21

4.4.3.1.1. Pornirea stea-triunghi cu comandă manuală

Se realizează cu ajutorul unui comutator stea-triunghi

(vezi figura alăturată)
Înfăşurările inductorului motorului sunt: AX, BY, CZ.
La pornire comutatorul C se pune pe poziţia 1 (Y), iar
apoi se comută pe poziţia 2 ( ∆). Pornirea - oprirea se
realizează prin întreruptorul a (cu comandă manuală).
Metoda se utilizează la puteri mai reduse si la frecvente
mici de porniri-opriri.

4.4.3.1.2. Pornirea stea-triunghi cu comandă automată

şi comutare temporizată

In figură este prezentată o schemă de pornire stea-

triunghi cu comanda automată şi comutare temporizată.

Pornirea manuală stea-triunghi

Elementele reprezintă:
e1 -siguranţe fuzibile principale,
a - intreruptor principal,
e 2 - siguranţă fuzibilă pentru circuitul
de
comandă,
e3 - releu termic,
bo - buton de oprire,
bp - buton de pornire ,
C1 - contactor pentru alimentarea
motorului,
C2 - contactor pentru realizarea
conexiunii triunghi,
Schema de pornire stea-triunghi cu comanda C3 - contactor pentru realizarea
automata si comutare temporizata
conexiunii stea,
d - releu de temporizare la eliberare.
 22

La apăsarea butonului b p se asigură

alimentarea bobinei releului d care îşi
închide imediat contactul d realizând
alimentarea bobinei contactorului C3.Ca
urmare se deschide contactul C 3 2 de
interblocare a contactorului C2, iar apoi
prin închiderea contactului C 33 se
asigură alimentarea bobinei C1. Prin
închiderea contactelor C 31 se asigură
comutarea înfăşurărilor pe conexiunea
stea, astfel încât la alimentarea lui C1,
prin închiderea contactelor C11 motorul
porneşte în conexiunea stea. Prin
închiderea contactului de automenţinere
C12 motorul rămâne pornit şi după
eliberarea butonului b p .Prin
deschiderea contactului C13 se
întrerupe alimentarea bobinei releului d,
care după scurgerea timpului de
temporizare îşi deschide contactul d,
întrerupând alimentarea bobinei C3. Ca
urmare se deschid contactele principale
C 31 ,iar prin închiderea contactului C 3 2
se asigura alimentarea bobinei C2,care
prin închiderea contactelor C 21 asigura
legarea înfăşurărilor in conexiunea
triunghi; de asemenea se deschide
contactul C 2 2 de interblocare a
contactorului C3.Motorul funcţionează în Schema de pornire cu o singură treaptă
continuare în conexiunea triunghi până intermediară
b
la apăsarea butonului o , când toate
contactoarele şi releul d revin în poziţia normală.
4.4.3.2 Pornirea prin înserierea de
rezistoare cu înfăşurările
statorice

Prin înserierea de rezistoare cu înfăşurările statorice, în faza de pornire se poate

reduce curentul rotoric. In funcţie de numărul de rezistoare inseriate, pornirea se poate
realiza cu una sau mai multe trepte de pornire.
In figură este prezentată o schemă de pornire cu o singura treapta intermediară, în
care s-au notat următoarele elemente:
e1 - siguranţe principale,
a - întreruptor principal,
e2 - releu termic,
b1 - buton de pornire,
e3 - siguranţă pentru protecţia circuitului de comandă,
b2 - buton de oprire,
R - rezistoare de pornire,
C1 - contactor pentru alimentarea motorului,
 23

C2 - contactor pentru şuntarea rezistoarelor,

d - releu cu temporizare la alimentare.
Schema funcţionează după cum urmează :
La apăsarea butonului b1 se închid contactele C11 , motorul fiind alimentat prin
rezistoarele R inseriate cu înfăşurările statorice. Prin închiderea contactului C12 se
asigură automenţinerea comenzii de pornire şi după eliberarea butonului b1 , iar prin
închiderea contactului C13 se realizează alimentarea bobinei releului d. După scurgerea
timpului de temporizare, timp în care motorul îşi accelerează mişcarea, se închide
contactul d, fiind alimentată bobina contactorului C2. Prin închiderea contactelor C 21 ,
rezistoarele R sunt scoase din circuit, motorul funcţionând în continuare pe caracteristica
naturală. Prin închiderea contactului C 2 2 se aprinde lampa de semnalizare h care indica
sfârşitul fazei de pornire.
Metoda nu este economică datorită pierderilor pe rezistoarele R, iar sistemul de
comandă este complicat. De asemenea metoda este puţin eficientă datorita apariţiei unor
variaţii bruşte de curent.

4.4.3.3. Pornirea cu bobine sau autotransformator

Cu înfăşurările statorice se înserează nişte bobine reglabile manual pe măsură ce

motorul accelerează. După atingerea turaţiei nominale, bobinele sunt scurtcircuitate de
către contactele contactorului C1. Când contactele C2 sunt închise, pornirea se realizează
prin autotransformator.
Metoda permite reglarea continua a tensiunii motorului şi
controlul acceleraţiei mişcării. Se foloseşte la motoare de
putere foarte mare cu porniri rare.

Pornirea cu bobine sau

autotransformator
 24

Pornirea indirectă a motoarelor cu indusul bobinat

4.4.3.4 Pornirea indirectă a motoarelor cu indusul bobinat

La motoarele cu indusul bobinat, limitarea curentului de pornire se poate realiza prin

înserierea de rezistoare în circuitul rotoric.
Pornirea se poate realiza intr-o singura treapta sau în mai multe trepte.
În figura de sus este prezentată o schemă de pornire în două trepte prin introducerea
a două grupuri de rezistoare R1 si R2 care sunt şuntate succesiv prin închiderea
contactelor C 21 si C 31 utilizând în schema de comandă două relee de temporizare la
alimentare d 1 şi d 2 . Schema funcţionează pe aceleaşi principii ca şi în cazul precedent.
Pornirea se face în două trepte intermediare. La momentul iniţial se pleacă din
punctul A, motorul funcţionând pe caracteristica artificială 1, obţinută prin înserierea în
 25

circuitul rotoric a ambelor grupuri de rezistoare R1 + R2 . În punctul B, după scurgerea

timpului de
temporizare al
releului d1 şi
alimentarea bobinei
C2 , se închid
contactele C 21 care
scot din circuit
rezistoarele R1 ,
motorul trecând pe
caracteristica
artificială 2, punctul
de funcţionare
deplasându-se din C
în D. După
scurgerea timpului
de temporizare al
releului d 2 este
alimentată bobina
C 3 astfel încât prin
închiderea
contactelor C 31 sunt
scoase din circuit şi
rezistoarele R2 ,
motorul funcţionând
în continuare pe
caracteristica
naturală (punctul de
funcţionare se
deplasează din E în
F).
Prin alegerea
Inversarea manuală Inversarea automată corespunzătoare a
duratelor de
temporizare, cuplul de pornire poate fi menţinut in intervalul ( M p max, M p min ).
Metoda asigură curent de pornire mic şi cuplu mare de pornire, la limită egal cu
momentul critic: M p max = M cr .
Observaţie – dacă în circuitul indusului se introduce un reostat trifazic, atunci se poate
realiza reglarea continuă a turaţiei motorului, atât la pornire cât şi în timpul lucrului.

4.4.4. Inversarea sensului de rotaţie al motorului asincron trifazat

Sensul de rotaţie al motorului asincron este dat de sensul de rotaţie al câmpului
magnetic învârtitor, care la rândul său este determinat de suc-cesiunea fazelor.
Pentru inversa-rea sensului de rotaţie este deci suficient ca să inver-săm între ele
două faze. Acest lucru se poate realiza:
Manual, cu re-versoare de sens (stânga, figura de mai sus),
Automat, cu ajutorul contactoarelor, (dreapta figurii), în care caz se utilizează două
contactoare câte unul pentru fiecare sens de rotaţie.
 26

Prin apăsarea butonului b1 este alimentată bobina C1 ; ca urmare se deschide

contactul C13 (de interblocare) din circuitul bobinei C 2 , iar apoi se închid contactele C 21
, realizându-se rotirea motorului în sensul direct. Se închide de asemenea contactul C12
de automenţinere a comenzii şi după eliberarea butonului b1 .Apăsarea butonului b2 (de
rotaţie în sens invers) nu are nici un efect datorită contactului C13 care este deschis.
Pentru inversarea sensului de rotaţie este necesară mai întâi oprirea motorului prin
apăsarea butonului b3 , astfel încât se întrerupe alimentarea bobinei C1 şi se închide
contactul C13 .Prin aceasta, la apăsarea butonului b2 se asigură alimentarea bobinei
contactorului C 2 care prin închiderea contactelor C 21 realizează alimentarea motorului cu
două faze inversate. Se închide, de asemenea contactul C 2 2 de automenţinere a rotaţiei
in sens invers şi după eliberarea lui b2 , iar prin deschiderea contactului de interblocare
C 2 3 se elimină efectul apăsării butonului b1 .
Contactele auxiliare normal închise C13 şi C 2 3 asigură interblocarea contactoarelor
C1 si C2 pentru evitarea comandării simultane a acestora, fapt ce ar determina punerea în
scurt circuit a două faze.

4.4.5.Reglarea turaţiei motoarelor asincrone

Prin reglarea turaţiei înţelegem modificarea voită a acesteia, potrivit unei anumite
cerinţe de acţionare. Reglarea se poate face
manual sau automat, prin intermediul unui
sistem de comandă.
60 * f
Se cunoaşte că n = (1 − s ) , de unde
p
rezultă şi posibilităţile de reglare a turaţiei:
I. schimbarea numărului perechilor de poli,
p;
II. variaţia alunecării s;
III. alimentarea cu frecvenţă variabilă f;
IV. reglarea tensiunii de alimentare.

I. Reglarea turaţiei prin schimbarea

numărului perechilor de poli p

Este o metodă de reglare discretă a

turaţiei care se aplică la motoarele asincroane
serie, în fază, p = 2 paralel, în opoziţie p = 1 cu indusul de tip colivie. Nu se aplică
motoarelor cu rotor bobinat deoarece simultan cu modificarea numărului de poli la stator
trebuie să se modifice corespunzător numărul perechilor de poli la rotor, ceea ce este
complicat.
De obicei se realizează două turaţii ( 3000/1500, 1500/750, 1000/500), mai rar trei
sau patru turaţii.
Se cunosc două modalităţi:
1. Utilizarea unei înfăşurări statorice speciale şi:
a) modificarea conexiunilor înfăşurării (Dahlander)
b) modulaţia amplitudinii pe pol.
2. Utilizarea a două înfăşurări statorice pe fază:
a) o înfăşurare specială Dahlander plus o înfăşurare obişnuită, obţinându-se 3 turaţii
(3000/1500+1000).
 27

b) două înfăşurări speciale Dahlander, rezultând 4 viteze (3000 / 1500 + 1000 / 500).
Comutarea înfăşurărilor se poate realiza manual (cu comutatoare) sau automat,
utilizând scheme de comandă corespunzătoare.
Metoda 1.a: Presupune utilizarea unei înfăşurări speciale Dahlander cu două com-
ponente care se pot lega:
- în serie şi în fază, obţinându-se un număr de poli p = 2;
- în paralel şi în opoziţie, rezultând p = 1.
P1
Schimbarea turaţiei se face la putere aproximativ constantă = 0,86 .
P2

II. Reglarea turaţiei prin modificarea alunecării s

Metoda se aplică motoarelor cu indus bobinat şi se realizează prin reglarea

rezistenţei circuitului indusului, obţinându-se reglarea continuă a turaţiei într-un domeniu
de 15 - 20 % din turaţia nominală n n (vezi figura).
Reglarea are loc la cuplu constant.
Dezavantajele reglajului sunt:
- neeconomic, deoarece cu creşterea rezistenţei circuitului indusului Rr , cresc
pierderile prin efect Joule – Lenz,
- este instabil la încărcări mici,
- reglarea se poate realiza numai pentru turaţii n  nnom ,
- reostatele de reglare sunt voluminoase.
Metoda se aplică la motoare de putere mică.

III. Reglarea turaţiei prin alimentarea cu frecvenţă variabilă (mărită)

Metoda se aplică pentru realizarea unor turaţii foarte mari, care prin transformare
mecanică de multiplicare a turaţiei, nu ar putea fi realizate (apar vibratii, zgomote şi uzuri
mari).

Exemple de legare şi comutare a înfăşurărilor; caracteristicile mecanice

 28

De exemplu, la rectificarea interioară,

pentru diametrul sculei φ = 3[mm ] şi viteza
v = 30 [ m / s ] , este necesară turaţia:

1000 * v 1000 * 30 * 60
n= = ≅ 190000 rot / min
π * ds π *3
Pentru turaţii n  100000 se pot folosi transmisii cu curele late din materiale
speciale.
Pentru: 100000 n  300000 [ rot / min ] se pot folosi turbine pneumatice sau motoare
asincrone de frecvenţă mărită.
La aceste motoare de turaţie mărită, pentru realizarea unui moment de inerţie
redus, indusul are diametru mic şi lungime mare, sau se utilizează un rotor disc. Partea
mecanică trebuie realizată în condiţii speciale:
- echilibrare dinamică;
- lagăre de rostogolire cu rulmenţi preselecţionaţi şi montaţi cu prestrângere;
- lagăre cu sustentaţie aerodinamică;
- lagăre cu sustentaţie hidrostatică.
Pentru realizarea turaţiei de mai sus este necesara alimentarea motorului la frecvenţa :
190000
f = ≅ 3150 [ Hz ]
60
Aceste frecvenţe mărite pot fi realizate cu generatoare de frecvenţă care pot fi:
- convertizoare de frecvenţă - care sunt generatoare rotative formate dintr-un motor
asincron de 3000 [ rot / min ] care antrenează un generator de frecvenţă mărită.
Generatoarele rotative au următoarele caracteristici:
- randament ridicat;
- siguranţă în funcţionare;
- gabarite mari;
- frecvenţă fixă (300 - 2400 Hz).
Se utilizează pentru puteri mari.
- generatoare electronice (statice), care au următoarele caracteristici:
- randament redus;
- costuri mari;
- frecvenţă reglabilă continuu într-un interval larg.
Se utilizează la puteri mici, mijlocii.

IV. Reglarea turaţiei prin reglarea tensiunii de alimentare

Metoda se utilizează mai puţin, deoarece odată cu reducerea tensiunii de

alimentare scade şi momentul motor M. Ea se poate aplica prin:
- utilizarea unui autotransformator;
- cu amplificatoare magnetice;
- folosind convertizoare de curent
alternativ cu tiristori.
 29

În figură este prezentată schema bloc a unui sistem de

reglare care utilizează un convertizor de curent alternativ cu
tiristori. Sistemul se compune din următoarele blocuri:
- DR - dispozitiv de reglare a tensiunii cu tiristoare
comandate
- DCT - blocul de comandă a tiristoarelor
- DPR - dispozitiv de programare a valorii de referinţă
- TG - tahogenerator
Reglarea tensiunii se realizează de la potenţiometrul P,
iar stabilizarea turaţiei se obţine cu ajutorul tahogeneratorului
TG şi a dispozitivului de reglare DPR.

4.5.Oprirea şi frânarea motoarelor electrice asincrone trifazate

Oprirea se poate face în două moduri:

- inerţial, prin consumarea energiei cinetice reziduale, prin frecările proprii din sistem,
rezultând un timp de oprire mare;
- cu frânare forţată, obţinându-se un timp de oprire redus şi o creştere a preciziei de
oprire la cotă.

Frânarea forţată poate fi:

- exterioară - cu frână mecanică;
- interioară - electrică prin motor.

Frânarea prin motor se poate face în trei moduri:

- prin contraconectare;
- prin metoda de frânare dinamică;
- prin metoda de frânare recuperativă.

Frânarea prin contraconectare (caracteristicile

mecanice se pot vedea în figura alăturată).
Aceasta se realizează prin inversarea pentru un
timp scurt, a oricăror două faze de alimentare, urmată
de deconectarea completă a motorului de la reţea. Prin
inversarea sensului de rotaţie a câmpului magnetic
înfăşurător se dezvoltă un cuplu foarte mare de frânare
care reduce rapid turaţia. Punctul de funcţionare se
deplasează din A în B şi coboară până în punctul C. Dacă în C motorul nu este
deconectat, începe rotirea în sens invers.
La aplicarea acestei metode apar solicitări dinamice deosebit de mari.
Dacă frânarea se realizează pe caracteristica artificială 3 se obţine un efect de
frânare şi mai pronunţat, dar metoda este mai complicată şi se poate aplica numai la
motoarele cu indusul bobinat.

Frânarea dinamică
Frânarea dinamică sau în regim de generator nerecuperativ, constă în deconectarea
statorului de la reţea şi conectarea înfăşurătorilor statorului ( 2 înseriate la conexiune stea)
la o sursă de curent continuu. Motorul se transformă într-un generator sincron cu câmpul
magnetic al statorului (inductor) fix în timp şi variabil în spaţiu, iar indusul ca indus.
Energia electrică produsă este consumată (transformată în căldură) pe rezistenţa
circuitului rotoric.
 30

Punctul de funcţionare se deplasează din A în B, coborând apoi pe caracteristica 2

până în punctul O, în care turaţia este zero.
Cuplul de frânare este dat de relaţia:
M f = K * φe * I r
în care : φe = K1 * I e este fluxul de excitaţie, iar I r - curentul rotoric.
Frânarea are loc ca urmare a trecerii de pe caracteristica 1 pe caracteristica 2. La
turaţii mari, M f este redus şi când turaţia tinde spre zero, M f tinde spre zero, ceea ce
nu corespunde cel mai bine cerinţelor de frânare. De aceea, pentru motoarele cu indus
bobinat se poate lucra pe caracteristica artificială 3 obţinută prin introducerea unor
rezistenţe suplimentare de frânare în circuitul rotoric.
Se poate proceda şi combinat, pe caracteristicile 3 şi 2.
Reglarea M f se poate face şi prin reglarea curentului de excitaţie I e .
Principiul metodei de frânare dinamică, deşi aparent complicat, este în mod curent
utilizat ca urmare a unor avantaje, în mod deosebit de natură dinamică.
În schema din figură s-a notat:
T – transformator;
R – redresor;
C1– contactor de pornire – oprire;
C2 – contactor de frânare;
d – releu de timp cu temporizare la
alimentare;
b1 – buton de pornire;
b2 – buton de oprire naturală
(inerţială);
b3 – buton de oprire cu frânare
forţată.

Montajul funcţionează după cum

urmează.
La apăsarea butonului b1 este
alimentată bobina contactorului C1 care
îşi închide contactele principale C11
asigurând pornirea motorului. Se închide
de asemenea contactul C12 de
automenţinere a comenzii de pornire şi
contactul C13 de pregătire a fazei de frânare.
La apăsarea butonului de frânare b3 este alimentată bobina releului d care îşi închide
imediat contactul d asigurând alimentarea bobinei contactorului C2. Prin deschiderea
contactului C22 se întrerupe alimentarea bobinei C1 motorul fiind decuplat de la reţea şi se
deschide de asemenea contactul C13 întrerupând alimentarea bobinei d. Prin închiderea
contactelor C21 tensiunea continuă redresată de redresorul R este aplicată pe două faze
ale motorului, începând procesul de frânare. După scurgerea timpului de temporizare,
contactul d se deschide întrerupând alimentarea bobinei C2, terminându-se faza de
frânare.
Dacă timpul de temporizare este mai mare decât timpul de oprire a mişcării se obţine
frânarea totală a motorului.