Oistoria Icoanelor

Istoria i semnicaia
conceptului de icoan
Lugen RAClI1LANU
Abtract
History reminds to all generations of worshippers of the holy icons the
fact that their cult was combated. The icons cult in the Church wasnt al-
ways on the rst place. They were mostly individually venerated and that is
why their cult didnt develop quickly.
Christian iconography has two main phases of development. The rst
phase of the paleo-Christian arts could be identied at the beginning of the
third century AD, when the rst images on the Christian sarcophagi and
catacombs were discovered. The main feature of this rst step of the evolu-
tion is the image-sign, which is extremely schematic and less concise. In this
image the allusive sign gures the evoked scheme and a faiths contents.
The second phase of the development of the Christian art is reected at
the end of the fourth century and the beginning of the fth century. An elo-
quent testimony of this phase was discovered in 1955 in the catacomb of
Via Latinas where a large number of fresco paintings, which represents
real historical cycles, were found.
To remark the progress of the iconography it is important to note that
many of the historical themes from the rst phase of the painting could be
found in the catacombs and Sarcophagi (e.g. the representation of the Sac-
rice of Isaac). Analyzing the images discovered in the hypogea, we could
see that their repertoire expands to the New and Old Testament.
The novelty of this phase is that the characters become more consistent,
well tailored with clear features of faces and detailed accessories. The artist
presents large crowds of people, spaces and architectural structures, creating
a historic narrative style that places emphasis on action and picturesque, on
sacredness and realism.
Caietele Institutului Catolic IX (2010) 53-76
54
We can therefore easily dene this second period as the true period of
Christian art whose descriptive pictorial images will be continually perfecting
across the centuries in an irreversible evolution.
Keywords: the holy icons; Church, iconography, Sacrice of Isaac,
New and Old Testament.
Scurt incursiune istoric a icoanei
De la inceput putem aFrma ca istoria aminteste tuturor gene-
raiilor care au olosit si s-au inchinat la sFntele icoane ca acestea
au ost combatute. n Biserica, cultul adus icoanelor nu a ost de
Fecare data pe primul loc ci, au ost olosite mai mult de dierite
persoane si de aceea, cultul lor nu a cunoscut o dezoltare rapida.
n Vechiul 1estament, cultul imaginilor sacre si apoi olosirea
lor asa cum reiese din Cartea Exodului este descris astel: Sa nu-i
aci chip cioplit si nici un el de asemanare a nici unui lucru din
cate sunt in cer, din cele ce sunt pe pamant, jos, si din cate sunt
in apele de sub pamant` ,Ex. 20,4,. n realitate, o astel de inter-
zicere niciodata nu a ost absoluta, cel puin pe un timp determi-
nat. n timpul ce a urmat dupa exil, mai precis in timpul Maca-
beilor, iudaismul incepe a descrie dierite imagini din rica de a
nu cadea in idolatrie. Crestinismul a insemnat o dezoltare istorica
pentru arta religioasa a Imperiului Roman, inscriindu-se intr-o
eoluie Freasca, pe care istoricul urmarind-o, inelege geneza
imaginilor crestine, adica partea deriata din modelele anterioare
si partea original crestina.
Demn de menionat ca la inceputul crestinismului, pe teritoriul
Imperiului Roman, iconograFa nu era decat un mijloc sarac de
exprimare a FlozoFei si doctrinelor religioase contemporane, iar
in ambientul mediteran parea anumitor intelectuali drept o ocu-
paie ciudata si inechita, toate religiile care au adoptat iconograFa
55
Istoria i semnicaia conceptului de icoan
dupa modelul crestinilor au continuat mereu sa oloseasca pic-
turi simbolice pentru exprimarea credinei lor.
Dezoltarea iconograFei are doua aze principale. Conturarea
primei aze a artei paleocrestine a putut F indiidualizata in timp,
la inceputul secolului al III-lea d. Cr., odata cu descoperirea pri-
melor imagini ale catacombelor si sarcoagelor crestine. Imaginea
cea mai speciFca de acest el este imaginea omului care se roaga.
Acesta este reprezentat sub orma unui semn semiabstract, unei
simple scheme a Fgurii rontale a unui om caruia nu-i putem
identiFca nici arsta nici sexul, nici trasaturile chipului ori alte
accesorii decat doar braele inalate in semn de rugaciune.
Asadar, o caracteristica principala a acestei prime trepte eo-
lutie este olosirea acelei imagini-semn extrem de schematica si
cel mai puin concisa in care semnul aluzi Fgureaza schema
eocata si un coninut al credinei. Acest tip de imagine decora-
tia, aproape miniaturala, mai impodobea de asemenea cu scene
crestine si tablourile in mozaic de pe pereii bazilicilor, altarele si
tot mobilierul bisericilor plus toate obiectele de uz ecleziastic cu
bogate semniFcaii liturgice, esaturile, odajdiile sFnte, multe haine
ale credinciosilor, panourile de Fldes, baptisteriile, si multe obiecte
de uz casnic.
Mulimea picturilor din catacombe, sculpturile de pe sarcoa-
gele crestine, statuile ce-l reprezinta pe Bunul Pastor, conFrma
in mod oarte clar ca Biserica s-a olosit de imaginile sacre chiar
de la origini. Santul 1ertulian orbeste despre icoane intr-un
mod oarte coningator, iar Lusebiu din Cezareia spunea ca a
azut chiar cu ochii lui imaginile pictate ce-L reprezentau pe Isus
si pe sFnii Petru si Paul. Catea oci izolate, sprijinindu-se pe
Vechiul 1estament dezaproba o astel de olosire.
Conciliul din Llira ,305-306, aFrma urmatoarele: Placuit
picturas in Lcclesie esse non debere, ne quod colitur et adoratur
parientibus depingatur. ntr-o scrisoare trimisa Constanei, sora
56
lui Constantin, Lusebiu respinge doctrina sFntelor icoane din
rica de a nu cadea in idolatrie`
1
. S-a orbit oarte mult timp ca
Santul Lpianiu usese de aceeasi parere in scrisoarea trimisa lui
Ioan din Ierusalim, in care nu aem decat o tradiie latina atri-
buita Santului Ieronim. Apoi este un moti pentru a crede ca
acea scrisoare ar F ost manipulata de iconoclasti`
2
.
n secolele IV si V olosirea icoanelor se intalnea pretutin-
deni. n ceea ce prieste cultul icoanelor se poate obsera o ma-
niestare strans legata de Santa Cruce. n ceea ce priesc icoanele
care-l reprezenta pe Isus Cristos si Santa lecioara Maria, aem
marturii oarte rare. 1rebuie sa ajungem la secolele VI - VII
pentru a gasi marturii despre intreaga inestigaie.
O a doua aza a eoluiei artei crestine se concretizeaza in
timp istoric la sarsitul secolului al IV-lea si inceputul secolului al
V-lea. O elocenta marturie in acest sens a ost descoperirea in
1955 sub Via Latinas a unei catacombe particulare datata din
timpul precizat care coninea un numar insemnat de picturi in
resca, constituind adearate cicluri istorice.
Lste important de precizat pentru remarcarea eoluiei ca
multe teme istorice picturale sunt aceleasi din prima aza, gasite
in catacombe si pe sarcoage ,de exemplu inaisarea jertFrii lui
Isac,, insa repertoriul lor se extinde oarte mult atat in Noul cat
si in Vechiul 1estament, priind imaginile hipogeului descoperit.
Aspectul de noutate este ca personajele dein mult mai consis-
tente, bine indiidualizate cu trasaturi eidente ale chipurilor si
cu accesorii detaliate. Artistul inaiseaza mari mulimi de oameni,
spaii si structuri arhitectonice, multe personaje creand astel un
stil narati istoric ce pune accent pe aciune si pitoresc, pe sacra-
litate si realism.
1
C. A. , Spicilegium solesmense, I, Paris 1852, pp. 383-386.
2
, Enciclopedia Cattolica, op. cit., Immagini 1664.
5
Putem deci usor deFni aceasta a doua aza drept perioada
artei crestine cu imagini picturale descriptie ce a traersa secole
perecionandu-se neincetat, eoluia Find ireersibila.
Unele picturi exprimau credina si pietatea populara personi-
Fcand de exemplu moartea, inaisand prin anumite mijloace tre-
buina rugaciunii pentru cei raposai, sperana in iniere, judecata
de apoi, gloria si puterea lui Dumnezeu etc.
Caracteristica principala a imaginilor iconograFce crestine a
ost natura istorico-dogmatica. Aceasta insemna reprezentarea
misterelor mantuirii noastre, adica a eenimentelor ieii lui Isus
prin bogate scene pictate dupa scheme teologice ce incercau sa
grupeze ideile doctrinare in jurul celor mai importante teme:
Santa 1reime, ntruparea, Nasterea lui Cristos, nierea, Rascum-
pararea, sacramentele Botezului si-al Luharestiei. nsemna asa-
dar realizarea de catre artisti crestini unor adearate imagini dog-
matice si comentarii ilustrate ale adearurilor de credina. n
acest sens sau sprijinit oarte mult pe argumentele si asemanarile
poetice pe care Cristos si SFnii Parini au Fxat adearul teologiei
crestine.
Imaginile dogmatice au aut si ele doua orme: imaginile simple
si directe si grupul de doua sau mai multe imagini. Pentru prima,
o singura imagine era suFcienta sa deFneasca dogma si sa echi-
aleze o expresie erbala constituita dintr-un singur cuant. Pen-
tru a doua, doua sau mai multe imagini deFnea dogma echia-
land cu o raza compusa din mai multe cuinte producandu-se
astel ca la artele plastice o juxtapunere topograFca a imaginilor
ce se completeaza una pe alta. 1eologii si artistii crestini au intro-
dus relati la acest gen si termenul de tipologie, ce se reerea la
stabilirea raporturilor intre personaje si eenimentul eocat.
Aproape de secolul al VI-lea, Leozio, episcop de Neapolis in
Cipru, in cel de-al Cincizecilea discurs apostolic impotria Iudeilor,
58
apara pe crestini de la acuzaia ca ar F idolatri, tradand totodata
primele linii directoare a teologiei icoanei`
3
.
n Occident, poetul lortunatul aprinde o lumanare in aa
sFntelor icoane. Santul Grigorie cel Mare ii reproseaza episco-
pului Sereno de Marsilia, care a aut curajul sa sarame icoanele
pentru a indeparta de la popor pericolul de idolatrie. ntr-un alt
loc, acelasi sant orbeste despre enerarea sFntelor icoane si a
sFntei cruci. La proocarea razboiului impotria cultului adus
sFntelor icoane au ost iudeii si sectele maniheiste, din Asia
Mica. Iar trebuie sa li se alature anumii teologi monoFzii a pri-
melor perioade: lilosseno din Mabbug, Seer din Antiohia, Pietro
lullone, pe care Biserica monoFzita, meninuse cultul icoanelor
intr-o maniera proprie bizantina. Cand in anul 26 se descopera
prima persecuie iconoclasta, in Biserica, dainuia peste tot, cultul
icoanelor dar si o enerare exagerata.
Persecuiile iconoclaste au aut repercusiuni in Occident. De
abia aparuse erezia si imediat a ost condamnata in conciliul de
la Roma in 31-69. Si chiar in sinodul inut la Gentilly din 69
se aud oci despre aceasta erezie. O adearata controersa rela-
tia indreptata spre cultul icoanelor o aut ca origine numai pe
Carol cel Mare dupa al II-lea conciliu din Niceea`
4
. Papa Adrian
I ar F trebuit sa apere Conciliul si sa demonstreze credibilitate,
insa teologii rancezi nu erau coninsi pe deplin. Lra cert ca
muli ani dupa aceea episcopii rancezi au primit cu bucurie scri-
soarea trimisa de imparatul bizantin Mihai Balbaitul catre Alois
cel Bun in anul 824. mparatul Mihai era un iconomac moderat,
respingea cultul icoanelor, insa se olosea de ele. Lpiscopii ran-
cezi, care se bucurau de stima Papei Lugen al II-lea ,824-82,
doreau sa examineze populaia din Paris despre problema cultu-
lui catre sFntele icoane. Documentele care erau trimise la Roma
3
, Enciclopedia Cattolica ,op. cit., Immagini 1664.
4
Enciclopedia Cattolica, Immagini 1664.
59
dau pe aa incapaanarea celor care se impotrieau cultului. Li
reuzau atat de mult conciliul din Niceea, incat Papa Adrian a
acceptat tezele lor`. Din acest moment au descoperit uria ico-
noclastilor in runte cu Claudiu, episcop de 1orino, un spaniol
cu minte scurte, acand in asa el incat i-au conins pe apropiaii
sai sa distruga crucile si sFntele icoane. Opera care a ost scrisa
pentru a justiFca comportamentul sau a deenit o condamnare
din partea calugarului Dungal de s. Diendigi, episcop de Orlans
in care doctrina sa se apropia de diuzarea pentru Conciliul din
Niceea, care mai apoi usese primita integral in lrana, dupa al
VIII-lea Conciliu Lcumenic din 869-80, ce usese aprobat in al
treilea canon.
n perioada eului mediu, ca si in perioada moderna icoana
a aut adersari mai mult sau mai puin ca iconoclasti bizantini.
n Orient, bogomilii ,secta crestina dualista aparuta in de secolul
X,, isi dadeau cu parerea, descriind icoanele cu deFniii ne
justiFcare`
5
. Protestanii pornesc razboi impotria icoanelor, apoi
in mare parte le-au distrus, calinistii se disting prin distrugerea
celor mai preioase bogaii artistice crestine. Conciliul din 1rento
proclama impotria lor legalizarea cultului adus icoanelor.
n Orient, dupa lupta iconoclasta, pana in zilele noastre, mai
ales in Rusia a luat un aant extraordinar. Statuile sunt interzise
in bisericile ortodoxe, insa icoanele se gasesc din abundena. Aceste
icoane nu sunt enerate numai in biserica ci si in casele credin-
ciosilor. ntr-un mod mai moderat s-au maniestat in Occident.
Multe dintre icoane nu sunt obiecte de cult ci sunt olosite drept
ornament si mijloc de educare, de exemplu, rescele, mozaicurile,
itraliile. Unele dintre icoane sunt obiecte de eneraie.
5
C. Encilcopedia Cattolica, Immagini 1665.
60
Natura icoanei
ntre natura si coninutul icoanei exista o stransa legatura.
Natura icoanelor a ost deFnita in conciliile ecumenice: al II-lea
conciliu din Niceea ,8,, in al IV-lea conciliu din Constantino-
pol ,869-80, si in conciliul din 1rento. DeFniia conciliului din
Niceea, preluata mai apoi de conciliu din Constantinopol, preciza
urmatoarele: decidem sa se inceapa din nou enerarea imagini-
lor sacre..., sa le dam cinstea si respectul ce li se cuine, nu putem
da un adearat cult pe care il doreste Dumnezeu, dar acea onoare
ce se da imaginilor sacre. Imaginea istorica crestina reprezinta
eenimente din Vechiul 1estament ,jerta lui Isac, scara lui Ia-
cob, trecerea Marii Rosii, primirea celor zece porunci,..., din
SFntele Langhelii si celor deduse din biograFile sFnilor, cat si
din Santa 1radiie`
6
.
Aceste reprezentari constituiau imagini ce erau izolate ori in-
aisate in dipticuri iconograFce ,erau inaisate mai ales perechi
de chipuri, printre care cele mai recente erau acele ale lui Isus
si ale SFntei lecioare Maria,, ori reunite in cicluri de scene ce
erau ordonate in mod cronologic, crea de multe ori biograFi.
Lste posibil ca pentru acest ultim el, una din inspiraii sa proina
si din prezentarea succesi periodica a scenelor mitologice ori,
din relieurile biograFce de pe sarcoagele imperiale.
Crestinismul a insemnat o dezoltare istorica pentru arta reli-
gioasa, inscriindu-se intr-o Freasca eoluie pe care istoricul ur-
marind-o a inelege geneza icoanei adica, partea deriata din
modelele anterioare si partea original crestina. nca de la incepu-
tul crestinismului, iconograFa nu era decat o chestiune saraca si
un mijloc rar de exprimare a FlozoFei si a doctrinelor religioase
contemporane, FlosoFa era in acel timp stiina cea mai mare, iar
in partea mediterana parea anumitor intelectuali drept ocupaie
6
N. , Chipul lui Dumnezeu, Chipul omului, ed. Anastasia, Bucuresti
1998, p.31.
61
stranie si inechita. 1oate religiile care au adoptat iconograFa
dupa modul crestinilor, au continuat sa oloseasca mereu picturi
simbolice pentru exprimarea credinei lor.
Conceptul Chipului nevzut a lui Dumnezeu
Santul Paul spunea despre Cristos el este chipul Dumneze-
ului celui neazut` ,Col 1,15,, si chiar Cristos ii spune lui lilip
Cel care M-a azut pe Mine l-a azut pe 1atal` ,Ioan 14,9,. n
liul ni se ace cunoscut 1atal caci pe Dumnezeu nimeni nu l-a
azut reodata, liul cel Unul-Nascut, care este in sanul 1atalui,
Acela l-a acut cunoscut` ,Ioan 1, 18,.
liul este chipul 1atalui. Ne-am putea intreba ce legatura ar F
intre aceasta aFrmaie a Noului 1estament si chipul lui Cristos,
icoana lui Cristos ntre chipul lui Cristos si icoana lui Cristos
exista o stransa legatura, caci aceasta era coningerea din remea
aceea. Adersarii icoanelor argumentau, ca nimeni nu poate sa
picteze un chip al lui Cristos, pentru ca aceasta inseamna a oi sa
circumscrii si sa inchizi, sa limitezi dumnezeirea lui Cristos. La
aceasta iconodulii replicau spunand: daca Cuantul S-a acut
trup si a locuit intre noi` ,Ioan 1,14,.din acel moment Cuantul
s-a lasat sa Fe circumscris, sa Fe atins, prin urmare Cuantul cel
esnic al lui Dumnezeu poate F reprezentat in icoana.
1eologia crestina gaseste ultimul si cel mai adanc suport al
reprezentarilor iconograFce chiar in S. 1reime: Dumnezeu, iz-
orul originar si sursa a toate, are in liul, Cuantul cel esnic,
chipul sau insusi desaarsit intru toate.
Conorm comentatorilor patristice, acest erset indica in pri-
mul rand ca imago dei este, pentru Fina umana, un dat ontologic
- ceea ce conduce la o relaie speciala intre om si Dumnezeu - si
care ramane, de altel, un atribut inalienabil si indestructibil al
naturii umane, astel oita de Creatorul diin. Ca urmare, Fina
62
umana nu este creata libera si suFcienta siesi`
, ci pentru a parti-
cipa la iaa diina - de altel, numai intru Dumnezeu omul isi
poate implini destinul sau originar. Nimic nu ii este omului mai
natural decat sa traiasca si sa creasca intru har. Departe de a se
opune una altuia, Frea omului si harul exprima, in aceasta abor-
dare, dinamica datatoare de iaa a relaiilor dintre Creator si
creaia Sa. Cu toate ca sunt total dierii ca esena, Creatorul si
creaia traiesc intr-o comuniune care nu numai ca ignora antago-
nismul incarcat de consecine dintre libertate si har, dar considera,
cu toata sinceritatea, ca harul diin si energii1e diine necreate
alcatuiesc mediul natural al existenei umane. Lxact in acest sens
inelegeau SFriii Parini poestirea biblica despre Gradina Raiu-
lui, ca pe un rezumat al Bisericii Paradisului, acolo unde Adam isi
mai pastra inca apusa demnitate de om liber`. liinei umane
care, conorm scolasticii, aea o natura pura, natura pe jumatate
neutra si inchisa asu pra ei insasi. O astel de concepie despre
sFnenia naturala si de Dumnezeu oita a existenei omenesti se
bazeaza, in ultima instana, pe doctrina biblica a omului dupa
chipul lui Dumnezeu. Altel spus, noi trebuie sa-l consideram pe
Adam purtatorul primului chip creat al lui Dumnezeu. n Cartea
Genezei 1, 2 se spune limpede: si-a acut Dumnezeu pe om
dupa chipul Sau, dupa chipul lui Dumnezeu 1-a acut`.
Mai muli SFni Parini au incercat sa situeze` in om imago
dei. Unii dintre ei, cum ar F, de exemplu, Grigorie de Nyssa, au
ost innuenai - prin intermediul lui Origen - de neoplatonism,
care olosea conceptul de . Pentru acestia, intelectul
era cel care parea sa se potrieasca cel mai bine atat pentru
localizarea cat si pentru maniestarea acestei inrudiri. Ali SFni
Parini, printre care Irineu din Lyon, cu a sa soteriologie a repeta-
rii intru Cristos - noul Adam, sau Palama, pastrand linia realis-
mului biblic, considera ca nu numai spiritul si sunetul se pot
N. , , op. cit., p.31.

63
bucura de calitatea de chip, ci si trupul omenesc. In acest sens,
S. Grigorie Palama spune. ,,Numele omului nu se reera, sepa-
rat, doar la sunet sau doar la trup, ci la ambele in ace1asi timp,
pentru ca ambele au ost create dupa chipul lui Dumnezeu`
8
. La
randul sau, Vladimir Lossky aFrma: Persoana omeneasca nu
este o parte a Finei omenesti, tot asa cum persoanele SFntei
1reimi nu sunt pari ale lui Dumnezeu. De aceea calitatea de
chip al lui Dumnezeu nu reine unui element oarecare din com-
pusul care este omul, ci ea se aplica naturii umane in intregul ei`
9
.
1ot asa cum, prin ntruparea si prin Inierea lui Cristos, mantu-
irea acordata omului prieste totalitatea naturii sale, ara excluderea
trupului, tot astel calitatea de chip al lui Dumnezeu, reerindu-
se la aceeasi totalitate, trebuie, in mod obligatoriu, sa includa si
corporalitatea care, de altel, este clar coninuta in doctrina tradi-
ionala a reinierii in trup a mori1or.
Cu toate acestea lansarea intr-o incercare de a deFni in ce consta
exact imago dei pare aproape imposibila, deoarece, asa cum explica
S. Grigorie de Nyssa, chipul lui Dumnezeu in om, pentru ca
este un chip desaarsit, nu poate F decat imposibil de cunoscut,
acesta Find renecie ce trebuie sa conina si o parte a necunoas-
terii liinei diine.
Cu toate ca am orbit atat de mult despre chipul inalienabil si
de nepatruns al lui Dumnezeu - care este, in deFniti, locul teo-
logic al tainei oricarei Fine omenesti - am acut-o, inainte de
toate, pentru ca asemanarea presupune chipul in acelasi el in
care ungerea cu mirul sant presupune botezul. Si este eident ca
in ceea ce prieste teologia icoanei, asemanarea ne intereseaza
mai mult.
S. Atanasie cel Mare scrie: Cuantul ne-a oerit prinosul
Duhului pentru ca prin L1 sa putem deeni Fii lui Dumnezeu,
8
N. , op. cit., p.32.
9
V . , La Theologie de l image, Paris 196, p. 131.
64
dupa chipul liului lui Dumnezeu
10
. Chipului lui Dumnezeu,
care si-a pierdut stralucirea in mediocritatea Frii omenesti, i se
reda splendoarea prin Cristos. Prin botez, cand echiul Adam
moare si omul inie intru Cristos, se desaarseste - pentru Fecare
crestin in parte - aceasta restituire a splendorii pierdute. Santul
Duh ingaduie celor care au ost recreai dupa chipul lui Dum-
nezeu si care au iniat prin apa botezului sa duca mai departe
aceasta asemanare, s-o desaarseasca. Diadoh din loticeea descrie
acest proces, reerindu-se in mod explicit la arta picturii: In ace-
lasi mod in care pictorii traseaza mai intii intr-o singura culoare
schia portretului, iar apoi, prin adaugarea culorilor una dintr-
alta, il ac pe acesta sa semene din ce in ce mai mult cu modelul
,...,, tot asa harul lui Dumnezeu, prin botez, incepe sa remodeleze
chipul asa cum acesta era atunci cand omul a inceput sa Fe. Apoi,
cand harul ede omul aspirand din toata Fina sa catre rumuse-
ea asemanarii ,...,, adaugand irtute din irtute si inaland ru-
museea sunetului din slaa in slaa, ii oera acestuia pecetea
asemanarii`
11
. S. Ioan Damaschinul spune astel: Cuantul 1-a
creat pe om dupa propriul chip si dupa propria asemanare ,...,,
dupa chipul desemnand spiritul si libertatea, iar dupa asemana-
rea insemnand ca omul este capabil sa-i semene, prin irtuile
sale, lui Dumnezeu`
12
. Santul Duh daruieste Frea Sa dumneze-
iasca - de aceeasi Fina cu a 1atalui si cu a liului - multitudinii
persoanelor omenesti. Iata cum descrie Lossky aceasta daruire
de Sine a Santului Duh: Ca Persoana, Santul Duh se da la o
parte in aa persoanelor create, care prin Ll au capatat harul. In
Ll, oina lui Dumnezeu nu ne mai este exterioara: ea ne acorda
harul din interior, maniestandu-se inlauntrul nostru, atata timp
cat oina omului ibreaza o data cu oina diina si coopereaza
10
N. , op. cit., p. 33.
11
, uvres spirituelles, LXXXIX, Paris 1955, p.149.
12
N. , op. cit., p. 34.
65
cu aceasta, dobandind har si acandu-si-1 al sau. Lste calea in-
dumnezeirii, care conduce in Imparaia lui Dumnezeu, adusa de
Santul Duh in inimile noastre chiar in aceasta pamanteasca iaa.
Caci Santul Duh este mirul imparatesc cu, care este uns Cristos
si toi crestinii chemai sa domneasca alaturi de L1 in eacul ce
a sa ina. Si numai atunci aceasta Persoana dumnezeiasca nea-
zuta, Care nu-si are chipul in alt ipostas, se a maniesta in per-
soanele indumnezeite: caci multitudinea SFnilor a F Chipul
Sau`
13
.
Ce ar putea F icoana unui Sant Lste chipul unei persoane
care a atins sFnenia, chipul celui care, prin dobandirea Santului
Duh, ii poarta acestuia roadele, chipul aceluia care, de apt, a
olosit din plin darul, primit prin botez, de remodelare totala a
insusirii sale de chip al lui Dumnezeu.
Icoana se straduieste sa reprezinte asemanarea inaptuita.
Chipul speciFc crestin este cel care inaiseaza, prin mijloace care
ii sunt proprii, sFnenia innascuta, oita de Dumnezeu, a apturii
create care se ana intr-o comuniune plina de har cu Creatorul, si
care a inaptuit aceasta comuniune. In cazul de aa cea ne aduce
aminte de echiul si neinduplecatul Adam, si trebuie s-o spunem:
nu este orba nici de ispita si nici de impotriire, ci de rezultatul
Fnal - pacea intru Domnul, care nu este altcea decat adoraie si
slaire.
Arta sacra adearata inaiseaza schimbarea desaarsita, man-
tuirea, transormarea prin Dumnezeu si intru Dumnezeu a lumii
decazute si muritoare - adica Schimbarea la aa. Ce1 care lucreaza
la inaptuirea asemanarii, lucreaza pentru Schimbarea la aa a
lumii.
S. SeraFm de Saro spune ca sensul ieii omenesti este
dobandirea Duhului Sant`
14
, inseamna sa spunem ca sensul ieii
13
V . , La theologie mystique, Paris 1944, p.169.
14
N. , op. Cit., p.35
66
este realizarea plenara ca Fina umana, deoarece acest lucru nu
este posibil decat intru Dumnezeu. Persoana umana este asema-
natoare lui Cristos in masura in care este demna de primirea,
inlauntrul sau, a Duhului Sant, pentru ca doar prin mijlocirea
Duhului omul i1 descopera pe Cristos si dobandeste unirea cu
acesta. Numai Duhul Sant desaarseste asemanarea omului cu
modelul diin.
Putem sa inelegem acum prounzimea semniFcaiei unei alte
cugetari a Santului SeraFm: Saleaza-te pe tine insui si alii, mii,
in jurul tau, or F salai cel care trudeste pentru mantuirea sa,
lucreaza pentru mantuirea lumii. Aceasta din urma este, de apt,
tema si Fnalitatea insasi a oricarei icoane.
Icoana din punct de vedere canonic
Lste lucru bun si util a inoca cu pietate sFnii si a enera
icoanele lor. nsa icoana ca sa Fe obiect de cult este necesar sa
nu reprezinte cea ce este contrar credinei, sa Fe conorm cu
ceea ce este reprezentat, reeritor la scenele biblice si cele din
Santa 1radiie`
15
. Icoanele nu pot F expuse publicului ara a F
aprobate de superiorii ecleziastici. Apoi pentru a expuse icoanele
spre a F enerate de catre public este numai decat necesar bine-
cuantarea lor. Pictorii de icoane sa nu se indeparteze de culorile
pe care le-a acceptat Biserica. n aara de cazurile stabilite in
lege incarcarea externa a unei legi diine sau a uneia canonice
numai atunci poate F sancionata o pedeapsa justa cand graita-
tea deosebita a incalcarii cere o pedeapsa si exista o necesitate
urgenta de a preeni sau de a repara...`
16
. Icoana il reprezinta pe
Cristos, pe Santa lecioara Maria, pe sFni,... La nu-l poate re-
prezenta pe Dumnezeu neazut si necuprins, intruparea lui Cris-
15
C. , Enciclopedia Cattolica,ed. Citta del Vaticano, lirenze 1983
,Immagini 1663-166,.
16
Codul de Drept Canonic, ed. Presa buna, Iasi 1995 nr. 1399.
6
tos este aceea care a inaugurat o noua economie a imaginilor. De
aceea trebuie sa se respecte toate aceste norme canonice pentru
ca icoana ace reerina directa la dimensiunea transcedentala.
Icoana s e chipul lui Cristos
1ocmai ceea ce a prezentat conciliul de la Niceea ,325, pentru
triadologie, a insemnat sinodul din Calcedon ,451, pentru cristo-
logie. Daca, dupa Niceea, Biserica trebuia ca mai intai, sa digere`,
daca putem spune asa, se poate aFrma acelasi lucru
despre preceptul celor doua Fri intr-o persoana.
1rebuie aparata intuiia undamental soteriologica a Santului
Chiril Alexandrinul, pe care singur o exprima astel: Cuantul a
patimit in trup. Lxpresia enunata la sinodul din Les
si care exprima intr-un singur cuant, dupa cum considera S.
Ioan Damaschinul, toata iconomia mantuirii - insemna, proba-
bil, deja, ca in Cristos nu exista alt subiect decat Logosul.
S-a pus problema identitatii de persoana - soteriologic necesara
intre Cuantul cel de dinainte de eci si ara de inceput si Logo-
sul intrupat, asa cum oarte clar deja se spunea in Crezul de 1a
Niceea: Cred. intr-Unul Domn Isus Cristos, liul lui Dumnezeu,
Unul nascut, Care din 1atal S-a nascut, mai inainte de toi ecii.
Lumina din Lumina, Dumnezeu adearat din Dumnezeu adea-
rat, nascut, nu acut, Cel de o Fina cu 1atal, prin Care toate s-au
acut. Care pentru noi, oamenii si pentru a noastra mantuire S-a
coborat din ceruri si S-a intrupat de la Duhul Sant si din Maria
lecioara si S-a acut om. Si S-a rastignit pentru noi sub Poniu
Pilat si a patimit si S-a ingropat. Si a iniat a treia zi`
1
.
Aceasta identitate personala in Crez este presupusa de la sine.
La a F eideniata intr-un mod special in imnul
liu unic si Cuant al lui Dumnezeu, atribuit marelui Iustinian
1
Catehismul Bisericii Catolice, ed. Arhiepiscopia Romano-Catolica de Bucuresti
1993, p. 51
68
insusi, si care se canta la Fecare liturghie, la sarsitul celui de-al
doilea an tion`
18
. Se spune in acest imn: liu unic si Cuant al
lui Dumnezeu, 1u, Care esti nemuritor si Care, neintinat, 1e-ai
acut om si ai ost rastignit, oh, Cristoase Doamne, Care ai inins
moartea prin moarte, Find Unul din Santa 1reime, slait impre-
una cu 1atal si cu Santul Duh, mantuieste-ne pe noi!`
19
.
Una dintre cele mai rumoase expresii aFrmate despre cele
spuse mai sus de catre Parintele Jean Meyendor sunt: Acest
Cuant preexistent este subiectul morii lui Cristos, caci in Cris-
tos nu exista alt subiect personal decat Cuantul: numai cinea
poate sa moara, si nicidecum cea, nici Frea si nici trupul. Sinod
al V-lea - prin reabilitarea deplina a noiunii chiriliene de unitate
,sau mai degraba de unicitate, a subiectului in Cristos - pune in
lumina intreaga importana a unitaii ipostatice a Cuantului
ntrupat`
20
. Lxpresia asimetria cristologiei i-o datoram Parintelui
G. llorosky. Asimetrica, deoarece, spre deosebire de Frea dum-
nezeiasca, nici un ipostas speciFc nu corespunde Frii umane, dar
aceasta natura isi ana persoana in ipostaza durnnezeiasca, este
cuprinsa in ea, este in-ipostasiata. Aceasta insa nu inseamna deel
ca energiile si actele omului nu sunt cu adearat omenesti. Dim-
potria, tocmai noiunea de ipostas permite teologiei, in sensul
in care aceasta inelege Dumnezeul intrupat, sa saleze ondul
poziti al gandirii antiohiene si a lui Leon cel Mare: Fecare Fre
isi pastreaza ceea ce ea are speciFc`
21
.
liecare inelege de ce ne-am oprit asupra temei: Unul din
Santa 1reimie a patimit in trup. Aceasta ormulare ne pare a F
cheia unei juste inelegeri a icoanei lui Cristos. Cum deja am mai
spus-o, icoana lui Cristos - sau doar posibilitatea existenei ei - a
ost marul discordiei intre orientali si adersarii imaginilor. Lra
18
l. J. , Die byzantinische Liturgie, 1rier 1980, pp.58-59.
19
N. , op. cit., p.36
20
J. , op. cit., p. 95.
21
N. , op. cit., p. 36.
69
oarte limpede pentru ambele tabere ca problema in discuie era
una undarnentala a credinei crestine, de punere a punctului pe
i, in ceea ce prieste cristologia. Se stie ca epoca iconoclasta -
care a durat intre anii 30 si 843 a aut doua perioade, intre
aceste perioade a aut loc Sinodul Niceea II.
Ca si prima perioada a ost dominata de personalitatea extra-
ordinara a Santului Ioan Damaschinul. Principalele doua su-
biecte ale luptei sale pline de rana, duse in aoarea enerarii
icoanelor, se pot deFni oarte exact. Pe de o parte, icoana lui
Cristos ca proesiune de credina in adearata ntrupare: pictarea
unei icoane este marturisirea acelei, a di-
inei iconomii a mantuirii in trup, este estirea adearatei sale
Intrupari. Pe de alta parte, icoana ca reelaie a materiei transF-
gurate, pline de har, materie pe care o inaiseaza si din care ea
insasi este acuta. Bineineles ca s. Ioan Damaschinul nu a ene-
rat niciodata materia ca atare, ci, spune el, pe Creatorul materiei,
Care a deenit materie pentru mine si Care, pentru mine, a inap-
tuit mantuirea prin materie`
22
.
Atunci cand Dumnezeu patrunde in creaia sa ori, mai degraba,
atunci cand Ll primeste in propria persoana materia unui trup
omenesc, cea se intampla cu aceasta materie, trupul acela este
indumnezeit, pentru ca el este trupul omenesc al lui Dumnezeu.
Santul Ioan il numeste egal lui Dumnezeu. Atunci trupul
acesta este patruns de inFnitele energii diine, si el ajunge sa Fe,
prin comparaie cu creaia inca netransFgurata, izorul energiilor
diine, tot asa cum o bucata de Fer inuta in oc se transorma ea
insasi in oc, ara ca prin aceasta sa-si piarda materialitatea.
Dar trupul lui Cristos nu este singurul care deine, graie n-
truparii, sursa a energiilor diine. Reelaia lui Dumnezeu in Cris-
tos reprezinta implinirea aciunii reelatoare a lui Dumnezeu in
22
Ibid, p. 3
0
istorie`
23
. 1ot ceea ce este cuprins in lucrarea Sa de mantuire si
tot ceea ce continua aceasta lucrare, in mod special liturghia, a
F inundat de Duhul Sant si a transmite mai departe harul Sau.
Venerez si celelalte obiecte prin care mi s-a adus mantuirea,
pentru ca ele sunt pline de energie diina si de har`
24
. Lemnul
crucii nu este materie Golgota nu este materie Sau aceasta pia-
tra pe care a ost depusa iaa, Santul Mormant, nu este ea izo-
rul Inierii noastre Cerneala si cartea cea santa a Langheliilor
nu sunt materie Sau altarul care ne da impartasania, altarul, ar-
gintul din care se ac crucile, tablourile si asele sFnte nu sunt
materie toate Ori anulam enerarea acestora, ori acordam Bise-
ricii dreptul sa enereze in aceeasi masura icoanele, sFnite prin
numele lui Dumnezeu si ale alesilor Sai ,sFnii,, si, ca urmare a
acestei sFniri, protejate prin umbra harului Santului Duh! Nu
dispreui materia: ea nu este nerednica, pentru ca nici o lucrare
a lui Dumnezeu nu este nerednica`
25
.
Icoana se straduieste sa reprezinte, in stilul si in orma sa aceasta
transFgurare a trupului omenesc si a toate cele ce-l inconjura...
Criteriul suprem in inaisarea icoanei decurge din uncia sa li-
turgica si acest criteriu este rugaciunea. Icoana, in intregul ei,
trebuie sa sereasca rugaciunii, trebuie chiar s-o exprime.
Cea nou la s. Nichior ar putea F astel ormulat: Chipul
este asemenea modelului si, prin asemanare, exprima intreaga
inaisare a celui reprezentat, cu singura deosebire a sub-
stanei, care este dierita`
26
. Asemanarea istorica cu persoana re-
prezentata, conFrmata prin inscrierea obligatorie a numelui
acesteia, transorma imaginea in legatura reciproca intre cel care
se roaga si Cel caruia i se adreseaza rugaciunea, si s. Nichior
23
L. , Dumnezeul cel viu, unic n in i ntreit n persoane, Iasi 199, p.
20.
24
N. , op. cit., p.3.
25
Ibid. p. 38.
26
Ibid.
1
subliniaza ca, din punct de edere al apturii, un chip nu este
niciodata de aceeasi natura cu modelul, ci intotdeauna substana
este dierita. Santul Nichior se opune inaaturii iconoclaste,
care susinea ca impartasania ar F singura adearata icoana, Find
de aceeasi natura cu liul. Santul 1eodor Studitul deFneste icoana
Domnului ca pe un chip al ipostasului lui Cristos, alaturandu-se
total, in elul acesta, doctrinei cristologice a Santului Chiril Alexan-
drinul, a celui de-al V-lea Sinod Lcumenic si a Santului Maxim
Marturisitorul.
Icoana s e pe lemn
Icoana exprima intalnirea intre cultura milenara si prounda
religiozitate a ciilizaiei precrestine si noua cultura a poporului
ereu, pastratorul Reelaiei diine. Dieritele tehnici, simboluri,
materiale care de secole erau introduse in pictura murala sau in
pictura unerara a ost preluata de catre artistii crestini atribuin-
du-si semniFcaii noi.
n icoana crestina se poate gasi cu claritate ereditatea clasicis-
mului tardi iar in mod particular se obsera concepia romana
ce s-a inspirat din cultura elenistica.
De aceea icoana este un microcosmos ce propune din nou
adearul si pereciunea macrocosmosului in care se renecta un
templu, in care mareaa construcie cuprinde intreaga creaie:
omul, animalele, egetaia, mineralele si pamantul, aerul, apa si
ocul.
Nici un detaliu din icoana nu poate F ignorat, ba chiar este
obligatoriu sa se respecte Fdelitatea tradiionala si grija executarii
pentru a garanta legatura cu transcendentul.
Cand pictorul doreste sa picteze o icoana mai intai alege lem-
nul si este de preerat sa se aleaga cu multa atenie si cu constiina
pe care o cer canoanele. Lemnul poate F de tei, ag, stejar etc.,
dupa cum o cere tradiia.
2
De ce se picteaza icoana pe lemn n liturgie, lemnul este
luat adesea sinonim cu lemnul sant al crucii: dusmanul care a
biruit prin lemn sa Fe biruit tot prin lemn`
2
.
Santul Ioan Damaschin raspunde reprosurilor iconoobilor
astel: cinste si respect deopotria si cealalta materie prin care
s-a saarsit mantuirea mea, ca una ce este plina de lucrarea dum-
nezeiasca si de har. Nu este, oare, materie lemnul crucii cel de
trei ori ericit Si atunci ori interzici cinstirea si enerarea tuturor
materiilor, ori admii, potriit tradiiei bisericesti si inchinarea la
sFntele icoane care sunt sFnte prin numele lui Dumnezeu... um-
brite pentru aceasta de harul dumnezeiescului Duh. Nu descon-
sidera materia, nici nu o socoti rea, deoarece materia in sine nu
este lipsita de cinste! Caci nimic din ceea ce a creat Dumnezeu
nu este de rusine`
28
.
n Cristos insasi materia a ost sFnita: mai intai trupul lui
Cristos s-a acut sant, plin de har, egal cu Dumnezeu prin umbra
cu Logosul`
29
, iar apoi, mai departe, materia in sens mai larg.
Santul Ioan Damaschinul spune: cinstesc materia nu ca si cum
ar F Dumnezeu, ci pentru ca este umpluta de energie diina si de
har`
30
.
n arta, lemnul a aut si are o intrebuinare larga. Pictura ico-
nograFca si-a gasit un suport demn, ba chiar de milenii a deenit
obiectul esenial al rumosului.
Cele mai echi picturi din cultul grec s-au gasit pe lemn, iar in
crestinism acest suport a ramas de baza pentru pictura iconogra-
Fca pana astazi.
2
, Dicionar de simboluri, Vol. II, ed. Artemis, Bucuresti 1995, p.
209.
28
Cl. n, Icoana lui Hristos, ed. Anastasia, 1996, p.151.
29
Cl. , op. cit., p. 152.
30
Ibid. op. cit., p. 152.
3
Icoana se picteaza dupa reguli oarte stricte, insa nu pretinde
nici o asemanare`
31
. `De-a lungul istoriei icoana s-a pictat numai
pe suport mobil in general s-a preerat lemnul`
32
, pentru ca este
un suport cu o incarcatura simbolica crestina. Lste de preerat
lemnul pentru ca pe lemn a ost rastignit Isus Cristos. Prin acest
lemn ne-am castigat demnitatea de mantuii, am obinut mantu-
irea prin aceasta jerta a crucii-pomul datator de iaa.
De aceea in enerarea icoanei nu se bazeaza pe temeiul mate-
rial, substanial, ci pe temeiul asemanarii chipului reprezentat cu
persoana al carui nume trebuie indicat pe icoana. Partea eseniala
a icoanei nu este lemnul sau culoarea, ci sera sacra, ce inaluie
aceasta icoana.
Icoana s e pictat dup un timp de post i rugciune
Cand iconarul doreste sa inceapa lucrul unei icoane trebuie sa
ina cont de caracterul sant al acestei arte, in care destinaia ei
suprema si legatura extrem de stransa este acuta cu iaa Biseri-
cii. Icoana este o carte de credina. Prin limbajul liniilor si al cu-
lorilor ea descopera inaatura dogmatica, morala si liturgica a
Bisericii. n aceeasi ordine de idei icoana este un obiect sant.
Iconarul trebuie sa intre in acea sera de rugaciune, de comuniune
cu Dumnezeu pentru a putea reprezenta santul chip al lui Cristos
sau al lecioarei Maria etc., pentru a recunoaste ca aceasta munca
este o lucrare santa. De aceea sa aem un respect pentru acei
oameni care, de-a lungul istoriei crestine, s-au ostenit in a elabora
limbajul icoanei, au ormat marea ei maiestrie artistica. Stiu ca
cel dintai pictor crestin a ost santul Apostol Luca, iar dupa el a
urmat o mulime nenumarata de iconari`
33
.
31
A ., Dicionar cultural al Bibliei, ed. Nemira, Bucuresti1998, p.92.
32
V. , Diionar enciclopedic de art medieval romneasc, ed. StiiniFca
si enciclopedica, Bucuresti196, p.14.
33
, Monahia, Truda iconarului, ed. SoFa, Bucuresti 2001, p.55.
4
Icoana este o rugaciune exprimata prin imagini si ea este in-
eleasa, inainte de toate, prin rugaciune. De ce trebuie sa se roage
si sa posteasca iconarul inainte de a picta Lucrarea iconarului
este o munca santa, este o munca pe care nu muli au aceasta
ocaie sa o inaptuiasca. Rugaciunea este necesara pentru ca
aceasta aceste icoane sunt destinate omului credincios, iar omul
credincios prin rugaciune trebuie sa aca o punte de legatura in-
tre el si Dumnezeu. Menirea icoanei este sa contribuie la ruga-
ciune: din aceasta cauza, cel ce lucreaza la sFntele icoane, trebuie
sa nu uite de rugaciune in timpul muncii sale. Rugaciunea il ajuta
pe iconar sa desluseasca mai cu usurina tainele icoanei ce trebu-
ie pictata pe lemn, il ace mai strans legat cu ceea ce picteaza...
1ot prin post si rugaciune pictorul trebuie sa-l ajute pe cre-
dincios sa contemple rumuseea ei, sa-l preamareasca pe Dum-
nezeu, acatorul a toate, sa creeze rumuseea chipului Sau laun-
tric, incalandu-se si innoindu-se in Cristos, intr-o aptura noua
si preschimbata, rascumparata printr-o iaa noua si esnica intru
Cristos.
Credina, umilina, curaia inimii sunt insusirile Fresti ale
iconarului. Prin rugaciunea neincetata el a sporit in sine acele
irtui, ceea ce ducea la o iluminare mai mare, iar mai apoi catre
sFnenie. 1alantul sau nu-l socoteste ca pe o proprietate, ci doar
primit de la Dumnezeu..., ca sa aduca roade Domnului si sa le ina-
poieze cu umilina, Datatorului de iaa, ne lasand siesi nimic ,nici
chiar semnatura de pe icoana, pentru a nu se mandri si a-l lauda,
pentru-ca laudele sunt pierderi care ne ace sa ne indepartam de
la Creatorul a toate...`
34
. n aceasta prisma, icoana poate F priita
ca o marturie ie si graitoare a esniciei, ea nu poate porni de la
un om care, din Fre, de acea intalnire cu Dumnezeu. Iconarul
Alipie trudea in toata remea, picta icoane pentru egumen ,stare,,
pentru rai, pentru toate bisericile care aeau neoie de icoane
34
C. I , Monahia, op. cit., pp. 58-59.
5
si pentru toi oamenii ara a lua cea in schimbul muncii lui.
Noaptea statea in rugaciune, iar ziua, cu multa umilina si curaie,
rabdare, post si dragoste, cugeta la Dumnezeu, iar cu mainile
saarsea lucrul sau. Nimeni nu-l edea pe Alipie stand in tranda-
ie si cu toate acestea, el niciodata nu lipsea de la rugaciune, nici
chiar pentru a ace lucrarile cele bine placute lui Dumnezeu.
Adearata icoana o acea acela care era patruns de persee-
rana postului pentru ca se inrednicea de harul lui Dumnezeu,
iar in icoana picta ceea ce este diin. Acesta este scopul postului
si rugaciunii in realizarea icoanei, de a ajuta crestinii sa ada in ea
chipul diin, pe Acela care a creat totul, care continua si azi sa
lucreze si sa locuiasca in creaia Sa.
Celelalte sunt imagini sacre sau material didactic
Imaginile sacre au drept scop de a reprezenta pe: Dumnezeu
1atal, liul si Santul Duh Maica Domnului, toi sFnii si ingerii.
lolosirea imaginilor sacre in mod legitim si util este un ade-
ar de care nu ar aea neoie de demonstraie. De aceste imagini
se olosesc crestinii asezandu-le in locuri de cinste cum ar F: in
locuine, la munca, etc. pentru a intra mai usor in comuniune cu
diinul. Nu este necesar sa se ada o piedica in enerarea imagi-
nilor sacre`
35
. Omul este compus din materie si spirit, are neoie
de lucruri sensibile pentru a se ridica la cunoasterea si iubirea
lumii spirituale si inizibile. Imaginile sacre raspund la cele trei
unciuni: ornamentarea, decorarea locurilor de cult, nu putem
da acel cult pe care l-ar dori Dumnezeu dar aem acea onoare ce
se cuine sFntelor imagini. Onoarea ce se da sFntelor imagini
reine acelui prototip pe care il eneram in ele.
n concluzie putem spune urmatoarele: semniFcaia si cultul
sFntelor icoane nu se limiteaza la materia din care sunt acute,
35
A Enciclopedia Cattolica op. cit., Immagini 1665.
6
dar se reera la ceea ce reprezinta, in sensul ca semnele externe
de eneraie ce se dau sFntelor icoane, se indreapta catre Dum-
nezeu, de aceea se onoreaza sFntele icoane. Chiar si imaginile
sacre poate F utilizate ca material didactic ducand pe intelectual
si pe cel ara de carte la cunoasterea episoadelor din istoria sacra,
de a indemna si a incuraja la pietate: la ederea unei imagini sacre
ne stimuleaza un sentiment de respect, de eneraie, de iubire, de
conFdena catre ceea ce reprezinta si cu aceea care ne pune in
relaie.

Oistoria Icoanelor

Uploaded by

Document Information

Original Description:

Original Title

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

Oistoria Icoanelor

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

Istoria i semnicaia

N. , , op. cit., p.31.

You might also like