EMINESCU-ARTICOLE

Patologia societii noastre

http://catalinandreimedia.wordpress.com/alternativa-la-barfe-silicoane-divesmecheri-de-carton/

Vorbim pentru oamenii cari sunt preocupati de conditiunile de existenta, de prosperitate a societatii si cari se ngrijesc de soarta tarii oricari ar fi credintele lor Pentru cei care sunt satuli de barfe, de tupeul jmecherilor imbogatiti din tepe, de silicoanele curvistinelor dive de carton (desigur, dezavuez limbaju) sau de vip-urile puse pe scandal, CA Media propune o alternativa: patru editoriale senzationale scrise de catre marele geniu roman, Mihai Eminescu, acum mai bine de 130 de ani, dar care sunt extrem de actuale! PATOLOGIA SOCIETATII NOASTRE, Ziarul Timpul, 4 ianuarie 1881 In situatiunea politica si n conditiunea civila ce s-a croit familiei romne prin noile legi se simte de toti o stare de siluire si o anomalie, cu toata organizatiunea savanta a institutiunilor, n toate raporturile sociale traditionale, nct am ajuns sa nu credem n nimic stabil. Putem zice ca nu este un singur om serios ntre noi, fie martor fie autor [..] ; nu este om care sa nu se ntrebe cnd o sa se sfrseasca aceasta opera interminabila de schimbari care divizeaza din ce n ce mai mult societatea noastra n tabere ostile. Nu ne adresam aci la oameni cari gasesc un motiv de optimism n satisfacerea apetitului lor si ambitiunilor lor personale. Aceasta clasa de oameni nu este facuta nici sa simta , nici sa nteleaga conditiunile superioare de existenta si de trai pentru o societate si nici este n stare a da cel mai mic ajutor pentru consolidarea societatii. Vorbim pentru oamenii cari sunt preocupati de conditiunile de existenta, de prosperitate a societatii si cari se ngrijesc de soarta tarii oricari ar fi credintele lor, fie conservatori , fie, precum s-au numit, liberali. Ceea ce simtim noi n privinta starii de lucruri de astazi nu ni se pare sa fie o impresiune personala si trecatoare. Mai multe simptome, ntre cari limbagiul provocator si aspru al jurnalelor guvernamentale, ne fac sa credem ca situatiunea noastra politica si sociala persista a sta n stadiul revolutionar. Spiritele sunt cuprinse de nencredere si nu se pot mpaca cu ideea ca lucrurile pot merge asa precum merg astazi [...] traditiunile tarii s-au uitat cu totul; o clasa noua guvernanta s-a ridicat, fara traditiuni si fara autoritate, nct tara cea mare, temeiul si baza nationalitatii noastre, nu-si gaseste constiinta raporturilor politice cu cei ce o guverna; drepturile politice nu mai sunt rasplata unui sir de servicii pe datini, ci un instrument de ambitiune, de ndestulare a intereselor particulare. n locul sentimentului public dezinteresat avem pasiuni politice, n loc de opiniuni avem rivalitati de ambitii. Ca dovada a acestei stari de lucruri, a acestei tendente morale, si ca rezultat, avem distribuirea functiunilor publice, a oficiilor si ntreprinderilor de tot felul. Niciodata n tara

noastra nu s-a vazut clasa guvernanta mai prospera, mai gras retribuita si mai ngrasata ca clasa guvernanta de astazi, rasarita din pamnt fara sa ne putem da sama cum, pe cnd generalitatea oamenilor de munca sufere de strmtorare. Noi privim aceasta stare de lucruri ca o degradare, ca o depravatie a moravurilor publice care, desi profita unor indivizi, nu poate profita nici chiar partidului politic ce se bucura de putere. Cu un contingent politic astfel educat tara nu poate astepta destinuri stralucite, nici poate spera un guvern tare si solid, care sa ntemeieze institutiunile si prin ele sa dea actiunii noastre exterioare taria de care avem nevoie. Alterarea moravurilor publice este o cauza de degradare a moravurilor private, si consecuenta neaparata este ca caracterul national se strica si puterea statului slabeste. Un stat unde functiunile publice se exploateaza de-o gloata de oameni cari nu produc nimic, ci numai consuma resursele bugetare se condamna singur a fi neputincios si sterp[..] Este adevarat ca guvernul n acesti din urma ani, mai mult dect n oricare alta epoca, a dobndit drepturi mai nsemnate, o influenta mai mare, prerogative mai considerabile; dar cu ct i-a crescut mai mult puterea cu att a scazut n proportiune exercitiul libertatii, din cauza procedarilor sale administrative, din cauza amagirilor la care a supus toate poftele si toate pasiunile rele, contribuind astfel a slabi coarda pasiunilor celor bune n toate inimile. Oamenii cu sentimentele nobile si dezinteresate cari au luat parte la miscarile de la 1848 si 1859 (1989 si 1990 pentru noi) sunt n drept astazi, dupa cte vad, sa ntrebe pe corifeii partidului guvernamental de astazi: Ce ati facut cu iluziunile si cu sperantele tarii din acei ani? Nu este mestesugire care sa nu se fi ntrebuintat spre a preface drepturile puterii n instrumente de interes privat n folosul recrutilor partidului . O asemenea politica nu poate ameliora moravurile publice, ca una ce se adreseaza la pasiuni rele, la slabiciuni, la interesul si la vitiurile celor chemati. Daca nu se va opri n drum si nu se va schimba, ea are sa faca multe victime chiar n partid. Cte scandaluri n-a produs deja, pe cari presa independenta le-a semnalat? Si n-ar fi nimic daca efectele ei s-ar margini la cteva individualitati fara greutate si fara valoare. Raul cel mare si simtitor este ca atinge inima tarii, moralitatea publica.

Ziarul Timpul, articolul Reactiunea, 22 iulie 1880

Programul nostru zicea: teorii abstracte de cosmopolitism importate de-aiurea s-au imprastiat pe nesimtite si au slabit cu incetul simtul conservarii nationale, asa de vioi si de puternic odata la romani; si aceste idei, vatamatoare chiar in tarile luminate si puternice de unde s-au luat, au devenit un adevarat pericol pentru natiunea noastra. De alta parte, dorinte de progres si de libertate nechibzuite au introdus prea ades in mecanismul nostru politic fraza goala in locul realitatii. Nu credem ca cititorul sa mai ceara probe pentru evidenta. Inecarea cu straini a tuturor ramurilor vietii noastre economice, reducerea romanului in tara sa proprie la rolul de simplu salahor agricol, caderea repede a tuturor meseriilor, stingerea industriei casnice si inlocuirea ei prin producte industriale straine, lipsa absoluta a unei legi de incolat, ceea ce permite ca gunoaiele societatilor vecine din catesi patru unghiurile lumii sa s-aseze la noi, prefacerea in fine a acestor elemente in

elemente politice cari au umplut functiile statului si se strecoara in reprezentatiunea nationala, toate acestea dovedesc ca tara noastra nu mai e vechea Romanie, ci e o America orientala deschisa tuturor imigratiunilor[..] Dreptul de-a ne mira l-am pierdut de mult in Romania. Intr-o tara in care un om cu patru clase primare si peste aceasta din fire e marginit e redactor de ziar, deputat, director de Banca Nationala, special intr-ale drumului de fier si curand ministru de finante, intr-o tara in care mucenicul Simeon e un om caruia nu i se poate imputa nimic, unde procurele false ca si falsele carti de alegator joaca rolul de capetenie pentru inaintarea oamenilor, unde merit, stiinta, caracter nu sunt nimic, tripotajul, pisicherlacul si hatarul tot, in o asemenea tara omul e redus a constata istoriceste ceea ce se intampla, a se indigna din cand in cand, a rade mai adeseori, dar a se mira de ceva nu mai are dreptul. Putine avem de zis ca concluziune la o polemica cu mult prea lunga pentru obiectul ei.Tara care, prin aplicarea institutiilor ei, incurajeaza ignoranta, neconsecuenta, lipsa de caracter, ba le decoreaza chiar, dovedeste ca e in descompunere deplina[...]Inaintea negrei strainatati care impanzeste tara cad codrii nostri seculari si, impreuna cu ei, toata istoria, tot caracterul nostru. Moartea, decresterea populatiei indeplineste apoi restul: starpirea fizica a neamului romanesc.[...]Izvorul intaritor al istoriei nationale, iubirea de limba, de datin si de popor sunt inlocuite la tinerime si ceilalti prin romane frantuzesti si cantarete pribege ale cafenelelo strainatatii. Un aer bolnavicios de coruptie, de frivolitate, de castig fara munca a cuprins plebea noastra rosie si infecteaza chiar sfera ce ramasese neatinsa de acest spirit. A crede ca o reactie puternica, in sensul national si istoric al cuvantului, ar mai fi cu putinta la noi in tara, ar insemna a se face jertfa unei deserte iluzii. Patriotismul, cu toate acestea, nu este iubirea taranei, ci iubirea trecutului. Fara cultul trecutului nu exista iubire de tara. Azi e constatat ca, din momentul in care imparatii au inceput a inlocui prin oameni noi pe senatorii Romei, in care traditiile si cultul trecutului se intrupasera, Roma a mers spre cadere. Cazul Romei nu numai ca nu e izolat, dar nu sufera nici esceptie macar!

Ziarul Timpul, 23 iunie 1879

Aproape absolut nimic nu se produce in adevaratul inteles al cuvantului in tara aceasta decat pe taramul agricol; in cea mai mare parte, agricultura noastra se lucreaza intr-un chip cu totul rudimentar, iar productia noastra atarna mai mult de la bunavointa cerului. Taranii, populatie in adevar romaneasca, lucreaza pamantul si dau singura productie reala in aceasta tara, pe cata vreme restul locuitorilor, cei din orase si targusoare, populatie amestecata din curcituri asimilate romanilor, din straini neasimilati si neasimilabili, fac negustorie, specula, camata, ocupa miile de functii publice, traiesc din ghesefturi si din politica. Chipul unui taran roman, trait in aer liber, seamana cu al uvrierului stors de puteri in umbra fabricilor. Cine a umblat prin satele noastre a putut constata ca d-abia din trei in trei case se gaseste o familie care sa aiba un copil, cel mult doi. Aceasta populatie, pe langa toate necazurile ei, mai are unul ce pune varf la toate:administratia.

De Dumnezeu nu mai are nicio teama muncitorul de la tara, pentru ca Dumnezeu l-a parasit, pentru cine stie ce pacate, in mana acestei administratii, compusa in cea mai mare parte din haitele de cafenegii, din strengarii si necapatuitii de prin targuri. Aceasta corporatie nedreptateste, batjocoreste si jefoaie pe taran fara nicio mila; sunt membri in aceasta onorabila corporatie al carora numai numele baga in nabadai sate intregi. In orase ne prieste foarte bine: in numele libertatii se face camata fara margine; in numele egalitatii deschidem bratele tuturor elementelor stricate pe care le rejecteaza chiar si societatile ipercivilizate, in numele natiunii romane, facem politica radicala, aspirand la o republica, ba chiar la mai multe. Toata mizeria noastra publica o imbracam in formele poleite ale unei civilizatii calpe, precipitarea noastra spre fundul raului o numim progres, fierberea unor elemente necurate si lupta lor cu elementele ce au mai ramas inca sanatoase in tara se numeste politica. Acela ce cuteaza a se revolta fata ca aceasta stare de lucruri, acela care indrazneste sa arate ca formele poleite invelesc un trup putred, ca progresul nostru ne duce la pierzare, ca elementele sanatoase trebuie sa se conjure si sa faca o lupta suprema pentru mantuirea acestei tari este denuntat opiniei publice de catre negustorii de principii ca barbar, ca antinational, ca reactionar. Ramane insa de dezlegat o cestiune cu mult mai grava si mai grabitoare, anume cestiunea vietii noastre publice, cestiunea daca trebuie sa urmam calea pe care ratacim de atata vreme sau daca trebuie sa mai putem apuca pe calea cea adevarata. Vom fi un stat independent, cum vom face uz de aceasta independenta, aceasta e cestiunea cea mare.

Acesti netrebnici care ne conduc, Ziarul Timpul 1877

Ce caut aceste elemente nesnatoase n viaa public a statului? Ce caut aceti oameni care pe calea statului voiesc s ctige avere i onori, pe cnd statul nu este nicaieri altceva dect organizarea cea mai simpl posibil a nevoilor omeneti? Ce sunt aceste ppui care doresc a trai fr munc, fr tiin, fr avere motenit, cumulnd cte trei, patru nsrcinri publice dintre care n-ar putea s mplineasc nici pe una n deplina contiin? Ce cuta d. X profesor de universitate, care nu tie a scrie un ir de limb romneasc, care nare attea cunotine pozitive pe cte are un nvtor de clase primare din rile vecine i care, cu toate acestea, pretinde a fi mare politic i om de stat? Ce caut? Vom spune noi ce caut. Legile noastre sunt strine; ele sunt fcute pentru un stadiu de evoluiune social care n Frana a fost, la noi n-a fost nc. Am facut strane n biserica naionalitii noastre, neavnd destui notabili pentru ele, am durat scaune care trebuiau umplute. Nefiind oameni vrednici, care s constituie clasa de mijloc, le-au umplut caraghioii i haimanalele, oamenii a caror munc i inteligen nu pltete un ban rou, strpiturile, plebea intelectual i moral. Arionii de tot soiul, oamenii care risc tot pentru c n-au ce pierde, tot ce-i mai de rnd i mai njosit n oraele poporului romnesc. Cci, din nefericire, poporul nostru st pe muchia ce desparte trei civilizaii deosebite: cea slav, cea occidental i cea asiatic i toate lepdturile Orientului i Occidentului, greceti, jidoveti, bulgareti, se grmdesc n oraele noastre, iar copiii acestor lepdturi sunt liberalii notri. i, cnd loveti n ei, zic c loveti n tot ce-i romnesc i c esti ru romn Liberalii sunt smntna i temeiul Romniei, noi suntem nite rmie din vechile

populaiuni autohtone, care nu merit s fie bgate n seam. De! iertai-ne, boieri Arioneti i Caradeti, c ni s-a prut i nou, biet, c trim n ara noastr i avem de zis o vorb. Iertai-ne pentru c nu bgasem de seam c suntem n Bulgaria, iertai-ne apoi c n-am voit s ne batem pentru bieii greci i bulgari. Dar acum, de ne vei fi iertat sau nu, s stm de vorb gospodrete i s v ntrebm ce poftii d-voastr? i, ca s tim c avei dreptul de a pretinde, s ntrebm ce producei? Artai-ne n Adunrile d-voastr pe reprezentanii capitaliilor i fabricelor mari, pe reprezentanii clasei de mijloc care s se deosebeasc de fabrica de mofturi ale Telegrafului, i ale Romnului i de fabrica d-voastr de palavre din Dealul Mitropoliei? Ciudat ar, ntr-adevr! Pe cei mai muli din aceti domni statul i-a crescut, adic i-a hranit prin internate, ca dup aceea s-i ctige, printr-un meteug cinstit, pinea de toate zilele. Dar statul a ajuns la un rezultat cu totul contrar. Dupa ce aceti domni i-au mntuit aanumitele studii, vin iar la stat i cer s-i cptuiasc, adic s-i hrneasc pn la sfritul vieii. Dar nu-i numai atta. Domnia lor vor s fac pe boierii. 34500 de franci pe lun nu-i linitesc i nu-i fac s se puie pe munc pentru a deveni folositori naiei de pe spinarea creia triesc. Sunt nscui pentru lucruri mai nalte, pentru deputii, ministerii, ambasade, catedre de universitate, scaune n Academie, tot lucruri mari la care cinstiii lor prini, care vindeau brag i rahat cu ap rece sau umblau cu patrafirul i sfistocul din cas-n cas, nici nu visaser i nici naveau dreptul s viseze, cci nu dduser natere unor fei-frumoi cu stele-n frunte, ci unor biei groi la ceaf i trzii la minte, de rnd, adesea foarte de rnd. Cci, din dou una: sau aceti oameni sunt toi genii i, prin calitatea muncii lor intelectuale, merit locul pe care-l ocup, sau, neproducnd nici o valoare, nereprezentnd nici un interes general dect pe al stomacului lor propriu, trebuie rempini n ntunericul ce li se cuvine. rani? Nu sunt. Proprietari nu, nvaai nici ct negrul sub unghie, fabricani numai de palavre, meseriai nu, breasl cinstit n-au, ce sunt dar? Uzurpatori, demagogi, capete dearte, lenei care triesc din sudoarea poporului fr a o compensa prin nimic, ciocoi boieroi i fudui, mult mai nfumurai dect cobortorii din neamurile cele mai vechi ale rii. De acolo pizma cumplit pe care o nutresc aceste nuliti pentru orice scnteie de merit adevrat i goana nverunat asupra elementelor intelectuale sntoase ale rii, pentru ca, n momentul n care s-ar desmetici din beia lor de cuvinte, s-ar mntui cu domnia demagogilor. ntr-adevr, cum li s-ar deschide oamenilor ochii cnd unul le-ar zice: Ia stai, oameni buni! Voi pltii profesori care nici v nva copiii, nici carte tiu; pltii judectori nedrepi i administratori care v fur, cci nici unuia dintr-nii nu-i ajunge leafa. i acetia v ameesc cu vorbe i v mbat cu ap rece. Apoi ei toi poruncesc i nimeni n-ascult. Nefiind stapn care s-i ie n fru, ei i fac mendrele i v srcesc, crendu-i locuri i locuoare, deputii, primrii, comisii i multe altele pe care voi le pltii pein, pe cnd ei nu v dau nimic, absolut nimic n schimb, ci din contr v mai i dezbrac, dupa ce voi i-ai nolit. N-ar fi mai bine ca s stapneasc cei ce n-au nevoie de averile voastre, avnd pe ale lor proprii? Sau cel puin oameni care, prin mintea lor bine aezat, v pltesc ce voi cheltuii cu dnii? De aceea, alungai turma acestor netrebnici care nu muncesc nimic i n-au nimic i vor s

triasc ca oamenii cei mai bogai, nu tiu nimic i vreau s v nvee copiii, i n-au destul minte pentru a se economisi pe sine i voiesc s v economiseasc pe voi toi.