ntiul om, timid, curat, Era rzboi pe cerul sfnt, Tristee mare pe pmnt i-Adam a ridicat cuvnt i s-a rugat: - D-mi Doamne-a fericirii cheie! i au czut din cer scnteie Ce coasta lui atent au rupt, Iar Domnul toate lea vzut i din cea cost a fcut Prima femeie! i-a zis: - n ea e ce-i doreti, Iar tu de-ai ti cum s-o peeti, Rzboiul se va potoli, Tristeea te va ocoli i foarte fericit vei fi De-ai s-o iubeti! Fou