Professional Documents
Culture Documents
conceptului de icoan
Lugen RAClI1LANU
Abtract
History reminds to all generations of worshippers of the holy icons the
fact that their cult was combated. The icons cult in the Church wasnt al-
ways on the rst place. They were mostly individually venerated and that is
why their cult didnt develop quickly.
Christian iconography has two main phases of development. The rst
phase of the paleo-Christian arts could be identied at the beginning of the
third century AD, when the rst images on the Christian sarcophagi and
catacombs were discovered. The main feature of this rst step of the evolu-
tion is the image-sign, which is extremely schematic and less concise. In this
image the allusive sign gures the evoked scheme and a faiths contents.
The second phase of the development of the Christian art is reected at
the end of the fourth century and the beginning of the fth century. An elo-
quent testimony of this phase was discovered in 1955 in the catacomb of
Via Latinas where a large number of fresco paintings, which represents
real historical cycles, were found.
To remark the progress of the iconography it is important to note that
many of the historical themes from the rst phase of the painting could be
found in the catacombs and Sarcophagi (e.g. the representation of the Sac-
rice of Isaac). Analyzing the images discovered in the hypogea, we could
see that their repertoire expands to the New and Old Testament.
The novelty of this phase is that the characters become more consistent,
well tailored with clear features of faces and detailed accessories. The artist
presents large crowds of people, spaces and architectural structures, creating
a historic narrative style that places emphasis on action and picturesque, on
sacredness and realism.
Caietele Institutului Catolic IX (2010) 53-76
54
We can therefore easily dene this second period as the true period of
Christian art whose descriptive pictorial images will be continually perfecting
across the centuries in an irreversible evolution.
Keywords: the holy icons; Church, iconography, Sacrice of Isaac,
New and Old Testament.
Scurt incursiune istoric a icoanei
De la inceput putem aFrma ca istoria aminteste tuturor gene-
raiilor care au olosit si s-au inchinat la sFntele icoane ca acestea
au ost combatute. n Biserica, cultul adus icoanelor nu a ost de
Fecare data pe primul loc ci, au ost olosite mai mult de dierite
persoane si de aceea, cultul lor nu a cunoscut o dezoltare rapida.
n Vechiul 1estament, cultul imaginilor sacre si apoi olosirea
lor asa cum reiese din Cartea Exodului este descris astel: Sa nu-i
aci chip cioplit si nici un el de asemanare a nici unui lucru din
cate sunt in cer, din cele ce sunt pe pamant, jos, si din cate sunt
in apele de sub pamant` ,Ex. 20,4,. n realitate, o astel de inter-
zicere niciodata nu a ost absoluta, cel puin pe un timp determi-
nat. n timpul ce a urmat dupa exil, mai precis in timpul Maca-
beilor, iudaismul incepe a descrie dierite imagini din rica de a
nu cadea in idolatrie. Crestinismul a insemnat o dezoltare istorica
pentru arta religioasa a Imperiului Roman, inscriindu-se intr-o
eoluie Freasca, pe care istoricul urmarind-o, inelege geneza
imaginilor crestine, adica partea deriata din modelele anterioare
si partea original crestina.
Demn de menionat ca la inceputul crestinismului, pe teritoriul
Imperiului Roman, iconograFa nu era decat un mijloc sarac de
exprimare a FlozoFei si doctrinelor religioase contemporane, iar
in ambientul mediteran parea anumitor intelectuali drept o ocu-
paie ciudata si inechita, toate religiile care au adoptat iconograFa
Caietele Institutului Catolic IX (2010) 53-76
55
Istoria i semnicaia conceptului de icoan
dupa modelul crestinilor au continuat mereu sa oloseasca pic-
turi simbolice pentru exprimarea credinei lor.
Dezoltarea iconograFei are doua aze principale. Conturarea
primei aze a artei paleocrestine a putut F indiidualizata in timp,
la inceputul secolului al III-lea d. Cr., odata cu descoperirea pri-
melor imagini ale catacombelor si sarcoagelor crestine. Imaginea
cea mai speciFca de acest el este imaginea omului care se roaga.
Acesta este reprezentat sub orma unui semn semiabstract, unei
simple scheme a Fgurii rontale a unui om caruia nu-i putem
identiFca nici arsta nici sexul, nici trasaturile chipului ori alte
accesorii decat doar braele inalate in semn de rugaciune.
Asadar, o caracteristica principala a acestei prime trepte eo-
lutie este olosirea acelei imagini-semn extrem de schematica si
cel mai puin concisa in care semnul aluzi Fgureaza schema
eocata si un coninut al credinei. Acest tip de imagine decora-
tia, aproape miniaturala, mai impodobea de asemenea cu scene
crestine si tablourile in mozaic de pe pereii bazilicilor, altarele si
tot mobilierul bisericilor plus toate obiectele de uz ecleziastic cu
bogate semniFcaii liturgice, esaturile, odajdiile sFnte, multe haine
ale credinciosilor, panourile de Fldes, baptisteriile, si multe obiecte
de uz casnic.
Mulimea picturilor din catacombe, sculpturile de pe sarcoa-
gele crestine, statuile ce-l reprezinta pe Bunul Pastor, conFrma
in mod oarte clar ca Biserica s-a olosit de imaginile sacre chiar
de la origini. Santul 1ertulian orbeste despre icoane intr-un
mod oarte coningator, iar Lusebiu din Cezareia spunea ca a
azut chiar cu ochii lui imaginile pictate ce-L reprezentau pe Isus
si pe sFnii Petru si Paul. Catea oci izolate, sprijinindu-se pe
Vechiul 1estament dezaproba o astel de olosire.
Conciliul din Llira ,305-306, aFrma urmatoarele: Placuit
picturas in Lcclesie esse non debere, ne quod colitur et adoratur
parientibus depingatur. ntr-o scrisoare trimisa Constanei, sora
Caietele Institutului Catolic IX (2010) 53-76
56
lui Constantin, Lusebiu respinge doctrina sFntelor icoane din
rica de a nu cadea in idolatrie`
1
. S-a orbit oarte mult timp ca
Santul Lpianiu usese de aceeasi parere in scrisoarea trimisa lui
Ioan din Ierusalim, in care nu aem decat o tradiie latina atri-
buita Santului Ieronim. Apoi este un moti pentru a crede ca
acea scrisoare ar F ost manipulata de iconoclasti`
2
.
n secolele IV si V olosirea icoanelor se intalnea pretutin-
deni. n ceea ce prieste cultul icoanelor se poate obsera o ma-
niestare strans legata de Santa Cruce. n ceea ce priesc icoanele
care-l reprezenta pe Isus Cristos si Santa lecioara Maria, aem
marturii oarte rare. 1rebuie sa ajungem la secolele VI - VII
pentru a gasi marturii despre intreaga inestigaie.
O a doua aza a eoluiei artei crestine se concretizeaza in
timp istoric la sarsitul secolului al IV-lea si inceputul secolului al
V-lea. O elocenta marturie in acest sens a ost descoperirea in
1955 sub Via Latinas a unei catacombe particulare datata din
timpul precizat care coninea un numar insemnat de picturi in
resca, constituind adearate cicluri istorice.
Lste important de precizat pentru remarcarea eoluiei ca
multe teme istorice picturale sunt aceleasi din prima aza, gasite
in catacombe si pe sarcoage ,de exemplu inaisarea jertFrii lui
Isac,, insa repertoriul lor se extinde oarte mult atat in Noul cat
si in Vechiul 1estament, priind imaginile hipogeului descoperit.
Aspectul de noutate este ca personajele dein mult mai consis-
tente, bine indiidualizate cu trasaturi eidente ale chipurilor si
cu accesorii detaliate. Artistul inaiseaza mari mulimi de oameni,
spaii si structuri arhitectonice, multe personaje creand astel un
stil narati istoric ce pune accent pe aciune si pitoresc, pe sacra-
litate si realism.
1
C. A. , Spicilegium solesmense, I, Paris 1852, pp. 383-386.
2
, Enciclopedia Cattolica, op. cit., Immagini 1664.
Caietele Institutului Catolic IX (2010) 53-76
5
Istoria i semnicaia conceptului de icoan
Putem deci usor deFni aceasta a doua aza drept perioada
artei crestine cu imagini picturale descriptie ce a traersa secole
perecionandu-se neincetat, eoluia Find ireersibila.
Unele picturi exprimau credina si pietatea populara personi-
Fcand de exemplu moartea, inaisand prin anumite mijloace tre-
buina rugaciunii pentru cei raposai, sperana in iniere, judecata
de apoi, gloria si puterea lui Dumnezeu etc.
Caracteristica principala a imaginilor iconograFce crestine a
ost natura istorico-dogmatica. Aceasta insemna reprezentarea
misterelor mantuirii noastre, adica a eenimentelor ieii lui Isus
prin bogate scene pictate dupa scheme teologice ce incercau sa
grupeze ideile doctrinare in jurul celor mai importante teme:
Santa 1reime, ntruparea, Nasterea lui Cristos, nierea, Rascum-
pararea, sacramentele Botezului si-al Luharestiei. nsemna asa-
dar realizarea de catre artisti crestini unor adearate imagini dog-
matice si comentarii ilustrate ale adearurilor de credina. n
acest sens sau sprijinit oarte mult pe argumentele si asemanarile
poetice pe care Cristos si SFnii Parini au Fxat adearul teologiei
crestine.
Imaginile dogmatice au aut si ele doua orme: imaginile simple
si directe si grupul de doua sau mai multe imagini. Pentru prima,
o singura imagine era suFcienta sa deFneasca dogma si sa echi-
aleze o expresie erbala constituita dintr-un singur cuant. Pen-
tru a doua, doua sau mai multe imagini deFnea dogma echia-
land cu o raza compusa din mai multe cuinte producandu-se
astel ca la artele plastice o juxtapunere topograFca a imaginilor
ce se completeaza una pe alta. 1eologii si artistii crestini au intro-
dus relati la acest gen si termenul de tipologie, ce se reerea la
stabilirea raporturilor intre personaje si eenimentul eocat.
Aproape de secolul al VI-lea, Leozio, episcop de Neapolis in
Cipru, in cel de-al Cincizecilea discurs apostolic impotria Iudeilor,
Caietele Institutului Catolic IX (2010) 53-76
58
apara pe crestini de la acuzaia ca ar F idolatri, tradand totodata
primele linii directoare a teologiei icoanei`
3
.
n Occident, poetul lortunatul aprinde o lumanare in aa
sFntelor icoane. Santul Grigorie cel Mare ii reproseaza episco-
pului Sereno de Marsilia, care a aut curajul sa sarame icoanele
pentru a indeparta de la popor pericolul de idolatrie. ntr-un alt
loc, acelasi sant orbeste despre enerarea sFntelor icoane si a
sFntei cruci. La proocarea razboiului impotria cultului adus
sFntelor icoane au ost iudeii si sectele maniheiste, din Asia
Mica. Iar trebuie sa li se alature anumii teologi monoFzii a pri-
melor perioade: lilosseno din Mabbug, Seer din Antiohia, Pietro
lullone, pe care Biserica monoFzita, meninuse cultul icoanelor
intr-o maniera proprie bizantina. Cand in anul 26 se descopera
prima persecuie iconoclasta, in Biserica, dainuia peste tot, cultul
icoanelor dar si o enerare exagerata.
Persecuiile iconoclaste au aut repercusiuni in Occident. De
abia aparuse erezia si imediat a ost condamnata in conciliul de
la Roma in 31-69. Si chiar in sinodul inut la Gentilly din 69
se aud oci despre aceasta erezie. O adearata controersa rela-
tia indreptata spre cultul icoanelor o aut ca origine numai pe
Carol cel Mare dupa al II-lea conciliu din Niceea`
4
. Papa Adrian
I ar F trebuit sa apere Conciliul si sa demonstreze credibilitate,
insa teologii rancezi nu erau coninsi pe deplin. Lra cert ca
muli ani dupa aceea episcopii rancezi au primit cu bucurie scri-
soarea trimisa de imparatul bizantin Mihai Balbaitul catre Alois
cel Bun in anul 824. mparatul Mihai era un iconomac moderat,
respingea cultul icoanelor, insa se olosea de ele. Lpiscopii ran-
cezi, care se bucurau de stima Papei Lugen al II-lea ,824-82,
doreau sa examineze populaia din Paris despre problema cultu-
lui catre sFntele icoane. Documentele care erau trimise la Roma
3
, Enciclopedia Cattolica ,op. cit., Immagini 1664.
4
Enciclopedia Cattolica, Immagini 1664.
Caietele Institutului Catolic IX (2010) 53-76
59
Istoria i semnicaia conceptului de icoan
dau pe aa incapaanarea celor care se impotrieau cultului. Li
reuzau atat de mult conciliul din Niceea, incat Papa Adrian a
acceptat tezele lor`. Din acest moment au descoperit uria ico-
noclastilor in runte cu Claudiu, episcop de 1orino, un spaniol
cu minte scurte, acand in asa el incat i-au conins pe apropiaii
sai sa distruga crucile si sFntele icoane. Opera care a ost scrisa
pentru a justiFca comportamentul sau a deenit o condamnare
din partea calugarului Dungal de s. Diendigi, episcop de Orlans
in care doctrina sa se apropia de diuzarea pentru Conciliul din
Niceea, care mai apoi usese primita integral in lrana, dupa al
VIII-lea Conciliu Lcumenic din 869-80, ce usese aprobat in al
treilea canon.
n perioada eului mediu, ca si in perioada moderna icoana
a aut adersari mai mult sau mai puin ca iconoclasti bizantini.
n Orient, bogomilii ,secta crestina dualista aparuta in de secolul
X,, isi dadeau cu parerea, descriind icoanele cu deFniii ne
justiFcare`
5
. Protestanii pornesc razboi impotria icoanelor, apoi
in mare parte le-au distrus, calinistii se disting prin distrugerea
celor mai preioase bogaii artistice crestine. Conciliul din 1rento
proclama impotria lor legalizarea cultului adus icoanelor.
n Orient, dupa lupta iconoclasta, pana in zilele noastre, mai
ales in Rusia a luat un aant extraordinar. Statuile sunt interzise
in bisericile ortodoxe, insa icoanele se gasesc din abundena. Aceste
icoane nu sunt enerate numai in biserica ci si in casele credin-
ciosilor. ntr-un mod mai moderat s-au maniestat in Occident.
Multe dintre icoane nu sunt obiecte de cult ci sunt olosite drept
ornament si mijloc de educare, de exemplu, rescele, mozaicurile,
itraliile. Unele dintre icoane sunt obiecte de eneraie.
5
C. Encilcopedia Cattolica, Immagini 1665.
Caietele Institutului Catolic IX (2010) 53-76
60
Natura icoanei
ntre natura si coninutul icoanei exista o stransa legatura.
Natura icoanelor a ost deFnita in conciliile ecumenice: al II-lea
conciliu din Niceea ,8,, in al IV-lea conciliu din Constantino-
pol ,869-80, si in conciliul din 1rento. DeFniia conciliului din
Niceea, preluata mai apoi de conciliu din Constantinopol, preciza
urmatoarele: decidem sa se inceapa din nou enerarea imagini-
lor sacre..., sa le dam cinstea si respectul ce li se cuine, nu putem
da un adearat cult pe care il doreste Dumnezeu, dar acea onoare
ce se da imaginilor sacre. Imaginea istorica crestina reprezinta
eenimente din Vechiul 1estament ,jerta lui Isac, scara lui Ia-
cob, trecerea Marii Rosii, primirea celor zece porunci,..., din
SFntele Langhelii si celor deduse din biograFile sFnilor, cat si
din Santa 1radiie`
6
.
Aceste reprezentari constituiau imagini ce erau izolate ori in-
aisate in dipticuri iconograFce ,erau inaisate mai ales perechi
de chipuri, printre care cele mai recente erau acele ale lui Isus
si ale SFntei lecioare Maria,, ori reunite in cicluri de scene ce
erau ordonate in mod cronologic, crea de multe ori biograFi.
Lste posibil ca pentru acest ultim el, una din inspiraii sa proina
si din prezentarea succesi periodica a scenelor mitologice ori,
din relieurile biograFce de pe sarcoagele imperiale.
Crestinismul a insemnat o dezoltare istorica pentru arta reli-
gioasa, inscriindu-se intr-o Freasca eoluie pe care istoricul ur-
marind-o a inelege geneza icoanei adica, partea deriata din
modelele anterioare si partea original crestina. nca de la incepu-
tul crestinismului, iconograFa nu era decat o chestiune saraca si
un mijloc rar de exprimare a FlozoFei si a doctrinelor religioase
contemporane, FlosoFa era in acel timp stiina cea mai mare, iar
in partea mediterana parea anumitor intelectuali drept ocupaie
6
N. , Chipul lui Dumnezeu, Chipul omului, ed. Anastasia, Bucuresti
1998, p.31.
Caietele Institutului Catolic IX (2010) 53-76
61
Istoria i semnicaia conceptului de icoan
stranie si inechita. 1oate religiile care au adoptat iconograFa
dupa modul crestinilor, au continuat sa oloseasca mereu picturi
simbolice pentru exprimarea credinei lor.
Conceptul Chipului nevzut a lui Dumnezeu
Santul Paul spunea despre Cristos el este chipul Dumneze-
ului celui neazut` ,Col 1,15,, si chiar Cristos ii spune lui lilip
Cel care M-a azut pe Mine l-a azut pe 1atal` ,Ioan 14,9,. n
liul ni se ace cunoscut 1atal caci pe Dumnezeu nimeni nu l-a
azut reodata, liul cel Unul-Nascut, care este in sanul 1atalui,
Acela l-a acut cunoscut` ,Ioan 1, 18,.
liul este chipul 1atalui. Ne-am putea intreba ce legatura ar F
intre aceasta aFrmaie a Noului 1estament si chipul lui Cristos,
icoana lui Cristos ntre chipul lui Cristos si icoana lui Cristos
exista o stransa legatura, caci aceasta era coningerea din remea
aceea. Adersarii icoanelor argumentau, ca nimeni nu poate sa
picteze un chip al lui Cristos, pentru ca aceasta inseamna a oi sa
circumscrii si sa inchizi, sa limitezi dumnezeirea lui Cristos. La
aceasta iconodulii replicau spunand: daca Cuantul S-a acut
trup si a locuit intre noi` ,Ioan 1,14,.din acel moment Cuantul
s-a lasat sa Fe circumscris, sa Fe atins, prin urmare Cuantul cel
esnic al lui Dumnezeu poate F reprezentat in icoana.
1eologia crestina gaseste ultimul si cel mai adanc suport al
reprezentarilor iconograFce chiar in S. 1reime: Dumnezeu, iz-
orul originar si sursa a toate, are in liul, Cuantul cel esnic,
chipul sau insusi desaarsit intru toate.
Conorm comentatorilor patristice, acest erset indica in pri-
mul rand ca imago dei este, pentru Fina umana, un dat ontologic
- ceea ce conduce la o relaie speciala intre om si Dumnezeu - si
care ramane, de altel, un atribut inalienabil si indestructibil al
naturii umane, astel oita de Creatorul diin. Ca urmare, Fina
Caietele Institutului Catolic IX (2010) 53-76
62
umana nu este creata libera si suFcienta siesi`
, ci pentru a parti-
cipa la iaa diina - de altel, numai intru Dumnezeu omul isi
poate implini destinul sau originar. Nimic nu ii este omului mai
natural decat sa traiasca si sa creasca intru har. Departe de a se
opune una altuia, Frea omului si harul exprima, in aceasta abor-
dare, dinamica datatoare de iaa a relaiilor dintre Creator si
creaia Sa. Cu toate ca sunt total dierii ca esena, Creatorul si
creaia traiesc intr-o comuniune care nu numai ca ignora antago-
nismul incarcat de consecine dintre libertate si har, dar considera,
cu toata sinceritatea, ca harul diin si energii1e diine necreate
alcatuiesc mediul natural al existenei umane. Lxact in acest sens
inelegeau SFriii Parini poestirea biblica despre Gradina Raiu-
lui, ca pe un rezumat al Bisericii Paradisului, acolo unde Adam isi
mai pastra inca apusa demnitate de om liber`. liinei umane
care, conorm scolasticii, aea o natura pura, natura pe jumatate
neutra si inchisa asu pra ei insasi. O astel de concepie despre
sFnenia naturala si de Dumnezeu oita a existenei omenesti se
bazeaza, in ultima instana, pe doctrina biblica a omului dupa
chipul lui Dumnezeu. Altel spus, noi trebuie sa-l consideram pe
Adam purtatorul primului chip creat al lui Dumnezeu. n Cartea
Genezei 1, 2 se spune limpede: si-a acut Dumnezeu pe om
dupa chipul Sau, dupa chipul lui Dumnezeu 1-a acut`.
Mai muli SFni Parini au incercat sa situeze` in om imago
dei. Unii dintre ei, cum ar F, de exemplu, Grigorie de Nyssa, au
ost innuenai - prin intermediul lui Origen - de neoplatonism,
care olosea conceptul de . Pentru acestia, intelectul
era cel care parea sa se potrieasca cel mai bine atat pentru
localizarea cat si pentru maniestarea acestei inrudiri. Ali SFni
Parini, printre care Irineu din Lyon, cu a sa soteriologie a repeta-
rii intru Cristos - noul Adam, sau Palama, pastrand linia realis-
mului biblic, considera ca nu numai spiritul si sunetul se pot