Professional Documents
Culture Documents
Undeva in lume, exista doua tinuturi conduse de doi regi, frati. In primul tinut, regele
era un om blind, harnic, intelegator fata de problemele imparatiei sale si fata de cele ale
supusilor sai. Era un Om bun care se gindea la toti ceilalti inainte de a se gindi la sine, si drept
urmare, supusii sai il iubeau nespus de mult. Regele impunea respect si iubire prin simpla sa
fiinta. Treburile mergeau ca pe roate in acel tinut. Toate fapturile din el prosperau intr-un fel
sau altul.
In al doilea tinut, insa, lucrurile nu stateau la fel, ba din contra, mergeau din ce in ce
mai rau. Regele celui de-al doilea tinut era un om rau, tiranic. Nu ii pasa decit de sine insusi si
de a-si umple vistieria. Nu dadea atentie problemelor diverse cu care se confrunta tinutul, si
nici plingerilor supusilor sai.
In acest tinut nu domnea armonia ci un sentiment general de neliniste si frustrare...
parca si zilele pareau mai intunecate. In scurt timp supusii au devenit din ce in ce mai
nemultumiti de purtarea regelui si s-au strins gramada la portile castelului sau elegant si
grandios pentru a-i cere socoteala..
Regele, profund enervat si deloc incântat, ii asculta pina la capat si le cere ragaz,
promitindu-le ca le va rezolva toate problemele. Se retrage in palatul sau, impreuna cu o mina
de sfetnici. Acestia ii propuneau fel de fel de solutii, dar regele statea cu ochii pironiti asupra
orizontului. „Acolo se afla tinutul fratelui meu...” Deodata se intoarce spre sfetnici si le spune:
„ Pregatiti poporul pentru razboi. Pornim impotriva fratelui meu.” Sfetnicii au ezitat, o clipa,
dar si-au adus aminte cu repeziciune, ce s-a intâmplat cu ultimii sfetnici care au indraznit sa il
contrazica.
Acestia au plecat in graba si au anuntat poporul sa se pregateasca de razboi. Regele
statea linistit pe tronul sau, frecindu-si miinile de bucurie ca va scapa si de gura poporului, va
scapa si de fratele sau, pe care il pizmuia de multa vreme, si isi va inmulti si averea
considerabil, deoarece cunostea de multa vreme bogatia in care traia fratele sau, Regele cel
Bun.
Regele gasea ca e foarte intelept. Poporul sau, insa, traind atita vreme in suferinta si
mizerie a devenit ceva mai luminat. Cu toate astea, s-a pregatit de razboi.
In ziua hotarita ostile erau strinse si gata de lupta. Regele se infatiseaza in fata lor si
tine o cuvintare despre curaj si valori, insirind la urma toate pe care le vor dobindi. Mintea
poporului era, totusi, in alta parte, nicidecum la curajul, valorile sau bogatiile pe care le insira
suveranul lor. In sufletul lor, ei il compatimeau. Toti stateau nemiscati, cu ochii atintiti catre
orizont. Se gindeau la fratii lor de peste hotare...
Dupa ce regele isi incheie cuvintarea, un ostean din primul rind face un pas in fata si
spune cu glas puternic:
„Maria ta, ti-am fost supusi credinciosi si am indurat suferinte dupa suferinte. Am dat
Mariei voastre nenumarate sanse pentru a reveni pe drumul cel bun, dar orice lucru are un
sfirsit. Am dat Mariei voastre o ultima sansa pentru a ne asculta rugamintile, dar Maria
voastra nu ne-a fost rege credincios. Maria ta ne trimite la razboi impotriva unui popor care nu
ne-a gresit cu nimic, un popor care ne este frate, care traieste in armonie si pace. Maria ta ne
trimite impotriva propriului frate, un Rege bun, un Om bun.
Nu putem, Maria voastra, sa facem asa ceva. Ne-am adunat aici, dupa cum ni s-a cerut,
dar nu vom lupta impotriva fratilor nostri, ci impotriva Mariei tale. Iar in acest scop, avem
inima impacata.”
Cu aceste ultime cuvinte, regele cade in genunchi, sagetat de un gind pe care nu il mai
gindise niciodata, dar era prea tirziu... mult prea tirziu.
Am incercat sa pictez aceasta imagine cit mai fidel celei din mintea mea. Acum cind
stau sa ma gindesc, si eu am uitat cum arata acel Om, acel Rege Bun si Drept, iar adesea ma
aseman tare mult cu cel de-al doilea rege... Avem printre noi multi regi tiranici si prea putini
Regi Buni si drepti.
Ce ne ramine de facut? Raspunsul e simplu... In principiu trebuie sa il regasim pe acel
Om, care am fost cindva... trebuie sa redevenim Oameni.