Contribuia civilizaiei Greciei antice n constituirea actualei Civilizaii EuropeneCivilizaia Greac, cu aproximativ 2500 de ani n urm , utilizeaz pentru

prima dat cuvntulEuropa,acest cuvnt se trage din mitologia greac i semnific o lume nou opus lumiiOrientale ,unde Zeus a adus-o pe o prines frumoas, care a pus nceputul unei noi civilizaii.Aceast civilizaie constituit de renumitul rege Minos, a dat lumii un ir de realizri .CivilizaiaEuropean reprezint astzi o sintez a unor elemente de civilizie distincte,dar convergente, prin vocaia lor universal .Drept surse eseniale fondatoare ale civilizaiei Europene sntconsiderate cultura grec, politica roman, i cretinismul.Istoricii i oamenii de culturspun,,,Europa este elen n adncime, latin n extensiune i cretin n nlime,,,.Culturagreac ,considerat primul fundament al civilizaiei europene,aduce disciplina spiritului, cutarea perfeciunii, o metod de gndire,care pune n centrul ateniei omul, modele bune ale vieii politice, o educaie aleas i idealul libertii.Aadar realizrile civilizaiei greceti au creat un patrimoniu cultural inegalabil. Oimportan deosebit prezint arta greac, care a nflorit n polisurile greceti,dar mai ales nAtena.n perioada de guvernare a lui Pericle sec.v Atena a ajuns un model de dezvoltare al artei pentru civilizaiile vecine.Renumita Acropol cuprindea temple ,monumente i statui consacrateZeiei Atena. Sculptorul i arhitectul Fidias mpreun cu ali meteri au nlat templele Partenon,Erehteion ,care i astzi prezint modele de arhitectur.Frumoasele statui ale zeilor redau perfeciunea corpului uman,sculptorul Miron s-a remarcat n acest domeniu.
Un sfarsit istoric tragic sau un inceput eroic Cucerirea Daciei de catre romani
In sec. II-I a.Chr. cind romanii se aflau in perioada de expansiune teritoriala geto-dacii au intrat in sfera lor de influenta. Aceasta perioada se caracterizeaza prin relatiile de ordin militar dintre Imperiul Roman si Dacia. Primele semne ale expansiunii romane se efectua pe cai comercialeconomice si culturale, patrunzind pe teritoriul geto-dacic negustorii impreuna cu marfurile si moneda romana. Primele armate romane care au intrat pe acest teritoriu au fost conduse de generalii Curio si Lucullus (in anii 70 a.Chr.),pe litoralul de vest al Pontului, apoi generalul Marcus Licinius Crassus cucereste regatele getice din Dobrogea. Mai tirziu Dobrogea devine parte componenta a provinciei romane Moesia la sud de Dunare. In urmatorii ani expansiunea romana a ajuns la stramutarea populatiei la sud de Dunare, astfel s-a realizat stramutarea populatiei in numar de cca 150000 de persoane.

Primul razboi dacic a luat amploare la 25 martie 101, despartindu-se in trei etape de baza: in regiunea banatului, in batalia de la Tapae in care Decebal sufera infringere de la Traian si provincia Moesia Inferior (101-102), unde Decebal porneste o contraofensiva, dupa care Traian se retrage. In 109 pe locul cimpului de lupta s-a ridicat un monument triumfal imens cunoscut sub numele de Tropaeum Traiani. Dupa mai multe lupte in luna iulie 106 are loc ultima batalie in care romanii asediaza Sarmizegetuza, cucerind-o abia la inceputul lui august, Decebal refugiindu-se in munti unde este tradat, iar pentru a nu fi capturat se sinucide. Atunci Dacia a fost cucerita, iar in scurt timp Traian a emis o moneda speciala cu inscriptia DACIA CAPTA, simbolizind Dacia capitulata. In rezultatul luptelor singeroase din acea perioada evolutia etnica a geto-dacilor capata o noua directie si un nou nume - romanii. Despre aceasta se ilustreaza pe monumentul etnogenezei romanilor Columna lui Traian.

,,Etnogeneza romnilor ca proces istoric

Etnogeneza romanilor reprezinta un eveniment istoric, fundamental in istoria noastra nationala, intrucat arata cum s-a format purtatorul si creatorul civilizatiei noastre. Etnogeneza inseamna formarea unui popor, iar in cazul romanilor formarea a avut loc in urma romanizarii geto-dacilor intre secolele I-III dupa Hristos si in urma migratiei slavilor. Daca despre etnogeneza altor popoare, inclusiv romanice, nu au fost dezbateri sau controverse istorice, etnogeneza romanilor a fost pana in zilele noastre un subiect dezbatut mai ales politic. O prima etapa a etnogenezei este romanizarea care reprezinta un proces istoric, complex, indelungat prin care civilizatia romana patrunde in toate domenile vietii, incat duce la inlocuirea limbii autohtone cu cea latina. Procesul de romanizare a avut loc in 3 etape: etapa contactelor preliminare, etapa romanizarii oficiale, Dacia este proclamata provincie romana cu capital la Ulpia Traiana Augusta Sarmisegetuza Dacica. Romanizarea are loc nu numai in Dacia, ci si in Moesia care cuprindea si Dobrogea cucerita de romani in anul 46 d. Hr, etapa romanizarii in afara autoritatii imperiale. Conditii pentru exercitarea romanizarii: - existenta unui spatiu destul de intins care sa fie inclus in Imperiul Roman pentru cel putin 3 generatii, existenta unei populatii destul de numeroase asupra careia sa se poata exercita romanizarea si existenta unui nivel de civilizatie destul de avansat la populatia cucerita care sa permita receptarea culturii romane. Etnogeneza romanilor: factori esentiali. Factorii esentiali ai romanizarii sunt administratia si armata. Administratia a reorganizat zona romana de mai multe ori: in 106 Traian Ulpia Traiana Augusta Sarmisegetuza Dacica; in 117 Hadrian imparte Dacia in: Dacia Inferior si Superior; in 119 Hadrian desparte o noua provincie Dacia Apulensis, Dacia Malvensis, Dacia Porolisensis; in timpul Dinastiei Severilor a fost impus un regim de conducere unic la nivelul celor trei provincii: Consilium Daciarum Trium. Armata in timpul ocupatiei romane pe teritoriul Daciei stationau trupele: A 13 a cu sediul la Potaissa, a 4 a Flavia Felix cu sediul la Apulum si a 5 a Macedonica cu sediul la Troesmis. Alti factori sunt: veteranii , colonistii, urbanizarea, economia, drepul, cultura, religia. Ulterior au fost unele teorii care sustineau ca romanii nu s-au format pe teritoriul Daciei, cum ar fi teoria Imigrationista adoptata de Joseph Sulzer, Christian Engel. Totodata au existat si teorii care sa se opuna Teoriei Imigrationiste si anume Teoria Continuitatii abordata de B.P Hasdeu, A.D. Xenopol, N.Iorga, Gh.I.Bratianu.

Teoria Imigrationista sustinea ca locuitorii Daciei au parasit provincia prin retragerea aureliana. Aurelianus a fost nevoit sa mute provincia la Sud de Dunare din cauza problemelor interne si din cauza migratorilor. A organizat granitele si a mutat armata, administratia, si o mica parte din populatie. Era imposibil sa mute 1 milion de cetateni intr-un spatiu foarte mic si in conditiile epocii. Cea mai mare parte a populatiei a ramas la Nord de Dunare, fapt atestat de numeroase izvoare arheologice. Teoria imigrationista sustine ca influenta slava a fost posibila numai la sud de Dunare. In 602 are loc o rascoala militara condusa de Centurionul Phokas. Astfel granita este abandonata si populatia slava care in secolul VI se concentrase la nord de Dunare se revarsa spre sud, slavii de la nord fiind asimilati. Migratia slavilor de la sud de Dunare a separat definitiv romanitatea nord-dunareana de cea sud-dunareana. Procesul de asimilare a slavilor de populatia nord-dunareana a dat o particularitate ce o deosebeste de romanitatea occidentala unde acest rol l-au purtat germanicii. Factorul slav a dat o anumita coloratura limbii , fara sa-i modifice esenta latina. Prin urmare, poporul roman rezultat din sinteza daco-romana si asimilarea slavilor este un popor romanic, fapt dovedit de structura gramaticala si lexicala a limbii romane. Teoria imigrationista mai sustinea ca maghiarii au gasit la venirea lor in Transilvania o ,,Terra deserta, adica o tara parasita, ceea ce nu este adevarat, pentru ca in secolul XIII, cronicarul maghiar Anonimus pomeneste ca la venirea ungurilor in Transilvania, i-au gasit aici pe slavi, bulgari si vlahi adica Pastorii Romanilor. Teoria imigrationista sustinea ca izvoarele istorice care sa ateste etnogeneza romanilor la nord de Dunare inainte de secolul XIII lipsesc. Crestinismul a patruns pe teritoriul carpato-dunareano-pontic inca din secolul II. In urma Edictului de la Milano, in anul 313 al lui Constantin cel Mare, crestinismul devine religie oficiala. In secolul IV, la Tomis, apare o episcopie crestina. In anul 395, in timpul lui Teodosie cel Mare crestinismul devine singura religie oficiala. Principalele dovezi ale faptului ca religia crestina era prezenta la nord de Dunare inca dinainte de retragerea aureliana sunt Donariul de la Biertan (izvor arheologic), dar sunt si izvoare lingvistice precum termenii: basilica (biserica), angelus,crux-crucis, dominus-deus, domenica, sanctus, pastche. Consider ca poporul roman s-a format pe teritoriul de la nord de Dunare, deoarece acest fapt este atins in numerosele izvoare arheologice, lingvistice, dar mai ales prin gandirea logica. Poporul roman si limba romana s-au format in spatial carpato-dunareano-pontic, urmand acelasi proces ca in cazul popoarelor neolatine occidentale.

Marile descoperiri geografice

Marile descoperiri geografice ncep n a doua jumtate a secolului Xv. Premisele lor sunt urmtoarele: - epuizarea sau reducerea simtitoare a rezervelor din zcmintele de aur si argint ale Europei si necesitatea de a gsi aceste metale n alte regiuni ale Pmntului; - interesul trilor europene fat de india si alte state ale orientului, dorinta lor de a face comert n direct cu aceast tar si trile nvecinate ei, comert care se efectua prin intermediul arabilor; imposibilitatea de a face legtur cu aceste tri pe uscat din cauza extinderii la nceput a Califatului Arab, iar apoi a Imperiului Otoman. Toate cile de trguial au fost practic blocate de turci, ei punnd stpnire pe principalele centre comerciale si porturi mediteraneene (Damasc, Beirut, Bagdad, Constantinopol, Alexandria); - necesitatea de a cpta acces spre india si alte tri orientale pe cai maritime; - cresterea fortelor de productie n Europa si dezvoltarea rapida a economiei, necesitatea de noi piete de materie prima si de desfacere, precum si largirea sferei de legaturi comerciale interstatale; - dezvoltarea rapida a stiintelor, n primul rnd, a geografiei, astronomiei si matematicii (ncepe epoca Renaterii); - realizarile nsemnate n domeniul navigatiei, tehnicii si artei militare. Portugalia si Spania au pus nceputul Marilor descoperiri geografice. Primii care au riscat s ptrund departe n largul oceanului Atlantic au fost portughezii, care aveau o scoal de navigatie maritim foarte naintat, fondat de Henric Navigatorul (Dom Enrique o Navi-gador). Ei au cercetat litoralul de vest al Africii, ajungnd la nceput pn la Capul Verde, iar mai trziu (1487, Bartolomeo Diaz) - pn la Capul Bunei Sperante. n 1497 Vasco da Gama ajunge n India, iar mai apoi - pe peninsula Malacca (1511). n secolul XVI ei descoper arhipelagul Malaiez, ajung n China si apoi nimeresc ntmpltor (Pedro Alvares Cabral) pe litoralul Americii de Sud (Brazilia), considernd c aceasta este insula Veracruz. Paralel cu portughezii, ncep cltoriile n oceanul Atlantic si spaniolii. ntre ei n-cepe o concurent destul de serioas. Spre a evita starea de conflict ce putea aprea, la

insistenta papei, n anul 1494 s-a convenit c spaniolii cltoresc si declar proprii toate pmnturile situate mai la apus de meridianul 46 longitudine vestic, iar portughezii - mai la est de acest meridian, celalalt hotar de delimitare fiind dus aproximativ de-a lungul meridianului de 134 longitudine estic. Aceast mprtire a fost prima mprtire a lumii. Datorit acestei divizri, spaniolii au fcut majoritatea descoperirilor lor geografice n emisfera vestic. n 1492 Cristofor Columb descoper America, n 1513, prin istmul de Panama, spaniolii ies la litoralul Pacificului, iar n 1519-1522 Fernando Magellan efectueaz prima cltorie n jurul lumii. Mai trziu ncep cltoriile englezii, francezii si olandezii. Englezii caut ieire spre India n directia de nord-vest si nord-est, efectund descoperiri nsemnate n America de Nord i n emisfera sudic. Francezii caut drumul spre India n directia de nord-vest i cerceteaz America de Nord, iar mai apoi insulele din Oceania. Olandezii pornesc initial spre India n directia de nordest (Barents, 1596), fcnd descoperiri n Oceanul Arctic. Mai apoi ei plutesc spre sud i, ajungnd n partea de est a Oceanului Indian, descoper Australia, Tasmania, Noua Zeeland, Noua Guinee, Java, Sumatera etc. (Abel Tasman). Restul expeditiilor organizate mai trziu aveau scopul de a concretiza si preciza unele descoperiri anterioare sau erau efectuate n scopuri de cucerire a coloniilor. Spre deosebire de statele vest-europene, care fceau cltorii pe mare, Rusia a orga-nizat pe parcursul secolelor 17 si 18 o serie de expeditii terestre, n scopul cercetrii si colonizrii teritoriilor Asiei de Nord i celei Centrale. Aici ar trebui mentionate cltoriile lui V. Poiarkov, S. Dejniov, E. Habarov, I. Moskvitin, V. Atlasov, V. Bering etc. n rezultat Imperiul Rus s-a extins pn la Oceanul Pacific i America de Nord (Alaska). "Constituirea statului medieval ara Moldovei: ntre legend i adevr istoric." Moldova era stpnit de ttari. n secolul XIV, Ungaria i-a extins influena n aceast zon i meterii si sai au creat nite fortificaii n apropierea rului Trotu (n Romnia de azi) i n zona Neamului (Baia sau Mulda) din cauza deselor invazii ttare. n 1347, regele Ungariei, Ludovic I, trece i invinge pe ttari la rsrit de Carpa i, unde l las pe unul dintre participanii la campanie, Drago, cneaz n Maramure, ca voievod a unei mrci mpotriva ttarilor : Moldova (n maghiar Moldva). Opt ani mai trziu, n 1359, un alt cneaz din Maramure, Bogdan I, trece n Moldova, l alung pe nepotul luiDrago, Balc, i declar independena Moldovei. Bogdan I a domnit pn la 1363, n timp ce Balc s-a ntors n Maramure lng vrul su Drag. Urmaii lui Bogdan I au unificat sub stpnirea lor tot teritoriul dintre Carpai, Nistru, Dunre i Mare (Marea Neagr), stabilind n calea ttarilor tabere de ostai secui, de la care au rmas denumirile de Mikloshly (Miclu eni), Vrhly (Orhei), Kis-Jen (Chiinu) i Csupor (Ciubrciu, azi Ciobruci). Pe vremea lui Drago, Moldova nu depea inutul dintre Carpai, rurile Ceremu i Siret, de o parte i de alta a rului Moldova. Urmaii si i-au ntins stpnirea mai ales spre sud i est, astfel c la nscunarea lui Bogdan I, Moldova era cuprins ntre: la nord i est Nistrul, hotar cu Polonia, cu Lituania i cu ttarii, la vest Munii Carpai, hotar cu Transilvania, iar la sud o linie legnd Carpaii de Marea Neagr, trecnd mai jos de Bacu, Brlad, Gote ti, Srata i Codeti (la sud de Cetatea-Alb): hotar cu ara Romneasc. Sub domnia lui Roman I, care se intitula Domn de la munte pn la mare, Moldova se extinse spre nord (Pocu ia) i spre est peste Nistru (Dubsari, de la "dubasele" rotunde cu care barcagii treceau fluviul, transportnd persoane i mrfuri). Sub domnia lui Alexandru cel Bun, Pocuia i reveni Poloniei, dar n schimb ara Romneasc i ced Moldovei inutul de la Dunre la mare, cu excepia cu Chiliei, a prii de dincolo de Trotu i a inutului Putnei, pe care le va lua un nepot al lui Alexandru cel Bun dar i vr al lui Vlad epe. Sub conducerea unor domnitori precum tefan cel Mare, Principatul Moldova a reuit s-i menin independena fa deotomani i s fac fa la numeroase nvliri externe, precum sunt cele ale ttarilor. Moldova devine n secolul XVI un stat tributar Imperiului Otoman, iar n secolul XVIII autonomia i este redus considerabil. n 1775, Imperiul Otoman cedeaz partea de nord a Moldovei

(Bucovina), Imperiului Habsburgic, iar n 1812, cedeazRusiei, teritoriul dintre Prut si Nistru, (Basarabia). In 1856, 3 judee din sudul Basarabiei (Cahul, Bolgrad i Ismail) reintr in componena Principatului Moldovei. n 1859, Principatul Moldova se unete cu ara Romneasc, pentru a forma Principatele Unite (statul romn modern), numite din 1862, Romnia, sub conducerea lui Alexandru Ioan Cuza. n 1918, Basarabia i Bucovina se vor uni cu Romnia, dar aceste regiuni (cu excepia Bucovinei centrale i de sud) vor fi ocupate de ctreUniunea Republicilor Socialiste Sovietice (URSS) n 1940 i 1944, formnd o republica sovietic aparte. Anumite pri din Moldova istoric (Bucovina de Nord, inutul Hera, judeul Hotin i Sudul

Basarabiei - cunoscut i ca Basarabia veche) fac astzi parte din Ucraina.