Femeia

Din vechimea cea apusa

Cautat-au multi raspunsuri
Vrut-au sa puna catusa
Pe-a sublimelor ei dulciuri
Sa agate de cuvinte
Intelesurile-i toate
N-are minte si se minte
Cine crede ca se poate.
Inutil cauti a spune
Ce-i femeia-ntr-un cuvant.
Nici in foi shakespeariene
Cercetate rand pe rand
n-ai gasi atate ganduri
Sa aplece la apus
Despre ea femeia insusi
!niversul de discurs.
"i s-arata ca o floare
"u esti cel ce o deschide
Ii dai viata si culoare
Si-anotimpuri tot toride
Iar cand pasul ai gresit
Pentru ea este furtuna
Si te-mpinge la cersit
Pentru-a fi a ta iar buna.
Ii esti print si cersetor
Ii esti ce vrea ea sa fii
#a-i esti bun mangaietor
#a-i esti sclavul inimii.
Nu-i o hoata si nu fura
Fara tu a o pofti
Intru inima-ti armura
Spre a sufletu-ti citi.
Si apoi devine blanda
Spre a ti se arata
Cat e dansa de plapanda
Nu cum credeai dumneata
Dar in gandul sau precoce
Ce a cunoscut minciuni
$le altor domni feroce
Veniti de prin alte lumi
$nali%a ti-e facuta
Nici cat ai timp de-a clipi
Dar ea tot iti e placuta
Fara sa stii ce-i sclipi.
Si incepe a cunoaste
Fiind usor tu cercetat
Ce-ai vrut spune si ai spus
Ce-ai vrut spune si-ai uitat.

http&''(((.lecturirecen%ate.ro')*+,'*+'adela-de-garabet-ibraileanu-,'