Trasaturile caracteristice ale filosofiei antice grecesti.

Etapele de dezvoltare a filosofiei antice grecesti.Reprezentantii si problematica.

Importanta filosofiei grecesti.
1. Aparitia filosofiei n Grecia anticaeste cauzata n fond de faptul ca grecii din asezarile
ioniene(orasul Milet,Efes s.a)ntretineau relatii comerciale ,economice,politice cu popoarele
orientale.Factorii ce au conditionat aparitia filosofiei:
1) Scindarea societatii n clase deametral opuse sub aspectul mijloacelor de trai si al intereselor.
2) Separarea muncii intelectuale de munca fizica.
3) Largirea sferei influientii active a omului asupra naturii.
4) Dezvoltarea capacitatii omului de abstractizare si generalizare.
n aceste localitati are loc trecerea de la mitologie si religie la stiinta,de la mit la logos ,apare
naturfilosofia ioniana.Problema referitoare la aparitia lumii si a vietii pe pamnt primeste o
explicatie rationala.n dezvoltarea filosofiei din Grecia anticadeosebim trei
perioade:preclasica,clasica si elenista.
In poemul lui Hesiod "Teogonia, muntii si zilele gasim elemente de filosofie, Hesiod fiind
poet.Acesta trece dincolo de originea zeilor si se intreaba cum s-a trecut de la haos la cosmos.
Aceasta intrebare este filosofica si este o prezentare a filosofiei de mai tarziu.
Trecerea de la poemele hesiodice la filosofia greaca propriu-zisa este considerata un adevarat
miracol dar un miracol realizat de oameni pentru ca primii filosofi erau stans legati de
indeletnicirile, problemele societatii si au ajuns la filosofie pe cale omeneasca. Ei contemplau
cerul, natura, dar nu o contemplatie pura ci pentru a gasi solutii pentru problemele cetatii.
2. Intervalul de timp in care putem vorbi de filosofia greaca este secolul VI i.h. si secolul V d.h.
(529), cand printr-un decret al unui imparat roman este desfiintata scoala de la Atena. Acest
interval de timp a fost impartit in mai multe etape:
Etapa preclasica considerata o etapa cosmologica, intre secolul VI si inceputul secolului V
i.h.
Etapa clasica considerata o etapa antropologica, intre secolul V si IV i.h.
Etapa elenistica sfarsitul sec.IV si inceputul sec. I
Etapa preclasica a filosofiei Grecesti
In aceasta etapa sunt mai multe scoli filosofice cum ar fi
1. scoala din Milet
2. scoala Pythagoriciana 3. scoala Eleata 4. Heraclit din Efes,(Anaxagora

5.scoala atomista(Leucipp.Democrit)

1. Scoala din Milet -; deschizatoare de drumuri in orizontul filosofiei pentru ca pentru prima data
reprezentantii ei i-si puneau probleme filosofice si cautau si raspunsuri la acestea. Ei se intrebau
daca nu exista o natura comuna tuturor lucrurilor, daca nu exista un temei. Din acest temei se
naste diversitatea si i-si puneau si o alta problema filosofica, daca nu este si o unitate in
diversitate. Aceste intrebari sunt problemele mari ale filosofiei din toate timpurile (ce este
diversitatea, entitatea lumii, etc.).
Reprezentantii scolii din Milet au fost :thales ,anaximandru,anaximene
Thaleseste cel dintai filosof al Greciei si al lumii europene. El a facut parte din toate topurile
privindu-i pe cei 7 intelepti ai lumii Antice. Avea cunostinte din toate domeniile (economie,
hidrotehnica, militara,etc.), dar el nu a fost primul filosof pentru ca detinea cunostinte din toate
domeniile ci pentru ca si-a pus problemele filosofiei. Identifica temeiul tuturor lucrurilor.
Principiul lui este apa.Dupa el toate se nasc din apa si se intorc la apa.
Anaximandrueste un urmas al lui Thales. Va face un pas inainte in calea abstractizarii. Pentru el
temeiul (principiul) este o sinteza a mai multor elemente originare si anume : apa, aer, foc,
pamant. Aceasta sinteza o numeste apeiron care in traducere ar insemna nelimitatul, indefinitul,
sau chiar infinotul. La el gasim folosit si termenul de principiu.
Anaximene pune la baza existentei aerul. S-ar parea ca s-a intors la Thales. In realitate este un
pas inainte chiar fata de Anaximandru. Se mentine la inatimea abstractiilor pentru ca el vorbeste
de noutatea principiului. Aerul se afla in miscare ce presupune comprimare si rarefiere astfel
anticipandul pe Heraclit din Efes cu ideea dedublarii viitorului.
2.Scoala Pythagoriciana intemeitorul ei a fost filosoful si matematicianul Pythagora.Aceasta se
mai numeste si scoala italica.In plan filosofic Pythagora avea o adevarata admiratie si pretuire
pentru filosofie. De altfel el a pus in circulatie termenul de filosof si filosofie. Intr-un text pastrat
si care se crede cai apartine, el spune "Viata este asemeni jocurilor olimpice unde unii cauta
glorie si cununi, altii avantaje, iar a treia categorie adevaratii filosofi sau pretuitori ai
intelepciunii vor sa se delecteze cu cel mai minunat spectacol cu imaginea lui

In filosofia lui Pythagora se gasesc continute si teze de ontologie, cosmologie care contin o
serie de elemente importante. Asa cum remarca Aristotel , pytagoricienii au fost primii care sau
ocupat de matematica si au cultivato . Ei au scos ideea dupa care principiile matematice ar fi
principiul lucrurilor, dar dupa cum in matematica numerele sunt elemente primordiale ei au
crezut ca celelalte lucruri sunt modele ale numerelor. Numarul fiind considerat substanta a
lucrurilor, rezulta ca numarul este principiul lumii. Asa cum este apa la Thalles, apeironul la
Anaximandru, aerul la Anaximene. Au elaborat o adevarata simbolistica a numerelor. Ei
identifica lucrurile cu cate un numar.
2.Etapa clasica (sec. V-IV .Hr.) este etapa apogeului filosofiei antice grecesti si aavut un
caracter pronuntatantr opologic, adica n prim-planul interesului filosofilor au trecutproblemele
omului.

Cei mai importanti filosofi ai epocii clasice au fost: sofistii (Protagorasdin Abdeba, Gorgias din
Leontinoi, Hippias din Iulis, Critias, Callicles, etc.)si cei maivalorosi filosofi greci: Socrate,
Platon si Aristotel.
n filosofia greceasca se nregistreaza n etapa clasica o deplasare semnificativa acentrului de
interes al filosofilor dinspre problemele naturii spre problemele omului. Daca filosofia
presocratica avusese un pregnant timbru cosmologic, fizicalist, n etapa clasica ea vadeveni
preponderent antropologica, adica va pune n centrul interesului problematica socio-umana.
Aceasta mutatie de accent al interesului filosofic are att cauze logice ct si cauzeistorice. Sub
raport logic problematica omului, care fusese numai implicita n filosofiapresocratica, trebuia sa
fie explicita. Sub raport istoric deplasarea centrului de interes alfilosofiei dinspre natura spre om
se explica prin mutatiile care au loc n viata social-politica si n planul constiintei.
Socrate filosoful care nu a scris nimic s-a bucurat n posteritate de o celebritate pecare nu au
atins-o alti autori care au umplut cu operele lor rafturi ntregi de biblioteci. S-aspus despre el ca
ar fi filosoful care a exercitat cea mai profunda influenta asupra spirituluioccidental, iar trecerea
sa prin lume a fost comparata cu cea a lui Iisus. Socrate nu a scris n mod deliberat nimic,
invocndn acest sens doua motive:
a) pretindea ca nu stie nimic (stiu ca nu stiu nimic) si deci nu are despre ce scrie;
b) considera ca adevarul este indisolubil legat de persoana care-l detine, astfel nct
detasarea sa de aceasta l-ar denature.
Platon este considerat uneori cel mai important filosof al tuturor timpurilor.Platon si-a scris
opera sub forma de dialoguri si nu de tratate, cum va face discipolulsau Aristotel. n dialogurile
sale Platon a integrat numeroase mituri, parabole si alegorii, ceeace le sporeste valoarea artistica,
dar creeaza si mari dificultati n descifrarea semnificatiei lor teoretice. Ele reprezinta,
ntotdeauna, mijloace de explicitare a unor probleme filosoficedificile, fiind deci subordonate
unor finalitati teoretice. Creatia platoniciana are de aceea nunumai nu numai valoare teoretica, ci
si artistica, dialogurile fiind considerate att lucrari dereferinta ale istoriei filosofiei occidentale
ct si capodopere ale literaturii universal.
Aristotel a fost unul dintre cel mai prolifici filosofi ai antichitatii, fiindu-i atribuite circa145 de
lucrari n cele mai diferite domenii. Cea mai mare parte a acestor lucrari sunt cursuripredate de el
la Liceu.Aristotel a supus unei criticisevere filosofia platoniciana. El si-a motivat aceasta
atitudine fata de conceptia dascalului sauprin dictonul: Platon imi este prieten,dar adevarul e
mai presus.
3. Etapa elenistica a filosofiei antice grecesti este cuprinsa n mod conventional ntre anii331
.Hr., anul ncheierii campaniilor lui Alexandru Macedon de cucerire a cetatilor grecesti side
nglobare a lor n Regatul (devenit apoi imperiu) Macedonean, si 31 .Hr., anul n careultimul stat
a imensului Imperiu Macedonean Egiptul a cazut sub stapnire romana.Cel mai semnificative
expresii ale filosofiei elenistice au fost doctrina luiEpicur,stoicismulsi scepticismul.
Telul filosofiei lui Epicur este descoperirea caii pentru atingerea fericirii. Aceasta
filosofie este structurata n trei parti:

1.metafizica se ocupa cu criteriul, principiul prim si cu elementele, fiind deci un fel

de ontologie generala;
2.fizica se ocupa cu devenirea, cu pieirea si cu natura, fiind o filosofie a naturii si a
devenirii sale;
3.etica se ocupa cu lucrurile care trebuie cautate sau evitate, cu felurile de viata si cu
scopul vietii

Stoicismul a fost o orientare complexa de gndire aparuta la nceputul epocii

elenistice(sfrsitul secolului al IV-lea .Hr.), care s-a ntins pna n epoca imperiala a Romei
antice(secolul al III-lea d.Hr.). A fost fondat de Zenon din Cittium (polis grecesc din insula
Cipru),fenician de origine, nascut nsa n insula Cipru, dar stabilit din tinerete la Atena.Stoicii
considerauD es tinul ca o putere de nenvins, care ordoneaza si conduce totuln univers, fiind
ratiunea lumii sau legea tuturor lucrurilor. Destinul stoic, conceput ca onlantuire implacabila
de cauze si efecte, facea ca lumea sa-si ncheie un ciclu de viata nconflagratia universala
(influenta a filosofiei lui Heraclit din Efes), pentru ca apoi sa-si reiacu aceeasi necesitate istoria.
Scepticismul nu reprezinta att o scoala filosofica, ct, mai degraba, un mod de viata, o
forma mentis, caracteristica etapei elenistice a filosofiei antice
grecesti si celei romane. Este vorba de o atitudine generala n confruntarile asupra
cunoasterii,care s-a pronuntat asupra problemei posibilitatii elaborarii de conceptii coerente si
semnificative asupra lumii si vietii. Denumirea acestei orientari filosofice provine de la termenu
grecescs keptikos cel care examineaza, care analizeaza.Fondatorul scepticismului este
considerat Pyrrhon din Elis.
3.

Importanta filosofiei grecesti.

In perioada cosmologica dezvoltarea filosofiei din Grecia antica cuprinde aparitia primelor
conceptii filosofice despre lume,a dialecticii spontane si a contradictiei dintre dialectic si
metafizica.nvatatura expusa de reprezentantii scolii din Milet va influenta dezvoltarea gndirii
filosofice si stiintifice din alte orase ale Greciei antice.Filosofii din Milet afirmau ca la baza a tot
ce exista este o substanta.Apa lui Thales,aerul lui Anaximene sunt substante ce apartin lumii
fenomenelor natural.Nu este vorba de notiuni abstracte,despre categorii si legi.Toate substantele
enumerate si fixate ca temelii a existentei sunt perceptibile.Filosofii acestei scoli n-au reusit sa
depaseasca lumea fenomenelor,proceselor,evenimentelor experientei senzoriale.Procesul
studiului filosofic se afla abea la nceputul propriei istorii
Un rol important la avut si Platon ce a edificat un sistem filosofic original.Punctul initial al
idealismului sau obiectiv l constituie negarea existentei generalului n lumea lucrurilor
senzoriale.Contradictiile interne ale sistemuluui,nsasi teza initiala despre existenta si coraportul
celor doua lumi au fost observate si puse n discutie de cei mai buni elevi ai

Academiei platonice , cel mai reprezentativ fiind Aristotel.n conceptiile stiintifice ,sistemul
filosofic argumentat de Aristotel a influientat dezvoltarea cunoasterii n mileniile
urmatoare.Materialistii au dezvoltat ideile despre natura,despre cunoastere,despre stat si
politica,iar idealistii ,spiritualistii ,irationalistii au gasit n sistemul lui Aristotel punctele slabedespre cauza miscarii,conceptia despre forma,ideile despre rolul deosebit al lui Dumnezeu.
Gndire filosofica din Grecia antica de la o epoca istorica la alta se maturizeaza ,se
complica,se definitiveaza .Are loc diferentierea cuno tifice,treptat sunt assimilate noi
domenii de cercetare .

Filosofia antic trzie i nceputul filosofiei apologetice

cretine
Caracteristic pentru filosofia antic trzie a fost
Neoplatonismul, care - ntr-o oarecare msur - a influenat i gndirea primilor prini ai
bisericii cretine. Revenirea la ideile filosofiei platoniciene se datorete n primul rnd lui
Ammonios Saccas (secolul al III-lea d.Chr.) i discipolului lui, Plotin din Lycopolis (204 - 270
d.Chr.). Urma al lui Plotin a fost elevul su Porphir, care prin scrierile sale a popularizat
doctrina maestrului su.
Filosofia neoplatonician avea ca scop rezolvarea uneia din problemele centrale ale gndirii
filosofilor greci clasici, i anume relaia dintre "Unic" i "Multiplu". Multiplul este prezent n
natur, n timp ce Unicul st la baza inteligibilitii. Aceast filosofie i are rdcinile n
platonism prin dorina de a rezolva "aporiile" (aporie = dificultate n rezolvarea unei probleme)
gndirii lui Platon, n special dintr-unul din cele mai dificile dialoguri ale sale, Parmenide.
Neoplatonicienii identific zeii cu "Ideile" platoniciene. Plotin i Porphir consider ns c
practica religioas nu este demn de un nelept, pentru c acesta este capabil s se apropie de
divinitate n mod direct prin elevaia spiritual a gndirii sale.
Ultimul leagn al filosofiei greceti a fost n Imperiul Roman de Rsrit, unde, la Atena, Proclos
(411 - 485) ncearc s reduc la un sistem unic ntreaga mas a tradiiei filosofice, pn cnd, n
anul 529, mpratul Justinian interzice predarea filosofiei "pgne" i decreteaz nchiderea
Academiei.
Primii reprezentani ai "Apologeticei" cretine antice au fost Justin Martirul n al II-lea secol
d.Chr., Clemens din Alexandria i Origen n al III-lea secol i n special Sfntul Augustin din
Hippona (354 - 430). Gndirea lui Augustin reflectat n operele sale (Confessiones, Sermones,
De Civitate Dei etc.), precum i operele lui Boethius (ca. 475 - 525), De Consolatione
Philosophiae, De Trinitate, De Fide Catholica, marcheaz trecerea ctre filosofia scolastic a
evului mediu.