You are on page 1of 2

Romantismul

Constituie o micare artistic i literar, afirmat n primele decenii ale secolului al


XIX-lea, n europa, pregtit de un moment de tranziie de la iluminism la romantism, numit
preromantism. Aceast micare cultural afirmat iniial n Anglia, a cuprins nu numai
literatura, ci i artele plastice, muzica, filosofia, istoria i estetica.
Preromantici: J.W. Goethe, Fr. Schiller; Vasile Crlova, Ion Heliade-Rdulescu,
Grigore Alexandrescu.
Romantici: V.Hugo, Lamartine, Vigny, Musset, Schiller, Heine, Grimm, Byron,
Leopardi, Pukin, Lermontov, J.Ch.Fr. Hlderlin, Novalis (acetia din urm influennd lirica
eminescian n latura ei oniric, vizionar) i Eminescu, integrat trziu de critica literar.
Principii estetice:
1. cultivarea sensibilitii, a imaginaiei i a fanteziei creatoare n defavoarea raiunii
lucide;
2. evaziunea liric n trecut, realizat sub forma visului sau a somnului, ntr-un decor
nocturn (inovaii prozodice);
3. contemplarea naturii sub forma descrierilor (n pasteluri) i a meditaiilor asupra
universului;
4. antiteza figura de stil preferat de romantici
5. interesul pentru tradiii, istorie i folclor naional;
6. introduce noi categorii estetice urtul, grotescul, macabrul, fantasticul;
7. prezentarea unor eroi excepionali care acioneaz n mprejurri deosebite (condiia
artistului de geniu n lume);
8. importana acordat sentimentelor, mai ales iubirii (trire afectiv puternic i
ntemeietoare a cuplului integrat armoniei universale);
9. descoperirea infinitului spaial i temporal (proiecii subiective, cum au fost definite
de idealiti);
10. amestecul genurilor i al speciilor literare (specii noi : drama romantic, meditaia,
poemul filosofic, nuvela istoric); lrgirea vocabularului poetic prin ptrunderea
arhaismelor, a regionalismelor i a construciilor specifice limbajului oral; procedee
stilistice: antiteza, comparaia dezvoltat;

11. ironia romantic bazat pe simularea acordului cu un anumit punct de vedere, cu


scopul de a accentua ideea ironizat (Scrisorile lui Eminescu)