You are on page 1of 1

Cheia fericirii

Cnd pe pmnt s-a artat


ntiul om, timid, curat,
Era rzboi pe cerul sfnt,
Tristee mare pe pmnt
i-Adam a ridicat cuvnt
i s-a rugat:
- D-mi Doamne-a fericirii cheie!
i au czut din cer scnteie
Ce coasta lui atent au rupt,
Iar Domnul toate lea vzut
i din cea cost a fcut
Prima femeie!
i-a zis: - n ea e ce-i doreti,
Iar tu de-ai ti cum s-o peeti,
Rzboiul se va potoli,
Tristeea te va ocoli
i foarte fericit vei fi
De-ai s-o iubeti!
Fou

You might also like