You are on page 1of 20

Am tot vorbit despre poluare, cauzele ei si accidente grave care s-au produl de-a lungul timpului, dar este

bine sa constientizam si efectele pe care poluarea le are asupra organismului. Poluarea aerului are un impact negativ asupra sanatatii organismului, cu simptome minore gen tuse, lacrimarea ochilor ajungand la probleme de respiratie si chiar moarte. In plus smog-ul reduce vizibilitatea, iar emisiile de chimicale in aer pot provoca ploi acide care distrug vegetatia, fauna si pot otravi sursele de apa potabila. Efectele poluarii apelor depind de substantele chimice deversate sau de micro orgnismele din apa, dar de obicei au ca finalitate distrugerea ecosistemelor zonale, moartea pasarilor si pestilor. In cazurile grave oamenii sunt afectati, daca consuma fara cunostinta de cauza apa din surse poluate sau daca mananca pesti proveniti din zone contaminate. In plus scaldatul in apele contaminate poate provoca boli ale epidermei. Poluarea pamantului nu afecteaza direct sanatatea organismului, dar prin consumul de legume si fructe cultivate in zone poluate ne putem imbolnavi, gravitatea depinzand de concentratia si tipul poluantului, asa cum se regaseste in plante.

EFECTE MAJORE ALE POLURII MEDIULUI Aerul atmosferic este unul din factorii de mediu greu de controlat, deoarece poluantii, odata ajunsi n atmosfera, se disipeaza rapid si nu mai pot fi practic captati pentru a fi tratati, n atmosfera impurificata se gasesc frecvent numeroase substante chimice care reactioneaza cu oxigenul din aer sau trec n faze de agresivitate mai mare dect cea avuta la evacuarea din diferite surse.Gazele emise n atmosfera n urma activitatilor umane formeaza un adevarat ecran ntre soare si Pamnt. Aceste gaze produc o serie de fenomene specifice aerului atmosferic, dintre care de o importanta deosebita sunt: efectul de sera si potentialul de ncalzire globala, stratul de ozon si ploile acide. 4.1.1. Efectul de sera si ncalzirea globala a pamntului a) Formarea efectului de sera Temperatura Pamntului este determinata de echilibrul dintre radiatiile provenite de la Soare si cele de pe Pamnt. nvelisul gazos al Pamntului contine o serie de gaze, provenite n principal din activitatile umane, care, asemanator sticlei din interiorul serelor, permit trecerea majoritatii radiatiilor solare. Razele solare strabat atmosfera si pot fi: o parte mai mica absorbite direct de atmosfera, o alta parte este difuzata n toate directiile, a treia parte ajunge pe sol.

70

Efectele factorilor poluanti asupra echilibrului ecologic

Pamntul le radiaza sub forma de radiatii infrarosii sau termice, care ajungnd la nvelisul gazos din atmosfera sunt n mica parte absorbite, iar cea mai mare parte ajunge din nou pe Pamnt, ncalzindu-1. Gazele care se gasesc n mod natural n atmosfera si au capacitatea de a capta o parte din radiatiile infrarosii se numesc "gaze de sera". Aceste gaze sunt n principal dioxidul de carbon (CO2); metanul (CH/i); oxizii de azot (N2O si NC^); ozonul (Os); freonii (clorofluorocarbonii, C1FC); halonii (bromofluorocarbonii (CFBr). Efectul de sera este fenomenul natural care consta n mpiedicarea pierderii caldurii Pamntului. Efectul de sera duce la ncalzirea suprafetei Pamntului si a partii inferioare a atmosferei. Fara acest fenomen, pe Pamnt, temperatura medie a atmosferei ar fi prea scazuta (-15C) n loc de (+15C) ct este n prezent. Deci efectul de sera are un efect benefic asupra vietii. Efectul de sera are nsa si efecte negative, care sunt si ele foarte importante. b) Gaze de sera Principalul gaz de sera, dioxidul de carbon este un gaz periculos, care rezulta la arderea combustibililor fosili, ardere fundamentala pentru industrie, iluminat, transporturi. n u r m a a c e s t e i a r d e r i milioane de tone de dioxid de carbon si vapori de apa se difuzeaza n atmosfera. Dioxidul de carbon se afla n componenta aerului obisnuit n concentratie de 0,03^-0,04%. Prin Fig. 4.1. Efectul de sera dublarea concentratiei sale din aer, el devine un element perturbator climatic. Cresterea concentratiei sale n atmosfera favorizeaza retinerea caldurii aproape de sol si mpiedica dispersia acesteia pe verticala, contribuind la ncalzirea generala a atmosferei. Cresterea cantitatii de dioxid de carbon din atmosfera se produce cu oscilatii anuale n care maximele coincid cu sfrsitul iernii, deci al perioadei cnd nu se produce fotosinteza, iar minimele la sfrsitul perioadei de vegetatie, cnd din atmosfera a fost absorbita o cantitate maxima de CO2. Aceste oscilatii indica rolul vegetatiei n modificarea concentratiei de dioxid de carbon din atmosfera.

Ecologie si protectia mediului

71

n ultimele decenii nsa s-au facut defrisari ale unor suprafete imense de paduri, care n procesele de taiere si de ardere au dus la acumularea unor cantitati n exces de dioxid de carbon. Dioxidul de carbon are cea mai importanta contributie la ncalzirea globala a Pamntului, cu toate ca el este cel mai putin nociv, deoarece zilnic se produc cantitati mari. Principalii oxizi de azot sunt monoxidul si dioxidul de azot (NO si NO 2). Ei rezulta n procesul natural de descompunere a vegetatiei, dar sunt eliminati si din ngrasamintele pe baza de azot si la arderea carbunilor si a carburantilor n motoarele cu ardere interna a autovehiculelor. Metanul este un produs al descompunerii materialelor organice. Majoritatea gazelor poluante ramn n atmosfera perioade foarte lungi de timp, ceea ce le sporeste actiunea daunatoare, deoarece pot fi purtate de vnturi la distante foarte mari de sursn de poluare. Gazele de sera au capacitate diferita de a absorbi caldura si deci contribuie n proportii diferite la ncalzirea globala a Pamntului. c) Influenta asupra mediului Oamenii de stiinta au calculat ca ncalzirea planetei ameninta sa progreseze n ritm de 0,3C pe deceniu. n acest ritm, n anul 2025 temperatura globala medie va creste cu cea. 1C, iar la sfrsitul secolului urmator cu aproximativ 3C. Cresterea temperaturii pe are o serie de efecte daunatoare. efect daunator consta n topirea rapida a ghetarilor, care determina cresterea nivelului apei marilor si Fig. 4.2. Contributia gazelor de la ncalzirea globala a Pamntului Sg considera ca nivelul apd va Pamnt prim mai

Un

sera

oceanelor

creste pna n anul 2100 cu circa 20 cm. Cresterea nivelului apelor poate produce modificari importante n frecventa, intensitatea si pozitia cicloanelor. Cresterea nivelului apelor va duce si la inundarea unor suprafete mari de teren, inclusiv a deltelor unor mari fluvii. De asemenea, suprafetele care astazi sunt puternic inundate n viitor vor fi permanent inundate. Ca urmare, exista posibilitatea ca unele constructii sau chiar orase sa trebuiasca sa fie parasite definitiv.

72

Efectele factorilor poluanti asupra echilibrului ecologic

Cresterea temperaturii Pamntului va determina ca unele zone calde sa devina umede, iar zonele uscate vor deveni si mai uscate. Se considera ca schimbarile de temperatura vor fi mai accentuate la latitudini mai mari si n emisfera nordica. d) Masuri de ameliorare a mediului Efectul de sera a luat o amploare deosebita si constituie o preocupare majora la nivelul ntregii planete. Cercetatorii considera ca este aproape imposibil sa se ia masuri eficiente pentru a opri ncalzirea globala a Pamntului. O serie de masuri ce urmeaza a fi luate pot doar sa ncetineasca acest fenomen. Solutiile propuse se refera la stabilizarea concentratiilor substantelor nocive la nivelul actual (al dioxidului de carbon ar trebui redus cu circa 60%, iar al metanului cu 15-20%). Pentru oprirea cresterii cantitatii de dioxid de carbon ar trebui oprite despaduririle, replantate padurile si ncetinit ritmul de ardere a combustibililor fosili. Reducerea consumului de combustibili fosili impune dezvoltarea surselor de energie nepoluante, cum ar fi: energia nucleara, energia termica, energia eoliana s.a. De asemenea, se impun masuri de eliminare a compusilor carbonului cu clorul, fuiorul si bromul (freonii si halonii). arile care potential sunt n pericol, datorita efectelor ncalzirii globale, ar trebui sa treaca urgent la luarea unor masuri care sa prentmpine eventualele dezastre la nivel international. Programul Natiunilor Unite pentru Mediu - UNEP (United Nation Environment Program) care se bazeaza pe Sistemul de Monitoring Global al Mediului - GFMS (Global Environment Monitoring System) studiaza influentele cresterii temperaturii globului n viitor. Reducerea emisiilor de dioxid de carbon si alte gaze care produc efectul de sera poate fi realizata prin colectarea gazelor asociate cu produsele petrolului, prin diminuarea scaparilor de gaze naturale din sistemele de transport si distributie si prin instalarea de compresoare mai eficiente n conductele de gaze. 4.1.2. Ploile acide a) Formarea ploilor acide Ploaia acida este definita ca o precipitatie cu pH sub 5,6. La originea ploilor acide stau degajarile din centralele electrice, n care combustibilii cu un continut bogat n sulf (cum este carbunele) joaca un rol preponderent, si degajarile produse de autovehicule.

Ecologie si protectia mediului

73

n timpul emanatiilor lor n atmosfera dioxidul de sulf (802), oxizii de azot (NO X), precum si hidrocarburile volatile se transforma n acid sulfuric (fr^SC^), acid azotic (HNOs) si alte substante. Aceste substante cad pe sol prin intermediul precipitatiilor, uneori la sute sau mii de kilometri de sursele de poluare. Principalii poluanti care contribuie la formarea ploilor acide sunt: . dioxidul de sulf, provenit din industria metalurgica, de la centralele termoelectrice, emanatiile de la autovehicule etc.; . oxizii de azot proveniti din arderea carburantilor, oxidarea lemnului, a pacurii, din emanatiile ngrasamintelor pe baza de azot etc. Formarea ploilor acide ncepe prin antrenarea celor doi poluanti n atmosfera, care n contact cu lumina solara si vaporii de apa formeaza compusi acizi. Dioxidul de sulf emis n atmosfera este transformat n prezenta radiatiilor ultraviolete n trioxid de sulf, care mpreuna cu vaporii de apa din atmosfera formeaza acidul sulfuric. De asemenea, dioxidul de sulf formeaza cu vaporii de apa acidul sulfuros (HaSOs), care trece apoi n acid sulfuric. Oxidarea dioxidului de sulf la trioxid de sulf n atmosfera se poate realiza prin mai multe mecanisme. Oxidarea fotochimica a dioxidului de sulf n prezenta hidrocarburilor si a dioxidului de azot duce la formarea acidului sulfuric subforma de aerosoli, producnd o ceata fina, care difuzeaza lumina si a carei densitate depinde de umiditatea relativa a atmosferei. Sarurile de mangan si de fier sau oxizii prezenti n atmosfera reprezinta catalizatori ai oxidarii dioxidului de sulf la trioxid de sulf, accelernd acest proces. Oxidarea catalitica a dioxidului de sulf n atmosfera se mai poate realiza si prin absorbtia gazului pe suprafata particulelor solide existente n suspensie, n aer. Absorbtia se realizeaza de cele mai multe ori sub forma de sulfat. Sulfatii produc pronuntate reduceri de vizibilitate n atmosfera, reduceri care sunt dependente de concentratia dioxidului de sulf, de umiditatea relativa a atmosferei si de particulele aflate n suspensie. Oxizii de azot Principalii oxizi sunt monoxidul (NO) si dioxidul (NO2), dintre care NO2 este cel mai periculos poluant. Dioxidul de azot este transformat n atmosfera n prezenta radiatiilor solare si a vaporilor de apa n acid azotic. De asemenea, monoxidul de azot poate fi oxidat la dioxid de azot sau poate forma cu vaporii de apa acidul azotos. Concentrarea si distributia ploilor acide depinde de o serie de factori: transportul si dispersia poluantilor, natura si concentratia agentilor de oxidare, factorii meteorologici etc.

74

Efectele factorilor poluanti asupra echilibrului ecologic

Cosurile fabricilor moderne - depasind 400 metri n naltime - pot sa crute de poluare zonele nconjuratoare. Ele emit nsa elemente poluante n straturile superioare ale atmosferei, unde aceste elemente sunt purtate de vnturile de naltime la sute si sute de kilometri departare, uneori dincolo de granitele tarii care le-a produs. Astfel, unele tari au constatat ca sunt victimele nu numai ale propriilor lor ploi acide, ci si ale acelora provenite din alte tari. Procesele fizice si chimice de baza implicate n formarea ploilor acide nu se limiteaza numai la dioxidul de sulf si oxizii de azot. Numeroase alte gaze pot fi solubile la contactul cu precipitatiile, ceea ce face ca ploile acide sa atinga valori destul de mari. b) Influenta asupra mediului Ploile acide polueaza apele de suprafata, apele freatice, solul. Prejudicii importante sunt aduse faunei piscicole, padurii, agriculturii si animalelor. n Europa, ploile acide polueaza 50% din rurile si lacurile continentului. Un lac a carui apa atinge o aciditate cu pH = 4,5 nu permite multor pesti sa supravietuiasca (aciditatea obisnuita este pH = 5,5). Pagubele aduse frunzisului padurilor de ploile acide sunt n genere foarte importante. Dupa estimarile specialistilor, 14-15% din patrimoniul forestier european este afectat de acest fenomen. Ploaia acida, sub forma unor particule uscate, fulgi de zapada si vapori de ceata, ataca arborii pe toate fronturile. Poluarea aeriana se asaza, la nceput, pe coroana celor mai nalti copaci ai padurii, care actioneaza ca un paravan natural n calea vntului. Precipitatia acida se scurge n jos, spre sol, roade sistemul radacinilor si, n cele in urma, neutralizeaza elementele nutritive de baza. Odata ajunsa pe frunze sau ace, ploaia acida blocheaza functionarea stomatelor, microscopicele orificii care permit copacului "sa respire". Procesul de fotosinteza e perturbat si ca urmare se produce decolorarea si mbatrnirea prematura. De asemenea, ploaia acida ndeparteaza elementele nutritive de pe frunze, astfel nct copacul moare ncet de "foame". Ploile acide determina si degradarea solului. Efectul nociv al acestor ploi asupra vegetatiei si apelor interioare se multiplica acolo unde terenul este usor acid. Aluminiul existent n sarurile minerale din sol este pus n libertate de acizii continuti si poate intra n apa de precipitatii si poate intra n competitie cu calciul pentru a se fixa pe radacinile fine ale arborilor, reducnd aprovizionarea acestora cu calciu si ncetinirea cresterii. Distrugerea reducatorilor din sol prin pH-ul scazut al apei de precipitatii si prin concentratia mare n aluminiu mpiedica sau diminueaza procesele de

Ecologie si protectia mediului

75

mineralizare, prin intermediul carora sunt repuse n circulatie elementele minerale necesare arborilor pentru sinteze organice. Ploile acide afecteaza si constructiile, monumentele de arta. Marmura dura (care este un carbonat de calciu) tinde sa se transforme n gips fragil (sulfat de calciu) sub influenta ploilor acide. Poluarea transfrontiera a aerului n Europa Centrala si de Est este dominata de problema ploilor acide, care este legata de emisia de dioxid de sulf si oxizi de azot de la uzinele termoelectrice, combinatele industriale mari si de motoarele autovehiculelor. > . . . : . . c) Masuri de ameliorare a mediului Pentru reducerea efectelor ploilor acide s-au luat diferite masuri n functie de impactul pe care acestea 1au avut asupra mediului tarii respective. Astfel, n tarile nordice s-a recurs la alcalinizarea apei a carei aciditate este foarte mare, datorita ploilor acide, utiliznd n acest scop varul. Varul se poate utiliza si pentru reducerea aciditatii solului. Pentru reducerea emisiilor de dioxid de sulf se impune nlocuirea carbunilor cu continut mare de sulf; retinerea dioxidului de sulf din gaze naintea emiterii lor n atmosfera; echiparea cosurilor uzinelor cu injectoare care samprastie oxid de calciu alcalin n gazele de evaporare. n privinta oxizilor de azot, si n special a dioxidului de azot, proveniti de la motoarele autovehiculelor se impune echiparea autovehiculelor cu converti-zoare catalitice antipoluante pentru cele care folosesc benzina cu plumb sau adoptarea combustibilului fara plumb. Emanatiile de oxizi de azot ar putea fi reduse si prin limitarea vitezei autovehiculelor pe autostrazi si sosele secundare. Automobilele nu prezinta nsa dect o mica parte a problemei. Marii consumatori industriali de carbune si fabricile sunt responsabile pentru 88% din dioxidul de sulf din atmosfera. mpinse de ngrijorarea fata de mediul nconjurator, majoritatea tarilor si-au luat masuri de reducere a ploilor acide. Impunerea standardelor Uniunii Europene investitiilor si autovehiculelor ar putea avea ca efect reducerea emisiilor de dioxid de sulf si oxizi de azot cu cel putin 50%. 4.1.3. Stratul de ozon Ozonul constituie un protector biologic, deoarece are rolul de ecran mpotriva radiatiilor solare ultraviolete daunatoare. Stratul de ozon din atmosfera nalta absoarbe eficient razele ultraviolete, oprind majoritatea razelor daunatoare n drumul lor spre suprafata Pamntului.

76

Efectele factorilor poluanti asupra echilibrului ecologic

Energia radiatiei absorbite ncalzeste ozonul si astfel apar straturi calde n partea superioara a stratosferei, care se comporta ca un copac pus peste stratosfera. Daca tot ozonul din atmosfera ar fi comprimat la presiunea de la suprafata Pamntului, ar rezulta un strat cu grosimea de numai 3 mm. Lipsa stratului de ozon ar duce la aparitia unei poluari de natura radianta, prin cresterea fluxului de radiatii ultraviolete de la Soare, care ajung la sol. Acest fenomen prezinta un mare pericol, deoarece se stie ca radiatia ultravioleta este sterilizanta pentru formele inferioare de organizare, care stau la baza lanturilor trofice si, n acelasi timp, este foarte periculoasa pentru oameni. a) Formarea stratului de ozon Ozonul este o forma de oxigen care se formeaza atunci cnd moleculele de oxigen sunt supuse actiunii radiatiilor ultraviolete solare, cel mai adesea n stratosfera. Radiatia respectiva descompune molecule de oxigen, iar o parte din atomii liberi de oxigen se recombina cu oxigenul si dau nastere la ozon. Reactiile care au loc sunt: lumina O + O hv O + O2 - O3 Noua configuratie, ozonul, se caracterizeaza printr-o proprietate pe care oxigenul biatomic nu o are si anume, aceea de a absorbi sau a reflecta multe din razele ultraviolete emise de Soare. b) Degradarea stratului de ozon n mod natural, difuzia ozonului din stratosfera, unde are rol protector, spre troposfera, unde ar putea da efecte negative, este frnata pe de o parte de distrugerea sa de catre radiatia solara: hv O 3 - > 02 + O

Iar pe de alta parte, prin reactia sa cu umiditatea din troposfera, reactia care duce tot la distrugerea sa n straturile de aer n contact cu biosfera. Acest echilibru dinamic natural care guverneaza nu numai concentratia ozonului n straturile nalte ale atmosferei, ci i limiteaza si zona de existenta, poate fi puternic perturbat de om. Distrugerea stratului de ozon a fost observata prin anii '60, cnd s -a constatat cu iarna si primavara se formeaza gauri n stratul de ozon de deasupra Antarcticii, cantitatea de ozon putnd scadea uneori cu 30-40% din total.

Ecologie si protectia mediului

77

Cantitatea de ozon revine aproape la normal vara, cnd temperatura creste. Distrugerea stratului de ozon s-a produs si deasupra altor regiuni ale globului. Se pare ca n Europa si SUA patura de ozon s-a micsorat n proportie de 2 pna la 6%. Se apreciaza ca n anul 2030, daca nu se iau masuri drastice, cantitatea de ozon de pe glob se va diminua cu 6%. Degradarea stratului de ozon se datoreaza emisiei n atmosfera a unor gaze nocive, provenite din activitatea umana. Aceste gaze au n continutul lor carbon (CO2, CO, CH4, hidrocarburi); azot (NOX, n principal NO2), clor (freonii), brom (halonii), hidrogen (H 2O si H2). Aceste elemente intervin n reactiile chimice care se produc n troposfera si stratosfera. a) Oxizii de azot, rezultati ca gaze de ardere n motoarele avioanelor supersonice, ce evolueaza n stratosfera sau produsi de microorganisme, determina reducerea concentraiei de ozon. Reaciile n care intervin sunt: NO + O3 - ^NO2 + O2 lumina O3 - * > O 2 + O hv N O
2

+ O

Se apreciaza ca dublarea concentratiei oxizilor de azot determina reducerea contractiei de ozon cu 18%. Reducerea numai cu 1% a concentratiei de ozon determina o crestere cu 2% a transparentei aerului pentru radiatiaultravioletei. b) Difuzia spre straturile superioare ale stratosferei ale unor combinatii ale carbonului cu fluorul: diclordiflormetanul CF2C12 (freon 12) sau triclormono-fluormetanul CFCb (freon 11) contribuie, de asemenea, la degradarea stratului de ozon. Freonii sunt folositi ca agenti frigorifici n agregatele frigorifice si ca propulsanti pentru producerea aerosolilor de produse cosmetice sau medicamentoase. Gazele din spray-uri sunt mprastiate direct n atmosfera, cele din conductele frigiderelor ajung si ele n atmosfera. Fiind destul de stabili din punct de vedere chimic, ele au o viata lunga n atmosfera (probabil ntre 40 si 150 de ani) si astfel au destul timp pentru a difuza spre stratosfera.

78

Efectele factorilor poluanti asupra echilibrului ecologic

Freonii nu sunt distrusi n troposfera, dar n stratosfera sunt descompusi de razele ultraviolete, iar rezultatul este ca apar atomi liberi de clor, care ataca ozonul. Reactiile care au loc sunt: CF2C12 ---- ----- ^ CF2 C1 . + CI . + CFC13 ------------- > CFC12 . + CI . CIO + O----------- > CI + 0 2 Productia freonului a crescut foarte mult n ultimele decenii, ceea ce a facut ca tone de astfel de substante sa ajunga anual n atmosfera, ceea ce determina o descrestere pronuntata a concentratiei ozonului. c) Umidificarea straturilor nalte ale atmosferei, ca urmare a . formarii vaporilor de apa prin arderea carburantilor n motoarele avioanelor supersonice, duce la distrugerea stratului de ozon, chiar n zona sa de existenta naturala. Se apreciaza ca dublarea umiditatii stratosferei va duce la scaderea concentratiei ozonului cu 1%. -. ... . . . . . . d) Acidul clorhidric gazos eliminat n atmosfera de rachete distruge de asemenea stratul de ozon. Se estimeaza ca fiecare lansare a unei nave speciale nseamna depozitarea a 56 tone C12 n zonele superioare ale atmosferei. c) Influenta asupra mediului Distrugerea stratului de ozon ar avea ca efect nu numai cresterea globala a fluxului de radiatii ultraviolete solare, ci si deplasarea spectrului lor spre lungimi de unda mai mici, cu actiune cancerigena mai pronuntata. Specialistii considera ca prin reducerea cu 5% a ozonului atmosferic va determina aparitia a circa 8000 de cazuri suplimentare de cancer epiteliar numai n SUA. Reducerea stratului de ozon determina, de asemenea, cresterea numarului de maladii ale ochilor si a maladiilor infectioase. Fig.4.3. Circuitulfluorocarburilor hv

Ecologie si protectia mediului

79

Din punct de vedere ecologic, reducerea stratului de ozon are efecte mult mai grave asupra fitoplanctonului si zooplanctonului. Vietuitoarele din oceane contribuie n cea mai mare masura la reciclarea carbonului si oxigenului (circa 90%). Daca algele marine ar fi distruse de radiatia ultravioleta, ciclurile acestea ar fi grav compromise. De asemenea, ar lipsi complet milioanele de tone de peste care astazi sunt extrase pentru hrana omenirii. Pe uscat, se apreciaza ca actiunea radiatiei ultraviolete ar fi mai drastica, periclitnd n primul rnd productia cerealiera. Radiatia ultravioleta poate produce si o serie de efecte genetice, efecte ce nu pot fi neglijate. d) Masuri de ameliorare a mediului Pentru limitarea distrugerii stratului de ozon se impun o serie de masuri: nlocuirea carbunilor sau a pacurii cu alti carburanti; nlocuirea treptata a productiei si consumului de freoni; nlocuirea ngrasamintelor pe baza de azot cu ngrasaminte naturale; . valorificarea gazelor reziduale. . ' .. Conventia de la Viena, intrata n vigoare n anul 1985, are ca obiective principale gasirea de substante si tehnologii alternative, efectuarea de cercetari privind substantele daunatoare ozonului. Protocolul de la Montreal "Substante care diminueaza stratul de ozon" intrat n vigoare n 1989 stabileste pentru asa-numitele "substante controlate" -freonii si halonii - limitele admisibile care nu trebuie depasite. Cauzele Poluarii POLUAREA MEDIULUI INCONJURATOR Degradarea mediului sau poluarea cuprinde alterarea calitatilor mediului inconjurator, pna la starea de incompatibilitate cu desfasurarea normala a procesului metabolic din organismele vii. Orice material sau substanta introdusa artificial in biosfera, sau care exista in conditii naturale si provoaca modificari negative ale calitatii mediului, este un poluant. Printre factorii poluanti citam: substante radioactive, chimice (DDT, Pb, Cd, Hg), reziduri petroliere industriale si de alta natura, care altereaza calitatea apelor, rezidurile canalelor de scurgere, diverse reziduri organice, detergenti sintetici, provenite din activitatea casnica si industriala, apoi utilizarea pesticidelor remanente, organoclorate, smogul, folosirea irationala a ingrasamintelor chimice cu imprastierea pe sol a rezidurilor menajere, de origine animala in cantitati excesive si stropirea plantelor cu ape reziduale, impurificate, provenite de la diverse indrustrii. Problema ocrotirii naturii preocupa toate statele lumii. Dintre obiectivele ocrotirii naturii fac parte: utilizarea rationala, conservarea si refacerea resurselor naturale, prevenirea poluarii mediului, conservarea speciilor rare, pesteri, declarate ca monumente naturale, ocrotirea ecosistemelor naturale, care are si un mijloc de recreiere si tonificare a energiei fizice si spirituale a omului. POLUAREA APEI Spalarea rezidurilor depozitate pe sol datorita precipitatiilor drept in ruri. Mari cantitati de reziduri fecaloidmenajere din orasele canalizate se revarsa in apele curgatoare. Detergentii sintetici, insecticidele altereaza calitatea apei, afectnd, pna la urma, si fauna acvatica. Substantele chimice nocive se pot infiltra in sol, ajungnd pna la pnza de apa subterana. Poluarea apei marilor si oceanelor se face prin varsarea pacurei de pe nave maritime (1l de petrol compromite 2 ml. de apa). . . .

In bazinele de oxidare, numite si bazine biologice (naturale sau artificiale), activitatea bacteriilor si algelor se interconditioneaza. Sub actiunea bacteriilor aerobe, substantele organice complexe se descompun in CO2, H2O, NH3 etc. Produsele obtinute vor fi utilizate de catre alge in procesul de fotosinteza. Oxigenul eliberat este preluat de bacteriile aerobe pentru oxidarea altor substante organice complexe din bazin. POLUAREA AERULUI Pentru a preveni poluarea aerului atmosferic citam: Dotarea marilor intreprinderi industriale, a exploatarilor miniere subterane cu dispozitive, care epureaza si neutralizeaza substantele poluante (exhaustoare cu filtre etc.); Amplasarea noilor obiective industriale in afara zonelor de locuit; Pentru controlul tehnic al vehiculelor, serviciul de circulatie dispune de analizatoare de gaze, filmetru si sonometru; Amplasarea in locuri speciale a rampelor de gunoi si transportul acestuia cu autovehicule inchise; Realizarea unei perdele vegetale de protectie, in jurul unor intreprinderi industriale, raspunzatoare de poluarea aerului atmosferic; Plantarea de arbori si arbusti, extinderea parcurilor etc.; Suprainaltarea cosurilor, la unitatile care genereaza mari cantitati de fum si gaze etc. Impotriva poluarii aerului de catre autovehicule se preconizeaza: folosirea turbinelor cu gaz, a unui combustibil combinat (benzina si gaz nepoluant) si extinderea automobilului electric. Se estimeaza ca in mari si oceane, diversate, anual, circa 5 mln. tone de titei, iar o tona se raspndeste pe o suprafata de minimum 12 km2. In aceste conditii, pelicula de hidrocarburi afecteaza procesul de evaporare, avnd consecinte directe asupra climei, acesta constituind una dintre cauzele majore, care determina seceta in anumite zone. POLUAREA SOLULUI Cauzele, care pot determina degradarea solului, sunt: Exploatarea nerationala, prin monoculturi, epuizeaza solul; Folosirea incorecta a ingrasamintelor chimice, a pesticidelor si erbicidelor afecteaza masa organica din sol, ii altereaza structura etc.; Toti factorii poluanti din apa, atmosfera, ajungnd in sol, modifica mecanismele interne, fertilitatea solului; Lipsa unor lucrari de combaterea eroziunii solului; Folosirea nerationala a irigatiilor duce la degradarea solului; Taierea padurilor; Aruncarea pe sol a unor reziduuri industriale, ce contin substante toxice (Hg, Pb). Pentru a preveni poluarea solului, citam: Studierea fiecarui tip de sol; Folosirea rationala a irigatiilor, pesticidelor nepoluante, erbicidelor selectionate; Utilizarea ingrasamintelor specifice in cantitati adecvate; Efectuarea unor lucrari de prevenire si combatere a eroziunii; Combaterea alunecarilor de teren, indiguiri, regularizari pe maluri; Plantarea perdelelor verzi, care absorb unii poluanti. Pamantul este casa noastra. Daca noi nu o vom proteja,nu va mai fi timp si viata nu va mai exista. Omul si societatea umana fac parte integranta din biosfera si depind strans de resursele ei.Proctectia biosferei este de o importanta cpitala pentru umanitate.

Poluarea mediuluinconjurator
I) Introducere
Pentru a trai n conditii mai bune, omul a utilizat permanent resurse naturale: animale, plante, arbori, minereuri, carbuni, sare, petrol, gaze naturale, apa. Din utilizarile acestor resurse naturale (primare) au rezultat si produse neutilizabile, cum sunt: gaze, prafuri, produse lichide sau solide ce au fost permanent evacuate n natura. Unele dintre acestea produse au putut sa se integreze n ciclurile naturale ale unor elemente, altele nsa se tot acumuleaza, producnd perturbatii ecologice. Un alt fenomen a fost epuizarea unor r 22322c221w esurse naturale, disparitia unor specii de plante si animale. Activitatile antropice au provocat si schimbari topografice si de clima, ce au avut puternice repercursiuni asupra mediului, unele pozitive (mpaduriri, ndiguiri), altele nsa negative (defrisari, asanari, eroziunea solului). Fenomenul de aparitie a unor factori perturbatori ai mediului si de producere a dezechilibrelor ecologice a fost denumit poluare (de la cuvintele polluo, -ere= a murdari, a degrada). Cauzele aparitiei poluarii pot fi sintetizate astfel: utilizarea haotica a rezervelor naturale; acumulari n mediu de substante neutilizabile;

aparitia de substante noi, la care ritmul de consum si de reciclare de catre organisme este mult inferior ritmului de aparitie;
cresterea demografica vertiginoasa, n special n ultimele doua secole; dezvoltarea intensa a industriei, transporturilor si a agriculturii; aparitia centrelor urbane suprapopulate.

Tipuri de poluare A. Dupa provenienta


1) poluare naturala: biologica, fizico-chimica, antropica;

2) poluare industriala: agricola, din transporturi, menajera;

B. Dupa natura poluantilor


1) poluare fizica: termica, fonica (sonora), radioactiva, electromagnetica;

2) poluare chimica: cu carbon si derivatii acestuia, cu compusii sulfului, flourului sau ai azotului, compusi cu metale grele, materiale plastice, pesticide, materii organice fermentabile; 3) poluare biologica: prin contaminarea mediilor inhalate si ingerate, prin modificari ale biocenozelor si invazii de specii animale si vegetale (de exemplu insecte nedorite, buruieni); 4) poluare estetica: degradarea peisajelor datorita urbanizarii, industriei, sistematizarii eronat concepute;

C. Dupa starea fizica a poluantului (factorul care, aflat n mediu n cantitati ce depasesc optimul pentru una sau mai multe specii, are actiune toxica)
1) poluare cu lichide;

2) poluare cu substante solide; 3) poluare cu gaze si pulberi.

II) Poluarea apei


Desi acopera trei patrimi din suprafata globului si constituie 75% din tesuturile vii, apa constituie totusi o resursa naturala limitata. si aceasta din mai multe motive. n primul rnd, nu e suficient de a avea apa, este necesar sa fie avuta ntr-un loc corespunzator si la momentul oportun. n plus, trebuie sa fie si de o calitate convenabila (de exemplu, apa de mare reprezinta 97% din resursele totale, n timp ce apele de suprafata - fluvii, ruri, lacuri - ori subterane reprezinta mai putin de 1%). Poluarea apelor este definita ca acea schimbare a compozitiei apelor care le face daunatoare pentru sanatatea oamenilor, neadecvate pentru ntrebuintarea economica sau recreativa si care duce la deteriorarea florei si faunei din mediul acvatic; se manifesta ca un fenomen complex, multiform, care exprima att unitatea dintre apele dulci si de mare, ct si dintre uscat si mediul acvatic. Principalele forme de poluare a apei, n functie de sursele si de natura lor, sunt:

1)

Poluarea organica
Principala sursa a acestei forme de poluare acvatica o constituie deversarile menajere din marile orase si o serie de industrii

precum cea a celulozei si a hrtiei ori industria agroalimentara. Poluarea organica are un mecanism propriu de producere: deversate n apa, materiile organice sunt consumate ori degradate de catre bacterii, avnd loc un proces de "autoaparare''. Dar aceste bacterii au nevoie de oxigen. Asa ca, o cantitate nsemnata de materii organice care trebuie degradate favorizeaza nmultirea bacteriilor si, n consecinta, un masiv consum de oxigen care determina, la rndul sau, moartea pestilor si a altor vietuitoare acvatice prin asfixie. 2)

Poluarea toxica provine n mod exclusiv din surse industriale si, n special, din industria chimica, extractiva si prelucratoare a

metalelor. Una dintre problemele importante ale acesteiforme de poluare o reprezinta masurarea toxicitatii produselor. Desi a fost pus la punct testul dafniei (minuscul crustaceu de apa dulce care stabileste toxicitatea apei poluate), acesta este folosit pe termen lung pentru poluarea ce poate rezulta din acumulare. Unele substante nsa, pot fi nchise n sedimente si eliberate dupa depunere; n cazul acestora, poate avea loc fenomenul de bioacumulare.

3)

Materiile in suspensie
Diferite particule, datorate eroziunii naturale ori deversarii artificiale ale localitatilor sau industriilor, pot schimba calitatea

apei, genernd o poluare estetica (tulburarea apei), jennd viata pestilor (prin introducerea de particule n branhii) ori contribuind la poluarea organica sau toxica. Eliminarea acestor particule n suspensie are loc, n general, prin simpla decantare pe fundul marilor bazine.

4)

Materiile nutritive (nitrati, fosfati)


Acest tip de substante nutritive, respectiv nitrati si fosfati, provoaca fenomenul de eutrofizare a apelor curgatoare line,

lacurilor ori marilor. Aceasta se datoreaza faptului ca excesul de nutrimente favorizeaza o proliferare, chiar o explozie de alge care se descompun rapid, consumnd enorme cantitati de oxigen. Fara oxigen apa devine locul unor procese de fermentatie si putrefactie. Pe de alta parte, nitratii prezinta si alt incovenient n ce priveste apa potabila. n aceasta, n mod normal nitratii nu trebuie sa depaseasca 50mg/litru. Nitratii transformati n nitriti provoaca sugarilor ori fetusilor femeilor gravide o boala a sngelui numita "maladia albastra"; totodata, producerea de netrosamine cancerigene este nca controversata (unele legume precum telina, spanacul, sfecla sau morcovul sunt o sursa importanta de nitrati; unele mezeluri, conserve de carne si pestele afumat sunt, de asemenea, surse de nitrati). Fosfatii provin, n parti aproape egale, din dejectii umane, fosfatine si din diverse surse industriale si agricolo. La rndul lor, nitratii provin n principal din agricultura (ngrasaminte) si din cresterea intensiva a animalelor (dejectii). n apele subterane, agricultura si cresterea animalelor antreneaza o poluare importanta, cel mai adesea cumulativa si persistenta n straturile de apa. 5)

Poluarea bacteriana
Aceasta forma de poluare genereaza multiple probleme de ordin sanitar. Ea poate afecta, n primul rnd, apa de baut, fapt

pentru care aceasta este supusa unor forme speciale de protectie. Astfel, de regula, alaturi de dezinfectarea acesteia sunt prevazute n jurul puturilor de captare a apei potabile "perimetre de protectie", pentru a beneficia de marea putere de epurare a solului.

Poluantii apelor
Desigur, n strnsa legatura cu formele de poluare a apei se afla poluantii acesteia care pot fi grupati n:

A) Poluanti organici si biologici


Poluarea prin materii organice (compusi de hidrati de carbon, materii proteice, lipide) degradabile este datorata mai ales surselor industriale (industria chimica, de celuloza si hrtie, petroliera, agroalimentara) si a reziduurilor provenite de la populatia urbana.

B) Poluanti chimici
Continutul ridicat al azotului din apa (sub forma compusilor nitrati, nitriti, azotul organic, amoniacul) antreneaza o crestere excesiva a algelor si plantelor pe fundul rurilor. Sarurile nutritive (compusii sulfati, fosfati, cloruri) accelereaza fenomenul de eutrofizare a rurilor, proliferarea masiva a anumitor alge n detrimentul altor specii. Metalele precum cadmiul, cuprul, mercurul, plumbul, zincul sau titanul sunt prezente n deversarile lichide provenite de la diverse industrii: chimica sau metalurgica. Aceste substante fac parte din seria "materiilor inhibitorii pentru viata '', fiind periculoase att pentru plantele si animalele acvatice, ct si pentru om (de exemplu, mercurul si plumbul se pot concentra n lantul alimentar). Cianurile arsenicului, n metalurgie, n industria chimica si parachimica, sunt toxice pentru organismele inferioare, invers dect n cazul otravirii. Fluorul, precum marea majoritate a metaloizilor, nu este niciodata ntlnit n stare naturala sub forma sa moleculara libera, ci sub forma de fluoruri. Acestea devin toxice, conducnd la simptone notabile de la 250 la 450mg/l. Dimpotriva, n doze foarte slabe au o actiune benefica asupra dentitiei, contribuind la prevenirea cariei dentare. Fenolii, proveniti cel mai frecvent din poluarea industriala, antreneaza o diminuare a fenomenului de biodegradare. Micropoluantii chimici sunt poluantii dificil de decelat prin procedee obisnuite de analiza, data fiind concentratia ori complexitatea lor chimica. Ei sunt n genearal putin degradabili, dificil de eliminat si susceptibili de acumulat n lantul alimentar. Metode de combatere a poluarii n ultimele decenii a fost recunoscut faptul ca fortificarea si promovarea sanatatii sunt strns legate de calitatea mediului nconjurator. n conditiile influentei crescnde a factorului antropogen asupra starii igienice a surselor de apa, o mare actualitate capata problema stabilirii rolului calitatii apei n formarea si modificarea sanatatii populatiei. n marea majoritate, afectiunile pot fi evitate si prin distribuirea unei ape de buna calitate populatiei din mediul urban si rural. Consumul de apa salubra (apa lipsita de impuritati, proprie sanatatii, obtinuta prin metode tehnologice moderne) este considerat ca unul dintre indicatorii de baza ai civilizatiei.

III) Poluarea aerului


Aerul atmosferic reprezinta un amestec de gaze, particule, vapori de apa, microorganisme. Exista, n principal, doua grupe de surse generatoare de praf, cenusa si fum n atmosfera: surse artificiale surse naturale Sursele artificiale pot fi grupate n doua mari categorii: surse bazate pe arderea combustibililor n scop industrial; surse bazate pe arderea combustibililor n scop domestic.

O importanta sursa industriala, n special de praf, o reprezinta industria materialelor de constructie, care are la baza prelucrarea unor roci naturale (silicati, argile, calcar, magnezit, ghips). Din cadrul larg al industriei materialelor de constructie se detaseaza, sub aspectul exercitat asupra mediului ambiant, industria cimentului. Materialele de baza, care intra n fabricarea cimentului, sunt piatra calcaroasa amestecata cu magme sau cu argile. Sunt cunoscute si aplicate doua procedee de fabricare: procedeul uscat, n care materiile prime sunt deshidratate, farmitate n mori speciale si trecute apoi n cuptoare rotative lungi, unde sunt tratate la temperaturi nalte; procedeul umed, n care materialele prime se amesteca cu apa, apoi n stare umeda se macina n mori speciale, dupa care partea rezultata este trecuta la rndul ei n cuptoare rotative, unde procesul este acelasi ca la procedeul uscat. Praful rezultat din industria cimentului este mprastiat pe o distanta de peste 3 km. Fumul constituie partea invizibila a substantelor ce se elimina prin cosurile ntreprinderilor industriale si este constituit din vapori de apa, gaze, produsi incomplet arsi (carbune, hidrocarburi, gudroane) si alte impuritati nglobate si eliberate cu ocazia arderii. Fumul are o culoare albicioasa daca arderea este completa. Culoarea neagra indica o ardere incompleta, datorita lipsei de aer, precum si prezentei n cantitate mare a carbunelui si a funinginii. Culoarea fumului rar poate fi roscata, cenusie sau bruna, dupa cum carbunele contine fier, aluminiu sau mangan. Particulele de fum au dimensiuni submicronice. Cenusa este rezultata n exclusivitate din combustibilii solizi. Proportia sa variaza ntre 5-15% la antracit (carbune superior, deci cu arderea mai completa) si 40-50% la carbunii inferiori (lignit, turba). Cenusa se compune din: compusi minerali puternic nglobati n masa carbunelui. n aceasta categorie sunt cuprinsi compusii de siliciu, aluminiu, fier, calciu, magneziu si/sau sulf; impuritati (cenusa mecanica) provenite din roca n care se afla nglobat zacamntul.

Cenusa ramne n cea mai mare parte n focar si este ndepartata prin procedee mecanice si hidraulice. Restul este antrenat spre cos de catre puternicul curent de aer format n camera de ardere, n marile centrale termoelectrice; la trecerea prin cos, cenusa este captata aproape n totalitate. O alta sursa importanta generatoare n special de fum si cenusa este arderea combustibililor solizi, lichizi si gazosi n scop domestic. Astazi, n multe tari n curs de dezvoltare, lemnul de foc este la fel de vital precum alimentele, iar ca pret, n unele locuri, nregistreaza un ritm de crestere mult mai mare dect la alimente. Cauza cresterii pretului este restrngerea suprafetelor de padure. Multe tari care fusesera cndva exportatoare de produse forestiere au devenit importatoare, n masura n care nu s-au preocupat de regenerarea fondului forestier. Fumul emis de sobele cu lemne are o culoare albastra fumurie si contine o cantitate nsemnata de materii organice, care se apreciaza ca pot fi toxice si cancerigene. Tot n scop domestic se ard astazi n lume cantitati enorme de carbuni, petrol si gaze naturale. O sursa secundara este si fumul de tigara, daunator nu numai atmosferei, ci si fumatorilor activi si pasivi. O tigara aprinsa comporta doua zone de reactie: o zona de combustie situata la extremitatea aflata n contact cu aerul, unde tutunul si hrtia ard cu incandescenta; o zona de pirogenare, imediat vecina celei precedente, n care pirogenarea tutunului este ntretinuta de caldura proveninta de la zona de combustie. Produsii rezultati din cele din cele doua reactii diferite, dar simultane, sunt n jur de 7000, toti toxici. Actiunea nociva a unor substante prezente n fumul de tigara.

Substanta

Cantitatea

Efectul produs

(n micrograme) Dioxid carbon Oxid carbon de 5,250-21,400 Carboxihemoglobinizant. Actiune teratogena asupra fatului. Produce tulburari de memorie si de vedere. Favorizeaza infarctul. Gudroane Gudroane Nicotina 200-2,400 3,000-33,000 Blocheaza unele reactii biochimice. Blocheaza activitatea leucocitelor. Toxic al sistemului nervos. Produce accidente cardiovasculare. Acetaldehida Amoniac 140-1,440 60-330 Methemoglobinizant. Iritant pentru ochi. Sufocant. Caustic. Produce bronsita si edem pulmonar. Alcool metilic 40-300 Iritant al mucoaselor. Produce tulburari digestive si respiratorii. Determina leziuni ale ochilor si ale ficatului. Hidrogen sulfurat 12-35 Methemoglobinizant. Irita mucoasele. Produce anestezie olfactiva. Determina fenomene asfixice. Fenol 9-202 Determina denaturarea proteinelor. Determina lezare renala. Cadmiu 1 Inhiba enzimele celulare. de 23,100-78,300 Se elimina prin expiratie.

Produce astenie. Afecteaza rinichii si tesutul osos. Oxid de azot 0-600 Methemoglobinizant. Produce iritarea mucoaselor. Determina modificari respiratorii, cardiovasculare. Dioxid de azot 0-10 Methemoglobinizant. Produce iritarea mucoaselor. Determina modificari respiratorii, cardiovasculare. Plumb 1 Produce saturnism.

Exista, practic, trei principale surse naturale generatoare de praf, cenusa si/sau fum n atmosfera:

1. 2. 3.

eruptiile vulcanice; furtunile de praf; incendierile naturale ale padurilor.

Eruptiile vulcanice genereaza produsi gazosi, lichizi si solizi care schimba local si nu numai microrelieful zonei n care se manifesta, dar exercita influente negative si asupra puritatii atmosferice. Cenusa vulcanica, mpreuna cu vaporii de apa, praful vulcanic si alte numeroase gaze sunt suflate n atmosfera, unde formeaza nori grosi ce pot pluti pna la mari distante fata de locul de emitere. Timpul n care aceste suspensii ramn n atmosfera poate ajunge chiar la 1-2 ani. Unii cercetatori apreciaza ca cea mai mare parte a suspensiilor din atmosfera terestra provine din activitatea vulcanica. Despre aceste pulberi se presupune ca au si influenta asupra bilantului termic al atmosferei, mpiedicnd dispersia energiei radiate de Pamnt catre Univers si contribuind, n acest fel, la accentuarea fenomenului de efect de sera, produs de cresterea concentratiei de dioxid de carbon n atmosfera. Terenurile afnate din regiunile de stepa, n perioadele lipsite de precipitatii, pierd partea aeriana a vegetatiei si ramn expuse actiunii de eroziune a vntului. Vnturile continue de durata ridica de pe sol o parte din particulele ce formeaza scheletul mineral si le transforma n suspensii subaeriene, care sunt retinute n atmosfera perioade lungi de timp. Depunerea acestor suspensii, ca urmare a proceselor de sedimentare sau a efectului de spalare efectuat de ploi, se poate produce la mari distante fata de locul de unde au fost ridicate. Cercetari recente, din sateliti, au aratat ca eroziunea numai de pe continentul Africa ajunge la 100-400 milioane tone/an. n acest context, se pare ca desertul Sahara nainteaza n fiecare an cu 1.5-10 km. Caderea naturala a climatului sub pragul critic de umiditate poate cauza profunde dezastre ecologice. Unul din cele mai grave l reprezinta incendiile naturale. Fenomenul este deosebit de raspndit, mai ales n zona tropicala, desi n general gradul de umiditate al padurilor din aceasta zona nu este de natura sa favorizeze izbucnirea incendiului (insula Borneo, Coasta de Fildes). n anii deosebit de secetosi, chiar si n zonele temperate, se produc dese incendii ale padurilor (de exemplu n Franta si Polonia n 1992). Manifestarile poluarii atmosferei sunt: ploaia acida si efectul de sera. Ploile acide, rezultatul deversarii n atmosfera a noxelor industriale, au aparut pentru prima data n Scandinavia. Acum sunt o problema stringenta a majoritatii tarilor industrializate. Pestii dispar din lacuri, suprafetele cladirilor si statuile din marmura sunt corodate, padurile se usuca. n mod natural, apa de ploaie are un caracter slab acid datorita reactiei sale cu dioxidul de carbon. Ploile acide sunt rezultatul reactiei oxizilor de sulf si de azot cu apa. Acesti oxizi se formeaza n diverse procese industriale precum arderea combustibililor n centrale electrice, n motoarele cu ardere interna. Contributia acidului sulfuric la ploile acide este de 2/3, n timp ce contributia acizilor azotului este sub 1/3.

Efectul de sera se produce ca urmare a captarii de catre dioxidul de carbon ori alte substante aflate n atmosfera a radiatiilor ultraviolete. Impactul ncalzirii globului terestru va fi dificil n special pentru tarile sarace. Dezvoltarea economica necesita consum energetic sporit, cantitati mari de resurse consumate, investitii. Ar fi incorect si practic imposibil sa se stopeze industrializarea acelor tari slab dezvoltate economic pe motive ecologice. Cooperarile internationale pentru alegerea acelor variante tehnologice care sa se integreze masurilor ecologice sunt, de fapt, singura solutie a dezvoltarii.

IV) Poluarea solului


Solul reprezinta un subsistem component al ecosistemelor terestre, rezultat al numeroase procese fizice, chimice si biologice. Solul si organisme-le formeaza n cadrul biosferei o unitate inseparabila. Solul este suport si mediu de viata pentru plantele superioare terestre, principalul mijloc de productie vegetala si forestiera. Poluarea solului consta n orice actiune care produce dereglarea functionarii normale a acestuia ca suport si mediu de viata pentru plantele terestre superioare din cadrul diferitelor ecosisteme naturale sau antropice. Solurile sunt supuse unor procese continue de degradare si alterare. Degradarea reprezinta procesul de maruntire si dispersare a rocilor si mineralelor n fragmente mai mici, sub influenta temperaturii, apei, vntului, gravitatiei si vietuitoarelor. Procesul este ireversibil. Alterarea reprezinta totalitatea proceselor chimice la care sunt supuse rocile si mineralele sub actiunea apei, acizilor minerali, organici si a sarurilor. Degradarea si alterarea actioneaza simultan. Pentru a-si ndeplini functiile, solul trebuie sa fie ntr-o forma accesibila, deci: poros, umed, aerat (cu fractie mare de goluri). Plantele si extrag din sol elementele de baza: azot, fosfor, potasiu, calciu, magneziu, sulf, bor, fier, mangan, cupru si zinc. Compozitia chimica a solului este n continua schimbare, prin procese rapide sau lente de pedogeneza, cu implicatii asupra ecosistemelor.

V) Poluarea cu radiatii
Poluarea cu radiatii apare datorita emisiei si propagarii n spatiu a unor radiatii, capabile de a produce efecte fizice, chimice si biologice asupra organismelor vii. Aparatele si instalatiile cu surse de radiatii sunt utilizate numai de personal calificat n domeniu, pentru prevenirea accidentelor. Transportul materialelor radioactive si al surselor de radiatii trebuie sa se realizeze cu respectarea normelor republicane si internationale, n containere adecvate si etichetate.

VI) Poluarea termica


Acest tip de poluare apare n industria metalurgica, la elaborarea metalelor si aliajelor, n turnatorii, tratamente termice, n unele domenii ale industriei chimice, n energetica. Polurea termica a aerului se manifesta n special la termocentrale, care racesc cantitati mari de apa n turnurile de racire cu ajutorul aerului. n zona se modifica microclimatul, circulatia maselor de aer, regimul precipitatiilor, deoarece creste umiditatea si temperatura aerului. n industrie, caldura emisa de unele utilaje sau produse mareste considerabil temperatura. Sunt situatii n mineritul subteran al carbunilor sau al minereurilor neferoase ca n unele galerii temperatura sa creasca, facnd dificila sau imposibila extractia. O mare parte a apelor utilizate n industrie sunt ape de racire care apoi se evacueaza n stare calda. Ca atare, acestea vor degaja caldura, fie n atmosfera, fie n ape. Acest fenomen de ncalzire a apelor poate avea doua mari consecinte: o influenta directa asupra unor specii de plante si animale;

o activitate bacteriana mai intensa si astfel un foarte mare consum de oxigen (se observa frecvent, n perioadele foarte calde, pesti pe mal, asfixiati, victime ale unui ''soc de caldura''). Pentru reducerea poluarii termice a apelor, conductele de evacuare a apelor calde se prelungesc mult n largul lacului, fluviului sau n mijlocul marii. n alte situatii apa se clorineaza pentru a nu se dezvolta microorganisme.

Conductele lungi de evacuare sunt costisitoare si stnjenesc transportul naval. Clorinarea poate afecta toate formele de viata din apa. O alta metoda mai eficienta este asigurarea unui debit mare de racire, care sa nu creasca cu mult temperatura apei, evitnd poluarea termica.

VII) Poluare fonica


Sunetul reprezinta o vibratie a particulelor unui mediu capabil sa produca o senzatie auditiva. Sunetul se propaga sub forma unor unde elastice numai n substante (aer, lichide si solide), dar nu se propaga n vid. n aer, viteza de propagare este de 340 m/s. Zgomotul este o suprapunere dezordonata a mai multor sunete. Este produs din surse naturale, dar mai ales antropice: utilaje, mijloace de transport, aparate, oameni. Poluarea fonica sau sonora produce stres, oboseala, diminuarea sau pierderea capacitatii auditive, instabilitate psihica, randament scazut si chiar fisurarea cladirilor sau spargerea geamurilor. Efectele poluarii sonore sunt:

infrasunetele ce pot aparea la automobile cu viteza mare, elicoptere, la apropierea furtunii si n timpul zborului avioanelor
supersonice;

ultrasunetele ce sunt produse n natura, n industrie, sau de aparatura electrocasnica. La om ultrasunetele distrug globulele
rosii din snge, apar migrene, greata sau chiar pierderea echilibrului.

zgomotul care actioneaza asupra ntregului organism, deoarece senzatia auditiva ajunge la sistemul nervos central, prin
intermediul caruia influenteaza alte organe. Efectele resimtite de om sunt: reducerea atentiei, a capacitatii de munca, deci creste riscul producerii de accidente, traumatisme ca: ameteli, dureri, lezarea aparatului auditiv si chiar ruperea timpanului, scaderi n greutate, nervozitate, tahicardie, tulburari ale somnului, surditate. Zgomotele de intensitate mare pot provoca deteriorarea cladirilor, aparatelor si instrumentelor.

Masurile pentru reducerea poluarii fonice necesita investitii, noi materiale, noi tehnici n constructiile civile, industriale, n constructia de masini, regndirea unor procedee, instalatii, mijloace si sisteme de trafic si nu n ultimul rnd, un comportament civilizat al oamenilor ntre ei.

VIII) Poluarea transfrontiera


Poluarea transfrontiera sau internationala apare sub forma unor efecte defavorabile provocate de un sistem economic dintro tara peste granite asupra altor sisteme naturale si economice. Prin programul conferintei de la Rio de Janeiro denumit "Agenda 21'' s-a stabilit ca statele au dreptul de a exploata propriile resurse, dupa politici proprii legate de dezvoltare si de protectia mediului nconjurator, fara sa prejudicieze nsa mediul altor state sau zone ce nu sunt n jurisdictia nationala. Nu trebuie trecut cu vederea ca toti locuitorii sunt afectati de cresterea temperaturii planetei, ca unele teritorii, inclusiv cele polare sau insulare, foarte slab dezvoltate economic pot fi afectate de poluarea aerului si apelor generata n alte tari, uneori la sute si mii de kilometrii distanta. Se pierd terenuri agricole, scad recoltele, diversitatea ecologica se reduce, se extind bolile tropicale, iar O.N.U. ar putea interveni doar ca mediator ntre conflictele ecologice interstatale.

IX) Protectia mediului


Secolul al XXI-lea va prelua o mare problema nerezolvata de secolul anterior - protectia mediului nconjurator. Actualmente, exista numeroase semnale de alarma din cauza poluarii excesive si a epuizarii unor resurse naturale. Cu toate preocuparile existente n fiecare tara si la scara internationala orientate spre protectia mediului si protejarea resurselor naturale, conservarea vietii, a diversitatii ecologice se apreciaza unanim ca eforturile sunt insuficiente si distribuite inegal pe glob. Sustinerea financiara a cheltuielilor pentru mediu este dependenta de starea economica a fiecarei tari, deci decalajele existente ntre tari vor marca profund si acest domeniu.

You might also like