Artemis - zeita vanatorii.

Artemis, sora geamana cu Apollo, era fiica lui Zeus si a Letonei (copila titanului Coeus si a titanidei Phoebe). La inceput a avut aceleasi atribute cu fratele ei: era o divinitate razbunatoare, care semana molimi si moarte printre muritori. Mai tarziu, Artemis capata atribute de zeitate binefacatoare: ea era, de pilda, considerata protectoare a campurilor, a animalelor si a vindecarilor miraculoase. In calitatea sa de zeita a vanatorii era infatisata ca o fecioara salbatica, singuratica si care cutreiera padurile insotita de o haita de caini, daruiti de Pan, ucigand animalele cu arcul si cu sagetile ei faurite de Hephaestus. Insensibila la dragoste, ii pedepsea pe toti cei care incercau sa se apropie de ea. Doua intamplari cumplite stau marturie in acest sens. Prima se refera la Actaeon, un vestit vanator, care, zarind-o pe Artemis nuda, in timp ce se imbaia, impreuna cu nimfele, in apele unui rau, starneste mania ingrozitoare a zeitei, care il transforma intr-un cerb. Sub aceasta infatisare, nefericitul cerb va fi sfasiat de catre propriii sai caini, pe muntele Cithaeron. A doua fapta a Artemisei se refera la uciderea gigantului Orion, care, indragostit si el de zeita, va avea o soarta la fel de cruda. Dupa o alta versiune mitica, va fi omorat de fratele geaman, Apollon, ca pedeapsa pentru cutezanta sa. Dupa moarte, Orion va fi, totusi, transformat intr-o constelatie, care ii poarta numele. Daca, la randu-i, zeita incerca sa se apropie de vreun muritor, iubirea ei era rece si stranie, ca in cazul pastorului, de o rara frumusete, Endymion, adormit vesnic, de catre Zeus, pentru a se mentine mereu tanar. Totusi, din unirea lor semilucida, in amortirea somnului, Artemis va naste 50 de fete .