Alegrea partenerului de cuplu

1. Prietenia si dragostea ca relatii interpersonale 2. Mecanisme psihosociale in alegerea partenerului de cuplu 3. Homogamia si heterogamia Prietenia si dragostea ca relatii interpersonale

Prietenia poate fi considerata relatia psihosociala de durata dintre doua fiinte umane, rezultat al alegerii libere reciproce si bazata pe afectiune, incredere si pretuire mutuala. Prietenia este specific umana,fapt semnalat inca de Aristotel,care considera ca "nimeni nu poate trai fara prieteni,chiar daca stapaneste toate bunurile lumii." Insa, un vechi proverb zice: "A avea un prieten e greu, iar a avea 2 e imposibil." Relatia de pritenie are in centrul ei afectivitatea si pretuirea reciproca, bucuria, placerea si entuziasmul partenerilor de a fi impreuna. Adevaratii prieteni se cauta mereu. In prietenie nu conteaza cine esti, ci ce esti. prietenia reprezinta o relatie de durata. cu toate ca e intemeiata in cel mai inalt grad pe liberul consimtamant si nefortata prin nici o institutie formala, prietenia nu este ferita de tensiuni si conflicte. partenerii isi respecta reciproc interesele , gusturile, optiunile si opiniile personale. si mai mult, prietenii sunt dispusi sa-si ierte greselile. prieteniile se pot stinge nu numai treptat, ci si intrerupte brusc, din motive de incompatibilitate prietenia ca fenomen uman a devenit un subiect preferat al antropologilor, socialogilor, psihologilor si cu atat mai mult in psihologia sociala.o tema viu disputata la nivelul simtului comun este in ce masura prieteniile inter-sexe pot ramane la acest statut si nu se transforma , aproape cu necesitate, in dragoste si sex. (petru ilut. teme actuale ale psihosociologiei) ce reguli ar necesita a fi cunoscute si respectate pentru a cultiva si mentine prieteniile? - selectati-va prietenii din randul celor cu care va simtiti bine, cu care puteti discuta deschis orice problema. - fiti alatur de prieten, atat la bine , cat si mai des la rau. - impartasiti-va ideile, conceptiile, proiectele, bucuriile si necazuriel, satisfactiile si grijile - nu impovarati prietenia cu diverse obligatii

- nu apreciati prietenia , dupa cat poate si da unul sau altul, dupa cat primeste fiecare. - pastrati masura, echilibrul si intr-o relatie de prietenie. - nu profitati de prietenia unui om - fiti statornic, pastrati-va prietenii vechi

Dragostea! Un cuvant dintre cele mai rostite frecvent dintre toate cuvintele oricarei limbi, un sentiment nu numai greu de definit, dar la fel de dificil de stapanit. El a fost si continua sa fie analizat de catre prozatori, poeti, filozofi, etc de catre toti oamenii indiferent de varsta si preocupari. Dragostea, in cel mai larg sens al sau inseamna iubire de om,de tara,de parinti,de frati,surori,familie. Dragostea asa cum o definesc dictionarele este un sentiment de afectiune pentru cineva sau ceva, iubire. Din perspectiva relatiilor interumane dragostewa atat de pretuita si mereu ravnita pentru a fi mentinuta, arde la temperaturi apropiate de momentul declansarii ei, chiar daca pe masura scurgerii anilor capata diverse accente, inclusiv formele de exprimare, trebuie sa respecte un mimin de reguli: grija concreta, vie, sufleteasca si materiala deopotriva, a unuia fata de celuilalt, respectarea modului de a gandi, rationa si judeca, a convingerilor sentimentelor si trairilor personale ale partenerului, comunicarea sincera si constanta, impartasirea gandurilor, ideiilor, preocuparilor, grijilor si aspiratiilor, ajutor reciproc, sustinere morala, luarea in comun a deciziilor, solutionarea situatiilor conflictuale pe un ton calm, pastrarea si afirmarea sensibilitatii, gingasiei, romantismului, ca in primele zile ale cunoasterii. Doar dragostea poate invinge saracia, necazurile si bolile. Ea este si va fi mereu certitudine, speranta, balsam vindecator si izvor generator de noi energii si avanturi pentru a traii din plin viata ce ne-a fost daruita. dragostea este ca instinct vital, cel mai puternic dintre toate resorturile. Arthur Schopenhauer Cu cat vrei sa te iubeasca, cu atat si tu mai mult trebuie sa iubesti ca dragostea e temeiul iubirii. proverb romanesc

( arta armonizarii relatiilor interumane Dr. Gheorghe Aradavoaice)

Tipuri de dragoste:
1) atracia sau plcerea -caracterizat prin creterea intimitii; 2) iubirea nebun - prezena pasiunii predominant; 3) iubirea loial - caracterizat prin responsabilitate; 4) iubirea romantic - pasiune i intimitate; 5) iubirea camaraderie - intimitate i creterea responsabilitii; 6) iubirea iluzorie - caracterizat prin pasiune i angajare; 7) iubirea deplin - partenerii experimentez pasiune, responsabilitate i intimitate (S. Chelcea, 2008, p.248).

Ca relatii interpersonale prietenia si dragostea sunt unele din cele mai importante. prietenia si dragostea au un statut aparte in multitudinea relatiilor interumane. ele sunt singurele bazate in exclusivitate pe libera alegere si afectivitate( nu stau sub semnul constrangerilor sociale). actiunea lor nu este insa constientizata ca limitare in alegeri si oricum o data infiripate indiferent in ce imprejurari exterioare, prieteniile si iubirile sunt traite si asumate ca realitati umane cu adevarat construite prin interactiunea celor doi, ceva intim, neconventional, dependent doar de cei in cauza: nu ne alegem parintii, fratii, colegii de munca sau de scoala, ne alegm in schimb prietenii si partenerii de dragoste. Caracteristici comune prieteniei i dragostei - plcere reciproc n compania celuilalt - acceptare reciproc a celuilalt aa cum este el - respect reciproc fa de deciziile luate de cellalt - sprijin reciproc acordat n momente dificile - nelegere reciproc a ceea ce este important pentru cellalt - spontaneitate reciproc n prezena celuilalt - mprtire reciproc a experienelor i sentimentelor

Mecanisme psihosociale in elegerea partenerului de cuplu

In procesul de alegere a partenerului de cuplu se impletesc o serie de atribute si considerente mai mult sau mai putin constiente. Alegerea partenerului de cuplu se face in functie de:varsta,profesie,statut social,etnie,religie,rasa etc. cum decid oamenii cu cine sa se casatoreasca? care sunt motivatiile constiente si inconstiente care explica alegerea partenerului?sunt intrebari la care incearca sa raspunda o serie de cercetari

sociologige si pshihologice, concretizate in multiple "teorii ale alegerii maritale", dintre care cele mai cunoscute raman teoria psihanalitica a lui freud, teoria asemanarii a lui mowrer, teoria nevoilor complementare ale lui wich , teoria inctrumentala a lui center. Criteriile alegerii sotului sunt dintre cele mai diverse, primele sesizate sunt cele psihomorfologice.Alegereea sotului pare sa se faca in majoritatea cazurilor dupa principiul similaritatii fizice sau intelectuale.S-a observat , de asemenea, ca frecvent mariajul intre persoane cu deficiente semanatoare:surdo-mutii se casatoresc, de regula, intre ei, la fel indivizii atinsi de tulburari nevrotice. Optiunea maritala este determinata de un ansambulu de factori , dintre care cei ce tin modelul cultural si economic predominant dintr-o societate sau alta si cei ce exprima preferinta interpersonala spontana, bazata de cele mai multe ori pe identificarea prin similitudine sau pe supracompensare prin complementaritate sunt cei mai importanti.Motivatiile constiente si inconstiente ale alegerii maritale nu sustin insa intotdeauna in egala masura functionalitatea si stabilitatea cuplului in timp.Procesul complex al motivatiei de interacomodare si interdezvoltare prin intermediul parteneritatii presupune, in conceptia noastra, o restructurare dinamica a motivatiilor de "coevolutie"(dupa expresia lui C. Mamali, 1981), in care "complementaritatile" si "similitudinile" devin modalitati functionale necesare, dar nu suficiente pentru armonia durabila a cuplului.Acesta presupune un complicat proces de autodezvoltare si interdezvoltare mutuala, care necesita depasirea motivatiilori initiale ale alegerii mariatle, prin descoperirea si crearea de noi motivatii ale coexistentei duale.Numai astfel, atractia afectiva initiala cu intregul sau context socioculturat se transforma din motivatie de alegere in motivatie de "actiune" si "devenire" maritala, ce fundamenteaza esential dragostea ca mod de cunoastere si dezvoltare a fiintei umane. La scara statistica cele mai mullte mariaje sunt homogamice: numarul casatoriilor intre indivizi de aceeasi etnie, de aceeasi clasa sociala, cu varsta apropiata, etc., este mult mai ridicat. Homogamia si heterogamia

Homogamia socioprofesionala trebuie inteleasa in sensul ca indivizii tind sa se grupeze marital intre ei in acord cu clasa sociala si statutul social.Exista si o homogamie de profesii specifice, dar aceasta e mult mai slaba. Homogamia esti mult mai vizibila si mai pronuntata ca legitimitate socioculturala atunci cand e vorba despre rasa. Homogamia religioasa nu este atat de intensa precum cea rasiala, dar este inca marcanta. Heterogamia(casatoriile intre indivizi cu statute sociodemografice diferite) este statistic mai redusa. Distinctia dintre heterogamie si homogamie este relativa. Un exemplu elocvent al

relativitatii homogamiei si hererogamiei este varsta. Cuplurile conjugale nu se formeaza intamplator nici din punctul de vedere al statutului socioprofesional.
n procesul de alegere a partenerului conjugal se mpletesc, prin urmare, o serie de atribute i considerente, mai mult sau mai puin contiente. Opereaz o continu filtrare n care predominant este tendina homogamic, dar se infiltreaz numeroase elemente de heterogamie. De fapt, una din concluziile majore ale acestui capitol este aceea c distincia homogamieheterogamie este relativ. Aceasta din mai multe considerente: Unul important este acela c homogamia nu acoper doar situaiile perfect identice, ci mai frecvent apropierile, distanele mici. Altfel spus, ca n multe alte msurri, se iau n calcul intervale. i vom considera homogamici din punct de vedere al statutului colar pe absolvenii de facultate, indiferent dac unii au masterat sau doctorat. Apoi, uneori o diferen constant, o cutum cultural, desigur dac ea nu este prea mare este, n general, privit ca o norm homogamic. Elocvent, poate singura, este n acest sens diferena de vrst n jur de 3 ani n favoarea soului. Putem reitera aici i constatarea, care nu este propriu-zis o distincie relativ conceptual, dar care se refer la alegerile maritale efective, i anume c n concretul cotidian, homogamia i heterogamia se intersecteaz sub anumite aspecte. Referitor la raportul dintre homogamie i similaritate, pe baza analizei coninutului i structurii textelor de specialitate, se poate degaja urmtoarea concluzie: n multe contexte, cele dou concepte sunt utilizate ca echivalente. Totui, nuana, deloc neglijabil, este aceea c homogamia, figurnd ca i concept-cheie n sociologie, insist asupra identitilor sau apropierilor dup criterii sociale, expediindu-le pe cele psihologice prin rubrica trsturi de personalitate. Iar prin similaritate, concept-cheie n psihologia social, se procedeaz invers: sunt tratate pe larg caracteristicile psihologice (n special cele atitudinal-valorice) i sunt prezentate mai superficial criteriile sociodemografice. ns, prin desiul condiionrilor sociale i psihologice, fr a fi perfect, ca tendin general statistic se impune homogamia. i, ceea ce constituie i obiectivul principal al lucrrii noastre, se poate afirma c aceast homogamie este multipl. (P. Ilu folosete termenul de homogamie multicriterial (2005, p. 110), care ar nsuma proximitile (sau chiar identitile) de mai multe feluri: geografic, social, mentalitar (decisiv fiind aici orientarea valoric). Autorul argumenteaz cum aceste tipuri de proximitate sunt interdependente i conduc n final al o nalt