Bunicul i nepotul

de Fraii Grimm
A fost odat un btrn mpovrat de ani. i de btrn ce era, privirea i se tulburase, auzul
i slbise i-i tremurau genunchii la orice micare. Cnd edea la mas s mnnce, abia mai
putea s in lingura n mn: vrsa ciorba pe mas, iar uneori i scpau chiar bucturile din
gur.

i vznd pn unde ajunsese btrnul cu nevolnicia, fiul i nor-sa se umplur de

scrb. Nu-i mai aezar s mnnce cu ei la mas, ci-l puser ntr-un col, lng vatr.
i din ziua aceea i ddeau mncarea ntr-o strachin de lut, i nici mcar att ct s se
sature. Btrnul cta cu jind la masa ncrcat cu bucate, i ochii lui lcrimau de amrciune.
ntr-o zi, strachina de lut i scp din minile cuprinse de tremur; czu pe jos i se fcu
cioburi. Cnd vzu asta, nora apuc s-l certe de zor, dar btrnul se nchisese n amrciunea
lui i nu scotea o vorb. Din cnd n cnd, numai, scpa cte-un oftat adnc.
"Asta e prea de tot!" i spuser n sinea lor brbatul i nevasta. i-i cumprar din trg o
strachin de lemn, pe cteva prlue. Bietul btrn trebui s mnnce de aici nainte doar din
strachina de lemn.
i iat c odat, nspre sear, cum edeau cu toii n odaie, nepoelul, s tot fi avut
gglicea de copil vreo patru aniori, ncepu a-i face de joac cu nite scndurele.
- Ce faci tu acolo? l ntreb taic-su.
- Fac i eu o covic, i rspunse copilaul, din care s mnnce tata i mama, cnd n-or
mai fi n putere, ca bunicul!
Amndoi ctar mult timp unul la altul i de amar i de rusine i podidi plnsul. l poftir de
ndat pe btrn s se aeze la masa lor i, din ziua aceea, mncar iari cu toii mpreun. i
din cnd n cnd se mai ntmpla ca btrnul s verse din mancare, acum ns nu-l mai lua
nimeni la rost