Pionieri ai aviatiei romane si mondiale: Traian Vuia, Aurel Vlaicu si Henri Coanda O simpla analiza a realizarilor aeronautice romanesti

din secolul trecut arata ca aparatele mai usoare decat aerul constituiau obiectivul principal al multelor preocupari. Si, era normal sa fie asa deoarece incepand din ziua de 5 iunie 1983, cand balonul fratilor Montgolfier a fost inaltat in Franta si pana dupa primul deceniu al sec. XX, dominat de celebra serie L. Z. a zeppelinelor germane si de nenumarate alte dirijabile, acest gen de aparate zburatoare atinsera impresionante performante. Acestora li se aduga faptul ca desi motorul cu combustie interna fusese realizat de Lenoir in Franta inca din anul 1860, greutatea lui mare pe cal putere nu permitea sa fie folosit de aeroplane, iar elicea, proiectata inca din secolul al XV-lea de Leonardo da Vinci si experimentata abia in 1877 de Enrico Forlanini pe un model redus de elicopter, inca nu era pusa la punct pentru zborul orizontal. La inceputul secolului XX erau putini cei care aveau curajul sa creada in viitorul avionului; chiar unii oameni de stiinta afirmau ca realizarea zborului pe aparate mai grele ca aerul este himerica. Printre inventatorii care s-au angajat intr-o curajoasa lupta de cucerire a spatiului aerian cu aparate mai grele decat aerul, un rol deosebit l-au avut Traian Vuia, Aurel Vlaicu si Henri Coanda, entuziasti si pasionati ai problemelor zborului, care au inscris valoroase proprietati in istoria aeronauticii romane si mondiale. Traian Vuia, realizatorul zborului mecanic Nascut la 7 august 1862 in satul Surducu Mic, comuna Bujor, judetul Timis, Traian Vuia a manifestat din copilarie aptitudini si interes pentru masini si mecanisme. In anul 1891, ca elev al scolii din Faget, Vuia a fost cuprins de o curiozitate ispititoare atunci cand un invatator al scolii si tatal unui coleg al sau, au inaltat cateva zmee de dimensiuni si forme diferite. Impresionat de cele vazute, Vuia a construit si el zmee pe care le-a experimentat cu success. In timp ce urma liceul la Lugoj a inceput, si construit, un model (de dimensiuni mai mici) de aparat de zbor mai greu decat aerul pe care l-a numit automobile cu aripi sip e care l-a experimentat pe plaiurile Lugojului. Aparatul conceput la Lugoj, consta dintr-o tricicleta pe care a montat un sasiu metallic, vertical l-a a carui parte superioara se afla o aripa, o carma de directive, un motor si o elice. Mai tarziu, Traian Vuia marturisea: Inca din tinerete aveam convingerea, aveam credinta, ba chiar certutudinea solutiei problemei zborului prin mijloace mecanice. Dupa terminarea liceului, a plecat la Paris, luand cu el si machete automobilului cu aripi. In mai putin de trei ani, Vuia a construit trei tipuri de aeroplane: Vuia nr. 1, Vuia nr. 1 bis si Vuia nr. 2, ultimele doua fiind variante ale prototipului Vuia nr. 1. Primele aparate, Vuia nr. 1 si Vuia nr. 1 bis au fost echipate ca un motor conceput de Traian Vuia, alimentat cu anhidrida carbonica. Ultimul dintre cele trei aparate a fost echipat cu un motor Antoinette de 24 CP. Incepand din 2 decembrie 1905, Traian Vuia a executat cu primul aparat mai multe rulaje si testari in teren. La 2 februarie 1906, un grup de membrii ai Aeroclubului francez, insotit de fotografi si ziaristi, au asistat la cateva demonstratii. Cu aceasta ocazie, revista LArophile, prezentand fotografia aparatului Vuia nr. 1, relata: Aparatul domnului inginer Traian Vuia prezinta avantajul ca suprima diferite mijloace la care au recurs pana acum inventatorii pentru lansarea aeroplanelor, fiind o constructie intre automobile si aeroplan. In legatura cu realizarea sa, Traian Vuia precizase: In acea epoca, inceputul anului 1906, nu se construise nici o masina de zburat analoaga in Europa. Se stie ca fratii Wright in America au zburat cu un aeroplan construit de dansii.

In ziua de 18 martie 1906, pe campul de la Montesson, de langa Paris, Traian Vuia a efectuat cu acelasi aparat, Vuia nr. 1 primul zbor din istoria aviatiei cu un avion mai greu decat aerul, care s-a desprins de la pamant numai datorita motorului sau, fara nici un fel de mijloace auxiliare. Aparatul pilotat de Vuia s-a inltat de la sol aproximativ 1 metru si a parcurs o distanta de 12 metri. Preocupat de problema realizarii unui motor de avion cat mai bun, Traian Vuia a construit generatorul de abur cu combustie interna si ardere catalitica. Asemenea aparate, perfectionate in zilele noastre si construite in industria Romaniei socialiste, au intrat in folosinta. La 2 septembrie 1950, Traian Vuia a incetat din viata. A fost inmormantat la Cimitirul Bellu; o placa de marmura omagiala aminteste performanta sa aviatica din ziua de 18 martie 1906. Aurel Vlaicu, constructor si zburator Aurel Vlaicu s-a nascut in ziua de 19 noiembrie 1882, in comuna Bintinti (azi Aurel Vlaicu) de langa Orastie, judetul Hunedoara. Inca din anii cand era elev la liceul din Orastie, Aurel Vlaicu a manifestat preocupari pentru problem de mecanica. Din acei ani a inceput sa faca tot felul de reparatii tehnice; a construit un ceas care canta si o lampa cu arc voltaic cu care sia iluminat camera. Era elev in clasa a VII-a a liceului din Sibiu cand a conceput o turbina pe care profesorul sau de fizica a apreciat-o foarte mult, oferind fabricii Riegor din localitate proiectul inventiei, pentru a fi realizat. Impreuna cu fratele sau Ion, Aurel Vlaicu amenajase in curtea casei un mic atelier in care mestereau tot felul de jucarii. Aurel Vlaicu a fost pasionat apoi de problemele aviatice. A inceput sa studieze zborul pasarilor, sa construiasca zmee si mici modele zburatoare. Mi-aduc aminte cu uimiremarturisea Aurel Vlaicu mai tarziu- de epoca in care am fost preocupat pentru intaiasi data de ideea zborului. Era prin 18 iunie 1896. Pe atunci se vorbea foarte rar de aviatiune. Ici si colo, numai in cateva reviste speciale se pomenea de incarcarile lui Lilienthal. Voiam sa citesc tot ce scria despre aparatele de zbor, dar e usor de inteles ca intr-un orasel din Transilvania cartile si mai ales cartile speciale se gasesc greu. Dupa terminarea liceului, Aurel Vlaicu s-a inscris la Scoala politehnica din Budapesta urmand cursurile Facultatii de mecanica, asa cum facuse si Traian Vuia cu un deceniu inainte. In putinul timp cat a stat la Budapesta, Vlaicu a frecventat bibliotecile, documentandu-se in problemele zborului. In aceasta perioada, el a conceput un motor racheta cu combustibil solid (praf de pusca), destinat aparatelor de zbor mai grele decat aerul. Incepand din anul 1903 si-a continuat studiile in Germania, la Mnchen. Aici a construit si experimentat un model redus de aparat de zburat cu aripi batante. Micutul aparat creat de Vlaicu a reusit sa inconjoare in zbor interiorul unei sali a Universitatii. Entuziasmati de reusita experientei, profesorul Ebert si colegii l-au imbrtisat si felicitat pe constructor. Catre sfarsitul anului 1908, Aurel Vlaicu s-a inapoiat in patrie: Am venit- i-a spus Aurel Vlaicu tatalui sau- si nu mai plec, pana nu dau gata masina de zburat. El a cumparat materialele necesare si, pana in primavara anului 1909, a realizat un planor pe care l-a experimentat cu succes, in zbor. Cu incepere de la 8 octombrie 1909, Aurel Vlaicu a participat la serbarile ASTRA (Asociatiunea Transilvaneana pentru Literatura Romana si Cultura Poporului Roman), mai intai la Brasov, apoi la Sibiu, unde in prezenta numerosilor invitati, a prezentat in zbor planorul sau.

Convins de poetul Octavian Goga, Aurel Vlaicu a plecat in luna octombrie 1909 la Bucuresti, in speranta ca va obtine de la guvernul roman ajutoarele necesare construirii aeroplanului sau in curs de proiectare. In ziua de 17 iunie 1910, a avut loc istoricul zbor infaptuit pe teritoriul tarii noastre de Aurel Vlaicu, cu un aparat proiectat si construit de el. Acest zbor, in cursul caruia aeroplanul s-a ridicat la 4 m, parcurgand aproximativ 50 m, a constituit un adevarat triumf, unul dintre cele mai rasunatoare evenimente din tara noastra, eveniment care a umplut de mandrie sufletele romanilor de pe ambele parti ale Carpatilor. Un influent ziar al timpului relata: Zborul de aseara nu este una dintre acele performante extraordinare... El constituie totusi un record si mai scump patriei noastre, caci este vorba de o inventie romaneasca.... Mai tarziu, Aurel Vlaicu imi amintea: Nu m-am ridicat atunci mai sus de 4 m. Cu toate acestea, nici Alpii nu mi-i inchipuiam mai inalti...fiindca patru metri erau atunci pentru mine un record formidabil, un record care imi consacra masina. In semn de omagiu adus pionierului aviatiei romanesti Aurel Vlaicu, ziua de 17 iunie a fost declarata Ziua Aviatiei Republicii Socialiste Romania. Activitatea aeriana desfasurata de Aurel Vlaicu in tot cursul anului 1910 si succesiunea vertiginoasa a performantelor sale au facut ca numele sau sa devina un simbol al curajului si al ingeniozitatii romanesti. Interesul si entuziasmul starnit de zborurile sale au adus pe campul Cotrocenilor spectatori de toate varstele din Bucuresti si din tara. Probele de zbor si evolutiile pe care Vlaicu le-a executat in zilele de 10,11 si 29 august au ridicat performantele aparatului sau de inaltimi si distnte comparabile cu ale celor mai evoluate avioane ale timpului, umpland de mandrie sutele de spectatori care-l urmareau de pe marginile campului de zbor. Participand la manevrele militare din toamna anului 1910, in regiunea Slatina-Piatra Olt, Vlaicu a dovedit conducatorilor armatei utilitatea aparatelor de zbor in misiuni de observare, recunoastere si legatura urgenta, inscriind Romania printre primele tari din Europa care au intrebuintat aviatia in scopuri militare. Trecerea Carpatilor in zbor a fost gandul care, dealtfel, il framantase pe Vlaicu tot timpul. Reusita acestui zbor ar fi constituit o premiera a aviatiei romanesti si un simbol al dorintei de unire si de independenta pentru toti romanii de dincolo si de dincoace de lantul Carptilor. Aurel Vlaicu stia ca avonul si, mai ales, motorul aparatului sau sant la limita oboselii; stimulat totusi de insistenta fratilor sai de inima din Orastie si de gandul de a duce acolo, in inima Transilvaniei, mesajul incurajator din capitala Romaniei, in legatura cu nazuintele lor sfinte, Vlaicu s-a decis sa infrunte bariera trufasa a muntilor si, in ziua de 13 septembrie, orele 14:30 a decolat de pe Cotroceni. Ajuns la sud de satul Banesti, de la aproximativ 30 m inltime, avionul s-a dezechilibrat, prabusindu-se langa soseaua Campina-Ploiesti. Aurel Vlaicu si-a pierdut viata. Cei care au luat cuvantul la mitingul de doliu l-au caracterizat ca cel dintai aviator pentru care granita carpatica s-a desfiintat, credincios fiu al neamului care a inchegat sufltul romanismului intr-o singura gandire si a facut sa-i bata inima pentru o singura cauza.

"Istoria aviatiei romane"-comandor av. ing. BALOTESCU Nicolae, colonel Burlacu Dumitru, colonel Craciun N. Dumintru, maior av. Dascalescu Jean, locotenent-colonel ing. Dediu Dumitru, ing. av. Gheorghiu Constantin, dr. medic Ionescu Corneliu, colonel dr. Mocanu Vasile, comandor av. ing. Nicolau Constantin, capitan comandor Popescu-Roseti Ion, capitan ing. Prunariu Dumitru, capitan av. Tudose Stelian, colonel dr. Ucrain Constantin, general-colonel Zarnescu Gheorghe ~...$!Lv@N@..~: Editura Stiintifica si Enciclopedica Bucuresti, 1984