You are on page 1of 4

Anexa 1

Avantajul comparativ

[Acest material a fost anexat pentru a se detalia principiul avantajului comparativ, la care se face referire n cadrul Seciunii II - Strategia de dezvoltare economic, subcapitolul 1.1.2.3 Economiile libere se polarizeaz n jurul principalilor factori de avantaj comparativ]

STRATEGIA DE DEZVOLTARE A ZONEI METROPOLITANE CLUJ-NAPOCA Volumul I - Parte scris Anexa 1 - Avantajul comparativ

1/4

AVANTAJUL COMPARATIV Avantajul comparativ (notiune definita pentru prima dat de David Ricardo in urma cu cca. 150 de ani) este o aplicare a principiului specializarii si al schimbului. Legea avantajului comparativ spune ca fiecare individ, firma, regiune sau natiune are de castigat daca se specializeaza in producerea acelor bunuri sau servicii pentru care are un cost al oportunitatii scazut si schimba ceea ce produce cu bunuri/servicii pentru care are un cost al oportunitatii ridicat. Avantajul comparativ poate fi absolut sau relativ. Folosind un scurt exemplu ipotetic (conform modelului Ricardo), Tabelul 1 de mai jos indica numarul de ore/om necesar pentru a produce doua bunuri, aparate foto si orez, in doua tari:
Tabelul 1

ara
[nume]

1 aparat foto
[nr. ore/om]

1 kg orez
[nr. ore/om]

Japonia Indonezia

2 4

6 8

Considerand ca Japonia are disponibile 600 de ore-om si Indonezia 1200 de ore-om, orice combinatie de alocare a factorilor de productie in cele doua tari care sa serveasca nevoile pietei interne s-ar situa pe curba posibilitatilor de productie, care are ca puncte maxime productia fiecarui bun care se poate realiza in fiecare tara, daca fiecare s-ar specializa pe bunul pe care il produce (comparativ) mai eficient. Acest maximum este, conform Tabelul 2 de mai jos, de:
Tabelul 2

ara
[nume]

Aparate foto
[nr. buc.]

Kg orez
[nr. kg]

Japonia Indonezia

300 300

sau sau

100 150

Relatia dintre cele doua produse in cele doua tari din exemplul dat se poate exprima ca si cost al oportunitatii: COJ Ap Foto (1/3 Kg Orez) < COI Ap Foto (1/2 Kg. Orez). Aceasta reprezinta si pretul pe care produsele l-ar avea daca cele doua economii ar fi izolate (in absenta comertului): un aparat foto ar costa 1/3 Kg orez in Japonia si kg orez in Indonezia. In momentul in care apare comertul intre cele doua tari, pretul international se va stabiliza la un punct intre cele doua preturi nationale: sa spunem 2,5 aparate foto per 1 kg de orez. La aceste preturi, productia maxima a fiecarei tari (de bunuri pe care le produce cel mai eficient) va putea fi tranzactionata obtinand la schimb mai mult din cel de al doilea bun decat ar fi putut produce singura (a se vedea Tabelul 3 de mai jos):

STRATEGIA DE DEZVOLTARE A ZONEI METROPOLITANE CLUJ-NAPOCA Volumul I - Parte scris Anexa 1 - Avantajul comparativ

2/4

Tabelul 3

ara
[nume]

Produce
[cantitate]

Tranzacioneaz
[cantitate]

Obine
[cantitate]

Japonia Indonezia

300 Aparate foto 150 Kg orez

300/2,5 150 * 2,5

120 Kg orez 375 Aparate foto

Productia maxima de orez pe care ar fi putut sa o dezvolte Japonia in absenta comertului, cu factorii proprii, ar fi fost 600 ore-om/6 ore-om per Kg. orez = 100 kg Orez. Prin specializare si schimb (international), s-a obtinut o crestere a posibilitatilor de consum intern cu 20%. Similar, productia maxima de aparate foto pe care ar fi putut sa o dezvolta Indonezia in absenta comertului, cu factorii proprii, ar fi fost 1200 ore-om/4 ore-om per aparat foto = 300 aparate foto. Prin specializare si comert international, s-a obtinut o crestere a posibilitatilor de consum intern cu 25%. Acest exemplu arata principalele elemente ale teoriei clasice a avantajului comparativ a lui David Ricardo: Japonia din exemplu are un avantaj de productivitate absolut in producerea ambelor bunuri, in sensul ca ea consuma mai putine resurse pe unitate pentru amandoua produsele. Luand in considerare productivitatea factorilor si ansamblul resurselor din ambele tari, Japonia are un avantaj competitiv relativ in productia de aparate foto, iar Indonezia are un avantaj competitiv relativ in productia de orez. Modelul Ricardo explica beneficiile comertului international si demonstreaza faptul ca tarile per ansamblu beneficiaza in urma comertului international. O evolutie ulterioara in teoria economica a comertului, modelul Heckscher-Ohlin-Samuelson, explica efectele comertului international asupra (re)distribuirii veniturilor interne. Conform modelului Heckscher-Ohlin-Samuelson, comertul exterior al unei tari depinde de abundenta relativa a factorilor de productie (mana de lucru/capital, mana de lucru calificata/necalificata, mana de lucru/teren, etc.). Din modelul Ricardo rezulta ca o tara va tinde sa exporte acele bunuri a caror productie consuma in mod intensiv factorii pe care tara ii detine din abundenta. Modelului Heckscher-Ohlin-Samuelson exploreaza consecintele interne ale acestei specializari, aratand ca factorul care se gaseste din abundenta va castiga de pe urma comertului international; factorii care nu confera un avantaj comparativ vor pierde, iar per ansamblu tara va castiga din comert. Astfel, presupunand abundenta relativa a factorilor ilustrati in Tabelul 4 de mai jos,
Tabelul 4

ara
[denumire]

Mna de lucru
[cantitate]

Capital
[cantitate]

Raport mna de lucru/capital


[cantitate]

Japonia Indonezia

600 1200

400 400

3/2 3/1

STRATEGIA DE DEZVOLTARE A ZONEI METROPOLITANE CLUJ-NAPOCA Volumul I - Parte scris Anexa 1 - Avantajul comparativ

3/4

se poate spune ca Japonia din exemplu dispune de o abundenta relativa de capital iar Indonezia dispune de o abundenta relativa de mana de lucru, presupunand de asemenea folosirea de tehnologii similare, deci un consum identic de factori pe tip de produs in cele doua tari.
Tabelul 5

Produsul
[denumire]

Mna de lucru
[cantitate]

Capital
[cantitate]

Raport mna de lucru/capital


[cantitate]

Orez Aparate foto

20 4

10 12

2/1 1/3

Luand in considerare faptul ca, dupa cum se vede din Tabelul 5 de mai sus, cultivarea orezului consuma in mod intensiv mana de lucru iar productia de aparate foto consuma capital in mod intensiv, rezulta ca, in Indonezia, care dispune de o abundenta relativa a mainii de lucru, mana de lucru va fi mai putin scumpa decat capitalul, iar bunul cu un consum intensiv de mana de lucru orezul va fi relativ mai ieftin decat aparatele foto. Reversul se aplica in Japonia, unde capitalul este factorul abundent, aparatele foto sunt bunul cu consum relativ intens de capital si ca atare aparatele foto se vor produce relativ ieftin. Ca si participanti la comert, fiecare tara va exporta bunurile in a caror productie are un avantaj comparativ, Japonia aparate foto, Indonezia orez. Acest comert va avea efect asupra distribuirii interne a veniturilor. Astfel, de unde initial (Venitul per unitate de mana de lucru/Venitul per unitate de capital) Indonezia < (Venitul per unitate de mana de lucru/Venitul per unitate de capital) Japonia , ,comertul international va duce la o crestere a cererii de mana de lucru in Indonezia si la o crestere a cererii de capital in Japonia (factorii abundenti in cele doua tari), ducand la o ridicare a pretului local al acestora si la o tendinta de egalizare a costului factorilor de productie intre tari. Teoria clasica a comertului international, respectiv modelul Ricardo si modelul Heckscher-Ohlin-Samuelson, explica o buna parte din fenomenul descris mai sus, de crestere exponentiala a cantitatii totale de bunuri si servicii produse in lume in ultimele decenii.

STRATEGIA DE DEZVOLTARE A ZONEI METROPOLITANE CLUJ-NAPOCA Volumul I - Parte scris Anexa 1 - Avantajul comparativ

4/4

You might also like