsite de capacitatea de exercitiu, mpcarea se face de
reprezentantii lor legali. Cei cu capacitate de exercitiu restrns se pot mpca cu
ncuviintarea persoanelor prevzute de lege.
3. Manifestarea de voint trebuie s fie ndreptat spre producerea efectelor
juridice: nayterea, modificarea sau stingerea drepturilor yi obligajiilor. Intentia de
VOLUMUL VI
Institutul de
245
a produce efecte juridice este un element necesar al actului juridic civil, astfel nct
aceste efecte nu se pot produce, conform legii, dect dac o asemenea intentie a
existat. Aceast trstur definitorie deosebeste actul juridic civil de faptul juridic
civil, care este svrsit fr intentia de a produce efecte juridice, care ns se produc
n virtutea legii [4]. mpcarea penal, ns, nu poate fi tratat ca un fapt juridic,
deoarece soarta procesului penal depinde de vointa prtilor realizat ntr-un act care
duce la ncetarea procesului.
4. Finalitatea actelor juridice este crearea, modificarea sau stingerea unor
drepturi si obligatii civile concrete. Prin aceast trstur actul juridic civil se
deosebeste de actele juridice din alte ramuri de drept (de exemplu, actul juridic
administrativ) [5]. Aceast trstur, ns, nu este strin mpcrii, deoarece n
urma mpcrii are loc stingerea unor drepturi si obligatii, si anume: se stinge
dreptul prtii vtmate de a cere repararea prejudiciului, a daunei, pe de o parte, iar
pe de alt parte se stinge obligatia persoanei vtmate de a suporta consecintele
negative ale faptei sale. Am putea spune c mpcarea si produce efecte si asupra
drepturilor statului, care apare ca parte tert n situatia dat, deoarece statul este
deczut din dreptul de a mai atrage la rspundere penal persoana vinovat de
comiterea infractiunii.
ntruct, mpcarea poate aprea ntre persoana vtmat, pe de o parte, iar pe de
alt parte - persoana vinovat de comiterea infractiunii, putem conchide c institutia
mpcrii este un act juridic bilateral.
Conform art.196 alin.(3) CC al RM actul juridic bilateral este manifestarea de
voint concordat ntre dou prti.
Este bilateral actul juridic civil care reprezint rezultatul vointei concordate a dou
prti. Actele juridice bilaterale, numite contracte, sunt cele mai frecvent utilizate acte
juridice n dreptul civil. Pe cale de consecint, am putea spune c mpcarea penal este
si ea un contract, deoarece reprezint prin sine un acord juridic bilateral.
Mai mult ca att, CC al RM, n art 1331, contine stipulri cu privire la tranzactie.
n acest context, tranzac(ia este contractul prin care pr(ile previn un proces ce
poate s nceap, termin un proces deja nceput sau rezolv dificult(ile ce
apar n procesul executrii unei hotrri judectoreyti.
Att contractul de tranzactie, n cadrul dreptului civil, ct si mpcarea n cadrul
dreptului penal sunt institutii noi pentru sistemul nostru legislativ, astfel, nct merit
o atentie sporit din partea legiuitorului. n aceast directie, putem face remarca c,
totusi legiuitorul mult mai mult atentie a atras tranzactiei comparativ cu mpcarea.
Toate aceste prevederi ne acord posibilitatea de a interpreta c si mpcarea este o
tranzactie, ns cu reflectie pe cauzele penale.
Desi tranzactia apare drept un contract nou dup adoptarea Codului Civil, totusi
nu putem spune c legislatia nu prevedea un asemenea tip de contract. Astfel, prtile
ntr-un proces, dup prevederile vechiului Cod procesual civil, erau n posibilitatea
de a se mpca asupra litigiului, aceast mpcare servind drept temei pentru
ncetarea procesului. Astzi, ns, reglementarea contractului de tranzactie obtine o
expresie mai clar, deoarece legislatorul stabileste nu doar efectele tranzactiei, ci si
conditiile de validitate ale acesteia, efectele nerespectrii conditiilor contractului de
Institutul de
ANUAR $TIINTIFIC
246
tranzactie etc. Cu alte cuvinte, prin reglementarea tranzactiei nc o dat are loc
ntrirea conditiilor de validitate ale actului juridic civil.
Astfel, pornind de la definitia enuntat n art.1331 Cod civil al RM, n baza
contractului de tranzactie:
a) Prjile pot preveni un proces ce poate ncepe. La aparitia litigiului n
legtur cu faptul c una din eventualele prti la proces si consider nclcat dreptul
su, prtile n litigiu pot initia o procedur de negociere a situatiei create, care are
drept rezultat ncheierea contractului de tranzactie [6].
Institutia mpcrii, ns, indic situatia ncetrii unui proces deja nceput. n
acelasi moment, legea procesual penal prevede cazuri cnd procesul penal poate fi
declansat doar n baza plngerii prealabile a prtii vtmate (art.276 C.Pr.Pen.al
RM). n asemenea situatii, dac persoana care a avut de suferit de pe urma svrsirii
infractiunii nu se adreseaz ctre organele de urmrire penal cu o asemenea
plngere nu va fi declansat procesul penal. Considerm c nedepunerea plngerii de
ctre partea vtmat poate fi interpretat n sine tot ca o mpcare, mpcare
preexistent fazei de pornire a urmrirei penale. Respectiv, si institutia mpcrii
poate preveni un proces ce poate ncepe, cu diferenta c situatia de nedepunere a
plngerii de ctre partea vtmat pe o cauz penal reliefeaz o mpcare ce nu a
devenit cunoscut organelor de drept.
mpcarea prtilor ntr-o cauz penal poate duce la ncetarea procesului deja
nceput, dar asupra cruia nu s-a pronuntat o hotrre nc definitiv. Aceast
conditie i este caracteristic si contractului de tranzactie, fapt rezultat din
interpretarea notiunii legale a contractului de tranzactie.
b) Prjile pot duce la ncetarea procesului nceput deja, dar asupra cruia nu
s-a pronunjat nc o hotrre. Aceast prevedere este proprie si mpcrii penale. n
acelasi moment, pare a fi incorect situatia de neindicare de ctre legiuitor n
contractul de tranzactie a categoriei de hotrre ce urmeaz a fi pronuntat,
rezervndu-ne posibilitatea interpretrii de a ncheia un asemenea contract fie n
prim instant, n instanta de apel sau de recurs, adic pn la momentul rmnerii
definitive a hotrrii judectoresti. Exact aceeasi concluzie o putem deduce din
interpretarea art. 109 alin (2) C.Pen. RM- mpcarea produce efecte juridice din
momentul pornirii urmririi penale si pn la retragerea completului de judecat
pentru deliberare. Nici n aceast norm nu se indic instanta care urmeaz s
delibereze, aceasta putnd fi prima sau deliberare realizat n rezultatul cilor de
atac.
Prin contractul de tranzactie prtile, care au fost deja atrase ntr-un proces civil
sau chiar cele atrase ntr-un proces penal, dar n ce priveste cauza civil pot conveni
asupra ncetrii procesului civil si, respectiv a cauzei civile [7].
n jurul celor expuse, putem axa ideia c contractul de tranzactie poate fi propriu
unui proces penal indiferent de faptul dac prtile s-au mpcat sau nu pe cauza
penal, el fiind propriu doar n ceea ce priveste actiunea civil ntr-o cauz penal.
Astfel, pot exista situatii cnd ntre partea vtmat si vinovat s existe mpcare ca
act de nlturare a rspunderii penale, iar n ceea ce priveste actiunea civil prtile
pot ncheia contractul de tranzactie, care ar confirma imposibilitatea valorificrii pe
viitor a intereselor de ctre cel ce a avut de suferit de pe urma comiterii faptei
VOLUMUL VI
Institutul de
247
ilegale. Aceasta nu este prevzut de lege, dar avnd n vedere interpretarea
contractului de tranzactie, nici nu este interzis.
Institutul de
ANUAR $TIINTIFIC
248
Pornind de la faptul c tranzactia face parte din categoria de contracte, acesteia i
sunt caracteristice toate clauzele contractului.
n Capitolul II al Titlului II CC al RM sunt enuntate conditiile de validitate ale
actului juridic, care considerm c n ntregime caracterizeaz mpcarea n cauzele
penale.
Astfel, n primul rnd:
- urmeaz s existe consimjmntul.
Conform art.199 CC al RM, consimtmntul este manifestarea, exteriorizat, de
voint a persoanei de a ncheia un act juridic. Consimtmntul este valabil dac
povine de la o persoan cu discernmnt, este exprimat cu intentia de a produce
efecte juridice si nu este viciat. mpcarea presupune c persoana care doreste de a
se mpca trebuie s aib facultatea de a ptrunde, de a judeca si de a aprecia
lucrurile la justa lor valoare. Persoanele implicate n actul de mpcare trebuie s
constientizeze actiunile sale, s-si dea seama de urmrile lor si s le doreasc n
cunostint de cauz, ceea ce este propriu si subiectilor de drept civil.
- manifestarea de voinj trebuie s fie recepjionat de cealalt parte.
Receptia vointei, de regul, are loc prin nceperea ndeplinirii sau nendeplinirii
anumitor actiuni. Aceast manifestare de voint n sensul ncetrii urmrirei penale,
urmeaz a fi adus la cunostinta organelor de drept pentru a atrage dup sine
consecintele juridice corespunztoare. n majoritatea cazurilor, ns, organele de
urmrire penal sau instanta de judecat afl mai trziu despre rezultatele negocierii
n aceast directie, deoarece acceptarea mpcrii n toate cazurile este precedat de
procese psihice de analiz ce conditioneaz luarea unei hotrri. Prin urmare, n
situatia acestei cauze de nlturare a rspunderii penale, urmeaz s existe o dubl
receptionare a vointei: pe de o parte receptionare de ctre persoana ce a avut de
suferit de pe urma faptei prejudiciabile, iar pe de alt parte- receptionare din partea
organelor mputernicite de a investiga si a examina cauza. Avndu-se n vedere
categoriile de infractiuni n cazul crora poate exista mpcare, acestea sunt cele
pentru care, n majoritatea cazurilor, nu se aplic arestul ca msur preventiv, ceea
ce nu exclude probabilitatea ca conditiile negocierii mpcrii s se petreac n afara
institutiilor de drept. Astfel, poate s apar o asemenea ntrebare: care vor fi
consecintele n situatia n care persoana ce si-a exprimat vointa la mpcare fat de
persoana vinovat a decedat? Credem c ar fi corect s ne conducem de prevederile
art.200 alin. (3) CC al RM conform cruia valabilitatea manifestrii de voint nu
este afectat de decesul persoanei care si-a exprimat vointa, sau de lipsirea ei de
capacitatea de exercitiu, dac aceste evenimente au avut loc dup exprimarea
vointei. Mai mult ca att, n scopul evitrii eventualelor litigii, urmeaz a fi
respectat forma actului mpcrii, la care legea nu face nici o referire, ns mai
conturat, n cazul dat ar fi respectarea formei scrise cu autentificare
- forma actului juridic al mpcrii.
Conform art. 208 CC al RM, actul juridic poate fi ncheiat verbal, n scris sau n
form autentic. Art. 209 alin (1) CC stipuleaz c actul juridic pentru care legea
sau acordul prtilor nu stabileste forma scris sau autentic poate fi ncheiat verbal.
n situatia actului de mpcare nu se impune o anumit form. Prin urmare, fie c el
este ncheiat n mod verbal prin protocolarea acestui fapt de ctre organele de
VOLUMUL VI
Institutul de
249
urmrire penal sau de ctre instanta de judecat, fie poate fi ncheiat n form scris
avnd la baz acordul prtilor n acest sens. Dac actul de mpcare se ncheie n
form scris, atunci acesta n mod obligatoriu va urma s fie anexat la dosar. n
unele situatii nu este exclus probabilitatea c persoana care a restituit prejudiciul
material cauzat prin infractiune persoanei vtmate si cu care ulterior s-a ncheiat
actul mpcrii s doreasc siguranta nedepunerii de ctre acesta a unei alte actiuni
n ordine civil prin care, de exemplu, se urmreste repararea prejudiciului moral. n
asemenea situatii, legea nu ar interzice forma autentic a actului juridic, dac ar
exista acordul ambelor prti n acest sens.
ntelegerea intervenit ntre persoana vtmat si fptuitor, n urma creia prtile se
pun de acord s sting litigiul si care n conditiile prevzute de lege nltur rspunderea
penal a fptuitorului este reglementat de institutia juridic a mpcrii prtilor.
Deoarece actiunea civil este subsidiar n procesul penal, legiuitorul a prevzut
c prin mpcarea prtilor, fapt care duce la nlturarea rspunderii penale, partea
vtmat s renunte si la eventualele despgubiri cerute fptuitorului. mpcarea
prtilor se realizeaz fie n mod explicit, odat cu declararea n mod expres a celor
dou prti c s-au mpcat, fie n mod implicit, atunci cnd mpcarea rezult dintr-o
situatie de fapt. n ceea ce priveste mpcarea implicit, n practica judiciar s-a
stabilit c n situatia infractiunii de viol, art.171 alin. (1) C.Pen., n urma cstoriei
dintre fptuitor si persoana vtmat, chiar dac nu a fost fcut o declaratie n mod
expres, mpcarea prtilor se deduce din acordul pe care l-au ncheiat sotii n
vederea cstoriei, aceasta este, ns, discutabil deoarece pentru efectuarea
investigatiilor pe cauzele penale se necesit un suport material probatoriu. n situatia
n care instanta de judecat nu primeste cererea de mpcare, chiar dac dup
svrsirea unei infractiuni de vtmare prtile au convetuit o perioad de timp fr a
se ajunge la cstorie, desfsurarea procesului nu poate fi oprit. Din aceast cauz,
chiar dac una dintre prti doreste mpcarea, efectele acesteia nu se produc dect n
situatia n care si cealalt parte si d acordul.
mpcarea prtilor este o cauz de nlturare a rspunderii penale instituit de
legiuitor din consideratiuni de politic penal. Prin exceptie de la principiul
oficialittii procesului penal, legiuitorul a prevzut c pentru anumite infractiuni, de
regul cu un grad redus de pericol social, tragerea la rspunderea penal a
infractorului s fie dependent de ntelegerea prtilor. Astfel, s-a creat un cadru
juridic n care se poate realiza o conciliere ntre persoanele angajate ntr-un conflict
care, n situatie contrar, implic incidenta legii penale.
mpcarea prtilor este caracterizat prin faptul c conflictul se stinge nu ca
urmare a unui act de voint unilateral, din partea persoanei vtmate, ci printr-un act
bilateral, prin vointa comun a persoanei vtmate si a infractorului.
Fenomenul mpcrii prtilor poate avea loc relativ frecvent n situatia
infractiunilor svrsite ntre persoanele nrudite sau cunoscute ntre ele, n cadrul
unor comunitti determinate [8]. De regul, atunci cnd actiunea penal se pune n
miscare la plngerea prealabil a persoanei vtmate, legea prevede, de asemenea,
posibilitatea mpcrii prtilor. Exist ns si infractiuni pentru care actiunea penal
se pune n miscare din oficiu (nu la plngerea prealabil a victimei), dar legea acord
prtilor posibilitatea de a se mpca.
Institutul de
ANUAR $TIINTIFIC
250
n literatura juridic mpcarea pr(ilor este determinat ca un act bilateral,
o n(elegere intervenit ntre partea vtmat yi infractor cu privire la
ncetarea procesului penal yi nlturarea rspunderii penale.
n lege, mpcarea este reglementat de art.109 C.P., potrivit cruia mpcarea
este actul de nlturare a rspunderii penale pentru o infractiune usoar sau mai putin
grav, iar n cazul minorilor si pentru o infractiune grav, infractiuni prevzute la
capitolele II-VI din Partea Special, precum si n cazurile prevzute de procedura
penal, iar pe planul dreptului procesual penal se ncadreaz la categoria
circumstantelor care exclud urmrirea penal stipulate la art. 276 alin. (5) Cod P. P.
al RM).
Pe cale de consecint, am putea considera c notiunea mpcrii ca cauz de
nlturare a rspunderii penale sau a consecintelor condamnrii ar fi
urmtoarea:mpcarea reprezint actul bilateral al manifestrii personale sau
prin reprezentan(i a voin(ei pr(ii vtmate yi infractorului prin care pr(ile
pot preveni un proces ce poate ncepe sau pot nceta un proces deja nceput, act
care poate interveni pn la rmnerea definitiv a hotrrii judectoreyti fiind
ndreptat spre nlturarea rspunderii penale.
Nectnd la faptul c legea penal a R.M nu contine o notiune a mpcrii,
enuntnd-o doar ca un act de nlturare a rspunderii penale prin enumerarea
situatiilor de eventual intervenire a acesteia, totusi exist o serie de conditii care se
impun a fi respectate n vederea realizrii ei.
Aceste conditii se refer la mprejurrile si la persoanele ntre care poate
interveni mpcarea prtilor, la caracterul si ntinderea mpcrii, precum si la
limitele n timp n care ea trebuie s intervin [9].
a) mpcarea pr(ilor intervine doar pentru infrac(iunile prevzute de lege.
Pentru a nu exista interpretri gresite, legiuitorul a stabilit cu exactitate
infractiunile pentru care mpcarea prtilor nltur rspunderea penal, mentionndu-le
expres n dispozitiile alin. (1) al art. 109 din CP al RM: infractiuni usoare si mai putin
grave, infractiuni prevzute la Capitolul II-VI din Partea special a Codului Penal,
precum si n cazurile prevzute de procedura penal. Pentru a stabili n fapt care sunt
aceste categorii de infractiuni, este necesar s fie luate n consideratie prevederile art.16
alin. (2), (3) C.Pen. RM, raportate la articolele din Partea special a Codului penal.
Astfel, pentru infractiunile usoare maximul special al pedepsei nu trebuie s depseasc
2 ani de nchisoare, iar pentru infractiunile mai putin grave -5 ani de nchisoare [10].
Motivul pentru care mpcarea prtilor nltur rspunderea penal n pentru
infractiunile mentionate este fie c acestea prezint un pericol social redus, fie c
persoana vtmat nu doreste ca starea ei s fie fcut public.
b) mpcarea intervine doar asupra persoanelor care au ncheiat acordul,
adic trebuie s se realizeze ntre infractor, pe de o parte yi persoana vtmat
pe de alt parte.
mpcarea fiind un act bilateral de voin( care priveste dou persoane, cea
vtmat si fptuitorul, va produce efecte numai asupra persoanelor care au nchieiat
acordul. Astfel, mpcarea trebuie s fie rezultatul acordului de voint al prtilor sau
al reprezentantilor lor legali.
VOLUMUL VI
Institutul de
251
Pentru persoanele lipsite de capacitate de exercitiu, mpcarea se face de
reprezentantii legali ai acestora. Persoanele cu capacitate de exercitiu restrns se pot
mpca personal, ns numai cu ncuviintarea persoanelor prevzute de lege (alin. (3)
al art.109 din CP al RM).
n situatia n care infractiunea a fost comis de mai multi fptuitori, pentru ca
mpcarea s genereze efecte, trebuie s existe un acord ntre persoana vtmat si
fiecare dintre fptuitori. Astfel, n situatia mpcrii, dac persoana vtmat si d
acordul pentru a se mpca numai cu o parte dintre fptuitori, rspunderea penal
este ndeprtat pentru acestia, n schimb actiunea penal continu s se desfsoare
pentru ceilalti fptuitori, tinndu-se seama de toate conditiile n care s-a produs
infractiunea, mpcarea cu o parte dintre persoanele vinovate de svrsirea
infractiunii neputnd nltura circumstantele agravante.
c) mpcarea pentru unele situa(ii este condi(ionat de lege.
Din p. b). enuntat mai sus rezult conditionarea de lege a unor situatii. $i anume:
pentru incapabili sau persoanele cu capacitatea de exercitiu restrns, mpcarea
intervine numai dac s-a obtinut ncuviintarea persoanelor prevzute de lege
(reprezentantii legali ai acestora).
d) mpcarea trebuie s fie explicit, adic s fie exprimat n mod clar, dar
nu s fie presupus pe baza anumitor situa(ii sau mprejurri.
Acordul de mpcare trebuie s includ angajamentele asumate de prti,
modalittile si termenile de realizare a acestora. ntr-o opinie diferit, se sustine c
mpcarea prtilor poate fi si implicit, atunci cnd rezult dintr-o situatie de fapt (de
exemplu, din convetuirea si realizarea unor scopuri legate de familie n cazul
vtmrii intentionate usoare a integrittii corporale sau a snttii sotiei de ctre
sot). Argumentul ni se pare discutabil, ntruct existenta unui fapt oricum presupune
si dovada exprimrii vointei de mpcare. Cu toate c aici am putea invoca
prevederile art.208 alin.(3) CC RM conform cruia actul juridic care poate fi
ncheiat verbal se consider ncheiat si n cazul n care comportamentul persoanei
arat vdit vointa de a-l ncheia [11]. Tcerea se consider exprimare a vointei de a
ncheia actul juridic n situatiile prevzute de lege sau de acordul prtilor. La
mpcare, ns, acordul prtilor la tcere urmeaz a fi adus la cunostinta organelor de
urmrire penal sau a instantei de judecat, care, de fapt, ar exprima nssi
mpcarea prtilor.
e) mpcarea poate avea loc doar dac ambele pr(i (infractorul yi persoana
vtmat sau reprezentantul ei consimt n mod liber acest fapt, exprimndu-yi
n mod binevol voin(a. Aceast conditie nu exclude probabilitatea ca prtile s se
retrag n orice moment din procesul de mpcare, ns pn la retragerea
completului de judecat pentru deliberare.
f) mpcarea este personal, adic se refer doar la persoanele care s-au nteles
s pun capt conflictului dintre ele, iar nu la infractiunea svrsit. Datorit
caracterului personal al mpcrii, n caz de participatie aceasta nltur doar
rspunderea penal a participantului cu care s-a nteles persoana vtmat. Ceilalti
participanti nu vor profita de efectele mpcrii, iar procesul penal n privinta lor va
fi solutionat pn la capt.
Institutul de
ANUAR $TIINTIFIC
252
n contextual circumstantelor expuse poate aprea ntrebarea: va fi sau nu
caracterizat ca drept personal mpcarea efectuat prin eliberarea de ctre
partea vtmat n acest sens unei alte persoane, numit reprezentant a unei
procuri de reprezentare?
Art.242 alin (1) CC RM enunt c un act juridic poate fi ncheiat personal sau
prin reprezentant. mputernicirile reprezentantului rezult din lege, din act juridic
sau din mprejurrile n care actioneaz.
Reprezentarea a fost definit n literatura de specialitate ca fiind acel procedeu
prin care o persoan, numit reprezentant, ncheie un act juridic n numele si pe
seama altei persoane, numit reprezentat, astfel nct efectele actului se produc direct
si nemijlocit n persoana si patrimoniul acesteia din urm. Prin reprezentare,
manifestarea de voint a reprezentatului, care devine parte a raportului juridic, este
nlocuit de manifestarea de voint a reprezentantului [12].
Reprezentantul care particip la ncheierea actului este un simplu intermediar n
operatiunea juridic respectiv - el nu devine parte n raportul juridic, iar efectele
actului ncheiat se produc n persoana reprezentatului [13].
Considerm c n cazul dat ar putea aprea multiple preri vis--vis de aceast
ntrebare. Totusi, credem c chiar dac ncheierea actului de mpcare se va realiza
prin intermediul reprezentantului vom fi n prezenta caracterului personal al
mpcrii cu conditia c n procura de reprezentare s fie consemnat aceast
mputernicire. n cazul dat va fi vorba despre reprezentarea conventional, care este
si voluntar [14]. Pentru ca s nu apar dubii n privinta caracterului personal al
actelor juridice n general, si al mpcrii - n special, ar fi fost mult mai rational
dac legiuitorul fcea cu precizie distinctia dintre actele juridice personale si cele
strict personale.
Art 109 alin (3) C. P. RM stipuleaz c pentru persoanele lipsite de capacitate de
exercitiu mpcarea se face de reprezentantii lor legali. Cei cu capacitate de exercitiu
restrns se pot mpca cu ncuviintarea persoanelor prevzute de lege. n situatia dat
suntem n prezenta reprezentrii legale, deoarece legea mputerniceste o persoan s
svrseasc actul juridic n numele si pe seama altei persoane. n aceast ipotez, cazurile
si ntinderea mputernicirilor reprezentantului snt determinate prin lege, situatie dictat
de stipulrile institutiei reprezentrii obligatorii sau necesare [15].
g) mpcarea pr(ilor trebuie s fie definitiv, necondi(ionat yi total.
Pentru ca mpcarea prtilor s produc efectele stipulate la art. 109 CP al RM.,
aceasta trebuie s fie definitiv, neconditionat si total.
mpcarea este total, dac desfsurarea procesului se opreste att n ceea ce
priveste latura penal, ct si latura civil, mpcarea este neconditionat atunci
cnd litigiul dintre cele dou prti se stinge fr a se impune o anumit conditie
pentru aceasta; mpcarea este definitiv dac acordul este ncheiat n acest sens
pentru totdeauna si nu pentru o anumit perioad de timp. Chiar dac n timpul
procesului prtile declar c s-au mpcat, dar partea vtmat cere despgubiri,
procesul nu poate fi oprit, iar nlturarea rspunderii penale nu este posibil. n cazul
respectiv trebuie cu claritate s se fac deosebire dintre mpcare, care include n
sine att aspectul laturii penale, ct si celei civile, de iertare a actiunilor
prejudiciabile, dar nu si a urmrilor prejudiciabile. Iertarea n sens extinsiv al
VOLUMUL VI
Institutul de
253
termenului este o mpcare, numai c mpcarea ca cauz de nlturare a rspunderii
penale trebuie s cuprind att iertarea actiunilor prejudiciabile, ct si iertarea
urmrilor prejudiciabile. De multe ori, ns, partea vtmat poate ierta fapta
prejudiciabil cernd s fie despgubit, ceea ce nu cade sub incidenta prevederilor
art. 109 C.Pen. RM.
Institutul de
ANUAR $TIINTIFIC
254
h) mpcarea pr(ilor trebuie s intervin pn la rmnerea definitiv a
hotrrii judectoreyti.
Art. 109 alin (2) C.Pen. RM prevede c mpcarea si produce efectele juridice
din momentul pornirii urmririi penale si pn la retragerea completului de judecat
n deliberare. Dac e s facem interpretarea acestei prevederi a legii ar rezulta c
p.g) s sune n felul urmtor: mpcarea trebuie s survin cel trziu pn la
retragerea completului n camera de deliberare. n rezultatul acestei interpretri
s-ar putea ntelege c mpcarea si poate gsi locul doar n prim instant, dar nu si
n instantele unde hotrrea a fost atacat, unde completul de judecat, la fel se
retrage n deliberare. n acest context, credem c mult mai corect ar fi dac art 109
alin. (2) C.Pen. RM ar suna n felul urmtor: mpcarea este personal si produce
efecte juridice din momentul pornirii urmririi penale si pn la rmnerea definitiv
a hotrrii judectoresti.
Pe cale de consecint, putem conchide c mpcarea este un act ce apare ntre
partea vtmat si vinovatul comiterii faptei penal condamnabile, adic este
bilateral, dar conform legii civile actele juridice bilaterale sunt numite contracte.
Putem afirma c mpcarea ar trebui s se materializeze prin ncheierea asa-
numitului contract al mpcrii. n mare parte continutul contractului de mpcare
ar corespunde continutului contractului de tranzactie, ns probabil definirea
tranzactiei i este proprie dreptului civil. Mai mult ca att, tranzactia este aceeasi
mpcare. Probabil, prin enuntarea mpcrii si tranzactiei legiuitorul a vrut ca n asa
mod s disperseze domeniile dreptului
Referin(e
1. Dictionar explicativ, Chisinu EPIGRAF, 2004, p. 10.
2. Codul Civil al RM, Comentariu, Vol I., 2006, p. 407.
3. Idem.
4. Ibidem., p. 408.
5. Idem.
6. Comentariul Codului civil al RM, V-II, Editura ARC, Chisinu 2006, p. 936.
7. Idem.
8. xynon A. Vrononnt nponecc, Mocxna 2004, c. 353.
9. Alexei Barbneagr, Viorel Berliba, Constantin Gurschi s.a., Codul penal comentat si
adnotat, Chisinu, 2006, p.170.
10. Art.16 CP al RM.
11. Codul Civil al Republicii Moldova, Comentariu, Vol I, Chisinu 2006.
12. Nistorescu Cristina Popa, Reprezentarea si mandatul n dreptul civil, Bucuresti, 2004, p. 211.
13. Idem.
14. Toader C.,Manual de contracte civile speciale, Bucuresti 2000, p. 232.
15. Ibidem, p. 233.
VOLUMUL VI
Institutul de
255
ACCEPTIUNI ALE DEFINIRII
FENOMENULUI CORUPTIEI
Elena BUGUJ, master n drept, IRIM
The definition of briberz is narrower by sense than of the corruption. The last one in-
clude the bribery. Which may constitute the material abject of corruption in some cases, in
some case, in spite of material oject is not the compulsory element of crime of corruption.
Coruptia ca fenomen social a aprut odat cu aparitia statului, ceea ce este
confirmat de analele istorice strvechi [1]. Termenul de corup(ie sau
corrumpere n dreptul roman nsemna actiunea de distrugere, falsificare, vindere
sau de destrmare a anumitor institutii, n sensul initial, judectorii publici [2]. La
fel ca si trdarea, infidelitate, coruptia se mbin cu societatea ntr-o testur si poate
fi ntlnit pretutindeni. Astfel, bunoar, n Mexic, mita este numit bucat, n
Honduras- lot, n Brazilia - filodorm, n Africa de Est - smucitur, n Italia - plic,
n Asia - muljimesc, n Rsritul Apropiat - bacyiy, n SUA este rspndit cuvntul
ungere, dar n Franta ulcior cu vin [3]. n felul acesta, coruptia este, pe de o
parte, condamnat de toti, dar, pe de alt parte, e sustinut.
Actualmente despre coruptie se vorbeste peste tot: la televizor, n ziare, la radio
si n discutiile zilnice. Cu toate acestea, populatia nu are o imagine clar si exact
despre ceea ce reprezint coruptia. De aceea cettenii svrsesc uneori fapte de
coruptie, prevzute si sanctionate de lege, fr a-si da seama c astfel de actiuni sunt
ilegale, din care cauz risc s se pomeneasc n conflict cu legea.
Att n actele internationale, ct si n actele nationale, coruptia este reglementat
ca un fenomen antisocial.
n legislatia international definitia coruptiei o ntlnim n Conventia civil
privind coruptia [4]. Potrivit acestei Conventii, prin corup(ie se ntelege faptul de a
solicita, de a oferi, de a da sau de a accepta, direct sau indirect, un comision ilicit
sau un alt avantaj necuvenit sau promisiunea unui asemenea avantaj necuvenit
care afecteaz exercitarea normal a unei funcjii sau comportamentul cerut
beneficiarului cimisionului ilicit sau al avantajului necuvenit sau al promisiunii
unui astfel de avantaj necuvenit.
Pe de alt parte, Conventia penal a Consiliului Europei cu privire la coruptie
[5], precum si Conventia Natiunilor Unite mpotriva coruptiei [6] nu dau coruptiei o
definitie propriu-zis, ci definesc formele de manifestare a acestui fenomen: coruptia
activ a agentilor publici nationali; coruptia pasiv a agentilor publici nationali;
coruptia activ n sectorul privat; traficul de influent; abuzul de functii; sustragerea,
deturnarea sau alt folosire ilicit de bunuri de ctre un agent public; mbogtirea
ilicit; sustragerea de bunuri n sectorul privat.
La nivel national, potrivit prevederilor art. 2 din Legea nr. 900-XIII din 27
iunie 1996 privind combaterea corup(iei yi protec(ionismului, coruptia este un
fenomen antisocial ce reprezint o ntelegere ilegal ntre dou prti, una
propunnd sau promitnd privilegii sau beneficii nelegitime, cealalt, antrenat n
Institutul de
ANUAR $TIINTIFIC
256
serviciul public, consimtnd sau primindu-le n schimbul executrii sau neexecutrii
unor anumite actiuni ce contin elemente prevzute de Codul Penal.
Codul penal al Republicii Moldova nu contine definirea coruptiei, ci doar
prevede fapte concrete de coruptie n diferite articole si capitole, stabilind pedepse.
Codul cu privire la contraventiile administrative nu ofer, de asemenea, o definitie a
coruptiei, ci doar include o norm care interzice protectionismul. Aceste legi
definesc doar formele concrete ale coruptiei si stabilesc responsabilitatea penal si
administrativ pentru faptele concrete de coruptie si alte fapte ce au tangent cu
coruptia.
Definitii mult mai ample ale acestui fenomen morbid sunt date n lucrrile de
specialitate att ale autorilor autohtoni, ct si a celor strini, precum: Cusnir V,
Borodac A., Dobrinoiu V., s.a.
M.I.Kuznetova defineste coruptia ca pe un fenomen social negativ, exprimat
prin mituirea unor persoane de ctre altele [7], fenomen care, dup prerea ei, are
forme penale concrete: mituirea n organele autorittii si administratiei publice si
coruperea comercial n structurile nestatale.
Teoreticienii din Romania de asemenea pledeaz c: coruptia nu nseamn
numai luarea si darea de mit, traficul de influient sau abuzul de putere sau functie,
ci si actele de imixtiune ale politicului n sfera privat, utilizarea functiei publice n
interes personal, realizarea unui volum de afaceri si tranzactii ntre indivizi, grupuri
si organizatii prin elucidarea normelor de legalitate si moralitate existente n
societate.[8] Tot n aceast ordine de idei, V.Dobrinoiu sustine c n esent
coruptia reprezint un abuz de putere n schimbul obtinerii de avantaje materiale sau
alte foloase (onoruri, titluri, publicitate...) [9].
n criminologia national, cercetarea fenomenului coruptiei s-a intensificat
considerabil n ultimii 10 ani, o dat cu proliferarea progresiv si sporirea fatal a
pericolului social al manifestrilor de acest ordin. Anterior, cercetarea coruptiei era
obstructionat de preceptele ideologiei comuniste, potrivit crora coruptia era
specific societtilor capitaliste n care oamenii sunt divizati n bogati si sraci[10],
desi fenomenul se extindea progresiv n toate trile din lagrul socialist, paraliznd
aparatul de conducere si dereglnd sistemul economic.
Dup prerea criminologului autohton Sergiu Ilie, corup(ia reprezint un
fenomen social negativ, care rezid n folosirea de ctre persoanele cu func(ie de
rspundere a func(iei de(inute yi a posibilit(ilor legate de ea n scopul ob(inerii
ilicite a unor bunuri materiale sau a altor foloase yi avantaje personale[11].
Autorul sustine c coruptia trebuie s fie tratat nu ca un oarecare act criminal, nu ca o
fapt penal, ci ca un fenomen social, care se manifest doar printr-o totalitate de fapte
cu o esent identic (persoanele cu functie de rspundere utilizeaz cu intentie functia sa
n scopurile personale acaparatoare) si care constituie o entitate distinct [12].
Dup cum consider Sergiu Ilie coruptia se manifest prin urmtoarele forme:
mit, autocorupere, protectionism.
Mita constituie forma clasic a coruptiei, ea se manifest prin modalitti
precum: luarea de mit, darea de mit si mijlocirea mituirii.
VOLUMUL VI
Institutul de
257
Autocoruperea este prezent n situatia n care nu exist un coruptor, adic nu
exist o interactiune ntre dou prti ( de exemplu: sustragere din avutul
proprietarului prin abuz de serviciu).
Institutul de
ANUAR $TIINTIFIC
258
Protec(ionismul rezid n acordarea de ctre o persoan cu functie de
rspundere, folosind functia detinut, a vreunui concurs, neprevzut de lege, n
realizarea activittii de antreprenoriat, fie a altei activitti sau contribuirea la
obtinerea de privilegii sau avantaje ilicite ntr-o oarecare sfer a vietii sociale, dac
aceste actiuni sau inactiuni au fost comise n interese de profit sau n alte interese
personale [13].
Potrivit prerii autorului Valeriu Cusnir coruptia reprezint fapta unui
func(ionar public sau func(ionar angajat n sectorul privat, care const n
traficarea atribu(iilor specifice func(iei de(inute n schimbul unor foloase sau
specularea n aceleayi scopuri a influen(ei pe lng func(ionarii publici, fapt
prevzut de legea penal[14]. Aceast notiune expus are mai mult un caracter
penal dect criminologic. n acelasi moment, dup cum rezult din aceast definitie,
Valeriu Cusnir respinge viziunea penalist ngust, potrivit creia coruptia nseamn
doar mituire, ceea ce corespunde prerii autorilor romani.
Pe de alt parte, folosirea abuziv a atributiilor de serviciu poate avea loc si n
cazul n care nu exist un coruptor, adic nu exist o interactiune ntre dou prti, o
traficare a atributiilor specifice functiei detinute, ci poate fi realizat doar n baza
intentiei celui ce detine aceast functie, de exemplu, abuzul de serviciu.
Autorul Octavian Bejan vine cu urmtoarea notiune a coruptiei: corup(ia
constituie un fenomen socialmente morbid care afecteaz sau chiar paralizeaz
func(ionarea normal a institu(iilor, organiza(iilor yi ntreprinderilor, prin care
fapt perturb nsyi via(a social yi care const n folosirea atribu(iilor de
serviciu n interes personal[15].
n acelasi moment, considerm c nu putem accepta aceast notiune potrivit
creia folosirea abuziv a atributiilor de serviciu are loc n interes personal,
deoarece practica judiciar demonstreaz c nu de putine ori prezenta actiunilor de
coruptie vizeaz interesele altor persoane dect cele ale autorului infractiunii. Interesul
personal presupune realizarea unor actiuni n urma crora urmeaz s beneficieze nssi
persoana dat, dar nicidecum altele. n caz contrar ar urma s se fac o delimitare
expres a ariei de extindere a interesului personal de interesele altor persoane sau de
grup.
Privind n aspect comparat, de exemplu n Romnia, att Codul penal, ct si
legile speciale, nu contin o definitie a termenului de coruptie. Desi Ministerul de
Justitie al Romniei consider c n acceptiunea cea mai larg la coruptie pot fi
atribuite urmtoarele infractiuni: santajul, abuzul de ncredere, nselciunea, abuzul
de serviciu contra intereselor persoanelor, luarea de mit si traficul de influient,
totusi, n literatura de drept penal, n sfera notiunii de coruptie, nteleas n mod
strict, snt incluse doar patru infractiuni din categoria infractiunilor de serviciu sau n
legtur cu serviciul. n cazul dat suntem, pe de o parte, n prezenta lurii de mit,
primirei de foloase necuvenite, care snt infractiuni de serviciu, iar pe de alt
parte, de darea de mit si traficul de influent care sunt infractiuni legate de
serviciu [16].
Analiznd Codul penal al Republicii Moldova, intrat n vigoare la 12 iunie 2003,
observm c exist trei categorii de norme penale ce vizeaz incriminarea actiunilor
de coruptie, si anume:
VOLUMUL VI
Institutul de
259
- norme care incrimineaz fapte de coruptie;
- norme care incrimineaz fapte conexe celor de coruptie;
- norme care incrimineaz fapte ce se pot manifesta ca acte de coruptie.
Dup prerea majorittii autorilor, precum: Valeriu Cusnir, Vasile Dobrinoiu,
Sergiu Ilie s.a., fenomenul coruptiei ntotdeauna presupune obtinerea ilicit a unor
bunuri materiale sau a altor foloase (profituri) si avantaje personale. n acelasi
moment, la faptele de coruptie se atribuie si protectionismul, ca contraventie
administrativ, prevzut de Codul cu privire la contraventiile administrative,
potrivit cruia protecjionismul reprezint acjiunea sau inacjiunea persoanei cu
funcjie de rspundere n scopul protejrii persoanelor interesate la solujionarea
problemelor lor, acordrii de sprijin divers, indiferent de motivele de care s-a
condus protectorul, care nu conjine elementele constitutive ale infracjiunii [17].
n cadrul acestor actiuni de protectionism, si care n acelasi moment tin si de
coruptie, observm urmtoarele:
- n primul rnd actiunea persoanei cu functie de rspundere este orientat n
scopul protejrii altor persoane sau solutionrii problemelor acestora, dar nu a
problemelor personale, ceea ce respectiv ar duce la realizarea interesului personal
;
- n al doilea rnd, nu are loc o reliefare cu privire la obtinerea anumitor foloase,
avantaje sau beneficii, ci dimpotriv, legiuitorul nu cere indicarea motivului ca semn
obligatoriu.
Din cele mentionate, am putea conchide c notiunea coruptiei ar putea fi privit
sub dou acceptiuni: n sens larg si n sens ngust.
Corupjia n sens larg reprezint un fenomen social negativ condamnabil, care
afecteaz sau chiar paralizeaz functionarea normal a ntreprinderilor, institutiilor,
organizatiilor, fapt prin care devine afectat nssi ntreaga viata social.
Corupjia n sens ngust const n folosirea fie n sectorul privat, fie n cel public
a atributiilor de serviciu n interes personal sau de grup, indiferent de motivele ce
conditioneaz asemenea comportament.
n rezultatul corelrii acestor dou acceptiuni, vom obtine urmtoarea definitie:
corup(ia reprezint un fenomen social negativ condamnabil caracterizat de
folosirea abuziv, fie n sectorul public, fie n sectorul privat a atribu(iilor de
serviciu n interes personal sau de grup, indiferent de motive, ceea ce afecteaz
normala func(ionare a ntreprinderilor, institu(iilor sau organiza(iilor, precum
yi ntreaga via( social.
Considerm c prin aceast notiune sunt reliefate att aspectele criminologice ale
notiunii de coruptie expuse n literatura de specialitate, ct si cele penale si
administrative expuse pe plan international, ct si national.
Anume prin aceast notiune sunt nchegate toate formele de manifestare a
coruptiei: mita, autocoruperea, ct si protectionismul.
Este de mentionat c notiunea enuntat include reflectia acestui fenomen
prejudiciabil sub aspectul tuturor normelor ce incrimineaz coruptia, si nu n ultimul
rnd eludarea faptului c notiunea de mituire este mai ngust comparativ cu cea a
coruptiei si c ea se include n cea din urm, putnd nainta afirmatia precum c mita
Institutul de
ANUAR $TIINTIFIC
260
constituie, n unele cazuri, obiectul material al infractiunilor de coruptie, prezenta
creia nu n toate cazurile este obligatorie.
VOLUMUL VI
Institutul de
261
Referin(e
1. Lapteacru V., Coruptia: aspectele etimologice si social juridice, legea si viata, nr. 12, 1994.
2. Cuvntul corrumpere provine de la rdcina correi nsemnnd atitudinea participantilor
fat de un anumit obiect detinut n comun si rumpere a rupe, dnd nastere sensului nou
format de daun a procesului judiciar sau a procesului de administrare a treburilor publice.
3. Pecman B. M., Cxptrax noxt: Bsxrxn, Mocxna, c. 191.
4. Conventia Civil privind coruptia, Consiliul Europei, Strasburg, 04.11.1999, ratificat
de Republica Moldova prin legea nr. 542-XV din 19. 12. 2003.
5. Conventia penal privind coruptia, Consiliul Europei, Strasburg, 27. 01.1999, ratificat
de Republica Moldova prin legea nr. 428-XV din 30. 10. 2003.
6. Conventia Natiunilor Unite mpotriva coruptiei, adoptat de Adunarea General a
O.N.U la 31.10.2003, semnat de Republica Moldova la 28.09.2004.
7. Kpnmnnonornx, Caxr- Herepcypr, 1998, c. 319.
8. Vasile Dobrinoiu, Coruptia n dreptul penal romn, Bucuresti, 1995, p. 6.
9. Idem.
10. Octavian Bejan Coruptua: notiune, prevenire si contracarare, Chisinu, 2007, p. 16.
11. Sergiu Ilie, Coruptia: aspectul criminologic, Chisinu, 2000, p. 131.
12. Ibidem., p. 134-135.
13. Idem.
14. Valeriu Cusnir, Incriminarea coruptiei n legislatia penal a Republicii Moldova,
Autoreferat al tezei de doctor habilitat n drept, Chisinu, 2005, p. 16
15. Octavian Bejan, op. cit. p. 18.
16. Mihail Avram, Vasile Gurin, Anatol Donciu. Depistarea, cercetarea si calificarea
infractiunilor de coruptie, Editura ARC, Chisinu, 2005, p. 13.
17. art. 174/17 CCA.
Institutul de
ANUAR $TIINTIFIC
262
HPO mARXH PEmOPMYBAHHR EPABHO
KPHMIHAALHO- BHKOHABHO CAYBH YKPAHH
Ouee KOBB, oormop mpuou:uux uavr, npoqecop,
In the article subject an analysis the project of Law of Ukraine is developed Ministry of
justice of Ukraine About making alteration in some legislative acts of Ukraine in relation to
the management of organs and establishments of implementation of punishments [1] (far-
ther is Project) the system and the estimation of efficiency of his influence is carried out on
criminally executive relations.
Hoc1anonxa nponewn: 20 ciunx 2006 poxy yno nnano Vxas Hpesnenra
Vxpann N 39/2006 Hpo Hnan saxoin is nnxonannx oon`xsxin ra soon`xsant
Vxpann, mo nnnnnnamrt s unencrna n Pai Cnponn, xxnm nepeauanoct
ninopxxynannx KBC Vxpann Minicrepcrny mcrnni Vxpann [2]. oci
nnmorn ntoro nopmarnnno-npanonoro axry ne nnxonani nnacniox, xx nnaxac px
ocninnxin, nocrinoro cnpornny xepinnnnrna V HBH raxomy
ninopxxynannm [3, c.271]. 17 rpannx 2006 poxy yna nnana nocranona
Kainery Minicrpin Vxpann N 683 Hpo nnecennx smin o nepenixy
nenrpantnnx opranin nnxonanuo nnan, ixntnicrt xxnx cnpxmo-nycrtcx ra
xoopnnycrtcx Kainerom Minicrpin Vxpann uepes ninoninnx minicrpin [4].
Hpore s ornxy nnmor 3axony Vxpann ni 23 uepnnx 2005 poxy Hpo epxanny
xpnminantno-nnxonanuy cnyxy Vxpann sasnaueni nopmarnnno-npanoni axrn
cynepeuart oro smicry ra npnnnnny nepxonencrna npana. He oymonnno pospoxy
nnmenasnanoro Hpoexry saxony, xxn noxnnxann crnopnrn peantni mexanismn
peanisani nnmor sasnauennx Vxasy Hpesnenra ra nocranonn Kainery Minicrpin
Vxpann, a raxox nixniynarn npornpiuux s inmnmn nopmarnnnnmn xepenamn y
c]epi ixntnocri opranin ra ycranon nnxonannx noxapant.
Taxa nocranonxa nnrannx nnxnnxana xnany ncxycim xx cepe npaxrnxin,
rax i cepe nuennx. Oconnno axrnnny yuacrt y nnpimenni sasnaueno nponemn
npnmamrt raxi nayxonni, xx: O.B. Fena, I.I. Forarnpton, A.H. Ient, O.M.
xyxa, M.B. Kocrnntxn, B.O .Kopunnctxn, O.B. Hncoi, H.H. Onnxa, B.M.
Cnnton, A.X. Crenanmx, B.M. Tpynnxon, B.M. Xapuenxo, I.C. xonent ra in.
Pasom s rnm, oci xonconionano nosnni s sasnaueno remarnxn ocnixennx ne
nnponeno, mo crano npemerom ano pospoxn.
Bnxna( ocnonnnx nonoaent. 3rino o]ininnx annx, KBC Vxpann
cxnaacrtcx s nenrpantnoro anapary (nenrpantnoro oprany nnxonanuo nnan s
nnrant nnxonannx noxapant V HBH), oro 25 repnropiantnnx opranin
ynpanninnx, 183 xpnminantno-nnxonanunx ycranon ra 703 xpnminantno-
nnxonanunx incnexni. x noxasyc nponeenn ananis, cran xpnminantno-
nnxonanuo ixntnocri n Vxpani ne n nonni mipi ninoniac nnmoram saxony.
3oxpema, nayno xponiunnx ]opm mopiune mxerne neoacnrnynannx KBC,
xxe n cepentomy cranonnrt 25-45% ni nopmarnnno norpen (2000p. 25,1%;
2001p. 30,2%; 2002p. 24,5%; 2003p. 43,8%; 2004p. 37,3%; 2005p.
44,0%; 2006p. 45,2%; 2007p. 51%) [3, c.273].
VOLUMUL VI
Institutul de
263
x npnmon o nncnonxy O.B. Fena, nnmorn unnnoro saxonoancrna npo
saesneuennx ncix sacyxennx npanem ne nnxonymrtcx ctoroni npnnnsno
nnme 21% npanesarnnx oci nnnonrtcx na onnauynany poory (xoua n
nonepeni poxn, snauno ripmi n exonomiunomy nnani, 30-40% sacyxennx
npanmnann nonnn pooun ent) [5].
He nnnxunct na mopiune smenmennx xintxocri sacyxennx, xxi niynamrt
noxapannx n ycranonax nnxonannx noxapant [6, c.42], xintxicrt arecronannx
npaninnnxin KBC s 1999 no 2008 p.p. spocna na 24% [3, c.295].
Bnxoxun s nnmesasnauenoro ra npaxonymun nnamixy coniantno-nonirnunnx,
npanonnx, exonomiunnx ra inmnx smin, mo niynncx s uacy crnopennx camocrinoro
niomcrna V HBH [7], cni xoncrarynarn, mo sminn n KBC Vxpann c
ouennnnmn. Taxn nixi nirpnmyc i px nuennx: Bpaxonymun, mo KBC Vxpann
c cnenn]iunnm epxannnm yrnopennxm ra re, mo pe]opmn y ni nocxrt xomnnexcnn
xapaxrep, roro sanexart ne rintxn ni noni epxann, ane cycnintnnx incrnryrin,
sasnauena nponema c ocnrt axryantnom [8, c.50]. Hpn ntomy o ocnonnnx sanant,
mo non`xsani s pe]opmynannxm ixntnocri opranin ra ycranon nnxonannx noxapant
Vxpann, nayxonni ninocxrt nacrynni:
a) yrounennx xona cycnintnnx ninocnn, xxi ninxramrt npanonomy
perynmnannm y nponeci nnxonannx ra niynannx noxapant;
) nnsnauennx cy`cxrin nnx npanoninocnn, ]opm i meroin x ixntnocri;
n) yocxonanennx ixntnocri xpnminantno-nnxonanuo cncremn;
r) yocxonanennx smicry, ]opm i meroin xapantno-nnnpannoro nnnnny na
sacyxennx i snintnennx ni niynannx noxapannx;
) nnsnauennx nanpxmin i ]opm mixnaponoro cninpoirnnnrna is cncremamn
inmnx xpan;
e) noninmennx nsacmoi xpnminantno-nnxonanuo cncremn s inmnmn
opranamn ra ycranonamn, mo epyrt yuacrt y oporti si snounnnicrm, y romy
uncni s incrnryramn rpomaxnctxoro cycnintcrna [9, c.17-18].
Came y raxomy xonrexcri man n yrn noyonann npoexr 3axony Vxpann
Hpo nnecennx smin o exxnx saxonoanunx axrin Vxpann moo ynpanninnx
cncremom opranin i ycranon nnxonannx noxapant, xxn posponenn poouom
rpynom Minicrepcrna mcrnni Vxpann.
Hpore sasnauenn anropctxn xonexrnn nocrynnn emo no-inmomy: nunnnn
cnpoy naarn mixnapono-npanonnm axram, xxi nocxrt pexomenani-nn
xapaxrep nx Vxpann, crarycy oon`xsxonnx. V ninomy x, xepymunct
naroponom merom, posponnxn Hpoexry onycrnnn px meroonoriunnx
nomnnox, xxi nnnnnynn na oro smicr.
V mo re :ac c.io savearumu, uo, euxoo:u is cv:acuoeo cmauv rpu+iua.iuo-
eurouae:o oi.iuocmi e Vrpaui, npoerm sasua:euoeo 3arouv c armva.iuu+ ma
ceoc:acuu+. Pasom s rnm, px nonoxent Hpoexry nocxrt ncxycinn ra
manoorpynronann xapaxrep, mo cyrrcno snnxyc oro npaxrnune snauennx,
soxpema, y c]epi yocxonanennx nponecy nnxonannx-niynannx xpnminantnnx
noxapant. o raxnx, xx nnacrtcx, napro ninecrn nacrynni:
1) He ocnrt nanom c cama nasna Hpoexry, rax xx s smicry ne sposymino,
npo xxi oprann ra ycranonn nnxonannx noxapant e mona. x noxasyc ananis
rexcry Hpoexry, nci sanponononani sminn i ononnennx cmocvmmic nnme
Institutul de
ANUAR $TIINTIFIC
264
niposinin KBC Vxpann. V ro xe uac, seiouo cr. 11 Kpnminantno-
nnxonanuoro xoexcy Vxpann (KBK), o opranin ra ycranon nnxonannx
noxapant, xpim KBC, ninocxrtcx epxanna nnxonanua cnyxa (BC),
nictxoni uacrnnn, raynrnaxrn i ncnnnninapnn aranton [10, c. 53-57].
2) Ocri.iru cm. 11 KBK Vrpauu uasueac oouu+ s opeauie eurouauu norapaui
V HBH (:.1) ma uaoi.c oeo eionoeiouu+u noeuoeareuu+u (u.7), nanpx un
onintno sminmnarn ne repmin na ,,cneniantno ynonnonaxenn nenrpantnn opran
nnxonanuo nnan s nnrant nnxonannx noxapant. Axe ne ne ninoniac nnmoram
]opmantno norixn nnxonrt, mo xpim V HBH mac yrn me onn opran
nnxonannx noxapant, nerirnmnicrt xxoro ni unnnnm KBK, ni cneniantnnm 3axonom
Vxpann Hpo epxanny xpnminantno-nnxonanuy cnyxy ne nnsnauena [11].
3) ooeu +iruapoouo-npaeoeu arm, ru pamuqiroeauu Vrpauom, ue
soooesvc (a .uue pero+euovc) nionoporoeveamu KBC Miuicmepcmev
mcmui, e mo :ac r oooesroeicmi maroeo nionoporveauu c ,,eeuepa.iuom
.iuicm aemopie oauoeo Hpoermv. nx npnxnay, n npeamyni Cnponectxnx
n`xsnnunnx npannn (CBH) s ntoro npnnoy sasnaueno, mo ,,n Hpannnax
oymonnmmrtcx ri saxon, xxi neoxino nxnmunrn n ,,nanionantni saxonn, a ne
n ,,nanionantne saxonoancrno, rax xx y nnx npaxonycrtcx, mo saxonoan-un
nponec n epxanax-unenax Pan Cnponn nocnrt pisnn xapaxrep [12, c. 4].
C inmn aprymenr moo ntoro: cyuacna icropix KBC Vxpann (s xonrnx
1917 no 1998 p.) noxasana, mo yt-xxi escncremni sminn y ninopxxynanni
ouixynannx pesyntrarin ne ann (soxpema, sa ne nepio KBC nepeananact
nicim pasin y niannx ao MBC, ao Minicrepcrna mcrnni Vxpann) [13, c. 8-9],
mo oymonnno crnopennx y 1999 poni camocrinoro epxannoro oprany s
nnrant nnxonannx noxapant V HBH.
Bncnonox s npnneenoro nnme c ouennnnm: cnouarxy cni nnsnaunrnct si
sminamn y npanonomy craryci Minicrepcrna mcrnni Vxpann, oro
nonnonaxennxx, Honoxenni npo V HBH, KBK moo opranin i ycranon
nnxonannx noxapant, a norim peanisynarn nponosnni anoro Hpoexry.
4) Bpaxoevm:u sua:uu uero+n.erm nepcoua.v KBC ma iuui ueeamueui
meuoeui, noesaui s noeipueuu+ ricuux norasuurie e oi.iuocmi ioeo
cvocrma eurouauu norapaui, napro yno y Hpoexri nepeaunrn cneniantni
nopmn moo npanonoro, ]inanconoro ra r.n. saesneuennx oci, xxi npanmmrt n
KBC, ra cyrrcno noxpamnrn ymonn x npo]ecino ixntnocri.
3 inmoro oxy, es npaxynannx posymnnx norpe ra npoqeciuo ov+ru
npaninnnxin KBC moo x poni ra micnx n cncremi epxannoro ynpanninnx xpanom,
xxa nperenyc na emoxparnuni sacan ixntnocri opranin epxanno nnan ra
crnopennx rpomactxoro cycnintcrna, pe]opmynarn nponec nnxonannx xpnminantnnx
noxapant nemoxnnno ne axcioma [14, c.17-54]. Toro es moniropnnry (ni nar.
monitor ocrepiramun) [15, c.445] KBC, nxnmuamun ixntnicrt nepconany,
npononynarn yt-xxi sminn, xxi ne npomnn npaxrnuno anpoani (oninxn romo), c
cnpanom nocnimnom ra escncremnom, a romy nonn axanoro pesyntrary ne ayrt.
5) Hpoexr mac inmi cncremni nan:
npononycrtcx nnecennx smin y nopmarnnno-npanoni axrn, xxi ne cxnaamrt
smicr repminy ,,xpnminantno-nnxonanua ixntnicrt i ne ninocxrtcx o
xepen [9, c. 31-35] (n. 1 p. I Hpoexry);
VOLUMUL VI
Institutul de
265
sanponononani sminn ne nocxrt enemenrin rnnonori (noiny na rpynn sa
cnintnnmn osnaxamn) [16, c. 667], soxpema, s ypaxynannxm npnnnnny
nepxonencrna npana, mo saxpinnenn y cr. 8 Koncrnryni Vxpann [11].
6) V i.o+v r Hpoerm mac xx reopernune, rax i npaxrnune snauennx, i npu
epaxveauui sasua:euux ueoo.irie ne nopmarnnno-npanonn axr +ore cmamu
ocuoeom o. eoocroua.euu npoecv vnpae.iuu KBC Vrpauu.
nx rapmonisani nponosnni, mo nnxnaeni y Hpoexri, seiouo nnmor
unnnoro xpnminantno-nnxonanuoro saxonoancrna Vxpann napro sicnnrn
nacrynni saxon:
1. Ha epxannomy pinni nnsnaunrnct y smicri nonirnxn n c]epi nnxonannx
noxapant, a came: xxom nona mac yrn ,,xpnminantno-nnxonanuom,
,,nenirenniapnom, ,,nnnpanno-peconianisaninom romo, mo ncxyrycrtcx na
oxrpnnantnomy [18, c.4], ane oci ne snamno cnoro niopaxennx na
nopmarnnno-npanonomy pinni.
Bnxoxun s roro, mo ninonino o n.22 u.1 cr. 92 Koncrnryni Vxpann
nnxnmuno saxonamn Vxpann nnsnauamrtcx ixnnx, xxi c snounnamn, ra
ninoniantnicrt sa nnx, raxn nopmarnnno-npanonn axr mac npnnxrn
Bepxonna Paa Vxpann. Hpn ntomy smicr 3axony Hpo nonirnxy y c]epi
nnxonannx noxapant mamrt cxnaarn:
- mera i sanannx raxo ixntnocri;
- npnnnnnn nonirnxn;
- xepena ]opmynannx ra cy`cxrn peanisani;
- mixnapono-npanoni nixon s nnx nnrant ra in.
2. Hpnnecrn y ninoninicrt nnmorn Fmxernoro xoexcy Vxpann ra
inmnx nopmarnnno-npanonnx axrin s nnrant nnxonannx noxapant, soxpema moo
100% ]inancynannx KBC Vxpann, mo nnrixac si smicry:
- 3axony Vxpann Hpo epxanny xpnminantno-nnxonanuy cnyxy
Vxpann;
- 3axony Vxpann ni 2 epesnx 2000 poxy Hpo sarantny crpyxrypy i
uncentnicrt xpnminantno-nnxonanuo cncremn Vxpann [19];
- Hocranonn Kainery Minicrpin Vxpann ni 3 cepnnx 2006 poxy N 1090
Hpo sarnepxennx epxanno Hporpamn noxpamennx ymon rpnmannx
sacyxennx ra oci, nsxrnx ni napry, na 2006-2010 poxn [20]; ra in.
Cnncox nnxopnc1annx (aepen /nocnnant/
1. 3axon Vxpann Hpo nnecennx smin o exxnx saxonoanunx axrin Vxpann moo
ynpanninnx cncremom opranin i ycranon nnxonannx noxapant: Hpoexr
//www.rada.gov.ua.
2. Vxas Hpesnenra Vxpann N 39/2006 ni 20 ciunx 2006 poxy Hpo Hnan saxoin is
nnxonannx oon`xsxin ra soon`xsant Vxpann, mo nnnnnnamrt s unencrna n Pai
Cnponn //www. rada.gov.ua.
3. Hpana nmnnn n Vxpani 2007: ononit npanosaxncnnx opranisani /3a pe. C.
3axapona, I. Pann, B. nopctxoro. X.: Hpana nmnnn, 2008. 304 c.
Institutul de
ANUAR $TIINTIFIC
266
4. Hocranona Kainery Minicrpin Vxpann ni 17 rpannx 2006 poxy N 683 Hpo
nnecennx smin o nepenixy nenrpantnnx opranin nnxonanuo nnan, ixntnicrt xxnx
cnpxmonycrtcx ra xoopnnycrtcx Kainerom Minicrpin Vxpann uepes ninoninnx
minicrpin //www. rada.gov.ua.
5. Fena O. Kyn cxouycrtcx n`xsnnua cncrema Vxpann // Tmpemnn nopran: http
/www.ukrprison.org.ua.
6. Cran sicnennx cyounncrna cyamn sarantno mpncnxni y 2007p. //Bicnnx
Bepxonnoro Cyy Vxpann. 2008. N 6(94). C. 37-43.
7. Vxas Hpesnenra Vxpann ni 12 epesnx 1999 poxy N 248/99 //O]ininn nicnnx
Vxpann. 1999. N 11. Cr. 24.
8. Cyuacna xpnminantno-nnxonanua nonirnxa Vxpann: Monorpa]ix. 2-re nn., nnnp.
i nepepon. /Kon O. I., 3axapon B. H., Konparimnna B. B. [ra in.]; sa sar. pe.
O.I.Kona. Hyntx: HH B.H. Inanmx, 2008. 210c.
9. Ient A. H., Cemaxon I. C., xonent I. C. Kpnminantno-nnxonanue npano Vxpann:
Hanu. nocinnx /3a pe. npo]. A. X. Crenanmxa. K.: Rpinxom Inrep, 2008. 624c.
10. Hayxono-npaxrnunn xomenrap Kpnminantno-nnxonanuoro xoexcy Vxpann /A. H.
Ient, O. I. Kon, B. O. Kopunnctxn [ra in.]; 3a sar. pe. A. X. Crenanmxa. K.:
Rpinxom Inrep, 2008. 496c.
11. 3axon Vxpann ni 23 uepnnx 2005 poxy Hpo epxanny xpnminantno-nnxonanuy
cnyxy Vxpann //O]ininn nicnnx Vxpann. 2005. N 29. Cr. 1697.
12. Enponecxne nennrennnapnte npannna: Rec (2006)2: Kommenrapn x rexcry.
onenx: onenxn Memopnan, 2007. 68c.
13. Paon I. O. Pont ra micne nenirenniapno cncremn n crpyxrypi epxannoro ynpanninnx
Vxpann //Hponemn nenirenniapno reopi i npaxrnxn. 1997. N 1(2). C. 5-10.
14. Mointni rpynn s moniropnnry saesneuennx npan i cnoo nmnnn ra rpomaxnnna
n ixntnocri opranin nnyrpimnix cnpan: Hpaxrnunn nocinnx. Xapxin:
Xapxinctxn incrnryr coniantnnx ocnixent, 2006. 360 c.
15. Cnonnnx inmomonnnx cnin /3a pe. O.C. Mentnnuyxa. K.: Ion. peaxnix Vxp. pa.
ennnxnonei, 1977. 775c.
16. Bennxn rnymaunn cnonnnx yxpanctxo monn /Vnopx. T. B. Konantona. X.:
uonio, 2005. 767 c.
17. Koncrnrynix Vxpann. 3axon Vxpann Hpo epxannn Iimn Vxpann. K.:
Bnannnun im Cxi], 2008. 48c.
18. Kpnminantno-nnxonanue npano Vxpann: Hipyunnx /B. M. Tpynnxon, B. M.
Xapuenxo, O. B. Hncoi, H. H. Onnxa, A. X. Crenanmx; sa pe. B. M. Tpynnxona.
X.: Hpano, 2001. 384 c.
19. 3axon Vxpann ni 2 epesnx 2000 poxy Hpo sarantny crpyxrypy i uncentnicrt
xpnminantno-nnxonanuo cncremn Vxpann //Biomocri Bepxonno Pan Vxpann.
2000. N 20. Cr. 151.
20. Hocranona Kainery Minicrpin Vxpann ni 3 cepnnx 2006 poxy N 1090 Hpo
sarnepxennx epxanno Hporpamn noxpamennx ymon rpnmannx sacyxennx ra
oci, nsxrnx ni napry, na 2006-2010 poxn //www. rada.gov.ua.
VOLUMUL VI
Institutul de
267
OCUPATIUNEA, CA MOD NOU DE DOBNDIRE A
PROPRIETTII N REPUBLICA MOLDOVA
Veronica GSCA, doctor n drept, IRIM
Le proprietaire peut accomplir des actes d'usage sur la chose. Ces actes sont relatifs
l'utilisation au jour le jour de la chose. L'utilisation peut d'ailleurs etre le fait direct du pro-
prietaire lui-meme ou celui d'un tiers qui le proprietaire a accorde l'autorisation d'usage.
Cette autorisation revet une importance particuliere en matiere de droit de propriete intel-
lectuelle, litteraire et artistique.
L'occupation est un mode d'acquisition originaire de la propriete. Elle consiste s'ap-
proprier une chose qui ne l'avait pas ete auparavant.
Pentru a avea bunuri n proprietate este necesar s le dobndesti. Exist mai
multe moduri sau modalitti de dobndire a dreptului de proprietate. Prin moduri de
dobndire a dreptului de proprietate se ntelege acele fapte si acte juridice n baza
crora se dobndeste dreptul de proprietate sau alte drepturi reale principale asupra
unui bun. Ele sunt reglementate n cartea a II-a din Codul civil al RM [1, art.320],
intitulat: Dobndirea dreptului de proprietate, fiind aplicabil, n general, tuturor
tipurilor si formelor de drept de proprietate (ocupatiune, act juridic, succesiune,
accesiune, uzucapiune, precum si prin hotrre judectoreasc, inclusiv prin efectul
unui act administrativ), iar unele din ele si n ceea ce priveste dobndirea celorlalte
drepturi reale principale.
Modurile de dobndire a dreptului de proprietate sunt foarte diverse de aceia att
n legislatie, ct si n literatura de specialitate se evidentiaz mai multe clasificri a
modurilor de dobndire a acestora. Ca exemplu, art. 320 al Codului Civil al RM,
arata c dreptul de proprietate se poate dobndi prin ocupatiune, act juridic,
succesiune, prin traditiune, accesiune sau uzucapiune si prin hotrre judectoreasc.
Desi acest mod a jucat un rol important n societtile primitive, fiindc cel care
ocupa primul bunul era considerat proprietarul bunului, totusi trebuie s constatm
c n prezent ocupatiunea este ntlnit mai rar, ea limitndu-se la bunurile mobile.
Deci dreptul de proprietate poate fi dobndit prin ocupatiune doar asupra bunurilor
mobile. O alt conditie a acestui mod de dobndire a dreptului de proprietate este ca
bunul s fie fr stpn. Nu trebuie s confundm bunurile fr stpn cu bunurile
pierdute de ctre proprietar. La fel, nu pot fi considerate bunuri fr stpn nici
bunurile furate, iar apoi abandonate de hot. n cazul ocupatiunii dreptul de
proprietate ia nastere din momentul intrrii n posesiune n conditiile legii. Anume
prevederea legal, n conditiile legii permite a trage concluzia c un bun furat nu va
putea fi dobndit prin ocupatiune [2, p.602].
Prin ocupatiune se ntelege acel mod de dobndire a dreptului de proprietate
asupra bunurilor care nu apartin nimnui, adic sunt fr stpn, deoarece nu au fost
niciodat n proprietatea vre-unei persoane sau au fost, ns proprietarul le-a
abandonat. Articolul 323 al CCRM consider fr stpn bunurile mobile al cror
proprietar a renuntat expres la dreptul de proprietate, bunurile abandonate, precum si
Institutul de
ANUAR $TIINTIFIC
268
bunurile care prin natura lor nu au proprietar. Spre exemplu, prin ocupatiune, se
poate dobndi, apa de but sau pentru trebuintele casnice de la un izvor natural,
vnatul si pestele capturat n conditiile prevzute de lege, precum si plantele
medicinale care cresc slbatic, orice fruct de pdure si ciupercile care se dobndesc
prin culegere.
Ocupatiunea const si astzi n dobndirea dreptului de proprietate prin luarea n
posesie a unui bun care nu apartine nimnui [3. p. 697; 4. p. 245-246].
Pentru a forma obiectul ocupatiunii bunurile trebuie s fie fr stpn, adic s
nu fi fost vreo-dat n proprietatea cuiva sau dac au fost s fi fost abandonate de
proprietar. De asemenea, bunurile s fie corporale mobile si s fie individual
determinate, fiindc, pe de o parte numai aceste bunuri sunt susceptibile de a fi luate
n stpnire, iar pe de alt parte, prevederile art. 323 Codul civil al Republicii
Moldova fac inaplicabil ocupatiunea ca mod de dobndire a bunurilor imobile.
Fat de aceast stare legislativ se admite c proprietatea se poate dobndi prin
ocupatiune n cazul bunurilor comune cum ar fi apa de but sau pentru trebuinte
casnice luat de la un izvor natural, precum si asupra vnatului ori a pestelui capturat
de pescar sau vntor, cu conditia ca vntoarea sau pescuitul s se fi desfsurat n
conformitate cu dispozitiile legale n aceste domenii.
Art.324-326 din Codul civil, determin regimul juridic al bunurilor gsite, precum si
drepturile si obligatiile gsitorului si proprietarului bunului gsit. Aceste norme se refer
doar la o categorie de bunuri, si anume la bunurile mobile. Regula general este c, cel ce a
pierdut bunul este considerat proprietarul bunului pierdut. Am putea spune c bunul gsit
este bunul mobil pe care proprietarul 1-a pierdut, iar alt persoan l-a gsit. Pornind de la
faptul c cel ce a pierdut bunul nu pierde si dreptul de proprietate asupra acestui bun,
legiuitorul a instituit obligatiile gsitorului. Astfel, acesta este obligat s ntoarc bunul
gsit proprietarului sau fostului posesor, n cazul n care gsitorul nu poate s identifice
proprietarul bunului gsit, bunul gsit urmeaz s fie transmis autorittilor publice locale
sau organului de politie din acea localitate n care a fost gsit bunul. Gsitorul poate
transmite la alegere bunul gsit fie organului de politie, fie organului public local.
Dac bunul a fost gsit ntr-o ncpere sau mijloc de transport, gsitorul
va transmite bunul gsit posesorului ncperii sau mijlocului de transport. Acestia
din urm snt obligati, la rndul lor, s transmit bunurile gsite organului public
local sau organului de politie. Aceste persoane nu vor primi o recompens de la
proprietarul bunului gsit, n cazul n care acesta va fi identificat si nici nu vor
dobndi dreptul de proprietate asupra bunului gsit, n conformitate cu prevederile
art.325. Va beneficia de aceste drepturi doar cel ce a gsit bunul pierdut [2, p.604].
Dac gsitorul, n cazul n care va distruge sau va deteriora bunul, va fi tinut la
plata unei despgubiri n mrime ce nu depseste pretul bunului gsit si doar dac
bunul a fost distrus sau deteriorat intentionat sau din culp grav. Deci dac bunul a
fost distrus de ctre gsitor, ns acesta a actionat fr intentie sau culp grav, riscul
pieirii sau deteriorrii bunului va fi suportat de ctre proprietarul bunului pierdut.
Cel cruia i-a fost transmis bunul gsit, adic organul public local ori organul de
politie, este obligat s ntreprind msuri pentru a identifica proprietarul bunului
gsit, n acest sens legea oblig aceste organe s afiseze la sediul lor un aviz despre
bunul gsit. De asemenea, aceste organe snt obligate s pstreze bunul gsit timp de
VOLUMUL VI
Institutul de
269
sase luni, fiind aplicabile dispozitiile privitoare la depozitul necesar. Dac vor fi
gsite bunuri consumptibile si perisabile, este evident c acestea nu vor putea fi
pstrate timp de sase luni. Aceste bunuri vor fi vndute de ctre organele publice
locale ori de ctre organele de politie, n acest caz, pretul bunului vndut va lua locul
acestuia.
Dac proprietarul sau o alt persoan ndrepttit nu pretinde, n termen de 6 luni,
transmiterea bunului gsit, acesta este remis, n baza unui proces-verbal, celui care 1-a
gsit. Dac nu a fost identificat proprietarul bunului gsit, si dac acesta nu pretinde n
termen de sase luni transmiterea bunului gsit, bunul gsit este transmis gsitorului,
acesta devenind proprietarul bunului gsit. Transmiterea bunului ctre gsitor se face n
baza procesului-verbal, care se ntocmeste ctre organul public local sau organul de
politie cruia i-a fost transmis bunul gsii. Legiuitorul a stabilit c procesul verbal de
transmitere a bunului gsitorului reprezint pentru acesta din urm titlu de proprietate.
Acest proces-verbal este opozabil tertilor, inclusiv fostului proprietar, n acest context,
nu trebuie s confundm prevederile art.375, care d posibilitatea proprietarului s-si
revendice bunurile de la posesorul de bun-credint n cazul n care bunul a fost pierdut.
Dac gsitorul a respectat prevederile art.324 alin.(2), atunci dup expirarea termenului
de sase luni de zile si transmiterea bunului gsit n proprietatea lui, fostul proprietar nu
va putea revendica bunul de la gsitor n temeiul c el a pierdut bunul. Regula privind
dobndirea dreptului de proprietate asupra bunului gsit, difer de cea din Codul civil din
1964, care prevedea c dreptul de proprietate asupra bunului gsit trece n proprietatea
statului: nu n proprietatea gsitorului.
Dac gsitorul renunt fie la dreptul de proprietate, fie la suma de bani, n cazul
n care bunul a fost vndut, conform art.325 alin.(2) bunul trece n proprietatea
Statului. Aceast norm, n principiu, presupune c va fi aplicabil doar n cazurile
n care cheltuielile pentru ntretinerea bunului vor fi mai mari dect costul bunului,
gsitorul fiind nevoit s renunte la dreptul de proprietate asupra bunului gsit.
Conform art.326, alin.(1) Cod civil, proprietarul sau fostul posesor al bunului gsit
este obligat s compenseze cheltuielile aferente pstrrii lui. n cazul n care bunul gsit
a fost vndut, din suma ncasat se retin cheltuielile de pstrare si comercializare.
Aceast norm reglementeaz situatiile n care proprietarul bunului gsit este
identificat si bunul gsit este restituit acestuia. Regula n acest sens este c
proprietarul bunului gsit urmeaz s suporte toate cheltuielile legate de pstrarea
bunului gsit. Dac bunul a fost vndut, proprietarul va primi pretul bunului minus
cheltuielile de pstrare si comercializare. Cheltuielile de pstrare (dup caz, si cele
legate de comercializarea bunului gsit) urmeaz a fi transmise celui care le-a
suportat, acesta adeseori fiind organul public local ori organul de politie. Nu este
exclus faptul ca aceste din urm organe s transmit bunurile gsite la pstrare,
ncheind contracte respective, n aceste cazuri cheltuielile pentru pstrare vor fi
pltite si depozitarului.
Bunurile vacante. n conditiile n care Codul civil dispune c toate bunurile
vacante si fr stpn, precum si cele ale persoanelor care nu au mostenitori sau ale
cror mostenitori nu le-au acceptat se cuvin statului. Sunt bunuri care nu apartin
nimnui si al cror uz e comun tuturor.
Institutul de
ANUAR $TIINTIFIC
270
Lucrurile comune. Asadar, lucrurile comune, precum: lumina soarelui, apa,
aerul, nu apartin nimnui, asa nct, luate n totalitatea lor, nu pot fi apropriate, ns
o parte din ele poate totusi forma obiectul propriettii private. Asa se ntmpl cu
apa de but sau pentru trebuintele casnice ori cu energia solar [5, p.317].
Bunurile prsite. Pe de alt parte, pot fi dobndite prin ocupare bunurile
prsite (res derelictae). Trebuie s distingem ntre lucrurile prsite n mod
voluntar de ctre proprietar de lucrurile pierdute ori rtcite, acestea din urm
fiind excluse de vreme ce au un stpn. Pe de alt parte, nu ntotdeauna cel care
si aproprie un bun abandonat dobndeste toate drepturile avute de fostul proprietar.
Astfel se ntmpl n materia drepturilor de proprietate artistic, luat situatia aceluia
care gseste un tablou rupt si aruncat de cel care l-a pictat. Jurisprudenta francez s-a
pronuntat de mult vreme n sensul c dac cel care gseste buctile devine n mod
incontestabil proprietarul lor prin ocupatiune, aceast proprietate se limiteaz la
materialitatea acestor bucti, dar nu priveaz pe pictor de dreptul moral pe care l
pstreaz totdeauna asupra operei sale; dac el crede c tabloul su nu trebuie s fie
pus n circulatie este ndrepttit s se opun la orice reconstituire a pnzei sale si s
cear, dac este cazul, distrugerea ei.
Legislatia Romniei prevede si regimul juridic al vehiculelor fr stpn. Sunt de
amintit n aceast materie si dispozitiile Legii nr. 421 din 27 iunie 2002 privind regimul
juridic al vehiculelor fr stpn sau abandonate pe terenuri apartinnd domeniului
public sau privat al statului ori al unittilor administrativ-teritoriale. Potrivit art. 2 lit. a)
din lege, prin vehicul fr stpn se ntelege vehiculul de orice categorie, fr plcut de
nmatriculare sau alte marcaje oficiale, stationat pe domeniul public sau privat al statului
ori al unittilor administrativ-teritoriale, al crui proprietar sau de tintor legal este
necunoscut. Pe de alt parte, prin vehicul abandonat se ntelege vehiculul de orice
categorie, aflat pe domeniul public sau privat al statului ori al unittilor administrativ-
teritoriale de cel putin un an, al crui proprietar sau de tintor legal este cunoscut, ns
exist indicii temeinice, determinate de starea improprie circulatiei acestuia pe drumurile
publice, din care rezult intentia neechivoc a proprietarului sau a detintorului legal de
a renunta la exercitarea drepturilor sale asupra vehiculului. Legea reglementeaz o
procedur special de identificare a acestor vehicule, de avertizare prin publicitate ori
prin scrisoare recomandat (pentru cele abandonate) a celor interesati, care se finalizeaz
cu trecerea de drept n proprietatea unittii administrativ-teritoriale din raza creia au
fost ridicate si valorificarea lor n conditiile legii.
Bibliografie
1. Codul civil al Republicii Moldova, Legea nr.1125-XV din 13.06.2002 // Monitorul
Oficial al RM, 2002, nr.82-86.
2. Comentariul Codului civil al Republicii Moldova, coordonator Mihai Buruian, Oleg
Efrim, Nicolae Esanu, V. II. Chisinu: ARC, 2006. - 1356 p.
3. Dogaru I., Cercel S. ,,Drept Civil. Teoria general a drepturilor reale, Editura All
Beck, Bucuresti, 2003.
4. Pop L., ,,Dreptul de proprietate si dezmembrmintele sale, Editura Lumina Lex,
Bucuresti, 1996.
5. Adam I., ,,Drept Civil. Drepturi reale, Editura All Beck, Bucuresti, 2002.
VOLUMUL VI
Institutul de
271
6. Baies S., Rosca N., Drept civil. Drepturile reale principale, Tipografia Central,
Chisinu, 2005.
Institutul de
ANUAR $TIINTIFIC
272
PERSONALITATEA DELINCVENTULUI JUVENIL
DIN PERSPECTIVA IMPACTULUI
PSIHOLOGIC $I PSIHOSOCIAL
Irina MELNIC, master n drept, IRIM
Human behaviour is determined by manifestation way of each individual's personality,
characterized by a dynamic attitude presupposing a certain place for him/her in human rela-
tionships depending on social requirements.
The result of character's peculiarities system is a specific conception about life, but the
young criminal's character is determined by the tendency of breaking of moral and legal
norm. Development of aggressive movements coincides with the rejection of moral concepts
with participation in negative and contradictory actions consolidated by illicit principles.
Comportamentul uman este determinat de modul de manifestare a personalittii
fiecrui om, care se caracterizeaz printr-o atitudine dinamic sporit si acord acestuia
un anumit loc n cadrul relatiilor sociale. Criteriul social-psihologic impune consideratii
referitoare la valoarea si sensul actiunilor individuale, la cauzele finale si formale,
acestea modificndu-se mai repede dect criteriul biologic si mai ncet dect conditiile
social-economice, n functie de exigenta cu care rspunde cerintelor sociale.
Structura si conformatia anatomic, particularittile organelor de simt si ale
sistemului nervos reprezint nsusirile native si sunt diferentiate de la individ la
individ, rspunznd unor trebuinte subiacente, a cror surs este mediul social.
Prin intermediul procesului instructiv-educativ, societatea determin un anumit
ideal de personalitate, cu functii primordiale, care va urmri nsusirea unor
cunostinte, a anumitor aptitudini, interese motivate, opiniile individului fiind
necesare att pentru existenta acestuia, ct si pentru viata social. Cu toate c
societatea, prin rigorile create, impune anularea individualittii, dinamica
personalittii confer profiluri si posibilitti de realizare a unei sinteze
comportamentale ntre realittile distincte individ-societate. Astfel, elementul
principal din continutul proceselor psihice constituindu-l atitudinea individului fat
de fenomenele vietii sociale.
Tinnd cont de anumite legitti ale dezvoltrii personalittii, mentionm c
tulburrile de comportament, mai cu seam la vrsta minor, tin de o structur
deosebit de personalitate, care reprezint aspectele psihologice si psihosociale
determinate de o dezvoltare deficitar, care determin insuficiente de adaptare
social. Personalitatea delincventului juvenil posed un sir de formatiuni psihologice
(interese si aptitudini, individualitti tipologice temperamentale, individualitti
tipologice de caracter) care denot tulburri comportamentale.
Exist dou elemente diferite care conditioneaz comportamentul personalittii
n sfera responsabilittilor umane: pe de o parte, tendinta general constant a
individului de a dobndi anumite valori, cunostinte, de a ntelege unele fenomene, iar
pe de alt parte, tendinta de a practica anumite activitti, ambele definind interesele
VOLUMUL VI
Institutul de
273
individului minor. Ele sunt reprezentate de reflexe de orientare a organismului spre
activitti practice, dar si spre o adaptare cognitiv.
Institutul de
ANUAR $TIINTIFIC
274
Interesele delincventului minor domin psihologia delincventei juvenile, reglnd
mecanismele de organizare, de adaptare, de conservare a tendintelor delincventiale
si distrugnd celelalte interese, fiecare prezentnd trsturi generale, specifice
fiecrui delincvent n parte. Cu toate c comportamentul acestuia manifest o
instabilitate emotional, acesta acord, totusi, un sens precis intereselor
delincventiale, individul preocupndu-se de mentinerea relatiei cu mediul natural, de
dobndirea cunostintelor necesare pentru stabilirea sau abordarea interesului
delincvential. Posibilitatea de a rspunde pentru consecinte, pentru ordonarea si
sistematizarea actiunilor ntr-un comportament distinctiv se asociaz direct cu
capacitatea minorului de a-si coordona activitatea prin adoptarea unui grad mare de
stabilitate.
Atitudinea delincventului este determinat de repetarea preferential a actelor
agresive, iar interesul pentru cunoasterea faptelor ce urmeaz a fi efectuate este
conditionat de modul n care delincventul posed utilitatea practic a mijloacelor
tehnice si de calitatea informatiilor provenite din mediul ambiant.
Cadrul general al cercetrii comportamentului delincventului minor presupune
explicarea rolului reflexelor nnscute n identificarea originalittii actiunilor, a
formelor comportamentale si a structurii comportamentului delincvential.
Identificarea unor comportamente independente, care ntregesc conceptia
delincvential-fundamental a individului si organizarea dominatiei acesteia asupra
celorlalte conceptii si atitudini, constituie analiza functional a comportrii
delincventului minor.
Aptitudinile delincventului minor. Toate reprezentrile ce caracterizeaz anumite
nsusiri, motive dominante ale personalittii duc la nsusirea anumitor activitti de
cunoastere specific. Aptitudinile reprezint un proces complex de nvtare din
experienta social. Rezultatul direct al efectului modelator-reformator al mediului
ambiant sugereaz existenta acestor aptitudini care au o pregnant conditionare n
nzestrarea general, social si cultural, si reprezent principala premis pentru
aparitia talentului - forma cea mai nalt de dezvoltare a aptitudinii. Ritmul
dezvoltrii unor aptitudini delincventiale este influentat de mediu, care modific
etapele de formare a intereselor delincventiale. Totodat, aptitudinile delincventului
sunt rezultatul faculttii de cunoastere individual, precum si al rigorilor sociale de
constituire si dezvoltare a mediului ambiant. Perseverenta si capacitatea specific de
a nvta din experienta mediului, prin cultivarea intereselor n directia atitudinilor
criminogene, care depind de ambianta social asimilat si organizat dup un
program delincvential, sunt fundamentate pe dezvoltarea aptitudinilor.
Formele diferite de ierarhizare a nsusirilor individuale sunt ntrite prin
rezultatele lor adaptate la procesul de integrare n diferite forme de actiuni agresive
si se regsesc n structura psihic a fiecrui delincvent.
Integrarea unitar a variatelor tendinte psihice care contureaz comportamentul
agresiv si personalitatea agresorului sub influenta mediului ambiant, a experientei
individuale este exprimat de conceptele de stimulare, conditionare, probabilitate ale
reactiei de rspuns. Individualitatea delincvential este generat de caracteristicile
comportamentale de un anumit sistem de valori transmise delincventului de ctre
societate prin familie, institutia de socializare etc.
VOLUMUL VI
Institutul de
275
Comportamentul individual, ca proces psihic de acceptare si de nsusire a
experientei sociale, prin organizarea dinamic a proceselor cognitive si prin
influenta educational permanent a mediului ambiant, realizeaz trecerea de la
individualitate spre personalitate, constituind procesul de asimilare a normelor de
conduit. Trsturile temperamentale delincventiale se structureaz prin raportul
dintre voint, afectivitate si impulsuri egoiste. Delincventul se situeaz pe o anumit
pozitie n structura ierarhic a unui grup agresional, aceasta conditionndu-i
exercitarea unui anumit rol si integrndu-l ntr-un sistem de valori negative,
construind astfel un model comportamental abstract, prin nsusirea deprinderilor
mediate de interesele specifice criminogene si contactul permanent cu ambianta
agresiv.
Individualitti tipologice temperamentale. Dinamica proceselor si nsusirilor
psihice individual-volitive, afective si de cunoastere inclusiv modelarea acestora n
functie de particularittile sistemului nervos dicteaz adaptarea delincventului minor
la conditiile ambientale, echilibrul sistemului nervos fiind determinat de
interdependenta proceselor nervoase. Reglarea conduitei comportamentale,
conexiunea acestor elemente cu caracter social derivat, raporturile dintre trebuintele
individului si mediu, reprezint activitatea psihic individual, cunoasterea comun
(a tuturor indivizilor, ns diferentiat n exprimarea sentimentelor, gndurilor,
actelor si atitudinilor fat de fenomenele sociale) si particularittile psihicului.
Formele temperamentale: coleric, sangvinic, flegmatic si melancolic tin de
natura comportamentului individual diferentiat, care depinde de conditiile sociale. n
esent, fiind relativ stabil, acest comportament este conditionat de legile generale ale
activittilor psihice si de intensitatea acestora.
Delincventul coleric-sangvinic are o atitudine psihoafectiv exprimat de
nzuinte, trebuinte datorate voluntarismului, impulsivittii, supraexcitrii. O
trstur a actului voluntar, specific delincventului coleric este trecerea de la
tendintele interne la actiunea direct. Realiznd profilul psihic al acestuia, actiunea
impulsiv nu se evidentiaz n mod nemijlocit, ntruct este motivat de prezenta
contradictiilor interne. Delincventul coleric apreciaz c i-au fost afectate interesele
si trebuintele, fiind nevoit s-si exprime atitudinea fat de conditiile si relatiile cu
mediul social.
Delincventul coleric insist asupra modului constient sau voluntar de realizare a
actului ntre posibilitate sau negativitate, prin negarea realittii si configurarea unei
tendinte specifice care delimiteaz si poate restrnge voluntarismul, acesta din urm
genernd o stare de impulsivitate si agitatie n momentul acceptrii conflictului,
tririle emotive fiind clar exprimate, cu abandonri ale scopurilor voluntare initiale.
Dispozitiile de supraexcitare, activitatea discontinu sunt caracteristice
temperamentului coleric, acest mod de executare a actiunii sociale punndu-si
amprenta asupra personalittii delincventului n etapele devenirii psihice, prin
raportarea continu la experienta proprie, la rolul reformativ al culturii si educatiei.
Melancolicul-flegmatic se caracterizeaz printr-o atitudine afectiv interiorizat
si prin tendinta general de a evita strile de tensiune si ncordare psihic, scopul si
mobilul actiunii fiind urmrite n mod real si constient. El dovedeste o rezistent
deosebit la eforturile fizice si intelectuale de durat, orice proces emotional
Institutul de
ANUAR $TIINTIFIC
276
implicnd o anumit exersare a mobilittii proceselor nervoase. Caracterul relatiilor
stabilite cu alti indivizi definesc sentimentele si emotiile cu o anumit stabilitate fat
de realitatea nconjurtoare. Calm n actiune si reflectie, perseverent n realizarea
scopului initial prin adaptare la interactiunile sociale, subiectul este concentrat
asupra modalittilor de realizare a actiunii sau inactiunii delincventiale si si
controleaz procesele interne n mod voluntar. Prin conservarea legturilor cu
mediul ambiental si reactivarea strilor actionale necesare, melancolicul-flegmatic
si mentine capacitatea psiho-comportamental, manifestrile derivnd din stri ale
constiintei individuale n cele ale comportamentului nervos, si realizeaz ideile,
aspiratiile, idealurile printr-o activitate variat, reconsiderndu-si posibilittile
actionale.
Individualitti tipologice de caracter. Reglarea activittii si conduitei
individului delincvent minor este determinat de convingerile individuale aflate n
interactiune cu mediul social n asa fel, nct pot deveni rigide, inflexibile sau
dependente de mediu. Caracterul individului este reprezentat de unele trsturi
psihice devenite constante n modul de reflectare a realittii. Prin caracter se
manifest legtura proceselor psihice si redarea nsusirilor activittii nervoase
superioare, trsturile caracterului considerndu-se o combinatie ntre trsturile
nnscute ale tipului de activitate nervoas superioar si transformrile determinate
de fenotip. Ca trstur distinct a personalittii, caracterul este influentat de
temperament prin echilibrul sau mobilitatea proceselor nervoase. Trsturile de
caracter exprim pentru delincventul minor o atitudine stabil fat de mediul
ambiant, putndu-se prevedea comportamentul acestuia n situatiile specifice.
Esenta moral si valoarea individului sunt exprimate de caracter ca element al
socialului, trsturile acestuia derivnd din atitudinea fat de exigentele mediului
social, precum si din vointa individual, reglarea constient si inconstient a
conduitei delincventului minor, definind conceptia fat de sine nsusi si fat de
societate.
Tendintele variate care se manifest n actiunea si gndirea delincventului minor
sunt un rezultat al personalittii delincventului, continutul si forma lor pot fi
conditionate de mediul ambiental, precum si de tendinta de intransigent sau de
concesie fat de reflectarea acestora n opinia social.
Astfel, rezultatul sistemului unitar al trsturilor de caracter este o anumit
conceptie despre viat, iar caracterul delincventului minor este determinat de
tendinta nclcrii normei morale si legale. Dezvoltarea motivelor agresive coincide
cu momentul renuntrii la conceptele morale, cu participarea la fapte negative si
contradictorii, consolidate pe principii ilicite.
Bibliografie
1. Brgu M., Criminologie. Partea general, Chisinu, 2005.
2. Brgu M., Prevenirea infractiunilor svrsite de minori, Chisinu, 1998.
3. Larii Iu., Criminologie, Chisinu, 2004.
4. Stnisor E., Delincventa juvenil, Bucuresti, 1990.
VOLUMUL VI
Institutul de
277
5. Sali N., O nou perspectiv n delincventa juvenil: preventie si recuperare, Chisinu, 2002.
6. Kypxnnen B.H., Kpnmnnonornx, Mocxna, 1995.
7. Xoxpxxon I.u., Kpnmnnonornx, Mocxna, 2000.
Institutul de
ANUAR $TIINTIFIC
278
CHILD PORNOGRAPHY IN INTERNET
Dana MIHALACHE, Comunitary Police Bucharest, Romania
n zilele noastre accesul pe Internet este mai mult dect necesar avnd n vedere multi-
tudinea de cunotinte pe care le poti acumula, dar i rapiditatea de a contacta persoane de
pe tot globul i mai ales a le vedea cu ajutorul camerei Web.
Una dintre cele mai populare arii de pe Internet este aceea a pornografiei. Chiar dac,
de obicei, sunt existente pagini special destinate adultilor, pornografia migreaz pe Internet
i poate fi descoperit de utilizatorii frecventi, intentionat sau accidental.
Factorii de rspundere sunt ngrijorati de tendinta de escaladare a pornografiei pe
Internet, a liniilor fierbinti. n multe tri simpla posesie a unor fotografii pornografice cu
copii este incriminat, pedepsele crescnd.
The Internet has become a social necessity, providing an easier way to seek infor-
mation and communicate amongst others. The Internet originated for military purposes
only, but was picked up for general use due to the vast amounts of information available
at relatively fast speeds. As a form of new media technology, the internet is regarded as
being one of the most pivotal technologies available, as it offers users a multitude of in-
formation about a variety of subject areas. One of the most popular subject areas on the
Internet is that of pornography. Whilst there are certain regulations in place for the entry
into some pornographic websites, pornography is thriving on the Internet and is discov-
ered intentionally or accidentally by most Internet users.
It is currently thought that approximately half a billion people now have the internet
that is accessible from home, meaning that more people are now able to retrieve internet
pornography than ever before. Pornography is and will continue to be available, so long
as there is the Internet and a basic understanding of web navigation money is not always
required to find and be exposed to online pornographic material.
Pornography has developed a long side technology; originating with live peep-
shows until the expansion of photography, where images became the new way to
access pornography. The pornography magazine industry soon became apparent due
to the likes of Hugh Hefner and Larry Flynt, who combined a multitude of porno-
graphic photographs to make up the content of their magazine. This industry ma-
tured upon the arrival of video recording and VHS, with adult pornographic videos
being made available in video stores across the world. Whilst this viewing was re-
stricted to people over the age of 18, the more popular the industry got meant the
more these regulations had to be enforced.
There is no doubt that sex sells and sells extremely well the arrival of the Inter-
net signaled the beginning of a new era in the world of pornography. A fundamental
quality of the Internet is that it is accessible from anywhere so long as there is a
computer and a connection, meaning the embarrassment of buying or hiring porno-
graphic material had now disappeared.
The Internet provided anonymity where it was needed the most and has allowed
users to engage with any type of pornography desired. There are virtually no
boundaries in the world of internet pornography; online pornography caters for niche
VOLUMUL VI
Institutul de
279
markets and ranges from for-pay heterosexual and homosexual sites to less mainstream
sites representing marginalized sexualities. The successfulness of the online pornogra-
phy industry, in comparison to other pornographic industries, can be attributed to the
lack of regulation of the medium, and the degree of privacy available to users?
Online pornography is believed to be the single biggest category of paid online
content with the revenue generated from this one industry expected to reach US$400
million by 2006. By 2003 there was an existence of up to 260 million pages of adult
content on the Internet an indication of the age old relationship between technology
and pornography, as it is widely believed that the adult industry is the first to em-
brace and make money from new media. Those responsible for maintaining porno-
graphic sites, affectionately known as porn site architects, implement and endorse
the need for exceptional technology. These architects were among the first to
achieve uninterrupted full streaming of video and audio on the Internet, they were
also the first to destroy customer anxiety in regards to disclosing credit card numbers
to the Internet it was through online pornography that people began to play freely
with their credit card and the Internet.
The role technology plays in the progression of the online pornography industry
is infallible, as their success goes equally hand in hand. However, while some may
find much of this sexual material offensive, most of it is legal. The exceptions are
child pornography, extreme sado-masochism, bestiality and necrophilia. The main
problem relates to child pornography - better described as child abuse images -
where in Britain, and not only, as elsewhere mere possession of such material is ille-
gal. It has been suggested that around five million images of child abuse are in circu-
lation on the Internet featuring some 400,000 children (many images come as 'sets').
It has been estimated that child pornography on the Internet is an industry worth ap-
proximately 20 billion Euro/a year.
These are simply not images of adolescent girls and boys, but often pictures of
very young children. Arrests in the United States for the possession of child pornog-
raphy, during a one-year period from 2000 to 2001, produced alarming results. Ac-
cording to investigators, the majority of those arrested had images of children who
had not yet reached puberty. Specifically, 83% had pornographic material that in-
volved children between ages 6 and 12; 39% had material involving children be-
tween ages 3 and 5; and 19% had images of infants or toddlers under age 3.
The operation was targeted against a paedophile ring of 180 members which
called itself "wonderland" (the letter 'o' was replaced by the figure '0' deliberately as
a kind of code). The w0nderland club was named after Lewis Carroll's Alice books.
To become a member of this ring, one had to contribute at least 10,000 new images
of child pornography. The club was protected by powerful gate keeping and encryp-
tion devices, including a computer program called Alice - another reference to Lewis
Carroll. The police operation yielded an array of "horrific" images totaling 750,000
and computerized videos numbering 1,800. A total of 1,236 children featured in the
pictures and videos. Internationally, there were 107 arrests - nine of them in Britain.
The originator of wonderland was found to be an American living in New York
called Peter Giordano and nicknamed Hairy Mudd.
Institutul de
ANUAR $TIINTIFIC
280
Early in 2001, there was an major FBI exercise in the United States called "Op-
eration Candyman", named after one of three Yahoo! groups (the others were Shan-
gri-la and Girls 12 to 16). The operation focused on approximately 6,700 members
of the three groups and an initial 89 arrests were followed a few months later by 14
more, including at least one policeman.
More recently, it has become apparent that those providing and circulating child
abuse images on the Internet are using ever more sophisticated technology and secu-
rity which present a major challenge to law enforcement agencies. This was particu-
larly the case with a group known as the 'Shadows Brotherhood' that was the subject
of an international police intelligence operation called "Operation Twins" which re-
sulted on 2 July 2002 in some 50 arrests in seven countries.
Although the UK's newly -created National Hi-Tech Crime Unit took the 'lead
agency status', the operation involved police forces in Belgium, Canada, Denmark,
Germany, Italy, the Netherlands, Romania, Spain, Sweden, UK and USA. The group
showed an awareness of some of the methods and tactics used by law enforcement
and used specific tactics designed to prevent detection and identification.
Another very high profile instance of child abuse images on the Net arose from
an investigation by the United States authorities of a web site portal called Landside
run by married couple in Forth Worth, Texas called Thomas and Janice Reedy. This
provided access to child abuse images on some 30 sites, primarily in Russia and In-
donesia. It was a huge operation generating revenues of $9.2M a year with a gross
profit of $2.9M a year. In 2001, Reedy was convicted on 89 counts and sentenced to
1,335 years in prison but, in 2002, this was reduced on appeal to 180 years.
Some 7,250 of them are located in the UK and, starting in May 2002, a series of
raids has been conducted by local police forces under the general heading of "Opera-
tion Ore", resulting - by April 2004 - in:
4100 addresses searched;
3500 people arrested;
1670 people charged;
1230 people convicted;
1300 investigations ongoing.
Among those charged have been 50 police officers. The most high profile Brit-
ish customer of this site has been the rock star Pete Townsend who subsequently
received a police caution and whose name was added to the Sex Offenders' Register
for five years.
Some people imagine that these child abuse images 'simply' involve teenagers -
which, of, course, would be bad enough. However, the images often involve very
young children. In one American study of offenders, it was found that 83% had im-
ages involving children ages 6 to 12, nearly 40% had material involving youngsters
ages 3 to 5, and 19% had images of children under 3.
Although so far in Britain the main problem relating to child abuse has been the
downloading of child pornography, experience from the United States suggests that
we will also have a growing problem of child contact via the Internet.
The first case in the USA, involving the conviction of a paedophile which made con-
tact with his victim on the Internet, has been the subject of a book called "Katie.com".
VOLUMUL VI
Institutul de
281
In May 2002, the body of 13 year old Christine Long was discovered in Green-
wich, Connecticut, USA. Police allege that she was strangled by a 25 year old man
that she met on-line.
A high-profile case of this kind in the UK occurred in April 2000 when a 13
year old girl, Georgina Mostyn-Scott, arranged to see a friend that she had made
through chatrooms, originally believing him to be a 15 year old boy. In fact, the in-
dividual was a 47 year old man and the incident was not more serious because of the
presence and intervention of the girl's mother at the Milton Keynes meeting place.
Georgina and her parents are now active supporters of Cyberangels.
The potential extent of the problem was highlighted recently in a report by the
Cyberspace Research Centre, which conducted a survey of 1,400 children from 42
schools in the UK. It discovered that 20% of children aged between nine and 16 use
chatrooms on a regular basis.
Furthermore, more than 50% of the children reported that they have engaged in
conversations of a sexual nature; and 25% had received requests to meet up with
their correspondents face-to-face. Of the latter group, 10% had accepted and actually
met up with someone they had first got to know in a chatroom.
Although the problem of sex on the Internet revolves mainly around children,
there is an element of adult pornography that rightly causes deep concern and that is
material which depicts non-consensual sex, such as violence against women - in-
cluding rape and murder - and necrophilia. This issue became particularly prominent
in the UK in February 2004 with the conviction of Graham Coutts for the horrific
murder of teacher Jane Longhurst. The court heard how Coutts had repeatedly ac-
cessed Web sites depicting violent sex and how elements of his actions mirrored
what he had seen on-line. Some of the sites mentioned in the trial were "ne-
crobabes, hangingbitches and "deathbyasphyxia.
What is the difference when child pornography is on the Internet? There are at
least three differences.
The Internet makes finding child pornography much easier. Someone who wishes to
access such material does not have to find someone in their own social circle who can
provide such images or somewhere in their locality where such images are available.
Instead he - it is usually a he - can go on-line and be in contact with thousands of indi-
viduals in dozens of countries with enormous volumes of the material.
The Internet makes accessing child pornography much more anonymous. There
is no need to visit a friend or shop or to mail a supplier with the attendant risks of
discovery or detection. Instead the user of this material can access it from the pri-
vacy of his own home 24 hours a day, 365 days a year.
In the physical world, most people that one meets find child pornography utterly
repugnant. However, in the on-line communities of certain new groups or commu-
nity groups, users of child pornography and paedophiles can join a virtual world
where the use of child pornography and the abuse of children are considered accept-
able and even normal.
All these factors would tend to suggest that the volume of child pornography on
the Internet is going to increase. In many countries, simple possession of child por-
nography is a criminal offence, subject to penalties of increasing severity.
Institutul de
ANUAR $TIINTIFIC
282
There is evidence that a significant proportion of those who access child pornog-
raphy go on themselves to abuse a child.
CONCLUSIONS:
In all over the world Internet can be the most useful thing for many people but
for other can be the most interest thing for having pleasure or to find a way for this.
The infant pornography is the worst crime in the world and all the forces have to
fight against it. An abuse child is a mutilated person. Never, even the doctors or psy-
chologists will work hard for recover the victim, the trauma will not disappear, it
will remain on life in the soul of the child or a young people.
Bibliography
1. Platt C."Anarchy Online: Net Sex", Harper Prism, 1996.
2. O'Toole L."Pornocopia" , Serpent's Tale, 1998.
3. Akdeniz Y."Sex On The Net", South Street Press, 1999.
4. Article on "Sex On The Net" in ".net" magazine, November, 1999.
5. Jens Waltermann & Marcel Machill "Protecting Our Children On The Internet"
Bertelsmann Foundation Publishers, 2000.
6. "Katie.com" by Katherine Tarbox, Dutton, 2000.
7. Aftab P."The Parent's Guide To Protecting Children In Cyberspace", McGraw-Hill, 2000.
8. Travis A."Bound And Gagged: A Secret History Of Obscenity In Britain",Profile
Books, 2000.
9. Akdeniz Y., Walker C. & Wall D. "The Internet, Law And Society", Longman, 2000,
especially Chapter 10.
10. Carr J."Child Pornography" by, paper presented to 2nd World Congress Against
Commercial Sexual Exploitation Of Children, Yokohama, Japan, 17-20 December 2001.
11. David Wilson and Jon Silverman "Innocence Betrayed", Polity Press, 2002.
12. Taylor M and Quayle E. "Child Pornography: An Internet Crime", Brunner-Routledge, 2003.
13. Dr Allyson MacVean and Detective Superintentent Peter Spindler "Policing
Paedophiles On The Internet", New Police Bookshop, 2003.
14. Palmer T with Stacey L."Just One Click: Sexual Abuse Of Children And Young People
Through The Internet And Mobile Phone Technology" ,Barnardo's, 2004.
15. Healy Margaret A "Child Pornography: An International Perspective", United States
Embassy, Stockholm, 2 August 2004.
VOLUMUL VI
Institutul de
283
CBITOBHH OCBI PO3BHTKY COHIAALHOIO
HAPTHEPCTBA TA HOIO mOPMYBAHHR B YKPAHI
Ceemuaua HIKABKK, rauouoam mpuou:uux uavr,
Their sides are the leading constituents of the system of social partnership. Determina-
tion of sides of social partnership is yet not enough worked, conclusions of theorists and
practical workers there are the enough different, and directions of his perfection are not
expressly certain.
The purpose of this article consists in determination of legal position of sides and their
role in the mechanism of social partnership in Ukraine.
Perynmnannx coniantno c]epn c onnm is nanaxnnnimnx nanpxmin ep-
xannoro ynpanninnx, oconnno n ymonax nepexino exonomixn, xonn nnnnn
epxann na exonomiuni nponecn smenmycrtcx, a norpea n epxannomy
nrpyuanni sepiracrtcx uepes xpnsonn cran exonomixn i oconnno coniantno
c]epn. Tomy neoxina e]exrnnna coniantna nonirnxa, mo cnpomoxna
peanisynarn ra cxonnenrpynarn sycnnnx epxannnx opranin na posn`xsanni
narocrpimnx coniantnnx nponem. Iononnnm c ]opmynannx naino cncremn
coniantnoro saxncry. He, nacamnepe, saxncr ni espoirrx, saesneuennx o-
nomorn nx nenpanesarnnx ra nainimnx npomapxin nacenennx, nocnannx
crpaxono ra epxanno cncrem coniantnoro saxncry, posnnrox cncremn oxoponn
sopon`x, ocnirn ra inmnx ranyse coniantno c]epn
Onicm is cxnaonnx coniantno nonirnxn c coniantne naprnepcrno oco-
nnna cncrema ninocnn, mo nnnnxamrt mix namannmn npaninnnxamn ra poo-
roannxmn sa nocepennntxo poni epxann s ysroxennx inrepecin y coniantno-
rpyoni c]epi ra nperynmnannx coniantno-rpyonnx xon]nixrin. Cncremy
coniantnoro naprnepcrna nasnnamrt rpnnaprnsmom, ocxintxn y nperynmnanni
coniantno-rpyonnx ninocnn epyrt yuacrt rpn croponn: opranisani, mo npe-
crannxmrt inrepecn namannx npaninnnxin; o`cnannx pooroannin; epxana.
Hponema nperynmnannx coniantno-rpyonnx ninocnn nnnnxna onouacno
s posnnrxom xaniranicrnunoro ronapnoro nnponnnrna, xonn nnacnnxn na sacon
nnponnnrna i namani npaninnnxn ocrarouno nnsnaunnncx xx cy`cxrn rpyo-
nnx ninocnn. Ocxintxn xni inrepecn y coniantno-rpyoni c]epi ne siranncx,
nocrano nnrannx npo crnopennx mexanismy x ysroxennx ra nperynmnannx
xon]nixrin. Cnepmy raxn mexanism nnnnx crnxino i omexynancx oportom
poirnnxin sa cxopouennx rpnnanocri poouoro nx i ninnmennx sapoirno
nnarn. V ntomy nporncroxnni y poirnnxin yno snauno menme moxnnnocre,
nix y nnacnnxin xanirany, xorpnx axrnnno nirpnmynana epxana, nepeycim y
nnsnauenni onnarn poirnnxam i saxpinnenni y saxonoanuo-npnmyconomy no-
pxxy nenno rpnnanocri poouoro nx. [1, 297]
3a rnepxennxm nuennx repmin coniantne naprnepcrno s`xnnnoct nnepme
n npomncnono-posnnnyrnx xpanax 3axoy n xinni XIX cr., xonn n nnx nouana
Institutul de
ANUAR $TIINTIFIC
284
nnnnxarn nnponnua emoxparix. Hicnx pyro cnirono ninn n rpyonomy
saxonoancrni xpan 3axoy crana nce intme saxpinnmnarncx ycrynxa xanirany
(pooroannin) npani npaninnnxam npana na cninyuacrt n ynpanninni nnponnn-
rnom. [2, 208]
V nepmi nononnni XX cr. sa ymon nocnnennx xonnenrpani nnponnnrna,
ycxnanennx exonomiunnx sn`xsxin, sarocrpennx coniantnnx nponem,
minirapnsani exonomixn romo niynocx posmnpennx exonomiunnx ]ynxni
epxann. epxana axrnnnime nouana nrpyuarncx n perynmnannx exonomiunnx i
coniantnnx ninocnn. V arartox xpanax 3axino Cnponn i CBA ni rncxom
ninnx cnn i npo]cninox nayno posnnrxy coniantne saxonoancrno. Hicnx pyro
cnirono ninn c]opmynanacx ieonorix epxaeu ecesaeauouoeo uaeoeucmea
(Welfare State). [3, 736]
3a ieonoricm epxann ncesarantnoro naroencrna i coniantno epxa-
nn, coniantna nonirnxa ac smory crainisynarn cycnintcrno, sanaronrn
xon]nixrn ra ocxrrn yrnepxennx coniapnocri naprnepcrna.
Crnopennx y 1919 p. Mixnapono opranisani npani (MOH) ra
ninecnpxmonani sycnnnx si cnpnxnnx nnponaxennx n npaxrnxy perynmnannx
coniantno-rpyonnx ninocnn xonexrnnno-oronipnnx ]opm raxox niirpann
pont cnocpinoro xaranisaropa posnnrxy cncremn coniantnoro naprnepcrna.
MOH nanpanmnana nnstxo nox ecxrxin xonnenni ra pexomenani,
peanisanix xxnx ana smory arartom xpanam nnyynarn cni mexanism xonex-
rnnno-oronipnoro perynmnannx coniantno-rpyonnx ninocnn. [4, 313]
Vxnaannx xonexrnnnnx oronopin i yro naxnnnn enemenr coniantnoro
naprnepcrna. Ane couiauoue napmuepcmeo ne snonrtcx nnme o ntoro, nono c
intm cxnannm nonxrrxm, ue neeua ieouoeia, aua posupueac xapaumep
esac+oeiuocuu eox uuacie y cycniuocmei uuacy euacuuuie i uuacy
poimuuuie. I ni roro, xxe coniantno-exonomiune cranonnme ni xnacn
nociamrt, xx nnsnauacrtcx xnx pont y cycnintcrni, xxn c pinent siry
inrepecin nnx xnacin, moxyrt ]opmynarncx i pisni yxnnennx npo re, mo raxe
coniantne naprnepcrno.
Tomy neocrarnto nnsnauarn coniantne naprnepcrno xx mero ysroxennx
inrepecin namannx npaninnnxin i pooroannin, xxe sicnmcrtcx sa
nocepennntxo poni epxann i nnxnnxcrtcx n yxnaanni xonexrnnnnx oronopin
i yro. Cxopime, coniantne naprnepcrno ne mexanism nnninisonanoro
nnpimennx coniantno-rpyonnx xon]nixrin ra ycynennx cynepeunocre mix
inrepecamn poirnnxin i nnacnnxin, cycnintnn oronip mix namannmn
npaninnnxamn i pooroannxmn na ocnoni peanisani npan i inrepecin cropin.
Hinnamun nicymxn, moxna irn nncnonxin, mo:
coniantne naprnepcrno ne ieonorix cninpoirnnnrna namannx
npaninnnxin s nnacnnxamn xanirany, xonn nepmi ne nocxramrt na ocnonn
icnymuoro nay, a namaramrtcx mnxxom pe]opm i neperonopin noninmnrn cnoc
cranonnme;
cncrema coniantnoro naprnepcrna moxe e]exrnnno ]ynxnionynarn
rintxn sa nennnx ymon: xonn exonomixa posnnnacrtcx, a epxana npononrt ax-
rnnny coniantny nonirnxy n inrepecax intmocri nacenennx; xonn posnnnennmn
VOLUMUL VI
Institutul de
285
c napnamenrctxi ]opmn emoxpari ra incrnryrn rpomaxnctxoro cycnintcrna,
mo saesneuymrt npecrannnnrno inrepecin pisnnx coniantnnx rpyn; xonn
opranisani poirnnxin (napri, npo]cninxn) mamrt ocrarnm cnny i xopncrymrt-
cx anropnrerom y cycnintcrni.
V cyuacnomy cniri eani intme xpan nepeynamrt y crani exonomiuno
xpnsn. V nnx xpanax posymimrt, mo nx nnxoy s xpnsonoro crany coniantni
nnrannx exonomiuno nonirnxn mamrt nnpimynarncx uepes ianor, xoncyntrani
ra neperonopn ninpncmnin, opranin nnxonanuo nnan, npo]cninox.
3a paxnctxnx uacin n Vxpani ocnrt axrnnno nnxopncronynanacx maxe
ncx arpnyrnxa coniantnoro naprnepcrna yxnaannx xonexrnnnnx oronopin i
yro, yuacrt poirnnxin n ynpanninni nnponnnrnom, nponannncx xoncyntrani
ra neperonopn s coniantnnx nnrant romo. Icnynann nanirt nnann coniantnoro
posnnrxy na ninpncmcrnax. Onax ni nponecn nixro ne nasnnan coniantnnm
naprnepcrnom. Hirpynrxm paxnctxoro cycnintcrna, sa o]ininom ieonoricm,
yna mopantna, nonirnuna, exonomiuna ra coniantna cnicrt ycix unenin
cycnintcrna. I ninro romy ne morno icnynarn npornnexnnx sa cnom smicrom
inrepecin i ne nnnnxano norpen y raxomy mexanismi ysroxennx inrepecin, xx
coniantne naprnepcrno.
V unnnomy Koexci saxonin npo npanm Vxpann nicyrni nopmn npo npanoni
ocnonn coniantnoro naprnepcrna y c]epi npani. Ane ]opmynannx npanono asn
coniantnoro naprnepcrna n Vxpani cxnaamrt nopmarnnno-npanoni axrn, mo
perynmmrt coniantno-naprnepctxi ninocnnn, a came:
- 3axon Vxpann Hpo xonexrnnni oronopn i yron ni 1 nnnnx 1993 poxy,
rax oxpim rpanninoro yxnaennx xonexrnnnnx oronopin na pinni
ninpncmcrn, s 1993 p. yno sanouarxonano yxnaennx xonexrnnnnx yro na ra-
nysenomy, perionantnomy ra nanionantnomy pinnxx. Hepmnm raxnm axrom, yxna-
ennm na nanionantnomy pinni, crana Tapn]na yroa (1993 p.), a sroom axrn
raxoro poy orpnmann nasny "Ienepantna yroa", xxa yxnaacrtcx nepenaxno
mopoxy. 3axon Vxpann Hpo sanxricrt nacenennx ni 1 epesnx 1991 poxy,
3axon Vxpann Hpo onnary npani ni 24 epesnx 1995 poxy, xxn nepeaunn
ni c]epn npanonoro perynmnannx onnarn npani epxanny i oronipny, 3axon
Vxpann Hpo nopxox nnpimennx xonexrnnnnx rpyonnx cnopin (xon]nixrin)
ni 3 epesnx 1998 poxy, 3axon Vxpann Hpo npo]ecini cninxn, x npana i
rapanri ixntnocri ni 15 nepecnx 1999 poxy, saxonoanuo nperynmnan npe-
crannnnrno cropin y coniantnomy naprnepcrni ra nnsnaunn x npanonn craryc,
3axon Vxpann Hpo opranisani pooroannin ni 24 rpannx 2001 poxy, e
coniantne naprnepcrno nnsnaueno xx cncremy xonexrnnnnx ninocnn mix na-
mannmn npaninnnxamn, pooroannxmn, nnxonanuom nnaom, xxi nncrynamrt
croponamn coniantnoro naprnepcrna y xoi peanisani x coniantno-exonomiunnx
npan ra inrepecin, Ocnonn saxonoancrna Vxpann npo sarantnooon`xsxone
epxanne coniantne crpaxynannx ni 14 ciunx 1998 poxy, 3axon Vxpann "Hpo
sarantnooon`xsxone epxanne coniantne crpaxynannx ni nemacnoro nnnaxy
na nnponnnrni ra npo]ecinoro saxnopmnannx, xxi cnpnunnnnn nrpary
npanesarnocri" ni 23 nepecnx 1999 poxy, 3axon Vxpann "Hpo sarantno-
oon`xsxone epxanne coniantne crpaxynannx na nnnaox espoirrx" ni 2 e-
Institutul de
ANUAR $TIINTIFIC
286
pesnx 2000 poxy ra inmi nopmarnnno-npanoni axrn, mo perynmmrt ixntnicrt
cropin ra opranin coniantnoro naprnepcrna. Cepe nnx nepm sa nce cni nasnarn
Honoxennx npo Hanionantny pay coniantnoro naprnepcrna, sarnepxene Vxa-
som Hpesnenra Vxpann ni 27 xnirnx 1993 poxy N151/93 (is sminamn, nnece-
nnmn Vxasamn Hpesnenra N581/93 ni 13.12.93; N70/99 ni 27.01.99); Hono-
xennx npo Hanionantny cnyxy nocepennnrna ra npnmnpennx, sarnepxene
Vxasom Hpesnenra Vxpann ni 17 nncronaa 1998 poxy N1258/98.
Ai1epa1ypa
1. Mnxeen B.A. Ocnont connantnoro naprnepcrna: reopnx n nonnrnxa. M., 2001. C. 297.
2. Cemnrnn I.R. Connantnoe naprnepcrno n conpemennom mnpe. M.: Mtcnt,
1996. C. 208.
3. Connantnax nonnrnxa: yuennx /Ho om. pe. H.A. Bonrnna. M.: 3xsamen,
2002. C. 736.
4. Tonxynona B.H. Tpyonoe npano. M., 2002. C.313.
VOLUMUL VI
Institutul de
287
HPABOBE PEIYAKBAHHR 3AKOHHOIO HPECTABHHHTBA
B 3AKOHOABCTBI YKPAHH
Huua PR3AHHEBA, rauouoam mpuou:uux uavr,
Hviru iucmumvm poseumrv .mouuu
Vuieepcumemv Vrpaua
A representative of low office shows by itself one of important judicial facilities of repre-
sentative and defence of interests of sides and other participants of the civil legal proceed-
ing. Essence of him consists in judicial activity of representative or attorney, directed on
defence of equitable rights and by the law of interests of other person, as a side or third per-
son which takes part in business, state and public interests.
3pocrannx poni npecrannnnrna y nnnintnomy nponecyantnomy npani Vxpann
symonnene xoncrnryninnmn rapanrixmn peanisani npan rpomaxn, a raxox so-
on`xsannxmn Vxpann nepe mixnaponnmn ra cnponectxnmn ycranonamn moo
peanisani ra saxncry npan nmnnn. Hponeennx npanonnx pe]opm n nami epxani
oymonnmc neoxinicrt nocxonanennx mexanismin peanisani rpomaxnamn npana
na cyonn saxncr ni nocxrant na xnrrx, sopon`x, uecrt, rinicrt, oconcry cno-
oy i mano, mo rapanronane cr. 55 Koncrnryni Vxpann. Binonino o nic nop-
mn npecrannnnrno c nponecyantnnm sacoom peanisani ocnonnnx npan ra cnoo
nmnnn i rpomaxnnna n rnx npanoninocnnax, e oconnna pont nanexnrt cyy.
Onax, n cyoni npaxrnni icnyc unmano nnrant, xxi norpeymrt reopernunoro on-
panmnannx ra nperynmnannx na saxonoanuomy pinni. Icnynannx raxnx neocxona-
nocre oymonneno neocrarnto saxonoanuom pernamenranicm nnx nnrant, mo
nncrynac saxonomipnnm nacnixom nicyrnocri cncremnnx nixoin o posyminnx
npanono npnpon nnnintnoro nponecyantnoro npecrannnnrna.
Hnrannx ocnixennx npanonoro perynmnannx npecrannnnrna n
nnnintnomy nponeci posrnxannct y nayxonnx npanxx O.B.sepn,
C.I.pixuano, .A.Posenepra, C..uypcn, M.H.Bre]ana ra in.
Mera ano crarri nonxrac n cnpoi reopernunoro ocnixennx cyrnocri sa-
xonnoro npecrannnnrna, xx onoro s naxnnnnx nponecyantnnx sacoin
penpesenrani ra saxncry inrepecin cropin i inmnx yuacnnxin nnnintnoro cyo-
unncrna, oxpecnenni npnnnnnonnx oconnnocre, mo xapaxrepnsymrt npecran-
nnnrno sa oro nnamn ra nonnonaxennxmn npecrannnxa. 3arantnoniomnm c
re, mo anexo ne xoxnn s yuacnnxin cycnintnnx npanoninocnn cnpomoxnn
camocrino saesneunrn xnani]ixonann saxncr nnacnnx npan ra saxonnnx
inrepecin npn nnpimenni ninoninoro cnopy. I n exxnx s raxnx nnnaxin saxon
imneparnnno soon`xsyc saesneunrn saxncr inrepecin oci, xxi raxoro saxncry
norpeymrt nnacniox cnoro oconnnoro npanonoro crarycy.
x ]opma npanosacrynnnnrna npecrannnnrno c pesyntrarom cranonnennx
epxanno cyono cncremn na camnx pannix eranax posnnrxy nmctxo xyntry-
pn. Posmarrx repminin, xxnmn nnsnauanoct npecrannnnrno n enoxy Pnmctxo
imnepi, nanpnxna - agere, patrocinium, conditor, defensor, condemnation
Institutul de
ANUAR $TIINTIFIC
288
[1, c. 21] ra inmi - npnnnnnono nnsnauano coniantno-npanony ararorpannicrt nto-
ro xnnma, xx ninonino nperyntonanoro na ri uacn incrnryry peanisani
napisnomanirnimnx marepiantno-npanonnx inrepecin sanixannennx oci, xxi ne
mornn yrn peanisonannmn y yt-xxi inmi ]opmi, anix uepes onocepexonanicrt,
roro uepes napoxynann incrnryr npecrannnnrna. 3i cnnnnom uacy n cyax crana
onycxarnct yuacrt nnme procurator ao cognitor, xxnm naananoct npano oconcro
saminmnarn yuacrt nicyrnto n cyi croponn n pasi xnopon, neicsarnocri ro-
mo. He n posyminni roimnto nponecyantno nnninicrnxn osnauano yuacrt npe-
crannnxa ninoniaua/nosnnaua no cyonnm cnpanam xx npncyrnto, rax i nicyrnto
croponn, ao, ninonino, - nonnonpannoro nponecyantnoro nomiunnxa raxo cropo-
nn [1, c. 74, 261]. Ernmonoriuny ocnony nnx nonxrt cxnaann repminn cognitio ra
procuratio, mo monom narnni ninonino osnauano npnnxrrx na cee mpncnxni,
nonnonaxennx, ynpanninnx, onipenicrt ao ocoy, xxa n xxocri npecrannnxa ic n
inrepecax inmo ocon un oci [2, c. 35, 205].
Hnnintne nponecyantne npecrannnnrno, xx camocrinn npanonn
incrnryr, moxna posnoinnrn na oro nnn, xx cxnaoni, mo imanenrno yrnopm-
mrt oro cncremy.
Bnam nnnintnoro npecrannnnrna n cyi npncnxueni oxpemi nopmn
cr.cr.38, 39 Hnnintnoro nponecyantnoro xoexcy Vxpann (naani no rexcry
HHK Vxpann) [3, Cr.492]. He nnnxunct na re, mo ni nopmn nocxrt nasny
,Vuacrt y cnpani npecrannnxa (cr. 38 HHK Vxpann) ra 3axonni npecrannnxn
(cr. 39 HHK Vxpann), n icnocri xnacn]ixani nnin npecrannnnrna nona ne ac.
3oxpema, n cr. 38 HHK Vxpann micrxrtcx nnme oxpemi npannna perynxni npe-
crannnnrna, xxi ne ninoniamrt na nnrannx moo nnacne nnin npecrannnnrna, i
esnocepento nopmn cr. 39 HHK Vxpann nonnicrm npncnxueni npanonomy npery-
nmnannm nponecyantnoro crarycy saxonnoro npecrannnxa.
o saxonnoro npecrannnnrna cni ninecrn nponecyantne npecrannnnrno,
xxe nnnnxac na nicrani imneparnnnoro saxonoanuoro npnnncy ao
aminicrparnnnoro un cyonoro axra sa naxnnocri raxnx mpnnunnx ]axrin, xx
cnopinenicrt, ycnnonnennx, ncranonnennx onixn un nixnynannx. He nn npe-
crannnnrna sicnmcrtcx artxamn, onixynamn un nixnynantnnxamn.
3axonni npecrannnxn mamrt npano nunnxrn nci ri nponecyantni i, nnxo-
nynarn xxi mornn ocon, xorpnx nonn npecrannxmrt, xxmo nonn mann nnnintny
nponecyantny icsarnicrt. Peanisanix nnx nonnonaxent y nnnintnomy nponecyant-
nomy cyounncrni niynacrtcx na nicrani cr.39 HHK Vxpann, xxa ncranonnmc,
mo npana i oxoponmnani saxonom inrepecn neicsarnnx rpomaxn, rpomaxn, xxi ne
mamrt nonno icsarnocri, ra rpomaxn, nnsnannx omexeno icsarnnmn, saxn-
mamrt y cyi x artxn, ycnnonnreni, onixynn ra nixnynantnnxn, xxi noamrt o
cyy oxymenrn, mo nocniuymrt x nonnonaxennx.
Binonino o nonoxent Cimenoro xoexcy Vxpann (naani no rexcry
CK Vxpann) xono oci, xxi mamrt npano na saxncr inrepecin nenonnonirnix ra
nemiunnx oci snauno posmnpenn [4]. Fintme roro, CK Vxpann nnm ocoam
naacrtcx npano npecrannennx inrepecin raxnx oci es cneniantnnx na re non-
nonaxent. 3oxpema, raxnmn c nonoxennx CK Vxpann, xxi crocymrtcx sasnaue-
nnx nonnonaxent nacrynnnx oci:
VOLUMUL VI
Institutul de
289
- artxin, xxi mamrt npano sneprarnct o cyy sa saxncrom npan ra inrepecin
nrnnn, a raxox nenpanesarnnx cnna, ouxn xx x saxonni npecrannnxn
(cr.154 CK Vxpann);
- nonnonirnix ouxn ra cnna y nnnaxy snepnennx o cyy sa saxncrom
inrepecin nenpanesarnnx, nemiunnx artxin (cr.172 CK Vxpann);
- an i ia npn snepnenni o cyy sa saxncrom npan ra inrepecin manonirnix,
nenonnonirnix ra nonnonirnix nenpanesarnnx nnyxin (cr.258 CK Vxpann);
- cecrpn, para, mauyxn, nirunma y nnnaxy snepnennx o cyy sa saxncrom
npan ra inrepecin manonirnix, nenonnonirnix ra nonnonirnix nenpanesarnnx
parin, cecrep, nacnnxa ao nauepxn (cr.262 CK Vxpann).
Haxnnicrt naannx saxonom nonnonaxent sasnaueni ocon mamrt
nirnepxynarn cyy o]ininnmn oxymenramn, xxi ncranonnmmrt ponnni
sn`xsxn, neoxini nx nnxonannx n nnx nnnaxax npecrannnntxnx ]ynxni
(nacnopr, cnionrno npo napoxennx, oxymenrn npo ncnnonnennx ao onixy un
nixnynannx romo).
Ha nam nornx, o saxonnoro npecrannnnrna cni raxox ninecrn i npecran-
nnnrno inrepecin rpomaxnnna ao epxann n cyi, xxe nnxonycrtcx opranamn npo-
xyparypn na nicrani cr.121 Koncrnryni Vxpann ra 3axony Vxpann Hpo npoxypa-
rypy [5, Cr.793]. x ninxom cnpanennno sasnauac H.B.Pyenxo, ]ynxnix npe-
crannnnrna inrepecin rpomaxnnna ao epxann n cyi sa cnocm snauymicrm no-
crannena saxonoannem na pyre micne n nepenixy xoncrnryninnx npoxypopctxnx
]ynxni. Hx ]ynxnix nx opranin npoxyparypn c nonom: ne mana ni Hpoxyparypa
Comsy PCP, ni Hpoxyparypa Vxpann. Taxoro ]opmynmnannx ]ynxni opranin npo-
xyparypn nemac i n inmnx epxanax nocrpaxnctxoro npocropy [6, C.69].
ocnixennx npanono npnpon incrnryry saxonnoro nnnintnoro nponecy-
antnoro npecrannnnrna y nnnintnomy nponeci Vxpann cnpnxrnme yocxona-
nennm npanonoro crarycy yuacnnxin npanoninocnn, nponecyantnoro cranonnma
npecrannnxa, nnsnauennm cnenn]ixn icnymunx npanoninocnn, yocxonanen-
nm cnocoin peanisani nponecyantnoro npecrannnnrna ni uac sicnennx cy-
ounncrna y nnnintnomy nponeci.
Ai1epa1ypa
1. Fapromex M. Pnmcxoe npano. Honxrne, repmnnt, onpeenennx. M.: Rpnnuecxax
nnreparypa, 1989. 447c.
2. Harnncxax mpnnuecxax ]paseonornx / Cocrannrent F.C.Hnxn]opon. M.:
Rpnnuecxax nnreparypa. 1979. 264c.
3. Hnnintnn nponecyantnn xoexc Vxpann ni 18.03.2004p. // Biomocri Bepxonno
Pan Vxpann. 2004. - N 40-41, 42. Cr. 492.
4. Cimenn xoexc Vxpann ni 10.01.2002p. // Biomocri Bepxonno Pan Vxpann.
2002. - N 21-22. Cr.135.
5. 3axon Vxpann Hpo npoxyparypy ni 05.11.1991p. // Biomocri Bepxonno Pan
Vxpann. 1991. - N 53. Cr.793.
6. Pyenxo H.B. Hpecrannrentcrno nnrepecon rpaxannna nnn rocyapcrna n cye xax
]ynxnnx opranon npoxyparypt n Vxpanne // Iocyapcrno n npano. 2002. - N 1. C.69.
Institutul de
ANUAR $TIINTIFIC
290
ASPECTE COMPARATIV
CONTRASTIVE N FILOLOGIA
CONTEMPORAN
4
VOLUMUL VI
Institutul de
291
LAPPRENTISSAGE COOPERATIF: UN DEFI POUR LES
PROFESSEURS DE LANGUE
Valentina ANDRONIC, IRIM
n articolul dat se pune accent pe diversitatea metodelor de nvtare prin cooperare,
care ofer o solutie pentru a demonsra c metodele i tehnicile de nvtare prin cooperare
pot consolida atitudinile pozitive fat de nvtare, pot mbuntti performantele i stima de
sine ale elevilor, putnd promova interactiunea pozitiv i sprijinul reciproc ntre elevi.
S-a ncercat s se pun n evident modalitatea n care decurge nvtarea prin coop-
erare, procesele individuale i de grup cu privire la nvtare, avantajele i dificulttile nv-
trii prin cooperare din perspectiva organizational. Deci, nvtarea prin cooperare este
motorul schimbrii organizationale.
Lapprentissage coopratif est une activit dapprentissage en groupe, organise
de faon ce que lapprentissage soit dpendant de lchange dinformations
socialement structur qui seffectue entre les apprenants du groupe. Cest galement
une activit dans laquelle lapprenant est responsable de son propre apprentissage et
motiv pour participer lapprentissage des autres.
Cette mthode favorise lacquisition dhabilits cognitives et sociales qui ne sont
pas innes. Les apprenants qui ont souvent loccasion de travailler ensemble, dans le
contexte de lapprentissage coopratif, pourront peu peu mettre en pratique ces
habilits et, ainsi, les acqurir.
De plus, lapprentissage coopratif soutient et facilite le transfert des
connaissances. Cette mthode rejoint, sous cet aspect, les objectifs de
lenseignement stratgique. En effet, les interactions sociales que lapprentissage
coopratif permet incitent les apprenants verbaliser et reformuler leurs ides,
les confronter, discuter et comparer leurs faons dapprendre. La cration dun
contexte favorise la discussion des connaissances, au sein dun groupe de
coopration, amliore la qualit de lapprentissage en soutenant le transfert des
connaissances. [1, p.77]
Lapprentissage coopratif : travaux de recherche
Lapprentissage coopratif a commenc et sest dvelopp largement aux tats-
Unis, en Isral et en Allemagne. On peut le dfinir comme une approche
dapprentissage par petits groupes, organise de faon ce que lapprentissage se
droule plus efficacement grce des changes dinformation, la fois lintrieur
des groupes et entre les groupes. Dans une classe cooprative, chaque enseignant est
non seulement responsable de son propre apprentissage mais lest aussi de celui de
ses camarades. Tous sont engags dans la ralisation dune tche spcifique au sein
dun groupe et au sein de la classe. Une des caractristiques principales de ce type
dapproche est lambiance de collaboration qui se dveloppe dans le contexte
scolaire o il est expriment.
Institutul de
ANUAR $TIINTIFIC
292
Lefficacit pour lducation de linteraction entre pairs a t dmontre depuis
environ cinquante ans par de trs nombreux travaux de recherche, dtudes de cas et
denqutes, et compare celle des modes dapprentissage comptitifs ou
individuels. [1, p.121]
Plusieurs enqutes sur les effets positifs de lutilisation de mthodes coopratifs,
et ce, dans diffrents champs, pour des apprenants dges diffrents, accomplissant
des tches varies, ont toutes montr combien on peut amliorer les rsultats des
apprenants en utilisant ce type de mthodes.
A ce titre, ltude mene par Johnson & Johnson (1989) sur lefficacit
compare des mthodes dapprentissage coopratif et individuel est particulirement
intressante. Leur tude montre que, sur 349 tudiants (53% dans des coles
secondaires, 41% luniversit, 5% dadultes, 1% au niveau prlmentaire),
lapprentissage coopratif conduit, en moyenne, de meilleurs rsultats que les
modes comptitifs (0,66%) et que les modes individuels (0,63%). Il est frappant de
constater quavec ce mode de travail les tudiants issus de groupes ethniques
minoritaires et ceux qui, dordinaire, atteignent juste la moyenne ou lgrement en
dessous, obtiennent de meilleurs rsultats. Quant aux lves qui sont dhabitude au-
dessus de la moyenne, confronts aux mthodes coopratives, ils continuent
dobtenir de bons rsultats ou les amliorent encore (Dansera 1985, Slimane 1984).
Il a t prouv que lapprentissage coopratif a une influence bnfique sur le
dveloppement de comportements sociaux positifs (Johnson & Johnson 1986) ainsi
que sur les relations sociales et interraciales (1991). [2, p.78]
Il a amlior galement lestime que les apprenants portent eux-mmes (Slavin
1983) ainsi que leur dveloppement cognitif.
Les nouveaux enjeux de lapprentissage coopratif
Le recours croissant la coopration dans les pratiques de classe afin de
dvelopper les habilits cognitives (argumenter, catgoriser, vrifier ) et sociales
(respecter lautre, attendre son tour ) des lves souleva la question de son
efficacit didactique. Selon Cohen (1996), diffrents domaines de recherche se sont
penchs ces dernires annes sur cette interrogation. Ainsi, sinscrivant dans le cadre
de la pdagogie exprimentale, une srie de recherches focalises sur ltude de
lefficacit des processus et des mthodes denseignement a dmontr que le
travail de groupe produisait aussi des effets significatifs sur le plan de lacquisition
des apprentissages scolaires spcifiques. [5, p.57]
De nombreux chercheurs, essentiellement amricains, se sont intresss aux
facteurs, savoir les processus et les ressources, qui rgissent lefficacit de
lapprentissage coopratif. Pour Abrami et al. (1996), lune des principales raisons
du succs de ce type dapproche provient de la volont et du besoin dentraide
mutuelle entre pairs dans loptique de la russite collective et des apprentissages
individuels. Cette forme dinteraction entre les lves, qui fait que le succs de lun
contribue celui de lautre et rciproquement, et qui pousse la responsabilisation
de chacun lgard du groupe (Slavin,1993), est appele interdpendance
positive . Elle se distingue de linterdpendance ngative laquelle engage les
lves travailler les uns contre les autres ou de lindpendance qui caractrise
VOLUMUL VI
Institutul de
293
des situations dapprentissage au cours desquelles les lves travaillent
individuellement sans quil y ait coopration ou comptition. [2, p.45]
Tuckman et Jensen (in Abrami et al. 1996) ont insist sur limportance de
connatre les tapes par lesquelles passe un groupe pour connatre sa pleine mesure.
Dautres spcialistes ont dmontr lincidence de la nature de la tche sur la productivit
du groupe. Ainsi, lactivit doit mener des objectifs admis par tous (Johnson &
Johnson, 1989) et tre suffisamment complexe pour ncessiter la mobilisation des
ressources diversifies de tous les membres du groupe afin dtre ralise (Cohen,
1994).
Du point de vue des ressources, il a t relev que la taille du groupe et le temps
qui lui est imparti entrane des effets significatifs sur la productivit de ses acteurs.
Abrami et al. (1996) mettent en avant la mtanalyse de Jackson et Williams
(1998) qui dvoile quil existe dans les tches additives une relation curviligne
entre la taille du groupe et la perte de productivit . Ils voquent galement les
travaux de Fox et Lorges (1962) qui indiquent quune squence didactique trop
courte empche le groupe de coordonner ses efforts.
En France, Meirieu (1996) prcise la structure gnrale du groupe
dapprentissage . Selon lui, la mise en place dun rseau de communication
homogne entre les participants, la distribution des matriaux aux participants de
telle manire que la ralisation du projet require la participation de chacun,
lorganisation dun mode de fonctionnement impliquant chacun la tche commune
en fonction de lobjectif quon entend lui faire atteindre sont des conditions de
fonctionnement qui doivent le caractriser . [4, p.15].
Les conditions essentielles au fonctionnement opratoire du groupe
dapprentissage dgages, Meirieu propose, en lieu avec quatre types
doprations mentales, une taxonomie des diffrentes modalits sous lesquelles il
peut tre envisag :
- Le groupe dapprentissage la pense dductive vise permettre au sujet
dobtenir lvaluation de ses propos et de ses actes afin de pouvoir les modifier si
besoin est. Chaque participant du groupe passe tour tour du rle dvalu celui
dvaluateur.
- Le groupe dapprentissage la pense inductive cherche faire dcouvrir au
sujet une proposition gnrale partir de la considration de matriaux
empiriques . Chaque membre du groupe doit possder les capacits ncessaires au
projet et tre en possession dune partie seulement des matriaux de travail.
- Le groupe dapprentissage la pense dialectique a pour finalit de faire
prendre conscience ses intervenants de la varit possible des concepts de leur
interdpendance afin de les organiser en un systme. Dans cette forme de groupe les
rles sont permuts de telle manire que chaque participant reprsente
successivement chacune des propositions de lensemble instrumental; ce procd est
renouvel autant de fois que ncessaire .
- Le groupe dapprentissage la pense divergente se donne pour objectif de
permettre au sujet de se dgager de ses habitudes mentales, et lentraner oprer
des agencements inattendus et envisager des hypothses nouvelles par le
Institutul de
ANUAR $TIINTIFIC
294
truchement dun apport collectif et diversifi dlments dinformations ncessaires
au projet. [4, p.71].
Cela tant, et comme jai pu le constater, il ne suffit pas de regrouper des lves et de
leur confier une tche commune pour que se produisent des interactions et que celles-ci
dbouchent sur un rsultat probant. Une des problmatiques majeures de lapprentissage
coopratif tient donc au moyen dinduire des interactions fructueuses entre pairs.
Abrami et al. (1996) distinguent trois grandes catgories de motivations, qui
influent sur la volont de cooprer avec les autres : les motivations lies aux rsultats, les
motivations lies aux moyens et les motivations lies aux relations interpersonnelles. Les
premires se rapportent aux rcompenses, la reconnaissance et latteinte de lobjectif.
Les deuximes sont en relation avec la tche : son attrait, sa nouveaut et sa structure
(ampleur, complexit, divisibilit). Les dernires sont actives par laide fournie et reue
des pairs ainsi que par le sentiment dappartenance au groupe. [3, p.79]
Lapprentissage coopratif et le travail de groupe traditionnel
Demander aux apprenants de se mettre en petits groupes, leur demander de
travailler des tches spcifiques, crer les conditions dune bonne interaction, tout
cela ne fait pas une leon cooprative et ne suffit pas crer un contexte coopratif.
Cela met seulement en place un travail de groupe, et que nous, les enseignants de
franais langue trangre, connaissons depuis longtemps et dont nous avons
remarqu quil ne modifiait pas de faon fondamentale lapprentissage de nos
lves. Mettre en uvre un cours coopratif demande de comprendre et de mettre
soigneusement en pratique les cinq lments essentiels de lapprentissage coopratif
tels quils ont t dcrits par Johnson & Johnson. Cest la seule faon damliorer
rellement le travail en classe, de planifier les leons, les activits, les exercices et
les cours dans une perspective cooprative :
Crer une interdpendance positive, grce des obstacles et des objectifs o
tout le monde est impliqu, en tant quindividu et en tant que groupe, est le premier
lment et le plus important. Chaque apprenant sait quaccomplir ces tches et
atteindre lobjectif fix dpend entirement de lui et entirement de la performance
du groupe. Si lun des membres du groupe choue, tout le monde choue.
Linterdpendance peut tre cre par lobjectif, par la tche, par la rcompense, par
les diffrents rles donns aux membres du groupe, ainsi que par le matriel utilis.
Le deuxime lment est la prise en compte individuelle et collective de la
performance, de la tche et de la russite des objectifs. Personne ne peut se laisser
tirer par le reste du groupe. Chaque membre du groupe doit pouvoir valuer la
contribution de chacun et avoir une vue prcise des progrs du groupe dans
laccomplissement des objectifs fixs.
Le troisime lment quil faut garder lesprit, lorsque lon organise un
cours coopratif, est la cration dune interaction positive et active entre chaque
membre du groupe, car lapprentissage de chacun dpendra par la suite de la
contribution de tous. La faon de former les groupes et les quipes est un lment
essentiel de lapprentissage coopratif. Les critres retenus pour regrouper les
apprenants peuvent varier. Ils peuvent dpendre du type de tche donne, ils peuvent
tre dtermins par le professeur ou par les lves. Ils peuvent viser former des
VOLUMUL VI
Institutul de
295
groupes htrognes ou homognes. Dans tous les cas, ces critres sont troitement
lis une perspective cooprative.
Le quatrime lment est lenseignement explicite de ce que lon appelle les
savoir-faire sociaux, ces comptences interpersonnelles particulirement ncessaires
pour interagir dans un groupe ou dans une quipe. Il est essentiel denseigner, de
faon explicite, des comptences de groupe, celles qui ont pour but de favoriser les
capacits diriger, ngocier, rsoudre les conflits ou communiquer en public.
Apprendre et dvelopper ces comptences la mme valeur quacqurir les
comptences et les savoirs requis pour accomplir la tche qui a t donne au
groupe.
Le cinquime et dernier lment est lvaluation en groupe du travail effectu.
Cest une rflexion, guide par le professeur, sur la perception par les membres du
groupe des progrs individuels, et collectifs. A cet gard, il est important daider les
apprenants observer systmatiquement les processus quils ont suivis en utilisant
des grilles ou des schmas dobservation. Si lon analyse les lments essentiels
dune leon cooprative, on peut distinguer quelle est diffrente dun travail de
groupe traditionnel o lon na pas besoin dune motivation relle pour travailler
ensemble et o, souvent, on ne travaille pas aussi bien que si lon tait seul. Dans le
travail de groupe traditionnel, les rsultats sont toujours lis la performance de
chaque individu et les interactions entre les membres du groupe qui ont prcd le
rsultat ne sont jamais prises en compte. Dans le groupe coopratif, au contraire, le
fait de crer une interdpendance positive, le fait dtre personnellement responsable
de son propre travail ainsi que de celui du groupe, le fait de souligner limportance
des relations interpersonnelles, les savoir-faire du groupe ainsi que le fait de
valoriser les processus rendent ce type dapproche vritablement unique et
particulirement efficace pour lapprentissage. [6]
Les stratgies denseignement et dapprentissage
Je voudrais souligner que les stratgies denseignement et dapprentissage se
placent souvent titre de suggestion. Elles ne conviennent pas forcment toutes les
matires ni toutes les personnalits.
Par exemple :
Lapprentissage coopratif : Lapprentissage en petits groupes est une
faon dorganiser les expriences du programme dtudes afin dassurer la
participation des lves et linterdpendance des tches dapprentissage. Les
apprenants ont besoin de lorientation et de lappui de lenseignante ou de
lenseignant afin dapprendre comment travailler en collaboration, de faon efficace
et organise.
Lapprentissage exprientiel: Il est centr sur lapprenant. Lapprentissage
vise le processus autant que le produit. Il favorise lobjectivation et implique la
rflexion personnelle sur une exprience lintrieur o lextrieur de la salle de
classe. Cet apprentissage fait des activits relles rsultant dans un apprentissage
inductif qui peut sappliquer dans dautres contextes.
Exemple: excursions, jeux de rles, sondages, observation sur le champ,
simulation, visualisation, etc.
Institutul de
ANUAR $TIINTIFIC
296
La confrence : La confrence en quipe de deux permet de discuter
dides et de problmes varis ou en petits groupes; elle peut tre ralise de
diverses faons avec lenseignante ou lenseignant, les autres lves.
Exemple: On peut proposer une diversit de thmes pour la confrence :
Comment lutter contre la violence familiale? . Ingalit entre femmes et
hommes . LIslam gnocide de la pense . Larme nuclaire, une technologie
banale? Les nouvelles mthodes de lutte contre les structures terroristes .
Limmigration. Les droits dasile , etc.
Le casse-tte : Lobjectif de cette mthode dapprentissage coopratif est de
permettre aux apprenants dacqurir des perspectives et des points de vue varis en
participant des groupes spciaux, en mettant en commun et en intgrant les
connaissances acquises au sein dun groupe.
Le contrat dapprentissage : Un contrat dapprentissage est un plan dactivits
ngocies entre lenseignante ou lenseignant et les apprenants et qui vise rpondre aux
besoins et aux intrts dun ou dune lve ou dun petit groupe dlves. Par exemple,
un contrat dapprentissage peut rsumer, largir ou modifier les attentes du programme,
ou modifier le cadre et les attentes sur le plan de lapprentissage.
Lenseignement semi - dirig : Il est centr sur llve la plupart du temps.
Llve simplique activement en observant, en effectuant de la recherche, en
formulant des hypothses et en tirant des conclusions :
- la rsolution de problmes
- ltude de cas
- la lecture pour comprendre
- la discussion et la rflexion
- les exercices de closure
- la recherche.
Exemple : On peut proposer les sujets suivants de discussion:
- Comment pouvons-nous combattre la pollution?
- Que pensez-vous du clonage humain?
- Quelle est votre opinion sur les boissons nergisantes? Etc.
A la fin de telles discussions on fait toujours une conclusion : Est-ce que la
participation de chacun a t gale? Quelles sont vos conclusions?
Ltude de cas : Un problme concret est choisi et tudi par les lves.
Ltude de cas peut tre ralise partir dun problme rel ou simul. Ltude de
cas fait souvent appel un jeu de rle qui permet aux lves de comprendre
clairement le problme et de dterminer des solutions possibles.
La recherche en groupe cherche impliquer fortement les apprenants dans
la structuration de lactivit qui vise laccomplissement dune tche cooprative
complexe. Les lves intresss par un sujet commun se regroupent et ngocient
entre eux des stratgies adopter pour mener bien un projet. Lactivit du groupe
est stimule par lindpendance lie la tche.
Le tour de table: Dans un tour de table, les lves, en petits groupes, ont des
changes structurs avec chaque lve, qui prsente des ides et de linformation. Ce
tour de table fait appel des textes rdigs par chacun des participants, etc.
Les discussions : Les discussions sont des changes structurs qui
permettent aux apprenants des sujets de rflexion, de ragir des ides, de traiter des
VOLUMUL VI
Institutul de
297
informations et darticuler leurs rflexions dans des changes verbaux avec les
enseignants et les autres lves.
Exemple: Des thmes pour la discussion: Lenvironnement, cest nous , Le
rle de la famille dans la socit , Les effets de lenseignement de Bologne, Le
respect des droits de lhomme dans les pays musulmans , Les effets positifs et
ngatifs de la mondialisation .
Lenseignement dirig : Je propose aux apprenants de fournir de linformation
par : des dmonstrations, de comparaisons et des contrastes, des questions didactiques,
des guides pour lire, couter, visionner, des exercices et applications, etc.
Les tudes indpendantes : Les tudes indpendantes permettent aux
apprenants, sous notre direction, dapprendre organiser et explorer en dtail de
faon indpendante, un domaine dintrt ou approfondir leur apprentissage.
Les exercices en petits groupes: Les apprenants font des exercices et des
rvisions deux ou en petits groupes, afin de consolider leurs connaissances ou
dapprofondir leurs aptitudes.
Cela se rapporte la grammaire. Ils accomplissent les conditions des exercices
de diffrents thmes, comme : Fminin et pluriel des noms. Place de ladjectif et ses
degrs de comparaison. Emploi du subjonctif dans des phrases subordonnes.
Lexpos : Lexpos est une prsentation orale de linformation au cours de
laquelle lapprenant doit prendre des notes.
Le journal rponse: Le journal rponse est une forme dcriture qui permet aux
apprenants dtablir des liens rflchis avec les textes littraires ou autres, laide
dexplications, danalyses, de questions, de rflexions ou dinterprtations, ce qui leur fait
connatre de nouveaux points de vue et enrichit leur apprciation ou leur comprhension.
La lecture dirige : La lecture dirige est une mthode qui permet de
soutenir lapprentissage des apprenants et dappliquer des techniques de lecture par
le biais dinteractions propos des ides et des informations contenues dans le
matriel de lecture, et de leur interprtation.
La lecture individuelle : La lecture individuelle est une composante du
programme de lecture qui permet aux lves de faire des lectures et des
apprentissages partir de textes choisis en fonction de leur intrt dans un ensemble
de textes slectionns au pralable par le professeur.
Le modle: La fabrication dun modle permet de reproduire des systmes rels
ou imaginaires, des objets, des ides, des vnements, des contextes, des phnomnes.
La recherche : La recherche est une mthode denqute qui permet aux
lves de runir, choisir, organiser et de prsenter de linformation afin
dapprofondir leurs connaissances et leur capacit effectuer de nouveaux
apprentissages.
La simulation: La simulation est une reproduction de la ralit dans laquelle
les lves ragissent comme si la situation est relle.
Le test de closure : Le test de closure consiste indiquer les phrases ou les
mots manquants dans un texte. Le test de closure favorise lcoute et la
comprhension de lecture.
Donc, on peut mentionner quen ralisant les tches, les apprenants font des
hypothses, se disputent, interagissent et prennent toujours mieux conscience des
Institutul de
ANUAR $TIINTIFIC
298
potentialits du langage. A lintrieur dun groupe, diffrents rles tels ceux de
secrtaire, de modrateur, de porte-parole, dobservateur ou encore de
minuteur sont rpartis entre les membres du groupe afin doptimiser
lapprentissage et dassurer linterdpendance. Ces diffrents rles fournissent,
lintrieur de la classe, des perspectives diffrentes et stimulantes pour les
apprenants comme pour les professeurs. [6].
VOLUMUL VI
Institutul de
299
Les problmatiques de lapprentissage coopratif
Cependant, si cette redfinition du rle de lenseignant et du rseau de
communication participe dune part, lclosion de nouvelles attitudes et
comptences, dautre part, lacquisition de nouveaux savoirs, elle contribue
galement lavnement de problmatique souvent indites, lies la gestion de la
classe ou lvaluation des progressions individuelles. Ainsi, Gagnebin, Guignard et
Jaquet (1997), mettent en garde les enseignants en dclarant que le travail de groupe
serait plut dlicat grer, tant pour lorganisation de la classe que pour les
aspects affectifs quil met en jeu . (1997).
Lespace des possibles qui soffrent aux lves peut mener ceux-ci, surtout lorsquils
ne sont pas familiers avec la mthode et que les habilits cognitives et sociales requises ne
sont pas acquises, toutes sortes de conduites dfavorables aux apprentissages.
Abrami et al. 1996), tout en proposant des pistes de solution, exposent quelques-
uns des problmes courants auxquels doivent faire face les enseignants comme
laugmentation du niveau de bruit, la dissipation des lves, la gestion des rythmes
de travail individuels et collectifs ainsi que les dispositions socio-affectives des
lves. [3, p.95]
Ainsi, Gagnebin, Guignard et Jaquet (1997) dclarent quil nest pas sr que le
travail de groupe convienne pour toutes les connaissances . Je dirais qu ce
propos certaines tches ne se prtent pas au travail de groupe. On distingue mme
trois types dactivits pour lesquels cette pratique ne se justifie pas, car tant alors
moins efficace que lenseignement frontal ou le travail individuel :
Si aucune division du travail nest requise dans la ralisation de la tche, il y
a aura mergence de lindividualisme;
Si la taille du groupe est trop leve, les problmes de contrle seront trop
complexes et lactivit en sera affecte;
Si le groupe de production instaure une norme de production plus faible que
la production de lindividu isol, le groupe ne sera pas opratoire.
Mirieu, quant lui confirme que le groupe dapprentissage ne constitue pas un
dispositif efficace pour toutes les tches (1996).
Selon lui, il nous faut renoncer riger le groupe dapprentissage en
systme pdagogique global. Cela ne serait lgitime, ni au plan du dveloppement
intellectuel de lenfant, ni au niveau de lorganisation des savoirs, ni dans le
domaine de la formation politique des lves . [4, p.125]
Mettre en oeuvre un apprentissage coopratif dans une classe demande de
structure soigneusement, prcisment et systmatiquement, les lments essentiels
prsents plus haut et de construire des relations et un environnement de classe
cohrent pour les apprenants. Pour pouvoir assurer un enseignement coopratif, il
faut tre prt changer le rle que lon joue dans la classe, ses attitudes et ses faons
dtre. A cet gard, il nest pas facile dappliquer lapprentissage coopratif car il
nexige pas seulement de savoir utiliser des techniques et de mettre en uvre des
activits qui agissent sur le processus dapprentissage, ou qui influent sur la
communication et les relations entre les personnes lintrieur du groupe. Cest plus
que cela. Cest un changement profond et complexe qui implique le professeur
personnellement en remettant en question ce quoi il croit et ses principes
Institutul de
ANUAR $TIINTIFIC
300
denseignement, le forant revoir son rle, ses habitudes et ses attitudes. Changer
les rles, accepter des changements profonds, dvelopper des comptences sociales
souvent ignores ou considres comme allant de soi dans la vie de tous les jours
demande beaucoup de temps aux apprenants comme au professeur. Dans bien des
cas, il est en outre ncessaire de dvelopper une autre comptence : tre capable
dattendre le moment o le changement se produit chez lapprenant et lintrieur
du groupe, ce qui, ne concide presque jamais avec le temps impos par la situation
denseignement.
Conclusion
En rsum, si le travail de groupe prsente de nombreux avantages, des
recherches mettent en vidence quil ne permet pas de rsoudre tous les problmes
pdagogiques et quil est mme susceptible de crer dautres difficults avec
lesquels lenseignant devra composer.
En attendant, un tel travail pourra sembler difficile mettre en pratique, mais les
dfis quil propose peuvent stimuler ceux qui sont confronts aux problmes
daujourdhui les brlants : lducation linterculturel, lapprentissage individualis
et la structuration du Corsi di recupero .
Je voudrais souligner que le principal moteur des apprentissages pourrait donc tre
dans la qualit des interactions sociales mises en uvre au sein des groupes, dans la
gestion que les apprenants (lves) font eux-mmes des processus intergroupaux.
Rfrences
1. Baudrit Alain. Lapprentissage cooperatif. Origines et volutions dune mthode
pdagogique. Bruxelles, 2005.
2. Slavin. Apprentissage en quipe. Paris, 1983.
3. Abrami, P.C. Lapprentissage coopratif. Thorie, mthodes, activits. Montral :
ditions de la Chenillre, 1996.
4. Meirieu Philippe. Apprentissage coopratif. duquer et instruire, 1996.
5. Cohen, E. Le travail de groupe, stratgies denseignement pour la classe htrogne.
Montral, 1994.
6. Webographie.
7. Le travail en quipe : apprentissage en collaboration avec dautres. in. :
www.fse.ulaval.ca/fac/tact/fr
8. Le travail collaboratif et son effet sur lapprentissage et lenseignement. E.Villot-
Leclerq. www.ac-grenoble.fr
VOLUMUL VI
Institutul de
301
PRINCIPII ETICE N DRAMATURGIA DIN MOLDOVA
(anii 1970 1980)
Larisa BERGHI, IRIM
Dans cet ouvrage sont tudies et prsentes les ides de la dramaturgie nationale des
annes 1960-1980. Ces ides tiennent de lextension des idaux et des dignits nationales,
effectue laide des recherches des traditions populaires lucides dans les uvres
dramatiques. Il sagit de la sortie de lhomme de lanonymat par sa jonction lintrt so-
cial travers la dramaturgie et la culture thtrale. Cette culture engendre certaines ides
synthtiques que refltent les drames et les espoires de la vie spirituelle du peuple.
Autrement dit, il sagit de la stimulation de la conscience de notre autenticit spirituelle;
de leffort de retrouver certaines traditions rgnratrices.
n perioada postbelic dramaturgii basarabeni abordeaz o serie de probleme
substantiale legate de rezistenta spiritual si moral, evidentiind diverse laturi ale
umanului, sacrului, specificului national. O contributie deosebit de important n
reabilitarea eticului si a sacrului a avut-o opera dramatic a eminentului scriitor
basarabean I. Drut, a dramaturgilor D. Matcovschi, Gh. Malarciuc, I. Podoleanu, A.
Strmbeanu, A. Busuioc, A. Marinat, I. Puiu s.a. n dramele drutiene si a celor ce l-
au urmat, n prim-plan apare artisticul, poeticul, coloritul national. Odat cu prezenta
unor sentimente puternice, de regul contradictorii, se impune limbajul artistic
original, bogat n metafore, comparatii, personificri si alte modalitti poetice.
La sfrsitul anilor 70 nceputul anilor 80 dramaturgii mai noi sunt mai atenti la
aratrile imediate ale conflictelor, adncind problematica moral si psihologic.
Ion Drut a ncheiat- o cu ciclul de piese nationale. Dramaturgii si dau seama c
s-au schimbat vremurile, cerintele, abordeaz alte teme si un alt mod. De la poetic se
trece la un teatru n care predomin ideea profund adesea de rezonant filozofic.
Dramaturgul Ion Drut mbin traditionalul cu tematica religioas n Apostolul
Pavel, Cderea Romei s.a.
Piesa Apostolul Pavel a intrat n patrimoniul literaturii universale, care a suscitat
interesul spectatorului prilejuind emotii de profund vibratie. n pies se ntrevede
lectia Credintei crestinesti si a Omeniei, a respectului pentru ai ti. Apostolul Pavel
este o parabol a existentei umane, a vietii Omului pe pmnt, a credintei si misiunii
lui, a chemrii divine si a prbusirii omului n iadul ruttilor satanice, multe dintre
care tot el le-a inventat. Totodat este, prin mesajul ei, o rugciune, un Crez, un Imn
al bunei ntelegeri ntre oameni. Interpretii spectacolului radiofonic au evoluat
excelent, au creat personaje memorabile, cu chipuri morale distincte, Ion Puiu de la
drama poetico metaforic, Odochia strns legat de folclorul national trece la
Osnda, apropiindu-se vdit de drama social-politic.
Apar o serie de nume noi n dramaturgie. O deosebit dezvoltare capt comedia
angajat n dezvoltarea unor probleme acute ale vietii sociale: Nicolae Esinencu,
Fumuarul, montat la teatrul M. Eminescu de V. Ignat, Petru Crare comedia
Strinul, M. $tefan (pseudonimul M. Poiat)., Arhip Cibotaru, Frunza de pe urm,
Gheorghe Urschi Mezinul.
Institutul de
ANUAR $TIINTIFIC
302
Comedia lui N.Esinencu Fumuarul a fost montat prima dat n afara republicii, ca
mai apoi s vad lumina rampei la Teatrul academic n regia lui Victor Ignat. Regizorul
a stiut s valorifice situatiile de un comism glgitor, cu un caracter conventional, vizibil
sarjat, si totusi situatiile si personajele sunt verosimile, apropiate de viata real.
Un alt scriitor cunoscut n primul rnd ca actor, Gheorghe Urschi, a montat la teatrul
Luceafrul mai multe spectacole printre care si piesa Mezinul, care a fost jucat ani n
sir la Luceafrul. Aceast pies abordeaz teme arztoare din viata real, relatiile
dintre printi si copii, povara btrnetii, atitudinea fat de obiceiurile si datinile populare,
omenia si relatiile dintre oameni, lipsa de spiritualitate, problema alcoolismului, artistul
si goana dup slav. Spectacolul a avut o realizare artistic valoroas.
Se manifest tot mai pregnant tendinta spre un limbaj dramatic modern, mai ales
la Val Butnaru La Venetia era cu totul altfel, urmat mai trziu de piesele
Sacsafonul cu frunze roii si altele n care se ntrevd si anumite nuante ale
postmodernismului, ce va fi mai trziu abordat din plin de o nou plead de autori
dramatici Nicolae Negru, Dumitru Crudu, Constantin Cheianu, Gheorghe
Colomenciuc s.a. Piesa "La Venetia e cu totul altfel" e o subtil parodie a realittilor noastre de atunci,
dar si de acum: prin casa lui Confucius si a sotiei sale Euridice curge un ru, pe celalalt
"mal" rmnndu-i niste camase si cravata gri, la care tinea n mod deosebit.
Desi e conceput n dou registre diferite - scenele caricaturale, satirice,
alterneaz cu scene poetice, de un lirism coplesitor. E o parodie de un nalt nivel de
abstractizare, far mijloace "pirotehnice", asa nct trecerea ctre alte stri si atitudini
nu produce un disconfort de perceptie, ci, dimpotriv, acutizeaz senzatia de burlesc,
bizar, absurd ce o triesti pe malul rului care ti taie casa n dou. "O triesti",
deoarece ntelegi c e vorba despre noi nsine, despre tine nsuti.
Prin 1989, "La Venetia e cu totul altfel" s-a jucat cu slile pline. Era un succes,
lumea vorbea despre acest spectacol, s-a scris despre el, dar exist, totusi, o
deosebire ntre succesul lui Butnaru si s zicem al lui Ion Drut sau Dumitru
Matcovchi? n mod ciudat, faima spectacolului nu atrgea dup sine popularitatea
autorului. De altfel, piesa e valabil si azi.
Val Butnaru este, fr ndoial, un dramaturg de pe linia ntai a dramaturgiei
romnesti, nu numai a celei basarabene. Suntem de acord cu Constantin Cheianu c:
Val Butnaru i-a propus n mod programatic, de la primele sale piese, s scrie un alt
fel de teatru dect cel care s-a fcut pn la el n Basarabia, un teatru al generatiei '80,
conectat la tendintele cele mai noi ale dramaturgiei europene i mondiale Personajele
sale se impun prin biografie, caracter, si evolueaz ignornd tiparele structurale
cunoscute de autor, dar abandonate n voia artisticului. Artisticul primeaz, nu forma
constructiei, ca s nu mai vorbim de functia antropogenic, social a textului dramatic,
care rmne (poate cu exceptia celei de-a doua pies) pe planul doi.
Dumitru Matcovschi, de la piesele bogate n sentimente, stri sufletesti, poezia
vietii, trece la o dramaturgie cu o alt tematic, tema civic apare n prim-plan n
dramele Destinul, Bastarzii, Abecedarul.
Dragostea fat de tar, devotamentul su fat de popor l ndeamn s actioneze
cu mult tact, cu iscusint de a iesi din ncurctur, s gseasc mijlocul prin care s
scoat tara din impas pe un alt erou istoric, Ion Vod cel Viteaz din piesa Destinul
scris n jurul anilor 1980 de ctre Dumitru Matcovschi. Aceast dragoste fat de
VOLUMUL VI
Institutul de
303
tar i d clarviziune politic domnului Trii Moldovei de la 1572-1574. Turcii,
boierii si clugrii nu-l sufereau deopotriv, mentiona Bogdan Petriceicu Hasdeu.
Majoritatea poporului l iubea c nici pe unul din cti l-au precedat si i-au succes la
tronul Moldovei. Prima scen din piesa Destinul are loc n cetatea de scaun a
Moldovei. Ion Vod cel Viteaz sustine un discurs n fata marii adunri obstesti,
ntrebnd poporul: Cu cine sunteti acum? Cu tara ori cu vrjmasii trii?
Suntem cu tara doamne! Suntem cu Vod!, rspunde multimea. Atunci, Ion
Vod le cere jurmntul de nfrtire, jurnd pe sfnta Cruce. $i acest jurmnt l va
ajuta pe Domnul Moldovei s poarte multe btlii, obtinnd multe victorii. Ion Vod
cel Viteaz a luptat pentru libertatea si independenta poporului, care gemea sub
povara crncen a jugului turcesc. El a luptat pentru aprarea suveranittii,
integrittii si demnittii nationale. El este viteaz, dovedindu-se iscusit n luptele
purtate contra turcilor, care l detestau, numindu-l Nebunul trie - bru sau vntur
- tar . Aveau fric de el si boierii, numindu-l Cumplitul.
Dar, Ion Vod cel Viteaz trieste si sentimente de ndoial, de incertitudine si n
aceste clipe dificile apare Umbra lui $tefan cel Mare, care l ncurajeaz,
poruncindu-i: Rzboiul ai nceput nvinge!
nvinge ori te pierde! Te pierde ori nvinge! Tu nu lupti pentru tine, dar pentru
sfnta glie. Pgnii stiu s prade si s ngenuncheze Norodul tu? Dar omul prdat
de libertate se bate cu zece vrjmasi si i rpune!
Tema, eroii, conflictul, subiectul au la baz sentimentul dragostei fat de tar, pe care-l
triesc voievodul, boierii, poporul, adic ce-i ce nrosesc, cu al lor snge, cerul si ogorul.
Exaltarea trecutului glorios, cu tem patriotic, avea ca scop trirea
sentimentului patriotic ntr-o perioad dificil, de aceea att piesa Bastarzii, ct si
poemul dramatic Destinul au fost publicate n perioada democratic. Piesa Destinul
este scris ntr-un limbaj poetic cu multe elemente de stil cu ntrebri retorice,
exclamatii, repetitii. Se utilizeaz si aluzia la textul Sfintei Evanghelii, pentru a jura,
tinnd mna Domnului pe cartea sfnt.
Cea mai profund functionalitate, n constituirea limbajului poetic, l au
metaforele, simbolurile si metonomiile.
Simbolurile creeaz, prin forta lor de sugestie, un cmp de sensuri, care asociaz
mituri, corespondente, idei.
n versurile din piesele lui Dumitru Matcovschi, gsim o dezvoltare a baladei
strmosilor, n care poetul si exprim profunda sa admiratie fat de brbatii
neamului. n timpurile cele mai grele pentru noi, Dumitru Matcovschi a fost
nvttor n piesele sale, preot n poezia lui, a fost i este otean i n poezie, i n
cntecele sale, i n piesele sale [1], mrturiseste Grigore Vieru. Dumitru
Matcovschi a fost si este un lupttor adevrat aidoma personajelor sale. A luptat
cinstit. Adic scriind. Cu replica bine cntrit si argumentat la replicile si atacurile
puse la cale. Scriitorul a scris despre durerile noastre, despre marile noastre umilinti,
ezitri, despre marele nostru curaj si de constiinta national. Cred c aici se nscrie
destinul lui Dumitru Matcovschi ca poet, cettean i artist, pentru c nu a mintit
niciodat, nu a dorit s plac, cum au fcut-o altii, nu a scris uurel, ca s-i zdre
pe cei de sus, ci a scris direct, ca s nu plac, le-a vorbit n fat i nu a plcut.
Institutul de
ANUAR $TIINTIFIC
304
Acesta este esentialul pentru un artist adevrat, care nu a cerit glorie, care nu a
scris pentru bani, care nu s-a cciulit la mai marii timpului. Iat curajul adevrat
[2] relev Gheorghe Mazilu.
Apologia eroului dramatic al lui Dumitru Matcovschi are temeiuri nu numai n
ceea ce se ntmpla n realitatea istoric, ci si n valoarea unei biografii lirice a
poetului, a dramatismului su, urmrit n propriile seisme sufletesti si reflectat ntr-
un univers de sedimentare deschis, unde cunoscute si necunoscute modificri
deseneaz identitatea lucrurilor, nftisri si esente inedite.
Ideea eminescian de teatralizare a domniilor moldave din secolele trecute a
fost preluat de multi dramaturgi contemporani. Astfel, scriitorul romn G. Zamfirescu
si poetul Dumitru Matcovschi au fost atrasi de epoca lui A. Lpusneanu, care este de
reverbatie a lui $tefan cel Tnr. Or, Lpusneanu, asemenea lui $tefan cel Tnr, a ucis
boierii n crize de furie demential, ghidat fiind de halucinatia puterii. Istoria si repeta
nencetat ciclul nemilos, afirma shakespearologul polonez Ian Kott.
Bastarzii de Dumitru Matcovschi scris ntre anii '70- '80. A. Lpusneanu, d
dovad de curaj, de fermitate n actiuni: S m ntorc? Mai degrab si va ntoarce
Dunrea cursul ndrt . Lpusneanu este un erou real, e de un eroism absolut,
ucignd pentru glorie si putere. Pentru popor este linistit a doua domnie a
voievodului. Lpusneanu e puternic, demonic, sarcastic, cinic, fiind decis s-si
recapete cu orice pret domnia, deoarece toate relele n tara asta de la boieri se trag.
O s-mi fie mil de ei, lor n-are s le fie mil de mine. Dect s rmn copiii mei pe
drumuri, nu mai bine s rmn ai lor? Anume unui asemenea tiran i se opune
Doamna Ruxanda, care face tentative s-l opreasc. S nu mai versi snge. S nu
mai vd capete tiate..., l implora ea. Ruxanda se opune monstruozittii interioare
a voievodului, energiei malefice a despotului, avnd curaj, noblete, onestitate si o
candoare spiritual deosebit. Ruxanda e unic n felul su: particip la otrvirea
sotului, pe care, n acelasi timp, l iubeste foarte mult. Inima mea numai pentru tine
bate, mria Ta, mrturiseste Ruxanda. Fiica lui Petru Rares avea o frumusete
stranie si tragic, enigmatic. Dragostea e si ea o permanent istoric. Ruxanda a
trit un complex de sentimente. O domina teama, deoarece era n pericol viata
copiilor. Toti sunt paralizati de teama actiunilor unui despot bolnav. Oare supusa
doamn Ruxanda si-a otrvit brbatul, de la care avea copii, imaginea crora o
vedem imortalizat pe murii mnstirii Statina? Sau poate acceptm spusele
monahului Pahomie, care sustine c voievodul a decedat din cauza maladiei si de
povara crimelor sale? Mai apoi episcopii si boierii ntelegndu acestu cuvntu si
mai cu dinadinsul Ruxanda (.....) l-au otrvit si cu merit, - descrie moartea
Voievodului G.Ureche.. n piesa Bastarzii de Dumitru Matcovschi doamna Ruxanda i d butur cu
otrav lui Lpusneanu, fiind convins de cuvintele lui Spancioc, ...dac nu moare,
doamn, viata mriei tale si a copiilor ti e n primejdie. Destul a trit! Destule rele a
Icut! Moare tatl ca s scape fiul!
ntr-o dram istoric e preferabil s fie respectat adevrul istoric. Dumitru
Matcovschi opteaz pentru expresia contemporan, renuntnd la arhaisme stilistice,
creatoare de atmosfer, dar dificil percepute de public. Modernitatea piesei nu este
numai n limbaj, ci si ntr-un concept inedit. Ca un laitmotiv prin piesa Bastarziii
VOLUMUL VI
Institutul de
305
trec versurile poetului Dumitru Matcovschi, care exprim atitudinea lui fat de
starea n care se afl poporul ntr-o anume perioad istoric, condamnnd crima,
trdarea, cruzimea, despotismul.
Versurile impresioneaz prin forta dramatic si febra interioar. Textul e
contrapunctat prin accentele sinistre pe care le obtine apoi personajul principal n
final. Bastarzii de Dumitru Matcovschi este un excelent exemplu de pies, nscut
din preocupri actuale ce l-a ndemnat s scrie aceast pies. Dramaturgul o spune
foarte limpede chiar la nceputul operei dramatice: Niste bastarzi. Oameni si ei,
numai c nu au cas printeasc, mosi, strmosi. Triesc aici si acum. Nu pot fi, n-au
de unde fi, copiii dorului (...) Cinci secole se rotungesc de la trecerea Voievodului n
lumea celor drepti. Azi, aici departe, bastarzii hulesc. Multi, tare multi, sumedenie.
Cte domnii, nu cred s le fi numrat cineva, de atunci!
Lung, tare lung drumul patimilor. Aleg din ele domnia Lpusneanului. Avem
sau nu avem noi, mostenitorii, capacitatea de a deosebi rul de bine si viceversa?
Plin de nvtminte istoria noastr.
Dumitru Matcovschi este ngrijorat de soarta Moldovei.
Autorul dezvluie soarta poporului, jefuit fr mil de ttari si turci, care au
distrus si au furat nu numai valorile materiale, ci si cele artistice. Dumitru Matcovschi
adopt o atitudine critic fat de expansiunea strinilor, care doreau s-si extind puterea
asupra altor popoare. Arta dramaturgului const n felul n care el red aceast realitate
istoric, prin gndurile si sentimentele trite de eroii si, care au fost n anii 1960-80 si
sunt si astzi actuale: Dar tu de ce nu te-ai ndurat de confratii nostri? De Tara
Moldovei, pe care ai pngrit-o si-ai dat-o strinilor s o sfsie, de ce nu te-ai ndurat?
De hanurile noastre, pe care le-ai scrnvit, de ce nu te-ai ndurat?
Dramaturgul descrie cu miestrie portretul lui A. Lpusneanu naintea mortii,
cruia dintii i scrsneau, ochii i se tulburase si picuri de ap i curgeau pe fat.
Ultimele clipe de viat pentru Lpusneanu au fost infernale, deoarece tiranii trebuie
s piar cu moarte de tiran! Trsturi morale ale eroilor pun n evident trsturile
morale ale poporului nostru: vitejia si curajul, rbdarea si tenacitatea, dragostea de
tar si ura fat de trdtori.
O alt dram a lui Dumitru Matcovschi este Abecedarul, ce are n obiectiv
problemele scolii si ale tinerii generatii. n centrul preocuprilor continu s se afle
problemele spirituale ale vietii, cum se ncadreaz omul n problemele existentiale
contemporane. Autorul aduce n prim plan firi druite unui ideal superior de
echitate, unui crez de bine si frumos. Ca si n piesele anterioare, dramaturgul
abordeaz probleme care se ntlnesc n acelasi nod esential grija pentru
spiritualitate, pentru valorile etice amenintate de pericolul destrmrii, pentru
pstrarea rdcinilor. Un alt dramaturg din perioada dat, Arhip Cibotaru, n piesele sale Frunza de la
urm, Sase de dob .a. pune n lumin metehnele unor oameni cum ar fi: lenea,
lipsa de curaj civic, de principialitate. Eroii lui nimeresc n situatii ridicole, iar
scriitorul foloseste un sir de procedee caracteristice satirei si umorului, mpletindu-le
cu lirismul meditativ, cu drnicia sufleteasc a celor mai izbutite chipuri din pies.
Subiectul ingenios, construit cu mult spirit n jurul btrnului Terinte om de o
buntate si ntelepciune proverbial, se desfsoar prin concursul a mai multor
steni, toti plini de viat, nzestrati cu spiritul umorului, cu bucuriile si necazurile
Institutul de
ANUAR $TIINTIFIC
306
lor. Mos Terinte Cojocaru, protagonistul piesei este ndrgostit de viat, oameni,
natur, frunza pentru el e un semn al continuittii aceasta se confirm prin fraza: Da
frunzulita asta a mea se mai tine!...
Aparitia a mai multor nume de dramaturgi n perioada mentionat este un fapt
mbucurtor. Piesele aprute atunci rmn originale pn azi aducnd cu sine ceva
inedit, iar debuturile scenice apar deosebit de promittoare. Unul din acesti
dramaturgi este Mihai $tefan (Poiat). Piesa n lipsa celor prezenti a dramaturgului
este o dram din viata tinerilor intelectuali, tema fiind drama talentului oprimat de
proza vietii cotidiene, drama talentului nemplinit, ratat, drama visurilor nerealizate.
n pies este tratat o problem ce nu are rspuns. Spectatorul si cititorul este invitat
s mediteze asupra ntrebrii: de ce este o att de mare discrepant ntre aspiratiile
nlttoare ale fostilor studenti si viata real, plin de griji si necazuri ce-l coplesesc
pe om si ce ar trebui s se schimbe pentru realizarea aspiratiilor nobile ale
tineretului. Montarea spectacolului a fost construit pe o intrig cu mistificri cu
replici inteligente, spirituale. Acest spectacol a fost debutul scenic al dramaturgului.
Referin(e
1. Matcovschi, D., Teatru, Ed. Prometeu, Chisinu, 2004, p. 5.
2. Mazilu, G., Aspecte ale creatiei lui I.Drut. Drutiana. Chisinu, 1990, p.48.
VOLUMUL VI
Institutul de
307
UNELE PARTICULARITTI ACUSTICE $I GRAFICE
ALE UNITTILOR MONOFONEMATICE
COMPUSE N LIMBILE GERMANICE
(N BAZA MATERIALULUI LIMBILOR ENGLEZ $I GERMAN)
Alexei CHIRDEACHIN, doctor n filologie, IRIM
The present article is dedicated to experimental research of the compound consonantic
prepalatal palato-alveolar voiceless and voiced units represented by the affricates /
,
/ in
English. There are applied methods of oscillography, spectrography and speech chain seg-
mentation. The results of the performed experiments confirm the monophonematic character
of the given units. There are also examined graphic peculiarities of German compound pho-
nemic units (both vocalic and consonantal) from linguistic and didactical points of view.
n urma cercetrilor experimentale asupra unittilor consonantice compuse
prepalatale palato-alveolare surd si sonor (n continuare UCCPPA
srd
si
UCCPPA
son
), reprezentate prin africatele /, / respectiv, n limba englez n baza
cuvintelor beach, breach, chalk, char, charm, drudge, gip n Laboratorul de
Fonetic Experimental al Universittii Nationale T. $evcenko din Kiev
(Ucraina), cu participarea a doi subiecti, cu aplicarea metodelor de oscilografiere,
spectrografiere si analiza dinamicii duratei prin suprimarea consecutiv a
secventelor sonore, am obtinut urmtoarele date:
I. UCCPPA
srd
. Valorile medii generale ale parametrilor sunt urmtoarele:
frecventa 4486,25 Hz; durata 0,183463 sec.; tonul de baz (aici si n continuare:
n baza datelor determinate) a) general: 489,5 Hz; b) minim: 479,85 Hz; c) maxim:
497,73 Hz; intensitatea 41,10 dB; formantii: a) F
1
: 1607,79 Hz; b) F
2
: 2620,19 Hz;
c) F
3
: 3358,62 Hz; d) F
4
: 4063,99 Hz; e) F
5
: 4294,21 Hz.
Diapazoanele valorilor parametrilor sunt urmtoarele: 1) Frecventa: a)
extrema minim: 4240,59 Hz; b) extrema maxim: 4731,91 Hz; c) diapazonul
cuprins: 491,32 Hz; 2) Durata: a) extrema minim: 0,076554 sec.; b) extrema
maxim: 0,358442 sec.; c) diapazonul cuprins: 0,281888 sec.; 3) Tonul de baz: a)
general: extrema minim 489,02 Hz; extrema maxim 489,97 Hz; diapazonul
cuprins 0,95 Hz; b) minim: extrema minim 475,86 Hz; extrema maxim
483,84 Hz; diapazonul cuprins 7,98 Hz; c) maxim: extrema minim 496,70 Hz;
extrema maxim 498,75 Hz; diapazonul cuprins 2,05 Hz; 4) Intensitatea: a)
extrema minim: 35,68 dB; b) extrema maxim: 44,99 dB; c) diapazonul cuprins:
9,31 dB; 5) Formantii: a) F
1
: extrema minim 1436,36 Hz; extrema maxim
1921,62 Hz; diapazonul cuprins 485,26 Hz; b) F
2
: extrema minim 2350,18 Hz;
extrema maxim 2849,50 Hz; diapazonul cuprins 499,32 Hz; c) F
3
: extrema
minim 3038,83 Hz; extrema maxim 3636,35 Hz; diapazonul cuprins 597,52
Hz; d) F
4
: extrema minim 3592,73 Hz; extrema maxim 4392,72 Hz;
diapazonul cuprins 799,99 Hz; e) F
5
: extrema minim 0 Hz; extrema maxim
4925,86 Hz; diapazonul cuprins 4925,86 Hz.
Institutul de
ANUAR $TIINTIFIC
308
Dup cum observm, cea mai mic valoare a diapozonului cuprins (diferenta
dintre extrema minim si cea maxim) se atest la nivelul duratei, iar cea mai mare
la nivelul celui de-al 5-lea formant. n toate cazurile energia sonor este concentrat
n zona frecventelor nalte si caracterizat prin uniformitatea relativ a repartizrii,
limita dintre elementele oclusiv si africata propriu-zis asemnndu-se cu cea dintre
ocluzia si implozia unei consoane oclusive. n urma audierii secventei sonore
observm absenta elementului fricativ pur, cel oclusiv nu se aude clar n nici-un caz,
pe cnd n celelalte cazuri acesta ori c se aude neclar (cuvintele chalk si charm,
subiectul I) sau nu se aude deloc (cuvntul beach, subiectul II; cuvntul breach,
ambii subiecti), ori un sunet intermediar ntre /t/ si // (cuvntul beach, subiectul I;
cuvntul chalk, subiectul II; cuvntul char, ambii subiecti). Aceasta vorbeste despre
caracterul monofonematic si indivizibil al UCCPPA
srd
.
II. UCCPPA
son
. Valorile medii ale parametrilor pe subiecti: frecventa 2040,44
Hz; durata 0,162729 sec.; tonul de baz: a) general: 161,75 Hz; b) minim: 152,34
Hz; c) maxim: 167,00 Hz; intensitatea 43,86 dB; formantii: a) F
1
: 1103,12 Hz; b)
F
2
: 2452,84 Hz; c) F
3
: 3367,08 Hz; d) F
4
: 4158,36 Hz; e) F
5
: 4852,83 Hz.
Valorile medii generale ale parametrilor: frecventa 1020,22 Hz; durata
0,213480 sec.; tonul de baz: a) general: 200,86 Hz; b) minim: 193,39 Hz; c)
maxim: 205,76 Hz; intensitatea 41,27 dB; formantii: a) F
1
: 1401,57 Hz; b) F
2
:
2625,95 Hz; c) F
3
: 4318,00 Hz; d) F
4
: 4306,32 Hz; e) F
5
: 4736,50 Hz.
Diapazoanele valorilor parametrilor sunt urmtoarele:
1) Frecventa: a) extrema minim: 0 Hz; b) extrema maxim: 4080,88 Hz; c)
diapazonul cuprins: 4080,88 Hz;
2) Durata: a) extrema minim: 0,072565 sec.; b) extrema maxim: 0,315113
sec.; c) diapazonul cuprins: 0,245448 sec.;
3) Tonul de baz : a) general: extrema minim 102,74 Hz; extrema maxim
363,70 Hz; diapazonul cuprins 260,96 Hz; b) minim: extrema minim 95,10 Hz;
extrema maxim 364,84 Hz; diapazonul cuprins 269,74 Hz; c) maxim: extrema
minim 111,11 Hz; extrema maxim 364,94 Hz; diapazonul cuprins 253,83 Hz;
4) Intensitatea: a) extrema minim: 34,14 dB; b) extrema maxim: 45,26 dB; c)
diapazonul cuprins: 11,12 dB;
5) Formantii: a) F
1
: extrema minim 1013,67 Hz; extrema maxim 1891,94
Hz; diapazonul cuprins: 878,27 Hz; b) F
2
: extrema minim: 2171,65 Hz; extrema
maxim: 2905,99 Hz; diapazonul cuprins: 734,34 Hz; c) F
3
: extrema minim:
3149,28 Hz; extrema maxim: 3656,08 Hz; diapazonul cuprins: 506,80 Hz; d) F
4
:
extrema minim: 4156,99 Hz; extrema maxim: 4570,11 Hz; diapazonul cuprins:
413,12 Hz; e) F
5
: extrema minim: 4582,63 Hz; extrema maxim: 4892,61 Hz;
diapazonul cuprins: 309,98 Hz.
Dup cum observm, parametrii acustici ai UCCPPA
son
n limba englez sunt
conditionati de pozitia acesteia n cuvnt si de influenta sunetelor nvecinate
(precedente si urmtoare). Cea mai mic valoare a diapazonului cuprins (diferenta
dintre extrema minim si cea maxim) se atest la nivelul duratei, iar cea mai mare
la nivelul frecventei. n toate cazurile energia sonor este concentrat n zona
frecventelor nalte si caracterizat prin uniformitatea relativ a repartizrii, limita
VOLUMUL VI
Institutul de
309
dintre elementele oclusiv si africata propriu-zis asemnndu-se cu cea dintre
ocluzia si implozia unei consoane oclusive. La audierea secventei sonore constatm
absenta elementului fricativ propriu-zis, cel oclusiv se aude numai n cazul
cuvntului gip (ambii subiecti) pe portiunea secventelor de 0,069 sec. (subiectul I) si
0,104 (subiectul II) sec. de la nceput (n cazul celei de 0,024 sec. la subiectul II nu
se aude nici un sunet clar, la nivelul celorlalte secvente la ambii subiecti se aude
africata). n cazul cuvntului drudge (de asemenea ambii subiecti) la nivelul
secventei de 0,024 sec. de la nceput nu se aude nici un sunet clar, pe cnd pe
parcursul celorlalte secvente de asemenea se aude africata la ambii subiecti. Aceasta
confirm caracterul monofonematic al africatei. n cuvntul drudge sonoritatea nu se
atest, fiind auditiv conditionat de vocal precedent. n ce priveste cuvntul gip, la
subiectul I sonoritatea cuprinde diapazonul de secvente de la 0,069 sec. de la nceput
pn la sfrsit, la subiectul II de la 0,069 sec. de la nceput pn la 0,288 sec. de la
sfrsit, nbusindu-se partial la nceputul si sfrsitul valorilor diapazonului cuprins
(la 0,024 sec. de la nceput nu se aude nici un sunet clar la ambii subiecti). Aceasta
vorbeste despre faptul c, n general, n pozitia initial n cuvnt UCCPPA
son
are o
sonoritate mai puternic si cuprinde o secvent mai lung dect n cea final.
n continuare vom examina unele particularitti lingvodidactice de redare n
ortografie a unittilor monofonematice compuse n limba german.
Dup cum se stie, cea mai mic unitate linear a limbii este fonemul, cruia la
nivel scris i corespunde grafemul. Exist trei tipuri de grafeme: 1. Simple a, b, c,
d, e, f etc.; 2. Cu semne diacritice , , , , t, , etc.; 3. Compuse ch, gh, sh, th,
sch etc. Ortografia oricrei limbi este bazat pe unul dintre cele trei principii: 1.
Fonemic ortografia corespunde totalmente pronuntiei, de exemplu, rom. copac
/kopak/, tac /tak/, cal /kal/ etc. Pe atare principiu sunt bazate toate limbile romanice
(cu exceptia celei franceze), belarus si altele; 2. Morfemic presupune scrierea la
fel a morfemelor indiferent de pronuntia lor pozitional, de exemplu, germ. du bist
/du bist/ si bist du /bist tu/? Rus. uaopesami /nadrezat/ si uaonucami /natpisat/
etc. Ortografia limbilor german, polon, rus si a altora reflect acest principiu. 3.
Etimologic ortografia limbii reprezint pronuntia acesteia la una dintre etapele
precedente ale dezvoltrii ei istorice. Principiul n cauz st la baza ortografiei
engleze si franceze, de exemplu, eng. but /bAt/, right /rait/, high /hai/, through /0ru/;
fr. temps /t/, Renault /rn/, Peugeut /p/, automne /tn/, aux /o/ etc. Ortografia
german este bazat pe principiul morfetic.
Unittile monofonematice compuse (n continuare UMC) sunt reprezentate n
limba german de trei unitti vocalice monofonematice compuse (n continuare
UVMC, diftongii /ai, i, au/) si trei unitti consonantice monofonematice compuse
(n continuare UCMC, africatele /pf, ts, /; V. A. Bogoroditsky si E. D. Polivanov
nu consider mbinarea de foneme /pf/ ca africat, remarcnd c africata // se
pronunt cu mai putin fuziune a elementelor componente /t+/. A.I.Smirnitsky mai
mentioneaz c n limba german semioclusiva respectiv ia nastere n urma
contopirii /t/ si /}/, dar si n mprumuturi: Kutsche (din maghiar), Petschaft (din
slav); si n cuvinte onomatopeice: klatsch).
Institutul de
ANUAR $TIINTIFIC
310
UVMC sunt reprezentate grafic n limba german n felul urmtor: diftongul /ai/
prin grafemele compuse ai (de regul n cuvinte de originea strine si n nume
proprii, de exemplu: Mai /mai/, Gaibu /gaibu/ etc.) si ei (n cuvinte de originea
german: kein /kain/, heien /haisen/ s. a.); diftongul /i/ prin grafemele u (n
cazul alternantei cu caracter morfologic sau derivatologic cu diftongul /au/: Huser
/hize/ case (pl., sing. Haus /haus/), Frulein /frilain/ domnioar, de la Frau
/frau/ doamn, etc.) si eu (n restul cazurilor, de exemplu: Deutsch /di/, heute
/hite/ s. a.); diftongul /au/ prin grafemul au n toate cazurile: Paul /paul/, Haus
/haus/, braun /braun/ etc. Comparnd modalittile de redare n ortografie a
diftongilor n cauz cu corespondentele lor din limba romn observm c numai n
cazul grafemelor ai si au se atest coincidenta complet: Mai /mai/ (germ.) si mai
/mai/ (rom.), Frau /frau/ (germ.) si dau /dau/ (rom.). Grafemul u nu exist n limba
romn, iar grafemele ei si eu, existnd n ambele limbi, redau foneme diferite: mein
/main/ (germ.) si mei /mei/ (rom.), Leute /lite/ (germ.) si leu /leu/ (rom.).
UCMC sunt reprezentate grafic n limba german astfel: africata /pf/ prin
grafemul pf: Pflug /pfluk/, Kopf /kpf/ etc.; africata /ts/ prin grafemul z: Zeit /tsait/,
Salz /zalts/, jetzt /jetst/ s. a.; africata // prin grafemul tsch: Deutsch /di/,
lutschen /luen/ s. a. m. d. La nivelul diftongilor consonantici, spre deosebire de
cei vocalici, n ce priveste redare n ortografie nu se atest nici o corespondent n
limbile german si romn: grafemul simplu z red foneme diferite n cele dou
limbi: Zinn /tsin/ (germ.) si zi /zi/ (rom.); grafemul tsch nu exist n limba romn
desi semioclusiva reflectat prin el este prezent, fonemul /pf/ nefigurnd n sistemul
fonetico-fonologic al limbii romne.
Particularitti ale modalittilor de redare n ortografie a UMC n limba german
n plan comparativ-contrastiv cu cea romn pot fi exprimate prin tabelul urmtor:
Tabelul 1. Redarea n ortografie a UMC n limba german
n comparatie cu cea romn
Fonemele redate
Categoria UMC Grafemul
n german n romn
ai /ai/ /ai/
ei /ai/ /ei/
eu
/i/
/eu/
u
/i/
UVMC
au /au/ /au/
pf /pf/
Z /ts/
UCMC
tsch
//
La examinarea comparativ-contrastiv din punctul de vedere al fonemelor n ce

priveste redarea n ortografie a UMC n cele dou limbi, observm c la nivelul
VOLUMUL VI
Institutul de
311
UVMC corespondenta complet se atest numai n cazul diftongului /au/ fiind redat
prin grafemul au n ambele limbi n toate cazurile. La diftongul /ai/ se contureaz o
corespondent partial: dac n limba romn se poate reda numai prin grafemul ai,
n cea german prin ai si ei; neatestndu-se nici o corespondent la diftongul /i/:
n fiecare dintre limbile n cauz acesta este reprezentat printr-un grafem care nu
exist n cealalt limb: neu /ni/ (germ.) si noi /ni/ (rom.). La nivelul UCMC
semioclusivele /ts/ si // care sunt prezente n ambele limbi de asemenea se redau
prin grafeme diferite care exist numai ntr-una dintre cele dou limbi: Putz /puts/
(germ.) si put /puts/ (rom.), Putsch /pu/ (germ.) si puci /pu/ (rom.). Particularitti
de corespondenta dintre foneme si reprezentarea lor grafic pot fi reflectate n
tabelul de mai jos:
Tabelul 2. Particularitti de corespondent dintre foneme
i reprezentarea lor grafic n limba german n comparatie cu cea romn
Reprezentarea grafic
Categoria UMC Fonemul
n german n romn
/ai/ ai, ei ai
/i/
eu, u oi UVMC
/au/ au au
/pf/ pf
/ts/ z t
UCMC
//
tsch c (nainte de e, i)
La nvtarea ortografiei limbii germane de ctre studenti vorbitori de limb
romn una dintre cele mai mari dificultti care pot fi prognozate este situatia cnd
unul si acelati grafem red sunete diferite n limba matern (romn) si cea studiat
(german). Aceasta se agraveaz si mai mult dac limba german este limba secund
cea de baz fiind o alt limb unde grafemele respective de asemenea exist dar
redau sunete diferite (englez, francez etc.). De aceea se recomand ca procesul de
nsusire s parcurg trei etape: ntelegerea logic, aplicarea practic si automatizare,
vizndu-se transformarea cunostintelor n abilitti si deprinderi. La prima etap
sugerm aplicarea principiilor de nsusire constient a materiei, celui vizual si a celui
auditiv, a principiilor de la simplu la compus si de la cunoscut la necunoscut,
recurgndu-se la analiza comparativ-contrastiv a modalittilor de redare n
ortografie a fonemelor n limbile matern (romn) si strin (german, n cazul
dac aceasta e o limb secund, cea de baz fiind o alt limb, se recomand s fie
aplicat si ea n analiza comparativ-contrastiv), pornindu-se de la cea dinti.
Institutul de
ANUAR $TIINTIFIC
312
Bibliografie
1. Babr N. Varietatea fonologic si variatiile fonetice ale vocalismului si
consonantismului englez (n baza materialelor experimentale)//Conferinta $tiintific
International nvtmntul Superior si Cercetarea Piloni ai Societtii Bazate pe
Cunoastere, 28 septembrie 2006. Rezumatele comunicrilor. $tiinte socioumanistice.
Vol. I. Chisinu: CEP USM, 2006. P. 13-14.
2. Dima P. Ortografia si ortoepia limbii romne. Bucuresti. Redactia Publicatiilor
pentru Strintate Romnia. 1993. 17 p.
3. Jones D. An Outline of English Phonetics. Cambridge: W. Heffer & Sons LTD, 1969.
380 p.
4. Klmn B. Az Amerikai Angol Beszdhaugok Atlasza (A Phonetic Conspectus of
American English. The Articulatory and Acoustic Features of American English
Speech-Sounds). Budapest: A Magyar Tudomnyos Akadmia Nyclvtudomanyi
Intezete, 1981. 215 p.
5. Ttaru A. Limba romn. Specificul pronuntrii n contrast cu germana si engleza.
Cluj-Napoca. Editura Dacia. 1997. 212 p.
6. Apremon B.A. 3xcnepnmenrantnax ]onernxa. Mocxna: Hs-no nnreparypt na
nnocrpanntx xstxax, 1956. 228 c.
7. Fatp+ E.., Fatp+ H.M. O neoxonmocrn cpannnrentno-conocrannrentnoro n
xonrpacrnnnoro nccneonannx xstxon n nayuntx n npaxrnuecxnx
nenxx//Hnnrnncrnuecxne nccneonannx nayuno, xyoxecrnenno n
nynnnncrnuecxo nnreparypt. Knmnnen. Brnnnna. 1990. C. 24-40.
8. Fatp+ H.M. uonernuecxn n ]ononornuecxn craryc cnoxntx rnacntx snyxontx
xomnnexcon repmancxnx n pomancxnx xstxon. Knmnnen. MonIV. 1992. 136 c.
9. Foroponnxn B. A. Bneenne n nsyuenne conpemenntx pomancxnx n repmancxnx
xstxon. Mocxna. Hsarentcrno nnreparypt na nnocrpanntx xstxax. 1953. 184 c.
10. Iantcxona H. ., Ies H. H. Teopnx oyuennx nnocrpanntm xstxam:
Hnnrnonaxrnxa n meronxa. Mocxna. Academia. 2004. 336 c.
11. 3nnep H.P. Omax ]onernxa. Mocxna.: Btcmax mxona, 1979. 312 c.
12. Hennntxn B. B. Ocnonn repmanicrnxn. Binnnnx: Hona xnnra, 2006. 527 c.
13. Macntxo E. A., Fanncxax H. K., Fytxo A. u., Herpona C. H. Hacrontnax xnnra
npenoanarenx nnocrpannoro xstxa. Mnncx. Btm+max mxona. 2003. 522 c.
14. Honnnanon E. . Tpyt no nocrounomy n omemy xstxosnannm. Mocxna.
Hayxa. 1991. 623 c.
15. Cmnpnnnxn A. H. Cpannnrentnax ]onernxa nonorepmancxnx xstxon. Mocxna.
Hs-no MIV. 1962. 52 c.
VOLUMUL VI
Institutul de
313
HUMORUL CRENGIAN FORM DE EXPRESIE
A SPIRITULUI DE LIBERTATE
Vasile CUCERESCU, doctor n filologie, IRIM
Ion Creangas liberty of artistic expression determines his humor. The most characteris-
tic features such as love for liberty and dignity had been transmitted genetically to our au-
thor. Liberty of expression becomes gradually the perpetuum mobile of Ion Creangas hu-
moristic essence. His unique and successful utilization of the ways of expression means
greater freedom of the material, which is supplied at writers disposal by the language of his
people. The defining traits of Creangas humor should be discovered in the writers individ-
ual art of expression. The art of expression in Ion Creangas works enables the reader to get
in contact with an oral, authentic, and lively style, with a word order characterized by an
extraordinary freedom in the materialization of a kind of unusually lively humor which lives
through each uttered phrase.
Chiar si la nceputul secolului XXI, constatm c unul dintre cei mai mari
(h)umoristi pe care l-a dat literatura noastr celei universale rmne a fi inegalabilul Ion
Creang, autor tradus n mai multe limbi de circulatie international, textele cruia pot fi
consultate cu aceeasi facilitate cu care o fac cititorii romni, datorit traducerilor
calitative care s-au realizat din opera nentrecutului povestitor de la Humulesti.
Lumea si secolul n care a trit scriitorul transpare drept una eminamente
instabil, n miscare, clocotitoare, capabil s alimenteze contraste si situatii
izbitoare. Lumea creionat de Ion Creang reprezint o lume a satului romnesc,
emblem a specificului national reflectat n art. Humulestiul natal apare uneori ca
un macrocosmos al existentei umane, un univers al echilibrului si al armoniei, alteori
este chiar centrul universului, matricea nceputului si sfrsitului, de unde personajele
pornesc n aventura vietii si unde revin n cele din urm pentru a-si regsi linistea
existential. Pozitia crengian este una distinct fat de bucolismul cosbucian, sau a
proiectiei n miniatur a Moldovei de ctre M. Sadoveanu, sau a satului asezat pe
tipare arhaice de ctre M. Preda. Exist anumite afinitti cu satul lui O. Goga care
semnific spiritualitatea popular, purttor al durerilor seculare, al lacrimilor ce au
conotatii multiple: Sat al meu, ce porti n nume sunetele lacrimei. n alt parte,
aproprierea de viziunea blagian este surprinztoare. Desi la L. Blaga sufletul satului
vindec rnile luntrice prin rentoarcerea la vrsta lui etern, sfericitatea dintre
acestia este sesizabil la fel ca si nchinarea personal fat de mediul rural: Eu cred
c vesnicia s-a nscut la sat. / Aici orice gnd e mai ncet, / si inima-ti zvcneste mai
rar, / ca si cum nu ti-ar bate n piept, / ci n pmnt undeva. Ambii scriitori nu sunt
strini ntelegerii satului romnesc, punct initial si terminus att al explorrii umane
ct si individuale, depozitar al valorilor eterne, un sistem de referint al descoperirii
universului romnesc cu toate calittile pe care le are neamul. Datorit propriilor
experiente pe care le-a avut, Ion Creang a reusit s rd cel mai bine si chiar
mpreun cu tot satul de lumea care trieste noetic n el.
Institutul de
ANUAR $TIINTIFIC
314
La originea humorului crengian se afl inepuizabila cultur popular. Izvorul
afluentei sale rezid n convivialitatea simultan a realului si a fantasticului. Imaginarul
este atasat realittii implicite. Ochiul observator al lui Creang scruteaz realul n
adncuri pentru a-l transforma ntr-o eventual poveste sau eventuale povesti
ncnttoare.
n relatrile lui Creang, cultura si limbajul de factur popular nu par a fi
constrnse de conventionalismele citadine sau, spre exemplu, de alte forme
principiale de manifestare a spiritului uman. Relatia dintre humorul crengian si
libertatea de expresie artistic este ct se poate de evident. Chestiunea legat de
libertate n general la Creang se explic prin genealogie. Originea ardeleneasc
dinspre ramura matern a arborelui su genealogic face lumin n ceea ce priveste
temperamentul libertar al lui Creang. Unele dintre cele mai caracteristice trsturi,
precum dragostea de libertate, drzenia (pe care o gsim la mama lui Nic) si
demnitatea (pentru a enumera doar cteva), au fost transmise genetic marelui
scriitor. Complementar acestui lucru, merit a fi amintit libertatea economic
relativ fat de Imperiul Otoman prin Tratatul de la Adrianopole ce a contribuit, la
nivel psihologic si spiritual, la o revigorare a sentimentului liberttii politice si
culturale, esential ntririi demnittii personale. Faptul c se simteau oarecum mai
liberi dect nainte i-a permis lui Creang s demaste injustitiile prin jignirile aduse
constiintei de om liber, hipersensibil la dreptate si adevr. Libertatea de expresie
devine, treptat, un perpetuum mobile al esentei artistice crengiene. Felul unic de
utilizare reusit a mijloacelor de exprimare nseamn o libertate mai mare a
materialului pe care l pune la dispozitia scriitorului limba poporului su.
Trsturile definitorii ale humorului crengian trebuie descoperite, n primul si n
primul rnd, n arta exprimrii individuale a scriitorului. Arta spunerii la Creang
pune cititorul n contact cu un stil oral autentic si vivace, cu o topic caracterizat de
o libertate extraordinar n materializarea unui humor la fel de neobisnuit de viu care
trieste prin fiecare fraz, propozitie, cuvnt sau interjectie rostite. Creang recurge
la repetitii, constructii pleonastice, elipse neasteptate, euforii lexicale, vorbe
spirituale, calambururi, ghicitori, zictori si formule proverbiale, ncettenite n
limb de veacuri, ce nsumeaz, toate luate mpreun, un univers enciclopedic
independent n care limba a reusit s transpun n cel mai frumos construct lingvistic
sufletul umorului romnesc si, n acelasi timp, prin intermediul umorului faptele
translingvistice si-au gsit o transpunere lingvistic aproape perfect, dac nu chiar
perfect. Dislocrile de paradigm confer spatiu si timp suficient ochiului rizibilittii
bonome crengiene, productoare de humor n sensul reprezentrii modalittilor
speciale de valorificare a posibilittilor comicului sau, dac ne referim la J.
Bremmer si H. Roodenburg, humorul nseamn orice mesaj transmis prin actiune,
vorbire, scris, imagine sau muzic cu intentia de a produce un zmbet sau un rs
[1]. Zmbetele si rsetele crengiene dezvluie situatia precar a omului ridicol sau
ridiculizat pe fondul tragismului conditiei umane, n general, ori a destinului
individual al personajelor, n particular.
n mod natural, humorul lui Creang se identific cu profilul poporului romn,
n special, cu acea trstur, poate unic, de a face haz de necaz n tumultul
mprejurrilor mai putin plcute sau neplcute, fapt care nu ar trebui s se nteleag
VOLUMUL VI
Institutul de
315
c se egaleaz cu o resemnare de factur fatalist. Este un fel de a te situa deasupra
nimicniciilor, prostiilor, nedrepttilor si durerilor printre care mergi si le depsesti.
Poate chiar mai mult, un triumf al voiosiei nesilite nscute din rezistent fat de
tragicul existential (lacrimae rerum), capabil s dea puteri nemsurate personajelor
create, decantat n mod fantastic. Rsu-plnsu constituie conditia de baz de a lua
lucrurile de la nceput de cte ori este nevoie si forta motrice a dinuirii personajelor,
fie c sunt din povestiri sau povesti.
Atunci cnd rde insatiabil de pidosnicismul lumii n care trieste, a mediului care l
nconjoar zi de zi, Ion Creang se strecoar si si strecoar vorbele spirituale printre
lacrimi de bucurie sau de necaz, printre lacrimi de fericire si nefericire, printre lacrimi
ale adevrului si neadevrului, printre lacrimi ale drepttii si injustitiei existente, printre
lacrimi ale constiintei umane personale si ale constiintei artistice, printre lacrimile
hamletiene de a fi sau a nu fi care vor da nastere tramelor existential-filosofice.
Humorul, reprezentnd in nuce o atitudine filosofico-sentimental fat de
comicul si tragicul existentei umane (manifestat prin varii forme si modalitti), la
Ion Creang reuseste s modeleze prototipuri de personaje ce ntruchipeaz la modul
cel mai obiectiv un comportament specific fat n fat cu ridicolul n care acestea
coabiteaz (Nic, Mos Nichifor-Cotcarul, Irinuca, Popa Duhu etc.). Suntem de
prere c marele humor (Harald Hffding) se mpleteste armonios cu micul humor,
prezent la Ion Creang sub form de schite, glume, corosive si anecdote, strecurate
cu dexteritate la locul potrivit n vederea legrii firelor narative ale povestirilor si
povestilor, a cror agreabilitate denunttoare nduioseaz lectura si cititori de vrste
diferite. Putem afirma c, prin sforriile humorului mare si ale celui mic, Ion Creang
si-a cstigat cu abilitate un loc aparte n panteonul sacru al marilor humoristi alturi de F.
Rabelais, G. Chaucer, J. Swift, N. Gogol, M. Twain, I. Budai-Deleanu, I. L. Caragiale
etc. Prin prestanta operei sale humoristice, Creang poate fi comparat mai bine fireste
nu integral, complet si absolut (fiindc fiecare humorist e unic prin felul su de a fi) cu
Perrault, Gogol, Andersen sau Grimmelshausen. Al. Philippide, comparndu-i humorul
lui Creang cu humorul englez, a avut revelatia judectii de valoare asupra originalittii
acestuia: Creang glumeste altfel. E mai direct, nu ns mai putin fin. E mai vesel. i
place s rd singur cnd spune o glum, cnd face o fars. Mai putin flegmatic, el e mai
spontan si mai vioi [2]. Policromia humorului crengian se ncadreaz n partea
nuantelor mai deschise ale spectrului de culori pentru a rde de aceast lume. Un aspect,
nu mai putin important, al originalittii rezid n faptul c autorul s-a conformat regulilor
limbii vorbite de compatriotii si, fcnd uz de ea n opera sa artistic cu un succes unic.
Zugrvirea mediului si a comportamentului poart aceeasi pecete veridic, n esent, ca
si a limbii autentic populare.
Humorul crengian nu poate fi nteles mai bine fr a-l opune satirei, desi ambele
considerate a exprima atitudini polare fat si despre lume sau c ar putea utiliza
mijloace asemntoare (ori identice) de obtinere a comicului cu un substrat
esentialmente diferit: comicul de situatie si de limbaj, farsa, ironia, vorba de spirit
etc. Exercitarea satirei o analiz, o denuntare malitioas, o judecare necruttoare si
moralizatoare a viciilor umane si / sau sociale n-a constituit un obiectiv n sine pentru
Ion Creang, cu toate c local se atest direct sau indirect aluzii satirice atitudinale. Pe de
alt parte, scriitorul exceleaz atunci cnd abordeaz, inoculeaz, insinueaz si despoaie
Institutul de
ANUAR $TIINTIFIC
316
slbiciunile umane rizibile ntr-o manier condescendent, tolerant, ntelegtoare,
exonerant. Caracteristicile firii umane mediate de slbiciuni nu pot fi ndreptate att de
usor, dar nici nu afecteaz compromittor ntreaga fiint uman, fiind determinat de
constiinta tragicului n evolutia destinelor personajelor lui Ion Creang.
Punctul forte al excursului umoristic la Creang l constituie oamenii cu toate
relele existentiale si cu toate cele bune astrale. Resorturile unei atare abordri
perpetueaz cunoasterea uman, de sine si a alterittii. Ion Creang particip n acest
act din perspectiva a trei ipostaze [4]: el joac lumea prin personajele create, i
dejoac tiparele acestei lumi cu toate cutumele pe care le produce si, n acelasi timp,
se auto(de)joac prin prisma personajelor (n special, Nic), a reconstructiei lumii si
a tezelor filosofico-existentialiste convertite abil pentru a oglindi o ntelepciune
popular autentic, dovedit de oralitatea limbajului, pecetea stilului vorbit, expresie
vie, natural, spontan a gndirii si tririi populare. Limba oral are functia de a
raporta fiinta uman cu latura ei sonor, ritmat de muzicalitate si temporalitate.
ntreaga creatie crengian ne arat c scriitorul a manifestat o profund
compasiune fat de cei nedrepttiti, suferinzi si npstuiti. Nu a rmas indiferent nici
de propria-i soart, zugrvit artist n schitele despre copilrie, ca ntr-un final s con-
chid autocritic: Ia, am fost si eu, n lumea asta, un bot cu ochi, o bucat de hum
nsufletit din Humulesti, care nici frumos pn la douzeci de ani, nici cuminte pn la
treizeci si nici bogat pn la patruzeci de ani nu m-am fcut. Dar si srac asa ca-n anul
sta, ca anul trecut si de cnd sunt, niciodat n-am fost! [3]. Dup cum putem constata
nu a ezitat s-si aline sufletul de fiecare dat cu o glum de bun gust pentru a-si alunga
gndurile coplesitoare, nu s-a putut abtine s rd cu poft inclusiv de sine.
Prin jonctiunea tragicului cu ridicolul, specificul humorului crengian tinde s fie
caracterizat drept unul de o voie bun exacerbat (n sensul pozitiv al conceptului),
este un fel de hedonism comparabil cu etosul [5]. O atare atitudine se datoreaz
dragostei de oameni printre care se regsea de attea ori. Bucuria de a se afla printre
ei, dorinta de a glumi mpreun cu ei, etalarea robustetii optimismului n privirea
senin a naturii umane strbat ca o constant viata si creatia crengian.
Voia bun la Creang apare sub multiple forme, esentiale pentru portretistica vie
a comportamentului personajelor: ntelegerea (dnd dovad de ntelepciune
nemrginit) celor pctosi din punct de vedere humoristic care seamn att de bine
cu ceilalti (sau cu toat lumea), puterea de a ntmpina vicisitudinile de tot felul
surznd, disponibilitatea de a o face pe prostul pentru a scoate n vileag cusururile
rizibile ale altora si dorinta de satisfacere a unor bucurii mrunte telurice.
Indiscutabil c am putea continua si cu alte forme, dar, din cte se pare, acestea
construiesc, n principal, traseul humorului crengian.
n situatii ilariante, Creang reuseste s inverseze ordinea fireasc a cosmologiei
umane ad reductio si prin dilatare, mpingnd lucrurile pn la o feerie carnavalesc
sau un carnaval feeric n care, la nivelul imaginarului, constantele ierarhice de sus
si jos pot fi rsturnate, nlocuite prin substitutie. Personajele cele mai puternice
de la Dumnezeu si pn la Scaraotchi sunt reduse la dimensiunea uman, lsndu-
le deliberat przii vanittilor existentiale, lasittii, fricii etc. Ridicolul situatiilor i
face pe cititori s le plng de mil. Pe de alt parte, celor mai nensemnate sau
VOLUMUL VI
Institutul de
317
grotesti profiluri umane le sunt conferite calitti exceptionale pentru conditia lor
precum istetime, ntelepciune etc. si sunt dilatate prin potente pn la
incomensurabilul (in)sesizabil.
Jovialitatea humorului lui Ion Creang, cu ven bogat, pare inimitabil, ntruct
el rde din interiorul societtii din care face parte prin Nic si altii ntr-o lume a
spectacolului, integrat cu trup si suflet n comunitatea eroilor si , o lume
eminamente cu tent carnavalesc n care rsul popular are functie regeneratoare.
Efectul jovialittii si a ntelepciunii distoneaz cadrul educativ. Ceea ce conteaz
se nscrie ntre limitele posibile ale ilarului. Rsul lui Ion Creang este unul
organic, determinat de formula comicului de caracter. Ceea ce dezlntuie veselia
uman rmne a fi omul cu ale sale trsturi, precum lcomia, nerozia,
naivitatea, siretenia de totdeauna. Ion Creang (alias Nic et al) ntr-un mod
specific trieste, vorbeste, gndeste, creeaz, gesticuleaz, actioneaz,
interpretndu-si propriul rol hrzit (descoperit si ncurajat de M. Eminescu) si,
n acelasi timp, interpretnd celelalte roluri cu genialitate teatral.
Referin(e
1. Bremmer, Jan, Roodenburg, Herman, A Cultural History of Humor. From Antiquity to
the Present Day, Cambridge: Polity Press, 1997, p. 1.
2. Philippide, Alexandru, Scrieri, vol. III, Bucuresti: Minerva, 1978, p. 227.
3. Creang, Ion, Opere, 2 vol., Bucuresti: Minerva, 1970, p. 258.
4. Cimpoi, Mihai, Lumea ca o carte, Bucuresti: Editura Fundatiei Culturale Ideea
European, 2004, p.112.
5. Panaitescu, Val., Humorul (Sintez istorico-teoretic), 2 vol., Iasi: Polirom, 2003, p. 492.
Institutul de
ANUAR $TIINTIFIC
318
RECENZII, AVIZE
5
VOLUMUL VI
Institutul de
319
PEHEH3HR
na xnnry (ox1opa pn(nuecxnx nayx Mnxanna BLPI3Y
Teopemuro-vnpae.eu:ecroe nouu+auue npoqu.armuru npecmvnuocmu:
earua npur.aoua saoa:a coepe+euuo npaeooxpauume.iuo cucme+i
(onim Pecnvo.uru Mo.ooea)
Knmnnen, 2008, 569 c.
Heau KOMAPOB, oormop mpuou:ecrux uavr, npoqeccop
Eeeeuu 1OHKOB, oormop neoaeoeu:ecrux uavr,
oormop mpuou:ecrux uavr, npoqeccop,
Be.eopoocru eocvoapcmeeuui vuueepcumem Poccuucro 4eoepauu
Huc+onmee mouoipuqunecoe ucceponuuue nocnnmeuo npesninuuo
uu+epecuo, couo u u+yuiuo n uuc+onmee npemn npoeme - npo-
quu+ue npec+ynuoc+u n ucne+e ee +eope+uo-ynpuneunecoio no-
uumuuun n unec+ne nuuo npuupuo supunu conpemeuuo npunoox-
puuu+eiuo cuc+emi. B +uom puypce npoemu npu+unecu ue puc-
cmu+punuuci u ye s+o, cumo no cee, noypue+ nu+u+en nuumu+eiuo
npucmo+pe+icn copepuuum puo+i, upiymeu+uponuuuoc+u ninopon u
npepoeuu un+opu.
Hcceponuuue M.M. Sipisy nponepeuo uu oni+e Pecnyuu Moponu,
opuuo npon+euue mouoipuquu nosnone+ npu+u ninopy, n+o mopun-
cue npoemi conpemeuuoio coc+onuun npoquu+uu npec+ynuoc+u poc-
+u+onuo u+yuiui u pn Poccuco uepepuuu. An+op o+menue+ uunpn-
euuym pumuuuiuym cu+yuum n c+puue u o+cy+c+nue omy+umix pesyi-
+u+on n ee c+uuusuuu n cnnsu c npuuumuemimu iocypupc+nom mepumu.
Hpunuuo counmeiocn nooeuun M.M. Sipisy nupu+ n +om, n+o pen-
+eiuoc+i npunooxpuuu+eiuix opiuuon cocpepo+oneuu n ocuonuom uu ni-
nneuuu u pucpi+uu ye conepmeuuix npec+yneuu, +o ec+i ocuonuie
ycuun uunpuneui uu opiy co cepc+nuem (npec+ynuoc+im), u ue c eio
npunuuumu u yconunmu. Kpome +oio, mepi, uumeneuuie no muoiux iocy-
pupc+neuuix npoipummux no opie c npec+ynuoc+im u o+peiuimu ee
nponneuunmu, ue peuusonuui uuc+onmum opusom, nos+omy ycuun o-
mec+nu u iocypupc+nu n nupy o+cy+c+nun opiuuusymmeio sneuu pucninm+-
cn. Huuo pyuponuuue npoquu+unecux qyuu.
B unec+ne ocooio cye+u npoquu+uu npec+yneuu n mouo-
ipuquu nipene+cn nouun c ee cneuuiuimu npoquu+unecumu
qyuunmu, o+opie +ue oecnenunum+ ux opiuuusuum u peuusu-
um n uuix iocypupc+neuuix opiuuux u omec+neuuix qopmuponuuunx,
cospum+ pn pen+eiuoc+u nocepuux coo+ne+c+nymmue yconun. An+op
mouoipuquu cnpunepuno o+menue+, n+o n npoquu+uneco pen+eiuo-
c+u nouuu, ee mucumuiuo sqqe+unuoc+u, ueoxopumo peiumeu+u-
ponuuue npunonimu u+umu u, n nepnym onepepi, suouopu+eiuimu. Op-
Institutul de
ANUAR $TIINTIFIC
320
uuo n uuc+onmee npemn nouomonun mopunco nouuu n cqepe npo-
quu+uu npec+ynuoc+u u me+opon npoquu+uneco pen+eiuoc+u no
muoiom ue coo+ne+c+nym+ no+peuoc+nm npemeuu, n+o +peye+ ue npoc+o
ux conepmeuc+nonuuun, u unec+neuuo uonoio oqopmeuun.
Komnecuo puccmu+punun ninneuuie npoemi, un+op oocuonuu-
uo nipene+ u uu nicoom uuynuo-npu+unecom yponue puccmu+punue+
ne+ipe pynuix ou +eope+uo-ynpuneunecoio nouumuuun npoqu-
u+uu npec+ynuoc+u, n unec+ne nuuo npuupuo supunu conpe-
meuuo npunooxpuuu+eiuo pen+eiuoc+u.
Hepni o Teope+uo-ynpuneunecue ucceponuuun qeuomeuu
npoquu+uu npec+yneuu (c. 9 - 137) nmnue+ n cen oimym
ipynny ymeo noc+uneuuix u, o+me+um, qyupumeu+uiuo ucceponuu-
uix nonpocon. Bce ouu puccmo+peui no cepymmum +pem ocuonuim uu-
npuneuunm: +eope+uo-npuupuoe copepuuue npornnoecrnnx npe-
crynnocrn na conpemennom +rane pasnnrnx Pecnynnxn Monona (c. 9 -54);
ynpannenuecxax xonnennnx npo]nnaxrnxn npecrynnenn (c. 54 - 96); oexr n
npemer ynpannenuecxoro nosecrnnx npo]nnaxrnxn npecrynnenn (c. 96 -
136). Ocoo ormernm npannntnym nocranonxy nonpocon n nennocrt ntnoon o
rom, uro rpeonannx x npo]nnaxrnxe npecrynnenn saxonoarentno oycnannn-
namr neoxonmocrt conepmencrnonannx nce exrentnocrn npanooxpannrentntx
opranon, pasnnrne n conepmencrnonanne npanono ast, pernamenrnpymme npa-
nooxpannrentnym exrentnocrt ncex ee cyexron... npnnxrne n amnnncrparnnno-
reppnropnantntx ennnnax nopmarnnntx axron nx yuacrnx nacenennx n oxpane
omecrnennoro nopxxa n npo]nnaxrnxe npecrynnenn (c. 136). Hemanonaxnym
pont ctrpaer n npnnxrne na omenannonantnom yponne nporpamm optt c npe-
crynnocrtm, a na pernonantnom n mecrnom yponnxx - c ee orentntmn nnamn c
yxasannem xonxperntx npo]nnaxrnuecxnx meponpnxrn.
Bropo nox Oprannsannonno-npanonte ocnont exrentnocrn opranon
npanonopxxa n npo]nnaxrnxe npecrynnenn coepxnr n nenom nectma yau-
noe nccneonanne rpynnt nonpocon, nxnmuammnx n cex: npanonte ocnont
exrentnocrn opranon npanonopxxa no npo]nnaxrnxe npecrynnenn, npnnnn-
nt npo]nnaxrnuecxo exrentnocrn opranon npanonopxxa; merot npo]nnax-
rnxn npecrynnenn, npnopnrernte nanpannennx n +]]exrnnnte npo]nnaxrnue-
cxne mept, npnmenxemte nonnnne Pecnynnxn Monona (c. 137 - 240), xoro-
poe npnnonr anropa x cneymmnm meroonornuecxnm ntnoam.
Bo-nepntx, nponemt npo]nnaxrnxn npecrynnenn ne moryr trt ceronx
ycnemno pement na ocnone ncnontsonannx craptx ne n xonnennn. Hacrano
npemx, xoropoe nxryer neoxonmocrt paspaorxn conpemenntx noxoon,
yunrtnammnx peannn ptnouno +xonomnxn n recno cnxsanntx c nnmn ]axro-
pon nnrencnnno xpnmnnannsannn.
Bo-nroptx, cncremy npnopnrerntx nanpannenn n ]opm oprannsannn npo-
]nnaxrnuecxo exrentnocrn nonnnnn cneyer paccmarpnnart xax onn nx +ne-
menron ome cncremt npo]nnaxrnxn npecrynnenn, c oocnonannem n ne
anronomntx nocncrem rpynn (noxon) mep npo]nnaxrnuecxoro nosecrnnx
pasnnunoro xapaxrepa, nnana n nopxxa.
VOLUMUL VI
Institutul de
321
B-rpertnx, cneyer orxasartcx or nsnnmnero nanonnennx cncremt npo]n-
naxrnxn npecrynnenn pasnoro poa reopernuecxnmn cxemamn n nenenanpan-
nenno opnenrnponart ee na norpenocrn npaxrnxn npornnoecrnnx npecrynno-
crn (c. 240).
Tpern nox Hpo]nnaxrnuecxax exrentnocrt cnyx n nopasenenn no-
nnnnn Pecnynnxa Monona orpaxaer npnxnano acnexr monorpa]nn M.M.
Ftpr+y n nxnmuaer n cnoe coepxanne raxne nnrepecnte nonpoct xax: omax
crpyxrypa n craryc nonnnnn; exrentnocrt oneparnnntx cnyx nonnnnn no
npo]nnaxrnxe npecrynnenn, exrentnocrt nopasenenn oxpant omecrnen-
noro nopxxa no npo]nnaxrnxe npecrynnenn, oprannsannx npo]nnaxrnxe npe-
crynnenn n nopasenenn yrononnoro npecneonannx, oprannsannx npo]n-
naxrnxn npecrynnenn n nopasenenn rocyapcrnenno oxpant (c. 241 - 360).
Ocoym nennocrt n annom pasene npecrannxer nccneonanne npnxnantx
]ynxnn npaxrnuecxn ncex nonnnecxnx cnyx npanooxpannrentno cncre-
mt Pecnynnxn Monona, uro nosnonxer xomnnexcno nocnpnnnmart nponemy
reopernxo-ynpannenuecxoro nonnmannx npo]nnaxrnxn npecrynnocrn n xauecrne
naxno npnxnano saaun conpemenno npanooxpannrentno cncremt.
B uerneprom noxe paort anrop npononr nccneonanne oprannsannonnoro
oecneuennx +]]exrnnnocrn npo]nnaxrnuecxo exrentnocrn nonnnnn n Pec-
nynnxe Monona. On pacxptnaer nonpoct oprannsannn n xoopnnannn ex-
rentnocrn opranon npanonopxxa no npo]nnaxrnxe npecrynnenn, oprannsannm
nsanmoecrnnx nonnnnn n cpecrn maccono nn]opmannn, a raxxe npanooxpa-
nnrentntx opranon c omecrnennocrtm.
Ananns coepxannx monorpa]nn M.M. Ftpr+y npnnonr x ntnoy o rom,
uro ocnonnax nent nponeennoro nccneonannx, a nmenno, paspaorxa na ocnone
anannsa reopernuecxo ast, cncremt npanonoro perynnponannx n npaxrnue-
cxo peannsannn nonnnne Pecnynnxn Monona npo]nnaxrnuecxnx ]ynxnn,
xonnenryantno reopnn oprannsannn exrentnocrn nonnnnn no npo]nnaxrnxe
npecrynnenn n onpeenennm nyre conepmencrnonannx annoro nanpannennx
connantno npaxrnxn, ocrnrnyra.
B saxnmuenne ormernm, uro n monorpa]nn M.M. Ftpr+y Teopernxo-
ynpannenuecxoe nonnmanne npo]nnaxrnxn npecrynnocrn: naxnax npnxnanax
saaua conpemenno npanooxpannrentno cncremt (ontr Pecnynnxn Mono-
na) ecrt orentnte cnopnte mecra, no onn ne cront cymecrnennte, urot no-
nnnxrt na xauecrno npexpacno ntnonnenno n nectma coepxarentno paort.
Bne ncxxoro comnennx, ona sacnyxnnaer ntcoxo onenxn n yer nonesna npe-
noanarenxm, cryenram, acnnpanram n npaxrnuecxnm paornnxam.
Institutul de
ANUAR $TIINTIFIC
322
A V I Z
la teza de doctor habilitat n drept,
elaborat de Marcel CU$MIR,
cu tema Sisteme constitutionale europene
(concepte i practic juridico-politic), specialitatea 12.00.02
drept public (constitu(ional),
organizarea yi func(ionarea institu(iilor de drept
Teza de doctor habilitat n drept Sisteme constitutionale europene prezentat
spre sustinere public de ctre dl doctor n drept Cusmir Marcel, la specialitatea
12.00.02 Drept public (constitutional), abordeaz o tem de mare actualitate si
interes major sub multiple aspecte de ordin teoretic, legislativ si practic. Lucrarea
prezint o investigatie stiintific important ce vine s dezvolte teoria si practica
dreptului constitutional n Republica Moldova, aducndu-si un aport serios n
configuratia sistemului constitutional al Republicii Moldova.
Dl Cusmir Marcel a efectuat o abordare sistemic si comparativ a sistemelor
constitutionale ex-comuniste europene, precum si ale sistemelor constitutionale cu o
vechime nentrerupt n practica democratic din perspectiva modului n care au
reusit s reglementeze constitutional mecanisme de stabilitate si eficient sistemic,
precum si de ireversibilitate a realizrilor democratice. Din acest punct de vedere,
tema pe care si-a propus-o spre investigatie dl Cusmir Marcel este foarte interesant
si de o mare actualitate, mai ales pentru Republica Moldova si alte state din fostul
regim sovietic care se afl mereu n cutare a unui sistem eficient de guvernare, ba
deviind, ba apropiindu-se de principiile unanim recunoscute ale democratiei
constitutionale. Astfel, cercetarea stiintific a tipurilor de sisteme constitutionale n
conditiile noilor optiuni politice din spatiul postsocialist este necesar n vederea
clarificrii esentei institutiilor democratice si a concentrrii eforturilor spre
consolidarea procesului de orientare spre democratie si crerii conditiilor optimale
pentru functionarea mecanismelor democratice.
ntru realizarea scopului propus, au fost corect trasate sarcini si obiective, cum ar fi:
- definirea conceptului de sistem constitutional;
- determinarea corelatiei dintre notiunile sistem constitutional si form de
guvernmnt, dintre sistem constitutional si regim politic;
- aprecierea semnificatiei metodei comparative n cercetarea sistemelor
constitutionale contemporane;
- selectarea criteriilor de tipologizare si tipologizarea sistemelor
constitutionale contemporane;
- aprecierea semnificatiei aplicative a metodelor de evaluare a autorittii sefului
statului (indicii autorittii sefului statului) n cercetarea sistemelor constitutionale;
- analiza comparat a diferitelor tipuri de sisteme constitutionale;
- scoaterea n evident si analiza particularittilor sistemelor constitutionale
ale statelor baltice si ale statelor foste socialiste din Europa Central si de Est;
VOLUMUL VI
Institutul de
323
- evidentierea si analiza particularittilor sistemelor constitutionale ale statelor
ex-sovietice europene;
- cercetarea avantajelor si deficientelor diverselor tipuri de sisteme constitutionale;
- evidentierea si examinarea factorilor care au determinat alegerea sistemului
constitutional n statele ex-comuniste din Europa;
- determinarea si analiza tendintelor actuale n evolutia sistemelor
constitutionale europene;
- analiza cauzelor instaurrii si mentinerii regimului puterii personale n
statele europene din spatiul ex-sovietic.
ntemeindu-se pe un foarte bogat material bibliografic si pe numeroase exemple
din practica diverselor tri, Dl Cusmir Marcel reuseste s duc la bun sfrsit o
cercetare sistematic, coerent, minutios ntocmit, n care nftiseaz numeroase
opinii si puncte de vedere cu caracter personal.
Valoarea aplicativ a lucrrii se manifest prin faptul c pentru prima dat n
literatura de specialitate national s-a fcut o trecere n revist a erorilor n tipologizarea
sistemelor constitutionale si s-au selectat criterii definitorii proprii de tipologizare a
acestora. n baza criteriilor selectate s-a propus o tipologizare original a sistemelor
constitutionale, evidentiindu-se un tip nou sistemul semiparlamentar, conturndu-i-se
calittile si logica functionrii.
S-a pus nceputul cercetrii tehnicilor calificate de evaluare a competentelor
sefului statului, argumentndu-se semnificatia aplicativ a acestora n studiul
sistemelor constitutionale. S-a ncercat delimitarea si corelarea ntr-o lumin nou a
notiunilor: form de guvernmnt, regim politic, sistem politic, sistem constitutional.
Un alt element de noutate se refer si la confruntarea sistemelor constitutionale
din Europa Occidental cu cele din Europa postcomunist, cu scopul evidentierii
carentelor celor din urm. n acest scop, s-a efectuat o cercetare complex, juridico-
politic comparat, a sistemelor constitutionale ale statelor ex-comuniste din Europa,
scotndu-se n evident particularittile generale ale organizrii institutiilor politice
n aceste tri si accentundu-se calittile si deficientele sistemelor prezidentiale,
semiprezidentiale, semiparlamentare si parlamentare.
O alt inovatie este conturarea acelor factori care determin optiunea pentru un
tip sau altul de sistem constitutional, precum si evidentierea tendintelor n evolutia
sistemelor constitutionale europene. S-a ncercat delimitarea proceselor care au
predeterminat formarea regimului personalist n trile ex-sovietice si au influentat n
defavoarea formrii n spatiul postsovietic a sistemelor pluraliste si competitionale.
Lucrarea cuprinde interpretri teoretice si opinii ale autorului, deseori diferite de
cele ale altor specialisti n domeniu, ceea ce o individualizeaz si-i demonstreaz
maturitatea.
Trebuie de mentionat si instrumentarul metodologic deosebit de relevant si
orientat spre elucidarea ct mai complet a temei tezei. Astfel, n procesul elaborrii
lucrrii au fost aplicate urmtoarelor metode:
Metoda analizei istorice, folosit pentru cercetarea originii si evolutiei
sistemelor constitutionale ale statelor europene.
Metoda analizei logice, utilizat constant pe tot parcursul lucrrii si, n special,
la efectuarea sintezei opiniilor diferitilor autori privind continutul conceptului de
Institutul de
ANUAR $TIINTIFIC
324
sistem constitutional, la selectarea criteriile de tipologizare si la tipologizarea
sistemelor constitutionale, la determinarea avantajelor si deficientelor diverselor
tipuri de sisteme constitutionale, la aprecierea factorilor care au determinat alegerea
sistemului constitutional n statele ex-comuniste din Europa, la conturarea
particularittilor sistemelor constitutionale ale statelor ex-comuniste europene etc.
Metoda analizei comparative, folosit cu incident maxim: subiectul propus
pentru cercetare aflndu-se n aria politicii comparate, tema fiind abordat din
punctul de vedere al dreptului constitutional comparat.
Metoda analizei sistemice, indispensabil pentru cercetarea sistemelor
constitutionale, meritul ei constnd n deplasarea accentului de la elementele
constitutive la totalitate. Sntem de acord cu dl Cusmir Marcel c cercetarea
sistemelor constitutionale ca un ntreg si nu ca un conglomerat de prti corespunde
cunostintelor si metodelor contemporane de a nu izola n mod metafizic fenomenele
studiate ntr-un context limitat, ci a le analiza n interdependenta lor, ceea ce
presupune realizarea descrierii functionale, a definirii eficientei activittilor de baz
etc. Metode prospective, folosite pentru a descrie tendintele existente n evolutia
sistemelor constitutionale europene.
Toate aceste metode au fost utilizate nu izolat, ci ca un aparat metodologic
complex, acesta cuprinznd cele mai moderne procedee si tehnici de cercetare.
Urmrind atingerea obiectivelor enuntate, n procesul elaborrii lucrrii de fat,
dl Cusmir Marcel a selectat un material doctrinar teoretic, normativ-legislativ, cel al
conceptiilor privind sistemele constitutionale, suportul metodologic si teoretico-
stiintific al cercetrii efectuate, fiind constituit din lucrrile teoreticienilor n
domeniul dreptului constitutional si n alte domenii ce au tangent cu el, precum si
constitutiile, legile constitutionale, hotrrile organelor justitiei constitutionale ale
statelor incluse n aria cercetrii.
Lucrarea este structurat n 4 capitole ce se afl ntr-o strns interdependent
logico-juridic, se completeaz reciproc si dezvolt sarcinile si obiectivele trasate de
autor. n Capitolul I., Fundamente teoretico-metodologice n cercetarea sistemelor
constitutionale, autorul a realizat o investigatie teoretic serioas si interesant,
pornind de la definirea conceptului de sistem constitutional. La analiza oricrui
sistem, spune cu bun dreptate autorul, trebuie s se tin cont de faptul c acesta nu
poate fi desprins de mediul cruia i apartine ca subsistem si c un sistem nu
functioneaz dect ca un subsistem n cadrul altui sistem.
Caracteriznd sistemului politic ca o parte component sistemului social, autorul
demonstreaz c acesta este unul dintre cele mai importante componente ale societtii
contemporane privit si conceput ca sistem social global si care trebuie abordat mereu
ca sistem social deschis, supus ncorporrii continui a elementelor noi ale vietii sociale,
ale fenomenelor si proceselor politice ce apar n conditiile noii dezvoltri sociale.
n cadrul oricrui sistem politic, prin locul pe care l ocup, prin multitudinea,
complexitatea si diversitatea relatiilor ce le genereaz, se detaseaz si se impune
sistemul constitutional, aceasta fiind esenta constitutionalismului modern, deoarece
constitutiile sunt elemente indispensabile pentru functionarea sistemelor politice.
Prezint interes stiintific major p.3.2 din paragraful 3 al Capitolul 1 ntitulat
Erori conceptuale n tipologizarea sistemelor constitutionale, n care autorul, lund
VOLUMUL VI
Institutul de
325
ca baz divizarea neproportional, demonstreaz neajunsurile divizrii sistemelor
constitutionale n prezidentiale si parlamentare deoarece, sustine autorul, nu cuprinde
toate cazurile existente n practica politic care a evoluat mult de la sistemele clasice.
n Capitolul II, ntitulat Cadrul institutional al sistemelor constitutionale
europene, s-au cercetat criteriile definitorii ale sistemelor constitutionale
prezidentiale, parlamentare, semiparlamentare si semiprezidentiale, s-au analizat
modalittile de separatie si interferent a puterilor n cadrul fiecrui tip de sistem
constitutional, determinndu-se propria lor logic de sistem. La fel au fost examinate
diferitele varietti ale sistemelor constitutionale contemporane. La acest capitol
autorul face concluzii importante, precum c, pentru sistemul prezidential este
caracteristic logica existentei separate a puterii legislative si a celei executive,
logica supravietuirii lor n mod izolat, logica concentrrii ntregii puteri executive n
minile presedintelui. $i, dimpotriv, pentru sistemul parlamentar este caracteristic
logica conlucrrii dintre parlament si guvern, logica supravietuirii lor n comun,
logica dominrii parlamentului sau a guvernului - n functie de modelul sistemului
parlamentar. n Capitolul III Particularitti ale sistemelor constitutionale ex-comuniste din
Europa, a fost analizat specificul sistemelor constitutionale ale statelor baltice si ale
statelor foste socialiste din Europa Central si de Est si ale statelor ex-sovietice
europene. Autorul a ncercat s demonstreze faptul c, dat fiind proximitatea
geografic a statelor din Europa de Rsrit, ele au cu certitudine anumite trsturi
comune, care au influentat dezvoltarea constitutionalismului, printre care
ndelungata lor absent de pe harta politic a Europei, ca urmare a expansiunii
Marilor Puteri vecine, dezvoltarea ntrziat, caracterul extrem de fluid al
granitelor, care au imprimat ntregii regiuni o mare diversitate, att fizic, ct social
si economic. Capitolul IV, Probleme actuale n evolutia sistemelor constitutionale europene,
contine analiza avantajelor si a deficientelor diverselor tipuri de sisteme
constitutionale, fiind examinati factorii care au influentat optiunea institutional n
statele ex-comuniste din Europa, precum si tendintele actuale n evolutia sistemelor
constitutionale europene. Un loc aparte a fost rezervat analizei factorilor care au
favorizat instaurarea unui regim al puterii personale n statele spatiului ex-sovietic.
Investigatia s-a soldat cu un set de concluzii si recomandri, printre care:
a trata sistemul constitutional ca un model normativ ce st la baza oricrui
sistem politic contemporan si care reprezint o integritate ordonat a componentelor
sale institutionale (institutiile si organizatiile politice) si a normelor si principiilor
constitutionale ce au o legtur organic cu procesul de guvernare, inclusiv normele
constitutionale referitoare la sistemul electoral, la sistemul de partid, precum si acele
norme care consacr drepturile si liberttile fundamentale ale omului;
a defini forma de guvernmnt exclusiv ca modalitate de constituire a
organelor supreme ale statului (cu divizarea n monarhii si republici), prin aceasta
ntelegndu-se prioritar cine realizeaz atributiile de ef de stat i cum accede el la
putere pe cale ereditar sau prin sufragiu;
a considera drept fundament principal al oricrui regim politic nu separarea
puterii n stat, ci modul de a concepe relatia individului cu statul; trstura
fundamental a unui regim politic cu adevrat democratic este continutul ordinii
juridice, bazat pe inviolabilitatea persoanei;
Institutul de
ANUAR $TIINTIFIC
326
sistemul constitutional, desemnnd formal-juridic configuratia si modul de
organizare a organelor puterii de stat, caracteristicile si principiile lor, cadrul
normativ al raporturilor dintre ele si celelalte organe ale statului, precum si al
raporturilor dintre ele si celelalte elemente institutionalizate ale sistemului politic,
constituie anatomia (carcasa) sistemului politic, pe cnd regimul politic, desemnnd
materializarea expres a unor operatiuni axiologice, a unei ierarhii specifice a
valorilor general-umane si a valorilor politice n special, constituie fiziologia
(integritatea functiilor) sistemului politic;
a utiliza tehnici calificate de evaluare numeric a competentelor efului
statului pentru cercetarea si evaluarea eficace a diferitelor tipuri de sisteme constitutio-
nale; a tipologiza sistemele constitutionale contemporane, lund ca criterii
definitorii pozitia sefului statului n procesul de guvernare si responsabilitatea
politic a executivului, n siteme constitutionale prezidentiale, parlamentare,
semiprezidentiale si semiparlamentare;
pentru sistemul prezidential este caracteristic logica existentei separate a
puterii legislative si a celei executive, logica supravietuirii lor n mod izolat, logica
concentrrii ntregii puteri executive n minile presedintelui;
pentru sistemul parlamentar este caracteristic logica conlucrrii dintre
parlament si guvern, logica supravietuirii lor n comun, logica dominrii
parlamentului sau a guvernului n functie de modelul sistemului parlamentar;
sistemul semiprezidential este un tip aparte de sistem constitutional, ce se
caracterizeaz prin trsturi proprii, principalele dintre ele referindu-se la mbinarea
pozitiei active a sefului statului n procesul de guvernare cu responsabilitatea politic
a cabinetului n fata legislativului;
trsturile sistemului semiprezidential necesit a fi corelate cu practica
politic, care se caracterizeaz prin existenta diarhiei oscilante marcate de
predominanta presedintelui, atunci cnd acesta este sustinut de o majoritate
parlamentar, si de predominanta prim-ministrului, atunci cnd majoritatea
parlamentar i este favorabil celui din urm, precum si cu tratarea diferit a
constitutiei n functie de conjunctura politic sau de personalitatea puternic si
prestigiul social al presedintelui; sistemul semiparlamentar ocup un loc de sine stttor ntre tipurile pure
de sisteme constitutionale, avnd a sa proprie logic de sistem: pentru sistemul
semiparlamentar este caracteristic logica aparitiei dependente, dar existentei
separate a puterii legislative si a celei executive;
fiind modele abstracte, chemate s dea expresie unor tendinte nu ntotdeauna
bine conturate, ce stau la baza sistemelor politice, sistemele constitutionale apar, mai
curnd, ca niste platforme programice, niciodat pe deplin reflectate n practica
social, variabil n functie de timp si loc, dect ca sinteze ale unor realitti
consolidate; sistemele prezidentiale, parlamentare, semiprezidentiale si semiparlamentare
din diferite state mbrac forme diverse, fiecare stat apreciat ca avnd un asemenea
sistem are si trsturi specifice proprii, reguli si practici politice originale, fapt care
duce la identificarea anumitor varietti de sisteme prezidentiale, parlamentare si
semiprezidentiale.
alegerea modelului sistemului constitutional n trile regiunii a fost
determinat nu att de credinta n avantajele parlamentarismului n depsirea
VOLUMUL VI
Institutul de
327
tendintelor autoritare ale puterii, fortificat de traditiile istorice si de experienta
statelor sud-europene, ct de practica real a primului deceniu postcomunist de
tendinta elitei conductoare de a mentine sau de a-si ntoarce pozitiile pierdute;
dintre sistemele constitutionale ale statelor ex-sovietice, numai Republica
Moldova se deosebeste esential n ceea ce priveste raporturile formale n triunghiul
parlament seful statului guvern; n acelasi timp, n Republica Moldova, de facto,
candidatura primului ministru si ntreaga component a guvernului snt determinate
n mare msur de presedinte, ca lider al majorittii parlamentare; eliminnd sursa
plebiscitar a autorittii $efului de stat n urma modificrilor operate n Constitutia
Republicii Moldova n anul 2000, Parlamentul nu a fost n stare s limiteze
mputernicirile lui si s schimbe caracterul raporturilor dintre organele supreme ale
puterii publice; Presedintelui i-au fost pstrate toate mputernicirile n raport cu
Parlamentul si Guvernul, specifice pentru un sef de stat ntr-un sistem
semiprezidential, ba chiar acestea au fost ntructva sporite, el obtinnd motive
suplimentare pentru dizolvarea Parlamentului si de autoprelungire a termenului de
presedintie; de facto, Presedintele, fiind liderul majorittii parlamentare, exercit o
influent esential asupra activittii Guvernului, acest lucru fiind tipic pentru
sistemele semiprezidentiale. n scopul nlturrii discrepantelor evidente dintre caracterul raporturilor dintre
organele supreme ale puterii publice, pozitia activ a sefului de stat n procesul de
guvernare (tipice logicii sistemelor semiprezidentiale) pe de o parte, si modul de
desemnare a presedintelui si lipsa de responsabilitate politic a acestuia (caracteristice
sistemelor parlamentare) pe de alt parte, de a modifica art. 78 al Constitutiei Republicii
Moldova n vederea alegerii Presedintelui Republicii Moldova prin vot universal;
pentru a minimaliza posibilitatea monopolizrii puterii de ctre un singur
partid, de a reflecta n Constitutie restrictia impus presedintelui, de a nu ocupa
posturi de conducere n partide sau chiar de a nu fi membru al vreunui partid politic
pentru timpul aflrii n functia de presedinte;
pentru a asigura rspunderea politic a Guvernului n fata Parlamentului si a
facilita separarea si interferenta ramurilor puterii, propunem:
- a modifica art. 98 alin. 6 din Constitutia Republicii Moldova, n vederea
aprobrii oricror remanieri guvernamentale de ctre Parlament;
- a completa art. 104 al Constitutiei Republicii Moldova cu un aliniat nou,
care s prevad obligatiunea Guvernului de a prezenta dri de seam (raporturi)
anuale privind activitatea sa n fata Parlamentului.
Unele aspecte cu tent discutional, mi se par pertinente. Astfel, analiznd
sistemul elvetian, autorul insist la denumirea de sistem semiparlamentar. Am
considera necesar de adus mai multe argumente acestui moment. Considerm
benefice mai multe recomandri cu privire la ameliorarea sistemului constitutional al
Republicii Moldova. De asemenea ar fi binevenit o argumentare a aplicrii
rezultatelor investigatiei propuse n contextul integrrii Republicii Moldova n
Uniunea European. Aceste observatii, nu diminueaz cu nimic aprecierile cu privire la calitatea
lucrrii si la valoarea sa stiintific. Teza elaborat de dl Marcel Cusmir, doctor n
drept, conferentiar universitar, ntitulat Sisteme constitutionale europene (concepte
si practic juridico-politic) reprezint o lucrare stiintific de valoare, care vine s
fac o sistematizare a cunostintelor n domeniul design-ului institutiilor politice
Institutul de
ANUAR $TIINTIFIC
328
contemporane. Mai mult dect att, mentionm c aceast lucrare este necesar
pentru stiinta dreptului constitutional autohton.
Alegerea motivat, actualitatea si importanta stiintific a temei reprezint pilonii
de rezistent a investigatiei date. Caracterul inedit, vasta selectie a izvoarelor
folosite, sporeste ponderea tezei. Cerintele de redactare tehnic au fost respectate,
autorul ntrebuinteaz un limbaj juridic temeinic, notiunile, categoriile si
constructiile teoretice snt adecvate temei propuse. Structura si continutul tezei,
metodele de investigatie, logica expunerii materialului snt o dovad elocvent c
autorul a realizat un studiu valoros si profund la tema respectiv. Remarcm, c teza
de doctor habilitat, elaborat de dl M.Cusmir merit atentia att a teoreticienilor, ct
si a practicienilor, comport prin sine multiple elemente de noutate stiintific, are
caracter novator si ndeplineste toate conditiile pentru asemenea gen de lucrri.
Considerm c lucrarea dlui Cusmir Marcel corespunde exigentelor stabilite
pentru tezele de doctor habilitat n drept si motiveaz propunerea de acordare
autorului a gradului stiintific de doctor habilitat n drept.
Prorector pentru activitate ytiin(ific IRIM,
doctor habilitat n drept Mihail BRGU
15.12.2008
VOLUMUL VI
Institutul de
329
AVIZ
la teza de doctor n drept,
elaborat de Lilia MRGINEANU,
cu tema Rolul i statutul juridic al autorittilor administratiei publice
n solutionarea problemelor copiilor aflati n dificultate,
specialitatea 12.00.02 drept public (administrativ),
organizarea yi func(ionarea institu(iilor de drept
Teza de doctor n drept cu tema Rolul si statutul juridic al autorittilor
administratiei publice n solutionarea problemelor copilului aflat n dificultate,
elaborat de doctoranda Lilia Mrgineanu este consacrat unei probleme actuale, de
un interes major att sub aspect teoretic si legislativ, ct si sub aspect practic.
Prezenta tez de doctorat abordeaz o problem actual si important ce reprezint
un aport considerabil n dezvoltarea dreptului administrativ n Republica Moldova,
locului administratiei publice n asigurarea drepturilor copiilor, n solutionarea
problemelor cu care se confrunt copiii aflati n dificultate.
Avnd misiunea s asigure activitatea statului si a comunittilor locale,
administratia public nu are si nu poate avea o structur constant si functii stabilite
pentru toate timpurile. Fiind obligat s rspund cerintelor sociale n necontenit
evolutie, ea si schimb continuu activitatea si structura potrivit acestor cerinte. Ac-
tualmente, sub influenta factorilor interni si externi, administratia public din
Republica Moldova, ncearc s se adapteze la noile conditii de functionare a
societtii. Autoarea arat c, factorii interni sunt determinati de alegerea cii
democratice de dezvoltare a societtii si de acceptarea valorilor general-umane ca
stimulente ale progresului, iar factorii externi deriv din procesele de integrare
european si de globalizare, a cror martori suntem n ultimele decenii.
Sub aspect practic, actualitatea temei investigate este determinat de nivelul
respectrii drepturilor copilului n Republica Moldova, caracterizat prin ineficienta
mecanismelor de protectie a acestora si necesitatea stabilirii rolului administratiei
publice n solutionarea problemelor copiilor aflati n dificultate, a formelor si
metodelor juridico-administrative de protectie a acestor copii.
Avnd n vedere faptul c, parteneriatul social este nc slab dezvoltat n
Republica Moldova, anume administratiei publice i revine sarcina de a asigura
coordonarea activittii tuturor actorilor sociali implicati n activitatea de ocrotire
drepturilor copiilor, pentru a asigura continuitatea si eficienta activittii de prevenire
a intrrii copilului n situatii de dificultate n vederea depsirii acestor situatii.
Teza de doctor este structurat n trei capitole si 12 paragrafe, care se afl ntr-
o strns legtur logico-juridic si realizeaz sarcinile si obiectivele trasate.
Autoarea utilizeaz o bibliografie bogat din domeniul dreptului administrativ,
dreptului constitutional, dreptului protectiei sociale. Sunt studiate minutios opiniile
si viziunile diferitor specialisti n materia respectiv, sunt analizate diferite
rapoarte si studii, date statistice, care-i permit autoarei argumentarea unor
probleme de ordin stiintific si practic.
Institutul de
ANUAR $TIINTIFIC
330
Primul capitol, ntitulat Consideratii generale privind necesitatea protectiei
copilului, constituie fundamentul teoretico-stiintific al cercetrii, n care este definit
conceptul drepturilor copilului si al institutiei protectiei speciale a copilului de la
origini si pn n prezent, conceptul de copil aflat n dificultate si categoriile de copii
aflati n dificultate, precum si conceptul de statut juridic, elementele de baz a
statutului juridic al organului administrativ, al persoanei ce detine o functie public.
De asemenea, este realizat o analiz succint a statutului juridic al organismelor din
cadrul Organizatiei Natiunilor Unite si a celor europene ce asist Guvernul
Republicii Moldova n promovarea drepturilor copiilor si solutionarea problemelor
ce ridic obstacole n calea realizrii drepturilor pentru unele categorii de copii, care
sunt identificati ca fiind n situatii de dificultate.
mprtsim opinia autoarei, care consider incontestabil rolul progresiv al
organismelor internationale att din punct de vedere metodologic, ct si financiar n
organizarea activittii de ocrotire alternativ a copiilor aflati n dificultate. Cu
asistenta si suportul organismelor respective, sunt implementate programe de
protectie special a copiilor aflati n diferite situatii de dificultate, sunt organizate
servicii comunitare destinate acestor copii si se schimb ncetul cu ncetul atitudinea
societtii fat de necesittile copiilor aflati n dificultate. Totusi, avnd n vedere
faptul c deseori serviciile initiate cu suportul organismelor respective nceteaz
odat cu ncetarea finantrii externe a proiectelor aflate n derulare, este de
competenta autorittilor administratiei publice centrale si locale s asigure
continuitatea programelor initiate. Statutul juridic al autorittilor administratiei publice din Republica Moldova
responsabile pentru solutionarea problemelor copiilor aflati n dificultate este
dezvluit n cuprinsul Capitolului II al lucrrii. n cadrul a dou sectiuni distincte se
realizeaz o descriere general a statutului juridic al Guvernului, al ministerelor si
altor autoritti administrative centrale, a autorittilor centrale autonome si, respectiv,
a autorittilor administratiei publice locale de nivelul nti si de nivelul doi. n acest
context o atentie sporit este acordat competentelor ce vizeaz solutionarea
problemelor copiilor aflati n dificultate.
Considerm reusit ncercarea autoarei de a elucida rolul Guvernului, ca organ
central al puterii executive ce exercit conducerea general a administratiei publice
pe ntreg teritoriul trii si n toate domeniile de activitate supuse reglementrilor
legii, n vederea asigurrii respectrii drepturilor copiilor si solutionrii problemelor
cu care se confrunt copiii aflati n dificultate. Astfel, se mentioneaz c, Guvernul: a)
elaboreaz conceptia national privind ocrotirea copilului aflat n dificultate n
conformitate cu rigorile Conventiei ONU cu privire la drepturile copilului, a Proto-
coalelor facultative la Conventia respectiv, a altor pacte si tratate internationale la
care Republica Moldova este parte; b) n vederea executrii legislatiei nationale n
domeniul vizat, adopt acte administrative cu caracter normativ si nenormativ obli-
gatorii pentru toate organele administratiei publice; c) creaz cadrul institutional care
are misiunea de a traduce n viat prevederile actelor legislative si normative n
domeniul ocrotirii drepturilor copiilor, aprob structura si functiile autorittilor res-
pective, le doteaz cu mijloace materiale si financiare, le asigur cu personal calificat;
d) elaboreaz si aprob metode si mecanisme, precum si actiuni comunitare menite s
duc la o mbunttire ct mai substantial a situatiei copiilor aflati n dificultate.
VOLUMUL VI
Institutul de
331
De asemenea, pornind de la constatarea c de structura optimal a autorittilor
administratiei publice centrale, adecvat realittii social-economice din tar, depinde
ntr-o mare msur eficacitatea realizrii obiectivelor principale ale administratiei
publice contemporane de a asigura legalitatea, ordinea de drept, democratia,
respectarea drepturilor fundamentale ale omului, autoarea aduce unele exemple
concrete de reorganizare a autorittilor administratiei publice centrale antrenate n
ocrotirea copiilor aflati n dificultate, ntreprinse de ctre Guvern pe parcursul
ultimilor ani. Se constat c, acestea ntrunesc n sine att elemente ale noului,
influentate de intentia de ajustare la realizrile statelor avansate, dar si gsesc
expresie si structuri si metode nvechite si neeficiente de activitate.
ntruct responsabilitatea principal pentru solutionarea problemelor copilului
aflat n dificultate revine administratiei publice locale, iar reglementrile de care
acestea se conduc n activitatea lor sunt prevzute de un sir de legi si alte acte
normative, doctoranda reuseste s selecteze si s evidentieze competenta
autorittilor deliberative si a celor executive de nivelul nti si de nivelul doi n ceea
ce priveste solutionarea problemelor copiilor aflati n dificultate, sustinnd
necesitatea unei divizri mai clare a sarcinilor si responsabilittilor ntre cele dou
nivele ale administratiei publice locale, precum si ntre acestea si structurile
desconcentrate ale administratiei publice centrale.
Capitolul III al tezei, Mecanisme i proceduri juridico-administrative de
realizare a protectiei diferitor categorii de copii aflati n dificultate, contine analize
si polemici cu privire la formele de realizare ale activittii administratiei publice n
vederea solutionrii problemelor copiilor aflati n dificultate adoptarea unor acte
administrative cu caracter normativ si nenormativ, prestarea unor servicii comunita-
re de ocrotire a copiilor, precum si diferite operatiuni material-tehnice preliminarii,
concomitente sau ulterioare emiterii/adoptrii actelor administrative sau prestrii
unor servicii publice.
Mecanismele si procedurile juridico-administrative de realizare a protectiei
diferitor categorii de copii sunt abordate de ctre autoare n functie de situatia de
dificultate n care acestia se afl. ntruct aceste mecanisme si proceduri difer de la
caz la caz, apreciem ca fiind corect dezvluirea n paragrafe distincte a mecanisme-
lor si procedurilor de ocrotire a copiilor rmasi temporar sau permanent fr ocrotire
printeas si respectiv, a mecanismelor de protectie special a copiilor ce sunt
crescuti si educati n familie, ns aceasta se afl n imposibilitatea de a-si exercita n
deplin msur functia de protectie.
Sustinem opinia doctorandei, potrivit creia actualmente n Republica Moldova
se acord prea putin atentie msurilor de prevenire a disfunctiei familiei si a
abandonului copilului, c politicile sociale sunt axate mai mult pe ocrotirea copiilor
care deja au ajuns n diferite situatii de dificultate si mai putin pe rdcinile fenome-
nelor ce duc la aparitia situatiilor de dificultate.
De asemenea, considerm interesante si argumentate stiintific recomandrile
autoarei de perfectionare a cadrului legislativ si normativ ce vizeaz att structura si
functiile autorittilor administrative responsabile pentru solutionarea problemelor
copiilor aflati n dificultate, ct si a mecanismelor si procedurilor juridico-
administrative de protectie a diferitor categorii de copii.
Institutul de
ANUAR $TIINTIFIC
332
Concomitent, pot fi mentionate si unele observatii critice. n primul rnd,
considerm c tema tezei de doctor Rolul i statutul juridic al autorittilor
administratiei publice n solutionarea problemelor copiilor aflati n dificultate,
aprobat de ctre Senatul Academiei de Administrare Public pe lng Presedintele
Republicii Moldova ar fi trebuit formulat cu mai mult exigent. Dac ar fi fost
exclus din titlul lucrrii sintagma si statutul juridic sau dac ar fi fost inclus doar
Statutul juridic al autorittilor administratiei publice responsabile pentru protectia
copiilor aflati n dificultate tema suna mai concret, fiind mai simpl reflectarea
acesteia. n cadrul compartimentului gradul de studiere a temei investigate nu sunt
indicate lacunele si neajunsurile care exist n literatura de specialitate privitor la
abordarea rolului autorittilor administratiei publice n solutionarea problemelor co-
piilor aflati n dificultate. Se mentioneaz doar c rolul autorittilor administrative n
solutionarea problemelor copiilor aflati n dificultate este dezvluit doar tangential,
iar majoritatea lucrrilor n domeniu dezvluie doar una dintre multiplele laturi ale
problemei n cauz.
Prezentnd unele informatii, autoarea omite s indice sursa. De exemplu, la pag.
27 sunt aduse unele date concrete care demonstreaz c srcia copiilor din regiunea
noastr (Europa de Est, CSI, trile Baltice) rmne o problem dintre cele mai
serioase, fr a se indica sursa bibliografic. De asemenea este omis sursa si la
Anexa nr. 6, cnd se indic Situatia copiilor din institutiile rezidentiale.
Aceste observatii nu au ca scop diminuarea sau minimizarea valorii stiintifice si
aplicative a lucrrii, ci prezint doar unele sugestii ce urmresc scopul de a o
perfectiona n viitor.
n concluzie, apreciem c autoarea a reusit s dezvluie obiectivele trasate, n
maniera n care sunt abordate problemele evidentiate, iar recomandrile
materializate prezint interes practic si solutii posibile pentru reformarea sistemului
de protectie a copilului aflat n dificultate n Republica Moldova.
Considerm c teza de doctor n drept la tema Rolul i statutul juridic al
autorittilor administratiei publice n solutionarea problemelor copiilor aflati n
dificultate constituie o cercetare stiintific profund si si va aduce aportul n dezvoltarea
dreptului administrativ, iar pregtirea teoretic, activitatea practic si stiintific a
autoarei, ne permite s apreciem c doctoranda, Lilia Mrgineanu, merit acordarea
titlului stiintific de doctor n drept la specialitatea 12.00.02 Drept Public (drept ad-
ministrativ); organizarea si functionarea institutiilor de drept, n cadrul consiliului
stiintific specializat DH 15.12.00.02.17 din Cadrul Institutului de Istorie, Stat si Drept.
Prorector pentru activitate ytiin(ific IRIM,
doctor habilitat n drept Mihail BRGU
21.01.2008
VOLUMUL VI
Institutul de
333
S U M A R
PROCESE INTEGRATIONISTE EUROPENE ....................................................... 3
Valentin BENIUC
Victor JUC
Factorul confesional n relatiile de securitate international ........................................... 4
Valentin BENIUC
Diplomatia bizantin: instrument politic de aplanare
a conflictelor interne si externe (abordare istoric) ........................................................ 20
Valentin BENIUC
$coala diplomatic venetian: esenta si formele de manifestare ..................................... 26
Valentin BENIUC
Diplomatia papal (sec. XV-XVI) ................................................................................. 33
Nicolai AFANAS
Asigurarea securittii nationale n contextul globalizrii ................................................ 39
C. BVBEKBAEB
Kasaxcran n cncreme rnoannsannonntx nponeccon .................................................. 44
Vasile GUJU
Evolutia argumentrii si retoricii n epoca Renasterii ..................................................... 54
A. HBAHOB
Ocnonannx n nenn opasonannx n renesnce omecrnenno mtcnn XX cronernx ....... 60
Sergiu NAZARIA
Unirea Basarabiei cu Romnia n contextul dreptului international ............................. 70
Corneliu POPOVICI
Angela POPOVICI
Aplicarea evalurii impactului de reglementare n procesul integrrii europene .............. 74
Ludmila ROSCA
Dimensiunea uman a politicii conditii de valorificare ................................................ 81
Marius TRJ
Integrarea Romniei n UE costuri si avantaje ............................................................ 88
Grigore JAPU
Premise psihosociale ale conservrii si perpeturii totalitarismului ................................ 94
3yap BOBKOB
Fontmenncrcxax xonnennnx emoxparnn n xonrexcre nonnrnuecxo oxrpnnt:
npenapnrentnte sameuannx ....................................................................................... 99
Institutul de
ANUAR $TIINTIFIC
334
DEZVOLTAREA ECONOMIC
N CONTEXTUL GLOBALIZRII .......................................................................... 104
1amoaua AHPEEBA
Eueua BA3P3V
Prospects of cyber marketing ........................................................................................ 105
Vitalie CAZACU
Aurelia CAZACU
Strategiile concurentiale optiuni pentru
modelarea lantului de valori ale ntreprinderii ............................................................... 112
Radu CUHAL
Obiectivele finale si intermediare ale bncilor centrale
n cadrul regimurilor de politic monetar: aspecte teoretice si practice ......................... 116
Radu CUHAL
Vitalie CIBOTARU
Sistemul financiar international actual si evolutia acestuia n deceniile '80 - '90 ............. 125
Ludmila GOLOVATAIA
Elena BDRU
Perspectivele de reducere a riscului n comertul electronic ............................................ 131
Maria HMURARU
Olesea JURCANU
Noua economie si riscurile calittii vietii ....................................................................... 134
1amoaua BMCMH
Tpancnannonantnte xopnopannn xax conpemennax meroonornuecxax ]opma
nnrerpannn anxoncxoro n npomtmnennoro xannrana ............................................... 139
Aurelia JURCAN
The problematics of risks as characteristic element of transitive economy ..................... 145
Iuliu JURCAN
Exportul Republicii Moldova: analiza situatiei curente si examinarea
directiilor de crestere n scopul reducerii deficitului balantei comerciale ........................ 150
Maria STRECHII
Andrei BLANOVSCHII
Activitatea economic extern parte integrant a politicii economice
externe a Republicii Moldova ....................................................................................... 154
Rina JURCAN
Utilizarea rational a resurselor material-energetice
un pas important n minimizarea costurilor .................................................................... 160
VOLUMUL VI
Institutul de
335
AJUSTAREA DREPTULUI NATIONAL
LA LEGISLATIA INTERNATIONAL .................................................................. 166
Muxauu BMPI3V
Hpanonoe oecneuenne samnrt npan uenonexa n Pecnynnxe Monona ..................... 167
Muxauu BMPI3V
Huuuqop KAPHOB
Koppynnnx xax ecrpyxrnnnt +nemenr
n nocrpoenne emoxparnuecxoro rocyapcrna ............................................................ 184
Mihail BRGU
Valeriu GUREU
Sistemul judiciar n contextul doctrinelor constitutionale comparate .............................. 193
Ouee BA1KK
ocnixennx cnocoy cxo+nnx snounny xx xepena in]opmani
npo ocoy mo nunnnna snounn ................................................................................... 198
Bmoeo ABLHHHH
Konnennnn pernamenrannn ornomenn
n c]epe nnrennexryantno cocrnennocrn n Pecnynnxe Monona ........................... 202
Dorina BALAN
Importanta juridic a actelor conferintelor interguvernamentale ..................................... 209
Dorina BALAN
Competenta sefului statului privind organizarea si functionarea autorittilor publice ...... 216
Elena BUGUJ
mpcarea penal prin prisma actului juridic civil .......................................................... 221
Elena BUGUJ
Acceptiuni ale definirii fenomenului coruptiei ............................................................... 229
Ouee KOBB
Hpo mnxxn pe]opmynannx epxanno xpnminantno-nnxonanuo cnyxn Vxpann ..... 235
Veronica GSCA
Ocupatiunea, ca mod nou de dobndire a propriettii n Republica Moldova .................. 240
Irina MELNIC
Personalitatea delincventului juvenil din perspectiva
impactului pshihologic si pshihosocial .......................................................................... 244
Dana MIHALACHE
Child pornography in internet ....................................................................................... 248
Ceemuaua HIKABKK
Cnironn ocni posnnrxy coniantnoro naprnepcrna ra oro ]opmynannx n Vxpani . 253
Huua PR3AHHEBA
Hpanone perynmnannx saxonnoro npecrannnnrna n saxonoancrni Vxpann ............. 257
Institutul de
ANUAR $TIINTIFIC
336
ASPECTE COMPARATIV-CONTRASTIVE
N FILOLOGIA CONTEMPORAN ....................................................................... 260
Valentina ANDRONIC
L apprentissage cooperatif: un defi pour les professeurs de langue ............................... 261
Larisa BERGHI
Principii etice n dramaturgia din Moldova (anii 1970 1980) ....................................... 270
Alexei CHIRDEACHIN
Unele particularitti acustice si grafice ale unittilor monofonematice
compuse n limbile germanice (n baza materialului limbilor englez si german) .......... 276
Vasile CUCERESCU
Humorul crengian form de expresie a spiritului de libertate ....................................... 282
RECENZII, AVIZE .................................................................................................... 287
Heau KOMAPOB
Eeeeuu 1OHKOB
Penensnx na xnnry oxropa mpnnuecxnx nayx Mnxanna Ftpr+y Teopemuro-
vnpae.eu:ecroe nouu+auue npoqu.armuru npecmvnuocmu:
earua npur.aoua saoa:a coepe+euuo npaeooxpauume.iuo cucme+i
(onim Pecnvo.uru Mo.ooea)
Knmnnen, 2008, 569 c. ................................................................................................. 288
Mihail BRGU
Aviz la teza de doctor habilitat n drept, elaborat de Marcel Cusmir,
cu tema Sisteme constitutionale europene (concepte i practic juridico-politic),
specialitatea 12.00.02 drept public (constitutional), organizarea
si functionarea institutiilor de drept ............................................................................... 291
Mihail BRGU
Aviz la teza de doctor n drept, elaborat de Mrgineanu Lilia,
cu tema Rolul i statutul juridic al autorittilor administratiei publice
n solutionarea problemelor copiilor aflati n dificultate, specialitatea 12.00.02
drept public (administrativ), organizarea si functionarea institutiilor de drept ................. 298
VOLUMUL VI
Institutul de
337
ANUAR $TIINTIFIC
Volumul VI
Procese integra(ioniste europene
Dezvoltarea economic n contextul globalizrii
Ajustarea dreptului na(ional la legisla(ia interna(ional
Aspecte comparativ-contrastive n filologia contemporan
______________________
Asistenta computerizat: Vitalie ILASCU
Bun de tipar 17.03.2009. Formatul 70x100
1
/
12
.
Coli de tipar 25,5. Coli editoriale 30,2.
Comanda 96/09. Tirajul 50 ex.
Centrul Editorial-poligrafic al USM
str. Al. Mateevici, 60, Chisinu, MD 2009

Procese Integrationiste Europene

Uploaded by

Document Information

Original Title

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

Procese Integrationiste Europene

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

ISSN 1857-1840

Coo1nomenne aano npo1nn Pecnynnxn Mon(ona,

La examinarea comparativ-contrastiv din punctul de vedere al fonemelor n ce

You might also like