Avva Dorotei

AVVA DOROTEI
NVTURI
FOLOSITOARE DE SUFLET
(Editura BUNAVESTIRE Bacu 1997)
1
u!ri"#$
u%&"tu' 1$ ()"tru #u!u")r) (a#cu'tar))
u%&"tu' *$ ()"tru #+)r)"i)
u%&"tu' ,$ ()"tru c-".tii"/0
u%&"tu' 1$ ()"tru 2rica d) Du+")3)u
u%&"tu' 4$ Nu tr)5ui) a #) 6"cr)d) ci")%a 6" 6"/)')!ciu")a #a
u%&"tu' 7$ ()"tru ")-#&"dir)a a!r-a!)'ui
u%&"tu' 7$ Tr)5ui) #0 ") d)20i+0+ !) "-i 6".i")
u%&"tu' 8$ ()"tru /i")r)a d) +i"t) a r0u'ui
u%&"tu' 9$ ()"tru +i"ciu"0
u%&"tu' 19$ ()"tru ca #0 u+5'0+ !) ca')a 'ui Du+")3)u cu 'uar) a+i"t)
u%&"tu' 11$ S0 t0i)+ !ati+i') d):ra50 !&"0 "u ") -5i."ui+ cu )')
u%&"tu' 1*$ ()"tru 2rica d) +u"ci') c)') %iit-ar)
u%&"tu' 1,$ ()"tru ca #0 #u2)ri+ i#!it)') cu +u'/u+it0 .i 20r0 tu'5urar)
u%&"tu' 11$ ()"tru #0%&r.ir)a .i a'c0tuir)a 2a!t)'-r c)'-r 5u") a') #u2')tu'ui
u%&"tu' 14$ ()"tru S2&"tu' .i ;ar)') (-#t
2
UV<NTUL 1
PENTRU SUPUNERE (ASCULTARE)
Din nceput, dupa ce a zidit Dumnezeu pe om si l-a mpodobit cu tot felul de fapte bune, l-a pus n Rai,
precum zice dumnezeiasca Scriptura, dar i-a dat si porunca sa nu mannce din pomul ce era n mijlocul
Raiului. Si asa se afla acolo, ntru rugaciune si contemplatie, ntru toata slava si cinstea, iar simtirile i
erau ntregi dupa fire, precum s-a zidit. entru ca dupa c!ipul Sau a facut Dumnezeu pe om, adica
nemuritor si singur stapnitor, mpodobit cu toate faptele bune.
"nd nsa a calcat porunca si a mncat din rodul pomului din care i se poruncise sa nu mannce, atunci a
fost izgonit din Rai si a cazut din starea cea din fire n cea afara de fire, adica n pacat, n iubire de slava si
iubire de poftele lumii acesteia si n celelalte patimi, stapnindu-se de dnsele si robindu-se lor prin
calcarea poruncii. #stfel s-a nmultit rautatea peste masura, a mpartit moartea, nimeni nu mai cunostea pe
Dumnezeu, ci pretutindeni era revarsata necredinta. $umai ctiva, foarte putini %precum au zis parintii
nostri& povatuindu-se de legea cea fireasca, au cunoscut pe Dumnezeu, caci vrajmasul si ntinsese toata
rautatea, deoarece mparatea pacatul. #tunci a nceput nc!inarea la idoli, s-au nmultit Dumnezeii,
farmecele, uciderile si toata rautatea diavolului.
Dar preabunului Dumnezeu i s-a facut mila de zidirea Sa si a dat legea cea scrisa prin 'oisi, care oprea
de la pacate si ndemna spre fapte bune, aratnd ce trebuie si ce nu trebuie facut. # dat porunci, ntre care
n cea dinti zice( Domnul Dumnezeul tau unul este, ca sa osebeasca mai nti mintea lor de multimea
dumnezeilor. Si iar zice( Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau din tot cugetul tau si din tot sufletul tau,
vestind pretutindeni ca unul este Domnul si un altul nu mai e)ista. "aci zicnd( Sa iubesti pe Domnul
Dumnezeul tau, a aratat ca un singur Dumnezeu este. De asemenea, se spune n cele zece porunci(
Domnului Dumnezeului tau sa te nc!ini si numai *ui sa-i slujesti, de el sa te lipesti, ntru numele lui sa te
juri. #dica sa nu ai alti dumnezei, nici sa te nc!ini la vreo asemanare din cele ce sunt sub cer, sau jos pe
pamnt. rea bunul Dumnezeu a dat lege spre ajutor, spre ntoarcerea si ndreptarea rautatii, dar nu s-a
ndreptat+ a trimis prooroci, dar nici acestia nu au putut face nimic, caci precum zice ,saia, rautatea se
ntarise, nu mai era loc nici pentru alifie, nici pentru untdelemn, nici pentru legatura, caci nu era rautatea
numai la o parte, numai ntr-un loc, ci cuprinsese tot trupul, tot sufletul si stapnea toate puterile lui,
nefiind unde pune alifie si celelalte. #dica, toate erau supuse pacatului, toate stapnite de el. ,ar ,eremia
zice( doftorit-am -abilonul si nu s-a vindecat( adica am aratat numele .au, am spus poruncile .ale, am
povestit facerile de bine si mai nainte i-am vestit de venirea vrajmasilor, dar nu s-au ndreptat, nu s-au
pocait nici nu s-au nfricosat si nici nu s-au ntors de la rautatea lor. ,ar n alt loc( nu au primit nvatatura
si sfatul. ,ar proorocul David zice( De toata mncarea s-a scrbit sufletul lor si s-au apropiat pna la
portile mortii.
#tunci reabunul Dumnezeu a trimis pe unul nascut /iul Sau( ca numai la Dumnezeu ramasese
tamaduirea acestei boli. #ceasta o cunoscuse si proorocii, caci graia David( "el ce sezi pe 0eruvimi,
arata-te, ridica stapnirea .a si vina sa ne mntuiesti pe noi. si iarasi( Doamne, pleaca cerurile si te
pogoara, si altele asemenea.
Deci, a venit Domnul nostru si s-a facut om pentru noi, ca sa vindece %precum zice marele 1rigorie&
asemanarea cu asemanare, cu sufletul suflet, cu trupul trup, ntru toate facndu-se om, afara de pacat. #
luat prga firii noastre si s-a facut din nou #dam, dupa c!ipul cu care zidise Dumnezeu pe #dam dintru
nceput( a nnoit starea noastra cea dupa fire, a prefacut simtirile noastre la ntregimea cea dinti.
/acndu-se om, a ridicat pe omul cel cazut si a slobozit pe cel ce se facuse rob pacatului, pentru ca omul
era asa de robit de diavolul, nct si cei ce nu voiau sa pacatuiasca erau siliti fara voie spre pacat, precum
graieste apostolul ca din partea noastra( nu fac binele pe care l voiesc, ci raul pe care nu-l voiesc.
Dumnezeu, facndu-se om pentru noi, a slobozit pe om din tirania diavolului , a sfarmat toata stapnirea
lui, i-a nimicit toata puterea, izbavindu-ne din tirania lui. Din robi ne-a facut slobozi. $umai de nu vom
pacatui iarasi cu voia noastra, ca ne-a dat putere sa calcam peste serpi si peste scorpii si peste toata
puterea vrajmasului, curatindu-ne de tot pacatul cu sfntul -otez.
Stiind nsa Dumnezeu neputinta noastra, si mai nainte cunoscnd ca si dupa -otez din nou vom gresi
%precum zice Scriptura ca pornit este cugetul omului spre cele rele din tineretea lui& a nmultit bunatatea
Sa, dndu-se sfinte porunci curatitoare ca sa ne putem iarasi ndrepta de vom vrea, prin pazirea
poruncilor. si nu numai de pacate sa ne tamaduim, ci si de patimi+ pentru ca altele sunt patimile si altele
pacatele. atimile sunt acestea( mnia, trufia, iubirea de pofte, vrajmasia, pofta, rautatea si altele
asemenea, iar pacatele sunt lucrarea acestor patimi, savrsirea lor cu fapta, mplinirea cu trupul a celor ce
2
ndeamna patimile. /iindca poate cineva sa aiba patimi si sa nu le savrseasca, adica sa nu faptuiasca. $i
s-a dat porunci, precum am zis, sa ne fereasca nu numai de pacatuire, ci sa ne izbavim si de patimi. "aci
zice( legea a poruncit sa nu curvesti, iar 3u zic nici sa nu poftesti+ legea a zis sa nu ucizi, 3u zic nici sa nu
te mnii+ ca de vei avea pofta sa curvesti, macar desi n-ai curvit astazi, pofta nu nceteaza a te mboldi
nlauntru pna nu te va arunca la fapta. De ce te mnii asupra fratelui, din mnie cazi si n clevetire si n
zavistie si asa putin cate putin mergnd, ajungi si la ucidere. De asemenea, legea zice sa se scoata oc!i
pentru oc!i si dinte pentru dinte si celelalte, pentru ca scopul legii era sa ne nvete nu face ceea ce nu am
fi voit sa patimim noi nsine+ ne oprea sa nu facem rautate ca sa nu patim si noi la fel. Dar 0ristos ne
sfatuieste nu numai sa primim palme cu rabdare, ci si cealalta fata a obrazului sa o ntoarcem cu smerenie.
Sfintii stiind acestea, n tot c!ipul se nevoiau ca sa se uneasca cu Dumnezeu, care, dupa Sfntul -otez, nu
numai ca au taiat lucrarea pacatului, ci s-au silit de au biruit si patimile si au ajuns desavrsiti ntru
nepatimire, precum era sfntul #ntonie, sfntul a!omie si ceilalti purtatori de Dumnezeu parinti, care,
avnd rvna sa se curateasca %precum zice apostolul& de toata ntinaciunea trupeasca, se sileau cu paza
poruncilor sa-si curateasca sufletul si sa-si destepte mintea ca sa vina la fiinta cea dinti+ ca porunca
Domnului este stralucitoare, adica foarte luminoasa si lumineaza oc!ii mintii.
ricepnd acesti sfinti parinti ca, aflndu-se n lume, nu pot cu lesnire sa faca fapta cea buna, au socotit sa
vietuiasca viata straina, cu o petrecere deosebita, adica vietuirea cea calugareasca. #u nceput a fugi din
lume si a locui n pustietati, cu posturi si cu priveg!eri, culcndu-se jos pe pamnt si alte patimiri rele
suferind, s-au lepadat si de patria lor si de toate rudeniile lor, de bani, de averi, de mosii si de alte bogatii,
pazind nu numai poruncile, ci si trupurile lor aducndu-le ca niste prinoase lui Dumnezeu, rastignindu-le
cu patimirea cea rea. #ceasta este ceea ce zice #postolul( 'ie mi s-a rastignit lumea, si adauga( si eu
lumii. #tunci se rastigneste omul lumii, cnd se nevoieste sa biruiasca si sa omoare toate patimile si sa se
lepede de pofta si dulceata lor. #sa se nvredniceste sa zica cu apostolul( mie lumea s-a rastignit si eu
lumii.
,n ce c!ip parintii s-au silit si s-au nevoit rastignindu-se lumii, asa se pare ca am vrea sa urmam si noi,
pentru ca am lasat lumea si am venit la mnastire. Dar ce folos, fiindca nu voim sa ne rastignim lumii, ci
nca avem poftele ei, nca iubim slava ei. recum ne-am lepadat de lume si de toate lucrurile ei, trebuie sa
ne lepadam si de poftele lucrurilor ei. .rebuie sa pricepem ce este aceasta lepadare, pentru ce am venit la
mnastire, ce este c!ipul ce am luat, sa ne ntarim ntr-nsul si sa ne srguim ca si parintii nostrii.
"!ipul pe care l purtam e tocmit din !aina sluta, adica fara mneci, din bru de piele, polistavrion si
culion. .oate acestea sunt nc!ipuiri si avem datoria sa stim ce nsemneaza simbolul nostru.
entru ce purtam colovion fara mneci, adica mantie4 entru ca mnecile nc!ipuiesc minile, iar acestea
nsemneaza fapta. Deci, cnd gndim sa savrsim vreun pacat cu minile adica sa furam, sa batem, sau alt
pacat sa facem, sa cugetam la c!ipul nostru si sa ntelegem ca nu avem mini, adica nu avem mini pentru
a face ceva din cele ale omului celui vec!i si sa ne nfrnam. 'antia noastra are si un semn mo!ort.
Dupa cum toti ostasii mparatului au la !aina lor un semn mo!ort, adica din !aina mparateasca, ca sa se
cunoasca din aceasta ca sunt ostasi ai mparatului, tot asa si noi sa purtam semn mo!ort la mantie,
aratnd ca suntem ostasi ai lui 0ristos si avem datoria sa suferim toate patimile, pe care le-a suferit 3l
pentru noi. "aci, cnd a patimit Stapnul nostru, a purtat !aina cea mo!orta mai nti ca un mparat, ca
este mparatul mparatilor si domnul domnilor, apoi ca un semn de batjocura. #vnd si noi semnul cel
mo!ort fagaduim, precum am zis, sa suferim patimile *ui. recum ostasul nu-si lasa tabara lui ca sa se
faca plugar sau negustor, fiindca si pierde starea sa, precum zice apostolul( $imeni ostas fiind se
amesteca n lucrurile lumii, ca sa placa celui mai mare+ asa si noi, nu avem nici o grija de lumea aceasta,
ci numai lui Dumnezeu sa slujim, pentru ca lesne sa putem mplini fagaduinta noastra si sa nu cadem
iarasi n grijile lumesti.
#vem si bru, dar oare pentru ce l purtam4 'ai nti ca sa fim gata de slujba, pentru ca tot cel ce voieste
sa slujeasca nti se ncinge si asa si ncepe slujirea sa, precum zice Domnul( sa fie mijloacele voastre
ncinse. -rul este de curea, ca sa omoram poftele noastre, caci si cureaua se face din trup mort+ se
ncinge la mijlocul nostru, acolo unde sunt rinic!ii, n care loc, se zice, se afla pofta inimii. Despre aceasta
zice apostolul( omorti madularele voastre cele de pe pamnt( curvia, preacurvia si celelalte.
urtam polistavrion, care se aseaza crucis pe umerii nostri, adica purtam c!ipul crucii pe umerii nostri,
precum zice Domnul( ,a-ti crucea ta si vino dupa mine. Dar ce altceva este crucea dect numai omorrea
cea desavrsita a patimilor, ce se dobndeste prin credinta lui 0ristos4 #ceasta credinta, precum iarasi
spun sfintii batrni, izgoneste toate mpotrivirile, iar lucrarea noastra o savrseste fara mpiedicare,
aducndu-ne spre cea desavrsita omorre despre toate lucrurile lumii. De ai lasat rudenii, sa te nevoiesti
5
a taia si pofta de la ele+ tot asa si pofta de bani, de mosii si de toate lucrurile de care te-ai lepadat trebuie a
o taia, precum am mai zis. #ceasta este lepadarea cea desavrsita.
#vem culion, semnul smereniei, pentru ca numai copiii cei mici poarta culion, iar nu si oamenii n vrsta.
$oi pentru aceea l purtam, ca sa fim prunci cu rautatea, precum zice apostolul( $u fiti copii cu mintea, ci
cu rautatea. entru ca pruncul cel mic nu are rautate, ci de se necinsteste nu se manie, de se cinsteste nu se
mndreste, iar de este lipsit de ceva nu se ntristeaza, ca este prunc la rautate si nu cauta sa rasplateasca cu
rau celui ce l-a tulburat, nici nu face vreun lucru spre a fi laudat de oameni. "ulionul mai nsemneaza si
darul lui Dumnezeu. n ce c!ip culionul acopera si ncalzeste capul copilului asa si darul lui Dumnezeu
acopera mintea noastra. -atrnii spun despre culion ca este simbolul darului 'ntuitorului nostru
Dumnezeu care ne acopera sufletul, pazindu-ne pruncia cea ntru 0ristos de vrajmasii cei vazuti care
necontenit vor sa ne palmuiasca si sa ne raneasca.
,ata, noi purtam toate acestea( bru pe mijlocul nostru, care nsemneaza omorrea poftei celei
necuvntatoare, polistavrion pe umere, adica "rucea, lepadarea si rastignirea lumii si culion avem, spre
nc!ipuirea nerautatii si prunciei celei ntru 0ristos. Sa petrecem dar dupa c!ipul nostru, precum au zis
parintii, ca sa nu purtam c!ip strain, ci precum am lasat cele mari, asa sa lasam si cele mici. #m lasat
lumea, sa lasam si poftele ei+ pentru ca acestea, precum am zis, prin nebagare de seama, iarasi ne
mpreuna si ne leaga de lume. De voim sa scapam desavrsit, sa ne nvatam a ne taia voia si asa, putin
cate putin, cu ajutorul lui Dumnezeu, sporim si ajungem la nepatimire, ca nimic alta nu foloseste pe om
att de mult, ca taierea voii. n adevar, mai mult sporeste cineva prin aceasta, dect prin toate faptele cele
bune. "a n ce c!ip cineva mergnd pe cale se odi!neste la un loc de popas si ntarindu-se merge multa
cale, asa si cel ce umbla pe calea taierii voii, si cstiga prin aceasta nepatimire si poate n putina vreme a
taia si zece vointe. n ce c!ip, asculta ( mergnd pe drum, vede ceva, iar cugetul i spune ( uita-te acolo 6
3l i raspunde, nu vreau, si taie voia si nu se uita. Sau gaseste oameni vorbind si cugetul i zice ( spune si
tu cutare cuvnt ( si el si taie voia si nu zice. 7i zice gndul sa mearga la bucatar sa vada ce bucate
gateste, el nsa si taie voia si nu merge + vede ceva si cugetul l ndeamna a ntreba cine l-a adus, totusi si
taie voia si nu ntreaba. #stfel, putin cate putin, deprinzndu-se se obisnuieste desavrsit a-si taia voia.
Din cele mici se nvata a taia si cele mari fara osteneala si putin cate putin se deprinde a nu avea nici o
voie. si asa, oricine face se odi!neste ( caci nevrnd vreodata sa-si faca voia, totdeauna se afla n liniste.
entru ca cel ce nu are voia sa, orice face l multumeste, pe toate socotindu-le ca fiind dupa voia sa, ori
asa, precum am zis, se afla ntru nepatimire ( ca toata tulburarea si ispita, prigonirea si bntuiala, nu ne vin
din alta parte, fara numai ca voim sa se faca voia noastra. rea fericitul acela Dositei, trait n asa vietuire,
asa mncari si asa bauturi si odi!ne, nici odinioara auzind cuvntul lui Dumnezeu, precum ati auzit,
pentru aceea a ajuns la asa masura du!ovniceasca n asa de scurta vreme, pentru ca avea fericita ascultare.
si ati ascultat cum l-a proslavit Dumnezeu ca n-a lasat sa ramna nesocotita si uitata fapta cea buna a lui,
ci a descoperit-o acelui sfnt batrn, care l-a vazut mpreuna cu sfintii, desfatndu-se ntru fericirea lor.
Dar sa va spun si alt lucru, ce s-a facut n zilele mele, ca sa cunoasteti ca fericita ascultare izbaveste pe
om si de la moarte. "nd eram n obstea fericitului avva Seridon, a venit acolo ucenicul unui mare batrn
cu scrisoare de la staretul sau, avnd porunca sa se ntoarca negresit pna seara. 7n acea zi nsa, au venit
ploi mari si rul care era n apropiere crescuse foarte tare, dar el voia sa se ntoarca negresit pentru
porunca staretului. #tunci am socotit sa mergem cu el pna la ru, ca vazndu-l att de mare sa se ntoarca
singur. $oi nsa l rugam sa ramna, cunoscnd ca era cu neputinta a nu se primejdui dar el nu ne-a
ascultat. Deci, am mers mpreuna, iar el, cum am ajuns la ru, s-a dezbracat de !aine, le-a legat deasupra
capului si a intrat n acel ru nfricosat. $oi stateam si ne miram, temndu-ne de primejdia lui. 3l nsa
nnotnd a trecut de cealalta parte, apoi mbracndu-se cu !ainele sale, ne-a facut metanie lund iertaciune
si a plecat cu grabnica alergare. $oi am ramas mult mirndu-ne si nspaimntndu-ne de puterea faptei lui
celei bune, ca ne nfricosam numai uitndu-ne la ru pentru marirea si repejunea lui. /ratele nsa l trecuse
fara primejdie pentru ascultarea sa. .ot asa si fratele acela, trimis de staretul sau la oras, catre ispravnic,
pentru oarecare trebuinta, cnd a vazut ca fiica aceluia l silea sa faca pacat cu dansa, nazuind cu mintea la
rugaciunea staretului sau, a zis ( Dumnezeul parintelui meu, mntuieste-ma6 si o, minune 6 ndata s-a aflat
pe drumul sc!itului, mergnd catre staretul sau. 8edeti puterea faptei bune, vedeti lucrarea cuvntului ct
ajutor are 4 "aci numai pentru ca a c!emat n ajutor rugaciunea parintelui sau zicnd ( Dumnezeule,
pentru rugaciunile parintelui meu, izbaveste-ma, ndata s-a aflat pe cale. Socotiti smerenia si ascultarea
amndoura. "a aflndu-se n mare lipsa n pustie si vrnd batrnul sa trimita iarasi pe fratele la oras, la
mai sus numitul ispravnic, nu i-a poruncit sa se duca, ci i zicea ( vrei sa mergi frate 4 De asemenea si
fratele nu zicea ca nu se duce, ci spunea ( cum vei porunci parinte. /iindca i era teama si de cadere si de
9
neascultare. #poi, de mare nevoie i-a zis staretul ( scoala, du-te fiule. si n-a zis ( nadajduiesc la
Dumnezeul meu ca te va acoperi. De asemenea si fratele, cnd se ispitea de fata aceea, nu zicea (
Dumnezeul meu mntuieste-ma, ci ( Dumnezeule, pentru rugaciunile parintelui meu, mntuieste-ma 6
/iecare din ei la rugaciunile parintilor sai nadajduia. 8edeti cum au mpreunat ascultarea si smerenia 6
Dupa cum se n!ama caii la caruta si nu o ia unul naintea celuilalt ca se sminteste carul, asa si ascultarea
trebuie sa-si aiba njugata smerenia. $u se poate nvrednici cineva, precum am zis, de acest dar, de nu se
va nevoi sa-si taie voia sa, sa se ncredinteze pe sine, dupa Dumnezeu, staretului sau, sa se ncredinteze pe
sine, dupa Dumnezeu, staretului sau, sa fie ncredintat ca asculta de Dumnezeu. "ine este vrednic de mila,
cine este destoinic de mntuire 4
Se zice ca marele 8asile, cercetnd odata c!inoviile sale, zise unuia dintre egumenii sai ( #i vreun silitor
pentru mntuire 4 ,ar acela i-a raspuns ( toti nadajduim, parinte, sa ne mntuim prin rugaciunile tale cele
sfinte. ,-a zis lui iarasi marele 8asile ( din cei ce se straduiesc pentru mntuire, ai pe cineva 4 #tunci a
priceput egumenul cuvntul ca si el era du!ovnicesc si a zis ( #m. #da-l pe acela ncoace, i-a zis marele
8asile. Deci venind fratele acela, i zise sfntul ( Da-mi apa sa ma spal. si s-a dus de i-a adus si s-a spalat.
#poi a luat si sfntul vasul cu apa si a zis fratelui ( primeste si tu sa te speli. si a primit acela si i-a turnat
apa sfntul si s-a spalat fara nici o mpotrivire. Dupa ce l-a cercat cu aceasta sfntul, i-a zis iara ( cnd voi
merge la biserica, vino de-mi ada aminte sa te !irotonesc preot. ,ar fratele, iarasi fara nici o mpotrivire
ascultnd, cnd a vazut pe sfntul n altar, a mers si i-a adus aminte. si l-a !irotonit si l-a luat cu dnsul.
"a cine era vrednic sa fie mpreuna cu acel sfnt purtator de Dumnezeu, fara numai acest frate
blagoslovit, pentru marea smerenie si supunerea lui.
:are aveti si voi ascultare curata4 :are cunoasteti linistea ei4 :data am ntrebat pe avva ,oan al lui avva
8arsanufie ( stapne, Scriptura zice ca prin multe scrbe trebuie sa intram n mparatia cerurilor si eu vad
ca nu am nici o scrba. 'a tem sa nu-mi pierd sufletul, pentru ca nu am nici o scrba sau vreo grija. si
adevarat, asa era. "a de mi se ntmplase sa-mi vie vreun gnd, luam pana!ida si nsemnam pna nu
ncepeam vreo ascultare si obisnuiam a ntreba n scris pe batrni pentru acel gnd. De multe ori nsa,
nainte de a termina de scris gndul, simteam o usurare si mare folos. $estiind puterea acestei fapte bune,
precum am zis, si auzind ca prin multe scrbe trebuie cineva a se mntui, ma temeam pentru atta liniste
si odi!na, ca nu aveam nici o grija. 7ntrebnd pe batrn, el mi-a raspuns asa ( nu te ntrista ca nu ai scrbe,
ca tot cel ce se supune sub ascultarea parintilor, are aceasta odi!na si negrijire. Dumnezeului nostru, slava
n veci.
#min6
UV<NTUL *
(ENTRU S;ERENIE
;n b<trn a zis c< mai mult dect orice avem trebuin=< de smerenie. *a tot cuvntul ce auzim s< zicem(
,art<6 "<ci smerenia strica toate me>te>ugurile vr<jma>ului. S< cercam >i noi >i s< vedem ce putere are
cuvntul b<trnului. entru ce mai nti de toate trebuie s< avem smerenie >i nu nfrnare, mai ales c< >i
apostolul zice( cel ce se srguie>te spre toate, are nfrnare. Sau pentru ce s< nu avem frica de Dumnezeu,
c<ci zice Scriptura( 7nceputul n=elepciunii este frica Domnului+ >i n alta parte( "u fric< de Dumnezeu ne
ndep<rtam de la r<utate. entru ce n-a zis, s< avem n primul rnd milostenia, sau credin=a, c<ci zice( cu
milostenia >i cu credin=a se cur<=esc toate p<catele. ,ar apostolul zice( f<r< credin=< nu poate cineva s<
placa lui Dumnezeu. Daca pentru milostenie, credin=<, frica lui Dumnezeu >i nfrnare se spun cele de mai
sus, pentru ce l<sndu-le pe acelea a zis s< avem smerenie nainte de orice4 -<trnul vrea s< ne arate c<
nici frica lui Dumnezeu nici milostenia, nici credin=a, nici postul, nici alta fapta bun< nu se pot s<vr>i
f<r< smerenie. De aceea zice s< avem nainte de orice smerenie, adic< gnd >i cuget smerit, s< fim gata la
tot cuvntul ce auzim s< zicem( ,art<6 /iindc< prin smerenie se nimicesc toate uneltirile vr<jma>ului.
8ede=i, fra=ilor, ct< putere are smerenia4 Diavolul ns< este >i se nume>te mpotrivitor. 3ste vr<jma>
pentru c< nu iube>te pe om >i binele+ este mpotrivnic pentru c< se mpotrive>te la toat< fapta bun<. 8rea
cineva s< se roage4 3l me>te>uge>te n tot c!ipul sa-l opreasc< cu poftele cele rele, cu robirea mintii >i cu
trnd<via. 8rea s< fac< milostenie cineva4 3l l opre>te prin nd<r<tnicire >i scumpete. #>a se mpotrive>te
la tot lucrul bun ce vrem a face. De aceea se nume>te nu numai vr<jma> ci >i mpotrivitor. rin smerenie
insa, se strica toate mpotrivirile lui, c< mare lucru este smerenia6 .o=i sfin=ii p<rin=i prin smerenie s-au
ndreptat >i cu osteneala ei au s<vr>it calea mntuirii. recum zice( ?8ezi smerenia >i osteneala mea >i
@
las< toate p<catele meleA. $umai smerenia poate singura s< pov<=uiasc< spre mp<r<=ia cerurilor+ precum
zicea avva ,oan( ?numai smerenia nu are z<ticnire >i poticnireA.
Sa ne smerim dar, >i noi pu=in, >i ne vom mntui. De nu putem s< ne ostenim ca ni>te neputincio>i ce
suntem, m<car s< ne srguim a ne smeri. Bi cred la mila lui Dumnezeu ca pentru orict de mica fapta ce o
vom s<vr>i cu smerenie, ne vom folosi >i ne vom mp<rt<>i de s<l<>uirea sfin=ilor celor ce s-au ostenit,
des<vr>it >i mult s-au ostenit pentru Dumnezeu. Daca g<sim pricin< c< din sl<biciune nu ne putem osteni
pentru a ne smeri, ce pricin< avem, fra=ilor6 /ericit este cel ce are smerenie. De aceea, un sfnt b<trn a
l<udat mai mult pe un frate smerit dect pe al=ii, zicnd c< smerenia nu se manie, nici face pe cineva s< se
manie. Smerenia este mare, c< singura se mpotrive>te trufiei >i p<ze>te pe om de dansa. $imeni nu se
mnie f<r< numai pentru avere, pentru bucate >i pentru altele, pe cnd smerenia nu se mnie nici face pe
cineva s< se manie. De aceea, precum am zis, mare este smerenia >i puternica a trage darurile lui
Dumnezeu asupra omului. ,ar daca vine acest dar, acoper< pe om >i de celelalte doua patimi care sunt
foarte grozave( c< ce este mai ri a face pe altul s< se mnie, precum a zis sfntul
acela. "<ci nicidecum nu se cuvine c<lug<rului a se mnia, nici a face pe altul s< se mnie. #dev<rul vC
spun c< cel ce este crtitor, de nu se va acoperi mai curnd de darul lui Dumnezeu, pu=in cte pu=in >i iese
din minte >i se ndr<ce>te, tulburndu-se >i pre sine >i pe al=ii. De aceea zice c< smerenia nu se manie, nici
face pe cineva s< se manie, ci mai vrtos p<ze>te pe suflet de toata patima >i ispita.
Sfntul #ntonie cnd a v<zut cursele diavolului ntinse pe fata p<mntului >i oftnd a ntrebat pe
Dumnezeu( ?Doamne, oare cine va putea sc<pa de acesteaA, a primit r<spuns c< numai smerenia+ ba mai
mult, nu numai c< scap<, ci nici nu este prinsC de ele. 8ezi putere, frate4 8ezi darul acestei fapte4 "u
adev<rat nu este alt lucru mai tare dect smerenia, nimic nu o biruie>te. :rice ntristare i s-ar ntmpla
smeritului, ndat< se defaim< >i se osnde>te c< este vrednic de aceast< ntristare( nu-i place niciodat< s<
defaime pe altul+ nu arunca niciodat< vina asupra altuia. #stfel petrecnd f<r< tulburare >i f<r< ntristare cu
toata odi!na, niciodat< nu se mnie nici face pe altul s< se manie. Drept aceea, bine a zis sfntul c< mai
nainte de toate se cade a avea smerenie.
7nc< sunt doua feluri de smerenie, precum sunt >i doua trufii. rima mndrie este aceea cnd cineva
necinste>te pe fratele sau si-i zice cuvinte urate, nesocotindu-l, iar pe sine mai de cinste ca acela crezndu-
se. ;nul ca acesta de nu se va ntoarce ndat< >i de nu se va nevoi s< se ndrepte, pu=in cate pu=in cade n
cea de a doua mndrie( mndria mpotriva lui Dumnezeu, socotind c< tot lucrul bun ce a s<vr>it singur el
l-a lucrat, cu mintea >i cu n=elepciunea lui >i nu cu ajutorul lui Dumnezeu. #m v<zut, fra=ilor, pe cineva
odat< intru aceasta tic<loasC stare, c<ruia de-i zicea cineva din fra=i vreun cuvnt, l scuipa si-i zicea(
?"ine e>ti tu4 $u cunosc dect pe Dosima >i pe 'acarieA. #poi a nceput sa-i defaime >i pe ace>tia >i s<
zic<( ?nu >tiu dect pe 8asile >i 1rigorieA+ iar peste putina vreme >i pe ace>tia a nceput a-i defaim<
zicnd( ?nu >tiu dect numai pe etru >i pe avelA. #cestuia i-am zis( ?/rate, curnd o s< te vad c<-i
defaimi >i pe ace>tiaA. Bi crede=i-m<, peste putina vreme a nceput s< zic<( ?si cine este etru >i avel4 $u
sunt nici ace>tia nimic, afara de Sfnta .reimeA, iar, mai pe urma s-a mndrit >i asupra lui Dumnezeu >i
a>a s-a ndr<cit. De aceea, suntem datori fra=ilor s< ne nevoim din toata puterea noastr<, s< nu primim
mndria cea dinti. S< >ti=i >i aceasta c< este o mndrie mireneasca >i este o mndrie c<lug<reasc<.
'ndria mireneasca nseamn< a te mndri asupra fratelui tti mai bogat dect el, mai frumos, mai
puternic, c< por=i !aine mai bune >i altele asemenea. "nd vezi pe cineva f<lindu-se cu acestea, sau c<
mn<stirea lor este mai mare >i mai bogata, c< are fra=i mul=i, s< >tii c< to=i ace>tia se afla n mndria cea
lumeasca. .ot a>a >i cei ce se trufesc cu cele fire>ti, c< are glas frumos >i cnt< bine, c< este blnd >i
sluje>te cu credin=a >i f<r< vicle>ug, cu toate c< acestea par mai vrednice de lauda dect cele dinti, tot ale
mndriei lume>ti sunt. #re mndrie c<lug<reasca cel ce se trufe>te c< priveg!eaz<, c< poste>te, n>irnd >i
alte fapte bune ce face. Bi de nu putem nicidecum s< nu ne mndrim s< ne mndrim cu cele c<lug<re>ti,
iar nu cu cele lume>ti. ,at<, v-am spus ce este mndria cea dinti >i ce este cea de a doua, care este
mndria lumeasca >i care cea c<lug<reasca. Deci s< venim acum >i la cele doua smerenii.
Smerenia cea dinti este a socoti pe fratele ti la toate mai bun dect tine, >i f<r< a lungi
cuvntul, cnd cineva se socoate mai prejos dect to=i. #ceasta este cea dinti smerenie, adic< ncep<toare,
c<ci te smere>ti, socotindu-te mai mic dect altul, f<r< ca totu>i s< te socoti de nimic, ci tot ti se pare a fi
ceva. "ea de-a doua >i des<vr>ita smerenie este cnd nu numai pe tine te socote>ti de nimic, ci >i toate
faptele tale le crezi c< sunt din mila lui Dumnezeu iar nu din !<rnicia ta. #ceasta este smerenia cea
adev<rata a sfin=ilor, care se na>te n suflet din lucrarea poruncilor. recum pomii nc<rca=i de multe roade
au ramurile plecate n jos, iar pomii cei f<r< road< stau drept n sus >i nu fac rod ct< vreme ramurile lor
merg n sus, din care pricina adesea nadins se atrna pietre de ramuri, ca s< se plece n jos >i atunci
E
rodesc+ a>a >i sufletul, ct se smere>te, att rode>te >i cu cat rode>te cu att se smere>te, c<ci cu ct se
apropiau sfin=ii de Dumnezeu cu att se socoteau mai p<c<to>i dect to=i oamenii. S< va povestesc ce mi
adusei aminte. :dat< vorbeam de smerenie. ;n oarecare din boierii gazieni, auzind c<ci, cu ct cineva se
apropie de Dumnezeu se socote>te mai p<c<tos, se mira >i zicea( ?cum este cu putin=< aceasta4A, >i
ne>tiind voia s< afle. 3u i zisei( ?boierule, cum e>ti socotit n ora>ul t<u4A. Bi mi-a zis( ?mare >i nti
st<t<tor al ora>uluiA. Bi ntrebndu-l dar, cnd mergi n "ezareea cum e>ti socotit, mi r<spunse( ?mai jos
mult, dect boierii acelui locA. >i iar am zis( ?dar cnd mergi la #ntio!ia, cum ti se pare c< e>ti4A. 3l mi
zise( ?ca un om de rndA. Dar cnd mergi la Farigrad >i te apropii de mp<ratul, cum te socoti4 >i mi
r<spunse( ?ca un s<racA. #tunci i zisei eu( ?a>a este >i la p<c<to>iA. #vraam cnd a v<zut pe Domnul, s-a
f<cut p<mnt >i cenu>a+ ,saiia zicea( ?:, tic<losul de mine, cat sunt de necurat6A. *a fel >i Daniil, cnd era
n groapa cu lei >i a venit #vacum cu pine, zicndu-i( ?rime>te bucata aceasta ce ti-a trimis-o
DumnezeuA, a r<spuns cu mare smerenie( ?Si-a adus aminte de mine Dumnezeu4A. 8ede=i ce smerenie
avea inima acestui b<rbat4 3ra n groapa cu lei, care nicidecum nu-l v<t<mau, >i nvrednicindu-se de
cercetare dumnezeiasca, nu s-a socotit a fi ceva, ci cu nfrico>are s-a mirat, zicnd( ?Si-a adus aminte de
mine DumnezeuA. De asemenea >i cei trei tineri, fiind n v<paia cuptorului, care de >apte ori fusese ars de
tiranul >i nicidecum v<t<mndu-se, fiind acoperi=i >i feri=i de ngeri, nu s-au socotit a fi ceva, sau c< pentru
bun<tatea lor s-au nvrednicit acelei cercet<ri, ci cu totul smerindu-se, ziceau c< nu sunt vrednici sa-si
desc!id< gura m<car, ci pentru #vraam cel iubit, ,saac sluga, >i ,srail sfntul se rugau s< nu fie p<r<si=i
pana la sfr>it. 8ede=i smerenia sfin=ilor, ct de smerite sunt inimile lor n vreme de cercetare6 "!iar >i
atunci cnd nsu>i Dumnezeu i alegea sa-i trimit< spre ajutorul oamenilor, ei se cucereau >i se sfiiau. #>a
se ruga 'oise( ?.rimite Doamne pe altul, c< eu sunt gngav >i peltic la limb<A, iar ,eremia zicea( ?mai
tn<r sunt euA. n scurt, to=i sfin=ii aveau aceast< smerenie n inima lor, din s<vr>irea poruncilor, cum am
zis, >i fugeau de prosl<vire. n ce c!ip cineva fiind mbr<cat cu !aine de aur, de vei arunca asupra-i vre-un
petic de !ain< murdar<, fuge ca s< nu-si mnjeasc< !aina lui cea cinstit<, tot a>a >i sfin=ii fiind mbr<ca=i
cu faptele cele bune, fug de slava oamenilor ca s< nu se apuce de ea. ,ar cei ce iubesc slava de>art< se
aseam<n< cu cei goi+ c< precum aceia de g<sesc vreun petic, se nevoiesc sa-si acopere ru>inea cu el,
asemenea >i cei goi de faptele cele bune, caut< slava oamenilor cu care s<-si acopere goliciunea lor.
"um este, sau cum se na>te n suflet aceast< smerenie, nu poate cineva a o spune cu cuvntul. $umai
sufletul ce se va nvrednici de a o c>tiga o cunoa>te din fapte. :dat<, gr<ia avva Dosima pentru smerenie.
;n filozof, g<sindu-se acolo >i vrnd s< afle adev<rul, i zise( ?Spune-mi p<rinte, cum te nume>ti pe tine
p<c<tos4 $u >tii c< ai fapte bune, nu vezi c< e>ti sfnt, nu vezi c< faci poruncile lui Dumnezeu4 ,ar dac< le
faci pe acestea cum te soco=i pe tine p<c<tos4A. -<trnul, ns<, nu-i r<spunde alta, f<r< numai i zicea( ?$u
>tiu cum s<-=i spun, dect numai c< sunt a>aA. Dar filozoful necontenit iscodind, b<trnul iar a nceput a-i
zice cu prostimea sa cea sf<nt<( $u m< sup<ra mai mult, c< eu, n scurt, a>a sunt6A 8<znd eu c< b<trnul
se tulbura i zisei( ?$u cumva este acest lucru ca >i filozofia, >i ca me>te>ugul doftoricesc, care daca le
nva=< >i le deprinde bine cineva, devine obicei, o a doua fire, att la filozof, ct >i la doftor4A. #ceasta
ns<, se face pu=in cate pu=in, din lucrare, dar cum se face aceasta >i cum a ajuns el la aceast< deprindere a
lucrului, nu se poate spune, nici ar<ta. entru c<, precum am zis, pe ndelete s-a f<cut aceasta, f<r< a sim=i
cum se alc<tuie>te aceast< deprindere a me>te>ugului. #>a este >i smerenia( din lucrarea poruncilor se
na>te obiceiul smereniei sufletului, dar nu se poate povesti cu cuvntul cum s-a f<cut deprinderea >i
obiceiul acelei fapte bune. #uzind avva Dosima aceasta, s-a bucurat >i mbr<=i>ndu-m<, mi-a zis( ?#i
aflat lucrul, a>a este precum ai zisA. Bi s-a lini>tit >i filozoful primind cuvntul.
De asemenea >i b<trnii, ne-au spus unele lucruri ca s< ne fac< s< pricepem aceast< smerenie, dar cum
este obi>nuin=a ce se face dintr-nsa n-au putut s< o spun<. De vreme ce nsu>i p<rintele #gaton, fiind pe
moarte >i ntrebat de fra=i( ?Si =ie i=i este fric< p<rinte4A, a zis ?"t am putut, am silit firea mea la p<zirea
poruncilor, dar om sunt, >tiu eu dac< a pl<cut lui Dumnezeu fapta mea4 "< alta e judecata lui Dumnezeu
>i alta a oamenilor6A. ,at<, ne-a dat oc!i s< o vedem >i minte s< o pricepem, dar cum este >i cum face n
suflet, nu s-a aflat nimeni s< o spun<, nici nu a putut s< o priceap<, precum am spus de attea ori. "eea ce
pricinuie>te smerenia, ns<, ne-au spus-o p<rin=ii, c<ci zice la ateric( un frate a ntrebat pe un b<trn
zicnd( ?ce este smerenia4A. Bi a r<spuns b<trnul( ?Smerenia este o mare >i dumnezeiasc< fapt<, iar calea
smereniei sunt ostenelile cele trupe>ti ce se fac cu mintea >i cugetarea cea cu prostimea de a se socoti pe
sine ntru toate mai mic dect to=i, precum >i rug<ciunea cea nencetat<A. #ceasta este calea smereniei, dar
smerenia n sine este dumnezeiasc< >i nepriceput<. Dar oare de ce a zis c< ostenelile trupe>ti duc sufletul
la smerenie4 "<ci, n cugetarea despre prostimea sa, a se socoti pe sine, adic<, mai nevrednic dect to=i,
am spus-o mai sus c< se mpotrive>te mndriei >i este smerenia cea dinti+ c<ci, cum ar putea s< se
G
socoteasc< mai mare dect fratele s<u, s< se seme=easc< n ceva, s< defaime sau s< !uleasc< pe cineva cel
ce se socote>te mai prejos dect to=i4 #m ar<tat de asemenea c< rug<ciunea necontenit< se mpotrive>te
mndriei celei de-a doua. entru c< cel cucernic >i smerit, cunoscnd c< nu este cu putin=a a face vre-o
fapt< bun< f<r< ajutorul lui Dumnezeu, nencetat se roag< ca s< fac< Domnul mil< cu dnsul >i sa-i ajute a
face binele. Bi orice lucru s<vr>e>te, crede c< din darul lui Dumnezeu l-a f<cut >i nu se mndre>te ci
ntotdeauna se roag< s< nu se lipseasc< de acest ajutor, ca s< nu se v<deasc< neputin=a lui. #stfel,
necontenit cu ct de sile>te spre fapte bune, cu att se smere>te >i cu ct se smere>te cu att spore>te ntru
smerenia sa. 7n ce c!ip >i ostenelile trupului pleac< sufletul spre smerenie >i cum se face aceasta lucrare,
s< va spun acum.
Dup< ce a c<zut sufletul n c<lcarea poruncii, s-a robit tic<losul, precum zice Sfntul 1rigorie, de pofta
trupeasc< >i s-a supus patimilor >i nenfrn<rii. :arecum s-a smintit >i s-a f<cut sufletul ca un trup, pentru
care zice >i Scriptura( ?$u va r<mnea Du!ul meu ntru ace>ti oameni, pentru c< sunt trupuriA. 7mpreun<
cu trupul p<time>te >i sufletul >i se pleac< cu voin=a tic<losul, la s<vr>irea p<catelor ce se fac cu trupul,
precum aceea a zis b<trnul c< >i ostenelile trupe>ti aduc pe om la smerenie. "< intr-un fel se afla sufletul
celui s<n<tos >i n altul al celui bolnav+ ntr-un fel al celui s<tul >i n alt fel al celui fl<mnd. Bi iar<>i, ntr-
un fel este sufletul celui c<lare >i n altul al celui ce umbl< pe jos+ altfel al celui ce >ade n scaun, altfel al
celui ce >ade jos pe p<mnt, altfel al celui dezbr<cat >i altfel al celui mpodobit cu !aine luminoase. Din
acestea, smerindu-si trupul, mpreun< se smere>te >i sufletul. entru aceasta a petrecut b<trnul afara
patruzeci de nop=i >i n-a intrat sub acoper<mnt pn< ce n-a f<cut trupul lui cosit ca fiarele cele s<lbatice.
7ns< osteneala, atunci folose>te, cnd nu se face prin crtire, ci spre smerenie. Deci, bine a zis b<trnul c<
>i ostenelile trupe>ti aduc smerenie. Sfntul Dumnezeu s< ne d<ruiasc< >i noua smerenie, c< din mari
r<ut<=i izb<ve>te pe om si-l acoper< de multe ispite. "<ruia se cuvine slava >i puterea n veci, #min6
UV<NTUL ,
(ENTRU ON=TIIN>
Dumnezeu cnd a f<cut pe om a s<dit ntrnsul o dumnezeiasc< scnteie de luminare, ca un cuget mai
c<lduros si ca un cuvnt pov<=uitor min=ii omene>ti, ca sa deosebeasc< binele de r<u. #ceasta este legea
cea fireasca, ce se nume>te con>tiin=<. #>a ,saac s<pa pu=urile pe care le astupau filistenii+ acestei legi
supunndu-se patriar!ii si to=i sfin=ii, nainte de a se fi dat legea cea scris< au pl<cut lui Dumnezeu. ,ar
cnd s-a ntunecat aceasta pentru p<catele neascult<rii, atunci ne-a trebuit legea cea scrisa, ne-au trebuit
sfin=ii prooroci, ne-a trebuit ns<>i venirea 'ntuitorului nostru 0ristos, ca s< o lumineze >i s< o nvieze,
ca s< aprind< iar<>i scnteia ntunecat< din nep<zirea poruncilor.
#cum n mna noastr< st<, fie s< oprim aceast< con>tiin=<, fie sa o l<s<m s< str<luceasc< >i s< ne lumineze
de o vom asculta+ pentru c< de ne zice( f< aceasta >i nu o ascult<m >i de ne mai ndeamn< s< nu o b<g<m
n seam<, ci o trecem cu vederea, o nec<m si nu mai poate s< ne pov<=uiasc< din greutatea ce este asupra-
ne. "< fiind lipsiHi de luminarea ei, ncepem a vedea lucrurile toate ntunecate, iar ea ajunge ca o ap<
tulbure in care nu-=i mai po=i vedea fa=a, iar noi nemaisim=ind ce ne nva=< ea, ajungem s< credem ca nici
nu o mai avem, ceea ce nu este cu putin=<, c<ci nu e)ist< cineva s< nu o aib<, fiind lucru dumnezeiesc,
precum am zis. "on>tiin=a niciodat< nu piere, ci pururi ne aduce aminte de ceea ce se cuvine sa facem,
c!iar dac< noi, nu o sim=im, pentru c< nu o b<gam n seam< >i o c<lc<m, precum am zis.
entru aceasta proorocul plnge pe 3fraim, zicnd( a asuprit 3fraim pe potrivnicul si a c<lcat
judecata6 7mpotrivitor numind con>tiin=a. De aceea zice si la 3vang!elie( caut< de te mpac< cu
potrivnicul tti cu el pe cale, ca s< nu te dea judec<=ii, c< judec<torul dndu-te pe minile
slugilor, te va pune la nc!isoare, de unde, adev<rul =i zic, nu vei ie>i, pn< nu vei pl<ti >i cel din urm<
b<nu=. :are de ce nume>te con>tiin=a mpotrivitor4 entru c< se mpotrive>te voii noastre celei rele, ne
mustr< pentru ceea ce ni se cade s< facem >i nu facem, de aceea se nume>te mpotrivitor >i porunce>te de
asemenea zicnd( caut< de te mpac< cu potrivnicul tti pe drum. Drumul, precum zice marele
8asile, este lumea aceasta.
S< ne srguim dar, o fra=ilor, s< ne mp<cam cu con>tiin=a, pn< suntem n aceast< lume6 S< nu o l<s<m s<
ne mustre cu ceva, ci s< o ascult<m >i la cel mai mic lucru, pentru ca s< >ti=i, de la cele mai mici lucruri,
cu neb<gare de seama >i cu c<lcarea, ajungi >i la cele mari. "nd va ncepe cineva a zice( "e este de voi
gri
calc< >tiin=a lui. #stfel, pu=in cate pu=in, sporind cu r<utatea, se primejduie>te >i vine ntru nesim=irea cea
I
des<vr>it<. Drept aceea, s< luam aminte fra=ilor, s< nu def<im<m nici faptele cele mici, ca s< nu se fac<
ntru noi rea deprindere. S< luam aminte s< p<zim faptele cele mici pn< sunt u>urele, ca s< nu se
ngreueze+ c< si faptele bune ca >i p<catele, ncep de mici ca s< se fac< mari. De aceea ne porunce>te
Domnul s< nu ne mpotrivim con>tiin=ei noastre, ci s< ne mp<cam cu ea, zicndu-ne ca si cum ne-ar
de>tepta( vezi ce faci tic<loase, caut< de te mpac< cu pr>ul tti pe cale cu dnsul, ar<tndu-ne si
primejdia ntru care ne poate aduce, zicnd( ca s< nu te dea judec<=ii, iar judec<torul te va da slugilor >i te
vor pune n temni=<, de unde adev<rul =i zic, nu vei sc<pa pn< ce nu vei pl<ti toat< datoria. "on>tiin=a,
precum am zis, >i acum ne mustr<, ori la bine ori la ri ne arat< ce trebuie s< facem >i ce s< nu facem.
Dar tot ea ne va fi pr> n veacul cel viitor. De aceea zice( ca s< nu te dea judec<torului si celelalte.
aza con>tiin=ei este de trei feluri( fa=< de Dumnezeu, fa=< de vecinul si fa=< de cele materialnice.
/a=< de Dumnezeu, nedef<imnd poruncile *ui >i a te p<zi s< nu faci nimic din cele ce nu te vede nimeni
sau nu te opre>te cineva a face >i nici a face pe ascuns ceva mpotriva, numai din con>tiin=a ta fa=< de
Dumnezeu.
/a=< de vecin o p<zim cnd nici facem, nici gr<im, nici cu c!ipul nsemn<m, nici cu vederea pricinuim
ceva din cele ce >tim c< scrbesc sau smintesc pe vecin, c< >i c!ipul >i vederea de multe ori sminte>te pe
vecin. "!iar >i de cele ce >tii c< pot s< dea b<nuial< c< le faci nadins ca s< pricinuiasc< sminteal< >i
scrb< vecinului, s< te p<ze>ti a le face. #ceasta este a p<zi con>tiin=a c<tre vecin.
,ar paza con>tiin=ei fa=< de cele materiale o avem cnd c!iar lucrurile noastre nu le ntrebuin=<m r<u, adic<
nu l<sam s< se risipeasc< ceva in zadar, nici s< se c!eltuiasc< n de>ert >i nici s< se strice din neb<gare de
seama, ci purt<m grij< de ele cu luare aminte ca sa le p<str<m >i s< le ferim+ precum a zice de pild<( poate
cineva s< poarte c<ma>< nesp<lat< dou< s<pt<mni, sau trei, sau >i o lun<, iar el o spal< adesea >i mai
nainte de vreme+ sau ntinde !aina sa la soare si nu mai poart< grij< s< o ia, ci o arde soarele, >i n loc s<-i
=in< alte cinci luni sau >i mai mult, se stric< curnd. De asemenea >i la a>ternut. "ineva poate s<->i
mplineasc< trebuin=a >i cu un acoper<mnt de rnd, totu>i nu se mul=ume>te, ci caut< s< aib< a>ternut mai
bun+ sau are vreun covora> de ln< >i caut< s<-l sc!imbe ca s< ia unul mai nou sau mai frumos+ >i poate
mplini nevoia >i cu un acoper<mnt cum s-ar ntmpla, dar nu se mul=ume>te cu acela, ci cere mai bun >i
se glceve>te daca nu i se d<, ncepnd a r<bufni c<tre fratele si a zice( pentru ce cutare are aceasta si
eu n-am4 %unul ca acesta este departe de vie=uirea c<lug<reasc<&. .ot a>a >i la bucate. oate cineva tri
cu pu=in< varz<, cu legume sau pu=ine m<sline+ totu>i nu vrea, ci cere alte bucate mai dulci sau mai
scumpe.
#cestea toate >i altele asemenea sunt mpotriva p<zirii con>tiin=ei fa=< de cele materialnice. De aceea
p<rin=ii no>tri zic c< nu se cade c<lug<rului a->i l<sa con>tiin=a s<-i fie mustrat< de vreun lucru. Deci,
fra=ilor mei, s< luam aminte pururi si s< ne p<zim de toate r<ut<=ile acestea, ca s< nu c<dem n primejdia
ce ne-a spus-o Domnul nostru mai nainte, precum v-am ar<tat.
#l c<rui dar >i mila sa ne nvredniceasc< a asculta >i p<zi toate acestea, ca sa nu fie cuvintelor <rin=ilor
no>tri spre osnda noastr<. "<ruia se cuvine slava >i puterea n veci, #min6
UV<NTUL 1
(ENTRU FRIA DE DU;NE?EU
Sfntul ,oan, n epistolele sale sobornice>ti zice c< des<vr>ita dragoste leap<d< afar< frica. S< vedem ce
vrea s< arate sfntul cu aceasta, despre ce dragoste e vorba >i despre care frica. roorocul David zice(
.eme=i-v< de Domnul to=i sfin=ii *ui, >i multe alte asemenea afl<m n Scriptur<. Deci, dac< se tem de
Domnul >i sfin=ii *ui, care l iubesc, cum zice c< dragostea cea deplin< leap<d< frica4 Din acestea
n=elegem c< sunt dou< frici( una a acelora ce de curnd au nceput a face voia lui Dumnezeu, pentru frica
muncilor viitoare+ iar cealalt< a sfin=ilor, care dup< ce s<vr>esc toate poruncile >i ajung la m<sura
dragostei celei depline, se tem s< nu cad< din acea dragoste. De aceea, cei dinti se numesc ncep<tori
%ar!arii& c<ci nu fac binele pentru Dumnezeu ci pentru frica muncilor, iar cei de-al doilea sunt des<vr>i=i
c< pentru dragostea lui Dumnezeu fac bun<t<=ile >i iubind pe Domnul se silesc s<-i plac< *ui. #ce>tia >tiu
ce este fapta cea bun<, au cunoscut ct este de bine a fi mpreun< cu Domnul, ace>tia au ajuns la m<sura
dragostei celei depline ce zice sfntul, dragoste care-i aduce la frica cea deplin<, pentru c< unii ca ace>tia
se tem >i fac voia lui Dumnezeu nu de teama pedepsei, ci pentru c< au gustat dulcea=a lui Dumnezeu >i s-
au alc<tuit din dragostea *ui+ le este fric< s< nu cad< cumva dintr-nsa >i tare se tem s< nu o piard<.
#ceast< fric< des<vr>it< ce se na>te din dragoste, scoate afar< frica cea dinti. entru aceasta zice c<
dragostea cea des<vr>it< scoate afar< frica. 7ns< nu este cu putin=< s< ajung< cineva la aceast< fric<
1J
des<vr>it< de nu va avea pe cea dinti. "< precum zice marele 8asile, n trei c!ipuri putem s< pl<cem lui
Dumnezeu( sau f<cnd voia *ui de frica pedepsei >i suntem n starea slugilor+ sau s<vr>ind bun<tatea
pentru plata f<g<duin=elor >i pentru folosul nostru >i ne asem<n<m celor ce slujesc cu simbrie+ sau ne
srguim s< facem binele pentru ns<>i bun<tatea >i dragostea lui Dumnezeu >i atunci suntem n starea
fiilor. "< fiul, dac< ajunge la vrsta deplin< >i la n=elegere, face voia p<rintelui si se poart< cu
toat< cinstea >i cuviin=a fa=< de el, fiind ncredin=at c< toat< avu=ia p<rinteasca este a lui. #ceasta se
nvrednice>te s< aud< >i de acum nu mai este slug< ci fiu >i mo>tean lui Dumnezeu prin 0ristos. $u se mai
teme de Dumnezeu pentru munci, ci pentru dragoste, precum zicea marele #ntonie( K'ie nu-mi mai este
fric< de Dumnezeu, ci-* iubesc pe 3lA. Bi Domnul a zis lui #vraam cnd voia s< jertfeasc< pe fiul s<u(
#cum am cunoscut c< tu te temi de Dumnezeu, nsemnnd des<vr>ita fric< ce se face din dragoste.
#ltfel, cum ar fi zis Dumnezeu lui #vraam( tocmai acum am cunoscut c< te temi, cnd #vraam nu
scrbise pe Dumnezeu mai nainte, ci tot supus a fost >i a urmat toate poruncile lui, l<sndu-si toate ale
sale >i nemernicind n p<mnt str<in >i intre oameni idolatri >i cu totul necunoscatori ai numelui lui
Dumnezeu4 7ns< dup< toate acestea, tocmai cnd a suferit acea nfrico>at< ispit< a jertfirii fiului si a
ar<tat dragoste des<vr>it< c<tre Dumnezeu, !ot<rnd s< jung!ie pe unul n<scut, fiul sit<
fric< a sfin=ilor i-a zis pentru c< sfin=ii nu de frica muncii sau pentru vreo plat< f<ceau voia lui Dumnezeu,
ci numai pentru dragostea *ui, temndu-se s< nu fac< ceva mpotriva lui Dumnezeu. entru aceea zice,
dragostea scoate afar< frica. 7ns<, precum am zis, nu poate c>tiga cineva frica cea dinti, de nu va avea
mai nainte frica des<vr>irii, dup< cuvntul( nceputul n=elepciunii este frica de Dumnezeu. Bi iar<>i(
nceputul >i sfr>itul este frica de Dumnezeu. 7nceput fiind frica cea ncep<toare, de la care se ajunge la
frica cea des<vr>it< a sfin=ilor. "t pentru noi, frica cea dinti este cea care ne p<ze>te de toat< r<utatea,
c<ci zice( de frica Domnului se dep<rteaz< fiecare de r<utate. "<ci n ce c!ip sluga nti de fric< ncepe a
sluji, apoi deprinzndu-se >i mul=umind pe st<pn, ndr<zne>te a cere >i plat<, >i a>a mult< vreme sluga
mul=umind pe st<pn cu slujba, iar st<pnul ndulcind pe slug< cu plata, se alc<tuie>te ntre dn>ii o
dragoste, nct st<pnul ncepe a socoti pe acea slug< bun< ca pe un fiu, iar sluga pe st<pnul sa >i noi, nti ncepem a ne teme de Dumnezeu pentru muncile viitoare, apoi ne srguim a-l
sluji pentru plat<, >i ostenindu-ne cu ajutorul lui Dumnezeu vreme ndelungat<, >i deprinzndu-ne a face
binele, ajungem a gusta dulcea=a dragostei *ui, de care apoi nimic nu ne mai poate despar=i, precum zice
apostolul. #jungem n starea fiului, iubind fapta bun< pentru ns<>i bun<tatea ei >i temndu-ne s< nu o
pierdem pentru c< o iubim. De aceea proorocul ar<tndu-ne deosebirea dintre aceste dou< frici zice( veni=i
fiilor, asculta=i-m< pe mine >i v< voi nv<=a frica Domnului+ cine este omul cel ce dore>te viata >i care
iube>te s< vad< zile bune4 *ua=i aminte, fra=ilor la fiecare grai al proorocului, ca s< vede=i ct< putere are.
7nti zice( veni=i c<tre mine, c!emndu-ne la faptele cele bune, apoi adaug<( fiilor. Sfin=ii pe aceia numesc
fii, care se ntorc prin cuvnt de la faptele cele rele spre cele bune, precum zice >i apostolul( fiii mei
pentru care suf<r durerile na>terii pn< se va nc!ipui 0ristos ntru voi. Dup< ce ne c!eam< >i ne
ndeamn< spre aceast< sc!imbare, zice( frica Domnului v< voi nv<=a pe voi. 8ede=i ndr<znirea sfntului4
$oi cnd vrem s< gr<im ceva despre vreun bine, totdeauna zicem( pofti=i s< vorbim pu=intel >i de frica lui
Dumnezeu sau despre alt< fapt< bun<. ,ar sfntul nu a>a, ci cu ndr<znire a zis( veni=i, fiilor s< v< nv<=
frica lui Dumnezeu. Bi adaug<( cine este cel ce voie>te viata >i s< vad< zile bune4 #poi, ca >i cum ar
r<spunde cineva c< el voie>te s< nve=e cum s< tr<iasc< >i s< vad< zile bune, zice( opre>te-=i limba de la ri buzele tale s< nu gr<iasc< vicle>ug, t<ind ndat< lucrarea r<ut<=ii prin frica de Dumnezeu. # opri limba
de la rte>ugi, nici a vicleni n vreun fel s< n>eli pe fratele t<u.
#poi zice( fugi de ri f< bine. 7nti a gr<it numai de cte un p<cat, adic< de clevetire, de minciun<, apoi
a cuprins toate r<ut<=ile, ntr-un cuvnt zicnd( fugi de la r<u, adic< dep<rteaz<-te de la tot lucrul aduc<tor
de p<cat. Dar nu s-a oprit aici, ci a ad<ugat( >i f< bine. entru c< sunt unii care nu fac nici un r<u, dar de
nu vor face nici un bine, nu-i destul+ c< este cineva care nu n<p<stuie>te, dar nici milostenie nu face+ unul
nu pizmuie>te, dar nici nu iube>te pe altul. entru aceea a zis proorocul( fugi de ri f< binele, ar<tndu-
ne cele trei st<ri de care am zis( nti ne nva=< frica de Dumnezeu, apoi ne porunce>te s< ne dep<rtam de
ri mai pe urm< ne ndeamn< s< ncepem >i bun<tatea. "< de nu se va nvrednici cineva a se opri de la
ri s< fug< de el, atunci lucreaz< binele fire>te, pov<=uindu-se spre s<vr>irea faptei celei bune. Dup< ce
a gr<it acestea prea bine >i dup< rnduial< zice( caut< pacea >i o urmeaz< pe ea+ adic< nu numai s< o cau=i,
ci >i cu mult< srguin=< alearg< s< ajungi la ea. /i=i cu luare aminte la acest cuvnt >i vede=i iscusin=a
11
sfntului. "nd se va nvrednici cineva s< fug< de ri s< fac< bine ndatul.
Deci se sile>te, se ostene>te, se str<duie>te nu numai de teama de a nu se ntoarce iar<>i la r<utate, dar ca
s< nu piard< plata ce n<d<jduie>te s< ia pentru binele f<cut. #stfel luptndu-se >i f<cnd r<zboi cu
vr<jma>ul, face binele cu mare trud< >i zdruncinare. ,ar cnd se va nvrednici s< se umbreasc< de ajutorul
lui Dumnezeu >i va ncepe a se deprinde ntru obi>nuin=a binelui, atunci cunoa>te odi!na, atunci se
lini>te>te, atunci n=elege ce este scrba r<zboiului >i bucuria p<cii. De aceea o iube>te, se nevoie>te >i
alearg< dup< dnsa, ca s< o c>tige deplin. :are cine este mai fericit dect sufletul care se va nvrednici s<
ajung< la aceast< m<sur<4 #cela, precum am zis, ajunge n starea fiului, dup< cum zice adev<rul( /erici=i
f<c<torii de pace, c< aceia fiii lui Dumnezeu se vor c!ema. #cel suflet nu face binele pentru altceva, dect
numai pentru ns<>i desf<tarea de acest bine. $imeni altul nu >tie ct< bucurie are acel suflet, dect numai
cel ce a gustat dulcea=a faptei bune. #tunci acela simte >i frica des<vr>it<, precum am zis mai sus.
,at< c< v-am ar<tat ce este frica cea deplin< a sfin=ilor >i ce este cea ncep<toare+ din ce te izb<ve>ti >i unde
ajungi prin frica de Dumnezeu. #cum s< vedem din ce vine frica de Dumnezeu >i din ce se dep<rteaz<.
<rin=ii au zis c< frica de Dumnezeu se c>tig< din aducerea aminte de moarte >i de muncile viitoare+ din
cercetarea n fiecare sear< a felului cum ai petrecut ziua, >i iar<>i diminea=a a felului cum ai petrecut
noaptea+ din nendr<znire >i din locuirea mpreun< cu un om tem<tor de Dumnezeu, precum se zice c< un
frate a ntrebat pe un b<trn( "e voi face p<rinte, ca s< m< tem de Dumnezeu4 *a care a r<spuns b<trnul(
mergi de locuie>te cu un om tem<tor de Dumnezeu >i acesta te va nv<=a. "ele mpotriva acestora gonesc
de la noi frica de Dumnezeu, adic<( neaducerea aminte de moarte >i munci, neluarea aminte de noi n>ine,
necercetarea felului cum petrecem >i tr<irea f<r< de grij<, locuirea cu oameni f<r< fric< de Dumnezeu >i
mai vrtos ndr<znirea, adic< neru>inarea de oameni, care este mai rea dect toate. #ceasta este adev<rata
pierzare, c< nimic nu gone>te mai repede din suflet frica de Dumnezeu ca neru>inarea. De aceea, avva
#gaton, cnd a fost ntrebat pentru ndr<znire, adic< pentru neru>inare, a spus c< se aseam<n< cu o mare
v<paie de foc, care cnd se aprinde, fug to=i de dnsa, fiindc< arde >i mistuie toate. #uzi=i fra=ilor,
greutatea patimii, vede=i urgia, vede=i r<utatea ei6 Bi fiind ntrebat mai cu dinadinsul avva, de este cu
adev<rat a>a de rea ndr<znirea, a r<spuns( nu este alt< patim< mai rea dect neru>inarea, care este maic< a
tuturor r<ut<=ilor. /oarte bine >i cu n=elepciune a zis( pentru c< dac< izgone>te din suflet frica de
Dumnezeu care ne dep<rteaz< de la r<u, e limpede c< unde nu este frica de Dumnezeu, acolo sunt toate
patimile. Dumnezeu s< ne izb<veasc< de aceasta fiar< otr<vitoare6
7ndr<znirea este de multe feluri( prin pip<ire, cu cuvntul, cu vederea. Din neru>inare ajungi la vorb<
de>art<, la cuvinte urte, la desfrnare, ndemnnd >i pe al=ii la rs neru>inat. 7ndr<znire este >i de a te
apropia de altul f<r< trebuin=<, a-l apuca >i a ntinde mna la ceva cu netrebnicie+ a mpinge pe cineva, a
r<pi cu sila ceva sau a te uita la altul cu neru>inare. e toate acestea le face ndr<znirea, care se s<l<>uie>te
n sufletul lipsit de frica de Dumnezeu, >i din ea pu=in cate pu=in, ajungi la def<imare. entru aceea,
Dumnezeu, cnd a dat poruncile legii a zis( /ace=i cucernici pe fiii lui ,srail6 entru c< din neevlavie, din
desfrnare >i din neru>inare ajungi s< nu cinste>ti c!iar pe Dumnezeu >i s< defaimi poruncile *ui. De
aceea, nu este rte frica de Dumnezeu >i
na>te !ula. #vnd ndr<znire unul c<tre altul, ne desfrnam unul pe altul, nu ne b<gam n seama, ne gr<im
de ri ne oc<rm >i de vedem ceva spre care a c<uta nou< n>ine nu ne este de folos, alerg<m ndat< >i
brfim, l arunc<m >i n inima altui frate, stricndu-ne nu numai pe noi, ci >i pe el smintindu-l, punnd n
sufletul lui otrava omortoare. #vnd el adesea mintea spre rug<ciune sau spre alt lucru bun, mergem >i-l
tulbur<m, >i nu numai l z<ticnim de la acel bine, ci l aducem >i n ispit<. Bi nu este lucru mai greu dect
acesta, adic<, nu numai pe sine a se strica, ci >i pe fratele s<u.
S< luam aminte, dar, fra=ilor6 s< fim cu evlavie, s< ne temem de stric<ciunea noastr< ca >i de a fra=ilor
no>tri+ s< ne cinstim unul pe altul, srguindu-ne s< nu c<ut<m f<r< ru>ine unul n obrazul altuia. "< >i
acesta %precum au zis din sfin=ii cei b<trni& este un c!ip al ndr<znirii. De se va ntmpla s< vezi pe
fratele ti l<sndu-l s< se piard<, dar nici s< nu-l mustri
cu cuvinte proaste, ci cu ntristare >i cu fric< de Dumnezeu s< o spui celui ce poate s<-l ndrepteze, sau
nsu>i cu dragoste >i cu smerenie s<-i zici( iart<-m< frate, precum v<d nu umbl<m cu bun< rnduial< >i
cutare lucru nu-l facem bine. ,ar de nu te va asculta, spune celui c<tre care >tii, c< fratele are evlavie+
b<trnului seal< s<-l ndrepteze. 7ns< cum am spus, numai cu scop de
ndreptare a fratelui L s< faci aceasta L >i nu cu ponosire, nu cu gr<ire de r<u, nu spre necinste, nu ca s<-l
ru>inezi, nu ca s<-l osnde>ti. $u cumva cu pricin< de ndreptare s< ai n inim< vreuna din cele de mai
sus+ c< n adev<r =i spun, c!iar >i du!ovnicului teal< a fratelui, nsa nu cu gnd de
ndreptare, ci cu def<imare >i nfruntare, mozavirie faci >i este p<cat. "erceteaz<-=i, de aceea, bine inima.
12
>i de vezi ntr-nsa vreo mi>care de patima, mai bine s< taci >i s< nu zici nimic. ,ar dac< nu ai nici o
metea!na asupra fratelui, ci pentru folos vrei s<-i spui %te sup<r< adic< cugetul nl<untru& spune cu
smerenie egumenului att cugetul ti gre>eala fratelui zicnd( >tiin=a mea m<rturise>te c< pentru
ndreptarea fratelui vreau s<-=i spun, dar simt nl<untru un gnd amestecat, poate pentru c< am avut odat<
mnie asupra lui, sau este de la vr<jma>ul s< m< opreasc<, s< nu se fac< ndreptare, nu >tiu. ,ar egumenul
i va spune c< este de trebuin=< s<-i spun< sau s< nu-i spun<. S< >tii nsa >i aceasta. Se ntmpl< uneori de
gre>e>te cineva, nu pentru folosul fratelui >i nici pentru stric<ciune sau vreo pizm<, ci numai din simpl<
vorb<. ,ar fratele aflnd c< a fost def<imat se scandalizeaz<, din aceasta se face scrb< >i se adaug< >i alt<
stric<ciune. #>adar, la ce folose>te brfirea4 "<ci cnd va grai cineva pentru folosul fratelui, nu las<
Dumnezeu s< se a==e tulburare sau sminteal<, sau s< se pricinuiasc< vreo stric<ciune.
De aceea, s< ne srguim fra=ilor, a ne p<zi limba s< nu gr<iasc< ceva ri cnd se va
ntmpla s< auzim pe cineva gr<ind de ri noi la cuvntul lui, nici s<
nu ne unim la gr<irea de r<u, >i nici s< nu ne pornim asupra fratelui cu mnie sau cu urciune. #cestea nu
sunt urm<ri ale celor ce vor s< se mntuiasc<, nici ale celor ce se srguiesc s<->i c>tige frica de
Dumnezeu. "i mai vrtos s< ne ntmpin<m unii pe al=ii cu evlavie >i smerenie, plecndu-ne capetele unul
altuia, att pentru nc!in<ciune ct >i pentru smerenie. "< ni se cuvine nu numai naintea lui Dumnezeu s<
ne smerim, ci >i fa=< de fratele nostru, ceea ce cu lesnire putem face cnd nu vom fi supu>i voii noastre.
/ra=ilor6 De va face cineva vreun bine >i va vedea c< fratele ste fie s<-l fac< >i el, fie s< se
f<leasc< c< l-a f<cut, s< nu se nd<r<tniceasc<, ci s< lase pe fratele si fac< voia sa, >i mai mult folos
va avea cu aceasta, dect dac< el nsu>i ar face acel bine. $u >tiu ca eu n viat< s< fi f<cut vreodat< alt bine
dect numai c< am p<zit aceasta( totdeauna, n toat< viata, >i la orice, am dat ntietate fratelui meu,
nesocotindu-m< pe mine mai vrednic sau mai de cinste dect el, ci pururea punndu-l pe el naintea mea.
7n vremea cnd eram nc< la mn<stirea avvei Seridon, s-a mboln<vit sluga b<trnului avva, ,oan, care
era cu avva 8arsanufie >i mi-a poruncit egumenul s< slujesc eu b<trnului. "u atta bucurie am primit
porunca, nct s< m< crede=i fra=ilor, c< apropiindu-m< de locuin=a b<trnului, m< nc!inam la u>a c!iliei
lui ca naintea cinstitei "ruci >i cu mare osrdie slujeam+ c< cine n-ar fi dorit s< slujeasc< unui astfel de
b<trn, care avea >i viat< sfnt< >i cuvnt minunat6 Bi n toate zilele, cnd i f<ceam metanie ca s< iau
blagoslovenie s< m< duc, mi zicea cteva ceva, din patru cuvinte, cum avea obicei de a gr<i. Bi zicea a>a(
=i spun odat< frate %c< a>a obi>nuia s< gr<iasc< la tot cuvntul( =i spun odat< frate&( Dumnezeu s<
p<zeasc< dragostea6 "< p<zindu-se cineva s< nu sminteasc< cu nimic pe fratele s<u, c>tig< smerenia. 7n
alt rnd mi zicea( odat< =i spun frate6 Dumnezeu s< p<zeasc< dragostea6 <rin=ii au zis c< nu putem
niciodat< s< punem voia noastr< naintea fratelui nostru. #lteori iar zicea( Dicu-=i odat< frate6 Dumnezeu
s< p<zeasc< dragostea6 /ugi de cele omene>ti >i te mntuie>te. ;nul altuia purta=i greut<=ile >i a>a mplini=i
legea lui 0ristos. #>a, ntotdeauna, b<trnul mi d<dea cte o porunca din cele patru, cnd ie>eam de la
dansul, ca o merinde, pe care cu mult< luare aminte o p<zeam. Bi cu toate c< eram legat cu atta dragoste
de acel b<trn sfnt >i mult mai bucuros de acea slujb<, dar cnd sim=eam c< vreunul din fra=i rvne>te ca
el s<-l slujeasc<, mergeam la egumenul >i m< rugam zicndu-i( cut<rui frate se cuvine de vei porunci,
p<rinte s< slujeasc< b<trnului. De>i nu m< slobozea egumenul >i nici b<trnul, totu>i m< nevoiam pe ct
mi era cu putin=< s< fac voia fratelui meu >i n cei nou< ani ct am stat acolo, nu >tiu s< fi gr<it cuiva de
scrb< sau de m!nire. S< m< crede=i >i aceasta. :dat< a venit dup< mine un frate, njurndu-m<, de la
spital pn< la biseric< >i nicidecum nu i-am r<spuns cuvnt. -a >i cnd a aflat egumenul %nu >tiu cine i va
fi spus& >i a voit s<-l canoniseasc<, am alergat >i am c<zut la picioarele lui, rugndu-l, zicnd( nu-l m!ni
pentru Domnul, eu am gre>it, nu-i vinovat fratele. ;n altul, iar<>i, fie din ndemnul vr<jma>ului, fie din
prostime %Dumnezeu >tie&, vreme de un an de zile, n toate nop=ile >i f<cea udul la c<p<tiul meu, nct
ajunsese umezeala pn< la a>ternut, iar al=i fra=i veneau n toate zilele de->i scuturau rogojinele de plo>ni=i
naintea c!iliei mele. Bi att de multe intrau n c!ilia mea, c< nici vremea nu-mi ajungea s< le omor de
mul=ime, iar cnd mergeam s< m< culc, toate se adunau pe mine. De osteneal< mult<, adormeam >i nu le
sim=eam, numai cnd m< sculam g<seam tot trupul v<rgat de mnc<rimea lor. ,ns< niciodat< nu am zis
cuiva pentru aceasta( frate, pentru ce faci a>a4 $ici nu >tiu s< fi gr<it vreodinioar< cuvnt ca s< smintesc
sau s< ntristez pe cineva dintre fra=i.
De aceea, nv<=a=i-v< >i voi iubi=ilor, s< purta=i greutatea unul altuia, nv<=a=i-v< s< va ru>ina=i unul de
altul. ,ar dac< cineva dintre voi se va ntmpla a auzi cuvnt care s< nu-i plac< sau de va suferi vreo
mpotrivire de la cineva, s< nu se mnie ndat<, nici s< se tulbure sau s< se scrbeasc<, ca s< nu->i piard<
osteneala >i folosul, avndu->i inima tulburat< >i nenstare a suferi pu=in< ispit<. ;nul ca acela se
12
aseam<n< pepenului galben care, fiind atins de cte un mic g!impe, ndat< face ran< mare >i putreze>te. "i
mai vrtos s< ave=i inim< treaz<, inim< viteaz<, cuget nt<rit spre r<bdare, ca s< pute=i birui cele ce vi se
pot ntmpla >i peste toate s< v< iubi=i unul pe altul. De va avea cineva ascultarea sa sau se va trimite n
ajutorul altui frate, al gr<dinarului, c!elarului sau buc<tarului sau oric<rui frate, s< se nevoiasc< a s<vr>i
porunca, p<zindu->i nesmintit< a>ezarea sa+ nici spre mnie pornindu-se, nici spre poft< alunecnd, nici
alt< voie a sa urmnd+ s< nu cugete n inima lui cu ndreptare de prigonire nici crtire mpotriva poruncii
stare=ului, ci ori mic< ori mare, ascultarea ce i se va da s< nu o defaime, nici s< nu se leneveasc< a o
mplini, c< neascultare face >i nu este bun< neb<garea de seam<, dar nici vremea pravilii sale s< nu se
>tirbeasc<+ c< nu voim ca cineva, l<sndu->i pravila s< fac< rucodelie. *a orice slujb< v< afla=i, orict de
mare folos ar avea, nu voim nicidecum s< face=i ceva cu glceav< sau cu tulburare. S< >ti=i c< tot lucrul
ce-l face=i, fie mare ori mic, face abia a opta parte din paza nesmintelii voastre. ,ar de se va ntmpla c<
pentru aceasta s< r<mn< ascultarea jos, fiindc< mai mare porunc< s<vr>i=i p<zindu-v< de netulburare,
acea jum<tate din patru %acea optime adic<& care numai s-a nceput cu pace, se socote>te drept opt %adic<
un ntreg de opt ori mai mult&, pentru c< v-a=i oprit tot cu pace, a>a de mare pre= are netulburarea. Deci
cnd lucra=i, de voi=i a sfr>i lucrul deplin, s< v< nevoi=i a urma >i porunca pazei voastre, mplinind >i
ascultarea, care este, precum am zis, a opta parte. ,ar de cunoa>te=i c< negre>it se ntmpl< sminteal< din
aceast< slujb< >i pricepe=i c< sau voi n>iv< vC strica=i, sau pe altul pute=i sminti cu prigonirea acelei
ascult<ri, mai bine s< lipseasc<. "< nu e bine a pierde cineva jum<tatea par=ii a patra ca s< c>tige pe cea
de-a opta. %oate a>a( e mai bine a pierde cineva jum<tatea par=ii a patra L optimea adic< L ca s< c>tige pe
cea de opt ori mai mare&. ,ar de va face cineva aceasta, unul ca acela nu face slujba s< dup< Dumnezeu, ci
sau din trufie, sau pentru pl<cerea oamenilor+ se stric< >i pe sine >i sminte>te >i pe fratele s<u. oate s<-l
laude oamenii zicnd c< nimeni n-a putut sa-l clinteasc< din treaba sa, dar adev<r zic vou<, unul ca acesta
mai mult se p<gube>te, dect se folose>te. 8ai de acest fel de vitejie6 #ceasta, fra=ilor nu este biruin=<, ci
pagub<+ c< e mare pierzare a prigoni >i sminti pe fratele ste >i al optulea >i nu se folose>te nici de jum<tatea a patra. # r<mne neispr<vit< treaba e o
mica paguba, dar a-l sci >i a-l m!ni pe fratele t<u, m<car pentru orice pricina ar fi, ori pentru slujb<, ori
pentru !ran<, mare pagub< faci, c<ci ie>i din porunca lui Dumnezeu, aceasta va s< zic< al optulea >i
jum<tate a par=ii din patru. De aceea, iat< v< spun, c!iar eu de voi trimite pe cineva la vreo slujb< >i va
vedea c< se face tulburare sau c< se pricinuie>te vreo sminteal<, mai bine s< lase ascultarea >i s< se
lipseasc< de slujb<, dect s< se pricinuiasc< v<t<mare, fie lui>i sau fratelui s<u. #ltfel, precum am zis,
mult v< p<gubi=i, aceasta e adev<rata pierzare.
8i le spun acestea nu ca s< g<si=i pricin< de sfial< >i lenevire, s< p<r<si=i ascultarea >i s< l<sa=i lucrurile s<
se strice, c<lcndu-v< ns<>i con>tiin=a voastr<, numai pentru ca s< fi=i f<r< de grij<+ nici iar<>i vi le gr<iesc
pentru ca s< c<de=i n osnda neascult<rii >i s< ncepe=i a zice fiecare din voi( eu nu pot face aceasta, c< m<
smintesc. "<ci cu acest cuvnt de pricin<, nu ve=i face nici o ascultare, nici nu ve=i putea mplini vreo
porunc< a lui Dumnezeu+ ci mai vrtos s< va srgui=i >i s< depune=i toat< silin=a ca s< face=i orice
ascultare, ngr<dindu-v< ntre voi cu dragoste, plecndu-v< unul altuia, cinstind >i smerindu-v< unul
altuia, c< nimic nu este mai tare ca smerenia. ,ar de va vedea cineva pe fratele si se va
sim=i tulburat, atunci s< r<mn< jos acea slujb< care aduce poticnire. De asemenea, v< zic s< va smeri=i
unul altuia, nel<snd s< ajung< lucrul la mai mare v<t<mare, c< mai bine este, precum am zis de mai multe
ori, s< nu se fac< slujba precum voi=i, ci dup< ntmplarea trebuin=ei, dect s< v< tulbura=i pe voi =i pe
fratele vostru, unul pe altul s< v< sminti=i >i s< v< p<gubi=i mult pentru pu=in, din nen=elegere de cuvinte.
"<ci, cu glcevirea se p<gube>te omul dintr-amndou< p<r=ile >i nimic nu c>tig<. .oate lucrurile s< le
facem ca s< ne folosim. Dar ce folos putem c>tiga de nu ne vom smeri unul altuia, ba dimpotriv< ne vom
>i tulbura >i sminti unul pe altul4 $u >ti=i ce zic b<trnii c< de la vecin este >i viata >i moartea4
#cestea se cuvine, fra=ilor s< le socoti=i pururi ntre voi >i s< v< aduce=i aminte de cuvintele sfin=ilor
b<trni. S< v< nevoi=i cu dragoste >i cu fric< de Dumnezeu, ca s< urma=i folosul >i al vostru >i al fra=ilor
vo>tri. #stfel v< ve=i putea folosi de toate cte vi se vor ntmpla >i ve=i spori cu ajutorul iubitorului de
oameni Dumnezeu, care s< v< d<ruiasc< frica *ui, c<ci zice( de Dumnezeu s<-=i fie fric< >i poruncile *ui
s< le p<ze>ti, pe care, amndou<, tot omul dator este s< le fac<+ c<rui Dumnezeu milostiv se cuvine toat<
slava >i nc!in<ciunea n veci. #min6
15
UV<NTUL 4
NU TREBUIE A SE NCREDE CINEVA N NELEPCIUNEA SA
7n=eleptul Solomon zice la paremii( "ei lipsi=i de pov<=uitori cad ca frunzele, iar mntuirea se s<vr>e>te
cu mult< pova=<. 8ede=i fra=ilor, puterea cuvntului4 8ede=i ce ne nva=< dumnezeiasca Scriptur<4 $e
sf<tuie>te s< nu n<d<jduim in noi n>ine, nici s< nu ne socotim n=elep=i, s< nu credem c< ne putem
c!ivernisi f<r< ajutor+ c< dup< Dumnezeu, negre>it avem trebuin=< de pov<=uitor, care s< ne poarte de grij<
>i s< ne c!iverniseasc<. $u sunt mai tic<lo>i, nici mai lesne porni=i spre c<dere dect aceia care nu au pe
nimeni ca s<-i pov<=uiasc< pe calea lui Dumnezeu+ de aceea cei lipsi=i de c!ivernisitori cad ca frunzele. *a
nceput, frunza este verde >i frumoas<, apoi se usuc< pu=in cte pu=in >i cade >i este c<lcat< de picioarele
oamenilor. #>a este >i omul care nu este pov<=uit de cineva. *a nceput are rvn< spre post >i priveg!ere,
spre si!<strie >i spre alte bun<t<=i, apoi, pu=in cte pu=in, potolindu-se acea c<ldur< >i neavnd pe cineva
ca s<-l sf<tuiasc<, s<-i a==e fierbin=eala, pe neobservate se stinge de tot >i din rvn< c<znd n trnd<vie se
face rob vr<jma>ilor s<i, care->i bat joc de dnsul dup< cum le este voia. ,ar pentru cei ce au la cine n<zui
ca s<->i spun< gndurile, s<->i m<rturiseasc< faptele, s<->i arate toate lucrurile >i s< primeasc< sf<tuire,
zice( 'ntuirea se s<vr>e>te cu mult sfat. $u zice s< se sf<tuiasc< cu mul=i, ci ca la toate lucrurile se cade
s< se sf<tuiasc<. 7ns< de la nceput se ia sfat, n care are credin=< >i ncredere. S< nu spun< numai unele, iar
pe altele s< le t<inuiasc<, ci pe toate s< le m<rturiseasc< >i pentru toate s< se sf<tuiasc<. ;nora ca acestora,
mntuirea se s<vr>e>te ntru mare sfat. De nu v< va spune cineva toate gndurile sale >i mai ales de nu va
descoperi deprinderea cea rea >i strmba sa alc<tuire, diavolul, aflnd ntr-nsul vreo voie ascuns<, vreun
dreptar de viat< de sine izvodit, unindu-se cu acesta, l stric< des<vr>it. "<ci diavolul cnd vede pe
cineva, c< de sine nu voie>te s< p<c<tuiasc<, nici nu are pornire fireasca s< cread< c< face vreun r<u, ca la
acea pornire s< adauge >i el ndemn spre p<cat, nici el nu-l sup<r< sau sile>te c<tre cele ce omul nu are
pornire. $u-i zice adic<, du-te de curve>te, nici mergi de fur<, daca pricepe c< omul nu vrea >i nu prime>te
s< le fac<+ c< nu->i bate capul diavolul s< ne indemne spre cele ce nu vrem. Dar dac< afl< vreo voie de a
noastr<, nclinat< spre p<cat, sau vreo rnduial< de sine ntru noi, cu aceasta ne strica, g<sind cale u>oar<.
De aceea se zice( 8icleanul atunci face r<u, cnd se va alc<tui cu ndreptarea noastr<. Diavolul este
viclean >i atunci face rte cu ndreptarea noastr<+ fiindc< atunci spore>te mai mult, atunci
mai ri
urmam ndrept<rilor noastre, >i r<ul pe care-l facem l socotim drept lucru bun. #stfel, ne primejduim, f<r<
s< ne d<m seama c< ne stric<m, pentru c< nu pricepem nici voia lui Dumnezeu >i nici nu voim a cerceta s<
o aflam, deoarece ne ncredem n noi n>ine >i urm<m voii noastre. De aceea, zicea p<rintele imen, c<
voia noastr< este zid de aram< ntre noi >i Dumnezeu. ricepe=i puterea cuvntului4 Bi iar<>i a ad<ugat(
8oia noastr< este o piatr< ce se mpotrive>te voii lui Dumnezeu. De se va lep<da omul de aceast< voie,
poate zice >i el( ntru Dumnezeul meu voi trece peste zid. Dumnezeul meu, f<r< pri!an< e calea ta6 /oarte
minunat a zis6 "<ci dac< am trecut peste acel zid de aram< al voii noastre, precum a zis sfntul imen,
atunci vedem c< nu are pri!an< calea lui Dumnezeu. #poi b<trnul zice >i pentru ndreptare( "nd se va
uni ndreptarea cu voia noastr<, atunci omul se nd<r<tnice>te cu totul. :, ce minunat< alc<tuire au
cuvintele sfin=ilor6 'oarte v<dit< este nso=irea voii cu ndreptarea, mare primejdie, mare cutremur6 #cel
tic<los piere des<vr>it6 "<ci cine l poate face s< cread< c< un altul >tie mai bine folosul s<u4 #tunci cu
totul se robe>te >i urmeaz< gndului si a>a diavolul l surp<. De aceea, zice c< vicleanul arunci face
r<u, cnd se alc<tuie>te cu ndreptarea noastr<. Diavolul ur<>te glasul sf<tuirii. $u numai sfatul l ur<>te
dar nici nsu>i glasul sf<tuirii nu-l poate suferi. "!iar nainte de a ncepe a face ceva din lucrul ntrebat,
c!iar nainte de a vedea vr<jma>ul de p<ze>ti sau nu ceea ce ai auzit, ur<>te ns<>i ntrebarea ce o faci
pentru folosul t<u. De ce oare nu sufer< nici sunetul ntreb<rii4 /iindc< >tie c< prin ntrebare >i prin
cercetare se v<desc me>te>ugirile lui+ de aceea se ntristeaz< mai mult dect orice cnd i se descoper<
vicleniile, pentru c< nu mai poate s< n>ele dup< cum pofte>te, fiindc< cu ntrebarea se ndrepteaz<
sufletul. '<rturisindu-=i adesea toate gndurile, afli de la cel mai iscusit care >tie( aceasta s-o faci, iar
aceasta nu+ aceasta este rea, iar aceasta este bun<+ aceasta este ndreptare, iar aceea voie. #uzi de
asemenea( acum nu e vreme pentru cutare lucru+ alta data( acum e vreme potrivit<. ,ar diavolul nu g<se>te
vreme s< te strice sau s< te prind< n curs<, c<ci te vede pururi pov<=uit de altul, fiind din toate p<r=ile
nt<rit. #>a se s<vr>e>te, precum am zis, mntuirea, cu mare sfat. e ct de mult vicleanul nu voie>te >i
ur<>te sfatul, pentru c< pofte>te s< fac< r<u, pe att se bucur< de cei ce n-au pov<=uire. entru ce4 entru
c< asemenea frunzelor cad. 8icleanul iubea pe acel frate despre care zicea p<rintele 'acarie( #m un frate,
care cnd m< vede, se ntoarce ca un vrtej. e unii ca ace>tia i iube>te, de unii ca ace>tia se bucur<
19
totdeauna, care nu au nici un pov<=uitor, care nu ntreab< pe cel ce poate dup< Dumnezeu s< le ajute >i sa-i
ndrepteze. Dar oare diavolul acela pe care l-a v<zut sfntul c< purta cu el n tigvuli=e, tot felul de ierburi,
nu cerca >i pe ceilal=i fra=i4 $u putea s< n>ele pe al=ii, c< fiecare dintre ei, cunoscnd vicle>ugul lui,
alerga la du!ovnic >i->i m<rturisea cugetele >i afla ajutor in vremea ispitei. entru aceea nu putea s<-i
biruiasc<. $umai pe cel tic<los, pe care l g<sea urmnd voii lui >i gol de sf<tuire L pentru c< de la nimeni
nu vrea s< ceara ajutor L l batjocorea >i se ntorcea diavolul de la dnsul mul=umit, blestemnd pe ceilal=i.
Dup< ce a spus sfntului 'acarie aceasta, >i cercetnd sfntul, a aflat numele fratelui, a alergat la el >i a
aflat c< acesta era pricina pierz<rii lui, c< nu voia s< se spovedeasc<. $u avea obiceiul s<->i spun<
cugetele lui, de aceea se ntorcea ca un vrtej pentru c< vr<jma>ul l ntorcea ori unde voia. 7ntrebndu-l
sfntul b<trn( "um petreci frate4 i-a r<spuns( bine p<rinte, cu rug<ciunile tale. Bi iar<>i zicndu-i
b<trnul( nu te sup<r< gndurile4 # r<spuns( pn< acum, sunt bine6 Bi nu voia s< m<rturiseasc<, pn< ce
sfntul pe ocolite l-a f<cut s<->i spun< gndurile >i a>a gr<indu-i cuvntul lui Dumnezeu, l-a ndreptat.
8enind iar<>i diavolul dup< obicei, vrnd s<-l cerceteze, s-a ru>inat c< l-a g<sit nt<rit, l-a aflat ndreptat,
nemaiprimind n>el<ciune. 7ntorcndu-se f<r< nici o isprav<, >i nfruntat, s-a ntlnit iar< sfntul cu dnsul
>i l-a ntrebat( cum se afl< fratele acela, prietenul t<u4 ,ar diavolul, nu l-a mai numit prieten ci vr<jma> >i-l
blestema zicnd c< >i acesta s-a nd<r<tnicit >i nu-l mai asculta, ba c!iar s-a f<cut mai s<lbatic dect
ceilal=i.
ricepe=i acum pentru ce ur<>te vr<jma>ul sunetul ndrept<rii4 entru c< pururea se sile>te spre pierzarea
noastr<. 8azut-a=i pentru ce iube>te pe cei ce urmeaz< voii lui4 entru c< se supun diavolului >i singuri se
dau robi lui. $u cunosc la c<lug<r c<dere din altceva, f<r< numai din crez<mntul inimii sale. ;nii zic c<
dintr-aceasta cad, al=ii din alt< pricin<. 7ns< eu, precum am zis, alt< c<dere nu >tiu s< fie la cineva f<r<
numai din pricina sfaturilor inimii sale. "< nu este alt< gre>eal< mai rea dect aceasta. De care m-a ferit
Dumnezeu, c< totdeauna m-am temut de aceast< primejdie. 8<zut-ai pe cineva c< a c<zut4 S< >tii c< a
crezut cugetelor sale. $u este alt lucru mai greu, nu este altceva mai r<u, dect a crede gndurilor sale.
"nd eram n ob>te, spuneam toate gndurile mele b<trnului p<rinte ,oan, c< in viata mea, precum am
zis, nu voiam s< fac ceva f<r< voia lui. Bi de multe ori mi zicea gndul( cutare lucru o s<-=i zic< b<trnul,
pentru ce s<-l mai superi4 Dar eu ziceam cugetului meu( #natema =ie >i nv<=<turii tale >i mintii tale >i
n=elepciunii tale, c< orice >tii, de la dracul este. Bi a>a mergeam de ntrebam pe b<trn. ;neori se
ntmpla de-mi zicea acela>i cuvnt ce-mi spusese gndul( De aceea m< tulbura cugetul, zicndu-mi( iat<
c< s-a ntmplat ce ti-am spus, pentru ce ai mai sup<rat pe b<trn4 ,ar eu i r<spundeam gndului( acum
este bine, acum este din Du!ul Sfnt, iar a ta socoteal< este rea, este de la diavolul >i de la starea cea
p<tima><. #stfel, niciodat< nu m< ncredeam gndurilor mele, f<r< ntrebare. Bi crede=i-m<, fra=ilor, c<
eram la mare odi!n< >i la mult< negrijire, cum v-am mai spus >i alt<dat<. /iindc< auzeam c<, cu multe
scrbe trebuie s< intre cineva ntru mp<r<=ia cerurilor, iar eu m< vedeam c< nu am nici o scrb< >i m<
temeam >i eram la mare b<nuial<, ne>tiind pricina acestei odi!ne, pn< ce mi-a spus b<trnul s< nu m<
ntristez c< tot cel ce se d< pe sine n ascultarea p<rin=ilor are acest fel de odi!n< >i este f<r< de grij<.
Deci nevoi=i-v< >i voi, fra=ilor ca s< ntreba=i, >i nu v< n<d<jdui=i spre >tiin=a voastr<, pricepe=i ce fel de
negrijire are lucrul, ce bucurie, ce odi!n<.
De vreme ce v-am spus c< niciodat< nu m-am scrbit, s< va spun >i aceasta ce mi s-a ntmplat, tot pe
cnd eram n ob>te.
:dat<, mi-a venit atta ntristare >i atta scrb<, c< m-am nsp<imntat >i eram ntru atta trud< >i
m!nire, nct credeam c< voi pieri. 7ntristarea aceasta mi venise din ispita diavolului. #ceasta bntuial<
e foarte grea, ntunecat< >i f<r< mngiere. Din nici o parte nu are odi!n<, ci din toate p<r=ile nevoie >i
strmtorare. "urnd ns<, se risipe>te, c< vine darul lui Dumnezeu n suflet >i-l mngie, c< de n-ar sosi
darul lui Dumnezeu degrab<, nimeni n-ar putea suferi aceast< scrb<.
Deci, fiind precum am zis, n acest fel de ispit< >i la atta strmtorare, ntr-una din zile, pe cnd st<team n
curtea m<n<stirii, avnd mare greutate >i m< rugam lui Dumnezeu, uitndu-m< spre -iseric<, vad n<untru
un b<rbat n c!ip de ar!iereu c< purta omofor >i a intrat in sfntul altar. 3u, care niciodat< nu m< apropiam
de om str<in, f<r< de mare trebuin=< sau porunc<, acum, ca >i cum m-ar fi mpins cineva, am mers dup<
dnsul. 3l, dup< ce a intrat n<untrul altarului, a stat ca un ceas, =innd minile ridicate la cer, iar eu eram
napoia lui, rugndu-m< cu mult< fric<, fiind cuprins de mare cutremur la vederea lui. Dup< ce a ncetat de
la rug<ciune, s-a ntors >i venea c<tre mine. Bi cu ct se apropia, sim=eam c< se ridic< de la mine
ntristarea >i frica. Dup< ce s-a apropiat >i a stat naintea mea, a ntins mna sa spre pieptul meu >i a gr<it
acestea( #>teptnd am a>teptat pe Domnul >i m-a ascultat pe mine+ a auzit rug<ciunea mea >i m-a scos din
groapa tic<lo>iei >i din tina noroiului+ a pus pe piatr< picioarele mele >i a ndreptat pa>ii mei >i a b<gat n
1@
gura mea cntare nou<, lauda Dumnezeului nostru. .oate aceste sti!uri zicndu-le de trei ori, m< b<tea pe
piept. #poi a ie>it afar<. Bi ndat< s-a f<cut n inima mea lumina dulce, bucurie, mngiere >i mare veselie,
>i m-am aflat cu totul sc!imbat din ntristarea ce-o aveam. Dup< ce a ie>it, eu alergam dup< dnsul vrnd
s<-l ntlnesc, dar nu l-am mai putut ajunge, c<ci se f<cuse nev<zut. Din acel ceas, din mila lui Dumnezeu,
nu >tiu s< m< mai fi ispitit nici de ntristare, nici de fric<, ci m-a acoperit Dumnezeu pn< acum prin
rug<ciunile acelor sfin=i b<trni.
8-am povestit acestea, fra=ilor, vrnd s< v< ar<t ct< odi!n< >i negrijire are cel ce nu se ncrede n sine+ cu
ct< ntemeiere >i adeverire tr<ie>te cel ce nu n<d<jduie>te n mintea sa >i nici nu crede gndului s<u, ci
spre Dumnezeu arunc< n<dejdea sa >i spre cei ce pot, dup< Dumnezeu, s<-l pov<=uiasc<.
Deci, fra=ilor, nv<=a=i-v< >i voi s< ntreba=i >i s< cere=i sfat+ s< nu n<d<jdui=i n voi n>iv<, nici s< crede=i
ceea ce va zice cugetul vostru, c< foarte bun< este ntrebarea. 7ntrebarea este smerenie, este bucurie. S< nu
se trudeasc< cineva astfel n zadar, c< nu se va putea mntui ntr-alt c!ip, dect numai a>a.
oate va zice cineva, c< de nu va avea pe cine s< ntrebe ce s< fac<4 #dev<rul va zic, de va vrea cineva
din toat< inima s< fac< voia lui Dumnezeu, nu-l va p<r<si Dumnezeu, ci pururea l va pov<=ui dup< vrerea
sa. ,ar de nu va vrea s< fac< voia lui Dumnezeu, iar v< zic adev<rul, c< >i la prooroc de va merge, dup<
inima lui cea r<zvr<tit<, va primi r<spuns de la prooroc precum zice Scriptura( de va gre>i, prooroc gr<ind,
eu am r<t<cit pe proorocul, zice Domnul.
Drept aceea, avem datoria s< ne ntoarcem cu toat< puterea noastr< spre voia lui Dumnezeu >i s< nu
credem inimii noastre, ci c!iar de va fi vreun lucru bun, pn< nu vom auzi de la vreun sfnt c< bun este
acel lucru, s< nu ne ncredem n noi n>ine c< bine am f<cut >i cum c<, cu cuviin=< este s< se fac<. 7nc< >i
dup< ce ne vom srgui dup< puterea noastr<, se cade iar<>i s< ne spovedim n ce c!ip am f<cut, pentru ca
s< ne ncredin=<m de l-am f<cut bine >i iar<>i atunci nc< s< nu fim f<r< de grij<, ci s< a>tept<m >i judecata
lui Dumnezeu, precum se spune despre sfin=itul p<rintele #gaton, c< a r<spuns cnd a fost ntrebat( >i =ie
=i este fric< p<rinte4 Btiu c< m-am silit din toata puterea s< fac voia lui Dumnezeu, dar nu >tiu dac< a
pl<cut sau nu lui Dumnezeu fapta mea+ c< alta este judecata lui Dumnezeu >i alta a oamenilor.
Domnul Dumnezeu s< ne acopere de primejdia celor ce fac voia lor >i s< ne nvredniceasc< s< =inem calea
p<rin=ilor no>tri. "< lui se cuvine slava, cinstea >i nc!in<ciunea, n veci,
#min6
UV<NTUL 7
(ENTRU NEOS<NDIREA A(ROA(ELUI
/ratilor, de am reciti cuvintele sfintilor batrni adesea si le-am tine minte totdeauna, n-am fi bagat
de seama de dnsele. entru ca de am fi cu luare aminte si la faptele cele mai mici si de ne-am feri de
dnsele cu paza, netrecndu-le deloc cu vederea, n-am cadea n cele mari si grele pacate. entru ca, va
ncredintez ca din aceste greseli mici si din nebagarea de seama cu care ne obisnuim a zice( ce este
aceasta sau aceea, se face obisnuinta rea n suflet si ncepem a defaima si pe cele mari. 'are pacat este
osndirea aproapelui6 $u uraste Dumnezeu altceva mai mult si nici nu este alt pacat mai rau dect
osndirea, ntru care rautate nu cade cineva dect numai din nebagarea de seama a celor mici, cum am zis
mai sus. "a, obisnuindu-te a primi cea mai mica metea!na asupra vecinului si a zice( ce este de voi auzi
ce graieste acest frate4 Sau ce este de voi zice si eu un cuvnt4 Si ce este de voi iscodi ce merge sa faca
acest frate, sau acel strain4 7ncepe mintea sa-si lase pacatele sale si cerceteaza pe ale altora. Din aceasta se
naste clevetirea, osnda, defaimarea si apoi, din parasirea lui Dumnezeu, nsuti cazi n cele ce ai osndit
pe altul. ,ar necercetnd cineva rautatile sale, nici plngndu-si mortul sau, %precum au zis parintii&, nici
odinioara nu se va putea ndrepta pe sine ntru ceva, fiindca si pierde vremea iscodind lucrurile vecinului
sau. Si alt nimic nu atta atta mnia lui Dumnezeu, si nici nu despoaie pe om de darul lui Dumnezeu ca
sa caza n parasire, dect grairea si osndirea aproapelui. Sa stiti si aceasta ca( alta este a cleveti, alta a
osndi si alta a defaima.
# cleveti este cnd cineva zice ca cutare a spus minciuni, sau s-a mniat sau a curvit, sau altceva
asemenea a facut. #cesta a grait rau mpotriva aproapelui, adica a vestit pacatul aceluia cu patima. ,ar a
osndi este cnd cineva zice ca cutare este mincinos sau betiv, sau curvar. ;nul ca acesta a osndit toata
starea sufletului aceluia si a !otart pentru toata viata lui ca ntr-acest c!ip este, ncredintat ca este asa. si
greu lucru este6 "a alta este a zice ca s-a mniat si alta ca este mnios si a !otar, precum am zis, asupra
1E
ntregii lui vieti. ,ar osnda este cu att mai grea dect tot pacatul, cu ct nsusi 0ristos zice( /atarnice
scoate mai nti brna din oc!iul tau si atunci sa cauti sa scoti si gunoiul din oc!iul fratelui tau. *uati
seama ca pacatul vecinului l-a asemanat cu gunoiul, iar pacatul osnditorului l-a asemanat cu brna, att
este de rea osnda ca ntrece tot pacatul. entru aceea si fariseul acela, cnd se ruga si spunea faptele sale
cele bune multumind lui Dumnezeu, nu spunea minciuni, ci adevarul spunea. $u pentru aceasta s-a
osndit, ca avem datoria sa multumim lui Dumnezeu cnd ne nvrednicim sa facem vreun bine, fiindca 3l
ne ajuta. "a, pentru ca multumea lui Dumnezeu si si spunea faptele sale si pentru ca a zis ca nu sunt ca
ceilalti oameni, nu s-a osndit, ci numai pentru ca ntorcndu-se catre vames, a zis( nu sunt nici ca acest
vames. #tunci s-a maniat Dumnezeu ca l-a osndit n fata si i-a !ulit nsasi starea sufletului aceluia si n
scurt, i-a defaimat toata viata. entru aceea zice( 8amesul s-a pogort mai ndreptat dect acela. $u este
dar, alt pacat mai greu, si nici mai rau, precum de multe ori am zis, dect a osndi si a defaima si a
necinsti pe aproapele.
Dar oare pentru ce nu ne osndim mai degraba pe noi nsine si rautatile noastre care le stim bine si
pentru care avem sa dam nfricosat raspuns la Dumnezeu4 entru ce apucam mai nainte judecata lui
Dumnezeu4 "e avem cu faptura minilor sale4 "um de nu ne nfricosam de ceea ce s-a ntmplat
batrnului aceluia, care auzind de oarecare frate ca a cazut n curvie, numai pentru ca a zis( o, ce rautate a
facut, nu stiti ce lucru groaznic spune la ateric pentru dansul4 "a ngerul lund sufletul acelui frate ce
pacatuise l-a dus la el, zicndu-i( K,ata, a adormit acela pe care l-ai osndit, unde poruncesti sa fie dus
sufletul sau( la mparatia cerului sau la iad4A. :are este alta nfricosare mai mare ca aceasta4 "uvntul
ngerului catre batrnul nu nsemneaza altceva, dect numai aceasta( de vreme ce tu esti judecatorul
pacatosilor si dreptilor, spune ce !otarasti pentru acest ticalos suflet4 7l miluiesti pe el, ori l osndesti n
munci4 Deci ntru att s-a nspaimntat acest sfnt batrn, nct n tot restul vietii lui n-a ncetat a lacrima
si a suspina si cu mii de dureri a se ruga lui Dumnezeu sa i se ierte pacatul acela. si aceasta pocainta o
facea dupa ce a cazut la picioarele ngerului si a luat iertare. #ti priceput dar din ceea ce a zis ngerul catre
acel batrn ct de grea este rautatea osndirii4 # fost iertat batrnul, dar sufletul lui nu s-a mai putut
mngia, nici n-au contenit lacrimile lui pna a murit.
#sa si noi, ce avem cu fratele nostru4 "e avem cu greutatea straina4 /ratilor, avem de ce sa ne
grijim. /iecare sa ne cercetam pe noi nsine si rautatile noastre. $umai lui Dumnezeu i se cuvine sa
ndrepteze si sa judece pe pacatosi. 3l, care stie starea, puterea, petrecerea, darurile si firea fiecaruia. 3l
stie a judeca pe fiecare dupa ornduirea starii sale. "a ntr-un c!ip judeca gresalele ar!iereului si ntr-altul
pe ale boierului+ ntru-un fel pe ale staretului si n altul pe ale ucenicului+ ntr-un c!ip pe ale bolnavului si
n altul pe ale sanatosului. "ine poate sti judecatile lui Dumnezeu, fara numai 3l singur, care pe toti i-a
zidit si stie toate.
Sa va povestesc ceea ce mi adusei aminte ca am auzit.
: corabie a mers odata cu robi, ntr-un oras oarecare, unde se afla o fecioara foarte du!ovniceasca si
sfnta cu viata. #cesta, auzind de venirea robilor, mult s-a bucurat, caci dorea sa cumpere o copila mica,
cu gndul sa o creasca cu multa buna c!ibzuire si sa o fereasca a nu se deprinde cu nici o rautate a lumii
acesteia. .rimitnd la corabier si ntrebndu-l de are niscaiva copile tinere, a aflat doua fetite precum
dorea fecioara, si dnd pretul cuvenit pentru una, a luat-o. De acolo, de unde era sfnta aceea, pogorndu-
se corabierul, l-a ntmpinat o femeie curva din oras, care vaznd pe fetita cealalta cu dnsul, a dorit sa o
cumpere. Si tocmindu-se cu el si dnd pretul, a luat-o si s-a dus. #cum vedeti taina lui Dumnezeu4 8edeti
judecata4 #cea sfnta fecioara a luat prunca si a crescut-o n frica lui Dumnezeu, nvatnd-o toate
bunatatile, deprinznd-o toata osteneala calugariei si ndeletnicindu-se la savrsirea tuturor poruncilor lui
Dumnezeu. # luat si curva pe ticaloasa aceea si a facut-o vas al spurcaciunii, ca ce altceva era sa o nvete
curva, dect pierderea sufletului ei4 "e putem zice de nfricosata judecata a lui Dumnezeu4 #mndoua
erau mici, amndoua au fost vndute si nu stiau unde merg. 7nsa una s-a aflat n minile lui Dumnezeu,
iar cealalta a cazut n minile diavolului. oate oare sa zica cineva ca, ce cere Dumnezeu de la una, cere si
de la cealalta4 "um este cu putinta4 :are de vor cadea amndoua n pacatul curviei sau n alt pacat,
putem zice ca amndoua vor fi judecate n acelasi c!ip4 $u6 'acar, desi n acelasi fel ar fi caderea
amndoura, negresit, nu n acelasi fel se vor judeca. entru ca cea dinti a nvatat ale judecatii, a auzit
cele ale mparatiei lui Dumnezeu, ziua si noaptea a petrecut ntru cuvntarea lui Dumnezeu, iar cealalta
ticaloasa, nici nu a vazut, nici nu a auzit vreodata ce este bunatatea, ci dimpotriva, pururea toate rautatile,
1G
toate lucrurile diavolesti. "um este cu putinta sa le judece pe amndoua n acelasi c!ip4 entru aceea, am
zis ca omul nu poate pricepe judecatile lui Dumnezeu. Singur 3l le stie pe toate si poate judeca gresalele
fiecaruia precum 3l nsusi stie.
#devarat, se ntmpla de greseste vreun frate din prostime, dar are si o fapta buna, cu care place lui
Dumnezeu n toata viata sa, iar tu sezi si osndesti si-ti pierzi sufletul. "a desi se ntmpla de greseste
ceva ca un om, dar ce stii ct s-a nevoit si s-a silit luptndu-se ca sa nu cada. ,ar pentru ca nu i s-a
ntmplat caderea din lenevire, ci din slabiciunea firii, sau din biruinta razboiului celui mare, pe care l-a
suferit nainte de a se mpila, sa stii ca greseala unuia ca acestuia poate afla oarecare ndreptare naintea
lui Dumnezeu. "a Dumnezeu a vazut osteneala si scrba ce a avut pna a cazut, si-i este mila de dansul
si-l iarta. #sa, ca Dumnezeu l iarta, iar tu l osndesti si-ti pierzi sufletul. Dar oare stii tu cte lacrimi a
varsat el naintea lui Dumnezeu, pentru acea greseala4 .u i stii pacatul, dar pocainta nu i-o stii. Si de
multe ori, nu numai osndim ci si defaimam+ ca alta este osndirea, precum am zis si alta defaimarea.
Defaimarea este cnd nu numai osndesti pe altul, ci te si scrbesti de el, si-l urasti ca pe un spurcat. ,ar
aceasta este mult mai rea dect osnda. Deci cei ce vor sa se mntuiasca, nici odata sa nu iscodeasca nici
sa nu osndeasca gresalele fratilor si ale vecinilor lor, ci mai degraba din greseala altora sa se
ntelepteasca si, nedefaimnd pe cel gresit, sa se foloseasca pe sine, ca acel care vaznd pe fratele sau
pacatuind, suspina zicnd( K8ai mie ticalosul6 #stazi greseste acesta, iar mine cu adevarat euA. 8ezi
ntarire4 8ezi fericire4 "um ndata a aflat mijloc sa fuga de osndirea fratelui sau4 "a zicnd, caci cu
adevarat si eu mine voi cadea, si-a luat lui si frica si grija spre cele ce putea sa greseasca. Si asa a scapat
de a osndi pe vecin6 Si n-a statut acolo cu cuvntul ci si pe sine s-a socotit mult mai prost dect acela,
caci a adaugat zicnd( K#cesta cred ca se va pocai de pacatul sau, iar eu poate nu voi avea vreme, sau nu
voi vrea, sau nu voi putea a ma pocaiA. 8ezi lumina luminatului suflet4 "are nu numai ca a putut a fugi de
osnda vecinului, ci si pe sine s-a smerit desavrsit, socotindu-se mai neputincios dect acela. $oi, nsa,
ticalosii, cu defaimare osndim pe fratele nostru si-l socotim cu totul pierdut, si de orice vedem, sau
auzim, sau gndim, ne scrbim. Dar nu ne oprim numai la stricaciunea noastra, ci ntlnim si pe alt frate
si-l smintim, povestindu-i si lui, ca aceasta, sau aceea s-a ntmplat+ l stricam si pe acela, varsnd si n
inima lui otrava, netemndu-ne de cel ce a zis( K8ai de cel ce adapa pe fratele sau cu apa tulbure6A /acem
slujba dracilor si ca niste orbi, nu cunoastem ca, n ce c!ip vrajmasul de obste nu face niciodata bine, ci
numai tulbura, se sminteste si se strica, asa si noi aflam ajutorul lui, spre pierzarea noastra si a vecinului(
ca cel ce sminteste suflet este diavol si ajuta dracilor. Dupa cum, dimpotriva, cel ce foloseste este ajutor
ngerilor.
Din ce patimim noi oare aceasta4 Desigur, nu din altceva, fara numai pentru ca nu avem dragoste.
"a de am avea dragoste, am trece cu vederea toate marile gresale ale fratelui nostru, precum zice, ca
dragostea acopera multime de pacate. Si iar( dragostea nu socoteste rautate, toate le sufera si celelalte.
Daca am avea si noi dragoste, precum am zis, aceasta dragoste ar acoperi toate pacatele fratelui nostru.
#u doara sunt orbi si nu vad pacatele oamenilor4 si cine uraste pacatul mai mult dect sfintii4 Dar nu
urasc pe pacatos, nici nu se scrbesc de el, ci se ntristeaza si le este mila+ l mngie si-l sfatuiesc,
silindu-se n tot c!ipul sa-l vindece ca pe un madular stricat si fac toata mijlocirea ca sa-l mntuiasca,
precum fac pescarii cnd arunca undita n mare, ca dupa ce simt ca s-a prins vreun peste mare si ncepe a
se arunca si a sari, nu-l trag ndata n sila, ca sa nu se rupa ata si sa-l scape, ci lasa ata sloboda si merge
unde voieste, pna cnd pricep ca a ostenit si s-a domolit din zvrcolirea lui si atunci ncep a-l trage putin
cate putin. #sa si sfintii, cu ndelunga rabdare si cu dragoste trag pe frate spre ndreptare si nu-l gonesc
nici nu se scrbesc de dansul, ci ntocmai ca o mama, care orict de urat i-ar fi copilul, nu se scrbeste de
dnsul, ci-l mpodobeste cu bucurie si se sileste cu tot felul de mijloace sa-l nfrumuseteze. #sa si cu
sfintii, totdeauna acopera, ocrotesc si ajuta pacatosului si asteapta cu ndelunga rabdare ntoarcerea lui,
silindu-se ca si pe cel gresit sa-l ndrepteze si pe altii sa-i fereasca sa nu se sminteasca si ei nsisi mai mult
sa sporeasca si sa procopseasca spre dragostea lui Dumnezeu.
"e a facut sfntul #mona cnd au venit catre dansul fratii aceia tulburati si i-au zis( K8ino de vezi
parinte, ca n c!ilia cutarui frate este o muiere4A :, cta milostivire a aratat, cta dragoste s-a aflat n
sufletul acelui sfnt6 entru ca dupa ce a simtit ca fratele ascunsese pe muiere sub un butoi, a mers si a
sezut deasupra si apoi le-a zis( cercetati de gasiti pe muierea ce ati zis ca este n c!ilia acestui frate. Si
dupa ce au cercetat si nu au gasit, le-a zis( Dumnezeu sa va ierte, si i-a nfruntat. Si povatuindu-i sa se
fereasca de grairea de rau, i-a nvatat mult sa nu creada ndata la ponosul vecinului lor. #poi si pe acel
1I
frate l-a nteleptit si l-a ndreptat, nu numai prin faptul ca i-a acoperit greseala, ci la vreme potrivita, n
taina l-a sfatuit sa paraseasca pacatul, si apucndu-l de mna, i-a zis( K1rijeste-te frate de sufletul tau6A si
foarte s-a pocait fratele, umilindu-se mult de iubirea cea de oameni si de blndetea ce a aratat batrnul
pentru dnsul. Deci sa cstigam si noi dragoste, sa aratam milostivire spre aproapele, ca sa scapam de
clevetirea cea rea de a osndi sau defaima sau a scrbi pe cineva, ci mai vrtos sa ajutam unul altuia ca
unor madulare ale noastre. :are de ar avea cineva vreo rana la mna sau la picior, sau la alta parte a
trupului sau, s-ar scrbi de sine4 #r taia acea patimasa parte4 'acar si de ar fi si de tot stricata. Sau mai
vrtos s-ar sili sa o curateasca, sa o spele, sa puna alifie, sa o lege, sa o stropeasca cu sfnta ag!iasma,
nca va nazui si la rugaciunile sfintilor ca sa-i ajute, %dupa cum sfatuia si avva Dosima&+ n scurt, nu poate
trece cu vederea, nici nu uraste madularul sau, nici nu se scrbeste de mputiciunea lui, ci face tot ce-i sta
n putinta ca sa-l tamaduiasca. #sa trebuie sa ne ntristam unul de altul si sa ne ajutam ntre noi, adica cei
mai puternici pe cei mai slabi si sa ne silim n tot c!ipul sa folosim unul pe altul. "a madulare suntem
unul altuia, precum zice apostolul ca toti un trup suntem, iar cnd patimeste un madular si celelalte toate
sunt n suferinta. :are ce vi se par a fi obstile4 #u nu sunt un trup si madulare unul altuia4 roiestorul si
c!ivernisitorii sunt cap, cei ce priveg!eaza si se povatuiesc sunt oc!i, cei ce folosesc cu cuvntul sunt
gura, cei ce au ascultare si supunere sunt urec!i, cei ce lucreaza si se nevoiesc la ascultari sunt mini, iar
cei ce alearga sunt picioare. De esti cap, c!iverniseste+ gura esti, graieste+ de esti oc!i, ia aminte+ urec!e
de esti, asculta+ mna esti, lucreaza+ picior esti, slujeste+ fiecare madular ascultnd de trupul sau, dupa
starea si puterea sa.
entru aceea, srguiti-va, fratilor, sa va ajutati pururi unul pe altul si cu nvatatura si cu cuvntul lui
Dumnezeu, sau cu mngierea luminnd sufletul fratelui n vreme de scrba, sau cu ajutorul minilor la
ascultari, fiecare precum am zis, dupa puterea lui nevoindu-se a se ajuta cu ceilalti. "aci cu ct se uneste
cineva cu vecinul sau, cu att se mpreuna cu Dumnezeu. ,ar ca sa pricepeti puterea cuvntului, sa va spun
o pilda a parintilor. /aceti cu compasul un cerc pe pamnt, apoi socotiti ca cercul dimprejur este lumea,
punctul de mijloc, adica centrul, fapta cea buna, iar razele cercului, drept vietile si petrecerile oamenilor.
Deci, precum razele ncepnd de la cerc si mergnd spre centrul lui se apropie tot mai mult ca sa se
uneasca n centru, tot asa si sfintii, cu ct sporeau n fapte bune, cu att se uneau si se alcatuiau unii cu
altii n dragoste si prin unire se apropiau de Dumnezeu. Si dimpotriva, cu ct se departeaza cineva de
Dumnezeu, cu att se departeaza si de unire si de dragoste si de Dumnezeu. recum vedem si la acele
raze, ce plecnd din centru se tot departeaza putin cte putin, si cu ct creste lungimea lor, si departarea
dintre ele se face tot mai mare. #ceasta este pilda, iar adevarul l-a aratat mai descoperit Sf. #postol avel,
zicnd ca fara de dragoste, toate sunt necurate. Deci cu ct cineva iubeste pe vecinul si pe fratele sau, cu
att se uneste cu Dumnezeu+ si cu cat se departeaza unul de altul, cu att se departeaza de Dumnezeu. #sa
este firea dragostei. Drept aceea, cu ct suntem afara si departe de dragostea lui Dumnezeu cu att suntem
fiecare departati unul de altul+ iar de vom iubi pe Dumnezeu, cu ct ne apropiem de 3l prin dragostea *ui,
cu att ne apropiem si de dragostea vecinului.
Domnul Dumnezeu sa ne nvredniceasca ca nu numai sa ascultam cele de folosul nostru, ci sa le si
facem, cu toate ca si, cu ct dorim a auzi cele de folos, cu att si darul lui Dumnezeu ne ajuta a le savrsi.
si iarasi, cu ct ne srguim a face binele, cu att si bunul Dumnezeu adauga luminarea Sa si ne nvata voia
Sa. "aruia se cuvine slava si puterea n vecii vecilor6
UVANTUL 7
TREBUIE S> NE DEF>I;>; (E NOI N@INE
S< cercet<m, fraHilor, din ce pricin< uneori, auzind un cuvnt prost de la altul l trecem cu vederea
f<r< a ne tulbura, ca Mi cum n-am fi auzit nimic, iar alteori nimic nu suferim Mi din orice am auzi ne
tulbur<m. "are s< fie pricina deosebirii acesteia, sau mai bine s< zicem aceasta se face dintr-o singur<
pricin< sau din mai multe4 /iindc< nou< ni se pare c< aceast< deosebire nu numai din una, ci din mai
multe pricini se face.
;neori se ntmpl< ca cineva s< se afle ntr-o stare de liniMte, din rug<ciune, sau din aMezarea altor
ndeletniciri. #tunci trece f<r< tulburare Mi sufer< cuvntul cel aspru al fratelui s<u f<r< m!nire. Sau dac<
are dragoste Mi prietenie c<tre vecinul, primeMte Mi atunci graiul lui f<r< ntristare Mi nu se m!neMte orice i
va zice. ,ar altul, def<imnd pe cel ce-i gr<ieMte cuvnt de scrb< Mi neb<gndu-l n seam<, nu ia aminte la
2J
cele ce i zice Mi ca un netrebnic socotindu-l, orice i-ar zice sau i-ar face, le socoteMte ca pe niMte brfeli Mi
nu se tulbur<. entru care spre asem<nare, o s< v< spun o pild< ce mi s-a ntmplat a o vedea eu nsumi, ca
s< o pricepeHi Mi s< v< feriHi.
.ot pe cnd eram n obMte, era acolo ntre fraHi unul pe care niciodat< nu-l vedeam s< se tulbure, sau
s< se ntristeze, sau s< se scandalizeze, cu toate c< vedeam c< mulHi fraHi l oc<r<sc Mi-i zic cuvinte
proaste. .n<rul acela ns< pe toate le suferea f<r< nici o tulburare. De aceea, pururi m< miram de
r<bdarea lui cea mare Mi mult doream s< aflu cum a cMtigat o astfel de fapt< bun<. :dat<, c!emndu-l
deosebi la o parte Mi f<cndu-i metanie, l-am rugat s<-mi spun< cu ce cuget se mpac<, cnd l defaim< unii
Mi alHii Mi-l scrbesc Mi cum sufer< cu atta r<bdare. ,ar el mi-a r<spuns cu mndrie, zicnd( KNi-nc!ipui c<
stau s< ascult acele brfeli Mi netrebnice cuvinte ce mi zic4 3u, nici nu le socotesc graiuri de om, ci ca
niMte l<tr<turi de ciniA. #cestea auzind, m-am ngrijorat Mi f<cndu-i metanie m-am dep<rtat, zicnd n
gndul meu( KMi-a aflat calea acest frateA. Oi nt<rindu-m< cu Sfnta "ruce, rugndu-m< ca s< m< acopere
Dumnezeu Mi pe mine Mi pe acela.
,at< dar, c< se ntmpl<, precum am zis, Mi din def<imare s< nu se tulbure cineva. #ceasta ns<, este
pierzare des<vrMit<.
# se scrbi cineva spre fratele care l supar<, se ntmpl<, uneori din neg<tire spre r<bdare, sau cum
am zis, din neliniMtit< aMezare, sau din m!nirea ce se ntmpl< s< o avem uneori+ poate Mi din multe altele
%pentru care v-am mai gr<it&, s< se pricinuiasc< scrb< Mi tulburare. Dar cea mai mare pricin< a oric<rei
tulbur<ri, de vom cerceta cu de-am<nuntul, nu este alta dect pentru c< nu ne def<im<m pe noi nMine. Din
aceasta nu afl<m niciodat< odi!na, din aceasta se pricinuieMte toat< tulburarea Mi scrba. $u-i de mirare
dac< p<timim noi aceasta+ cnd auzim pe toHi sfinHii gr<ind cu un glas, c< nu este alt drum dect acesta, Mi
vedem c< nimeni n-a putut s<-Hi afle odi!na pe alt< cale, cum noi nedef<imndu-ne Mi socotind c< mergem
bine, n<d<jduim repaus4 7n adev<r zic, ca de ar face cineva mii de bun<t<Hi Mi nu va Hine drumul acesta,
niciodat< nu va sc<pa de ntristare, nici nu se va putea p<zi s< nu scrbeasc< pe altul, ci n zadar i sunt
toate ostenelile. ,ar cei ce se defaim< pe sine, oriunde s-ar afla, totdeauna este vesel Mi liniMtit, precum a zis
avva imen( K"el ce se defaim< pe sine, orice i s-ar ntmpla, sau pagub<, sau scrb<, mai dinainte
socotindu-se vrednic de ele, niciodat< nu se tulbur<A. :are este altceva mai f<r< de grij< dect aceasta4
oate va sa zic< cineva( K"um voi putea s< m< defaim pe mine nsumi, cnd m< m!neMte vreun frate,
dac< cercetndu-m<, aflu c< nu i-am dat nici o pricin< pentru aceastaA. #dev<rul v< zic, c< de se va ispiti
cineva cu de-am<nuntul Mi cu fric< de Dumnezeu, se afla pe sine vinovat Mi c< el a dat prilej acestui frate,
ori cu fapta, ori cu cuvntul, ori cu c!ipul. ,ar de i se va p<rea c<, cu nimic din toate acestea nu l-a m!nit,
atunci trebuie s< se socoteasc< cum c< poate alt< dat< l-a ntristat, n alte mprejur<ri, sau poate c< a
ntristat pe alt frate Mi i se c<dea de atunci s< se scrbeasc<, sau pentru vreun p<cat ce a f<cut Mi nu i s-a
ntmplat atunci scrba, se cuvenea a fi gata pentru a primi ntristarea. De aceea, n scurt zic, de se va
cerceta cineva cu fric< de Dumnezeu, totdeauna se g<seMte vinovat. "!iar dac< uneori ni s-ar p<rea c<
suntem liniMtiHi Mi c< de nu ne-ar fi zis cutare frate cuvnt de ntristare nu ne-am fi tulburat Mi aMa ne
socotim c<, cu dreptate ne tulbur<m asupra aceluia zicnd c< de n-ar fi venit cutare s< m< tulbure cu
vorba, nu m-aM fi smintit. Oi aceasta este mare nMel<ciune diavoleasc<+ oare cel ce ne-a gr<it cuvntul a
s<dit patima n inima noastr<4 $u, nicidecum. #cela n-a f<cut altceva dect c< a dezgolit patima noastr<
ce o avem n suflet Mi putem s< ne folosim, de vom vrea, din acest cuvnt. utem s< ne ndrept<m de acel
ponos, de vom primi mustrarea cu gnd liniMtit. Dar pentru c< %precum de multe ori v-am gr<it& nu ne
def<im<m pe noi nMine la orice, ba adesea g<sim acest fel de ndrept<Hiri, ne asem<n<m cu un vas, foarte
curat pe dinafar<, iar nl<untru plin de mpuHiciune, din care, dnd cineva cu o pietricic< Mi sp<rgndu-l,
iese afar< toat< putoarea. Deci v< ntreb( acea pietricic< a pricinuit putoarea n vas, sau numai i-a dat prilej
s< ias< afar<4 #semenea este Mi cel ce se ndrept<HeMte Mi zice( eu Medeam cu pace Mi cutare cuvnt al
fratelui, m-a tulburat. *ui i se pare c< era liniMtit, dar patima o avea n sufletul s<u Mi nu o simHea. #cel
frate a aruncat cuvntul ca o pietricic<, care numai f<cndu-i loc, putoarea a nceput a ieMi din inim<, iar
nu ea a pricinuit-o.
Deci cel ce Mi voieMte folosul Mi ndreptarea Mi sporirea spre cele mntuitoare, nu numai c< nu i se
cade s< se tulbure de un cuvnt prost sau de o fapt< de ntristare, ci mai vrtos se cuvine s< mulHumeasc<
Mi s< vad< n acel frate un f<c<tor de bine Mi un doctor al inimii lui, ca unul ce cu acel cuvnt ca, cu o
doctorie, l-a f<cut s<-Hi verse afar< veninul ce avea n inim< Mi c< poate de acum nainte s< nu se mai
21
supere lesne de ispite Mi s< sporeasc< nainte spre fapte bune f<r< poticnire. -a se nvredniceMte a purta Mi
sarcina altui frate %orict de grea&, ntocmai ca un dobitoc, care mult< greutate ridic<, de este s<n<tos Mi n
putere Mi c!iar de i se va ntmpla Mi poticnire, ndat< se ntoarce Mi nu cade, sau de va c<dea, singur se
scoal<. ,ar cei necercaHi Mi neispitiHi, ner<bd<tori Mi crtitori sunt ntocmai ca vitele cele slabe Mi bolnave Mi
miMele, care, nu numai c< nu pot s< duc< o sarcin< ct de uMoar<, ci nici pe sine-Mi nu se pot purta+ ba Mi
f<r< de pricin< se poticnesc Mi nenpinse de nimenea cad, nemaiputndu-se scula f<r< ajutorul altora.
Sufletul nu sl<b<nogeMte, nici se mrMeveMte din altceva, dect numai din p<cat. Oi aflndu-se n aceast<
neputinH<, cea mai mic< ntmplare i se pare grea Mi de nesuferit. ,ar cnd este nempilat de p<cat Mi
nebiruit de patimi, atunci Mi cele mai grele ntmpl<ri %care de multe ori ni se par nesuferite& le trece cu
veselie Mi f<r< crtire.
entru aceea, ntorcndu-ne la nceputul cuvntului, zicem c< mare folos Mi necl<tit< odi!n< ne
pricinuieMte def<imarea ce ne-o vom face ori la ce ni s-ar ntmpla, mai vrtos socotind c< nimic nu se
clinteMte f<r< pronia dumnezeiasc<. Dar va zice cineva( cum pot s< nu m< scrbesc, cnd am trebuinH< de
ceva Mi cernd nu mi se d<4 "u adev<rat, nici atunci nu se va m!ni cineva cnd va zice c< Diditorul meu
Mtie mai bine ce-mi este de folos Mi poate darul s<-mi fie drept mplinirea cererii mele. 3vreii, patruzeci de
ani au fost !r<niHi cu man<, care un lucru fiind, se pref<cea totuMi dup< pofta gustului fiec<ruia, adic<
oricine ce poftea, aceea i se pref<cea la gust. #Ma Mi cineva, cnd va cere ou Mi nu i se d<, ci i d< legume,
s< zic< cugetului s<u( de mi-ar fi fost de folos, mi-ar fi trimis Dumnezeu cu adev<rat+ Mi oare nu poate
Dumnezeu ca Mi aceste ierburi s< le prefac< n gust de ou4 S< MtiHi c< acest cuget bun Mi nfrnarea cea f<r<
crtire a poftei sale se socoteMte ca o mucenicie. ,ar cnd cineva nu este vrednic s<-Mi pricinuiasc< nsuMi
odi!n<, sau nu Mtie s<-Mi c!iverniseasc< folosul s<u, m<car de i s-ar preface cerul Mi p<mntul, tot nu se va
odi!ni+ c<ci cu toate c< Dumnezeu, ca un milostiv, poart< grij< de trebuinHa fiec<ruia, nsa uneori i
prisoseMte omului, alteori i lipseMte. cnd iconomiseMte Dumnezeu ce ne prisoseMte, ne arat< iubirea *ui
cea mare de oameni Mi se cade s<-i mulHumim pentru prinosul darului+ iar cnd nu ni se ajung nici cele
trebuincioase, ne nvaH< r<bdare, f<cnd mngiere lipsei lucrului celui trebuincios, cu cuvntul cel
negr<it al proniei sale. entru aceea, ntru toate Mi pentru toate s< avem oc!ii noMtri sus, Mi de p<timim ori
bine ori r<u, s< mulHumim lui Dumnezeu de toate cte ni se ntmpl< Mi pururea s< ne def<im<m pe noi.
"nd ni se va ntmpla vreun bine, s< zicem ca p<rinHii noMtri, c< iconomia lui Dumnezeu este+ iar de ni se
va ntmpla vreun r<u, s< zicem c< pentru p<catele noastre. "< orice vom patimi, adev<rat este c< pentru
p<catele noastre p<timim. /iindc< sfinHii, deMi se ispiteau de vr<jmaMi, sufereau sau din dragostea de
Dumnezeu sau pentru ca s< se prosl<veasc< numele *ui cel sfnt, prin str<lucirea faptelor lor celor bune
spre folosul multora, sau pentru ca s< li se adauge cununile Mi r<spl<tirea de la Dumnezeu. ,ar pentru noi
tic<loMii, care n toate zilele p<c<tuim Mi urm<m voii patimilor noastre, nu putem zice altceva, dect c< pe
dreptate p<timim, fiindc< am l<sat calea cea dreapt< ce ne-au ar<tat-o p<rinHii Mi umbl<m pe drum strmt Mi
r<t<cit, def<imnd pe vecin iar nu pe noi nMine, fiecare din noi aruncnd pricina asupra fratelui sau la
orice lucru, Mi ns<rcinnd greutate asupra aceluia. /iecare din noi, se trnd<veMte Mi nu p<zeMte m<car o
porunc<, iar de la vecin cerem mplinirea tuturora.
S< lu<m aminte fraHilor, ca s< nu ne nMel<m s< osndim pe alHii, pentru c< foarte rea deprindere se
face. Oi de multe ori fiind ntunecaHi cu totul Mi f<r< de nici o fapt< bun< %m<car ct de mic<& ba Mi obiMnuiHi
cu p<cate grozave Mi legaHi de patimi cumplite, pentru care s-ar c<dea ziua Mi noaptea s< plngem cu amar
Mi s< ne tnguim cu toat< smerenia creznd ntru inimile noastre c< nu este altul mai spurcat dect noi Mi
mai ntinat, Medem Mi iscodim vorbele Mi faptele Mi miMc<rile altora, c<rora nu suntem vrednici nici curelele
nc<lH<mintei s< le dezleg<m, dup< cum zice cuvntul. Oi m<car c< Mtim c< aceia au multe fapte bune, i
osndim pentru c< nu fac cutare lucru aMa Mi pentru c< nu s<vrMesc cutare facere de bine mai cu alt c!ip
%dup< socoteala noastr<&, ca s< fie des<vrMiHi. Oi zicem( bun este cutare, smerit, blnd, are milostenie Mi
altele dar este f<Harnic, ori iubitor de argint, ori nMel<tor. Oi mult atragem urgia lui Dumnezeu asupra
noastr<. entru c< neavnd noi nici o fapta bun< din cele care m<rturisim c< au aceia, i osndim pe ei
pentru cele ce le lipsesc, ca Mi cum noi am fi des<vrMiHi. De voim s< ne folosim, fraHilor, pe noi s< ne
osndim, pe noi s< ne def<im<m, Mi de orice, pe noi s< ne socotim vinovaHi Mi greMiHi, iar nu pe fratele
nostru.
:dinioar< au venit la mine doi fraHi scrbiHi unul asupra altuia. "el mare zicea despre cel mai mic
c< i poruncesc cte ceva Mi se m!neMte Mi m< ntristez Mi eu, aducndu-mi aminte de cuvntul p<rinHilor(
c< de ar avea credinH< ar primi cuvntul cu bucurie.
22
,ar cel mai mic zicea( iart<-m< p<rinte, c< nu-mi zice cu frica lui Dumnezeu, ci cu porunc< Mi
socotesc c< de aceea nu se ncredinHeaz< inima mea, precum zic p<rinHii. *uaHi aminte Mi vedeHi c<
amndoi s-au def<imat unul pe altul.
#lHi doi fraHi, glcevindu-se ntre ei, Mi-au pus apoi metanie unul altuia cerndu-Mi iert<ciune, dar nu
s-au mp<cat sufletele lor pentru c< unul zicea c< nu i-a f<cut metanie din toat< inima, de aceea nu s-a
liniMtit sufletul s<u, c< aMa au zis p<rinHii. ,ar cel<lalt zicea dimpotriv<( pentru ca n-a fost g<tit Mi alc<tuit
mai nainte acela cu dragoste c<tre mine, nainte de a m< pleca eu lui, pentru aceea nici eu nu m-am
ncredinHat iert<ciunii lui. 8edeHi fraHilor, nMel<ciune, vedeHi r<zvr<tire de socotinHe omeneMti4
Dumnezeu Mtie ct m< sp<imntez cnd vad c< ns<Mi sfaturile sfinHilor p<rinHi le ntoarcem dup< voia
noastr< cea rea, spre pierzarea sufletelor noastre, iar nu spre folos. "ei doi despre care v-am povestit
acum, n loc sa zic< unul( pentru c< eu nu am pus metanie fratelui cu plec<ciune din inim<, pentru aceea
nu a alc<tuit Dumnezeu adev<rata dragoste c<tre mine+ iar cel<lalt s< r<spund<( pentru ca eu n-am fost cu
rvn< de dragoste c<tre fratele, pentru aceasta nu mi s-a liniMtit sufletul meu Mi fiecare s< se defaime pe
sine ca s< se ndrepteze+ ei amndoi s-au ndreptat n cuvinte Mi au aruncat vin< unul asupra altuia. recum
Mi cei doi dinti. De unde se cuvenea s< zic< unul( pentru c< eu spun fratelui cu porunc<, de aceea nu se
smereMte s< fac< ceea ce i zic+ iar cel<lalt s< zic<( m<car c< fratele cu blndeHe mi porunceMte, dar eu sunt
nesupus Mi neascult<tor, neavnd fric< de Dumnezeu Mi de aceea l tulbur+ - ei amndoi se f<ceau buni,
nvinov<Hind unul pe celalalt. #ceasta este dar, precum am zis, pricina c< nu sporim spre bine, nici nu ne
folosim. "< nu ne def<imam pe noi nMine Mi r<mnem smintiHi Mi ntru tulburare nencetat< totdeauna,
osndind pe fratele nostru c< nu este des<vrMit ntru bun<t<Hi. ,ar a noastr< nevrednicie, prostime Mi
miMelie nu o socotim, ca s< ne dojenim Mi ca s< ne mustram pentru ce facem cele necuviincioase Mi
netrebnice. entru aceea, b<trnul acela, cnd l-a ntrebat un frate zicndu-i( ce ai aflat mai de folos n
c<l<toria aceasta a mntuirii, a r<spuns( nimic alta, dect a se def<ima cineva pe sine. Oi l-a l<udat foarte,
fiindc< adev<rat a gr<it b<trnul, c< aceasta este calea cea adev<rat< a mntuirii. .ot aMa a zis Mi avva
imen( K"u mare suspin au intrat n aceast< cas< toate celelalte fapte bune, afar< de unaA. Oi fiind ntrebat
care este acea fapt<, a r<spuns( def<imarea de sine6 ,ar sfntul #ntonie a zis( K#ceasta este lucrarea cea
mare a omului, adic< a pune asupr<-Mi greMeala sa naintea lui Dumnezeu, Mi a r<bda pn< la sfrMitul vieHii
ispitele ce i vor veniA. #Ma afl<m n toate p<rHile( c< p<rinHii ca sa p<zeasc< aceasta, toate le l<sau n grija
lui Dumnezeu, pn< Mi cele mai mici, Mi aMa se odi!neau. recum b<trnul acela care s-a mboln<vit Mi i-a
pus un frate n bucate n loc de miere, ulei, care era foarte mpotriva boalei ce avea Mi pricinuitor de
primejdie, nu s-a tulburat Mi a mncat f<r< crtire, nepornindu-se nici m<car cu cuvntul asupra acelui
frate, ca s<-i zic< c< Mi-a b<tut joc de el. -a Mi dup< ce a simHit acel frate ce a f<cut Mi a se tngui Mi a zice(
te-am omort p<rinte, Mi ai ngreuiat p<catul asupra mea, c< ai t<cut, i-a r<spuns cu blndeHe zicnd( nu te
ntrista fiule, c< de ar fi vrut Dumnezeu s< m<nnc miere, ai fi pus miere. #cum s<-i zic< cineva
b<trnului( o, p<rinte, fratele a greMit Mi ndreptare este aceasta de zici c< de ar fi vrut Dumnezeu s<
m<nnc miere, miere ar fi pus. 1ndiHi-v<, c< era de atta boal< sup<rat Mi de attea zile nemncat Mi nu s-
a sup<rat asupra fratelui, ci a aruncat pricina la Dumnezeu Mi s-a odi!nit. Oi bine zicea b<trnul, Mtiind c< de
ar fi vrut Dumnezeu s< m<nnce miere, s-ar fi pref<cut Mi acel ulei n miere. ,ar noi, dimpotriv<, la tot
lucrul nvinuim pe aproapele nostru Mi-l def<im<m ca Mi cum ne-ar fi oc<rt. Oi m<car cuvnt prost de vom
auzi, ndat< l ntoarcem zicnd( de nu ar fi vrut s< se m!neasc< nu mi-ar fi zis acel cuvnt. ;nde este
proorocul David, care zicea pentru Simei( K*<saHi-l s< m< blesteme c< Domnul i-a poruncit luiA. Dice
vreodat< unui om ucig<tor, Dumnezeu s< blesteme pe prooroc4 entru ce dar a zis( K*<saHi-l c< Domnul
a poruncit4A roorocul era nHelept Mi Mtia c< alt lucru nu revars< Dumnezeu mai cu prisos n suflet dect
ispitele Mi mai vrtos n vreme de scrb< Mi de nevoie, pentru aceea, zice( l<saHi-l s< m< blesteme, c<
Domnul i-a zis. entru ce4 entru ca s< vad< Dumnezeu smerenia mea Mi s<-mi ntoarc< bune n locul
blestemului lui. 8edeHi cu ct< nHelepciune a f<cut aceasta proorocul4 De aceea se opunea celor ce voiau
s< pedepseasc< pe cel ce l blestema, zicnd( "e aveHi cu mine, voi fiii Saroiei4 *<saHi-l s< m< blesteme
c< Domnul i-a zis. $oi ns< de vom auzi vreun cuvnt, ndat< ne asem<n<m cinilor, care cnd arunc<
cineva n ei cu o piatr<, las< pe cel ce a aruncat Mi alearg< la piatr< Mi o muMc<. #Ma facem Mi noi( l<sam pe
Dumnezeu, care cu voia *ui ng<duie s< vin< ispitele, pentru ca s< cur<Heasc< p<catele noastre Mi alerg<m
c<tre vecin zicnd( pentru ce mi-a gr<it cutare vorb<, pentru ce mi-a f<cut cutare lucru4 Oi n loc s< ne
foloseasc< dintr-aceasta noi facem dimpotriv< Mi ne smintim pe noi nMine, nesocotind c< toate se fac cu
pronia lui Dumnezeu pentru folosul nostru.
22
Domnul Dumnezeu s< ne nHelepHeasc<, prin rug<ciunile sfinHilor, "<ruia i se cade slava, cinstea Mi
nc!in<ciunea,
UVANTUL 8
(ENTRU TINEREA DE ;INTE A RAULUI
arintii au zis ca nu se cade nicidecum calugarilor a se mania, nici a intrista pe altul, adaugand ca
cel ce a biruit mania, pe insusi diavolul a supus + si iarasi ca cel stapanit de patima aceasta este cu totul
strain de vietuirea calugareasca. Deci pentru noi, care nu numai ca ne pornim spre manie, ci si suntem
stapaniti de dansa, ce ramane sa zicem 4 "a alta este a fi atatat de manie si indata a te potoli si alta este a
tine in inima foc nestins de manie. #ceasta este robirea de manie si se numeste mnisiPaPia %tinerea de
minte a raului& si de mult plans este un ticalos suflet, care este robit de o rea si neomeneasca patima ca
aceasta. De care foarte sa ne ferim si dupa Dumnezeu, noi insine sa ne ajutam, fratilor, unul pe altul, ca sa
scapam de veninul acestei pricinuitoare de moarte patimi. entru ca uneori, cand se intampla vreo
tulburare sau sminteala, cineva face metanie fratelui sau, dar si dupa metanie ramane neimpacat, avand
cugetul ranit spre acela. $u se cade sa lasam sa se incuibeze aceasta rautate a inimii, ci fara zabava, sa o
scoata din gandul nostru, ca aceasta este tinerea de manie, precum am zis. Si trebuie multa sarguire, mare
pocainta, barbateasca lupta sa punem, pentru ca sa nu se inradacineze intru noi aceasta patima. De face
cineva metanie, zi ca a facut-o ca sa implineasca porunca, si poate ca intr-acel minut i-a incetat iutimea,
dar netamaduindu-se de tinerea de patima prin osteneala, ramane iarasi ma!nit asupra acelui frate si nu se
potoleste scarba, ba se mareste. entru ca, precum am zis mai sus, alta este tinerea de manie si alta mania,
alta este cearta %sporovirea& si alta tulburarea. Sa va spun o pilda, ca sa pricepeti. Socotiti cuvantul unui
frate ce va sa-l spuna altuia, ca un carbunas mic ce il baga cineva intr-un cuptor ca sa-l aprinda. Deci,
precum acest carbunas de-l va lasa singur si nu va sufla, nici nu va spune surcele sau paie peste el, se
stinge + tot asa si acel cuvant al fratelui, de-l va suferi celalalt, socotind ca l-a grait ori din prostime, ori
din nebagare de seama, iata ca a trecut si s-a potolit. ,ar daca cel ce a auzit cuvantul va incepe a se
framanta in gandul lui si a se tulbura zicand ( pentru ce sa-mi zica mie aceasta 4 sau pentru ce sa nu-i dau
si eu cutare raspuns 4 si cum ca el nu oricum ci intr-adins mi-a grait acest cuvant ca sa ma scarbeasca, iata
ca a pus paie deasupra carbunelui. ,ntocmai ca atunci cand se aprinde focul ( intai se face fum, adica
tulburare si intunecare a mintii, iar din aceasta incep gandurile a se asmuti si a se lupta, din care se
pricinuieste inimii indarjire, iar aceea incepe a atata pe om spre razbunare impotriva celui ce l-a scarbit.
#ceasta indarjire indata naste salbaticiunea, care este impotriva blandetei omenesti, precum a zis avva
'arcu ( ?"el indarjit cu inima mestesugeste rautate in cugetele sale si nu , se va putea infrange inima
decat prin smerenie, rugaciune si rabdareA, iar de va rabda cineva de la inceput, cuvantul cel mic al
fratelui sau, stinge precum am zis, acel mic carbune, inainte de a incepe a fumega. ,nsa de va vrea si
atatarea poate sa o potoleasca, pana este mica, prin tacere, prin rugaciune si prin cainta din inima. ,ar de
va ramane fumegand, invalvatandu-si si aprinzandu-si inima prin aducere aminte, galcevindu-se cu
gandul ( ?De ce sa-mi zica aceasta4A sau ?,i voi zice si eu cutareA, din aceasta galcevire si lupta a
cugetelor sale, inima e flacara si se aprinde focul maniei. "a mania, precum zice marele 8asile, este
infierbantare a sangelui celui dimprejurul inimii. #ceasta este iutimea fierii, o)inolia %grabnica maniere Q
irascibilitate&. Si pe aceasta, de va vrea cineva, poate cu lesnire sa o stinga pana nu se va face urgie
%manie grozava, ura&. ,ar de va ramanea tulburandu-se neincetat cu cugetul si zdruncinandu-se, se
aseamana celui ce baga lemne in foc si aprinzand vapaie mare face jeratic si aceasta este urgia. #ceasta a
spus avva Dosima ca inseamna cuvantul care zice ( unde nu este adaugire maniei se potoleste razboiul. "a
de nu se va grabi cineva sa se defaime pe sine la inceputul tulburarii, cand adica a inceput a se atata si a
fumega, plecandu-se inainte de a se aprinde mania, se potoleste. ,ar neimpacandu-se si imboldindu-se
neincetat cu cugetul, ca la adaugirea de lemne peste foc, face in sufletul sau jeratec de carbunii mari ai
urgiei, care, c!iar daca se sting, nu mai putrezesc + ba si sangele de-si va varsa, nu poate scapa de dansa.
,ata, v-am aratat deosebirea si ati inteles ce este tulburarea, ce este mania, ce este urgia si ce este
mnisiPaPia, adica tinerea de minte a raului. "a vedeti, pentru un cuvant, la cata rautate ajunge omul. ,ar
de se va smeri de la inceput si va pune vina asupra-si, de va rabda cuvantul fratelui si de nu se va partini,
25
nici nu va raspunde pentru un cuvant, doua sau cinci, de nu se va rasplati rau pentru rau, lesne scapa de
toate aceste rautati.
Drept aceea, mereu va zic ( siliti-va sa stapaniti patimile pana sunt mici, pana nu se inradacineaza,
nici nu s-au intarit si au inceput sa va asupreasca, ca apoi multa sudoare veti suferi pana sa va izbaviti de
dansele. "a altceva este a scoate din radacina o ierbusoara, si altceva a dezradacina un copac. 'ult ma
mir cum de nu pricepem ceea ce cantam in toate zilele ( ca ne blestemam pe noi insine si nu luam aminte
intelesul cantarilor. /iindca zicem ( de am rasplatit celor ce mi-au facut rele, sa cad de la vrajmasii mei in
desert. "e va sa zica ( sa cad 4 "ata vreme cineva sta pe picioarele sale, se poate impotrivi vrajmasului
sau, da razboi si este lovit, se lupta sa biruiasca c!iar daca este biruit, pentru ca inca sta. ,ar de se va
intampla sa cada, nu se mai poate lupta cu vrajmasul. Deci noi ne blestemam singuri ( nu numai sa cadem
in fata vrajmasilor nostri, si sa cadem si deserti. Si ce va sa zica a cadea desert in fata vrajmasului 4 #
cadea, am zis, inseamna a nu mai avea putere sa stai impotriva, zicand pe pamant. ,ar desert, inseamna a
nu mai avea nici o putere ca sa te scoli macar de la pamant + caci cel ce poate sa se scoale, poate iarasi sa
se ajutoreze si sa vina iarasi la razboi, cu orice mijloc. 'ai pe urma zicem ( sa goneasca vrajmasul
sufletul meu si sa-l prinda, adica sa-l apuce in mainile lui si sa-l supuna intru toate. .oate acestea ne
blestemam a le patimi de vom rasplati rau pentru rau. Dar nu zicem numai acestea, ci inca adaugam ( sa
calce jos pe pamant viata noastra. "e este viata noastra ( faptele cele bune. "erem sa fie calcata pe
pamant, adica sa ne facem cu totul pamantesti, avand tot gandul nostru impilat pe pamant. #poi zicem (
slava mea in tarana sa locuiasca, adica mintea si stiinta ce se nasc in suflet din paza sfintelor porunci, sa le
ingroape in pamant. #sadar, zicem sa faca slava noastra spre rusinarea noastra, adica sa o arunce in tarana
si sa se faca pamanteasca viata si slava noastra, ca sa nu mai socoteasca nici un lucru dumnezeiesc, ci
toate cele trupesti + asemenea celor pentru care zice Dumnezeu ( ?$u va ramanea Du!ul meu intru ei,
fiindca sunt trupestiA.
#cestea toate cantand, ne blestemam pe noi, de vom rasplati rau pentru rau. Dar cate rele nu
rasplatim pentru rele si nu vrem sa stim, nici sa le bagam in seama 4 "aci a rasplati rau pentru rau nu se
face numai cu fapta, ci si cu cuvantul si cu c!ipul. Sa nu gandeasca cineva ca este indreptat, pentru ca n-a
rasplatit rau cu rau cu fapta + ca poate face rasplatire precum am zis si cu cuvantul, si cu c!ipul si cu
privirea, suparand pe fratele sau. "a si cu privirea si cu orice alta miscare poti tulbura pe fratele tau. .oate
acestea sunt rasplatiri cu rau pentru rau. Dar c!iar si cand se nevoieste cineva sa nu rasplateasca rau
pentru rau, nici cu fapta, nici cu cuvantul, nici cu c!ipul, nici cu miscarea, dar de va avea scarba in inima
sa asupra fratelui si se va ma!ni asupra lui, tot e vinovat ca si cum ar rasplati rau pentru rau. *uati aminte
ca sunt multe stari si deosebiri ale acestui lucru ( ca si de nu se scarbeste, nici nu se ma!neste cineva
asupra fratelui sau, insa auzind ca altcineva l-a scarbit pe acela, sau l-a !ulit ori l-a ocarat, se va bucura, si
cu aceasta se afla in vina rasplatirii cu rau. Si iarasi ( de este cineva care nici in inima nu este ma!nit
asupra fratelui, nici nu se bucura de necinstea lui, ba inca se si scarbeste, insa nu-i pare bine cand il va
vedea sporind in vreo bunatate, slava sau odi!na, ci se ma!neste, si aceasta este patima, macar ca este mai
usoara.
*a inceputul cuvantului am zis ca este cineva care face metania fratelui, dar pe urma ramane totusi
scarbit asupra lui si zicem ca a tamaduit mania facand metanie, insa nu s-a nevoit a face tamaduire si
tinerii de minte a raului + altul, intamplandu-se sa fie scarbit de cineva, facand metanie se impaca cu acela
si nici tinere de minte a raului nu are in inima sa, dar de se va intampla mai pe urma sa-i zica un cuvant
atingator, iarasi isi aduce aminte de cel dintai si se tulbura. ;nul ca acesta se aseamana cu omul care a
avut rana si puind alifie s-a inc!is, dar numai pe dinafara, iar inlauntru inca este slab locul, si oricand se
va lovi la acel loc, fiind mai slab se raneste mai curand decat daca s-ar lovi in alta parte a trupului si
indata incepe a curge sange. #sa patimeste si acesta ( a avut rana, a pus alifie, adica metania, si
deocamdata rana, adica mania s-a vindecat, insa nu s-a tamaduit de tot, ci inca mai are semn de vatamare,
din care acea rana indata se intarata, cand se va intampla vreo cat de mica lovitura. De aceea, trebuie sa se
nevoieasca omul cu tot dinadinsul si sa tamaduiasca desavarsit acea rana, incat sa creasca, ca mai inainte
si par pe locul acela, sa nu mai ramana nici un semn, nici macar sa nu se cunoasca ca a fost rana in acel
loc. Dar aceasta nu o poate face altfel, decat numai rugandu-se lui Dumezeu din toata inima pentru cel ce
29
l-a intristat, zicand ( Dumnezeule, ajuta fratelui meu si mie pentru rugaciunile lui. Sa nu inceteze rugandu-
se pentru fratele sau pana cand nu i se va linisti desavarsit inima. /iindca este un semn de milostivire si de
dragoste, ba si de smerenie a cere ajutor pentru rugaciunile lui, si oriunde este milostivire, dragoste si
smerenie, ce poate face mania, tinerea de minte a raului, sau alta patima 4 recum a zis avva Dosima (
?De va intinde diavolul toate cursele rautatii lui, de va mijloci cu toate uneltele lui, cu toti dracii lui, toate
raman zadarnice si se biruiesc cu smerenia poruncii lui 0ristosA. ,ar alt sfant zice ( ?"el ce se roaga
pentru vrajmasii lui, numai acela nu are tinerea de minte a rauluiA.
*ucrati, dar si pricepeti cele ce auziti. #devarul va zic ( daca nu le veti face cu fapta, nu le puteti
pricepe cu cuvantul. "ine poate sa invete vreun mestesug numai din cuvant 4 #u nu intai se osteneste
lucrand si stricand, silindu-se si de multe ori neizbutind, pana cand, putin cate putin, ostenindu-se si
avand rabdare, invata acel mestesug. entru ca vazand Domnul, cugetul si osteneala lui ii ajuta. Dar noi,
voind sa invatam mestesugul mestesugurilor, cum vom putea sa-l deprindem numai cu cuvantul, fara a ne
sili cu fapta 4
Deci, o, fratilor, sa fim cu grija si sa ne nevoim a lucra pana cand avem inca vreme. ,ar Dumnezeu
sa ne lumineze ca sa ne aducem aminte si sa pazim cele ce auzim, ca sa nu ne osandim in ziua judecatii
*ui. "aruia ii este slava, cinstea si inc!inaciunea, in vecii vecilor,
#min 6
UVANTUL 9
(ENTRU ;INIUNA
/ratilor, vreau sa va graiesc putine cuvinte despre minciuna, fiindca vad ca nu prea va sarguiti sa va
paziti limba si din aceasta lesne alunecam spre multe rautati. "aci, precum de multe ori v-am zis, din
obicei se face si lucru bun si fapta rea, de aceea trebuie sa fim cu multa purtare de grija sa nu ne furam de
minciuna+ fiindca tot cel ce graieste minciuna, se departeaza de la Dumnezeu. 'inciuna, dupa cum zice
Scriptura, este de la diavolul si el este tatal minciunii. Deci, daca pe diavol il numeste tatal minciunii, apoi
adevarul este Dumnezeu, dupa cum insusi zice( K3u sunt "alea, #devarul si 8iataA. 8edeti de cine ne
despartim prin minciuna si cu cine ne impreunam4
#sadar, de voim sa ne mantuim cu adevarat, trebuie sa iubim adevarul cu toata silinta, si cu toata
puterea noastra, pazindu-ne de toata minciuna, ca sa nu ne despartim de adevar si de viata.
De trei feluri este minciuna( unul minte cu cugetul, altul minte cu cuvantul, iar altul minte cu toata
viata lui. "el ce minte cu cugetul este cel ce are banuiala. ;nul ca acesta vazand pe cineva vorbind cu
vreun frate, banuieste si zice( despre mine vorbeste acela. ,ar de va vedea ca a contenit a vorbi, iar
banuieste ca din pricina lui, a tacut. De-i va zice cineva vreun cuvant, banuind ca din pricina lui, a tacut.
De-i va zice cineva vreun cuvant, banuieste ca pentru ca sa-l intristeze i-a zis. ,n scurt, la tot lucrul are
banuiala asupra vecinului, zicand ca pentru mine a facut aceasta, pentru mine a zis aceea, si pentru
aceasta a facut aceea. #cesta este cel ce minte cu cugetul. /iindca nici un adrvar nu gandeste, ci la toate
are banuiala. Din aceasta se nasc iscodirile, grairea de rau, neascultarea, vrajba si osandirea. ;nuia ca
acesta de se va intampla vreodata sa i se adevereasca banuiala in vreun lucru, zice, ca si cum s-ar indrepta
in cuvant( de aceea iscodesc orice, ca afland greseala pentru care sunt defaimat sa ma folosesc, parasindu-
ma de ea. Deci intai aceasta incepere este de la diavolul caci de la minciuna a inceput( ca nestiind a banuit
ceea ce nu stia. "um ar putea pomul rau, sa faca roada buna4 ,ar de voieste cineva cu adevarat sa se
indrepteze, cand ii zice fratele( nu face aceasta, sau de ce ai facut aceasta, sa nu se tulbure, ci sa-i faca
metanie si sa-i multumeasca, si asa se va indrepta. "aci de va vedea Dumnezeu ca in acest c!ip este
cugetul lui, nu-l va lasa niciodata sa se amageasca, ci va trimite pe cel ce poate sa-l indrepteze. ,ar a zice
ca pentru a ma indrepta cred banuielilor mele, aceasta este o indreptare a diavolului, care voieste sa-l
insele.
2@
,ntr-o vreme, cand eram inca in obste eram suparat de diavolul ca sa pricep starea omului din
miscarea lui. Si ascultati ce mi s-a intamplat. ,ntr-una din zile, acolo unde stateam, trece o femeie cu un
vas de apa. $u stiu cum m-am inselat, ca am cautat in oc!ii ei si indata gandul imi banui ca este curva.
Dar cum am gandit aceasta, m-am intristat foarte tare si am intrebat pe batranul avva ,oan zicandu-i( cand
nevrand mi se va rapi vederea sa privesc la cineva si din miscarea aceluia imi va banui cugetul de starea
lui, ce mi se cade sa fac4 Si-mi raspunse batranul( oare nu sunt multi care au mete!ne si gresale si pe
urma, cu mare truda si osteneala se indrepteaza4 #poi, cum poti afla starea omului4 "i fereste-te sa nu
crezi niciodata gandurilor tale, ca insasi aceasta socoteala este gresita, pentru ca indreptarul cel stramb si
pe cele drepte le strambeaza. Si asa, de atunci incoace, cand imi zice gandul despre soare ca este soare,
sau despre intuneric ca este intuneric, nu credeam.
$u este fratilor, nimic mai greu ca banuielile. #tat sunt de vatamatoare, incat de se vor invec!i in
noi, incep a ne incredinta si a gandi adevarat ca vedem lucruri, care nici nu sunt, nici nu pot sa fie. Sa va
spun pentru aceasta un lucru minunat, pe care l-am vazut eu insumi, tot pe cand eram in obste.
3ra acolo, un oarecare frate, care era suparat de aceasta patima si atat credea gandurilor sale, incat
nu se indoia de nici o parere a sa ca nu este asa cum ii zicea gandul. Deci, cu vremea, crescand aceasta
patima, la atata inselaciune l-a adus diavolul, incat, intr-una din zile intrand in gradina si iscodind si
priveg!ind ca sa vada ceva, i s-a parut ca vede un frate furand smoc!ine si mancand. Si era ziua aceea
vineri, nefiind inca doua ceasuri de zi. Dupa ce s-a incredintat de parerea lui, caci, cu adevarat a vazut
lucrul, s-a ascuns si iesind afara fara a zice nimanui nimic, a pandit la vremea Sfintei *iturg!ii, sa vada ce
va face acel frate la pricestanie %ca unul ce furase smoc!ine, dupa parerea lui si le mancase&. 8azandu-l ca
isi spala mainile ca sa se impartaseasca, a alergat si a spus egumenului zicand( iata cutare frate merge cu
ceilalti frati sa se cuminece. "i porunceste sa nu-l impartaseasca, pentru ca eu l-am vazut astazi de
dimineata in gradina, furand smoc!ine si mancand. #uzind egumenul acesta, s-a grabit si l-a c!emat, pana
nu se apropiase de preotul care pricestuia si luandu-l la o parte, i-a zis( spune-mi frate, ce este aceasta ce
ai facut astazi4, iar acela, se mira si-l intreba( unde stapane4 ,ar egumenul i-a zis lui( cand ai intrat in
gradina de dimineata. /ratele raspunse mirandu-se( nici gradina n-am vazut-o astazi, nici aici nu am fost,
ci acum am sosit de afara, caci indata ce am iesit de la utrenie, m-a trimis economul la cutare ascultare. Si
era locul ce se spunea foarte departat si de-abia sosise acel frate, atunci in vremea *iturg!iei. Deci,
c!emand egumenul pe econom il intreb( unde ai trimis pe cutare frate astazi4 3conomul raspunse aceea ce
zisese si fratele, ca la cutare sat l-a trimis. 3gumenul zise( dar cum nu l-ai adus sa ia blagoslovenie4
#tunci economul facu metanie, zicand iarta-ma stapane, ca te odi!neai de osteneala deniei, pentru aceasta
nu l-am adus sa ia blagoslovenie. 3gumenul incredintandu-se, l-a slobozit de a mers si s-a impartasit.
#poi, c!emand pe acel ce credea gandurilor sale, l-a canonisit si l-a oprit de la Sfanta ,mpartasanie. Dar
nu i-a facut numai atat. "i dupa ce au iesit de la Sfanta *iturg!ie, facand sobor, a spus intamplarea cu
lacrimi si scotand pe acel frate inaintea tuturor, l-a infruntat si greu l-a mustrat, pentru trei lucruri( intai ca
sa rusineze pe diavolul care ii semana acele banuieli+ al doilea, ca sa i se ierte pacatul prin necinstea aceea
si sa se invredniceasca a primi de aici inainte ajutor de la Dumnezeu+ si a treia oara, ca sa invete si pe
ceilalti frati, ca niciodata sa nu creada parerilor lor. Si mult invatandu-ne pentru aceasta si pe noi si pe
fratele, zicea ca nu este alt pacat mai greu, decat banuiala, incredintandu-ne cu ce s-a intamplat. Si multe
asemenea ne invatau parintii, ca sa ne ferim de stricaciunea banuielilor. Deci, sa ne sarguim fratilor, cu
toata puterea noastra, ca sa nu credem banuielilor. "aci, cu adevarat alt pacat nu ne departeaze de
Dumnezeu ca acesta, facandu-ne nebagatori de seama de pacatele noastre si cercetatori de cele straine,
indeletnicindu-ne numai spre iscodirea celor ce nu ne sunt de folos, din care nici un bine nu ni se
pricinuieste, ci mai vartos scarbe de multe feluri, si din aceasta se pierde frica de Dumnezeu. Deci, de se
vor semana si la noi banuiri rele, din pricina rautatii noastre, indata sa le intoarcem spre bine si asa nu ne
vom strica, ca aceste presupuneri nu lasa niciodata sufletul in pace.
,ata aceasta este minciuna cu cugetul. ,ar cel ce minte cu cuvantul este asemenea de pilda, cu cel ce
lenevindu-se a se scula la priveg!ere nu zice( iarta-ma, ca m-am lenevit sa ma scol, ci zice ca a fost racit
sau slabit de osteneala si alte feluri de minciuni adauga, ca sa nu faca o metanie si sa se smereasca sa
ceara iertaciune. Si de-l va infrunta cineva la vreun lucru, se priceste si se galceveste, ca sa-si acopere
rusinea. .ot asemenea, si cand va avea discutie si zicand( tu ai zis aceasta, tu ai facut aceasta, eu n-am zis
nimic. Si cutare a facut sau a zis aceasta si aceasta, numai ca sa nu se smereasca. ,arasi, de va dori vreun
lucru, nu vrea sa zica adevarul ca doresc cutare, ci pune pricina de indreptare zicand ca are cutare
2E
neputinta si-i trebuie acel lucru. Si spune atatea minciuni ca sa-si implineasca pofta. "a precum tot
pacatul, sau din pofta, sau din iubirea de argint, sau din trufie se face, tot asa si minciuna din aceste trei se
face, adica( sau pentru ca sa nu se necinsteasca si sa se smereasca, sau pentru ca sa-si implineasca pofta,
sau pentru ca sa castige ceva. Si nu se linisteste la un loc, ci neincetat inconjoara si totdeauna se gateste ce
sa graiasca, numai sa-si implineasca scopul. e unul ca acesta, c!iar si adevarul de ar spune, nu-l crede
nimeni, ca si adevarul lui este cu banuiala. Se intampla insa uneori sa fie trebuincioasa si iconomia
cuvantului, cand de nu se va ascunde cineva, lucrul se face pricina de si mai multa tulburare, scarba si
primejdie. recum a zis avva #mona avvei #gaton spre pilda( intre doi oameni s-a facut moarte inaintea
ta si unul a intrat in c!ilie la tine. Si fiind el cautat de judecatori te intreaba zicand( la tine s-a facut
uciderea4 Deci, de nu vei iconomisi, il dai pe om spre moarte. *a o nevoie mare ca aceasta, de va grai
cineva minciuna este iertat. $umai si atunci sa nu fie fara de grija, ci sa se pocaiasca si sa planga inaintea
lui Dumnezeu, si sa o socoteasca si pe aceasta ca pe o intamplare de ispita. ,nsa nici aceasta sa nu o faca
adesea, ci, cum am zis, la o foarte mare nevoie. "a precum leacul pentru nervi si pentru curatenie de-l va
lua cineva adesea, il strica, iar de-l va intrebuinta rar, numai la vreme de trebuinta il foloseste, asa si
tainuirea adevarului, in multi ani odata sa o faca cineva, cand se va vedea la mare nevoie, inca si atunci cu
frica si cu cutremur, descoperind lui Dumnezeu si cugetul si nevoia si asa i se poate ierta, ca intr-alt c!ip
se strica si cu aceasta. ,ata, v-am spus cine este cel ce simte cu cugetul si cine cu cuvantul. Deci, sa
spunem acum si despre cel ce minte cu vietuirea sa.
#cela, minte cu vietuirea sa, care altul este pe dinlauntru si altul pe dinafara+ adica, cel ce fiind
lacom, se arata a fi postitor+ sau fiind asupritor, graieste despre milostenie si lauda milosardia+ sau fiind
mandru, fericeste smerenia. Si nu face aceasta vrand sa laude fapta cea buna( ca de ar grai cu acest fel de
scop ar marturisi cu smerenie mai inainte neputinta lui, zicand( vai mie ticalosului, ca sunt lipsit de toata
bunatatea. Si numai dupa ce-si va marturisi neputinta lui sa laude fapta cea buna+ si nici ferindu-se sa nu
sminteasca pe cineva, pentru aceea o lauda. "a nu se cuvine sa zica( eu sunt pacatos si ticalos, pentru ce
dar, sa smintesc si alt suflet, sa am si aceasta greutate4 "a de ar face asa, macar ca pacatuieste ascuns, cel
putin la aratare s-ar vedea ca face bine, pentru ca nu sminteste pe altii. "a a se osandi pe sine este o fapta
a smereniei, si ati fi mila de fratele tai ca sa nu-l smintesti, este un semn de dragoste. Dar unul ca acesta
nu lauda fapta cea buna cu vreun scop din aceste ce am zis, ci numai ca sa-si acopere rusinea. /ericeste
numele faptei celei bune si graieste de dansa ca si cum si el ar fi asa, sau si de multe ori ca sa insele pe
altul si sa-l strice. "a nici o rautate sau eres, nici insusi diavolul nu poate sa amageasca pe cineva, de nu
se va fatarnici ca are fapta buna. recum zice #postolul( ca si diavolul se preface inger luminat. Deci de
se sc!imba stapanitorul, nu-i de mirare ca se vor preface si slugile lui. #sadar, mincinosul sau temandu-se
de rusine ca sa nu se smereasca, sau, precum am zis, vrand sa insele pe cineva va sa-l strice, graieste de
fapta cea buna si o lauda si se minuneaza de dansa, ca si cum si el ar fi asa si o stie. #cesta este cel ce
minte cu vietuirea sa. ;nul ca acesta nu este cum se vede, ci viclean. #ltul se arata in fata, si altul este in
ascuns. .oata vietuirea lui este fatarnica si mincinoasa.
,ata dar, v-am spus despre minciuna ce este de la cel viclean. 8-am grait si de adevar, cum ca este
insusi Dumnezeu.
Deci sa fugim de minciuna, fratilor, ca sa scapam de alcatuirea vicleanului si sa ne nevoim a castiga
adevarul, ca sa ne unim cu Dumnezeu care a zis( 3u sunt #devarul.
Dumnul Dumnezeu sa ne invredniceasca adevarului sau+ "aruia i se cade slava, puterea, cinstea si
inc!inaciunea, in vecii vecilor,
#min6
2G
UV<NTUL 19
PENTRU CA S UMBLM PE CALEA LUI DUMNEZEU CU LUARE AMINTE
S< ne sarguim fratilor, pentru mantuirea noastra si sa fim cu luare aminte ca sa nu pierdem vremea
in zadar, caci cu adevarat, mult vom cauta zilele acestea si nu le vom afla. #vva #rsenie zicea totdeauna
catre sine( #rsenie, nevoieste-te sa-ti castigi ceea ce ai cugetat cand ai iesit din lume6 ,ar noi, ne aflam in
mare lenevire, si nici pentru ce am lasat lumea nu stim, nici ce lucru este ceea ce am !otarat sa savarsim.
entru aceea, nu numai ca nu sporim, ci si pururea ne scarbim. #ceasta ni se pricinuieste ca nu suntem cu
luare aminte si cu paza in inima noastra. "a de am vrea cu tot dinadinsul sa ne nevoim putin, nu ne-am
scarbi atat de mult, nici nu ne-am obosi foarte. entru ca desi are cineva osteneala la inceput, dar putin
cate putin sporeste inainte si apoi cu odi!na savarseste faptele cele bune, ca vazand Dumnezeu osteneala
lui ii da ajutor. Deci, sa ne silim pe noi insine, sa punem incepere ca sa voim binele. "aci cu toate ca n-am
ajuns la fapta, dar si vointa aceasta este inceputul mantuirii. /iindca din vointa ajungem cu ajutorul lui
Dumnezeu si spre osardie si apoi cu osardia castigam faptele cele bune. De aceea zicea oarecare dintre
arinti( da sange si primeste du!, adica nevoieste-te si vei dobandi fapta cea buna. 3u cand invatam la
scoala cea elineasca, la inceput foarte mult ma osteneam si cand mergeam sa iau invatatura, adica
%mati!ma&, mi se parea ca merg asupra unei jiganii salbatice. ,ar daca nu am incetat silindu-ma, mi-a
ajutat Dumnezeu, si atat m-am deprins cu invatatura, incat nu vroiam sa stiu nici de mancare, nici bautura,
nici de somn, pentru multa dragoste a invataturii. Si cu toate ca aveam prieteni si eram iubit de dansii, dar
niciodata nu mi-am lasat invatatura ca sa ma duc la vreo adunare a lor, ori pentru mancare, ori macar
pentru o vorba, fara cand ne slobozea dascalul de la scoala, de mare nevoie ma scaldam, ca mi se usca tot
trupul de multa nevointa a citaniei si apoi ma intorceam iarasi la c!ilia mea, indeletnicindu-ma cu totul la
invatatura, incat nici de !rana vietii mele nu ma grijeam %neprisosindu-mi vreme&+ fara numai de aveam
pe vreun oarecare prieten credincios, care imi gatea cate ceva, si asa, orice gaseam pranzeam, insa cartea
nu lipsea de langa mine, ci si mancand ma plecam si citeam pe dansa. "!iar si cand ma culcam dupa
pranz, tot langa mine o aveam pe un scaunas si de ma fura putintel somnul, indata saream iarasi la citire.
Seara, dupa ce ma intorceam de la vecernie si aprindeam lumanarea, citeam pana la miezul noptii. Si atata
eram cuprins de ravana invataturii, incat nimic altceva nu ma indulcea decat citania. Deci, venind la
manastire am cugetat in gandul meu ca de vreme ce spre invatatura are cineva atata ravna si pofta ca sa se
deprinda si sa se imbogateasca, cu atat mai vartos spre fapta buna. Si asa simteam un indemn si o mare
indraznire din aceasta pilda.
Deci, si din voi, cel ce vrea sa castige fapta cea buna, nu trebuie sa se leneveasca si sa glumeasca.
"aci precum cel ce vrea sa invete zidaria, sau alt mestesug, nu se mai indeletniceste si cu altceva decat cu
acel mestesug, asa si cei ce voiesc sa invete lucrarea cea du!ovniceasca, nu trebuie sa mai gandeasca alt
lucru, ci ziua si noaptea sa se nevoiasca la aceasta, ca sa sa se deprinda si sa se foloseasca. /iindca,
dimpotriva, cei ce nu se sarguiesc la dansa asa, nu numai ca nu sporesc, ci se si tulbura totdeauna si se
nevoiesc in zadar, fara nici o c!ibzuire, iar ostenindu-se cineva fara luare aminte, pe nesimtite se abate din
drumul faptelor celor bune, care sunt totdeauna in mijloc si greseste. entru aceasta si acel sfant batran a
zis( ;mblati pe calea cea imparateasca si masurati si milurile %pluralul de la mila - unitate de masura de
circa 19JJm& ei. Deci atat lucrul cel peste masura %adica ipervoli& cat si cel ce nu e desavarsit, ci inca are
lipsa %adica elipsis&, nu se socoteste fapta buna, ci numai masura de mijloc. entru aceasta zice Sfanta
Scriptura( R$u te abate de la dreapta sau la stanga, ci umbla pe calea imparateascaR. Sfantul 8asile zice(
R"umpanire dreapta a inimii se face, cand nu se abat gandurile nici spre prisos, nici spre lipsa, ci socotesc
numai cea de o masura, adica fapta cea bunaR. "a si cum am zice( rautatea din sinesi nu este, ca nu are
vreo fiinta, nici stare+ ci abaterea sufletului din fapta cea buna este rautatea si aceasta ratacire munceste pe
ticalosul suflet, pentru ca nu se poate linisti, fiindca din fire rautatea nu are odi!na. Dupa cum lemnul,
neavand din fire viermi, ci numai din putrezirea ce i s-ar intampla se nasc si acei viermi apoi mananca
lemnul+ si precum fierul din sinesi facand rugina, aceea il roade, si moliile strica !ainele din care se fac+
tot asa si sufletul da nastere la rautate, care mai inainte nu era nimic, nici nu avea vreo fire sau stare si
apoi este muncit de rautate. -ine a zis Sfantul 1rigorie( R*emnele fac focul, apoi el le mistuiesteR. .ot asa
si rautatea pe cei rai, pe care o vedem si la bolile trupesti. "and cineva iese din randuiala si nu-si
c!iverniseste sanatatea, isi strica masura starii sale si din aceasta i se pricinuieste boala, care mai inainte
2I
nu era nimic. recum, dupa ce se insanatoseste trupul, iarasi piere boala, nefiind lucru cu vreo fiinta.
#semenea este si rautatea( o boala a sufletului, fiindca il sminteste din sanatatea cea fireasca, care este
fapta cea buna. entru aceea, am zis ca faptele bune sunt la mijloc, adica( smerenia este in mijlocul
mandriei si al fatarniciei+ tot asa si cucernicia este in mijlocul rusinii si al obrazniciei, asa si celelalte fapte
bune. Deci, cand se va invrednici cineva de aceste fapte bune, atunci este cinstit, este aproape de
Dumnezeu si macar ca il vezi mancand, band, dormind si el ca si ceilalti oameni, unul ca acesta, pazind
cumpana masurii, este cinstit pentru acele fapte bune. ,ar cand nu va lua aminte cineva, nici nu se va pazi,
lesne se abate din cale, la dreapta sau la stanga, adica spre prinos, sau spre lipsa si i se pricinuieste boala,
care - precum am zis, este rautatea.
,ara dar, aceasta este calea cea imparateasca, pe care au umblat toti sfintii, iara mulurile %plural de la
mila&, sunt starile cele de multe feluri, pe care trebuie sa le numere cineva, adica unde se afla, la ce loc, a
ajuns si la ce stare a venit. "aci noi ne asemanam, precum am zis, celor ce vor sa calatoreasca spre a
merge la cetatea ,erusalimului. Si iesim toti dintr-un oras, unii merg numai cinci mile de loc si raman, altii
zece si inceteaza, altii pana la jumatatea caii si ostenesc, iar altii abia ies din cetate si raman imprejurul ei
tavalindu-se pe gunoaie. ;nii dintre calatori insa se intampla de merg doua - trei mile de loc si apoi
gresesc drumul si umbla ratacindu-se cinci mile pana sa se intoarca. #ltii merg aproape de cetate si
ramanand afara de porti nu apuca sa intre inauntru. #sa suntem si noi( toti ca dintr-o cetate am iesit din
lume si am venit la manastire, avand toti un cuget, adica, sa castigam fapte bune. ,nsa unii am inceput
putintel si am ramas, altii mai mult si am statut, altii pana la jumatatea caii si ne-am oprit, iar altii n-am
facut nimic, ci numai ni s-a parut ca am iesti din lume, dar am ramas tot in patimile lumii si in putoarea ei.
,ar desi facem putintel bine, iarasi il stricam, ba uneori stricam mai mult decat ceea ce am lucrat. Sau
savarsind vreo fapta buna, ne mandrim fata de aproapele nostru si ramanem afara din cetate si nimic nu ne
folosim, ca de am si ajuns pana la cetate, dar inlauntru nu intram. Si astfel nu implinim cugetul cu care
ne-am calatorit cand am iesit din lume. Deci fiecare din noi sa se socoteasca unde este+ daca a iesit din
orasul sau si s-a departat, sau a ramas afara la poarta, iarasi intru putoare, daca a umblat putin sau mult+
daca a ajuns la mijlocul drumului, sau daca umbla doua mile si se intoarce cinci+ daca a ajuns pana la
poarta cetatii sau daca a intrat in ,erusalim. /iecare sa ia seama la starea sa unde se afla. ,n trei stari se
poate afla omul( unul este cel ce nu inceteaza a pacatui, altul care paraseste pacatul si altul care il
dezradacineaza. "el ce lucreaza pacatul, este cel care se afla pacatuind+ cel ce se opreste este cel ce nici
nu il face neintrerupt, dar nici nu inceteaza cu totul+ ci se lupta putin si iarasi se supune patimii. ,ar cel ce
drzradacineaza patima este cel ce se nevoieste impotriva patimii pana o biruieste si se izbaveste de ea.
,nsa aceste trei stari, au multa latime de cercetare. Spre pilda, spuneti-mi ce patima voiti sa cercetam.
8oiti sa graim despre mandrie4 sau despre curvie4 sau mai bine sa vorbim despre trufie, fiindca mai mult
suntem biruiti de dansa4 "el ce afla intru aceasta patimea, nu poate suferi nici un cuvant al fratelui sau, ci
de aude un cuvant se tulbura si-i zice cinci sau zece cuvinte pentru unul, iar dupa ce inceteaza razboiul,
sta socotind pentru ce sa-i zica acela ce i-a zis, se scarbeste asupra-i si, cuprins de pizma, ii pare rau ca nu
i-a zis si mai multe decat cele ce i-a grait+ gaseste cuvinte si mai amare ca sa-i raspunda si zice( fiindca nu
i-am zis cutare vorba, pentru ce sa-mi zica el aceasta4 Deci am sa-i zic si eu aceasta. 'ereu se lupta cu
acest fel de cuget, nepotolindu-si mania. #ceasta este o stare a rautatii din indelungat obicei intarita.
Dumnezeu sa ne izbaveasca de acest fel de rautate( ca o stare ca aceasta este !otarata de munca iadului,
fiindca pacatul ce se face cu neincetata lucrare, este osandit muncii celei vesnice. ;nul ca acesta de va
vrea sa se indrepteze, nu poate singur sa-si biruiasca patima sa, de nu va avea ajutorul sfintilor. Drept
aceea se cade sa ne nevoim a dezradacina patimile, inainte de a le obisnui.
3ste un altul, care, de asemenea, auzind un cuvant, se tulbura si zice si el cinci sau zece pentru unul,
si se scarbeste asemenea celui dintai, ca nu i-a zis si altele mai rele si tine si manie, dar putine zile si apoi
se intoarce+ unul tine numai o zi manie si se impaca, iar un altul indata se tulbura, ocaraste, zice cate ii
vine la gura, dar iarasi in graba se potoleste si se linisteste. .oti acestia, ca si cel dintai cata vreme sunt
cuprinsi de aceste porniri, sunt in osanda de munca %asemenea celor ce se afla facand pacatul, cum am zis
mai sus&, dar cu oarecare deosebire intre ei.
Sa spunem si despre cei ce inceteaza patima. ;nul aude un cuvant si se intristeaza intru sine si se
scarbeste, nu pentru ca a fost necinstit, ci pentru ca n-a suferit. #ltul, macar ca e biruit de greutatea
patimii, insa nu lenevindu-se, ci silindu-se si ostenindu-se. #ltul, nevrand sa raspunda cuvant, este rapit
de obicei. #ltul se nevoieste ca nici sa nu graiasca cuvant prost, dar se intristeaza pentru ca a fost
2J
necinstit, insa se defaima pe sine, pentru ce sa se ma!neasca, si-i pare rau de aceasta. ,ata acestia sunt
dintre acei ce se sarguiesc sa inceteze patima, dar se afla inca in frica primejdiei, macar ca si intre dansii
este deosebire %adica cel ce este biruit ostenindu-se iar nu lenevindu-se, cel ce este rapit de obicei si cel ce
se osandeste pe sine ca n-a suferit ocara cu multumita&+ si mai mare deosebire au decat cei ce se afla intru
lucrarea pacatului, caci toti acestia despre care am zis mai sus, sunt dintre acei ce se silesc sa inceteze
patima, fiindca nu voiesc sa faca rau, ci se intristeaza. entru care si zic arintii( ca tot lucrul pe care nu-l
voieste sufletul, nu tine multa vreme. ,nsa au datoria sa se cerceteze pe sine, daca nu cumva, desi nu
rasplatesc pentru ceea ce au patimit, dar poate cu altceva se impotrivesc si de aceea se biruiesc si se
ranesc. Sunt si unii care se sarguiesc sa inceteze vreo patima, insa pentru alta patima( ca cel ce tace si nu
raspunde din trufie sau din placerea oamenilor, sau din alta patima oarecare( acestia vor sa tamaduiasca
rautatea cu alta rautate. entru aceasta avva imen a zis ca niciodata viclesugul nu strica pe viclesug.
#cestia se numara cu cei ce lucreaza pacatul si in zadar se inseala pe sinesi.
#cum sa graim si despre cei ce dezradacineaza patima. 3ste unul care se bucura daca va fi necinstit,
insa ca sa aiba plata. ;nul ca acesta este dintre cei ce dezradacineaza patima, dar nu cu cunostinta. #ltul
se bucura fiind batjocorit, insa pentru ca se socoteste vrednic a fi batjocorit si cum ca el este vinovat.
#cesta dezradacineaza patima cu pricepere. "aci a fi necinstit si a te invinui pe sineti si a primi cele ce ti
se intampla ca si cum ti s-ar cuveni, cu minte faci lucrul( caci tot cel ce se roaga lui Dumnezeu sa-i dea
smerenie, trebuie sa stie ca aceasta este ceea ce cere, adica sa-i vina vreo necinste. Si cand va fi batjocorit
de cineva, se cuvine ca si el insusi pe sine sa se defaimeze si sa se necinsteasca in gandul sau. 3ste si altul
mai cu inalta intelepciune, care nu numai ca se bucura cand este batjocorit de cineva, si se socoteste
vinovat, ci se intristeaza si-i pare rau pentru ce sa fie el pricina de tulburare celui ce l-a ocarat. Dumnezeu
sa ne invredniceasca de aceasta stare.
8edeti cata latime au aceste trei stari4 Deci, fiecare dintre noi, precum am zis, sa vedem in ce stare
suntem. Daca savarseste cineva cele ale patimii sale din voie, sau nu voieste sa faca rau, dar fiind biruit de
obicei si rapindu-se il face si apoi indata se scarbeste si se intristeaza ca a gresit+ sau daca se nevoieste sa
inceteze patima, cu priceperea sau cu alta patima, precum am zis ca este atunci cand cineva tace din
trufie, sau din placerea oamenilor, sau pentru vreun cuget omenesc, sau a inceput a dezradacina patima si
o dezradacineaza cu pricepere. /iecare sa stie unde se afla si la ce mila de loc a ajuns( ca nu numai in
toate zilele se cuvine sa ne cercetam pe noi, ci si intr-un an sa facem cercare si intr-o saptamana sa ne
ispitim si intr-o luna sa iscodim starea noastra si sa zicem( in saptamana cealalta nu eram ingreuiat de
cutare patima, oare acum ma aflu4 Si iar( anul trecut eram biruit de cutare patima, oare acum cum sunt4 Si
asa sa ne cercetam de am sporit ceva, sau tot in aceiasi stare ne aflam sau spre mai rau mergem.
Dumnezeu sa ne invredniceasca ca daca nu vom dezradacina deodata de tot patima, macar sa ne oprim de
la lucrarea pacatului si sa incetam patima. ,n adevar, greu lucru este a se afla cineva faptuind pacatul si
nesilindu-se sa opreasca patima. Sa va spun cum se aseamana aceste trei stari, ca sa pricepeti.
"el ce face pacatul se aseamana cu cel ce fiind sagetat de vrajmasi, el insusi cu mana sa impinge
sageata in inima sa. "el ce opreste patima se aseamana cu cel ce este sagetat de vrajmasi insa fiind
imbracat cu camasa de fier, nu-l patrunde sageata. ,ar cel ce dezradacineaza patima se aseamana cu cel ce
prinde sagetile vrajmasului sau si le frange sau le arunca inapoi, in inima vrajmasului sau, precum zice
psalmul( sabia lor sa intre in inima lor, iar arcurile lor sa se sfarame.
Deci, fratilor, si noi sa ne silim si de nu putem sa intoarcem sabia lor in inima lor, macar sa nu
primim sagetile lor si sa le infigem noi insine in inima noastra+ ci sa ne imbracam in camasa de fier a
smereniei ca sa nu fim raniti de vrajmasul.
Domnul Dumnezeu cel bun sa ne acopere si sa ne dea pricepere si povatuire spre calea Sa. "aruia i
se cade toata slava, cinstea si inc!inaciunea, in veci,
#min6
21
UVANTUL 11
SA TAIEM PATIMILE DEGRABA PANA NU NE OBISNUIM CU ELE
Fratilor, luati aminte cum sunt lucrurile si va paziti sa nu va trandaviti, ca o mica lene la inceput, in
cele din urma, ne duce la mare primejdie.
Deunazi, am mers la un frate sa-l vad si l-am gasit bolnav. ,ntrebandu-l ce are, mi-a spus ca l-au
prins frigurile spate zile si au trecut patruzeci de zile si tot nu poate sa-si vina in fire. 8edeti, fratilor, la
cata ticalosie ne aduce lenea si nepaza4 Din inceput nu baga cineva de seama un lucru mic si i se intampla
din aceasta o mica neputinta, dar fiind din fire neputincios si slab, multa vreme nu poate sa se indrepte.
$umai sapte zile l-au prins frigurile pe acel ticalos frate, si iata, in atatea zile nu poate sa-si vada
sanatatea.
#sa este si boala sufleteasca. acatuieste cineva un pacat mic si multa vreme patimeste ticalosindu-
se si nu se poate izbavi de dansul altfel decat numai prin ajutorul doctorului, si prin doctorii. Si macar ca
la boala trupeasca gasim multe pricini, sau ca doctoriile fiind vec!i nu folosesc, sau ca doctorul este
neinvatat si din nestiinta da alta doctorie in locul alteia, sau ca bolnavul nu pazeste ceea ce i-a poruncit
doctorul. Dar la suflet nu este asa. "a nu putem zice ca doctorul este neinvatat, nici ca n-a dat doctoriile
ce se cuvin. "aci 0ristos este doctorul sufletelor noastre care stie toate si la fiecare patima da doctoria cea
folositoare si tamaduitoare. #dica la trufie - poruncile smereniei+ la neinfranare - ale postirii+ la iubirea de
argint, ale milosteniei. Si in scurt, la fiecare patima are poruncile cele cuviincioase oranduite spre
tamaduire, caci este doctor iscusit, iar doctoriile ii sunt folositoare, ca sunt totdeauna noi si proaspete si
niciodata nu se invec!esc, ci cu cat se intrebuinteaza, cu atat se innoiesc. #stfel nu este nimic care sa
poata opri tamaduirea sufletului, decat numai nepaza noastra.
Deci, fratilor, sa ne sarguim pana avem vreme, sa nu ne lenevim a face bine, ca sa aflam ajutor in
vremea ispitei+ sa nu c!eltuim viata noastra in zadar. Din atatea cate auzim, ma mir ca nu ne ingrijim, ci
toate le defaimam. ,ata, vedem cum unii dintre noi se rapesc din aceasta viata si cum nu ne punem silinta
sa ne indreptam, stiind prea bine ca putin cate putin ne apropiem si noi de moarte4 ,ata, de cand vorbim,
au trecut doua sau trei ceasuri, care s-au scazut din viata noastra si ne-am apropiat de moarte. #poi, cum
nu ne infricosam, ci pierdem in zadar vremea4 "um nu ne aducem aminte de cuvantul batranului acela ce
a zis( ca de va pierde cineva aur sau argint, poate iarasi sa-l puna la loc, iar vremea de o va pierde, in
zadar, nu o mai poate castiga. "u adevarat va veni vremea sa cautam un ceas al vremii acesteia si sa nu-l
gasim. :are cati doresc sa asculte cuvantul lui Dumnezeu si nu se invrednicesc4 ,ar noi auzind atatea
invataturi, nu le bagam in seama ca sa ne sarguim. Dumnezeu stie cat ma mir de nesimtirea sufletelor
noastre( ca putand sa ne mantuim, noi nu voim. utem sa ne taiem patimile noastre cat sunt mici si nu ne
silim, ci le lasam de se intemeiaza si se intaresc asupra noastra, poate pentru ca sa ne ostenim pe urma
foarte mult si sa nu putem sa le taiem6 "a precum v-am zis de multe ori, alta este a dezradacina o
buruiana mica, care lesne se smulge si alta este a dezradacina un copac mare intemeiat.
:arecand, un batran din cei mari a iesit cu ucenicii sai la un loc unde erau multi c!iparosi si mici si
mari si zice unuia dintre ucenicii sai( RScoate din radacina acest c!iparos mic6R. Si indata acel frate,
numai cu o mana apucandu-l, l-a scos cu multa lesnire. Si iarasi i-a aratat batranul alt c!iparos mai mare
decat cel dintai si-i zice lui( RScoate-l si pe acestaR. Si apucandu-l cu amandoua mainile si clatinandu-l l-a
tras cu putere si de abia l-a scos. #poi i-a aratat alt c!iparos mare, poruncindu-i ca sa-l scoata si pe acela.
Si mult clatinandu-se si ostenindu-se, n-a putut sa-l dezradacineze. 8azand batranul ca singur nu poate, a
poruncit si altui frate sa-i ajute si asa amandoi, cu mare osteneala l-au dezradacinat. #tunci le-a zis
batranul( 8edeti4 asa sunt si patimile, fratilor6 "at sunt mici, cu lesnire putem sa le taiem, de vom vrea, iar
de ne vom lenevi nebagandu-le in seama ca sunt mici, se intaresc, si de abia cu multa osteneala vom putea
a le taia. ,ar de se vor intari cu totul si ne vor cuprinde, atunci singuri nu le mai putem dezradacina, oricat
de mult ne-am osteni, daca nu vom avea, dupa Dumnezeu, pe cineva din sfinti ca sa ne ajute.
8edeti cata putere au cuvintele sfintilor batrani4 David asemenea ne invata zicand( /iica 8avilonului
cea ticaloasa, fericit este cel ce va intoarce tie rasplatirea care ne-ai rasplatit, fericit este cel ce va zdrobi
pruncii tai de piatra. Sa cercam aceste graiuri cu luare aminte. 8avilon inseamna tulburare, caci asa se
22
talmaceste, de la 8avel ce este Si!em. ,ar fiica 8avilonului este vrajmasia( ca sufletul intai se tulbura, apoi
naste pacatul. : numeste ticaloasa, pentru ca rautatea, precum v-am zis si alta data nu are nici o fiinta din
fire, nici stare, ci prin lenea noastra se face de acolo de unde n-a fost si iar prin silinta noastra se strica si
piere. Deci zice fericitul David ca si cum ar vorbi cu rautatea( /ericit este cel ce iti va rasplati tie
rasplatirea ce ne-ai dat-o. Sa vedem dar ce am dat si ce am luat si ce vrem sa rasplatim. $e-am dat voia
noastra si am luat pacatul. Drept aceea cuvantul fericeste pe aceia care ii va rasplati ei, adica pe cei care
isi zdrobesc voia lor si intorc pacatul inapoi, parasindu-l. #poi, mai zice( fericit este cel ce va prinde
pruncii tai si-i va zdrobi de piatra. #dica fericit este acel care nu primeste dintru inceput nicidecum
gandurile cele rele, cand inca sunt mici ca niste copii, ca sa nu creasca intr-insul si sa savarseasca rautate,
ci degraba cat sunt mici, pentru a nu creste si a ajunge in varsta, ii prinde si ii izbeste de piatra, care este
0ristos, adica ii prapadeste, nazuind catre 0ristos.
8edeti cum si Scriptura si batranii se unesc la cuvant si fericesc pe cei ce se nevoiesc a taia patimile
care sunt crude, inainte de a cerca durerea si amaraciunea lor.
Drept aceea, sa ne silim, fratilor, ca sa castigam mila. arintii au zis ca trebuie sa-si curateasca
cineva stiinta in tot ceasul, cercetandu-se seara cum a petrecut ziua, iar dimineata cum a petrecut noaptea
si sa arate pocainta catre Dumnezeu, pentru tot ca a gresit. ,ar noi, cei ce suntem mai mult gresiti, se
cuvine a nu astepta pana seara, ci sa ne cercetam si la al saselea ceas din zi, cum am petrecut si ce am
gresit si sa ne iscodim pre noi, nu cumva am zis vreun cuvant spre sminteala vecinului nostru4 :are nu
am vazut pe fratele meu facand ceva si l-am osandit, sau m-am scarbit de el, sau l-am grait de rau4 :are
n-am cerut ceva de la c!elar si nedandu-mi l-am ocarat sau am cartit4 :are cu cumva, nefiind bucatele
bune, am grait cuvant spre infruntarea fratelui si m-am intristat4 Sau mi s-a parut ca nu au fost bucatele
bune si am cartit in gandul meu4 "a si cu cugetul de va tanji cineva este pacat. Si iar sa zic( oare nu
cumva mi-a grait canonar!ul sau alt frate si nu l-am suferit, ci m-am impotrivit. #sa avem datoria sa ne
cercetam pe noi insine in fiecare zi cum am petrecut. De asemenea sa se cerceteze cineva pe sine cum a
petrecut si noaptea, adica, de s-a sculat cu bucurie la slujba, sau de s-a ingreuiat asupra celui ce l-a
desteptat, sau a tanjit. "a trebuie sa se stie ca cel ce il desteapta la slujba mult ii foloseste si se face
pricinuitor de mari bunatati, caci il desteapta ca sa graiasca cu Dumnezeu si sa se roage pentru pacatele
sale si sa se lumineze. Drept aceea, mare datorie are cineva sa multumeasca unuia ca acestuia. ,n adevar,
se cade sa-l socoteasca mare voitor de bine, ca printr-insul isi castiga mantuirea sa. Sa va spun pentru
aceasta un lucru minunat ce am auzit de la un staret mare, care era inainte vazator. Stand in biserica el,
indata ce incepeau fratii sa cante, vedea iesind din altar un oarecare imbracat cu !aine luminoase, tinand
in maini un vas cu mir si un miruitor cu care miruia pe toti fratii de-a randul. -a miruia si stranile celor ce
lipseau, ale unora numai, iar nu ale tuturor. .ot asa si la otpust il vedea ca iesea si facea asemenea. Deci,
intr-una din zile cazand batranul la picioarele lui, l-a rugat sa-i arate ceea ce facea si cine este. Si ii zise
lui( 3u sunt ingerul Domnului si mi s-a poruncit sa insemnez cu aceasta pecete pe cei ce vin la biserica de
la inceputul slujbei si stau pana la sfarsit, carora li se da darul Sfantului Du! pentru silinta si cugetul lor
bun. -atranul adaose( dar pentru ce miruiesti si stranile unora din cei ce lipsesc4 ,ngerul ii zise( Si fratii
care sunt sarguitori si cu cuget bun, dar pentru vreo neputinta sau pentru vreo slujba sau ascultare n-au
venit la biserica, cu blagoslovenia parintilor, desi lipsesc, si ei se invrednicesc de aceasta pecete, pentru
ca, cu cugetul se afla impreuna cu cei ce canta in biserica. ,ar pe cei ce puteau sa fie de fata si din lenea
lor s-au indaratnicit, mi s-a poruncit sa nu-i insemnez, pentru ca ei singuri se lipsesc pe sinesi de acest dar.
ricepeti, dar, fratilor, de cate bunatati ne este pricinuitor fratele cel ce ne desteapta la slujba
bisericii. Deci sa ne sarguim ca sa nu ne pagubim de pecetea ingerului. ,ar de se va intampla sa se
leneveasca cineva si altul il va indemna, nu trebuie sa se manie, ci mai degraba sa-i multumeasca celui ce
ii aduce aminte.
"and eram la obste, egumenul, cu sfatul batranilor, m-a oranduit pentru primirea strainilor, si eram
atunci de curand sculat dintr-o boala grea. Deci veneau strainii si privegeam cu ei, si veneau si cei cu
camilele si le slujeam si lor. De multe ori, cand mergeam si eu sa ma odi!nesc, se intampla iarasi vreo
trebuinta si ma sculam si asa sosea ceasul slujbei bisericesti. Dar abia de adormeam putintel si iata ca
venea canonar!ul de ma destepta. 3u, fiind obosit de multa osteneala si de boala zapacit, ii raspundeam
cu buimaceala somnului( -ine, frate, nu-ti voi uita dragostea6 Dumnezeu sa-ti plateasca osteneala, de
vreme ce poruncesti, viu. Dar, dupa ce se ducea, iarasi ma fura somnul si mult ma scarbeam ca zaboveam
22
sa merg la biserica. 8azand ca acel frate nu putea sa ma destepte, m-am rugat de alti doi frati, ca unul sa
ma destepte, m-am rugat de alti doi frati, ca unul sa ma destepte, iar altul sa nu ma lase sa adorm iarasi.
Si, credeti-ma fratilor, ca in multa cinste ii aveam pe acesti frati, ca pe niste pricinuitori ai mantuirii mele.
#sa trebuie sa va aratati si voi spre cei ce va desteapta la slujba bisericii, sau va indeamna la orice alt
lucru bun.
Dar, sa venim iarasi la cuvantul ce vi-l graiam ca sa va cercetati cum ati trecut ziua si noaptea. Daca
ati stat la biserica cu luare aminte si cu gandul la rugaciune, sau vi s-au robit cugetele voastre de rele+
daca ati ascultat citirile cu intelegere, sau lasand slujba ati iesit afara din biserica si v-ati netrebnicit in
zadar. #sa, daca se va cerceta cineva pe sine in toate zilele si daca se va sargui sa se intoarca spre pocainta
din cele ce a gresit si se va sili sa se indrepte, incepe a-si imputina rautatea, de la noua la opt. #stfel, cu
ajutorul lui Dumnezeu, sporind spre bine putin cate putin, nu lasa patimile sa se inradacineze+ ca de nu se
va sili cineva in acest c!ip, sa stapaneasca o patima inainte de a se inradacina, ajunge la marea primejdie a
obisnuintei celei rele, incat %precum v-am zis& de va vrea sa se pocaiasca nu mai poate singur sa biruiasca
patima, de nu va avea ajutor pe cineva dintre sfinti. Sa va povestesc despre un oarecare frate, care se
obisnuise cu o patima, ca sa auziti lucru foarte vrednic de plangere si sa va mirati.
"and eram in obste, nu stiu cum se indemna unul dintre frati ca venea la mine, si-si marturisea
gandurile. Si asa mi-a poruncit si egumenul, cu sfatul tuturor batranilor, sa am aceasta grija.
Deci, intr-una din zile, vine fratele si-mi zice( iarta-ma si te roaga pentru mine parinte, ca fur deale
mancarii. 3u l-am intrebat daca pentru foame face aceasta, iar el mi-a raspuns( R#sa este, nu ma satur la
masa cu fratii, dar nu indraznesc sa mai cerR. Si i-am zis( RDar pentru ce nu mergi sa-i spui egumenului4R,
iar el raspunse( R'i-e rusineR6 RDar vrei sa-i zic eu4R l-am intrebat, iar el mi-a raspuns( R"um vei gasi de
cuviintaR. Deci, am mers si am spus egumenului, care mi-a zis( R/a dragoste, si-l indrepteaza cum stiiR. Si
asa, luandu-l, am mers la c!elar si i-am zis cu el de fata( R/a dragoste, si in orice ceas va veni acest frate
sa-ti ceara ceva, sa-i dai neoprit din toateR. "!elarul ascultand porunca, a zis( RSa fie blagoslovitR. Dar n-
au trecut multe zile si iarasi a venit acel frate la mine, zicandu-mi( R,arta-ma parinte, ca iar am inceput sa
furR. 3u, ii zic( RDar pentru ce4 :are nu-ti da c!elarul tot ce vrei4R. Si iar imi zise( R,arta-ma parinte, cu
adevarat imi da tot ce cer, dar eu ma rusinez de elR. RDar de mine, ii zisei, iti este rusine4R, si-mi raspunse(
R$u6R Deci i-am zis( R:rice vei vrea de acum inainte, vino si ia de la mine si sa nu mai furiR. #sa a
inceput a veni la mine si lua orice vrea, ca aveam de toate. ,nsa peste putine zile iarasi a inceput sa fure si
iar venind scarbit mi-a zis( R,arta-ma parinte, ca iar furR. RDar pentru ce frate, i-am zis4 oare nu-ti dau
orice voiesti4 sau te rusinezi si de mine4R R-a nuR, imi zise. RDar apoi, pentru ce furi4R Si-mi raspunse(
R,arta-ma stapane, ca nu stiu nici eu pentru ce, dacat numai asa, din raul obicei furR. ,ndraznind a-l cerceta
mai cu deamanuntul il intrebai, zicand( R/rate, spune macar adevarul, ce faci cu cele ce le furi4R 3l mi-a
zis( le dau catarilor. Si stiti ce fura4 bob, finice, smoc!ine, ceapa, si alte asemenea legume pe care dupa ce
le fura, le ascundea, fie sub asternut, fie in alt loc. Si neavand ce face cu ele, dupa ce vedea ca se vestejesc
si se strica, le arunca, sau mergea de le da catarilor.
8edeti, ce este obiceiul cel rau4 8edeti, ce ticalosie4 Stia ca face lucru rau, cunostea ca greseste, se
ma!nea si plangea, dar vrand nevrand, era impins spre aceasta patima a furtisagului, din obiceiul cel rau,
pe care il deprinsese intaiasi data din lene si nu se silise sa-l lepede de la inceput. -ine zicea avva
$isteron( RDaca, cineva va fi vreodata biruit de vreo patima, se face de aici inainte rob al acelei patimiR.
'ilostivul Dumnezeu sa ne izbaveasca de naravul cel rau, ca sa nu auzim si noi acel grai al Scripturii(
R"e folos este intru sangele meu, daca ma voi pogora intru stricaciune4R.
,ata, in multe c!ipuri, v-am aratat cum poate ajunge cineva putin cate putin la obiceiul cel rau. "aci,
nu se numeste manios, cel ce se va mania numai o data+ nici cel ce va curvi odata, nu se numeste curvar,
dupa cum nici cel ce face numai odata milostenie nu se poate numi milostiv. "i si fapta cea buna ca si cea
rea, savarsindu-se adesea, se face in suflet un oarecare obicei, care, de este rau, munceste pe suflet, iar de
este bun il odi!neste. ,n ce c!ip fapta buna odigneste pe suflet, iar rautatea il munceste, v-am spus-o de
multe ori, si acum iarasi v-o spun( R/apta cea buna este din fire sadita in noi si ravna pentru ea nu piere
niciodata de la noi. De aceea, cata vreme savarsim cele bune, deprindem obiceiul cel bun si venim la
starea fireasca a noastra cea dintai, ca dintru intuneric iarasi la lumina, sau ca din vreo boala, la cea dintai
a noastra fireasca sanatate. e cand rautatea, nu este din fire, ci straina si savarsind-o ne supunem
stricaciunii ei, ca si cum am cadea intr-o boala, neputand lesne a ne intoarce la sanatate, decat numai prin
amare lacrimi care pot imblanzi spre noi pe iubitorul de oameni Domnul si 'antuitorul nostru 0ristos. Si
25
ca sa pricepeti ceea ce am zis, cum ca alunecand cineva numai o data in pacat, nu este robit de patima lui,
iar daca il va indesi si nu va inceta, deprinde narav rau, va spun aceasta pilda( sunt unele legume
pricinuitoare de venin, ca de e)emplu( varza, lintea si altele asemenea. 'ancand cineva din acestea odata
sau de doua ori, nu-l strica+ iar de va veni de multe ori a le manca, se adauga veninul si-l arunca in friguri
sau alta boala, care rau munceste pe ticalosul trup. #sa si cu sufletul( de va indesi cineva pacatul, se
obisnuieste deprinderea rea, care robindu-l il tiranizeaza. Sa stiti si aceasta( Se intampla ca este cineva
pornit spre patima, si de va cadea numai o data in lucrarea pacatului acelei patimi, indata primejduindu-se
se robeste de ea. recum adeseori se intampla si cu cele trupesti( ca fiind cineva melancolic %fiere neagra&,
si neputincios din fire sau din oarecare intamplare, c!iar si numai odata de va manca o mancare
otravitoare, vatamatoare, unuia ca aceluia i se poate inmulti veninul cel negru si sa cada in boala. De
aceea, trebuie sa avem multa luare de minte si sa depunem multa silinta ca sa nu cadem in deprinderea
vreunui obicei rau. "redeti-ma fratilor, ca de va fi cineva cuprins numai de o patima obisnuita, fie ea cat
de mica, aceea singura il poate osandi la munca cea vesnica. Si de ar face cineva zece fapte bune si numai
o rautate obisnuita sa aiba, acea una care se face din obiceiul cel rau, biruieste pe cele zece bune. Dupa
cum un vultur, de va scapa tot trupul lui din cursa si numai de o ung!ie va fi prins, din pricina acestei mici
particele a trupului lui, nu-i foloseste celalta putere, ci oricand va vrea, merge vanatorul si-l prinde. #sa
este si cu sufletul. $umai cu o patima de se va fi obisnuit, ori in ce ceas va vrea diavolul il biruieste, caci
prin acea patima, il are in mainile lui.
De aceea, va zic pururea, nu lasati vreo patima sa se inradacineze in voi, ci va nevoiti, rugandu-va lui
Dumnezeu noaptea si ziua, sa nu cadeti in ispita. "!iar de vom fi si biruiti vreodata, ca niste oameni, si
vom cadea in vreo greseala, sa ne sarguim a ne pocai indata, sa o parasim si sa plangem inaintea lui
Dumnezeu pentru ea, si sa priveg!em ca sa nu mai cadem. ,ar Dumnezeu, vazand cugetul nostru cel bun,
smerenia si pocainta noastra, ne va da mana de ajutor si va face mila si cu noi.
"a *ui, , se cuvine slava, cinstea si inc!inaciunea, in veci,
A+i"A
UVANTUL 1*

PENTRU FRICA DE MUNCILE CELE VIITOARE SI CA CEL CE VREA SA SE
MANTUIASCA SA NU SE LENEVEASCA NICIODATA DE MANTUIREA LUI.
and eram bolnav de durerea picioarelor, unii din cei ce veneau sa ma vada si sa ma cerceteze la
neputinta ce sufeream, ma intrebau la le spun din ce pricina mi s-a intamplat acea durere. #ceasta
cercetare socotesc ca o faceau din doua pricini( una ca sa ma mangaie la durerile ce aveam, iar alta ca sa-
mi dea prilej sa le graiesc cate ceva. Deci, se cade sa ascultati si voi fratilor, ca povestirea scarbei, dupa ce
te-ai izbavit de ea, este placuta. "a si cei ce umbla pe mare( cand se ridica furtuna, toti cei din corabie se
intristeaza, dar dupa ce trece, isi spun unul altuia intamplarile lor.
-ine este, fratilor, precum pururea va zic, ca tot lucrul sa-l aruncam in seama proniei lui Dumnezeu,
zicand ca nici un lucru nu se face fara voia lui Dumnezeu, "are stiind caci cu adevarat aceasta ne este de
folos, de aceea a randuit in acest c!ip. Si macar de ar avea vreo alta pricina la vedere acel lucru, noi tot la
voia lui Dumnezeu trebuie sa-l aruncam. De pilda, puteam sa le spun celor ce ma intrebau de durerile
picioarelor ca mi s-a pricinuit reumatism in picioare si ma dor, pentru ca m-am indeletnicit cu ospete
straine si m-am silit sa fac pe gustul acelor adunari, ingreunandu-mi stomacul cu mancari. Sau si alte
multe pricini puteam sa gasesc si sa le spun, ca sa nu fie lipsit de pricina cel ce vrea s-o graiasca. Dar eu
le-am zis ca cea mai adevarata si mai de folos pricina este aceasta( ca asa stie Dumnezeu ca e de folos
sufletului meu si asa a facut, pentru ca nici un lucru din cate face Dumnezeu nu este rau, ci toate sunt
foarte bune.
29
Deci, acum va zic si voua fratilor, ca nu trebuie sa se intristeze cineva, orice i s-ar intampla, ci toate,
precum am zis, sa le socoteasca ca sunt din pronia lui Dumnezeu, si sa se odi!neasca( pentru ca sunt unii
care asa de mult se intristeaza la scarbele ce li se intampla, incat se deznadajduiesc si de viata lor si doresc
sa moara, numai sa scape.
Si patimesc aceasta nu din alta pricina, decat numai din slabiciunea sufletului lor, si din multa
nepricepere, nestiind ce nevoie mare si infricosata are sufletul cand iese din trup. ,ar a fi pedepsiti in
aceasta lume este o mare iubire de oameni a lui Dumnezeu. ,nsa noi nestiind cele mai infricosate, vedem
aceste ce ni se fac aici si ni se par grele, dar nu este asa. $u stiti ce zice la ateric %otecenic&4 ;n frate
mult silitor a intrebat pe un batran, zicand( Rarinte, pentru ce sufletul meu doreste moartea4R. Si-i zise lui
batranul( Rentru ca sa scape de ma!niri de aici, nestiind ca scarba cea viitoare este fara de asemanare mai
rea decat aceasta de aiciR. #ltul, de asemenea a intrebat pe un batran( RStapane, care sa fie pricina ca ma
cuprinde trandavia sezand in c!ilia mea4R. Si-i zise lui batranul( Rentru ca n-ai gustat pana acum inca
nici odi!na viitoare, nici munca, pentru ca de le-ai fi putut simti pe acestea bine, macar de-ar fi c!ilia ta
plina de viermi, incat pana la gat sa fii cuprins de ei, ai face mare sarguire si nu te-ai lenevi, nici nu te-ai
birui de somnul trandavieiR. #sa de mult erau ingrijorati batranii pentru mantuirea lor, iar noi dormind
voim sa ne mantuim. entru aceea ne ingreuem la scarbele ce ni se intampla, de unde s-ar cadea mai
degraba sa multumim lui Dumnezeu, si sa ne fericim ca ne-a invrednicit a fi pedepsiti putintel, pentru ca
sa aflam odi!na cea adevarata. ,ar 3vagrie, zice ca cel ce este pacatos si se roaga lui Dumnezeu ca sa-i
sfarame patul lui, socotind ca patul ii pricinuieste boala. recum si pacatosul socoteste ca trupul ii mareste
greutatea scarbei. $estiind ca sufletul impreuna cu acest trup, se si lupta cu patimile, dar se si mangaie,
mancand, band, dormind si vorbind cu prietenii sai. ,ar dupa ce iese din trup, ramane singur numai cu
patimile impreuna si pururea este muncit de ele, mustrandu-se de ele, arzandu-se de c!inuirea lor si atat
de mult fiind pedepsit de ele, incat nu-si poate aduce aminte nici de Dumnezeu. "a mare mangaiere ar
avea, precum zice proorocul David( R#dusu-mi-am aminte de Dumnezeu si m-am veselitR. "i si de
aceasta bucurie este lipsit de multa c!inuire a muncilor. "a sa pricepeti mai limpede ceea ce va graiesc,
inc!ipuiti-va daca ar fi unul din voi inc!is intr-o casa intunecoasa si numai trei zile sa nu manance, sa nu
bea, sa nu doarma, sa nu vorbeasca cu cineva, sa nu cante, sa nu se roage, nici sa nu-si aduca aminte de
Dumnezeu, cata greutate i-ar aduce patimile unuia ca acestuia, inca fiind in aceasta lume. "u cat mai mult
cand va iesi sufletul din trup si va cadea sub stapanirea muncilor si va ramane numai singur ticalosul
suflet cu dansele, oare ce va patimi atunci de la ele4 $emangaierea acelei scarbe puteti sa o pricepeti
oarecum din scarbele ce se intampla aici in viata( caci cand este cineva aprins de friguri, oare ce este ceea
ce il arde4 "e foc, sau ce materie face aceasta arsura4 $egresit nimic altceva decat melancolia firii si
ma!nirea inimii il atata, il tulbura si-l scarbeste. #sa si sufletul pacatos, pururea este pedepsit ticalosul de
rautatile lui, aducandu-si totdeauna aminte de amaraciunea si tulburarea patimilor, care il ard necontenit
si-l usuca. Dar pe langa tirania patimilor, cine poate povesti acele locuri infricosate si acele puteri randuite
a munci sufletele pacatosilor cu pedepse nesfarsite, dupa pacatele ce a facut aici in lume6 Si dupa cum
Scriptura ne incredinteaza, focul acela este nestins si infricosat, intunericul este groaznic si nesuferit si
ingerii cei nemilostivi, fara mangaiere. ,ar peste toate acestea, aducerea aminte a faptelor noastre cele
rele, este mai amara decat toate. "aci, precum sfintii se invrednicesc a straluci in locuri luminoase si se
desfateaza intru veselie ingereasca si fiecare se bucura si de insasi aducerea aminte a faptelor lor cele
bune, tot asa si pacatosii se c!inuiesc in locuri intunecoase, pline de frica si de cutremur, fiind mustrati si
de constiinta lor pentru cele ce au gresit. Din care osanda sa ne izbaveasca marea milostivire a lui
Dumnezeu. "a, precum zic sfintii, ce altceva este mai grozav si mai infricosat decat acele locuri la care
sunt trimisi dracii4 Si ce este mai amar decat munca in care sunt osanditi4 ,nsa si pacatosii acolo se vor
osandi si se vor munci impreuna cu dracii, precum zice 0ristos. RDucet-va de la mine, blestematilor, in
focul de veci, care este gatit diavolilor si slugilor luiR. Dar mai amara si mai ticaloasa munca decat toate
este a fi lipsit de slava lui Dumnezeu si a nu fi invrednicit de vederea fetei *ui. Dupa cum zice si sfantul
,oan 0risostom R"!iar de n-ar fi ru de foc muncitor, nici alta osanda de pedeapsa, este destul numai a sta
de fata la acel infricosat divan si a vedea ca unii se invrednicesc a fi slaviti si laudati, iar altii a fi
defaimati si osanditi ca sa nu mai vada fata lui DumnezeuR. #ceasta este cea mai cumplita si mai
nesuferita pedeapsa, rusine, necinste si intristare. "a atunci, si mustrarea constiintei si aducerea aminte a
faptelor, precum am zis, este mai rea decat o mie de munci+ pentru ca sufletul isi va aduce aminte de toate
cate a facut aici, precum zic Sfintii arinti, si de cuvinte, si de fapte si de ganduri si nu poate uita nici una
din cate a gresit. ,ar ceea ce se spune la psalm( R,n ziua aceea se vor pieri toate gandurile lorR, e vorba de
2@
cugetele acestui veac, adica de case, mosii, rudenii, copii, de dare si luare. e toate acestea, dupa ce iese
sufletul din trup le pierde si de nici unele dintr-insele nu-si mai aduce aminte, decat numai de bunatatile
sau rautatile pe care le-a facut. De aceasta isi aduce aminte si nu pierde pe nici una din ele+ ba si daca a
folosit pe cineva cu ceva, sau el s-a folosit de altul, isi aduce aminte si de cel ce l-a folosit si de cel pe
care l-a folosit. De asemenea, si daca a facut rau cuiva, sau a primit de la altul, isi aduce aminte si de
acestea si nu uita, precum am zis, nici una din cate a facut in lumea aceasta, ci pe toate le tine minte cand
iese din trup+ inca si mai vadit si mai limpede le tine minte, fiindca se slobozeste din acest trup
pamantesc. 8orbind cu un batran pentru aceasta si zicand acel batran ca sufletul cand iese din trup isi
aduce aminte si de pacatul ce a facut si de obrazul cu care l-a facut, eu ii ziceam( R$u va fi asa, ci poate
va fi tinand minte sufletul numai obiceiul cel rau care l-a deprins din lucrarea pacatului, si de acela numai
isi va aduce aminte nu si de obraze6R. Dar batranul nu se incredinta de aceasta si zicea ca tine minte si
locul unde a pacatuit, si c!ipul pacatului si obrazul cu care a facut pacatul. Si ne-am pricit mult pentru
cuvantul acesta, dar cu adevarat asa o sa fie si vai de noi de nu de vom ingriji.
Drept aceea, va zic pururea( nevoiti-va sa castigati cugete bune, ca sa le aveti acolo( ca orice are
omul de aici, aceea ia cu dansul.
Deci, o, fratilor, sa ne grijim ca sa scapam dintru aceste nevoi si Dumnezeu isi va face mila de noi.
"a 3l este nadejdea tuturor marginilor pamantului si a celor ce sunt pe mare departe. "ei ce sunt la
marginile lumii sunt cei ce se afla in rautatea cea deplina+ iar cei ce sunt pe mare departe, sunt cei ce se
afla intru multa necunostinta, insa si unora si altora 0ristos le este nadejdea, noi numai putina osteneala sa
facem si Dumnezeu ne miluieste, de vreme ce sufletul omului se aseamana unei !olde( ca precum de are
cineva o tarina si nu o lucreaza, cu cat o lasa de se inteleneste, cu atat se umple de maracini, pe care de va
vrea sa o curateasca, va trebui sa-si sangereze mainile, pana sa dezradacineze maracinii, ce i-a lasat sa
creasca in vremea lenevirii lui %ca asa se cuvine sa secere cele ce a semanat&+ insa cel ce vrea sa-si
curateasca !olda sa negresit trebuie sa dezradacineze bine maracinii, ca de nu-i va scoate din radacina, ci
numai ii va taia pe deasupra, iar vor creste. Si dupa ce o va curati bine de maracini, indata trebuie sa o are
si sa semene intr-insa samanta buna+ ca daca numai o va curati sau o va si ara dar pe urma nu o va semana
ci o va lasa, gasesc maracinii loc moale lucrat si mai bine se inradacineaza si se fac mai multi. #sa si in
sufletul trandav se fac maracini, adica patimi, pe care vrand cineva sa le curateasca, trebuie sa taie din
radacina pofta cea vec!e si obiceiurile cele inradacinate+ ca nu este alt lucru mai rau, decat naravul cel
rau. entru care zice si 'arele 8asile( R"u anevoie poate cineva birui obiceiul sau cel rau, fiindca un
narav ce s-a intarit de multa vreme, are putere ca o fireR. entru aceea trebuie sa tai, precum am zis, intai
obiceiurile cele rele si patimile, ca si pricinile lor care sunt ca niste radacini. De nu se vor usca radacinile
acelor obiceiuri, lesne odraslesc iarasi ca maracinii+ ca sunt unele patimi, care nimic nu pot lucra, daca vei
taia pricina lor din care se atata, precum zavistia singura nu este numic, dar are pricina si radacina slava
desarta, fiindca vrand cineva sa fie slavit, uraste pe cel ce este slavit si cinstit. .ot asa si mania are multe
pricini, dar mai vartos se naste din iubirea poftelor trupesti. #ceasta ne aduce aminte si 3vagrie,
spunandu-ne despre un oarecare sfant, ca zice( pentru aceea fug eu de poftele trupesti, ca sa pot taia
pricinile maniei. Si toti parintii zic ca fiecare patima se naste din aceste trei( din trufie, din iubirea de
argint si din iubirea poftelor trupesti care %cum de multe ori v-am spus& este curvia si lacomia. entru
aceasta trebuie a taia nu numai patimile ci si pricinile lor si a ne indrepta prin pocainta si plangere. Si apoi
sa incepi a semana samanta buna, adica lucrarea faptelor celor bune. "a precum am zis pentru tarina, de
nu o va semana indata cineva, dupa ce o va curati si ara, iar cresc maracinii si afland locul slab de aratura,
fac radacini si mai adanci si mai mari. #sa este si du!ul omului( dupa ce se va indrepta si se va cai de
faptele cele rele, de se va lenevi, si nu va incepe indata sa se osteneasca a face fapte bune, i se intampla ce
zice Sfanta 3vang!elie( ca du!ul necurat cand iese din om, se duce in locuri pustii cautand odi!na, si
neafland-o se intoarce in locasul sau din care a iesit. Si intorcandu-se de-l ca afla nepregatit si curatit,
adica pustiu de toate faptele bune, merge sa ia cu dansul alte sapte du!uri, mai rele decat el si viind, se
salasueste acolo si se fac cele de apoi ale omului aceluia mai rele decat cele dintai. "aci, cu neputinta e ca
sufletul sa ramana in aceeasi stare, ci se sporeste spre mai bine, sau se porneste spre mai rau.
Drept aceea, tot cel ce voieste sa se mantuiasca, trebuie nu numai de rautate sa se lase, ci sa faca si
bine, precum zice salmistul( R/ereste-te de rau, si fa bineR. #dica, de pilda, are cineva obiceiul sa faca
nedreptate4 .rebuie nu numai sa nu faca strambatate ci sa faca si dreptate+ este curvar si lacom ori betiv4
$u numai sa le paraseasca pe acestea, ci sa se sileasca sa castige si infranarea. De este manios, nu numai
2E
sa conteneasca mania, ci sa dobandeasca si blandete+ de se mandreste, nu numai sa nu se mai mandreasca,
ci sa se si smereasca. #ceasta insemneaza( R/ereste-te de rau, si fa bineleR. "aci oricarei patimi rele se
impotriveste o fapta buna( mandriei - smerenia+ lacomiei - infranarea poftei+ osandirii - rabdarea+ maniei -
blandetea+ uraciunii - dragostea. #semenea si celorlalte patimi li se impotrivesc fapte bune. Deci, precum
scotand faptele cele bune, am bagat patimi in sufletul nostru, tot asa trebuie sa ne nevoim nu numai sa
scoatem de la noi patimile, ci in locul lor inlauntrul nostru sa sadim, faptele cele bune, pe care le avem din
fire, date de Dumnezeu. entru ca in ceasul in care a zidit Dumnezeu pe om, a semanat intr-insul si
faptele cele bune, precum zice( RSa facem om dupa c!ipul si asemanarea noastraR. Dupa c!ip a zis, pentru
ca Dumnezeu a facut pe suflet curat, fara nici o stricaciune si singur stapanitor+ iar dupa asemanare zice,
adica asemenea cu Dumnezeu in faptele cele bune, caci zice( R/iti milostivi, precum si .atal vostru cel din
ceruri+ fiti sfinti, ca si 3u sfant suntR. #postolul zice( R/iti buni intre voiR, iar psalmul( R-un e Domnul
celor drepti la inimaR si altele asemenea. #ceasta insemneaza( dupa asemanare. Din care cunoastem ca
faptele cele bune fireste sunt sadite in om, iar patimile nu sunt din fire, caci nu au fiinta, nici vreun
ipostas, ci precum intunericul nu are fiinta fireasca, caci se face din lipsa luminii, precum zice 'arele
8asile, asa si patimile se nasc in suflet din parasirea faptelor celor bune. "ata vreme este invaluit omul de
poftele trupesti, savarseste patima si o intareste de da razboi cu sufletul. entru aceasta se cuvine, ca si cu
tarina, cand ne punem toata silinta sa o curatim, indata sa o si semanam cu samanta buna ca sa faca rod
bun. Dar mai trebuie sa aiba si aceasta purtare de grija( cel ce seamana tarina sa adica sa intre adanc
samanta in pamant, ca sa nu vina pasarile sa o manance. Si apoi, dupa ce o va semana asa adanc, sa
astepte mila lui Dumnezeu, pana ce va trimite ploaia ca sa creasca samanta. entru ca oricat de mult s-ar
osteni omul sa sape si sa semene, de nu va trimite Domnul ploaie semintei lui, toata osteneala este
desarta. #sa si noi, cand vom face fapte bune, trebuie sa le acoperim cu smerenie, si slabiciunea noastra
sa o aruncam la Dumnezeu, rugandu-ne sa ne ajute si sa ne primeasca osteneala, iar de nu, in desert ne
ostenim. Dar se va intampla si dupa ce ploua sa rasara samanta, de nu va mai ploua la vreme, se usuca
rodul si se pierde, caci nu numai samanta are nevoie de ploaie ca sa rasara, ci si vlastarul dupa ce rasare,
iarasi are trebuinta ca sa creasca. Dar nici atunci sa nu fie fara de grija omul+ caci de multe ori, si dupa ce
creste si face spic, cade bruma sau piatra si pierde roada. #sa este si cu sufletul( Sa poata cineva osteni sa-
l curete de toate patimile aratate mai sus si sa faca si fapte bune, dar iarasi trebuie sa ceara mila lui
Dumnezeu si acoperamantul Sau, ca sa nu-l lase sa piara+ ca precum am zis despre samanta, si dupa ce va
face lastar si va creste facand spic, de nu va ploua la vreme, se usuca. #sa este si cu omul( dupa ce va face
acestea toate, se pierde, de-si va ridica Dumnezeu mila Sa si de-l va parasi. ,nsa Dumnezeu paraseste pe
om, cand nu-si pazeste starea sa( adica, daca este cineva postitor si cade in desfranare de mancari si
bauturi si altele+ sau fiind smerit, cade in mandrie. Dumnezeu mai mult se scarbeste de acestia si-i
paraseste, ca pe unii ce au gustat dulceata binelui si se intorc la amaraciunea raului. entru care si zice
Sfanta Scriptura( R"el ce va pune mana pe plug si se va intoarce inapoi, nu se indrepteaza intru imparatia
lui DumnezeuR. De aceea si Sfantul 8asile intr-un fel judeca pacatul celui cucernic si in altul al celui ce se
afla in greseala. Deci, trebuie sa ia fiecare aminte la sinesi, ca orice fapta buna, oricat de mica, sa nu o
faca cu mandrie spre placerea oamenilor, sau cu alt scop lumesc, ca atunci acea mica metea!na, face de
pierde tot lucrul, precum am zis despre bruma, piatra si altele. "!iar de nu se strica rodul din aceste
intamplari, ci sta pana la seceris, nici atunci sa nu fie fara de grija, ca se intampla de multe ori si dupa ce
secera cineva tarina si ispraveste toata osteneala, ca vine un om vrajmas de da foc rodului si se prapadeste
toata sudoarea lui. Deci, nu poate sa fie fara grija, pana cand nu va baga roadele sale in jitnita. #sa si
omul, dupa ce va scapa din toate cele ce am zis, nici atunci nu trebuie sa fie fara grija. "a se intampla la
urma tuturor acestora, ca afla diavolul ceva, si-l inseala, sau cu indreptare, sau cu mandrie, sau aducandu-i
ganduri de necredinta. Si nu numai ca pierde toate ostenelile sale, ci il face sa se departeze de la
Dumnezeu. Si ceea ce n-a putut sa-i faca cu lucrul, il face cu un gand rau+ caci se intampla cateodata ca si
numai un gand rau de-l va primi cineva, sa-l indeparteze de Dumnezeu.
De aceea, va zic pe scurt( cel ce se nevoieste sa se mantuiasca, nu trebuie sa fie fara de grija, pana la
moarte.
#sadar, sa nu ne lanevim, fratilor, ci sa ne ostenim si sa avem mare grija si sa ne rugam lui
Dumnezeu pururea cu tot dinadinsul, ca sa ne acopere si sa ne pazeasca, pentru bunatatea *ui, spre slava
.atalui, a /iului, si a Sfantului Du!, acum si pururea si in vecii vecilor,
#min6
2G
UVANTUL 1,
PENTRU CA SA SUFERIM ISPITELE CU MULTUMITA SI FARA TULBURARE
-ine a zis avva imen ca sporirea mona!ului se cunoaste in ispite. 'ona!ul care vine sa slujeasca
lui Dumnezeu cu adevarat, trebuie negresit %precum zice ,ntelepciunea& sa-si gateasca sufletul de ispite,
ca sa nu-i para rau niciodata de cele ce i se intampla, stiind ca nimic nu se face fara voia lui Dumnezeu
din cele ce i se intampla si ca toate cate se fac se fac cu voia lui Dumnezeu cu adevarat trebuie sa fie si
bune si spre folosul sufletului le face, fiindca ne iubeste si-i este mila de noi. De aceea, sa multumeasca
bunatatii *ui pentru toate, precum zice #postolul. Si niciodata sa nu se intristeze de orice i se va intampla,
ci fara tulburare sa primeasca cele ce-i vin, si cu smerenie si cu nadejdecatre Dumnezeu, sa creada,
precum am zis, ca toate cate face Dumnezeu, le face fiindca ne iubeste, din bunatatea lui, si nu este cu
putinta acestea sa fie mai bunealtfel decat cum Dumnezeu le face. Daca cineva, avand un prieten, care stie
ca il iubeste, orice ar patimi de la el, fie si lucru de scarba, zice ca aceasta o a facut prietenul meu pentru
ca ma iubeste si niciodata nu crede ca prietenul sau ii voieste raul, cu cat mai vartos suntem datori sa
socotim aceasta despre Dumnezeu, care ne-a zidit, ne-a socos dintru nefiinta si s-a facut om pentru noi, sa
credem, adica, ca toate le face pentru binele nostru. Despre un prieten ar putea sa creada cineva, ca face
acestea din dragoste si mila pentru el, dar nestiind sa c!iverniseasca cum se cade lucrul, greseste si
nevrand+ dar despre Dumnezeu nu putem spune aceasta, ca 3l este izvorul intelepciunii si cunoaste toate
cele ce sunt pentru binele nostru si dupa folos ne c!iverniseste pana si la cele mai mici. #r putea zice
iarasi cineva despre prieten( desi ma iubeste, ii este mila de mine si stie sa ma c!iverniseasca, dar nu
poate sa-mi ajute la cele ce stie ca-mi sunt de folos. Despre Dumnezeu nici aceasta nu o putem zice, ca
toate le poate si nimic nu-i este cu neputinta. Deci, daca stim despre Dumnezeu ca ne iubeste si-i este mila
de zidirea *ui, ca 3l este izvorul intelepciunii, ca stie sa ne c!iverniseasca si nimic nu-i este cu neputinta,
ci toate slujesc *ui, trebuie sa credem ca tot ce face, le face pentru folosul nostru si asa se cuvine sa le
primim cu multumire, precum am mai zis, ca de la un stapan bun si milostiv, c!iar daca sunt intristatoare,
ca pe toate le face cu dreapta judecata si nu trece cu vederea %fiind drept si milostiv& nici cea mai mica
scarba a noastra.
"ineva ar putea sa se indoiasca adesea intru sine, zicand( Daca cineva pacatuieste din pricina
vreunei scarbe, cum este cu putinta a spune ca pentru folosul sau este4 Sa stiti insa ca nu din vreo nevoie
intamplatoare greseste cineva, ci din nerabdare si pentru ca nu vrem sa suferim nici cea mai mica scarba,
sau sa patimim ceva impotriva voii noastre. "aci, peste puterea voii noastre, nu ne lasa Dumnezeu sa fim
ispititi, precum zice si #postolul( R"redincios este Dumnezeu care nu ne va lasa sa fim incercati peste
puterea noastraR. $oi suntem nerabdatori si lenesi, si fara smerenie, de aceea suferim. Si cu cat ne silim sa
scapam de ispite, cu atat ne ingreunam de ele, ca neavand rabdare, niciodata nu ne putem mantui de ele.
Sunt unii care innoata pe mare, pentru vreo trebuinta. "ei ce stiu mestesugul innotarii, cand vad
vreun val venind asupra lor, se pleaca sub dansul pana ce trece, si asa innoata fara vatamare+ iar cei ce nu
stiu, vrand sa stea impotriva valului, sunt aruncati afara si impinsi departe. ,ar daca incep iarasi a innota,
venind alt val, de-i va sta si acestuia impotriva, iarasi sunt aruncati afara. Si nu numai ca se ostenesc in
zadar nesporind inainte, ci se zdruncina rau. ,ar de se vor pleca sub val, precum am zis, si se vor smeri
sub el, trec fara stricaciune si ajung unde le este gandul si-si fac treaba lor.
#sa este si la ispite( de le va suferi cineva cu rabdare si smerenie, le trece fara stricaciune, iar de se
vor impotrivi si tulbura, gasind pricina la orice, si pe sine se tulbura si ispita o adauga. Si in loc sa se
foloseasca, mai mult se pagubesc( ca ispitele mult folosesc pe cei ce le indura fara tulburare. "!iar daca
am fi suparati de vreo patima, tot nu trebuie sa ne tulburam, ca cine se tulbura de supararea patimii, nu o
patimeste din altceva decat din nebunie si mandrie+ pentru ca nu-si cunoaste starea si nici nu vrea sa se
osteneasca, precum zic arintii. ,ar pricina ca nu sporim aceasta este ca nu stim puterile noastre, nici nu
avem rabdare la ceea ce incepem, ci fara osteneala vrem sa castigam faptele bune. Dar pentru ce te
tulburi, o, pacatosule, fiind suparat de pacat4 entru ce te sperii4 Daca l-ai facut, il ai, pentru aceea te
tulbura+ arvuna pacatului o ai in tine, de ce zici( la ce ma supara4 Decat sa cartesti, mai bine rabda,
nevoieste-te, roaga-te lui Dumnezeu ca sa te izbaveasca. /ratilor, nu este cu putinta sa nu aiba scarba
pacatului cel ce il face. Si avva Sisoie a zis( R*ucrurile pacatului avandu-le intru noi, pacatul nu se
2I
departeazaR+ da-i arvuna ce ai luat-o, si asa o sa scapi. *ucrurile pacatului nu sunt altceva decat pricinile
care indeamna spre pacatuire. ,ar arvuna, unirea cu dulceata pacatului. Deci, atata vreme cat nu ne vom
izbavi de acestea, e cu neputinta a nu fi robiti de ganduri rele, care ne silesc sa facem pacatul si nevrand
noi, fiind inca de la inceput, de voie, ne-am dat in mainile lor.
#ceasta este ceea ce zice proorocul despre 3fraim( "a a silnicit pe potrivnicul sau adica constiinta
sa, si a defaimat judecata, caci a poftit 3giptul si asa fara voie a fost robit de #sirieni. 3gipt, numesc
arintii voia trupului, care ne atrage spre desfranari, deprinzand gandul nostru sa se plece la patimi
trupesti+ iar #sirieni numesc cugetele cele rele, care ne tulbura mintea si o umplu de idolii cei necurati,
tragand-o cu sila si nevrand, spre faptuirea pacatului. Deci, de se va deda cineva cu voia la odi!na
trupeasca, se sileste si fara de voia sa a se duce la #sirieni, ca sa slujeasca lui $abucodonosor. #ceasta,
stiind-o proorocul, il mustra, zicand( R$u va pogorati in 3gipt6 "e faceti ticalosilor4 Smeriti-va putin,
plecati umerile voastre si slujiti imparatului 8avilonului si sedeti in pamantul parintilor vostriR. #poi, il si
intareste zicand( R$u va temeti de fata lui, caci cu voi este Dumnezeu si va va scapa din mainile luiR. De
mai inainte de a spune necazul ce o sa vina de nu se vor supune lui Dumnezeu( RDe veti merge, zice, la
3gipt, veti fi robi, spre blestem si ocaraR. ,ar ei au raspuns( R$u sedem in pamantul acesta, ci ne ducem in
3gipt, ca sa nu vedem razboi, nici sa nu auzim glasul trambitei si sa murim de foameR. Deci s-au dus si au
slujit lui /araon, iar pe urma si fara voia lor au ajuns robi #sirienilor.
*uati aminte puterea cuvintelor( inainte de a face pacatul, desi te lupta gandurile, dar fiind in
cetatea ta, esti slobod si ai pe Dumnezeu in ajutor. Si de te vei smeri si vei purta jugul scarbei cu
multumire, nevoindu-te cat de putin, te scapa ajutorul lui Dumnezeu. ,ar de nu te vei osteni, si vei primi
odi!na trupului, atunci cu sila vei fi dus in pamantul asirienilor, si le slujesti, c!iar nevrand. #tunci le zice
proorocul( RRugati-va pentru viata lui $abucodonosor ca in viata lui sta mantuirea voastraR.
$abucodonosor inseamna a avea rabdare la scarbele ce se intampla si a nu fugi de ea, ci a o suferi cu
smerenie ca si cum ar trebui sa fii ma!nit, si a nu te socoti vrednic sa scapi de greutatea ei. "!iar de se va
prelungi acea scarba si se va inteti si intari asupra-ti ispita, sa o rabzi fara cartire, fie ca stii sau nu pricina
din care a venit ma!nirea, cu credinta ca nimic nu face Dumnezeu fara judecata si dreptate. ,ntocmai ca
fratele acela, caruia ridicandu-i Dumnezeu ispita, plangea si se tanguia zicand( RDoamne, au nu sunt
vrednic sa fiu ispitit catusi de putin4R. 3 scris de asemenea ca ucenicul unui mare batran era foarte tare
suparat de curvie. -atranul, vazandu-l ca se ostenea mult, ii zice( R8rei sa ma rog lui Dumnezeu sa te
usureze de ispita4R. ,ar fratele i-a raspuns( Rarinte, desi ma ostenesc, insa simt in mine rod de osteneala.
'ai degraba, roaga-te lui Dumnezeu sa-mi dea rabdareR.
8edeti, acestia vor sa se mantuiasca cu adevarat, asta insemneaza a purta cu smerenie jugul
supararii si a te ruga pentru viata lui $abucodonosor, despre care zice proorocul ca intru viata lui este
mantuirea noastra. De asemenea, ceea ce a spus fratele( ca simt rod din osteneala, inseamna( intru viata
lui este mantuirea mea. De aceea, i-a zis si batranul( R/rate, astazi am cunoscut ca sporesti, ba m-ai si
intrecutR. "aci atunci cand se nevoieste cineva sa nu faca pacatul si incepe a lupta cu gandurile cele rele,
se smereste, se umileste, se nevoieste si cu scarba ostenelii, putin cate putin se curateste si-si vine in fire.
Din nepricepere si din mandrie, dar, se tulbura cineva cand se supara de vreo patima, cand mai degraba se
cuvine %cunoscandu-si cu smerenie puterile sale& sa sufere rugandu-se, pana ce va face Dumnezeu mila cu
dansul. "aci daca nu va fi ispitit cineva si nu va suferi scarba patimilor, niciodata nu se va sili sa se
curateasca. recum zice si psalmul pentru aceasta( R"and rasar pacatosii ca iarba si se ivesc toti cei ce
lucreaza faradelegea, ca sa piara in veacul veaculuiR. "and, adica, se vor arata patimile la cei ce se
nevoiesc, atunci vor fi izgonite de la dansii.
ricepeti puterea cuvantului. ,ntai rasar gandurile cele rele, apoi se vadesc patimile si atunci se
izgonesc. #cestea toate se intampla la cei ce se nevoiesc+ dar noi facand pacatul si patimile lucrand
totdeauna nu stim nici cand rasar gandurile rele, nici cand se ivesc patimile, ca sa ne luptam impotriva lor,
pentru ca suntem inca impilati jos in 3gipt, la lucrarea pamantului lui /araon. :are cine ne va arata macar
robia ca sa o pricepem, sa ne smerim si sa ne mantuim4 3vreii, cand erau in 3gipt, in robia lui /araon si
lucrau caramizi, erau impilati cu fata la pamant. .ot asa si sufletul, cand este stapanit de diavolul si
lucreaza pacatul, calca cugetul sau si-l face sa nu mai cugete la nimic du!ovnicesc, ci totdeauna cugeta si
face lucruri pamantesti. Scriptura zice caci, cu caramizile facute de evrei, s-au zidit trei cetati tari( ito,
Remesi si :n, adica 0eliopolis... #cestea sunt( iubirea de pofta, alta, iubirea de argint, iar a treia iubirea
5J
de slava, din care se nasc toate celelalte pacate. ,ar cand a trimis Dumnezeu pe 'oisi sa scoata pe evrei
din 3gipt si mai mult ii silea /araon la lucru, zicandu-le( RDe aceea, cereti a merge sa slujiti Dumnezeului
vostru, fiindca sedeti fara de lucruR. .ot asa face si diavolul cand vede ca i s-a facut mila lui Dumnezeu de
vreun suflet si vrea sa-l usureze de patimi, prin cuvantul Sau sau prin vreuna din slugile Sale. #tunci
vrajmasul ingreuiaza si mai mult patimile asupra lui si-i da mai tare razboi impotriva. ,nsa parintii stiind
acestea, intaresc pe om cu invataturile lor si nu-i lasa se se infricoseze. "i unul zice( ai cazut4 Scoala-te
iar de vei cadea iarasi scoala-te, si altele. #ltul( de aici se vede puterea celor ce se sarguiesc spre
savarsirea faptelor bune, ca de vor cadea, nu se tem, nici nu se deznadajduiesc, ci iarasi se silesc. Si asa,
fiecare dintre parinti, cu acest fel de sfaturi, da mana de ajutor celor scarbiti de vrajmasi si se trudesc. "a
si arintii s-au invatat asa din Sfanta Scriptura care zice( R#u doara, cel ce cade nu se scoala4 Si cel ce se
rastoarna, nu se va intoarce4 ,ntorceti-va spre mine, fiilor, si eu voi vindeca stricaciunile voastreR zice
Domnul. Si altele asemenea. ,ar cand s-a ingreuiat mana lui Dumnezeu peste /araon si peste slugile lui si
a voit sa slobozeasca pe evrei, a zis /araon, catre 'oisi( RDuceti-va sa va inc!inati Dumnezeului vostru,
insa oile si vacile voastre le lasati aiciR. "are inc!ipuiesc gandurile inimii, pe care voia sa le stapaneasca
/araon, socotind ca pentru aceste vite, evreii se vor intoarce iarasi la dansul. 'oisi i-a zis lui( R$u6 "i si
tu sa ne dai jertfe ca sa le aducem Dumnezeului nostru, iar lucrurile noastre le luam toate cu noi si nimic
nu lasamR. Dupa ce a scos 'oisi pe evrei din 3gipt si i-a trecut prin mare, vrand Dumnezeu sa-i duca la
cei saptezeci de finici si la cele douasprezece izvoare de apa, i-a dus intai la 'era, si se ma!nea norodul
neafland apa sa bea, ca apa aceea era amara. #poi, de la 'era, i-a dus la lucul unde erau cei saptezeci de
finici si cele douasprezece izvoare de apa. #sa si sufletul( cand va inceta faptuirea pacatului si va trece
marea cea intelegatoare, intai trebuie sa se osteneasca a suferi multe scarbe si apoi asa prin scarbe sa intre
in sfanta odi!na( caci cu multe scarbe trebuie sa intram intru imparatia cerurilor, fiindca scarbele aduc
mila lui Dumnezeu in suflet, precum vanturile aduc ploaia. Si in ce c!ip, ploaia cea multa, daca
semenaturile sunt tinere, le putrezeste si-si pierd rodul lor, iar vanturile le zvanteaza putin cate putin si le
intaresc+ tot asa si la suflet( odi!na, negrija si lenea il imbolnavesc si-l slabesc, iar ispitele il intaresc si
unesc cu Dumnezeu, precum zice( proorocul( RDoamne, intru necazuri mi-am adus aminte de .ine6R.
entru aceasta, precum am zis, nu trebuie sa ne tulburam, nici sa ne ingreuiem de suparari, ci sa le
suferim si sa multumim intru necazuri, si totdeauna sa ne rugam lui Dumnezeu cu smerenie, ca sa reverse
mila Sa peste neputinta noastra sa sa ne acopere de toata ispita. "a *ui, i se cuvine slava, cinstea si
inc!inaciunea, in veci, #min6
UVANTUL 11
PENTRU SAVARSIREA SI ALCATUIREA FAPTELOR CELOR BUNE ALE SUFLETULUI
Dice Scriptura despre moasele acelea care dadeau viata copiilor evreiesti, ca avand moasele frica de
Dumnezeu si-au zidit casele lor. :are e vorba despre case vazute4 Si ce cuvant are, ca sa-si zideasca
caselel lor pentru frica de Dumnezeu4 "aci noi facem dimpotriva, pentru ca si casele ce le avem ne
invatam sa le lasam odata pentru frica lui Dumnezeu. $u-i vorba deci de casa vazuta, ci de casa sufletului,
pe care o zideste cineva cu paza poruncilor lui Dumnezeu, invatandu-ne Scriptura prin aceasta ca frica de
Dumnezeu indeamna sufletul sa pazeasca poruncile *ui, si cu aceste porunci se zideste casa sufletului.
Sa ne gandim si noi, fratilor, ca se cade sa ne temem de Dumnezeu si sa ne zidim casele noastre, ca
sa aflam acoperamant in vremea iernii, in vreme de ploaie si de fulgere si de tunete( ca nesuferita este
iarna la cel ce nu are casa.
Dar cum se zideste casa sufletului4 utem invata mestesugul lucrului de la casa cea vazuta. "el ce
vrea sa-si zideasca, casa, trebuie sa o intareasca din toate partile, zidind deodata toti cei patru pereti ai
casei, iar nu numai dinspre o parte sa zideasca, iar pe celelalte sa le lase, ca nimic nu foloseste, ci face
numai osteneala si c!eltuiala in zadar.
#sa-i si cu sufletul. "el ce vrea sa-si zideasca casa sufletului, nu trebuie sa lase vreo parte din cele
patru ale zidirii, ci toate partile trebuie sa le zideasca si sa le faca drepte. #sta este ceea ce zice avva ,oan(
R8oiesc pe om sa aiba impartasire cu toate faptele buneR, iar nu cum fac unii ca tin numai o fapta buna si
silindu-se numai la aceea, nu poarta nici o grija de celelalte. oate ca acea fapta buna o au din fire, fie
deprinsa din obicei si de aceea nu se ingreuiaza de patima cea impotriva ei si fiind cuprinsi de alta patimi
51
nu pun nici o silinta impotriva lor, ci se rezema numai pe acea fapta buna, socotind ca au un mare lucru.
#cestia se aseamana cu cei ce zidesc numai un perete si-l tot inalta, si numai la inaltarea acelui zid se
semeteste, socotind ca mare lucru face, nestiind ca de va sufla un vant tare, il surpa jos, fiindca sta singur
si nu-i legat cu altele. ,nsa nici acoperamant nu poate face deasupra lui, ca nu are sprijin pe ce se rezema.
Deci, nu trebuie sa faca asa ceva cel ce vrea sa-si zideasca casa sufletului sau, ci mai vartos trebuie sa
zideasca casa din toate cele patru parti si sa o acopere. "um se face aceasta4 'ai intai, trebuie o temelia
buna, care este credinta, caci fara credinta, precum zice #postolul, nu este cu putinta sa inceapa a zidi. Si
de se va intampla sa aiba ascultare sa puna o piatra. De se va intampla tulburare vreunui frate, sa puna o
piatra de suferire. S-a intamplat sa aiba infranare4, sa puna alta piatra. Si asa, din toata fapta cea buna ce
se va intampla sa puna cate o piatra la zidire. Sa mearga cu zidirea imprejur ingradind, cand cu cate o
piatra de milostivire, cand cu alta de taierea voii, cu alta cu blandete, si cu altele asemenea. este toate
acestea sa aiba rabdarea si vitejia, ca acestea sunt colturile si cu acestea se leaga zid de zid si nu se
darama, nici nu se povarneste un perete de celalalt( ca fara de acestea nu poate face cineva nici o fapta
buna. entru ca de nu va avea rabdare si barbatie in sufletul sau, nu poate face nimic. De aceea zice(
R,ntru rabdarea voastra, veti castiga sufletele voastreR. De asemenea, cel ce zideste trebuie sa puna mortar
la toata piatra+ ca de va pune piatra pe piatra fara lut, cad pietrele si de darama zidul. 'ortarul este
smerenia, pentru ca este jos pe pamant, sub picioarele tuturor. Deci, toata fapta buna, fara smerenie, nu
este nimic, cum au zis batranii( Rrecum nu-i cu putinta a se construi o corabie fara cuie, tot asa nu-i cu
putinta calugarului sa se mantuiasca fara smerenieR. De aceea trebuie ca orice bine ar face cineva, sa-l
faca cu smerenie, ca smerenia sa-i intareasca si sporeasca ceea ce face. Didul trebuie sa aiba si barne, ceea
ce este cumpana priceperii, adica a c!ibzui lucrul care intareste casa, uneste piatra cu piatra, strange
zidirea si-i da si oarecare podoaba. ,ar acoperamant este dragostea, care este savarsirea faptelor bune,
dupa cum acoperamantul este savarsirea casei. 'ai pe urma de acoperamant vine cea dimprejur
incununare a podirii, precum scrie si in lege( RDe veti zidi case si le veti podi, sa le intariti cu cea
dimprejur incununareR. ,ncununarea este smerenia, caci aceasta incununeaza si pazeste toate faptele
bune. Dupa cum fiecare fapta buna trebuie sa fie pazita de smerenie %dupa cum am zis, ca toata piatra se
pune cu mortar&, tot asa si savarsirea faptelor bune are trebuinta de smerenie, care lucru cunoscand sfintii
au marturisit ca pe masura ce sporeste fapta buna, se adauga si smerenia.
8-am aratat si noi, ca, cu cat se apropie cineva de Dumnezeu, cu atat se vede mai pacatos si se
smereste. "opiii pentru care scrie *egea sa nu cada de pe acoperamant, insemneaza gandurile ce se nasc
in suflet, pe care trebuie sa le pazim cu smerenie, ca sa nu cada de pe acoperamant, care este, precum am
zis, savarsirea faptelor bune.
,ata ca s-a ispravit casa cu toate cele trebuincioase ale ei. :are nu mai lipseste ceva4 ,nca am mai
lasat una. Si care este aceasta4 ,scusinta mestesugului. "a de nu va fi un mester bun sa lucreze bine si
drept, cat de putin stramb de va fi zidul, se pleaca si cade casa. 'ester destoinic este acela care face
faptele bune cu intelepciune. "a se intampla de face cineva o fapta buna, dar fiindca nu a facut-o cu cuget
bun, o pierde, ba de multe ori nici nu o poate savarsi, ce zideste azi, surpa maine, puind o piatra si scotand
doua. "um am zice de pilda( 8ine un frate si-ti zice cuvant de ma!nire sau de tulburare, si taci si-i faci
metanie( iata, ai pus o piatra. #poi mergi si spui altui frate( cutare m-a ocarat si mi-a zis cutare cuvant, iar
eu nu numai ca am tacut, dar i-am facut si metanie. ,ata ca ai pus o piatra, dar ai scos doua, caci te-ai falit.
Sau face cineva metanie unui frate din fatarnicie. ,nseamna ca pune o piatra si iar a o scoate. ,ar cel ce
face metanie cu pricepere, convins ca el a gresit si numai el este vinovat, zidirea acestuia este buna. ,arasi,
altul are tacere dar nu pricepere, pentru ca se socoteste ca face bine. ,ar cel ce se socoteste nevrednic sa
graiasca, acela tace cu pricepere, precum au zis parintii. ;n altul se socoteste pe sine intru nimic, insa
cugeta ca face lucru mare, ca se smereste adica, nestiind ca nu este nimic aceasta, fiindca nu o face cu
pricepere. ,ar a se micsora pe sine cu pricepere, inseamna a se socoti mai misel decat toti, a se numi om
de nimic, defaimandu-se ca nu este vrednic nici a se numara printre oameni. recum a facut avva 'oise
#rapul zicandu-si( R:, piele neagra si incarbunita, tu nu esti om, de ce te amesteci cu oamenii4R. #ltul
slujeste unui bolnav si socoteste ca slujeste ca sa aiba plata. ,ata nici aceasta nu este cu minte, pentru ca
de i se va intampla vreo intristare, indata paraseste lucrul inainte de a-l fi terminat, fiindca o face cu o
anumita socoteala. ,ar cel ce slujeste cu minte, slujeste ca sa castige milosardie si indurare de milostivire.
;nul ca acesta, orice i s-ar intampla, fie din afara, fie ca insusi bolnavul s-ar porni spre dansul, sufera fara
tulburare, avand multa luare aminte in cugetul sau, stiind ca mai mult ii foloseste lui bolnavul cu aceasta,
decat el bolnavului. Si cu aceasta buna cugetare se usureaza si el de patimi, se izbaveste si de razboi. "a
52
eu am vazut un frate ce se lupta foarte tare de pofte si fiindca slujea cu pricepere unui bolnav de
dizenterie, s-a mantuit de razboi. Spune si 3vagrie despre un batran mare ca a izbavit pe un frate de
nalucirile ce vedea noaptea, poruncindu-i sa posteasca si sa slujeasca unui bolnav. /iind intrebat batranul
despre aceasta, zicea ca acest fel de patimi nu se potoloesc cu altceva, decat cu milosardia. De se va
pustnici cineva din trufie, sau un cuget inalt, ca adica face fapta buna, unul ca acesta nu se nevoieste cu
pricepere. De aceea din te miri ce incepe a se scarbi asupra fratelui sau si a-l ura, cugetand in sine ca este
ceva. #cesta cu osandirea fratelui sau nu numai ca pune o piatra si scoate doua, ci este in primejdie a
surpa toata zidirea. ,ar cel ce se osteneste cu stiinta, nu socoteste ca face o fapta buna, nici nu vrea sa fie
laudat ca un sarguitor, ci se sileste prin infranare sa scape de patimi, si, izbavindu-se de dansele se
smereste mai mult, tamandu-se totdeauna de caderea un trufie. entru aceasta zis arintii( R"alea
smereniei sunt ostenelile trupesti, care se fac cu pricepereR. ,n scurt, orice fapta buna nu trebuie facuta cu
alt cuget, decat ca sa o castigi si sa o deprinzi. ;nul ca acesta poate fi socotit, precum am zis, mester si
zidar bun, care poate sa zideasca casa temeinica. Deci, cel ce vrea sa ajunga la aceasta buna stare, cu
ajutorul lui Dumnezeu, nu trebuie sa zica( sunt mari faptele cele bune, cum putem sa le savarsim4, pentru
ca cel ce zice aceastea, sau nu nadajduieste la ajutorul lui Dumnezeu, sau se leneveste a se ruga pentru
vreun bine. "e fapta buna vreti sa o cercetam, ca sa vedem ca de noi depinde daca vrem s-o facem4 Scris
este sa iubesti pe aproapele tau ca insuti pe tine. Sa nu zici cum pot sa ma ingrijesc de scarbele lui ca de
ale mele4 Si mai vartos de cele ascunse in inima lui, pe care nici nu le vad, nici nu le aud ca pe ale mele4
$u-ti lasa mintea sa cugete la acestea, nici nu gandi ca fapta buna este grea si cu anevoie de facut, ci
cauta mai intai sa crezi in Dumnezeu si pune inceput bun+ descopere-ti cugetul si silinta ta celui prea ,nalt,
si vei vedea ajutorul lui Dumnezeu, spre lesnirea savarsirii acelei fapte bune. ,nsa lucrul peste putinta si
fara randuiala sa nu incerci nici a incepe. De pilda( de ar fi o scara cu un capat pe pamant si cu celalalt in
cer, iar tu stand in mijlocul ei ai zice( cum sa zbor de la pamant si sa ma aflu tocmai in vraful scarii4 #cest
lucru nu-i cu putinta si nici Dumnezeu nu-l cere de la tine. "i deocamdata stai pe loc, silindu-te sa nu te
pogori jos. #dica a nu face intai rau vecinului, nu-l ocara, nu-l grai de rau, nu te scarbi de el, nu-l necinsti
si dupa ce te vei deprinde cu acestea, incepe a-ti fie mila de dansul, a-l mangaia cu cuvantul, apoi sa-l si
ajutorezi la vreo lipsa ce va avea. ,n acest c!ip, cate o treapta suindu-te, ajungi cu ajutorul lui Dumnezeu
la varful scarii. "a ajutand vecinului tau cate putin, incepi sa iubesti si binele lui ca si cum ar fi al tau si
folosul lui ca al tau. #sa se implineste porunca care zice( sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine.
/ratilor, de vom cerceta, aflam, si de vom cere de la Dumnezeu, ne da luminare. "a zice la Sfanta
3vang!elie( R"ereti si vi se va da, cautati si veti afla, bateti si vi se va desc!ideR. "ereti insemneaza sa ne
rugam si prin rugaciune sa cerem+ iar cautati insemneaza sa luam aminte cum vine aceasta fapta buna, ce
lucru este cel ce o aduce si ce trebuie sa facem ca sa o castigam. Daca vom cerceta asa in toata ziua, vom
afla+ iar bateti si vi se va desc!ide inseamna sa facem poruncile lui Dumnezeu, ca tot cel ce va bate, cu
mainile bate, iar mainile inc!ipuiesc lucrarea. Dumnezeu vrea nu numai sa cerem, ci sa si cautam cu luare
aminte si apoi sa ne ostenim, nevoindu-ne a fi gata la tot lucrul bun, precum zice #postolul. ,ar sa fim
gata, ce insemneaza4 "and cineva vrea sa faca corabie, intai gateste toate cele trebuincioase, pana si
curele, smoala si cel mai mic lucru, apoi incepe lucrarea. #sa trebuie sa fim si noi gatiti la toata fapta cea
buna, sa avem toata gatirea spre a face voia lui Dumnezeu cu minte, cum vrea 3l si-i place. Dar oare ce
insemneaza ceea ce zice #postolul( R8oia lui Dumnezeu cea buna, placuta si deplina4R .oate cate se fac,
se fac cu voia lui Dumnezeu, precum zice proorocul( R3u, Domnul cel ce fac lumina si zidesc
intunericulR, sau cu lasare, precum zice( R$u este rautate in cetate, care sa nu o fi facut DomnulR, rautate
numind lucrurile cele intristatoare, care se fac pentru pedeapsa noastra, precum este( foametea, ciuma,
seceta, bolile, razboaiele. .oate acestea nu se fac cu voia lui Dumnezeu, ci cu lasare, fiindca le lasa
Dumnezeu sa ni se intample pentru folosul nostru. e acestea nu vrea Dumnezeu sa le voim, nici sa nu ne
silim ca sa ne vina. "um am zice de pilda( rin slobozirea lui Dumnezeu o cetate este pradata, dar nu-i
voia lui Dumnezeu ca noi insine sa-i dam foc s-o ardem, sau s-o daramam. Dumnezeu lasa sa vina asupra
cuiva vreo boala sau scarba, dar nu voieste ca si noi sa scarbim pe acela, sau sa zicem( RDe vreme ce este
voia lui Dumnezeu sa se imbolnaveasca, pentru ce sa-mi fie mila de dansul4R. Sau insusi cel cu ispita sa
nu zica in inima sa( RDe vreme ce Dumnezeu vrea sa patimesc fie boala, fie scarba, pentru ce sa ma
pazesc eu, sau pentru ce sa primesc mangaiereR. Dumnezeu nu voieste nicidecum acest lucru de la noi.
Dar ce voieste 3l sa vrem noi4 8oia *ui cea buna se savarseste in cele ce se fac dupa poruncile *ui, adica(
sa ne iubim unul pe altul, sa facem milostenie, si altele asemenea. #ceasta este voia lui Dumnezeu cea
buna. Dar cea placuta care este4 :rice bine ar face cineva, nu poate sti daca il face precum este placut
52
Domnului. Se intampla sa gaseasca cineva o saraca frumoasa, fara parinti+ ii place si o ia si o !raneste ca
pe o saraca. #cesta bine a facut, pentru ca a implinit porunca lui Dumnezeu. #cest bine insa fiind cu
oarecare patima omeneasca, nu este placut lui Dumnezeu. lacut este cand face cineva milostenie fara
nici un gand omenesc, cu numai din insasi bunatatea, din insasi milostivirea, atunci cand este placut. ,ar
desavarsirea este cand face cineva milostenie sau orice alta fapta buna, fara indoiala, fara pregetare, fara
greutate, ci din toata puterea, cu toata voia si cu atata dragoste, incat socoteste ca el se foloseste din acea
facere de bine si nu ca pe altul foloseste, iar dand milostenie se bucura ca si cand ar lua, iar nu ar da el.
#tunci se socoteste ca face voia lui Dumnezeu cea buna, placuta si deplina. #ceasta insemna a face
poruncile lui Dumnezeu cu pricepere. $egresit, nu este fapta mai buna ca milostenia, caci aceasta singura
poate mantui pe om, precum zice poroorocul( R'antuirea sufletului este bogatia omuluiR. Si iarasi in alt
loc( R"u milostenia sterget-ti pacatele taleR. ,nsusi Domnul a zis( R/iti milostivi, precum si .atal vostru
cel ceresc este milostivR. $-a zis( postiti, precum posteste si .atal vostru cel ceresc+ nici n-a zis( fiti curati,
precum si .atal vostru este curat, ci zice( R/iti milostivi, precum si .atal vostru cel ceresc este milostivR.
entru ca numai aceasta fapta buna se aseamana cu Dumnezeu. ,nca si in Sfanta 3vang!elie unde arata
despre a doua venire a Domnului, numai pentru milostenie si nemilostivire arata. "u toate acestea, si
aceasta se cuvine sa o facem cu pricepere, ca scopul milosteniei este de multe feluri. ;nul face milostenie
ca sa i se indestuleze tarina cu bogata roada si Dumnezeu ii blagosloveste tarina, si nu iese din scopul lui+
altul face milostenie ca sa nu i se primejduiasca corabia, si Dumnezeu o pazeste+ altul pentru sanatatea
copiilor lui, si Dumnezeu ii indeplineste cererea+ altul face numai ca sa fie slavit si Dumnezeu nu-i trece
cu vederea facerea lui de bine, si-l cinsteste. Si orice voieste fiecare ii da %cand stie ca nu i se pagubeste
sufletul din aceasta&. Dar acestia toti si-au luat plata lor si cu nimic nu le este dator Dumnezeu, fiindca si
scopul lor n-a fost pentru folosul ce viitor al sufletului, ci pentru acest vremelnic si fiindca fiecare din cei
de mai sus si-au luat plata pentru milostenia facuta, Dumnezeu nu le mai este cu nimic dator. 3ste si unul
care face milostenie numai ca sa scape din munca vesnica. #cesta numai pentru sufletul sau a facut
binele, insa nu este precum vrea Dumnezeu, caci inca se afla in starea fiului, ci ca un argat slujeste
stapanului sau ca sa ia simbrie si sa castige. #sa face si acesta, ca sa ia plata de la Dumnezeu. "aci trei
sunt starile din care facem binele, precum zice 'arele 8asile, dupa cum v-am spus si alta data( starea
slugilor, cand facem bunatatea temandu-ne de Dumnezeu si de munca+ starea argatilor cand o facem cu
nadejde de plata+ sau cand o facem pentru insusi binele si pentru dragostea de Dumnezeu+ atunci suntem
in starea fiilor, caci fiul nu face voia parintelui sau de frica, si nici ca sa aiba plata de la el, ci iubindu-l se
sileste sa-l cinsteasca si sa-l odi!neasca pentru ca sa-l veseleasca. #sadar, suntem datori sa facem
milostenie pentru insusi acest bine, fiindu-ne mila unul de altul, ca de niste madulare ale noastre+ sa facem
bine altuia ca si cum noi insine am fi ajutati de el, si asa sa dam ca si cum noi am lua de la acela. #ceasta
este milostenia ce se face cu pricepere. #tunci ne aflam in starea fiului precum am zis. Sa nu zica cineva
ca eu sunt sarac si n-am cu ce sa fac milostenie+ ca de nu poti da cat bogatii aceia de care scrie Sfanta
3vang!elie, da macar doi banuti, ca femeia aceea vaduva si saraca, si Dumnezeu ii primeste de la tine mai
mult decat darurile acelora, iar de nu ai nici atat, milostiveste-te spre vecinul tau, si-l ajuta macar cu
lucrul. $u poti nici aceasta4 'angaie pe fratele tau cu cuvantul. $u poti nici cu aceasta sa-l ajuti4 "el
putin cand se va tulbura fratele tau asupra ta si se va mania, fa mila cu dansul si sufera mania lui,
vazandu-l suparat de vrajmasul. ,n loc sa-i zici un cuvant ca sa-l tulburi mai mult, taci, si cu aceasta
miluiesti si sufletul lui si-l scoti de la vrajmasul. #semenea, de-ti va gresi fratele, milostiveste-te si-i iarta
greseala, ca sa iei si tu iertare de la Dumnezeu, care zice( R,ertati si vi se va ierta6R. Si cu aceasta, faci mila
sufletului fratelui tau, iertandu-i greseala cu care ti-a gresit+ caci ni s-a dat putere sa iertam unul pe altul la
gresale. ,ata, neavand nimic cu care sa miluiesti trupul, de vei vrea, poti sa miluiesti sufletul si faci mai
mare mila+ caci cu cat sufletul este mai cinstit decat trupul, cu atat si mila facuta de el este mai mare decat
cea facuta trupului. ,n scurt, nimeni nu poate sa zica ca nu poate sa faca milostenie, caci, fiecare, dupa
puterea lui si dupa starea lui poate face binele, numai sa se sileasca ca ceea ce face sa faca cu pricepere,
precum am zis, ca cel ce lucreaza cu pricepere este mester iscusit si zideste casa lui cu temei. Drept aceea
zice si 3vang!elia, ca intelepciunea zideste casa ei pe piatra si nu o poate misca nici un vant potrivnic.
,ubitorul de oameni Dumnezeu, sa ne dea sa intelegem si sa facem cele ce auzim, ca sa nu fie spre
osanda cuvintele acestea in ziua judecatii.
"a *ui i se cuvine slava in veci, #min6
55

Avva Dorotei - Invataturi de Suflet Folositoare

Uploaded by

Document Information

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

Avva Dorotei - Invataturi de Suflet Folositoare

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

You might also like