You are on page 1of 2

Ziarul de duminic, Nr.

13 / 6 aprilie 2007 Averea unui martir Marius Oprea

Multa vreme, nu au existat date certe cu privire la mprejurarile mortii lui Sandu Tudor, publicist si poet interbelic, socotit de Securitate "capul" lotului Rugul Aprins. |n cadrul acestui lot, n anul 1958, Securitatea a adunat si condamnat scriitori si preoti ntre care Vasile Voiculescu, Dumitru Staniloae, Alexandru Mironescu, Roman Braga si Arsenie Papacioc. Nici macar anul mortii lui Sandu Tudor, calugarit sub numele de Daniil, pentru a carui canonizare a insistat si de pe patul mortii fostul mitropolit al Ardealului Antonie Plamadeala, nu era stabilit cu precizie, fiind socotit fie 1962, fie 1963. Ceea ce se stia exact era doar locul - si anume temuta Zarca a Aiudului. Data si cauza mortii sale au fost stabilite recent, potrivit unui document identificat de un cercetator n Arhivele Ministerului Justitiei, Directia Instantelor Militare. Este vorba de un referat ntocmit de serviciul medical al penitenciarului, n care se arata ca la orele prnzului, n data de 16 noiembrie 1962, "detinutul Contra-Revolutionar Teodorescu A. Alexandru, nascut la 22.12.1896, fiul lui Alexandru si Sofia, de profesiune preot, condamnat la 25 ani temnita grea", a fost internat de la 16 noiembrie orele 14.00, pna a doua zi la ora 01.00, cnd a murit, cu diagnosticul "hemoragie cerebrala (inundatie ventriculara), boala hipertonica visceralizata". Se afla, se afirma n referat, n evidenta serviciului medical, sectia boli interne, din 1959 si fusese internat n repetate rnduri n perioadele de agravare a bolii hipertonice. n dimineata zilei de 16 noiembrie 1962, n celula, "bolnavul si pierde brusc constiinta si intra n stare comatoasa. Este adus de urgenta la spital, unde se constata o coma profunda, cu varsaturi bilioase si alimentare, convulsii tonico-clonice, tensiunea art. 250/150, tachicardie. Se pune diagnosticul de hemoragie cerebrala masiva la nivelul ventriculelor, i se efectueaza emisie de 250 cc. snge. Vasodilatatoare: provocaina intraventriculara, sulfat de magnesiu, hemostatice; vitamina K, hemofilin, vitamina C, punga cu gheata pe regiunea cefalica. Cu tot tratamentul aplicat bolnavului, decedeaza la orele 1,00, cauza mortii: hemoragie cerebrala". De observat ca se arata mai nti cum starea de coma s-a instalat "de dimineata", fiind urmata de "internarea de urgenta". Dar ora la care se facuse internarea, consemnata de acelasi document, este abia 14.00... Tipica pentru asemenea documente "medicale" e acoperirea prin falsuri grosolane si diagnostice benigne a deselor abuzuri si relelor tratamente aplicate detinutilor n penitenciar; caci nu putea consemna nimeni ca oamenii mor de la batai, de foame si frig. Foarte probabil, nu fusese internat vreodata pentru suferintele sale; caci Roman Braga, unul dintre cei cu care fusese condamnat n lotul Rugul Aprins, si aminteste cum "parintele Daniil a murit la Zarca de la Aiud dupa patru ani de torturi si batai, fiind printre putinii detinuti care au purtat lanturi pe toata durata detentiei". Moartea sa a survenit nu cu mult dupa cea a poetului Vasile Voiculescu, eliberat de la Aiud doar pentru a se sfrsi acasa. "Rugul inimii nu a murit niciodata", exclama n zilele noastre Antonie Plamadeala; dar au murit oamenii. "Sandu Tudor nu s-a mai ntors. A murit la Aiud. El poate fi canonizat!". Ceea ce nca nu s-a savrsit. Astfel ca singura certitudine e aceea ca a murit n noaptea de 16 spre 17 noiembrie 1962. Apoi, dupa cum arata dosarul penitenciar procesul verbal nr. 0078.458, a lasat n urma sa, ca obiecte de "inventar personal" cu care venise de la Jilava la Aiud pe 18 martie 1959, "un costum pufoaica maro ctg. III, una pereche sandale negre ctg. III, una boneta neagra ctg. III, una camasa maro ctg. III". Fotografiat fata-profil la arestarea sa din vara anului 1958, mbracat n aceasta camasa maro, un batrn cu parul lung grizonat, vrstat nca de suvite nchise la culoare pieptanate peste cap si strnse la ceafa, cu o privire calma, ndreptata spre acea zi de 17 noiembrie 1962; dar nu ochii sai, atunci nchisi pentru vecie, nregistreaza ceea ce se petrece. "La iesirea pe poarta, catre cimitirul Trei plopi, i-au nfipt o sulita de fier n inima, ca sa vada daca este viu sau mort", ca ntrun martiriu. Este ceea ce observa n acea zi, printr-o crapatura din oblonul celulei sale, suceveanul Teofil Dumbraveanu. Multa vreme de la moartea sa, la Aiud, printre detinutii politici, i s-a pastrat amintirea, dupa cum consemna acelasi martor: "Mai trziu, tinerii care sapau un sant n nchisoare au gasit un schelet cu lanturi la picioare. Ei credeau ca acela era detinutul Sfntul Daniil"... ntrezarind parca acest sfrsit al vietii sale pamntesti, pentru a da loc unui nou nceput celei din ceruri, Sandu Tudor scrisese cndva: "Cresc minuni si nu te mai uimesti. Crezi ca sunt acele ce n-au fost, si pornit de-avnt vrei sa graiesti un cuvnt sonor cu-anume rost. Gura nsa-ti sta de rece piatra, din trup stins se sbate proorocul;

dar lumina-ncenusata-n vatra, cugetul zbucnind 'naripa focul. Si-ti rostesti tu vorba, fara sunet, fara de ajutorinta gurii. n ecou launtric, ca de tunet, trec prin tine semnele Scripturii".

You might also like