Ambalaje si design: Sticla

1.Definirea si clasificarea ambalajelor

Odata cu dezvoltarea si diversificarea productiei de bunuri, asistam la evolutii spectaculoase si in domeniul productiei de ambalaje, caruia li se impun cerinte din ce in ce mai complexe. Din punct de vedere tehnic, ambalajul este definit ca un ansamblu de materiale, destinat protectiei calitatii si integritatii produselor si facilitarii operatiilor de circulatie a marfurilor. Din punct de vedere economic, ambalajul poate fi apreciat ca un produs dinit oarecare, obtinut in urma unor eforturi materiale, financiare, etc. Corespunzator STAS 5845/1-1986, ambalajul este considerat un mijloc (sau ansamblu de mijloace) destinat sa cuprinda sau sa inveleasca un produs sau un ansamblu de produse, pentru a le asigura protectia temporara din punct de vedere fizic, chimic, mechanic, biologic in scopul mentinerii calitatii si integritatii acestora in starea de livrare, in decursul manipularii, transportului, depozitarii si desfacerii pana la consummator sau pana la expirarea termenului de valabilitate; aceeasi sursa defineste ambalarea ca fiind operatie, procedeu sau metoda prin care se asigura cu ajutorul ambalajului, protective temporara a produsului, in decursul manipulatii, transportului, depozitarii, vanzarii, contribuind si la inlesnirea acestora pana la consumare sau pana la expirarea termenului de valabilitate. In ceea ce priveste clasificarea ambalajelor utilizate pentru produsele alimentare, aceasta poate fi facuta dupa mai multe criterii: 1.Dupa natura materialului din care sunt realizate: ambalaje din hartie si carton; ambalaje din lemn; ambalaje din metal; ambalaje din materiale plastice; ambalaje din materiale textile; ambalaje din materiale complexe. 2.Dupa forma de prezentare: lazi (L), cutii (C), pungi (P), saci (S), borcane (B), butelii (BT), flacoane (F), tuburi (T), bidoane (BD), canistre (CS), caserole (CA). 3.Dupa domeniul de utilizare: ambalaje de transport terestru, maritim sau aerian (AT); ambalaje de prezentare si desfacere (APD). 4.Dupa modul de circulatie: ambalaje refolosibile (AR); ambalaje nerefolosibile (ANR). 5.Dupa relatia cu mediul ambiant: ambalaje biodegradabile (AB); ambalaje care nu sunt biodegradabile (ANB). Dintre principalii factori care trebuie avuti in vedere pentru alegerea ambalajului optim mentionam: - caracteristicile produsului care se ambaleaza; - conditiile de transport si manipulare, cu influentele si solicitarile care intervin; - caracteristicile si aptitudinile materialelor de ambalaj; - metoda de ambalare; - cheltuielile ocazionate de realizarea si transportul ambalajelor.

2.Functiile ambalajelor

In epoca moderna circulatia marfurilor fara ambalaj este aproape de neconceput, discutandu-se tot mai mult de sistemul biocomponent produs-ambalaj (la nivel mondial aproximativ 99% din productia de marfuri este ambalata) si rolul sau in economia moderna. Ambalajul ca insotitor al marfii pe tot circuitul producator-consumator, trebuie sa indeplineasca o multitudine de cerinte, grupate in literatura de specialitate in trei functii principale:conservarea si protectie a calitatii produselor; manipularea, transportul si depozitarea; promovarea produselor.

2.1.Functia de conservare si protectie a calitatii produselor alimentare

Rolul primordial al ambalajelor este cel de protectie a produselor si de asigurare a celor mai bune conditii pentru mentinerea valabilitatii lor. Aceasta functie vizeaza in principal doua aspecte: a)Conservarea produsului prin protectie fata de factorii externi, aflati in mediul inconjurator, cum sunt: factori fizici (umiditatea relativa a aerului, particulele de praf din atmosfera, lumina, temperatura), factorii chimici si fizico-chimici (aer, apa, oxigen, CO2 etc.), factorii biologici (microorganisme, insecte, etc.). Pe langa actiunea lor directa, acesti factori pot actiona si indirect creand conditii favorabile pentru actiunea nociva a unor factori interni in masa produsului. Din punct de vedere fizic ambalajul trebuie sa protejeze produsul de socurile mecanice care lar putea deforma, comprima, tasa, etc. De asemenea, el trebuie sa actioneze ca o bariera, stopand sau diminuand la limite normale patrunderea luminii, temperaturii sau a altor agenti fizici care ar putea conduce la deteriorarea insusirilor calitative ale produselor. Din punct de vedere chimic si fizico-chimic este foarte important ca produsul sa nu intre in contact cu substante chimice agresive cum sunt H2 , NH3 , CO2 , SO2, prin intermediul vaporilor, gazelor produse de substantele volatile (hidrocarburi, fum, prafuri, etc.). In acest caz, rolul de bariera vizeaza si transferul gazos din interior catre exterior pentru a evita pierderea aromelor specifice produsului, deshidratarea acestuia, pierderea gazelor introduse in ambalaj in scopul conservarii produselor, etc. Protectia biologica vizeaza mentinerea calitatii igienice si microbiologice a produselor alimentare. In acest scop, ambalajele trebuie sa impiedice stat patrunderea microorganismelor existente in atmosfera sau care pot fi preluate la contactul cu anumite suprafete, persoane, etc., cat si crearea conditiilor favorabile aparitiei si dezvoltarii germenilor patogeni. b)Pastrarea intacta a calitatii si cantitatii produselor ambalate. Unii compusi din structura produselor pot intra in reactii chimice nedorite cu diferite substante din compozitia ambalajelor. De aceea, alegrea materialelor din care sunt confectionate ambalajele aflate in contact direct cu produsul prezinta o deosebita importanta in cazul produselor alimentare. Ea trebuie sa tina cont de tipul produsului (starea de agregare, coeziune, etc.), de chimismul propriu (se aleg materiale inerte chimic fata de produs si mediu) si de tehnologia de conservare aplicata inainte sau dupa ambalare (pasteurizare, sterilizare, congelare). Legislatia europeana si nationala contine prevederi concrete referitoare la proprietatile ambalajelor care vin in contact cu alimentele. Materialele cin care sunt confectionate acestea trebuie sa fie stabile din punct de vedere fizico-chimic, nepermitand eliberarea unor molecule care pot trece in produs. Transferul nedorit de substante din ambalaj in continutul produsului se poate produce atunci cand raman molecule libere dim masa materialului de ambalaj. De asemenea, ambalajul nu trebuie sa influenteze caracteristicile organoleptice ale produsului alimentar. De exemplu ionul de cupru prezent in vasele de arama coclita grabeste oxidarea
2

vitaminei C si a grasimilor. Tot in scopul evitarii formarii substantelor nedorite, aplicarea desenelor pe ambalaje se face pe partea care nu intra in contact cu produsele. Ambalajele trebuie folosite in scopul declarat deoarece anumite modificari de continut in structura produsului pot influenta contactul cu ambalajul. De exemplu, introducerea unor bauturi cu o concentratie alcoolica mai mare decat cea pentru care sunt concepute recipientele poate genera anumite reactii produs- ambalaj nedorite. Normativele in vigoare interzic folosirea pentru ambalaje a hartiei din deseuri; din categoria maselor plastice sunt acceptate policlorura de vinil (PVC) si polistirenul, iar ambalajele metalice trebuie vernisate pentru a evita coroziunea. Ambalajul trebuie sa protejeze produsul si impotriva pierderilor cantitative produse prin evaporare, pulverizare, frecare, etc.

2.2. Functia de transport- manipulare stocare

Aceasta functie are ca scop facilitarea transportului, manipulatii, stocarii si distributiei produselor. In timpul manipularii, sistemul bicomponent produs ambalaj este supus unui numar destul de mare de operatii care contribuie substantial la cresterea cheltuielilor, motiv pentru care s-a impus rationalizarea operatiunilor din circuitul tehnic al marfurilor. Ambalajul trebuie sa permita adaptarea introducerii produselor la viteza masinilor si a benzilor de lucru precum si deplasarea in diverse planuri, intoarceri, etc., fara rasturnari sau stopari pe benzi sau utilaje de lucru. De asemenea, proiectarea ambalajelor trebuie sa aiba in vedere faciliatea accesului la produs, simplificarea controlului, inventarului, receptiei, stampilarii, marcarii, etc. Precum si stocarea in diverse sisteme fara rasturnari. Ambalajul influenteaza in mod substantial cheltuielile de transport, prin forma, greutate si volum propriu (mai mult sau mai putin corelat cu volumul produsului). Asadar, pe langa protectia fizica pe care trebuie sa o asigure produsului pe timpul transportului, ambalajul trebuie sa raspunda in aceasta etapa si unor cerinte de economicitate. Forma si marimea ambalajelor utilizate pentru transport si depozitare trebuie sa perimta stivuirea usoara a acestora in depozite precum si manevrarea lor cu mecanisme speciale; pe perioada depozitarii ambalajele trebuie sa protejeze produsele prin preluarea presiunii rezultate in urma operatiei de stivuire. Ambalajul de depozitare trebuie sa permita pe suprafata sa semne avertizoare si inscrisuri referitoare la conditiile de depozitare, indicatiile de stivuire si eventualele precautii de manipulare.

2.3. Functia de promovare a produselor alimentare

In conditiile economiei de piata, ambalajul a devenit un instrument de marketing foarte eficient. Ambalajul modern nu se mai limiteaza doar la protejarea produsului ci constituie un mijloc de comunicare intre produs si client devenind un element strategic al intreprinderii pentru comercializarea produselor proprii. Pentru a indeplini acest rol de intermediar, ambalajul trebuie sa asigure o informare cat mai completa a produsului respectiv, contribuind la cresterea sentimentului de incredere in calitatea oferita de producator. Un ambalaj estetic si care este purtatorul unor informatii utile despre produs (caracteristici, mod de utilizare, termen de valabilitate, etc.) atrage atentia cumparatorilor si favorizeaza luarea deciziei de cumparare. In conditiile comercializarii prin autoservire ambalajul individual (de prezentare) specific celor mai multe produse alimentare, este expus pe rafturi si gondole preluand arta vanzatorului vanzator mut si actionand ca factor psihologic asupra cumparatorilor potentiali prin stimularea vanzarilor catre acestia. Asa cum se spune ca haina face pe om si ambalajul contribuie la formarea primei impresii despre produs transformandu-se intr-un suport al
3

publicitatii la locul de vanzare. Mai mult exista destul de multe persoane care atunci cand achizitioneaza un produs au in vedere si posibila reutilizare a ambalajului deci un dublu beneficiu pentru aceeasi suma de bani. Pentru indeplinirea functiei de promovare a produselor si implicit de crestere a volumului vanzarilor, ambalajul trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: - sa atraga atentia cumparatorului potential care trebuie sa identifice in mod clar si spontan produsul si marca; - sa fie usor de recunoscut prin forma, grafism, culoare, vizibilitate, lizibilitate sugerand o idee precisa despre produs; in momentul vizualizarii produsului cumparatorul sesizeaza mai intai culoarea, apoi desenul si marca; in cazul marfurilor alimentare culoarea predominanta a ambalajului este bine sa fie asociata cu anumite caracteristici ale produsului (de ex: culoarea albastra este asociata cu racoarea, cu prospetimea); grafica trebuie sa fie simpla, expresiva, compatibila cu produsul reprezentat; forma ambalajului trebuie sa tina cnt si de modul de utilizare (consum) al produselor, conditiile de pastrare modul de recuperare al ambalajului; - sa permita situarea produsului in grupa de referinta careia ii apartine cat si in universul specific marcii al carui purtator este; - schimbarea ambalajului trebue sa contribuie la cresterea increderii clientilor traditionali, atragand totodata noi consumatori; de ex: schimbarea ambalajului pentru nectarul Prigat (comercializat anterior in Tetra Pak), respectiv sticla cu capac nereturnabil care conform unui studiu de piata a contribuit la cresterea volumului vanzarilor de la 8 24% intr-un singur an; - sa puna in valoare caracteristicile principale ale produsului pentru a fi usor deosebit de celelalte produse similare; - sa existe o perfecta concordanta in ceea ce prezinta si ceea ce contine, pentru a nu induce in eroare cumparatorul; - sa nu creeze impresia unei cantitati mai mari la cumparare; - sa fie purtator clar al marcii, etichetelor, textelor explicative, pretului si imaginii produsului pentru a realiza o buna si facila comunicare cu potentialul cumparator; - sa fie adaptat vanzarii de masa, in cazul produselor oferite prin servire libera; - cantitatea ambalata este bine sa fie dozata in functie de periodicitatea consumului (portiei zilnice, saptamanale sau lunare) si numarul persoanelor (cantitatea consumabila de catre o persoana sau de catre o familie); - sa faciliteze transportul; - sa fie comod de utilizat (de ex: sistem de deschidere eventual si reinchidere simplu, sa aiba un coeficient de greutate corespunzator); - sa ramana in stare functionala sau sa fie usor de pliat sau reciclat ecologic dupa utilizare.

3.Materiale utilizate pentru confectionarea ambalajelor

3.Sticla
Sticla este unul din materialele clasice folosite la realizarea ambalajelor sub forma de pahare, borcane, butelii, flacoane, etc., pentru produse alimentare lichide, pastoase si chiar pentru cele solide.Este cel mai vechi material folosit. In general, ambalajele de sticla sunt preferate de consumatori datorita unor foctori psihologici. Astfel recipientele de sticla dau senzatia de curatenie, de neutralitate completa fata de continut si de perfecta impermeabilitate fata de factorii externi, adica asigura o foarte buna protectie alimentelor.
4

Ambalajele pe care le prezinta o recomanda ca material ideal pentru scopul mentionat, astfel: - este un material igienic, usor de spalat, dezinfectat si sterilizat; - este transparenta, permitand vizualizarea produsului de catre consumator; totodata poate fi si colorata in cazul in care produsul necesita protectie impotriva radiatiilor luminoase; - nu influenteaza caracteristicile organoleptice ale produselor; - nu permite patrunderea vaporilor, gazelor, lichidelor; - este inerta din punct de vedere chimic, neexistand riscul declansarii unor reactii chimice la contactul cu constituentii produsului; - rezista bine la presiuni interne ridicate, fiind recomandata pentru ambalarea sampaniei, cidrului etc.; - materia prima folosita la obtinerea sticlei este relativ ieftina si suficienta. Datorita greutatii mari si rezistentei slabe la socurile mecanice si termice, sticla este concurata puternic de materialele celulozice, plastice si metalice. Cu toate acestea ultimele realizari ale tehnologiilor de fabricatie (sticla ultrausoara, subtire, rezistanta la socuri termice si incasabila) deschid noi perspective ale utilizarii sale ca material de ambalare. Incepand cu anul 1998, firmele de renume pe piata berii din tara noastra (Ursus,Effer Brewery, Brau Union, Interbrew) au trecut la inlocuirea vechii sticle universale EURO cu sticla NRW (denumirea provenita de la regiunea Nordrhein Westfalen din N-V Germaniei), produsa conform standardului german. Pe langa disign-ul sau elegant sticla are o compozitie mai rezistanta la spargere sau zgarieturi, procesul de igienizare poate fi controlat electronic si ceea ce este deosebit de important, permite optimizarea procesului de pasteurizare a berii avand o rezistenta foarte buna la temperaturi ridicate.

3.1.Proprietati
Sticla este o substanta obtinuta din topituri subracire al caror component principal este SiO2 celalalte componente fiind in majoritatea oxizi: MgO, Al2O3, Fe2O3, CaO, BaO, etc. Component Dioxid de siliciu Oxid de calciu Oxid de sodiu Oxid de magneziu Oxid de aluminiu Oxid de potasiu Altele Tabel 1. Continutul in componente al sticlei. Desi concurata cu materialele plastice, sticla isi mentine locul in productia de ambalaje datorita calitatilor sale: - este rezistenta la actiunea acizilor si a bazelor, fiind chimic inerta fata de produsele alimentare; - este impermeabila la gaze, vapori si lichide; - nu are miros si nu retine mirosuri; - este rigida;
5

% masa 74,0 11,1 11,0 1,8 1,1 0,5 0,5

- este transparenta; - suporta relativ bine socurile termica la operatiile de pasteurizare sterilizare; - este igienica si poate fi spalata usor; - se poate colora; - se poate inchide ermetic; - poate fi fasonata in diferite forme si dimensiuni; - se poate marca prin gravare, inscriptionare in culori rezistente; - este relativ ieftina; - are rezistenta medie la manipulare. Sticlele se pot fabrica din topituri cu compozitii extrem de variate. Grupa sticlelor silicatice calco-sodice (SiO2-CaO-Na2O) cuprinde aproape toate sticlele de larg consum, inclusiv sticlele de ambalaj, avand cele mai ieftine materii prime: nisipul, calcarul si soda. Din punct de vedere al ambalarii in sticla acest material are cateva caracteristici principale: culoarea, fragilitatea, rigiditatea, rezistenta chimica, rezistenta la presiunea interna la incalzire si greutatea ambalajului. Datorita faptului ca sticla este un material energofag este bine ca proportia de sticla reciclata sa fie cat mai mare.

3.1.1.Culoarea
Sticla este in general transparenta, gradul de transparenta depinzand de grosimea acesteia. Transparenta este un factor important ce influenteaza vanzarile produselor alimentare, mai ales la autoservire unde cumparatorul vede de aproape produsul. Culoarea sticlei folosite la ambalarea produselor alimentare se realizeaza pentru imbunatatirea modului de prezentare al produsului dar mai ales pentru a preveni efectele nocive ale luminii. Astfel sticla alba incolora sau semialba permite trecerea intr-o oarecare masura a razelor ultraviolete pe cand sticla silico-cloco-sodica sau cu continut de oxid de cobalt, sulfat de cadmiu si oxid de cesiu la o grosime de 2-3 mm le absorb in totalitate.

3.1.2.Fragilitatea
Este proprietatea sticlei de a se sparge sub actiunea socurilor mecanice, fara a suferi in prealabil deformari plastice. Omogenitatea si calitatea suprafetei sunt factori importanti ce determina fragilitatea sticlei. Rezistenta la soc este un factor important pentru durata de viata a unui ambalaj de sticla, in mod special in timpul umplerii dar si in timpul distributiei si depozitarii. In timpul umplerii spargerile pot avea efecte semnificative daca produsul ce se ambaleaza este scump. Un pericol foarte mare il reprezinta aschiile de mici dimensiuni ce pot aparea in procesul de imbuteliere care pot ajunge in interiorul ambalajului si cu usurinta la consumare in interiorul corpului uman. De aceea se iau masuri de reducere a socurilor pe linia de imbuteliere efectuandu-se lubrifierea liniei de transport, introducerea de amortizoare, etc. Testarea la lovire se realizeaza cu un aparat numit Impact Tester (AGR) care are un pendul cu masa de 0,94 kg si o lungime de 275 mm, bila de la capatul liber al pendulului avand un diametru de 55 mm cu care se loveste un ansamblu format din doua sticle.

3.1.3.Rigiditatea

Pentru anumite produse rigidiatea sticlei este un dezavantaj (pentru produse pastoase) dar in majoritatea cazurilor rigiditatea este un avantaj al sticlei. Aceasta faca ce maipularea pe linia de umplere sa fie facila si important este si aspectul ca sticla isi pastreaza forma pe tot parcursul lantului de comercializare.

3.1.4.Rezistenta chimica
Sticla este cunoscuta ca un material deosebit de rezistent chimic, fiind posibila utilizarea ei in contact cu cele mai variate substante. Evident insa sticla indiferent de compozitie, nu este absolut inerta din punct de vedere chimic, dar ea nu este afectata si nu afecteaza marea majoritate a produselor alimentare. In functie de compozitia chimica rezistenta chimica a sticlei este variabila, fiecare compozitie fiind indicata pentru un anumit grup de produse. In urma atacului chimic, se formeaza o pelicula fina care nu difera mult de sticla de baza si care are un rol protector.

3.1.5.Rezistenta la presiunea interioara

Este o proprietate importanta pentru ambalarea produselor de genul bauturilor carbogazoase si aerosoli. Sticla este foarte potrivita pentru astfel de produse, desi se intampla ca unele recipiente sa se sparga. Aceasta se datoreaza fisurilor aparute in faza de formare sau determinate de frecarile din timpul utilizarii si manipularii. Forma ideala pentru a rezista la presiunea interioara este cea sferica dar aceasta forma nu este potrivita pentru ambalaje. O alta forma care rezista la presiuni interioare este cea cilindrica, cea mai larg raspandita in domeniul ambalarilor in sticla. Testarea la presiunea interioara se poate face cu o serie de aparate performante: - Bottle Pressure Tester (AGR); - Ramp Pressure Tester (AGR): Borchard, Haffmans, etc.

3.1.6.Rezistenta la incalzire
Rezistenta la incalzire este o proprietate importanta in mai multe domenii ale ambalarii. Pentru ca sticla reziste la temperaturi de pana la 500 0C ea este adecvata oricarui tip de ambalare: - umplere la cald; - sterilizare in ambalaj; - sterilizarea ambalajelor goale si umplerea ulterioara. Umplerea la cald poate fi necesara daca produsul este vascos la temperaturi normale sau pentru pastrarea sterilitatii lui. Temperaturile de umplere nu depasesc 100 0C si pot fi chiar mai joase. Spre deosebire de alte materiale, cum ar fi cele plastice care chiar daca nu se topesc se pot deforma, sticla isi mentine forma la incalzire. Sterilizarea (pasteurizarea) in ambalaj este tipica pentru ambalaje de sticla la conservarea sucurilor de legume si fructe sau pentru bere. Sterilizarea ambalajelor goale se poate realiza si cu ajutorul aburului sau a apei fierbinti si prin incalzire in cuptoare. Se aplica mai ales ambalajelor recirculabile care se sterilizaeza inainte de reumplere. Chiar daca rezista la temperaturi de pana la 500 0C trebuie avut in vedere socul termic la modificarea brusca a temperaturii. Efectul acestor modificari este minim daca ambele suprafete ale ambalajului de sticla sunt incalzite sau racite simultan. Grosimea ambalajului de sticla are un rol important in determinarea tensiunilor induse.
7

Forma sticlei influenteaza rezistenta la socul termic, tensiunile fiind mai mari in zona de langa baza ambalajului si peretele lateral fapt ce impune ca raza de racordare da fie cat mai mare.

3.1.7.Greutatea
Este cel de-al doilea dezavantaj al sticlei. Desi greutatea a fost mult redusa de-a lungul anilor, aceasta depaseste greutatea unei butelii de material plastic.

4.Formarea ambalajelor de sticla

Ambalajele de sticla se pot grupa in doua mari categorii: - cu gat ingust (diametru interior sub 30 mm) butelii pentru ambalarea lichidelor; - cu gat larg borcane pentru ambalarea produselor semilichide sau solide. Forma si dimensiunea ambalajelor sunt determinate atat de natura produsului ce se ambaleaza cat si de necesitatea de a prezenta acest produs intr-un mod cat mai atragator. Procesul tehnologic de fabricare a ambalajelor de sticla cuprinde: - prepararea amestecului de materii prime; - topirea; - fasonarea; - recoacerea; - inscriptionarea. In vederea obtinerii sticlei, amestecul de materii prime se introduce in cuptor si se topeste la 1500 1600 0C. In timpul incalzirii se formeaza silicati, in topitura dizolvandu-se treptat toate cristalele de SiO2 ramase. Prin ridicarea la suprafata a bulelor de gaz formate in urma reactiilor chimice se produce linistirea si omogenizarea topiturii. Apoi sticla se aduce la temperatura de prelucrare a carei valoare mai scazuta determina cresterea vascozitatii in asa masura incat obiectul obtinut este suficient de rezistent si nu se mai deformeaza sub actiunea propriei greutati. Fasonarea se defineste ca procesul de trecere de la forma lichida a topiturii la cea solida cu obtinerea unui obiect cu deformatia dorita a sticlei pe masura ce racirea inainteaza, astfel incat dupa aceea sa nu mai fie posibila nici o deformare nedorita a produsului. Ambalajele de sticla se obtin prin suflare, plecandu-se de la o picatura de sticla topita din care in prima faza se realizeaza un asa numit balon (preformare) din care se obtine apoi produsul dorit (butelie, borcan) prin insuflare intr-o forma (formare finala). Exista mai multe procedee de fasonare: 1. dubla suflare: la care balonul se obtine prin suflare in forma primara; acest procedeu este preferat pentru producerea buteliilor.

Fig 1. Principiul dublei suflari 1-forma pentru gura; 2-forma primara; 3-fprma finala; 4-palnie de umplere; 5-cap de suflare; 6-fundul formei primare; 7-fundul formei finale; 8-picatura; 9-ambalajul dupa prima suflare; 10-ambalajul dupa a doua suflare. 2. presare suflare: la care balonul este perforat prin presare; se foloseste ;a producerea ambalajelor cu gat larg.

Fig 2. Procedeul presare-suflare 1-forma primara; 2-inelul gatului; 3-picatura; 4-inel de presare; 5-poanson; 6-balon; 7-cap de suflare;8-forma primara; 9-fundul formei finale.

Tipuri de ambalaje de sticla folosite in industria alimantara sunt:

Fig 4. Tipuri de borcane a-borcane de 0,5-0,9 dm3 pentru conserve de legume si fructe;
9

b-borcande de 3-5 dm pentru conserve de legume; c-borcane de 0,2 dm pentru produse destinate copiilor.

Fig 5.Tipuri de sticle a-butelii de bere (500 ml); b-butelii de bere sau de bauturi racoritoare (330 ml); c-butelii pentru bauturi racoritoare sau apa minerala (250 ml); d-butelii pentru sucuri de fructe (700 ml); e-butelii pentru spirtoase (200-700 ml); f-butelii pentru vin (700 ml).

La evaluarea conformitatii cu cerintele privind fabricarea si compozitia ambalajului din sticla, realizata la butelia din sticla pentru bere s-au analizat 7 tipuri de butelii, cu volum util de 0,5 l fabricate in tara sau importate si care au fost preluate din circuitul de utilizare. Ambalajul din sticla cuprinde in afara de butelia din sticla si alte componente cu rol de prezentare a continutului, de redare a unor informatii suplimentare, de asigurarea etanseitatii, etc. Greutatea ambalajului este determinata de greutatea buteliei din sticla care reprezinta 99 % din greutatea totala, in consecinta reducerea greutatiii ambalajului in conformitate cu cerintele Directivei 94/62/CE se poate realiza in principal pe seama reducerii greutatii buteliei de sticla. Analiza conformitatii ambalajelor din sticla introduse pe piata in Romania cu cerintele specifice fabricarii si compozitiei a condus la urmtoarele concluzii: - exista pe piata ambalaje din sticla pentru bere, cu greutati diferite, care indeplinesc functii identice; cele a caror greutate este mai mica (cu cca 10 %) provin din import; - fabricantul autohton are o tehnologie de fabricatie care reprezinta un punct critic din punct de vedere al cerintei de reducere a greutatii; - procesul de ambalare/umplere reprezinta un punct critic din punct de vedere al cerintei de reducere a greutatii; - nu exista probleme legate de cerinta privind continutul de substante periculoase in butelia din sticla pentru bere. Analiza fluxului tehnologic de fabricatie al ambalajului din sticla pentru identificarea solutiilor de prevenire prin reducere la sursa (prin modernizarea si/sau optimizarea unor operatii tehnologice),a condus la identificarea unei solutii alternative la fabricarea ambalajelor din sticla pentru reducerea la sursa. Este vorba de trecerea de la procedeul suflat-suflat la procedeul presat-suflat pentru ambalaje cu gat ingust (Narrow Neck Press Blow) care poate asigura reducerea cu minim 10% a greutatii.
10

Procedeul NNPB permite o distributie mai buna a sticlei in peretii produsului si asigura conditiile pentru eliminarea microfisurilor superficiale de pe suprafata. In acest mod pot fi atinse 2 obiective si anume reducerea greutatii si mentinerea rezistentei mecanice in conditiile unor pereti mai subtiri. Prin utilizarea acestui procedeu se elimina contra-suflarea (una din cauzele defectelor de tip distributie inegala a sticlei in pereti) si se egalizeaza timpii de contact sticla/preforma, sticla/forma finita cu timpul de reincalzire, evitandu-se formarea ondulatiilor in peretii produsului finit prin diminuarea neomogenitatii termice. In perspectiva apropiata principalul fabricant de ambalaje din sticla din Romania are in vedere o investitie majora care va conduce la cresterea cu 40.000 t a productiei de ambalaje din sticla cu care prilej se va moderniza si tehnologia de fabricatie. Ambalajele din sticla nu ridica probleme din punct de vedere al continutul de substante periculoase. Ponderea componentelor (etichete, inscriptionari) care pot contine aceste substante reprezinta sub 1 % din greutatea ambalajului.

5.Evaluarea conformitatii cu cerintele privind caracterul reutilizabil al ambalajului

Evaluarea conformitatii cu cerintele privind caracterul reutilizabil al ambalajului s-a bazat pe procedurile pentru evaluarea conformitatii din SR EN 13429, fiind analizate pe tipuri de material de ambalaj: butelia din sticla pentru bere de 0,5 l, laditele pentru fructe si legume si paletii din lemn, navetele din material plastic pentru industria de panificatie si bauturi si butoaiele metalice pentru bere. Pentru a evalua daca ambalajul poate fi numit reutilizabil in conditiile de utilizare prevazute pentru acesta, este necesar sa se asigure: 1) ca reutilizarea ambalajului este un scop deliberat al celui care ambaleaza/umple; 2) ca ambalajul poate fi reconditionat in mod satisfacator; 3) ca ambalajul poate fi reumplut/reincarcat in mod satisfacator; 4) ca pe pietele pe care furnizorul trebuie sa comercializeze produsul ambalat, exista disponibil un sistem adecvat care ajuta la reutilizare. Ambalaje din sticla Evaluarea conformitatii buteliei din sticla pentru bere de 0,5 l, care reprezinta componenta reutilizabila a ambalajului din sticla pentru bere, a evidentiat faptul ca ea indeplineste cerintele pentru a fi considerata reutilizabila conform SR EN 13429 deoarece: 1) producatorii de bere care ambaleaza produsul in butelii din sticla cu volum util de 0,5l reutilizeaza ambalajul din sticla, pe ambalaj fiind menionata sintagma ambalaj reutilizabil; 2) butelia din sticla pentru bere poate fi golita fara a suferi stricaciuni semnificative care sa o faca sa nu mai poata fi folosita; 3) butelia din sticla poate fi reconditionata (curatata de etichete, spalata) dupa orice standard specificat, cu pastrarea capacitatii de a asigura functia prevazuta (continere, protejare, manipulare, livrare) fara a prezenta risc pentru sanatatea si securitatea persoanelor responsabile cu acest lucru; 4) procesul de reconditionare se desfasoara cu minimizarea impactului asupra mediului; 5) ambalajul poate fi reumplut fara risc pentru integritatea produsului sau pentru sanatatea si securitatea persoanelor responsabile de acest lucru; 6) pe pietele pe care furnizorul trebuie sa comercializeze produsul ambalat este disponibil un sistem de reutilizare;
11

7) sistemul de reutilizare identificat ca fiind corespunzator, in conditii de utilizare reale, este conform cu specificatiile pentru unul din tipurile de sisteme de reutilizare propuse in SR EN 13 429.

5.1.Reutilizarea ambalajelor din sticla

Reutilizarea buteliilor din sticla se practica la ambalarea mai multor categorii de lichide precum apa minerala, bauturile racoritoare si berea. Ambalarea berii se face inca preponderent in ambalaje din sticla (in anul 2005, ponderea a fost de 54 %). Intre cele 10 butelii de sticla pentru bere Tuborg testate in cadrul proiectului, preluate de pe traseul unei rotatii in luna martie 2006, au predominat ambalajele fabricate in 2004 (provenite din import) urmand buteliile fabricate in tara inainte de anul 2003 (cand a inceput n Romania marcarea anului de fabricatie pe butelii). Sistemul de reutilizare practicat de companiile de bere pentru ambalajele din sticla este in circuit inchis. Ambalatorul este proprietarul ambalajului pentru care practica sistemul depozit. La randul sau distribuitorul aplica si el sistemul depozit catre comercianti (pentru vanzarea la raft) sau in circuitul BHR (baruri-hoteluri-restaurante). Afisarea valorii depozitului apare numai la vanzarea in supermarket. Companiile de bere utilizeaza sistemul individual de reutilizare a ambalajelor (folosit de o companie sau pentru o anumita marca a unei companii). Firma care ambaleaza este proprietara desenului produsului si a ambalajului. Exista companii precum producatorul de bere Tuborg care are atat butelia din sticla personalizata cat si ladita din plastic in care sunt ambalate buteliile din sticla. Cele doua ambalaje trebuie tratate ca un singur ambalaj reutilizabil care se reintoarce la acelasi ambalator.

Fig 3. Schema folosirii, refolosirii si reciclarii sticlei

12

6.Solutii de valorificare a deseurilor de ambalaje.

Ambalaje din sticla Inainte de 1990, au functionat in Romania 7 instalatii de preparare a deseurilor de ambalaje din sticla colectate, avand dotare asemanatoare, amplasate in incinta unor fabrici producatoare de ambalaje din sticla. Dintre toate aceste instalatii, proiectate si realizate in Romania, astazi mai este n functiune una singura. Operatiile de prepararea a cioburilor erau impuse de gradul de impurificare al acestora, dependent de modul de colectare, depozitare si transport. Prin preparare, cioburile erau aduse la puritatea si granulometria care le face apte de a fi utilizate in procesul de fabricatie al ambalajelor din sticla. Cioburile transportate de la diferiti furnizori, in vagoane CFR sau auto, se descarcau la utilizator mecanizat sau manual si se preparau prin sortare manuala, spalare, deferizare si macinare. Gradul mare de impurificare cu pamant impunea spalarea cioburilor, epurarea unui volum important de apa inainte de evacuare in sistemele de canalizare si transport la groapa de gunoi a unei cantitati mari de noroi.

6.1.Solutii alternative de preparare a deseurilor de sticla pentru recuperare

Sistemul de reciclare practicat in tarile europene presupune implicarea cetateanului in formarea bancilor de butelii care dau posibilitatea colectarii separate a buteliilor pe culori, in containere speciale amplasate in locuri publice. Colectarea selectiva este primul pas in asigurarea calitatii cioburilor si reducerea cheltuielilor cu tratarea lor. Aceasta presupune educarea cetateanului pentru ca alaturi de sticla sa nu se introduca si alte deseuri si ca buteliile sa fie introduse in containere tinand cont de culoare. Introducerea a 2 sticle verzi la 100 de sticle albe colectate pentru reciclare, compromite calitatea intregului lot de cioburi. In plus este important ca in containere sa se introduca butelia fara etichete, capace, resturi alimentare etc. Spargerile trebuie evitate pe cat posibil. Mentinerea impurificarii cioburilor la un nivel cat mai redus implica depozitare in locuri curate si transportul cioburilor in vehicule curate, acoperite. Tratatarea deseurilor de ambalaje din sticla colectate se bazeaza pe prescriptii tehnice minimale referitoare la calitatea cioburilor preparate, care in 1995 au fost stabilite la nivel european cu obiectivul de a fi aplicate cu o perioada de gratie de 3-5 ani.

Nr.crt. 1 2 3 4 5 6 7 8

Caracteristici Pietre, impuritati ceramice Impuritati metalice magnetice Impuritati metalice non magnetice Impuritati organice Impuritati din material plastic Umiditate Granulometrie > 5 cm < 0,5 cm

UM g/t g/t g/t g/t g/t % % %

Valoare < 50 5 5 < 500 < 100 3 0 max. 5

Tabel 2. Tratatarea deseurilor de ambalaje din sticla colectate se bazeaza pe prescriptii tehnice minimale.
13

Date fiind exigentele de calitate, tratarea cioburilor colectate a devenit un semn de operatii foarte tehnice. Se testeaza calitatea cioburilor brute si celor preparate. Cioburile sunt livrate insotite de un buletin de calitate. Prin comparatie cu instalatiile din Romania se remarca lipsa operatiei de spalare si existenta sortarii materialelor usoare, materialelor nonmagnetice si a sortarii optice. O instalatie de preparare a cioburilor pusa in functiune in Franta in 2002, ocupa o suprafata de 36.000 m2 si are o capacitate de cca 180.000 t/an. Costul investitiei a fost de 7,62 mil.. Instalatia poate realiza ciob preparat de sticla alba, semialba si de o anumita culoare (verde, brun, albastru). In cazul sticlei albe se ncepe cu o sitare care separa cioburile de peste 60 mm de cele cu granulometrie intre 0 si 60 mm. Se face deferizarea si apoi se face o noua sitare unde se separa 3 fractiuni cu granulometrii de 0-7 mm, 7-15 mm si peste 15 mm. Fiecare din aceste fractiuni este supusa separariii magnetice. Urmeza aspirarea materialelor usoare (hartie, materiale organice) si apoi a materialelor nonmagnetice (aluminiu, plumb, staniu). Dupa cea de-a 2 a sitare capacele se elimina in circuit inchis. Cioburile cu granulometrie 0-7 mm, 7-15 mm merg la o noua sitare, pentru a separa tot ce este in domeniul 0-7 mm, pe care masinile care sorteaza optic nu stiu s le trieze. Cioburile cu granulometrie de 7-15 mm si peste 15 mm intra la sortarea optica realizata de 4 masini care separa impuritatile ceramice si alte impuritati care nu se topesc sau nonmetalice care au scapat la sortarea anterioara. Urmeaza o noua sortare optica in care 4 masini separa pietre, portelan, vitroceramica si sticla alba. Sticla alba mai trece pe la o nou sortare optica pe 2 masini amplasate in cascada. Procesarea cioburilor pe o astfel de instalatie conduce la un cost de 21-23 /tona. Principalul utilizator de deseuri de ambalaje din sticla din Romania a folosit in anul 2005 cca 19.000 tone cioburi de la terti, preponderent cioburi albe (58 %). El ar putea absorbi chiar cantitati mai mari (cu atat mai mult cu cat se preconizeaza o crestere a capacitatii de sticlarie de ambalaj cu circa 40.000 t/an) dar cioburile asa cum se colecteaza in prezent si cum pot fi prelucrate in fabrica conduc deseori la probleme de calitate (incluziuni de material netopit etc) care diminueaza economiile provenite din reducerea consumului de resurse (materii prime, energie). Pentru reciclarea deseurilor de ambalaje din sticla trebuie pusa in functiune o instalatie competitiva de preparare a cioburilor care sa aiba statut de independena fata de fabricantul de ambalaje din sticla. Foarte importanta este alegerea corecta a capacitatii astfel ca ea sa poata fi utilizata in cat mai mare masura. In acelasi timp trebuie ca pretul cioburilor preparate sa se situeze sub pretul amestecului de sticla din materii prime primare. Acest deziderat va fi mai greu de obtinut pana cand colectarea selectiva va fi bine pusa la punct si populatia educata sa faca acest lucru. Din acest motiv poate fi urmat exemplul din Germania unde cu ceva timp in urma prepararea cioburilor era subventionata partial de stat. Fiecare tona de cioburi utilizata conduce la economisirea a 1,2 t materii prime primare (preponderent minerale naturale). Economia de resurse inseamna in acest caz si mai putine interventii nedorite in peisaj. Economia de energie poate ajunge pana la 35 % in cazul unor cuptoare performante. O instalatie performanta de preparare a cioburilor colectate ar oferi fabricantului de ambalaje din sticla un produs care sa raspunda normelor de calitate mentionate deja, cu o compozitie medie si granulometrie cunoscuta. Toti cei care utilizeaza amblaje din sticla si sunt potentiali furnizori de deseuri de ambalaje pentru preparare trebuie sa respecte anumite norme legate de colectarea si depozitarea acestor deseuri pentru ca impurificarea sa fie cat mai mica si sa se reduca astfel costurile de preparare.

14

7.Analiza tehnico-economica
Ambalaje din sticla Concluziile rezultate din analiza economica pentru ambalajele din sticla sunt: Adaptarea la cerintele Directivei 94/62/EC in ceea ce priveste ambalajele din sticla implica costuri care nu sunt intotdeauna sub nivelul beneficiilor in diversele etape ciclului de viata analizat; In cazul implemetarii tehnologiei de fasonare presat suflat care permite inscrierea in cerintele esentiale legate de fasonare beneficiile estimate, rezultate din diminuarea consumului de materii prime, energie si a cantitatii de emisii, depasesc costurile estimate cu implementarea noii tehnologii; Analiza cost/beneficiu pentru reutilizarea buteliilor versus butelii de unica folosinta este favorabila reutilizarii in ipoteza analizata de transport pe distanta de 100 km pentru reintoarcerea buteliilor din sticla la cel care executa umplerea; Costurile legate de valorificarea deseurilor de ambalaje din sticla ca material depasesc cu 12,5 % beneficiile care rezulta din reciclarea acestora.

STIATI CA ?????

Ambalajele de sticla se obin din dioxid de siliciu in amestec cu silicati ai unor metale. Sticla este un material amorf, fara punct de topire definit, si se poate recicla la infinit. STICLA:

Sticla are nevoie de 1 milion de ani pentru a se descompune in bucatele mici? Sticla poate fi reciclata la nesfarsit fara sa isi piarda din calitati? Cioburile de sticla constituie un material de inlocuire a materiilor prime? Producerea unui borcan din sticla reciclata se face cu mai putin consum de energie? In fiecare luna oamenii arunca sufiente sticle si borcane incat sa umple un zgarie-nori? Toate acestea ar putea fi reciclate! O tona de sticla topita inseamn 315 kg de CO2 n atmosfera Prin reciclarea unei tone de sticla se economisesc 1.2 tone de materii prime (soda, nisip, feldspat).

15