You are on page 1of 8

Dreptul si morala

Inainte de a incepe sa vorbim despre drept si morala sub raport nexial sa facem o scurta incursiune prin tainele dreptului ,sa vedem ce este de fapt dreptul, care este originea sa ,pentru ca mai apoi sa putem trage concluzii pertinente .Trebuie sa facem precizarea ca aceasta dihotomie ,relativa sau absoluta ,intre drept si morala are la baza un substrat mai profund si anume asertiunea despre drept a scolii naturale(care adopta morala) si a scolii pozitiviste(care respinge morala), si a preocupat multi savanti ai dreptului . In lumea in care traim se prevede necesitatea de a raspunde la intrebarea :care este adevarul in ceea ce priveste dreptul si morala,exista vreo legatura.Aceasta intrebare a primit raspunsuri diferite ,uneori chiar contradictorii.Astfel ca nu ne propunem sa dam o rezolvare a acestei probeme ,ci doar sa expunem cateva puncte de vedere. In cele mai vechi timpuri ,in Egipt si Babion spre exemplu, dreptul si statul erau considerate de sorginte divina.Adeptii scolii de drept natural (spre exemplu Hugo Grotius) credeau ca la baza tuturor actiunilor ,regulilor si principiilor de care oamenii tin cont in realizarea trebuintelor sociale sta ratiunea ,capacitatea de a atinge un anumit grad de gandire prin intermediul caruia se pot descoperi legile adevarate,preexistente.Nu trebuie sa confundam caracterul universal si invariabil al drepturilor naturale cu acceptia conform careia drepturile sunt harazite de Dumnezeu.,cu toate ca cele doua acceptiuni se pot confunda. Suntem de acord intro mare masura cu H.L.A.Hart(pozitivist) care spune ca daca exista un drept natural atunci acesta este dreptul oamenilor de a fi liberi.Am precizat intro mare masura pentru ca de fapt de aici decurg toate drepturile naturale si suntem de acord pentru ca mai de graba ne conduce spre conceptia nostra naturalista pentru ca a fi liber inseamna a avea capacitatea de a alege, distinge deci oarecum de a fi moral. Dupa cum se stie omul este o fiinta sociala prin structura sa intrinseca si ca el nu poate trai decat alaturi de alti oameni.De altfel, Grotius facea remarca caci natura este cea care ai oblica pe oameni sa adere la un mod de trai in comun in ceeea ce se numeste societate. Daca ne raportam la ceea ce sa intramplat in ultimele veacuri,teoria dreptului adera la punctul de vedere conform caruia dreptul a luat nastere odata cu aparitia statului,conceptie fata de care ma distantez ,insa sa nu ne departam de la ceea ce dorim sa evidentiem. Motivul acestei asertiuni este asa cum remarca si Hegel faptul ca civiizatia umana abia acum ia nastere cu adevarat si isi dezvaluie adevarata valoare.Statul este fauritorul dreptului .In cadrul statului valorile sunt aparate si garantate si tot aici omul aspira spre dimensiunea spirituala.Aceasta este de fapt coceptia pozitivistilor. O intrebare interesanta ce se poate ridica in discutia noastra ar putea fi :de ce se numeste drept pozitiv ;raspunsul ar fi ca normele juridice sunt rezultatul constiintei populare .iar acesta nu poate decat sa impuna atitudini pozitive ,valori ;niciodata legea nu-l va obliga pe om sa ucida sau sa fure(aici dreptul interfereaza cu morala).Si aici exista o contradictie intre termeni si concepte. De fapt dreptul vazut ca valoare apartine dreptului natural si nu dreptului pozitiv ; in cel din urma dreptul este un fapt si nu o valoare.De aici ar putea rezulta argumentul cum ca dreptul pozitiv descinde din dreptul natural,fapt pe care multi pozitivisti il neaga.Cu toate ca ar putea sa ajute in mod indirect in expunerea de fata ,aceasta problema nu ne intereseaza acum. Revenind trrebuie sa precizam ca nu negam teoria conform careia cea mai infloritoare perioada a umanitatii este cea in cadrul statului ,insa nu putem sa nu spunem ca si in celelalte forme de organizare dinaintea statului a exitat dreptul.E ca si cum am spune ca sanatatea omului e importanta numai cand este bolnav . Numai atunci este perceputa cu adevarat, insa este importanta pe tot parcursul vietii.

Dreptul apare de la aparitia omului pe pamant .insa e impropriu spus ca apAre de la aparitia primului om.Corect este de la aparitia primilor doi oameni,atunci cand intre cei doi s-au realizat niste raporturi interumane.Toata confuzia care s-a facut pe aceasta tema credem noi sa facut datorita considerentuLui ca dreptul inseamna suprimare ,ingradirea libertatilor mergand pana la sactiune. Cineva spunea ca un drept exista doar atunci cand exista lege ;o libertate exista atunci cand nu exista lege .insa aceasta nu este un truism. Norma nu a fost perceputa ca fiind una de drept pentru ca nu avea cine sa o incalce.Pentru aceasta trebuie sa reflectam asupra modului de viata din trecut De exemplu in cadrul primei forme de organizare umana ,si anume ginta, existau obisnuinte ,reguli religioase ,morale.Intradevar este de necontestat faptul ca nu exista un organism de supraveghere a modului in care isi indeplinesc indatoririle,insa acestea erau vicisitudinile vremii.Exista asa numita lege a talionului (dinte pentru dinte ,ochi ptr ochi.).Confuzia de mai inainte dispare daca privim nu doar calitatile statului , ci si cauza ,procesul de formare a acestuia,astfel ca dreptul si statul e un rezultat firesc al societatii. Desi aceste lucruri par banale ele sunt niste realitati.Statul apare ca o necesitate.(Toma daquino in lucrarea De regno ) . Cateva din motivele care au putut duce la aparitia statului sunt :cresterea numarului de populatie si implicit cresterea nevoilor ,corelata cu scaderea resurseor ,dorinta oarba a unora de a avea mai mult decat ceilalti,dorinta de a nu respecta normele impuse de colectivitate .Valorile in societate trebuie aparate si de asemenea valorile trebuiesc impuse .Statul este acela imputernicit sa faca acest lucru ,sa stabileasca si sa mentina acel echilibru necesar intre nevoile si obligatiile oamenilor.Acesta a fost numit de Mircea Djuvara raport de alteritate :la un drept corespunde o obligatie.Drepturile si libertatea in sine trebuiesc privite pentru fiecare om sub forma unei atribuiri,proprietati,sau intr-un sens plastic ca un tarc :cand cineva doreste sa aiba mai multe drepturi,mai multa libertate ,el va sari gardul insa aceasta inseamana micsoraraea tarcului celuilalt si implicit ajustarea libertatii si dreprturilor.Eu as numi acest raport nu de alteritate cu toate ca sunt de acord si cu acest termen ,ci de complementaritate :daca este sclav omul isi pierde umanitate din el ,tot astfel daca esti zeu nu mai poti simti cu adevarat viata asadar intotdeauna trebuie sa se ajunga la un echilibru ,in principiu in toate aspectele vietii. Trebuie totusi sa facem o precizare si anume ca aceasta metoda de a aduce argumente pentru un punct de vedere este oarecum incorecta ;ceea ce am facut eu este gresit ; am adus dovezi dintrun domeniu colateral dreptului cand am sustinut raportul de complementaritate .De regula se aduc argumente pentru a sustine ,dar nu a argumenta o anumita teorie.Trebuie sa se foloseasca instrumentele proprii acelui domeniu.Ni se pare importanta aceasta precizare pentru ca de multe ori controversele de aici iau nastere.Este necesar sa se inabuse teotii cu argumente superficiale Dupa cele expuse, dreptul capata influente din celorlalte componente ale sistemului social(morala, politica,traditia,economia),si astfel normele juridice sunt o oglindire a realitatilor sociale. Inca de la inceput trebuie sa spunem ca dreptul si moral se identifica si se diferentiaza totodata .Ceea ce aproprie dreptul de morala este aceea ca urmaresc acelasi scop si anume aflarea adevarului si realizarea binelui. La prima vedere cele doua notiuni despre care vorbim ,drept si morala, se aprorie sub raport formal .Atat normele juridice cat si cele morale au o ipoteza (se refera la o anumiata categorie de oameni),dispozitie(impun o anumita conduita) si sanctiune(in drept cu efecte imediate,iar in morala blamul ). Morala este stiinta moravurilor ,totalitatea regulilor care guverneaza raporturile dintre oameni (Stefan Odobreja),Este stiinta profilaxiei si a terapeuticii raului (C.Voicu).

Romanii spuneau jus est ars boni et aequi ,adica dreptul e arta binelui si a echitatii ,valori imprumutate de la morala.Asadar dreptul e o morala legiferata ,normele morale devin norme juridice Exista o notiune intre drept si morala si anume dreptatea.Ea este un liant intre cele doua ;ca si dreptul si morala, dreptatea este o valoare ,un scop urmarit deopotriva de primele doua.dreptatea este cea mai publica si cea mai legala dintre virtuti(Hart) Dreptatea poate insemna egalitate intre oameni ;principiul ar fi :la cazuri similare solutii similare ;insa niciodata nu vor fi 2 situatii identice spre exemplu impozitele sunt aceleasi pentru toti ;fiecare avem dreptul la libera exprimare indiferent daca suntem sanatosi sau nu ;dar daca cineva comite o infractiune cel bolnav in lipsa facultatilor mintale va fi absolvit de vina .Acest exemplu spune ca este nedreapta solutia,dar este morala .Exemplul dat poate fa fie in contradictie cu afirmatia cum ca dreptatea este un liant.Confuzia apare in momentul cand rostim dreptate ; de fapt intelegem lege. Aceasta dreptate nu se aplica tuturor ,ci tuturor celor care fac parte dintro anumita categorie.Fiecare om e diferit de celalalt si atunci dreptatea nu poate fi un criteriu forte pentru analiza dreptului ;dreptatea este doar un rezultat scontat.Trebuie sa vorbim de dreptate ca o valoare.Numai in procesul de elaborare si nu in cel de sanctiune ,dupa ce sa distrus echilibrul.E gresit sa se spuna dreptate egal lege..legea trebuie sa garanteze tuturor drepturile (drept=echitate=dreptate),dar sa sanctioneze in mod diferit .De aceea uneori legea e nedreapta,ptr ca trateaza in mod egal hotii sanatosi ,spre exemplu,si hotii copii..Nu spun ca hotii sau criminalii,nu trebuie judecati in mod egal (ptr ca altfel oamenii ar considera ca e o discriminare),vreau doar sa evidentiez faptul ca ei ar trebui judecati in functie de nivelul de dezvoltare morala. Mergand pe acest fir al argumentatiei si considerand ca dreptatea este un scop ,am putea spune ca ea este necesara sa se faca cu orice prt.Si aceasta idee este gresita.,cu o singura exceptie.in momentul in care dreptul nu era institutionalizat ,acesta idee este adevarata si se justifica prin conditiile vremii respective.actualmente ideea este gresita pentru ca exista un organism cu atributii de a asigura dreptatea fiecaruia.Sa ne imaginam de pilda o cearta intre doi oameni ;unul il loveste pe celalat .La randul sau cel lovit riposteaza si raspunde cu aceeasi moneda .Lovindul pe primul.cel dea doilea ,poate fi bucuros ca si-a facut dreptate.Greseala pe care o face este ca considera ca dreptatea sa trebuie sa si-o faca singur ;de fapt dreptatea este facuta ,in cadrul statului de catre judecator.,si nu de noi,confo rm principiului audi alteram partem. Daca pana acum am vorbit despre raportul drept dreptate si am tras concluzia ca notiunea de drept este exhaustiva si mai bine folosim termenul de legal decat de drept ,sa vedem in continuare ce influente imprumuta dreptatea de la morala.Pentru aceasta vom ramane tot la nivelul judecatii..Nu putem fi de acord ,cu toate ca de multe ori asa se intampla ,cu principiul latin dura lex,sed lex ,datorita simplului fapt,caci in tot acest sistem de drept exista omul ,fiinta inzestrata ata cu ratiune, cat si cu suflet,materie dar si spirit. Exista traditia ,sa spunem asa, ca judecatorul nu face o lege, nu creaza ,nu este fauritor de norme juridice ,ci doar aplica legea ,ca si cum ar fi un robot sau o masinarie ,care la enter da solutia.Aceasta afirmatie este lipsita de temeiuri, sa nu spunem chiar aberanta.Normele juridice nu formeaza argumente autonome in luarea hotararilor. Sa spunem ca in cazurile simple normele juridice sunt suficiente in luarea si justificarea hotararilor insa in cazurile complicate acestea sunt necesare , insa nu si suficiente.Acest punct de vedere poate fi sustinut prin faptul ca un caz adresat in instanta la doi judecatori diferiti primeste solutii diferite.Asadar trebuie sa mai existe ceva pe langa ceea ce spune litera legii(ad literam) si aceasta este chiar morala.Orice judecator va da sentinta printro justificare conforma cu norma in vigoare ,insa el ajunge la aceasta solutie parcurgand diferite etape :va vedea ce spune legea trecand prin filtrul ratiunii ,al propriilor convingeri si prin filtrul inimii,al propriilor simtiri..

Sa nu uitram ca sunt cazuri cand o anumita situatie nu este reglementata de norma de drept si judecatorul este obligat sa dsea o solutie la cazul respectiv ;el se va raporta la principiile de drept si propria experienta .Multi adepti ai pozitivistilor care neaga importanta moralei spun ca judecatorul trebuie sa fie o stana de piatra .Aceasta este adevarat .Noi nu negam acesta si suntem de acord ca judecatorul nu trebuie sa fie partinitor ,insa credem ca morala are un rol semnificativ in luarea deciziilor ;pedeapsa pe care o aplica judecatoruil trebuie sa fie echitabila (poenae inter monines meritum).Fara doar si poate dreptatea nu este aceeasi cu morala.Dreapta ar fi o lege daca se aplica tuturoor la fel, insa ea nu poate fi si morala.De asemena este drept sa-l inchizi pe cineva ptr furt sau omr dar nu e moral ptr ca nu mai e liber.Morala in acest ultim caz e oarecum relativa.Prin insusi faptul ca e pedepsit el devine liber sau moral. Sa fii moral in luarea deciziilor inseamna sa dai o solutia pe care o merita.Aici intervine impersonalitatea judecatorului,ptr ca de multe ori poate sa fie afectat de speta respective .Daca da o sentinta mai blanda atunci s-ar putea ca sanctiunea sa fie luata in deradere si sa nu-si mai faca efectul scontat,daca da una mai drastica atunci se ajunge la abuz din partea judecatorului,care de aceasta data el este cel care distruge echilibrul statusului quoului moral al societati. Sunt situatii cand se iau decizii impotriva moralei justificandu-se ca este ptr binele comun si intra-devar exista motive intemeiate ptr a limita o anumita infractiune. In aceste considerente putem spune ca morala strajueste sentintele din cadrul proceselor de judecata ,avand ,putem spune noi ,un caracter de ubicuitate. Bine, bine, ar putea spune cineva dar chiar am o vedere miopa in lumea in care traim.As spune ca si eu ca si orice om vad nedreptatile ce se intampla,ca se dau sentinte gresite dar aceasta nu inseamna ca nu exista morala la acesti judecatori ,ci ca nu vor sa tina cont de ea . De aici se nasc multe adversitati Dreptul nu trebuie insa privit cu ochi rai ;el este o valoare ,imprumuta din principiile maralei si dreptatii. Dreptul nu inseamna sanctiune.Multi al vad .fie cu teama ptr ca el este cel care numai impune(victimele ) ,fie ca pe o modalitate de asi realiza un scop(profitorii). Intradevar trebuie sa existe institutii in cadrul dreptului cu aceasta atributie :de a impuna in caz de abatere a unei anumite conduie,insa trebuie sa se plece de la o convingere generala ca o anumita norma emisa este respectata.altfel nimeni nu ar accepta-o daca ea nu ar fi buna ,echitabila ,corecta.Bineinteles caci vor fi si persoane care vor incerca sa incalce normele .In acest moment intervine sanctiunea. Cel mai mult influenta moralei se vede prin concretizarea valorii etice in drepturile si libertatile omului,caci morala sprijina interesul general .Morala si dreptul trebuie sa realizeze un proces de simbioza. Dreptul in calatoria sa prin lume trebuie sa traverseze morala,inputul si outputul din cadrul dreptului trebuie sa aiba semnatura moralei,ptr a putea realiza functia deontologica,adica ideea de corectitudine,echitatesi ,justitie. Oamenii trebuie sa se ghideze in actiunile lor dupa anumite idei calauzitoare,acele principii care s-ai aproprie pe oameni de oameni,de societate.Ulpian spunea juris precepta sunt haec :honeste vivere,naeminem laedere ,suum cuique tribuere ; in traducere :a trai onest,a nu face rau nimanui,a da fiecaruia ce i se cuvine.Omul trebuie sasi tolereze atitudinea ,sa se subordoneze dreptului,caci el este mama noastra ; in felul acesta el este in limita legii si nu-i scoate pe ceilalti actori sociali din sfera juridica.Acum se realizeaza ideea de echitate(justitie). Cu toate acestea credem ca noi oamenii am devenit neputinciosi ,si nu supusi insa aceaasta idee o voi relua la sfarsitul lucrarii. Revenind la ideea precedenta ,Robert Alexy vorbeste despre teoria pretentiei,cum ca exista o pretentie de corectitudine in actiunuile noatre fata de ceilalti ; aceasta este legatura dintre drepT di morala ;aceasta teorie poate fi acceptata.

Morala este intra-devar o conditie necesara (bineinteles nu si suficienta) a legalitatii. Pretentia ceruta de normele juridice de a fi respectate implica valoarea de adevar a unei astfel de norme.Cand rostim valoare de adevar in cazul normei de drept ne gandim la indeplinirea insusiriloo(caracteristicilor) acesteia .Ea trebuuie sa fie generala impersonala si cel mai important sa existe un organ special si specializat(statul ptr legalizarea tragerii la raspundere) in restabilirea echilibrului distrus si sanctionarea celor care nu au respectat repectiva norma.De altfel vom vedea ca diferenta cea mai vizibila dintre drept si morala sta in acest ultim aspect(sanstiunea). In continuare vom zabovi asupra diferentelor intre cele doua notiuni care ne intereseaza :dreptul si morala ,caci prin aceasta modalitate putem vedea ce sunt cu adevarat . Pentru inceput ar trebui sa dau numele celor care au negat legatura dintre drept si morala si sa le expun succint teoriile ;nu voi aminti doar de cateva din aceste teorii. Oricum datorita faptului ca sunt adeptul scolii naturale de drept aceste teorii nu acorda mare importanta. Astfel o teorie sustine ca normele juridice revendica conduita externa ramanad distanta la intentii,iar morala se ocupa de lucrurile interne ,intentii,motive.O alta torie afirma ca de fapt istinctia trebuie sa se faca intre drept si morala ideala ,caci principiile acesteia sunt importante si ar putea face obiectul cunoasteriii umana .La aceasta idee adera si Stammler care spune ca morala este fie interioara ,referindu-se la domeniul vointei ,fie exterioara la valoarea ei etica, la ideea de bine sau de rau.Cu toate ca are in mare masura dreptate eu nu as diferentia morala.S-al amintim si pe Garzon Valdes cu teoria sa care imparte morala tot in doua parti numindu-le morala pozitiva si etica .Oricum valoarea de adevar a unui lucru ramane aceeasi indiferent de denumire. Cu toate obiectiile unor critici dreptul si morala formeaza un sistem diferenta intre cele doua de fapt nu exista ;conteaza ce culoare au ochiii celui care refleteaza asupra acestei chetiuni ;morala vine din interiorul omului,priveste procesele sufletesti,convertindu-se sub forma perfectiunii ,iar dreptul apare din afara ,din societate,fiind interesat de legalitatea actiunilor ,de palpabilitatea lor (cu toate ca in instanta se tine cont si de intentie care vine din interior). Asa cum remarca si Paul Alexandru Georgescu purele intentii nu pot fi sanctionate daca nu au avut urmari.Nu conteaza in sistemul dreptului ce gandesti sau cum faci ci mai de graba ce faci ;si aceasta ptr ca raportul juridic e intersubiectiv .Dreptul nu a aparut odata cu primul om ,ci cu primii doi morala a aparut in acelasi timp cu primul. Fata de drept care dupa cum am spus trebuie aplicat ptr fiecare categorie de oameni in parte ,morala s-ar putea aplica nediferentiat, oriunde ,oricand si oricui.Drepturile sunt indivibuale pentru toti ,dar morala este una ptr toti.De asemenea normele juridice sunt supuse temporalitatii sau chiar efemeritatii ,ptr ca chiar si marile edificii juridice nu au rezistat peste vreme decat un anumit timp(ex : codul lui Hamurabi,Manu,Mu) ;in schimb normele morale nu au aceasta caracteristica negativa (dainuiesc peste timp).Dreptul sta in umbra morala si cand spun asta ma gandesc la perioada sclavagismului.Dreptul la inceputul sau era moral.La aparitia sclavior s-ia diluat din esenta devenind imoral ,constientizand greseala pe care a facut-o revine moral ,dandu-le oamenilor libertatea de care au nevoie. Cineva poate sa spuna ca era moral in acea vreme ca omul sa fie sclav .insa noi nu vorbim despre morala ca apartinand unei epoci ,ci morala din toate timpurile.Asadar dreptul niciodata nu va putea afirma ca scavia este o sanctiune . Cum am afirmat mai inainte sanstiunea este cea care scoate in evidenta relativa diferenta dintre preceptele morale si cele juridice.La inceput morala era singurul mijloc de control,cea care stingea conflictul din cadrul societatii si ai educa preventiv pe cei care nu respectau dreptul obisnuielnic din vremea aceea.Sanctiunea in cazul moralei nu e foarte sctricta scuza pentru o fapta comisa poate fi un argument puternic pentru a justifica o anumita conduita ,daca bineinteles,aceasta afost afectuata fara rea intentie ,insa in cadrul moralei chiar si lucrurile minore sunt vazute si evidentiate in cadrul societatii.

In ceea ce priveste continutul ,cele doua moduri de sanctiune se aproprie .Domeniile de reglementare a normei in drept sunt mai precise ,in timp ce sanctiunea morala este mai difuza .In morala sanctiunile sunt remuscarile ,sentimentul de vinovatie ,dezaprobarea din partea societatii,asa numitul blam.In schimb dreptul nu se limiteaza doar la atat ,el poate apela la o anumita constrangere materiala ,sau chiar suprimarea libertatii .Si in drept exista notiunea de morala ,mai precis in formularea daune morale. Daca ne gandim mai bine blamarea uneori era o sanctiune mai puternica decat celelalte forme Aceasta insemna excluderea din cadrul comunitattii(ginta spre exemplu ),ceea ce echivala cu o moarte sociala. In prezent dreptul imprumuta de la morala si in domeniul sanctiunii.Daca crimele de razboi erau o perioada justificate politic si moral acum ele sunt sanctionate de lege. Daca de altfel cineva ar putea sustine cu tarie ca in aspectul sanctiuniii dreptul si morala se distanteaza ,putem sa sustinem contrariul ,datorita faptului ca scopul sanctiunii este acelasi. Conformarea atat in cadrul dreptului cat si moralei trebuie privita ca un lucru firesc .Tot astfel sanctiunea joaca un rol important si este o conditie sine qua non ptr restabilirea echilibrului intre drepturi si obligatii .Insa este cu mult mai necesara omului ,si in speta celeui care a incalcat norma ,ptr ai readuce echilibrul interior.Sanctuiunea este o eliberare de povara unei constiinte incarcate,mai pe scurt readuce umanitatea in om. Se desprinde din discutia noastra latura umana ,ce este o realitate atat in cadrul dreptului ,cat si in cadrul moralei.O norma cand este reglementata se pleaca de la presupunerea ca ea va fi respectata de un numar suficient de mare de oamani .Astfel oamenii constientizeaza valoarea sanctiunii si a obligatiei pe care o au .Oamenilor trebuie sa li se dea o alternativa de ales. Pentru nimic exista institutii si norme daca nu le-ar respecta nimeni .In acest sens putem vorbi despre morala cu sensul de echitate ptr ca nimeni nu poate fi superior tuturor celorlalti. Trebuie sa existe o anumita obligatie morala ,pe langa cea juridica ,ptr ca sistemul de drept sa poata functiona.Stabiitatea sistemului juridic are tocmai la baza limita fiintei umane .Respectarea normelor iese in evidenta ca un lucru important in sine . Omul adera la o fericire prin indeplinirea datoriei. Astfel chiar daca in lege se stipuleaza ca intre parinti si copiii trebuie sa existe ajutor reciproc ,atat copii,cat si copii isi duc la indeplinire obligatiile nu ptr ca asa spune legea ci ptr ca asa simt ei si considera ca este un lucru firesc .Exemplele in acest sens pot continua (de ati tine promisiunea ,de amerge la serviciu,dea avea un comportament adecvat in siocietate etc). Intradevar dreptul isi urmeaza cursul si dispar si apar noi obligatii.In orice perioada aceste obligatiii se mentin,ptr ca ele sunt fundamentale ,caracteristice omului.Exista si exemple pozitive in satisfacerea datoriei(eroul,martirul),atingand stadiul de ideal moral. Sa nu uitam ca exista si asa numitele legi negative sau rele ,legi date de pozitivisti,care considera ca legile trebuie sa reflecte stadiul societatii,sunt expresiii ale atitudinilor umane,uitand de latura umana esentiala,si implicit de morala. Normele care nu indeplinesc o trasatura a moralei nu pot constitui norme juridice in adevaratul sens al cuvantului sau sunt norme juridice dar imperfecte.Legile pot sa imprime cetatenilor o anumita conduita ce vine in contradictie cu morala(a se vedea ucigasii cu diploma :soldatii din Afganistan).Exista si situatia cand un anumit grup sustine ca comportamentul lor e moral ,dar de fapt incalca morala si dreptul .Spre exmplu o banda de hoti :ei pot sustine ca viata lor e morala pentru ca formeaza o colectivitate ;intradevar morala se muleaza pe tiparul unei colectivitate, insa ea trebuie sa lumineze umanitatea din om. Asa cum evidentiaza si h.l.a Hart normele morale si juridice sunt susutinute de o presiune sociala ,conformarea cetatenilor nu este un merit ci constituie o contributie minima si fireasca la viata sociala.cerintele de adevar si onetitate se vor regasi in mod egal in ambele . Atunci cand libertatea umana este inabusita ,s-ar putea ivi dezaprobarea societatii, riposte populare,ducand pana la punerea la zid a respectivei legi care a incalcat dreptul de a fi

liber ; intradevar de cele mai multe ori normele juridice se suprapun peste normele morale in sensul ca induc o anumita conduita ,insa exista si cazuri cand acest lucru nu se intampla(legile stirbesc o norma morala) ;spre exemplu problema reglementariii relatiilor dintre homosexuali.In unele tari fiind reglementat de norma de drept aceasta distrofie este legala .dar ia nu este nici pe de parte morala.Si atunci afirmatia cum ca legile trebuie sa reflecte stadiul dezvoltariii(de fapt regrresului) societatiii in care traim nu poate sta in picioare.Cei vizati ar putea sa spuna ca conceptia noastra este una invechita ,si ca moralitatea trebuie privita ca o optiune,dar noi raspundem ca intradevar trebuie sa urmareasca o optiune insa aceasta optiune trebuie sa fia a majoritatiii si nu a minoritatii .Se vorbestye de dr. individuale fara sa se tina cont de dr. tuturor. De partea noastra avem si adagiul latin non videtur esse lex quae justa non fuerit sau lex injusta non est lex (legile injuste nu sunt legi). Oricum legile vin si pleaca ;cu atat mai mult aceste legi negative nu vor rezista mult . Exemplul Romaniei care a imprumutat unele legi din UE si care nu puteau fi aplicate in tara noastra ;ele sau impiedicat de aspectele vietii caracteristice romanilor . Dreptul va fi dintotdeauna cel care va realiza scopurile moralei,ptr ca el duce la indeplinirea dreptatii despre care am vorbit . Trebuie sa facem precizarea ca cele doua notiuni pot fi reprezentate ca doua cercuri cu parti comune dar si parti diferite .Nu este corecta nici ideea ca dreptul nu are nicio legatura si nici conceptia ca dreptul inglobeaza toata morala .Adevarul este la mijloc ;intersectia dintre cele doua cercuri este data de virtutile omului (libertate ,egalitate,echitate). Legile chiar daca au un invelis juridic continutul este fundamentat pe morala.Cea mai mare confuzie vine de la faptul ca dreptul este inteles ca ceva negaticv ,ca el inseamna abtinere ,pedeapsa .Confuzia se naste din faptul ca traim intro societate transfigurata ,care s-a departat de la drumul ei normal si atunci e firesc ca instrumentul dreptului numit sanctiune sa fie din ce in ce mai prezent .Tot mai multi vor incerca sa pacaleasca sistemul.Acesta a fost fundamentul de fapt cand sa institutionalizat dreptul. Marirea raportului dintre nevoi si resurse ,poluarea cresterea populatiei la orase si parasirea satelor si alte probleme cu care este insarcinata omenirea la miomentul de fata face inevitabila impunerea unor rigori mai severe decat pana acum. Daca pana acum omul sa ghidat dupa morala ,orbeste am putea spune, acum ei vor trebui sa se orienteze dupa un principiu cu reguli precise(dreptul) . Morala a devenit cu timpul picatura de apa in ocean .lumea insasi este imorala si dreptul ,rezultat al constiintei poporului nu poate decat sa fie nedrept. Se resimte in existenta pe care o ducem o nevoie de degaradare,de cadere in pacat,pe care sincer nu o pot intelege.In vartejul problemelor cu care ne confruntam zi de zi morala se intrevede ca fiind refugiul cel mai apropriat .Cresterea decalajului dintre bogati si saraci ,criza alimentara ,cresterea demografica ,toate acestea se napustesc asupra omului ca un bulgare de zapada ;omul se simte capturat ca intrun glob de sticla ,se simte neputincios la avalansa de minciuni ce se perinda prin fata lui si la care nu are vreo solutie decat sa intre si el in acest conglomerat. Omul ,fiinta libera, este obligat sa adera la ceea ce se numeste globalizare.Oamenii sunt ingenuncheati de o lume ,ea insasi imorala .cea mai mare ingrijorare este ptr mmine disparitia sistemului de valori ale omului(libertate,echiatatre,egalitate,bunatate).Omul sia pierdut identitatea ,sa depersonalizat ;viata nu mai are nici un sens ptr multi dintre noi (un ciclu interminabil :munca somn).omul nu mai este om in adevaratul sens al cuvantului.Ca o replica la afirmatia lui Nietsche dumnezeu e mort putem spune omul e mort .. In acesta lume desacralizata omul e un obiect ,robot ce executa .El va deveni neom pierzandu-si uzul ratiunii .Nu trebuie sa ramanen cantonati doar la litera legii ci sa reflectam sa analizam ,sa ne punem intrebari ptr ca mai apoi sa intelegem spiritrul legilor .Un exemplu

edificator ar fi atunci cand sotia unui barbat este bolnava iar sotul trebuie sa ia o decizie : sasi salveze sotia furand ptr a plati medicamentul foarte scump sau sa vada cum sotia moare dar sa nu fure . Este un exemplu intradevar dus la extrem dar unul real. Moraliatatea primeaza in acest caz ptr ca actiunea lui este justificata de a-si salva sotia Sa nu uitam ca traim in asa numita democratie care de fapt nu este puterea poporului ci a celor puternici a celor care au in mana legea .Ce trebuie sa intelegem prin puternici ?Oare intelectualii ,sau muncitorii care isi dau duhul muncind in si peste hotarele tarii .Nu nici decum ;puternici sunt cei cu bani conform principiului banul este Dumnezeul meu.Remarca foarte frumos C .Voicu : cand drepturile sunt o functie a proprietatii si nu a persoanei este limpede ca cei care detin proprietataea au drepturi. De atlfel sa ne aducem aminte cine a ccomis marile jafuri in istoria omenirii . Fara echivoc raspundem ca cei care stapanesc puterea ,dar care bineinteles sunt urcati in slavi ptr binele adus societatii. Si atunci ne intrebam daca dreptul este drept . Of Cum nu vii tu Tepes Doamne ca punand pana pe ei S-ai imparti in doua cete, in smintiti si in misei Si in doua temniti largi cu dea sila s-ai aduni Sa dai foc la puscarie si la casa de nebuni. (M Eminescu) Aceasta este consecinta evolutiei dreptului fara sa se tina cont de moralitate. Poate aceste cuvinte par sa fie niste lozinci ,lipsite de profunzime ,insa reflecta o realitate existenta ,realitate sub umbra careia toti trai. Pana cand nu se va renaste umanitatea din om si acesta nu va realiza ca dreptul este ptr om si nu impotriva omului ,dreptul nu-si va atinge scopul ,iar omul se va stinge ca o torta in lupta lui cu un adversal nedeclarat. Nu afirm ca ar trebui sa rostim lozinci patriotarde ,ci doar fiecare dintre noi sa ia exemple pozitive de la ceilalti(totusi mai exista) ptr ca toti sa realizam o fratie golgotica in scopul omului de a accede la valorile universale (implinire cathartica) Nu trebuie sa fim negativisti. Sunt semnale bune ca omul isi recapata cu timpul statulul lui adevarat si sunt recunoscute libertatile sale .Cu totii putem sa ajutam la cladirea societatii ,caci aceasta este casa noastra Hume spune : natura umana nu ar putea subzista nici intrun caz fara asocierea indivizilor ,iar aceasta asociere ,nu ar putea avea loc niciodata daca nu s-ar acorda atentie legilor echitatii si dreptatii dea semena D Workin spune drepturile juridice trebuie intelese ca o specie a drepturilor morale Tuturor celor care isi mentin punctul de vedere conform caruia nu exista nici o legatura intre drept si morala nu putem decat sa le replicam prin ceeea ce a spus M Djuvara nu stim prea bine ca adevarul unui rationament exista de sine statator ,chiar dac nici un om nul cunoaste ,efortul nostru este nuami sal descoperim