.

~~ ;4~'P~ ,Z,adMIt d~CUeeu4

'"~dUt~

~a,ee~

~~

Ut,~at -:r1l11J-~ "' ~~ 't)~at

~: "dM44t~

HUdft~~,

dM4 IU(; 4-"'a,ee

~/" ...

Sfantul'lnchisorilor·

Descrierea CIP a Bibliotecii Najionale a Romaniei

ISBN 973~7879-73-2 (10) ISBN 978-973-7879-73-8 (13)

Sfantull'nchisorilor

Miirturii despre Valeriu Gafencu, adunate ~i adnotate de monahul Moise

Cu binecuodntarea ~i

un cuodnt fnainte al

Inalt Prea Sfintitului ANDREI Arhiepiscop al Alba Iuliei

Alba Iulia 2007

Valeriu Gafencu

"Ne IJudJm fi'in suierinte" (Rom(1lli 5,3)

P~l"intele Moise de la M~nastirea Oasa are mare evlaviefalil de eei ee au suferit. in tenmi~ele eomuniste m~rturisindu-L pe Hristos. Aeeastaevlavie, secondata de ravna eereetar~, I-a determinat sa bata ~ara in lung si in lat pentru a strange doeumente §i . marturii de la .oameniieare au treeut prin iadul inear("erarii ~i ind mai traieSCr aldituind luerarea de fa~a ~i alta care va urma, oferindu-ne noua posibilitatea de a afla lucruri eutremuratoare dintr-o peri-

oad~ trist~ prin care a trecut RomAnia.

Aid, aproape de noi. este Aiudul, cu teribila-i

inchisoare §i cu monumentul dedicat celor ce au p~timit. Daca avem eonvingere cre~tin~, vom spune dimpreuns cu 5fantul Apostol Pavel: .ne liiudlim §i in suforiute, bine stiind eli suforiuta aduce rabdare, §i riibdarea iucercare, §i iucercarea niidejde" (Romani 5,3).

Unul dintre cei ce au gandit asa r?i care a sufe-

rit milrturisindu-L pe Hristos a fost Valeriu Gafencu. Pentru el era limpede cuvantul Mantuitorului:

"Oricille va n,arturisipelltru Mine inainiea oamellilor, mdrturisi-uoi §iEu pentni el inaintea Tatalui Meu, Care

este in ceruri II(Matei 10,32).

De remareat este di Parintele Moise a reu~it sa

scoata in eviden~a faptul ca efectiv Valeriu Gafencu a reusit sa se delimiteze de orice ideologie ~i atitudine partizana, ac?onand pur si simplu ca un sineer ucenic al lui Hristos. Chiar daca la inceput a facut parte din IIFra~ii1e de eruce" - I]i atunci din elanul

5

Sfantul inchisorilor

sau pentm 0 viata spirituala curata, fara compromisuri !,?i politicianisme - a ajuns sa se detaseze atat de mult de toate, incM si unii dintre cei de dreapta tl soeoteau un exagerat si mistic. Asa se face ceil parintele Nicolae Steinhardt, evreu de obarsie, Il supranumeste IISffintul inchisorilor".

Cartea aceasta ne of era . noua,celor obisnuiti cu 0 viata comoda.rprilejulde a medita la jertfa, la suferinta si la cruce. Nimic nu se poate realiza fara

,

efort, fara jertfa, Tendinta omului contemporan, spune Paisie Aghioritul, este de a dobandi totul fara jertfa, Elevii si studentii ar vrea sa ia note mad fara sa invete: oamenii maturi ar vrea sacastige mult fara sa munceasca: iar noi, toti crestinii, am vrea sa ne mantuim fara sa ne nevoim, Lucruri. absolut imposibile.

Apoi eartea este un memento. 0 adueere aminte de vremurile teribile cand statul eomunist, folosindu-se de institutii draconice, i-a chinuit pe cei mai buni dintre noi.

Felicitandu-l pe Parintele Moise, care este un am tanar, ce n-a trait in acele timpuri, voi eita un alt verset din Sffintul Pavel, din care reiese rostul pragmatic al cartii acesteia care ne aduee arninte de suferintele unor oarneni deosebiti: "priviti cu luare aminie cum si-au incheiai tnata §i urmaii-le credinia" (Evrei 13J)

tANDREI Arhiepiseop al Alba Iuliei

6

Valeriu Gafencu

Dara si dintre rumani multi sunt sfinti.i.

Neamului romanesc - asezat, dupa spusa cronicarului, "in calea tuturor rautajilor" - i-a fast randuit sa treaca prin rnulte tncercari, Ultima a fost cea mai grea: tavalugul comunist, Aceasta ideologie_ demonica, nimic altceva decat religia satanei pe pamant - cum 0 numea cineva trecut p~in te~tele eomuniste - a facut si la noi sute de mn de victime, N-a reusit insa sa-i franga pe eei ee, nevoind sa-si piarda sufletul, s-au legat eu toata fiinta de Hristos, Cu pretul unor suferinte cumplite au rezistat, dobandind prin moarte eununa sfinteniei.

IIComunismul a umplut cerul de sfinti" spunea parintele Arsenie Papacioe. Daca ar fi sa cunoasca cineva pe toti din neamul nostru care au treeut pragul sfinteniei in prigoana comunista, ar ve~ni la euvintele rostite in veacul al XVII-lea de sfantul mitropolit Dosoftei al Moldovei: "dara ~i dintre rumani multi sunt sfinti ... dara nu s-au cautat'".

Nu numai prima, ci §i a doua parte a cuvintelor sfantului mitropolit, acest "dara nu s-au cautat", se adevereste in zilele noastre. tn general se stie prea putin despre viata duhovniceasca 1}i ehipurile de marturisitori ai temnitelor comuniste. E drept di pana la caderea comunismului era eu neputinta sa aflam ceva, iar dupa 1990 mart~rii1e supravietuitorilor nu s-au aflat totdeauna la mde-

1 Arhim. Ioanichie Balan, Patericul Ronmnesc, Ed.

Episcopiei Romanului, 2001, p. 224.

7

Sfantul Tnchisorilor

mana eelor interesati, Dar dincolo de aeeste cauze obiective, ignorarea aproape eu desavarsire a. spiritualitatii inchisorilor moment plin de semnificatii al Ortodoxieinoastre romanesti -are 0 radacina mult mai adanca: lipsa de interes a romanilor fata de marturiilepropriului treeut. Parca mai lesne si eu mai multa ravna privim spre cele petrecuteprin alte parti decat la marturiile de sfintenie de la noi, In acest narav al romanilor se afla, .dupa cat se pare, cauza acelui "dara nu s-au cautat" al sfantului mitropolit.

Cu toate acestea, nu mic ar fi folosul celui ce s-ar apleca asupraunora din marturiile eelor trecuti prin inchisori. Ar gasi numeroase pagini in care sunt evocate persoane, mtamplari, atitudini, euvinte eu nimic mai prejos celor de prin vechi paterice sau vieti de sfinti.

, r

Printre chipurile de marturisitori ar intalni un nume pe care toti il pomenesc cu evlavie, socotindu-l sfant: Valeriu Gafencu. Numit in mod inspiratde parintele Nicolae Steinhardt "sfanrul inchisorilor">, Valeriu Gafeneu a fost una din cele mai impresionante figuri care s-a tnaltat la oadmirabila traire duhovniceasca in conditiile vietii de temnita. Prin dragostea sa jertfelnica izvorata'dintr-o desivar~ita inchinare a vietii lui Hristos, a ramas zugravit in cele mai luminoase culori in inimile celor ce l-au cunoscut. Parintele Gheorghe Calciu spunea: "nu

2 Multi altii, nu numai Valeriu Gafencu si-an sfintit viata in temnita ~i merits acest nume. Insusi parintele Nicolae SteinhardtJl pomeneste ca pe "unul din sfintii inchisorilor" Uumalul fericirii, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1992, p.133).

8

Valeriu Gafencu

lim nici 0 indoiala ca este sfant; a trait cuvantul lui I )unmezeu la 0 tnaltime de neinteles pentru noi">,

, ,

t\lt tovaras de suferinta, parintele Constantin Voieescu, era incredintat ca "mai devreme sau mai larziu Biserica Ortodoxa tl va canoniza'<,

Cu toate ea Valeriu Gafeneu este adesea amintit in marturiile public ate de eei trecuti prin lnchisori, cu toate ca despre el au aparut artie ole inpresa. si s-a facut ehiar un documentar de televiziune, fiind - ca safolosim un termen Ia model - eel mai I/mediatizatl/ dintre traitorii temnitelor cornuniste, totusi viata lui este mult prea putin cunoscuta in randulcredinciosilor''.

Folosind tot ceea ce s-a public at, alaturand unele marturii inedite, in eele ee urmeaza vom rune in fata eititorului crampeiele adunate despre viata,

3 Marturie apanntelui Calciu despre Valeriu Gafencu data in octombrie 2005 monahului Moise.

4 Piirinteie VoicesclI - Un duhaonic al cetdtii, editie mgrijita de Ioana Iancovescu, Ed. Bizantina, Bucuresti, p. 28.

in 1992 s-apornit 0 campanie de strangere de marturii printre fostii detinuti politici despre Va1eriu Gafencu, spre a fi inaintata comisiei de canonizare a Sf§.ntului Sinod a1 Bisericii Ortodoxe Romane, Decesul celui ce a avut aceasta initiativa, Alexandru Virgil Ioanid, a facut ca marturiile adunate sa nu mai ajunga la destinatie, ci sa zaca prin sertarele AFDPR-ului (Asociatia fostilor detinuti politici din Romania), De aid vor fi luate de Nicolae Trifoiu !ii, impreuna eu unele scrisori ale lui Valeriu trimise dininchisoare familiei, vor fi publicate. (Nicolae Trifoiu, Studentul Vale rill Gafencu - Sfontul indiisorilor din Romania, Ed. Napoca Star, Cluj-Napoca, 2003)

5 Valul necunoasterii a fost macar in parte ridicat prin publicarea marturiilor lui loan Ianolide (loan Ianolide, Intoarcerea la Hrisios, Ed. Christiana, Bucuresti, 2006), cea mai bogata sursa de informatii despre.Valeriu Gafencu.

9

Sf a nt u l j n c h i s o r il o r

I

trairea si gandirea acestui sfant al veacului XX

Vom incepe prin a spune cateva lucruri des pre familia si viata sa dinainte de arestare. Vom trece apoi la marturiile privind perioada cat a. stat inchis la Aiud (1942-1948). Aid Valeriu si alti cajiva detinuti se vor strange in jurul avocatilor Traian Trifan 'I;'i Traian Marian. Grupul acesta din Care facea parte §i tanarul, pe atunci, Anghel Papacioc - arhimandritul Arsenie de astazi -"" avea in centrul preocuparilor trairea crestina in duh filocalic, Atmosfera spirituala de la Aiud va avea un rol important in formarea duhovniceasca a lui Valeriu. Aid va trai un moment de iluminare, ajungand, prin harul lui Dumnezeu,· sa-~i vada pacatele, Luerarea de pocainta rnceputa aeum va rodi 0 stare de fericire sufleteasca care 11 va tnsoti in toate mcercarile. Dupa Aiud urmeaza inchisoarea Pitesti (1948-1949), apoi, dupa cateva luni la Vacaresti, mchisoarea sanatoriu de la Targu-Ocna (1950-1952).

Intr-o stare avansata de tuberculoza, ~intuit la pat, Valeriu va fi la Targu-Ocn~ limanulla care toti vor gasi mangaiere si .intarire. Intoarcerea la Dumnezeu a unor detinuti atei, dejucarea intentiilor de asa-zisa "reeducare" prin tortura, dragostea deosebita dintre detinuti, spiritul de jertfa in folosul celor mai bolnavi, toate se lucreaza prin influenta lui Gafencu. Prezenta sa plina de har va erea 0 atmosfera duhovniceasca unica in istoria gulagului comunist. IIMi-e asa de dar de Targu-Ocna!", va spune mai tarziu cineva trecut pe acolo.

Cunoscandu-si dinainte ziua treeerii la Domnul, Valeriu se va afla in momentul mortii intr-

10

Valeriu Gafencu

o asa stare de har, incat prietenul sau Ion Ianolide, care i-a fast atunci alaturi, va marturisi mai tarziu: in vesnicie nu-mi doresc 0 stare mai ina Ita decat aceea, did atunci eram plin, deplin fericit'".

Fragmente din serisorile trimise familiei, cateva poezii, un indreptar de spovedanie Intocmit in inchisoare, marturii ale lUlor minuni traite in preajma sa, gandunle sale despre rosturile cre§tinis~mului astazi si lamurirea unor aspecte ale trecutului sau legionar vin sa completeze ca un mozaic, chipul plin de sfintenie al marturisitorului lui Hris~os yaleriu Gafencu. Toate aeestea nu sunt insa deeat niste umile semne ale unei vieti duhovnicesti de care nu se poate da marturie prin cuvant, mai ales ca - dupa cum spuneaun tovaras de suferinta - IIceea ce a facut si ceea ce a trait Valeriu de-a lungul anilor de detentie pentru fiecare suflet cu care a venit in contact, e greu de imaginat, necurn de exprimat in cuvinte'".

"Un am, ca §i un popor, atata pretuieste, cat a inteles din Evanghelie ~i cat poate sa urmeze invatatu~ii lui Iisus'", spunea savantul Simien Mehedinti. Oamenii prin care Duhul Sfant lucra eu putere, precum Valeriu Gafencu si alti rnarturisitori ai temnitelor, vrednici de toata pretuirea, i~i asteapta locul in calendar, fiind cele mai sigure modele pentru noi in vremurile acestea dominate de confuzii. Viata lor merita cunoscuta, nu pentru slava lor

6 loan Ianolide, op. cit., p. 189,

7 Virgil Maxim, Inm pentru crucea purtaiii, Ed. Antim, Bucuresti, 2002, p. 185.

8 Simien Mehedinti. motto la Cre~tiltismul Ronuillesc, Fundatia Anastasia, Bucuresti, 1995.

11

'-.'J

Sfa.ntul ln ch i s or i l o r

pamanteasca, ci »ca oamenii din zilele noastre innegurate de atatea rataciri, urmari ale indepartarii de Dumnezeu, sa stie ca auexistat in veacul al XXlea asemenea alesi care s-au ridicat la puterea de credinta si de jertfa a primilor martiri crestini"? .

. )

9 Nicolae Trifoiu, op. cit., p. 130.

12

Inainte de inchisoare

Valeriu Gafencu s-a nascut la 24 ianuarie 1921, in Basarabia,in comuna 8angerei, din apropierea orasului milti. Parintii ~i, Vasile si Elena, au fost tfu"ani instariti, Tatal sau absolviseScoala Norrnala, apoi 0 scoala speciala de electricitate ~i dupa primul razboi mondial . se inscrie la Facultatea de Electrotehruca din Iasi, dar nu urmeazacursurile pami 1a absolvire, retragandu-se ca lnvatator in satul natal. In timpul primului razboi mondial a fost mobilizat in marina rusa, A facut parte din Sfatul Tara care la 27 martie 1918 avotat unirea Basarabiei eu Romania. In msemnarile sale din colonia de la Galda, Valeriu vorbeste in cateva randuri despre parinpi~i.

lleAnd &-a casatorit., mama avea vreo 24 de ani.

Tuta ( tatal lui Valeriu) era cu vreo 10 ani mai in varsta, Tuta 0 iubea in taina de mult timp.

Mama era 0 fata simpla, cu scoala primara, farii alta avere decat fecioria sufletului si a trupului.

Tuta era un om tntreg, sanatos ~i voinic, cu un trecut frumos, student 1a Politehnica, bine vazut de toti oamenii de valoare pe care-i avea Basarabia in acele vremi, Ii mai trebuia putin si iesea si el inginer. Dar, luand contact cu societatea asa-zis "sus pusa" si cunoscandu-i decadenta, a renuntat la toate perspectivele pe care i le deschideaviitorul ~i s-a intors in sat, la plug, facandu-se si mvatMor. Voia sa intemeieze un camin frumos ~i curat, saaiba sotie, copiii lui, gaspodaria lui ... $i a luat-o pe mama. Mama l-a intrebat:

- De ce mii iei tu pe mine de sotie, ca eu n-am nici carte, nici avere ... pe cand tu ... De ce nu ti-ai ales 0 fata

13

Sf a n t u l i n c h i s o r i l o r

Invatata, de laIasi, ca doar atatea te doreau de barb at?

Iar el i-a raspuns:

- Ei, Lena, de cate ori rna uit la tine, rna gandesc ca nu sunt vrednic de tine. Tu ai ceva ales, tu ai fecioria. Esti curata. ~i de aceea te iubese eu.

Tuta, pana la data casatoriei, pacatuise cu alte femei. Avea lnsa einstea sufleteasca, era de 0 sinceritate totala In a-~i recunoaste pacatosenia, De aceea imi era atata de drag.

Cand eram elev in ultima clasa de lieeu, framantat deganduri ~i nelinisti privitoare la relatiile cu femeile, l-am intrebat intr-o noapte:

- Tuta, mi-e cam rusine, dar te rog spune-mi deschis, cum este mai bine sa pastrezi relatiile cu femeile? Eu marturisesc intre baieti pentru abstinenta, Intampin lnsa cele mai marl opozitii. Mediul e foarte stricat prin scoli,

Tuta mi-a raspuns;

- Cel mai bine este sa te abtii, Eu am pacatuit in tineretea mea, dintr-o nelamurire, Trecusem de 21 de ani si eram fecior Inca, curat, dar s-a zvonit printre baietii si fetele de seama mea, ca sunt impotent ~i de aeeea n-am relatii cu femeile. ~i atunci, de ciuda, am cautat sa aflu cine a scornit aeest zvon. ~i am aflat ea totuI pomea de la 0 fata intrigata de atitudinea mea demna si curata. ~i am pacatuit eu ea, de ciuda, Mi-a parut rau mai tarziu,

0, cat de mult .mi-a folosit mie marturisirea lui Tutal De cate ispite ~i caderi mu rn-a ferit sfatuI, marturisirea lui!

- Valeriu, dupaarestarea ta - povesteste mama - eram singura acasa. Intr-o noapte din iarna anului 1944,

14

Valeriu Gafencu

rn-am pornit pe jos de la Balti spre Sfu1gerei. Era un ger atat de mare! M-a ajuns din urma un om cu sanie. La rugamintea mea, m-a luat In sanie. Era dintr-un sat mai tndepartat. Am ajuns In Sangerei noaptea tarziu. Fiind vreme de iama, l-am adapostit in easa noastra, Dupa ce l-am ospatat m-am gandit; acum trebuie sa-i pregatesc patuI ca sa se eulee.

~i buna mea mama s-a gandit di este mai bine sa-i pregateasca patul In dormitor, iar ea sa se duca sa se culee In bucatarie, Asa a si facut. La 0 bucata de noapte, mama aude deschizandu-se, rand pe rand, usile easei. S-a trezit numaidecat, emotionata, Omul a deschis ineet usa bucatariei si cand mama, cu glasul ei blajin, l-a Intrebat:

- Ce doriti, domnule?

,

El i-a raspuns:

-M-am gandit ca poate dumitale ti-i frig ~i vrei sa te tncalzesti,

Mama s-a uitat la el si i-a raspuns:

- Eu te-am ospatat ~i adapostit in easa mea, oferindu-ti locul eel mai de einste, cu gandul la Dumnezeu. ~i dupa cum am un singur Dumnezeu, Hristos, tot asa am un singur barbat,

Omul si-a plecat ochii In pamant si, smerindu-se, a inchis usa In urma lui, ducandu-se sa se cuke.

Am sarutat-o pe mama si e€l mi-a spus ca in toata casnicia lor, amandoi, si Tuta si mama, au fost cinstiti unul fata de altul. Ce lucru rninunat ~i placut in fata lui Durnn~zeu! Au trait toata viata atat de frumos, s-au iubit. $i noi, eopiii, niciodata nu i-am vazut certati, ~tiu ca Tuta 0 iubea pe mama, 0 oerotea. Bunaoara el se scula cu noaptea in cap si i~i pregatea toate pentni

15

Sf an t u I J n chi S 0 r i lor

! :" ..

luerul campnlui, i~i aseza gospodaria ~i adesea, la rasaritul soarelui, cand el pleea la deal, 0 trezea ~i pe mama. 0 Iasa totdeauna sa doarma mai mult, sa se odihneasca, ~i parca-l aud cumii spunea eu glas dragastos: «Hai Lena, leneso, scoala!»"lo.

Rodul dragostei aeestor oameni deosebiti sunt eei patru copii: Valeriu, Valentina, Eleonora ~i Elisabeta. Valeriu incepe scoala primara Ia Sangerei, apoi continua la Liceul Ion Creanga din orasul apropiat, Baip.

Inca de cand a fost elev, Valeriu s-a facut remareat. Avea rezultate foarte bune Ia invaJatura, era iubit de colegi si foarte apreeiat de profeson, exigent eu sine insusi si de asemenea exigent eu eduearea surorilor lui. Ca frate mai mare, Ie supraveghea indeaproaps . in eeea ee priveste prieteniile, ·Iectiile, etc. Suflet sensibil, iubea literatura !ji a avut cateva tncercan literare, pe care le-a publicat in revista liceului.

Absolva liceul In vara anului 1940 si se tnscrie la ', Facultatea de Drept din Iasi, In aceasta perioada intervine eedarea Basarabiei trupelor sovietice. Familia Gafencu trece Prutul -?i se refugiaza la Iasi, Valeriu nnpreuna cu tatal sau revin in Basarabia ocupata, pentru rezolvarea unor lucruri legate de gospodaria parasita. Tree apoi pe malul drept al Prutului, ferinduse de trupele sovietice care fixasera frontiera pe malul raului, Acum are loe un episod cutremurator, descris de Virgil Maxim:

"Dupi:i ce se vad pe tarmul drept al Prutului, batranul, dupa 0 scurta odihna, se ridica si, multumind lui Dumnezeu ca l-a ajutatsa-~i asigure familia, ~i

lONicolae Trifoiu, op. cit; pp. 229-231.

16

Valeriu Gafencu

tmbratiseaza fiul ~i face ultima marturisire din viata lui: - Te-am adus pani1 aid ca sa ai grija de mama si de surorile tale. Te incarc cu aceasta raspundere in fata lui Dumnezeu: Eu trebuie si:i rna intorc intre aimei.

Valeriu e tulburat. Batranul Ii observa emotia si continua:

- Ce ar zice toti fratii, fratii nostri basarabeni si cum mi-as mai ridica aclui l~ cer claca si eu, ;;i altii ca mine, care pana acum am luptat pentru afinnarea sufletului romanesc pe acest pamant, am fugi din calea asupritorilor si n-am lua partela suferinta care ne asteapta?

Valeriu intelege pozitia sufleteasca a ta talui sau si nu incearca sa-l faca sa renunte la hotararea sa. I;;i da seama de iniHlimea starii lui de constiinta si l!ji propune sa nu se dezminta nici el, ca fiu vrednic al aceleiasi credinte in Dumnezeu si in viitorul neamului sau

- Vor veni §i vremuri mai bune, dar aeum e nevoie de jertfe - adauga batranul. $i imbrati;;andusi 1ncao data fiul, facandu-si cruce, se indreapta spre mal si trece Prutul inot in Basarabia lui draga, La putin timp este arestat !ji trimis eu un lot de romani basarabeni dineolo de cercul polar, unde, in conditii groaznice de viata, moare dupa un an de zile, ~u gandulla Dumn~zeu, caruia I-a mcredintat pe cei dragi ai lui. Cineva, scapat ca prin minune de acolo, i-a relatat lui Valeriu aceste Iucruri'T'.

Ca student al Facultatii de Drept din Iasi, Valeriu se face mdata cunoscut Iii apreciat de profesori, iubit de colegi si prieteni, fiind un model de

llIbidem, p. 88.

17

Sfantul inchisorilor

4

conduita modesta Iji curata,

in toamna anului 1941, in conditiile in tare Miscarea Legionara era scoasa in afara legii, Valeriu va fi arestatsicondamnat la 25 de ani inchisoare, A yea 20 de ani.

I

,

18

Valeriu si educatia legionara

Inainte de a trece la eele petreeute eu Valeriu in inchisori, sa lamurim un aspect care pentru multi este 0 piatra de poticnire: legatura lui cu Miscarea Legionara, Sa spunem din capullocului ca oricine ar stasa studieze acest fenomen, ascultand, asa cumeste firesc, si punctul de vedere al legionarilor, ar intelege ca realitatea a fost sensibil diferita de ceea ce se vehiculeaza pe aceasta tema. Despre ei s-a fabulat foarte mult, asa di informatiile trebuie cernute cu grija, fara ura ~i partinirev. '

Nu micaar fi mirarea celor care, avand despre legionari imaginea cu care ne-am obisnuit, i-argasi prezentati tntr-o eu totul alta lumina in marturiile celor ce au trecut prin inchisori. Astfel, Leonard Kirschen - evreu de engine - care nu poate fi suspectat de partinire a legionarilor, in carte a sa Detinui al justifiei rosii, .dupa ce 1:i eticheteaza pe toti

12 Nichifor Crainic, adversar al legionarilor la vremea cand i§i serie memoriile, vorbeste de doua campanii de presa pline de exagerari, dirijate de puterea politica interbelica tmpotriva legionarilor: una in primavara lui 1938 - ticluita de Armand Calinescu eu sprijinul tuturor directorilor de ziare - si a doua dupa asa-zisa "rebeliune" din ianuarie 1941. Desi le reprosa legionarilor violentele ~i alte lucruri legate de guvernarea lor (septembrie '40-ianuarie'41), Crainic considers campania de defaimare pornita de Antonescu "totallipsita de scrupul" (N. Crainic, Zile albe, zile negre, Casa Editorials Gandirea, Bucuresti, 1991, ,pp. 298, 337). Despre "obiectivitatea" propagandei comuniste fa~i1 de legionari nu mai are rost sa vorbim, Cam aceleasi clisee Hind preluate si dupa 1990, este nevoie de mult discernamant in trierea informatiilor.

19

Sf a nt ul Tnchisorilor

... ~

drept niste "fanatici antisemiti' pe care nu avea rost sa-i contraziei, recunoaste: "eei din Garda de Fier erau de fapt singurii ill care puteai avea totala incredere ca nu te denunta, ca te ajuta la nevoie si ca. au intelegere pentru nenorocirea care s-a abatut asupra tao Cu cat condamnarea lor era mai grea, eu cat erau mai umiliti ~i mai persecutati, cu atat le placea mai mult. Se balaceau in suferinta si tanjeau dupa ea. N-au renunlat niciodata la antisemitism. Banuiau ca evreii din inchisoare sunt informatori ~i nu le aeordau niciodata incredere, Dar daca intalneau un evreu care nu-si manca painea din motive religioase, Ii dadeau painea lor. II urau, dar il ajutau"13.

Oea Domnul sa fie lumea plina de astfel de "fanatici", care in "antisemitismul" lor i!?i urasc tntratat dusmanii, tncat Ii ajuta si le arata intelegere cand se afla in nenorocire! $i care, placandu-le "sa se balaceasca In suferinta" - Kirschen intelege cum il taie eapul spiritul de jertfa ~i de asumare a suferintei - sa-~i puna viata In pericol, . rupandu-si painea de la gura ca sa-i ajute pe altiil

Oespre eomportamentul frumos al legionarilor in ternnita marturiseste §i parintele Nicolae Steinhardt:

"Referitor la camarazii legionari, nu pot spune decat ca purtarea lor fala de mine a fast frateasca, Mi-a venit in ajutor si reputatia mea de evreu osandit pentru ca a refuzat sa fie martorul acuzarii intr-un proces legionar; oricum, s-au purtat eu mine impecabil si eu aeel spirit de solidaritate de care au dat cu prisosinta dovada in loeul unde multi altii si-au pierdut cumpatul, omenia ~i stapanirea de sine"H.

13Leonard Kirschen, Deiinut al [ustiiiei rosii, Ed.

Enciclopedka, Bucuresti, 2003, p. 166.

14 Nicolae Steinhardt, Primejdia miirturisirii, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1993, p. 173.

20

Valeriu Gafencu

Cea mai amanuntita descriere a vietii detinutilor politici 0 face Ion Ioanid in lnchisoarea noasirii ("ea de toate zilele. Marturiile sale despre legionari rnerita sa fie luate in seama, "eu toate ca nu tmpartaseam toate punetele lor de vedere, din to ate gruparile sau categoriile de detinuti pe care le-arn cunoseut de-a lungul ani lor de puscarie, la ei am intalnit procentul eel mai mare eu tinuta demna, comportare onorabila si caracter integru. Am con-. vietuit eu ei in mai toate tnchisorile, respectandu-ne reeiproe si bucurandu-ma de inerederea lor, eeea ee am consider at, nu tara mandrie, ca 0 apreciere a incercarilor mele de a avea 0 atitudine de care sa nu-mi fie vreodata rusine. Mi-au fost totdeauna de ajutor, mai ales moral, si taria de earaeter a unora dintre ei mi-a fost exemplu, ehiar daca eu nu am putut-o atinge":".

Ioanid face 0 paralela interesanta intre comportamentullegionarilor ~i al celorlalti detinuti privind cateva aspecte ale vietii de temnita, 0 caracteristica a nelegionarilor era goana dupa stirile politice - fie simple zvonuri imposibil de verificat, fie autentiee, dar demult rasuflate - carora, in discutii aprinse, incercau la nesfarsit sa le dea 0 interpretare optimista, favorabila eliberarii. Atitudinea Iegionarilor, spune Ioanid, era diferita: "De~i si legionarii erau la fel de interesati sa primeasca informatii, ei nu searatau ahtiati sa le obtina eu oriee pret, .iar atunci cand aflau 0 stire nu intrau in efervescenta ea eeilalti detinuti, Oricat de senzationala ar fi fost §ti-

I ,. -, I

rea, 0 receptionau eu un calm si sub rezerva verificarii, care noua ne facea impresia fie a unui dezin-

15 Ion loanid, Inchisoarea noastrii cea de toate zilele, Ed.

Albatros, Bucuresti, 1992, vol. I, p. 58.

21

i

Sfantul7nchisorilor

teres de neinteles, fie a intentiei de a ne sfida, dovedindu-ne di ei nu sunt ca toata lumea. Adevarul era ca nici nu erau ca marea majoritate a lumii. Erau disciplinati si aveau 0 stapanire de sine care ii impiedica sa aiba reactii pripite, punandu-i la adapost ~i de entuziasme si de deprimari nefondate, pe care sa Ie regrete mai tarziu?», ( ... )

IIMi s-a intamplat deseori in cursul detentiei _ in lagarul de la Cavnic, in celulele mai mar/ din inchisori sau In lagarul de Ia SaIcia, din Balta Brailei - sa aud discutiile purtate intr-un cere de detinuti nelegionari si .apoi sa trec pe liinga un grup de legionari. As incerca sa redau cat mai pe scurt ceea ce am remarcat de fiecare data, chiar fara sa fi.urmarit sensul convorbirilor, insirand numai cateva din euvintele ;;i expresiile surprinse in treacat. Sper Sa fie mult mai sugestive decat 0 explicatie amanuntita,

Astfel, cuvintele cele mai freevent pronuntate in primul grup tradau imediat subieetul discutiei: democraiiile occidentale ... , trupele ONU ... i Statele Unite vor pune rusilor conditii ultimaiioe de retragere ... , uom fi eliberaii datoritii presiunilor Occidentului ... sau numai un riizboi ne poate salua.

Aeeste franturi de conversatie ee-ti ajungeau zilnic la ureche se incheiauinvariabil eu cele doua cuvinte care multa vreme au exprimat singura nadejde a detinutilor: Vin americaniii

Pe Ianga eel de-al doilea grup, al legionarilor, trebuia sa treci mai aproape ea sa prinzi vreo verba. Se discuta pe ton scazut si necombativ. Aid cu-

16 Ibidem, vol, III, pp. 144-145.

22

Valeriu Gafencu

vintele proveneau dintr-un alt vocabular, dand insa ~i ele de in~eles ce Ii preocupa pe cei adunati, Mai toate se refereau la tnsusinle nobile care trebuiau cultivate pentru a fi demn de tripla calitate de am, crestin si roman. Cadeau euvinte simple: mundi

Cillstitii , iubirea aproapelui ... , cumpiitare ... , simtui

dreptatii / simiul onoarei.: etc., sau cuvinte care

infierau minciuna, egoismul, necinstea, tradarea.· .

losif Ripan [un legionar din Lugoj] imi vorbea de prilejul pe care F-l of era inchisoarea de a face ceva pozitiv: de a medita, de a te cunoaste .mai bine, de a judeca fara partinireslabiciunile si de a ti le corecta, «De ce sa-ti pierzi vremea in' discutii politice, care nu due la nici un rezultat, cand ai oeazia sa-ti perfectionezi singur educatia morala ~i earacterul?», adauga el"17.

Pentru multi cititori, marturii ca cele de mai sus, la care s-ar putea adauga multe altele, starnesc nedumeriri. Cum se face ca legionarii, asa cum sunt prezentati aid, sunt atat de diferiti de ceea ce stiam despre ei? Apoi, de unde vine diferenta dintre legionari !1i nelegionari pe care 0 sesizeaza Ion Ioanid?

In primul rand surpriza vine din fa ptul ca legionarismul e prezentat de obicei trunchiat, insistandu-se mai totdeauna pe partea intunecata, a greselilor, si acestea exagerate si scoase din context, fara a vorbi de aspectele pozitive. Or, greselile lor, chiar de ar fi mai grave decat ce li se reproseaza de obicei, nu trebuie sa duca la negarea partilor bune. De altfel, nu e normal ca greselile unora sa fie

17 Ibidem, vol. Ill, pp" 146-147.

23

Sf a nt ul fn c h i s o r il o r

extinse asupra tuturor.

Pe de alta parte, legionarismul este eel mai adesea redus la manifestarile lui politice, fara a se vorbi de dirnensiunea spirituala. Or, tocmai aid este esentialul, In cele ce urmeaza, din aceasta perspectiva.spirituala - mai exact de educatie spirituala - vom incerca sa-l intelegemlil.

Trebuie sa spunem din capul locului ca, inainte . de toate, legionarismul a fost un curent de simtire, 0 stare de spirit. Observa cineva ca romanii nu coaguleaza, nu sunt receptivi la doctrine, ci la stari de spirit. Cel putin in cazul legionarilor lucrul acesta este adevarat, Apropierea de legionarism, marturisesc cei ce au trait-o, a fost mai mult un fenomen spontan, 0 stare de rezonanta sufleteasca, un raspuns la niste cautari interioare, dec at aderarea

18 Daca nu ne oprim asupra aspectelor istorico-politice si asupra greselilor Miscarii Legionare nu 0 facem din dorinja de a-i "cosmetiza" imaginea, ci, in primul rand, pentru di 0 astfel de analiza ar depasi cu mult in Iungime Iimitele unui capitol din aceasta carte. Din acelasi motiv !?i dimensiunea spirituala va fi tratata sintetic, cat sa permita cititorului - indeobste neinformat asupra acestui aspect - sa in~eleaga apropierea lui Valeriu si a aItora eu care ne vom intalni in capitolele urmatoare, de legionarism. Fe de alta parte, Valeriu - atras de aspectele spirituale - nus-a facut vinovat de cele ce se pun de obicei in contul legionarilor. Sa spunem totusi ca lipseste 0 analiza obiectiva a greselilor legionarilor - mil. refer la crimele lor - care sa tina cont de contextul in care s-au produs, de faptul ca. eel mai adesea ei au raspuns violent provocati de violentele indreptate impotriva lor, si ca cei vinovati s-au predat autoritajilor pentru a-si primi pedeapsa. Bineinteles, acestea sunt doar circum stante atenuante, import ante pentru cil nuanteaza vinovaFa, dar nu-i absolva de pacatul uciderii, care cere pocainta.

24

Valeriu Gafencu

la 0 doctrinat". Legionarii convingeau prin felullor de a fi, prin exemplul lor, prin ceea ce transmiteau; erau contagiosi. aveau 0 credinta si 0 hotarare care .mtrena.

De unde venea msa energia aceasta? Care era motorul acestei stari care "contaminase" zeci, daca nu sute de mii de oameni? Ce anume intretinea

r

arderea?

Unii au incercat sa explice lucrurile din perspectiva istorica, sociologica sau political vorbind de un ecou local al unor framantari si convulsii europenes', la care se adauga refulari mai vechi ale

19 La drept vorbind nu au avut 0 doctrina sau un program, in sensul in care vorbim de doctrina, ideologia sau prograrnul unui partid politic. Ei au plecat de la altceva, Inca de la tnceput se definesc ca 0 comunitate de simtire. Codreanu insusi va spune: ,,0 alta caracteristica a inceputului nostru, in afara de lipsa de bani, a fost lipsa de program. Noi nu am avut nid un program. $i acest fapt va naste, desigur, un mare semn de Intrebare. Organizatie politics fara nici un program izvorat din ratiune, din capul unui om sau al mai multora? Darnu neam legat impreundcei ce cugeiam la fel, ci acei ce simieam la fel. Nil cei ce aveam acela§i fel de a gandi, ci acei ce aveam aceea§i construciie sufleteascii. Era un semnal ca statuia unei aite zeite - Ratiunea - va fi sfaramata. Fe aceea pe care 0 ridicase lumea in contra lui Dumnezeu, noi, fara a 0 arunca si dispretui, 0 vom pune aeolo unde li e locul, in slujba lui Dumnezeu si a rosturilor vietii. Dad nu aveam asadar nici bani, nici programe, aveam in schimb pe Dumnezeu in suflete si E1 ne insufla puterea nebiruita a credintei" (Corneliu Zelea Codreanu, Pentru legionari, edijia a 9-a, Ed. Scara, Bucuresti, 1999, p. 232).

20 Adesea legionarismul a fost vazut ea un ecou local al nazismului sau fascismului, Delli au existat asemanari !?i influenje, Codreanu - la fel ca multi altH in v:remea aceea - fiind

25

Sf a n t u l inchisorilor

societatii romanesti nemultumite de politicianismul corupt al vremii. Fara a contesta ca si acestea vor fi avut un rol, in sensul ca legionarii au plecat de la problemele veacului, raspunsul pe care l-au dat acestor framantari pare inspirat de Dumnezeu, Desi au plecat de la cauze istorice, privind lucrurile mai adanc, din perspectiva spirituals, orientarea aceasta spre Dumnezeu 1;11 spre valorile crestine - e drept nu totdeauna afirmate sau aparate cu cele mai evanghelice mijloace - dorul acesta spre innoire 11i curatie nu ered ca a fast numai un simplu fenomen social. Cred ca a fost si un fenomen spiritual, 0 chemare duhovniceasca adresata acestui neam de intoarcere la Dumnezeu, de adancire a unor sensuri, un indemn de .reasezare crestina si, mai ales, chemarea unei generatii de romani la martiriue.

E drept ca. nu toti - si mai ales nu de la tnceput - au fast constienti de finalitatea duhovniceasca a acestei chemari, Multi au ramas pe drum, in diferite etape, pe masura posibilitatii lor de intelegere sau de crestere duhovniceasca, Dar destui s-au luminat,

filogerman, fundamentu1 crestin a1 Miscarii Legionare 0 diferentiaza de celelalte curente.

21 Intarun cele spuse cu punctul de vedere al unor oameni duhovnicesti care in' tinerete au avut legatura eu Mi11~ earea Legionara. Parintele Gheorghe Calciu fiind intrebat cum vede Miscarea Legionara - de la oameni sau de la Dumnezeu? - spunea: "Tinand eont de eati martiri a dat, ered dl. a fost de la Dumnezeu, dar oameni fiind, s-au facut ~i greseli". Laaceeasi intrebare parintele Arsenie Papacioe raspundea: "Nu putem gandi Miscarea fara voia lui Dumnezeu, ded a fost voia lui Dumnezeu, chiar daca a plecat de Iariiste cauze materials, istorice" .

26

V a I e r i u G af e n c u

s-au limpezit si, prin suferinta - la fel ca Gafencu - au patruns mai adanc sensul acestei chemari si au mers spre martiriu. Drumul n-a fast usor, n-au lips it ulunecarile 1;11 caderile, dar nici clarificarile si maltarile. Dovedind 0 virtute foarte draga ruviosului Paisie Aghioritul, jertfirea de sine cu marime de sufiet, dincolo de toate sdiderile omenesti, legionarismul a fost - din punet de vedereduhovnicesc - 0 pregatire pentru martiraj. Aceasta s-a vazut din comportamentul legionarilor in temnitele comuniste, unde au aratat adevarata

r

rnasura a valorii lor. Dintre sutele de mii de detinuti

politici, mare parte au fost din randul lor. Dintre acestia, cate sute, mii, poate zed de mii de martiri nu vor fi fost ... ? Oricum, dintre cei cunoscuti, cele mai multe si mai frumoase figuri ortodoxe ale temnitelor au fost legionari22. Pentru toti acestia educatia legionara a fost 0 pregatire pentru grelele mcercari la care vor fi ulterior supusi.

Cum Valeriu Gafeneu tocmai pentru educarea in spirit legionar a fratilor de cruce a fost condamnat, sa vedem care sunt principiile ce stateau la baza ei.

Framantati de gandul de a face ceva pentru tara, dupa ce au ratacit in diferite directii, Codreanu impreuna cu alti tineri i~i dau seama ca pentru a schimbare profunda a societatii nu se cere atat un nou partid sau a noua programa politica - cum ei

22 In martirologiul publicat la editura Institutului Biblic ~i de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane Martiri peniru Hristos din Romania fn perioada regimului comunist din 207 martiri ortodocsi amintiti, legionarii reprezinta un proeent insemnat.

27

Sfantullnchisorilor

J

~i§i fusesera tentati sa creada - cat 0 educatie pe baze crestine §i nationale care sa aduca 0 innoire morala. "Tara aceasta piere din lipsa de oameni, nu din lipsa de programe. Aceasta este parerea noastra. Nu programe trebuie sa cream, ci oameni, oameni noi. ( ... ) De aceea piatra unghiulara de Ia care porneste Legiunea este omul, nu programul politic, reforma omului, nu reforma programelor politice. Legiunea Arhanghelul Mihail va fi prin urrnare mai mult 0 scoala si 0 oaste decat unpartid politic. Poporul roman in aceste zile ale lui nu are nevoie de un mare om politic, asa cum gresit se crede, ci de un mare educator fiji un conducator, care sa biruiasca puterile raului si sa zdrobeasca tagrna celor rai, Pentru aceasta fusa, va trebui sa biruiasca mai mtfii raul din el sidin ai lui"23.

Z3 Comeliu Zelea Codreanu, op. cit., pp. 238-239.

Drept cauza a decaderii morale si a mai tuturor nenorocirilor abatute peste romani, Codreanu punea aetivitatea "jidanilor". Desi generalizarea ar fi exagerata, nu se poate contesta implicarsa .masiva a eereurilor evreiesti in controlul comertului si presei, in franemasonerie,raspilndirea ideilor con:unis,te, ~uen~area deciziilor politics si aIte activitaF antiromanesti. De altfel, cu muIt inaintea legionarilor, carturari ea Mihail Kogalniceanu, Vasile Alecsandri, Vasile Conta, Mihai Eminescu, NicoIae Iorga - ca sa amintim doar cateva nume - au tras un semnal de alarma in ce priveste rolul nefast al evreilar. Gte~ de crezut ea toti acestia - si multi altii - au.fost atinsi farlt motiv de morbul antisemitismului. Gilndindu-ne la atitudinile antisemite - reale, dar absurd exagerate (ca in raportul comisiei Wiesel privind holocaustul in Romania] - din prima jumatate a veacului XX, e firese sa ne tntrebam dad"! atitudinea evreilor nu a avut un rol in provoearea lor, cu atilt mai mult eu cilt rornanii _ indeobste toleranti - nu s-au aratat agresivi ~i resentimentari fa~a de alte neamuri, tureii sau ungurii, cu care avusesera

28

Valeriu Gafencu

Pentru formarea elitei legionare se alegeau cei mai buni dintre tineri, incepand cu varsta liceului. Aceasta organizatie de tineret se nurnea Fratia de Cruce (FDC)24. Cei vizati erau verificati sub mai multe aspecte: sa fie credinciosi 9i si:l. mearga la biserica, sA aiba rezultate bune la invatatura, sa fie

I

respectuosi in relatiile cu ceilalti, sa-si iubeasca

neamul, sa fie cinstiti, morali, etc. in Foe intrarea nu era libera, ci conforma unor exigente. Se urmarea ~a fie 0 organizatie de elita, in care sa intre cei mai buni.

Cei admisi intalneau aid 0 atmosfera de dragoste, seriozitate fiji entuziasm foarte potrivita pentru cresterea lor sufleteasca, Educatia pe care 0 primeau avea mai intai 0 latura moral-spirituala, de formare pe linie crestina, mdemnandu-i pe tineri sa

eonfliete vreme de secole! De ce s-ar fi pomit bruse ~i fild motiv lmpotriva evreilor, pripa~* pe la noi in numar mai mare de abia in veacul al XIX-lea? 1ntrebarea e cu atat mai legitima cu cat atitudini antisemite au aparut nu nurnai la noi, ci peste tot pe unde au trecut evreii. Atitudinea lor nu a contat deloe? Binetnteles, crestineste vorbind, seuza provocarii nu absolva de pacat, dar nuanteaza responsabilitatea, fn acelasi timp, in ee ne priveste, ar trebui sa ne gandim daca stapanirea celor de alt neam nu e cumva ingaduita de Dumnezeu pentru pacatele romanilor. In acest sens, chiar istoria poporului evreu din Vechiul Testament, dus in robie pentru departarea sa de Dumnezeu, esteplina de semnificatii.

24 Principiile de selectie ~i de educare a fratilor de cruce, precum ~i modul de organizare sunt euprinse in lndreptarul Friitiilor de Cruce alcatuit de Gheorghe Istrate. Alaturi de acesta, o descriere vie si plina de pitorese a atmosferei din FDC face - plecand de la experienta sa din tinerete - Ion Gavrila Ogoranu in Brazii se frang dar nu se 'indoieec. vol. V, (eu subtitlul La pas prin Friitiile de Cruce), Ed. Miscarii Legionare, Bucuresti, 2006.

29

5 fa n t u I tn chi S 0 r i lor

)

se spovedeasca, sa aiba un program de rugaciune, sa posteasca, sa evite pacatele trupesti, sa fie milostivi, corecti, punctuali, saritori, gata sa-i ajute pealtii, ascultatori, silitori la invatatura. Cum in educatia legionara un rol important i1 oeupa munca-", se organizau tab ere de munca in care fratii de cruce participau, aHituride legionari, la construirea sau reparareade biserici, scoli, drumuri, pcduri, diguri, etc. Se muncea mtr-o atmosfera de entuziasm tineresc, taberele fiind 1}i un ptilej de cunoastere si de intarire a Iegaturilor sufletesti.

Iiltalnirile lor periodice incepeau cu o rugaciune, pomenindu-se cei morti pentru eauza legionara, apoi se cite a un text din Noul Testament. De fiecare data, perand, unul din ei prezenta 0 tema legata de credinta, moralitate, istorie nationala, cultura, etc. Se invlitau §i se cantau cantece Iegionare, seciteau fragmente din scrieri legionare, iar la sfanjit se luau diferite hotarari privind faptele

25 Legea muncii era una din cele sase legi legionare:

"Legea disciplinei: Fit disdplinat legionar, caci numai asa vei invingel Urmeaza-ti seful !Ii labine ~i la greu, Legea muncii:

Munceste, Munceste in fiecare zi. Munceste eu drag. Rasplata muncii sa-jifie nu c!§tigul, ci multumirea di ai pus oe~rlimidil la inlil~area Legiunii si lamflorireaRomaniei. Legea tifcerii: Vorbeste putin. Vorbeste ce trebuie. Vorbeste cand trebuie, Oratoria ta este oratoria faptei, Tu faptuieste, lasa pe al~ii sa vorbeasca. Legea educa!iei:Trebuie sil. devil altul, Un erou, In cuibfa-ti toata scoala. Cunoaste bine Legiunea, Legea ajutor!ilui reciproc: Ajuta-ti fratele cazut in nenorocire, Nu-l lasa, Legea onoarei: Mergi numai pe caile indicate deonoare, Lupta ~i nufiiniciodata misel. Lasa pentru altii caile infamiei. Decat s~ invingi printr-o intamie, mai bine s~ cazi luptand pe drumul onoarei", (Corneliu Zelea Codreanu, Cifrticica ~efului de cuill, Bucuresti, 2000, pp. 6-7).

30

Valeriu Gafencu

bunece trebuiauindeplinite: ajutorarea unui uevoias, strangerea deajutoare pentru familia unui legionar arestat sau altceva in folosul semenilor:

Tineriiadunati in FDC alcatuiau oadevarata [amilie, fiind invatati sa se iubeasca si sa se ajute la nevoie, Intre ei erao prietenie izvorata dintr-odragostesi sinceritate impresionanta, eel mai original punct al intalnirilor era momentul prieteniei sau sinceritatii, unfel de "spovedanie" in fata celorlalti a greselilor savarsite de la ultima tntrumre. Nu inlocuia taina spovedaniei -Hecare se marturisea duhovnieului - ci era expresia increderii si sinceritli~ii ce-i unea>, Dupa ce i$i marturiseau pe rand greselile, fiecare spunea ce greseli a observat la ceilalti care erau de fatli. Se stabilea apoi cate un "canon" pentru fiecare-",

Aceste momente de sinceritate erau foarte irnportante pentru intarirea legaturilor sufletestiIn dragostea §iinfelegerea celorlalti fratele de cruce gasea puterea de a Iupta impotriva greselilor ~i

defectelor. .

26 Era in acelasi timp si a pregatire pentru taina spovedaniei, dupa cum spune parintele Voicescu: "Eu vii matturisesc ca am invaJat sil mil spovedesc cum trebuie din FrilFile de Cruce, dirt momentele acelea de prietenie, Atunci ne spuneam unul altuia pacatele ~i am ineeput sa prindem subtirimea gandurilor". (Piirintele Voicescu - un duhovnic aI cetiiiii, p, 299).

27 Apareau, dupa cum marturisesc fo~tii frati de cruces! tensiuni, pentru eli nu e usor sa operezi asupra defectelor pe viu. Se putea intampla, de asemenea, ca marturisirea sa fie superficiala ~i nu sincera, Oricum, ceea ce este demn de retinut este ideea, principiul,dincolo de problemele care puteau aparea in practice.

.,

I

I

31

Sf a nt ul inchisorilor

Aspiratiile generoase de prietenie, sinceritate, dragoste, sacrificiu pentru cauze inalte spre care. sufletul tAnar inclina ill mod natural, tsi gaseau tmplinire in atmosfera calda a FDC-ului28.

Pe langa activitatea educativa, fratii de cruce . participau la activitatea politic a a Legiunii, prin distribuirea de manifeste si afise, prin implicarea . cateodata in propaganda electorala, Participau de asemenea la ajutorul legionar - strangerea de aiutoare pentru legionarii inchisi si familiile acestora. . Educatia fratilor de cruce continua dupa aceleasi · principii si dupa ce deveneau Iegionari,

Componenta rnoral-spirituala a educatiei era . impletita cu una national-eroica, Se punea accentul pe iubirea deneam, pe cunoasterea trecutului, a personalitatilor romanesti. Se insista mai ales asupra trecutului de lupta si pe eroii nearnului, legionarii revendicandu-se de la acestia Iii avandu-i ca modele. Se urmarea cultivarea calitatilor eroic-ostasesti ale tanarului: curajul, vointa, fermitatea, spiritul de jertfa, disciplina, capacitatea de a infrunta pericolul, etc.29.

28 Tinand cont de dragostea ~i sinceritatea ce stateau la baza leg1l.turilor sufletesti dintre legionari, In~elegem mai nuantat duritatea cu care infierau tradarea, Mihai Stelescu - un fost legionar ce a pus la cale un atentat asupra vietii lui Codrea- . nu, care-l sustinuse si-l promovase deputat in Parlament - va fi . ucis de fostii slH camarazi din acelasi grup de frati de cruce. Faptul ca acestia se consider au leza]i in dragostea ~i sinceritatea lor de tradarea lui Stelescu, precum si cultul pe care tlaveau fa~ de Codreanu, nu este dedit 0 circumstanta atenuanta, ce t:rebuie totusi luata in calcul, dar care; din punct de vedere crestin, nu justifica crima ~i nu-i absolva de pacatul uciderii.

29 Se organizau marsuri, expeditii in padure sau la munte, pe drumuri greu accesibile sau pe vreme rea, pentru dezvoltarea conditiei fizice. Se foloseau exercitii de gimnastica

32

Valeriu Gafencu

Legionarii aveau 0 organizare I?i odisciplina de inspiratie .militara, dar aceasta disciplina liber asumata nu avea pentru cei implicatiun aer de ariditate si rigiditate cazona, asprimea fiind atenuata datorita relatiilor sufletesti si a starii de spirit. Tinuta fratelui de cruce, la fel ca a legionarului, trebuia sa lie demna, ferma.disciplinata si ordonata ca a unui ostag30.

Am putea face 0 paralela intre componenta vroica a educatiei legionare si spiritul cavalerilor rnedievali din Occident. Cu credinta in Dumnezeu, moral, om de caracter, cu-tinuta demna, gata de il~rtfa pentru credintasi neam, "pentru Sfanta Cruce, pentru tara" - cum se spunea in imnul Legiunii - legionarul era un fel de cavaler, farade prihana si tara de frica. Aparator al celor napastuiti, hotarat sa lupte cu toate nedreptatile, nirneni $1 nimic nu-l putea opri din actiunea sa de [ustitiar incoruptibil. Un haiduccu suflet de sfant,

,~i clemente din instructia fara arma a soldatului: pasul de front, de defilare, pozitia de drepti, pe lee repaus, alinierea in tormatie, deplasarea in formatie, prezentarea Ia raport, etc. Desi ideal ar fi fost sll existe un echilibru intre componenta spirituals Iii cea nationalist-eroica a educajiei, exist au dlferente de la orri la om si de la un grup la altul, in funcjie de temperamentul ~i structura sufleteasca a fiecaruia. Existau grupuri sau persoane atrase mai mult de latura aceasta muschetaresc-ostaseasca decat de cea moral-spirituala.

30 Caracterul acesta militaros al legionarilor - chiar daca atenuat de relatiile dintre ei - asa cum transpare din fotografiile sau inregistrarile din epoca, in care ii vedem defiland in camasa verde eu centura si diagonala. nu prea respira duhul Ortodoxiei noastre romanesti cu specificul ei de discretie ~i echilibru. Aduce mai mult a ordin cavaleresc occidental. Chiar daca aceasta a fost doar 0 etapa, ar fi interesant de comparat - dar nu e cazul aid - ctosul Ortodoxiei noastre traditionale cu manifestarile hotarate, ofensive §i uneori prea impetuoase ale legionarilor.

33

Sf a n t u l i n c h i s o r i l o r

,

o trasatura foarte importanta pentru legionar, . la fel ea pentru cavaler, era simtul onoarei. Obligandu-l sa nu faca nimie ee ar putea sa 0 pateze si sa. sprijine eu bratul sau orice cauza dreapta, aceeasi onoare ii eerea sa reactioneze cand cineva 11 ofensa. Acest aspect este diseutabil din punct de vedere .. crestin, pentru ca se opune smereniei care cere sa mtorcisi celalalt obraz cand cineva te loveste». La intalnirea lor cu crestinismul de profunzime, in ternnitele comuniste.vaceasta intelegere a onoarei Ie va da mult de furca legionarilor, realizand ca in spatele ei se poate aseunde mandria. "Orgoliul se ascundea tn noi sub tainica mantie a «onoarei» ~i a fost o lupta grea pana ce asa-zisa «demnitate» ~i «onoare» s-au induhovnicit, tree and prin baia curatirii"32.

Multi tineri au fost atrasi tocmai de aspeetul acesta IImu~chetaresc" al legionarilor: uniforme, cantece antrenante, disciplina ostaseasca, ~inuta barbateasca, apel1a jertfa si la eroism. Caractere darze, oameni dintr-o bucata, eu fire de luptatori gaseau aid un mediu potrivit structurii lor sufletesti, Tine-

31 Legionarii au justificat uneori aetele de violenta eu ideea aeeasta a repararii onoarei Legiunii sau a neamului. Daca violenta in legitima aparare mai poate gasi circumstante atenuante din punct de vedere crestin, justificarea razbunarii prin repararea onoarei mi se pare necrestina. Cu toate acestea, s-ar putea totusi cita eel putin 0 excepjie luata din tradijia Bisericii, Sfantulmucenic Nestor (praznuit pe 27 oct.), revoltat de injosirea si uciderea crestinilor in arena, cere binecuvantarea sfantului Dimitrie [praznuit pe 26 oct.) pentru a infrunta pe luptatorul pagan Lie si a spala astfelrusinea crestinilor. Cu binecuvantarea sfantului Dimitrie, sfantul Nestor infrunUi ~i ucide pe Lie.

32 loan Ianolide, op. cit., p. 84.

34

Valeriu Gafencu

n-tea si caracterul lorimpetuos ii impingeau la un .uigajament total, fiind in acelasi timp foarte sensibili Iii ofense si nedreptati, tn astfel de situatii nu interreau si celalalt obraz, ci actionau: "Legeanoastrii este clara ~i precisa, Ne respecta, 11 respectam, Ne 10- vel}te, illovim. Bataia n-o incepem, dar 0 terminam'?",

Cei atrasi in Legiune de aspectul acesta haiducesc vor ajunge ~i ei treptat, cu viteze diferite, . Ia 0 intelegere mai adanca>, Mi-a vorbit cineva de un astfel de tanar, care s-a schimbat cunoscandu-l tntr-o tabara de munca pePuiu Garcineanu; un legionar eu 0 profunda traire crestina. "Vazandu-l pe Garcineanu mi-a fost rusine de intelegerea mea superficiala. dandu-mi seama de prefacerea sufleteasca la care se cere sa ajung". Ca el vorfi fest si altii, dar cei mai multi se vor schimba in anii lungi si grei de temnita, cand, maturizati prin suferinta. confruntati cu limita propriilor forte; fara perspectiva iesirii, vor cumpani onoarea cu smerenia. Componenta spartana a educatiei lor le va fi de folos, ajutandu-i sa faca fata greutatilor din tnchisoare.

Datorita masurilor luate impotriva Legiunii, aflata mai tot timpul in stare de prigoana, educatia fratilor de cruce nu i~i urma cursul ei firesc, Obligati

33 Alexandra $teHinescu, Cementer la monografia ora§ului (arabia, Ed. Babel, Bacau, 2003, p. 69.

34 0 judecata onesta a legionarilor trebuie sa aiba in vedere si cresterea lor duhovniceasca, nu numai erorile si violen~ele. Intr-un fel gandea Codreanu Ia 25 de ani cand se razbunil pe prefectul de poli~ie. Manciu .!?i altfel se descopera in tnsemnarile sale de la Jilava, scrise in ultimeleluni de via~a. La fel ~i ceilalti, mtr-un fel gandeau la tinerete. purtati de entuziasm si altfel dupa ce s-au maturizat, trecand prin puscarii,

35

Sf§. n t u I "I n chi s 0 r i lor

sa se intalneasca pe ascuns, feriti de privirea deIoe binevoitoare a autoritatilor; farii mdrumatori experimentati, tinerii acestia nu au avut totdeauna parte de 0 formare spirituala temeinica=. Purtati mai mult de entuziasmul si sinceritatea lor, Ie lipsea totusi 0 viziune crestina profunda, pe care cei mai multi 0 vor dobandi in inchisoare. Samanta care a fost sadita in Pratiile de Cruce, in ciuda scaderilor, este importanta, tinerii primind aici 0 formare sufleteasca peprincipii creatine mult mai serioasa decat of ere a educatia scolara. In aceste principii care le-au format caracterul, cultivandu-le verticalitatea, solidaritatea si spiritul de jertfa i,~i are izvorul comportamentul crestin de care au dat dovada in tnchisori, cand - dupa cum spune Steinhardt - multi altii si-an pierdut cumpatul, omenia si stapanirea de sine=.

Tinand cont de aceasta dimensiune a educatiei

35 Dincolo de cauzeIe externe, sunt msii~i unele aspecte tn sine ale educatiei fratilor de cruce sau a Iegionarilor discutabile din punct de vedere ortodox. in lndreptarul Frafiilor de Cruce al lui Gheorghe Istrate, ca dealtfel ~i in altescrieri legionare, giisim exagerari legate de cultul lui Codreanu, folosirea unei terminologii neclare din punet de vedere ortodox, cateodata cu aecente filetiste - erezia de a pune neamul main tea, Bisericii -, justificarea razbunarilor ~i a atitudinilor antisemite, [uraminte silegamintecu formula ambigue din punet de vedere tecilogic, sialtele. Toate aeestea arata ca legionarii - la vremea aeeea, pentru ea tn timp multe se vor remedia - desi tncadrati m Biserica erau adesea in confuzie din punetde vedere teologic si nu gandeau, nici nu se manifestau totdeauna in duh ortodox.

3~ Prin eomportamentul Iegionarilor in mchisori, principiile lor de educatie si-au dovedit eficienta in ce priveste formarea caracterelor,

36

Va I e r i u G a f en c u

.legionare care, in eiuda scaderilor, a pregatit 0 multime de suflete pentru martiraj, tntelegem de ce parintele Constantin Voicescu vedea in Miscarea Legionara "povestea de dragoste intru Hristos a neamului romanesc", iar parintele Iustin Parvu, "cea mai malta forma de manifestare a geniului romanesc">.

Dupa aeest lung periplu legionar - necesar . pentru 0 mai buna tntelegere - sa revenim la Valeriu Gafencu. Fire entuziasta si idealista, se regaseste pe deplin in Fratiile de Cruce, de care s-a apropiat pe candera elev la liceul din Balti, In 1937, in clasa a VI-a de liceu, participa alaturi de alti frati de cruce la campania electorala, sustinand partidul Totul peniru Tara, expresia politica a Miscarii Legionare. Lipeste afise, face propaganda eu mult

37 Ne putem intreba de ee nil au reusit legionarii sa dea ~i1rii 0 asezarepolitica crestina. Desi UM pun esecul politic pe seama violentelor care I-au facut pe Dumnezeu sa-sl intoarca fata de Ia ei, totusi, linand eont ea sistemul satanic comunist a fost tngaduit de pronia divina chiar daca a facut sute de milioane de crime, cred ca - dar cine poate ~ti gandul Iui Dumnezeu? - altul este raspunsul, Odata eu caderea in 1917 a ultimei oranduiri statale de inspiratie ere!?tinli, Imperiul rus, darulunei asezari crestine a societatii, pentru pacatele oamenilor, a fost ridicat din lume. "Pentru cirice lucru este 0 clipa prielnica si vreme anurne pentru orice indeletnicire de sub cer" 'spune Sf1l.nta Scripture. in faza apocaliptica in care a intrat omenirea m veacuI XX nu mai era vreme pentru 0 oranduire crestina cum ar fi dorit legionarii, Chemarea pe .eare la inceput au inteles-o politic era de fapt pentru eeva mult mai inalt: mattirajul. De aceea 0 tncercare deresuscitare astazi a Miscarii Legionare sub aspect politic mi se pare utopica. Nu mai e vreme pentru asa ceva. De 1a ei ne ramane doar - ~i nu e deloc putin - mostenirea spirituals pe care fiecare 0 putem folosi in lucrareamantuirii.

37

S fan t u I I' n chi s or i lor

entuziasm, Hind chiar retinut de jandarmi.

Ajuns student la Iasi, devine indrumator al unui ~p ~e Fra!ii de Cruce de la liceele din oras, Dupa ianuane 1941, organizeaza 0 greva a elevilor de la liceele din Iasi, protestand impotriva lui Antonescu. Este arestat si condamnat la trei luni inchisoare,

Dupa acest episod, desi Fratiile de Cruce fusesera oficial desfiintate si continuarea activitatii era ilegali1, Valeriu, care ~i-a pus tot sufletul in ~d~carea tinerilor, nu intelegesa renunte. Foarte lUbl~ de elevi, desi doar cu putin mai in varsta, leaga cu er 0 adevarata comuniune sufleteasca, Activitatea sa era ~a educativa, Bira sa fad. propriu zis politica,

. In :oamna anului 1941 este arestat in timpul unei sedinte cu fratii de cruce de la liceul militar din Iasi. La proces, profesorul sau de drept civil, Angelescu, se prezinta pentru a-i lua apararea: .Este pacat ca un astfel de element sa ia drumul inchisorilor, did societatea nu va avea decat de pierdut daca va fi seos din mijlocul ei. Este unul din ~ei m~~ buni stu~enti pe care i-am avut de-a lungul intregn mele canere didacticef ".

Cu toate acestea, Valeriu va fi condamnat la 25 de ani inchisoare. Dupa proces, prin ianuarie 1942, ajunge la Aiud.

. Sute de elevi sunt .arestati in aceasta perioada

~: condamnati l~ ani grei de inchisoare pentru ca f~ceau parte din Fratiile de Cruce sau pentru ajutorul trimis detinujilor legionari sau familiilor acestora.

38 N' 1 Trifoi .

lCO ae ri OlU, op, cu., p. 105.

38

Nevoitorii de la Aiud

In rastimpul cat va staia Aiud, 1942-1948, Valeriu se va alatura unui grup dedetinuti care l~i asuma eu mare seriozitate viata duhovniceasca, "Misticii"39 - cum erau numiti fie eu admiratie, fie in deradere - puneau in centrul preocuparilor viata in Hristos, dupa invataturile Sfintilor Parinti. De atmosfera din aeest grup este strans legal-a nu numai limpezirea si cresterea sufleteasca a lui Valeriu, ci si inehegarea, mai tarziu, a unui curent de traire filocalica in lumea temnitelor comuniste. Prin urmare, ar fi nimerit sa spunem cateva cuvinte despre acesti detinuti, facand si 0 scurta prezentare unora dintre ei.

Cei mai multi erau foarte tineri, elevi sau studenti, condamnati pentru aceeasi VIDa: continua rea

39 Termenul i.mistic" provine din lb. greac1i, unde avea sensu! de inijiat in taine, cunoscator al celor mai presus de fire, v1izator al celor ce nu se vad. El a fest preluat si in lb. .latina, unde intelesul lui s-a "vulgarizat", sub influen~a culturii populare si a gandirii scolastice. Din latina s-a mostenit in limbile romanice.: unde tn~elesul sau a fost complet deturnat dupa Revolutia Franceza din sec. al XVIII-lea si cea bolsevica din sec. Xx. Mentalitatea exclusiv rationalists si ateea dat termenului de llmistic" - in mod neoficial, dar eficace - sensul denebun, dezechilibrat mintal. absurd. De aceea IImistidi" de la Aiud erau numitiasa de unii cu admiratie (in sensul pe care cre~tinismul l-a dat acestui tennen: om cu 0 inalta traire duhovniceasca, cunoscator al tainelor dumnezeiesti). iar de altii in deradere (in sensul dat de mentalitatea atee de care am vorbit).

39

.,

Sfantul ln ch i s or il o r

,

sub 0 forma sau alta dupa ianuarie 1941 a activitatii legionare. Ca si in cazul lui Valeriu, nici verba de atentate sau comploturi, ci doar participarea la intruniri ce urmareau educatia morala si spirituals a tinerilor. "Noi nu ne consideram viri.ovati juridic _

, '

va spune mai tarziu unul diri.tre ei, Marin Naidim _

pentru ca nu avem fapte infamante la activo N-am ucis, n-am furat, n-am impilat pe nimeni ~i cu toate acestea ne-au dat ani grei de inchisoare, pentru ca am cotizat, am cantat cantece legionare, am invatat bine la carte, fapte pentru care orice om de buna credinta ne-ar fi felicitat, dar se vede treaba ca judecatorilor de Ia tribunal Ii s-a dat de Dumnezeu sa-mparta pedepse pentru cu totul alte pacate decat cele cunoscute de ei.

o vina totusi aveam: aceea de a fi facut toate aceste lucruri bune sub 0 firma interzisa: dar pentru acest lucru sa condarnni niste oameni, niste , baietandrii, la 25 de ani munca silnica? Se vede cat de colo ca aid e patima si nu judecata dreapta'w.

Desi pare de necrezut, chiar asa au stat lucrurile. Spre exemplu, doi dintre ei, Virgil Maxim, elev si Marin Naidim, absolvent de liceu, vor fi condamnati la 25 de ani inchisoare in urma unei mascara de de proces care a durat doar cateva minute. Practic, avocatilor nu li s-a dat voie sa

,

spuna nimic. Vina ,lor: contiri.uarea educatiei legionarein Fratiile de Cruce. Un altul, Nicolae Mazare, ~i el frate de cruce, va fi arestat fiindca s-a

40 In periodicul Puncie Cardinale, nr. 11/59, noiembrie 1995, p11.

40

Valeriu Gafencu

g.:tsit asupra lui 0 scrisoare, pe care un cunoscut - lcgionar urmarit de politic - 11 rugase sa 0 dud 1a 0 anumita adresa. Pentru aceasta scrisoare, al carei continut l-a aflat abia la ancheta, va primi 20 de ani inchisoare.

Pentru motive la fel de puerile au fost arestati I;>i condamnati, dupa ianuarie 1941, sute, daca nu mii de tineri, Animati de nazuinte curate, idealisti

" ,

dar oarecum confuzi, deschisi spre spiritualitate dar n1ra 0 asezare temeinica, ei se vor maturiza prin suferinta si se vor limpezi sufleteste in temnita, Cei mai ravnitori spre curatiesi desavarsire in Hristos se vor aduna in acest grup al nevoitorilor de la Aiud, format in jurul avocatilor Traian Marian' si Traian Trifan-t.

Acesta .din urma - badia Trifan, cum i se spunea - era prin varsta, trairea si cuvantul sau intelept 0 adevarata instanta duhovniceasca pentru ceilalti, De neclintit in fata compromisurilor, badia Trifan era - dupa descrierea parintele Arsenie Papacioc - "un om de 0 profunda traire crestina, un mare ~i integru caracter, un povatuitor bland, intelept, odihnitor, dorind parca Sa cuprinda intr-un

41 Grupul format in jurullor nu se deosebea prin nimic - ierarhie, reguli sau organizare - de ceilalti detinuti. A fost 0 alaturare spontana a unor oameni care, desi cu structuri diferite, aveau afinitati sufletesti gi nazuinte spirituals comune. Nuc1eul era constituit din Traian Trifan, Traian Marian, Anghel Papacioc, preotul Vasile Serghie, Valeriu Gafencu, Marin Naidim, Virgil Maxim, Nicolae Mazare, Iulian Balan, Constantin Pascu $i mai apoi loan Ianolide, Enumerarea nu e complete, desemnand doar pe rei - sa spunem asa - din primul cere, in jurullor aflandu-se $i altii,

41

Sf a nt u l Inc b i s or i l o r

cuvant pagini intregi"42.

Nascut. in Lancramul lui Lucian Blaga, intr-o familie cu doisprezece copii, badia Trifan se ridica prin propriile puteri, ajungand avocat ~i doctor 'in drept. Numit prefect al judetului Brasov in timpul scurtei guvernari legionare, cu ocazia asa-zisei "rebeliuni" din ianuarie 1941 refuza sa predea armatei prefectura din Brasov, asteptand confirmarea de 1a Bucuresti si cerand ca, dupa cum a fost numit prin decret, tot asa sa fie destituit prin decret oficial. Este arestat $i condamnat la 16 ani inchisoare,

La Aiud se va opune conducerii inchisorii care, la ordinul lui .Antonescu, promite legionarilor eliberarea cu conditia de a se desolidariza de

, .

Miscarea Legionara si de a metge pe front, "reabilitandu-se" astfel pentru greselile din trecut. Dad. ideea de a merge pe frontul antibolsevic Ie suradea legionarilor, speculand patriotismul~i anticomunismullor, privita cao "reabilitare" pentru greseli, devenea inacceptabila. In fata detinutilor si a conducerii inchisorii, badia Trifan va respinge cu demnitate aceasta insinuare. "I:raian Trifan are grad de capitan si i~i servestetara ca ostas, dar comandantullegionar Traian Trifan nu are ce reabilita in fata nimanui'<'.

Cea mai tfrumoasa marturie despre trairea acestui "avva" coborat parca dintr-un Pateric al temnitelor ne-o da Dumitru Bordeianu in ale sale Marturisiri din mlastina disperdrii. La Cherla, in 1955,

42 Miirturisesc ... robnl 1036, editie ingrijitit de Virgil Maxim, Ed. Scara, Bucuresti, 1998, p. 103.

43 Virgil Maxim, op. cit; p. 87.

42

Valeriu Gafencu

in perioada postului .Sfintelor Pasti, Bordeianu a nimerit in aceeasi camera eu Trifan.In saptamana patimilor a vazut masura la care, ell toata inima, plangand ca 0 mama care-si pierduse singurul fiu, badia Trifan traia ~i simtea chinul Colgotei alaturi de Hristos: "L-am vazutpe badia Trifan - marturiseste Bordeianu - de luni pana in sambata patimilor. Ceea ce am vazut la el a fost mai mult dedit impresionant.Luni dimineata am vrut sa stau de verba eu el despre trairea duhovniceasca in. aceasta sfanta saptamana. Spre marea mea surprmdere.insa.. cand m-am apropiat, am observat cum plangea ell siroaie de laerimi. Cei din camera, la dorinta lui, ii

I

rezervasera un colt pe prici. Mi-a fost rusine ca l-am

deranjat si toata saptamana patimilor n-am mai putut sta de verba cu el. Era retras in acest coltisor l1i plangea in eontinuu, privind eu ochii sufletului si simtind eu inima suferinteleFiului lui Dumnezeu rastignit pe erucea de pe Golgota. Ii impresionase pe toti cei din camera intr-atat, incat intreaga saptamana mare a fost una de doliu"44.

Om al rugaciunii, bland si smerit, ca~tigand multe suflete eu trairea si cuvantul sau intelept, badia . Trifan va strabate ell seninatate de sfant lungul sau pelerinaj - 21 de ani - prin pustiul temnitelor comuniste. Dupa eliberare i~i va imparti timpul intre slujbele Bisericii si munca necalificata - desi era avoeat si doctor in drept - la un centru de confectionat ladite pentrufructe.

r ,

44Dumitru Bordeianu, lviiirtilrisiri din mlasiina disperdrii, editia a II-a, Ed. Scara, Bucuresti. 2()OO. p. 393.

43

Sfantul1'nchisorilor

Alaturi de badia Trifan, "dHca far a nici 0 indoiala in cuget pe poteca bine batatorita a eelor ce prin nevointe trupesti si sufletesti ajung la purificarea l1i iluminarea sufletului" 45 tanarul Anghel Papacioc, parintele Arsenie de astazi, Mostenind firea barbatoasa si darza a stramosilor sai macedoromani s-a simtit de foarte tauar atras de legionari. Martur~a sfintiei sale este 0 binevenita completare la cele spuse in capitolul anterior.

"Pe mine Legiunea rn-a ajutat enorm de mult,

di era 0 lupta severa 12i intima ca sa facem un om nou in noi, A fast foarte necesara pentru viata mea. Principiile de educatie legionara erau extraardinare. Era a educatie care te angaja. Asta m-a sees dintr-o stare latenta de tanar care voiarn ceva l1i nu stiam ceo Si a aparut Legiunea, cu entuziasm, cu vitejie, patronata de arhanghelul Mihail. Aspectul acest~ m-a biruit complet. stiam traparul arhanghelulm

Mihail din copilarie.

L-am cunoscut pe Codreanu, am avut multe

discutii cu el si l-am apreciat foarte mult, Nu putern gandi Legiunea fara voia lui Dumnezeu; deci a ~ost voia lui Dunmezeu, chiar daca a plecat de la ruste cauze materiale, istorice.

N-am fost de parere sa se faca ucideri - spune

parintele vorbind despre violentele legionarilor - poate Cd asta a fost 0 mare gre~eala privind intreaga Legiune, Am avut un frate, legionar, tmpuscat de jandarmi. Cand iau ajuns legionarii la conducere, put earn sa rna razbun. Am zis ca e 0 mare gre1jealii.

45Virgil Maxim, op. cit., p. 183.

44

Valeriu Gafencu

Aveam posibilitatea sa-l omor. Am zis ca dad. nu-l impusc, e Dumnezeu dator la mine. Si fratele meu e dator la mine. Dad. 11 impusc, nu mai sunt ei datori, sunt eu dator la ei. I-am trimis verba celui ce mi-a omorat fratele sa nu seteama, di ii pun paza, sa nu-i faca nici altii rau"46.

Privind in urma, parintele Arsenie vede in suferinta lungilor si greilor ani de temnita un binecuvantat prilej de spiritualizare, "Nu a existat nici 0 alta metoda de studiu, de pregatire, care sa of ere posibilitatile de spiritualizare, de adancire duhovniceasca, de relatie vie cu Dumnezeu ca suferinta de acoio. Eu binecuvantez timpul acela. Am petrecut ani in pustie, dar n-am avut posibilitatea acolo de a adanci lucrurile de natura vesnica, de natura divina, ca in suferinta. Suferinta ne-a ~i unit Cei care amreusit sa ne cunoastem pe cruce am ramas uniti,

Imaginea puscariei mele - spune parintele referindu-se la traitorii de 1a Aiud - este alaturi de grupusorul acesta in care m-am simtit foarte bine. Intre noi era 0 mare. unitate. Top erau gata de moarte. Pe oamenii acestia, pe Gafencu, pe. Trifan, pe Marian.jpe a~tia toti, Maxim, Pascu, si ceilalti, pe toti i-a11 sfinti (canoniza). Era, care, unul .mai bun ca celalalt? Conteaza maniera in care primesti suferinta, Pe toti i-a~ sfinti, pentru ca au fost sinceri si pentru ca nu au ezitat a se jertfi. Toti jertfeau. S-au dus cu totii, rand pe rand, Cu 0 bucurie greu de

46 Marturie data de parintele Arsenie monahului Moise in ianuarie 2005.

45

Sf a nt u l Jn ch i s o r i l o r

explicat, laproscomidie ii amintesc pe toti ca pe niste luptatori, alaturi de marii voievozi ai larii"47.

Nu putem vorbi de traitorii de la Aiud f~ra a-l aminti pe Virgil Maxim. Arestat in 1942, la 19 ani, pe cand era elev in ultimul an la liceul din Buzau, a primit 25 ani inchisoare pentru apartenenta la Fratiile de Crucev, Se va elibera dupa 22 de ani, in

,

47 Ibidem.

48 Simulacrul de proces prin care a primit aceasta condamnare absurda este edificator in ce priveste "obiectivitatea" justitiei antonesciene de dupa ianuarie 1941 fa~ll de tinerii fra]i de cruce. "Procesul a fost 0 mascarada. Procurorul ne-a acuzat in cateva haze ca suntem bolnavi psihic ~i ca societatea trebuiecuratata de astfel de elemente. Manea ne-a intrebat numai daca am facut .parte din Fra~iile de Cruce legionare. Avocatilor li s-a permis sil vorbeasca un minut pentru intregul grup. Gruia Popescu a apucat sil spuna doar atat:

- Onorata instantli, clientii mei nu sunt delincventi de drept comun, ci politici. Caatare nu pot fi condamnati decat in conformitate eu prevederile Codului International pentru condamnajii politici, care prevede privare de libertate prin domiciliu obligatoriu sau detentie ul10adl pe timp limitat ~i nicidecum tncadrari in articole care prevad pedepse penale cu munca silniea sau temnita grea, asa cum a cerut domnul procurer.

- Destul, l-a oprit Manea.

Apoi, adresandu-se celuilalt avocat: - Dumneata ai ceva de spus in plus?

- Atat a~ fi vrut sa spun, in completarea celor spuse de

colegul meu: de vreme ce chiar organele de ancheta n-au gasit de cuviin~a sa tntocmeasca acte de trimitere in judecata pentru acesti sase minori adusi astazi aid, instantanu are dreptul sa condamne fara motiv niste copii. Era yorba de Voicescu Constantin, Mocanu Ion, Hie Constantin ~i Iamandi Teodor din clasa a sasea de la $coala Normala din Buzau ~i Vlahopol Stroie ~i Radulescu Lucian, de In Liceul din Ramnicu Sarat,

- Dumneata esti legionar? a insinuat Manea.

46

Valeriu Gafencu

1964 in urma decretului de amnistie a detinutilor politici. Prin atitudinea §i trairea sa, Maxim a castigat 0 autoritate de sfant in fata celorlalti detinuti, devenind una din figurile simbol ale temnitelor, De cele vazute §i traite in inchisori va da marturie in cartea sa Imn pentru crucea purtatii. Aeeasta este 0 adevarata cronica duhovniceasca a temnitei, cu

,

ample referiri la viata grupului de nevoitori din jurul badiei Trifan. Cum Maxim a stat vreme de doi ani in aceeasi celula eu Gafencu, fiind apoi tmpreuna §i in colonia de la GaIda, marturia sa, alaturi de cea a lui Ianolide, este cea mai importanta sursa de informatii pentru perioada in care IIsfantul inchisorilcr" s-a aflat la Aiud.

Prin cartea sa, Virgil Maxim se descopera nu numai un darz marturisitor al lui Hristos, inzestrat eu 0 admirabila asezare sufleteasca §i temeinice cunostinte teologice, dar Iii un profund cunoscator al realitatii, inarmat cu 0 capacitate deosebita de a releva mtelesul duhovnicesc al mtamplarilor pe care

- Domnule Presedinte, eu sunt avoeatul apararii, a raspuns zambind avocatul, $i nu pot fi interogat aid eu privire la apartenenta mea politica. Ceea ce vreau sa va spun este ca instanta savarseste un viciu de fond $i de forma, pe care n invoc in apararea clientilor mei.

- Voi cere Presedintiei sa rid ice dreptul avocatilor civili sa mai pledeze in instantele militate, a batut Manea eu pumnul tn catedra,

Apoi catre grefier:

- Citeste sentintelel (Care ar fi trebuit citite de presedinte dupa deliberare).

Grefierul a seos dintr-un plie 0 lista $i ni s-au citit condamnarile, Atilt a durat proeesul nostru ~ia$a Sea desfasurat". (Virgil Maxim,op. cii., pp. 68-69.)

47

S fan t u lin chis 0 r i lor

le descrie. Vorbind despre el, parinte~e Arsenie Papacioc afirrna: "Maxim intuia perfect starea de I lucru. De fapt, multi 0 intuiau, dar el 0 si prezenta eu toate virgulele, eu tot tntelesul ei. Despre el a spus cineva de mare competenta di e singurul care ar putea fi patriarhul tarii, Eu, care l-am eunoscut de tanar, am incuviintat'w,

Odata cu Virgil Maxim a fost arestat ~i condamnat un alt membru al grupului de nevoitori, Marin Naidim. "Sfios ca 0 dornnisoara, un om pur, de 0 mare curatie sufleteasca, ascultator" - dupa

, '" ." ,

cum il descrie cineva care I-a eunoscut In pnmn am

de temnita - Naidim avea 0 structure sufleteasca apropiata de a lui Valeriu, fiind eel mai bun prieten a1 sau din perioada de la Aiud. Gabriel Balanescu, care I-a cunoscut prin anii 'SOia mina de plumb de la Valea Nistrului, ii face 0 frumoasa prezentare,

" ( ... ) Marin Naidim, domina, prin eomportament, cultura - facuta in inchisoarel - si 0 mare capacitate de iubire, pe toti cei din JUT. In dormitorul unde era Naidim era 0 atmosfera deosebita de a tuturor celorlalte dormitoare. Aceeasi atmosfera era si in echipele in care 1ucra. Un conflict lucru frecvent in tnchisoare, cu Marin Naidim era. imposibil. II depasea cu 0 abilitate demna de un diplomat de cariera. Spre deosebire de alti frati de .' cruce cu inchisoare tndelungata, Naidim era. echilibrat si prin faptul eel pastra 0 nota decenta-] smerita, a trairii lui religioase, Numai un oehi foarte -.

49 Marturie data de parintele Arsenie monahului Moise in ianuarie 2005.

48

Valeriu Gafencu

a tent putea observa clipels de absenta ale lui Naidim ~cand l.'ji facea rugaciunea sau zile1e cand postea. In toate actele lui era de 0 extraordinara ~liscret~e, iar in discutiile religioase nu cauta sa-~i impuna punctul de vedere. Punctul1ui de vedere siI impWlea tnsa prin faptele lui, lip site de ostentatie. De altfel, asa era taranul roman. Marin Naidim avea toate atribute1e taranului roman, dublate de un rafi-, nament intelectual pe care Sandu Mazilu il numea «0 forta retinuta», in toate domeniile, fi1osofie, liter~tura, teologie, arta, Naidim avea informatie precisa, pe care orostea cu voce joasa, modest ~i gata sa asculte, 0 opinie contrara fara Sa intervina"S(}.

Mai tarziu, prin 1945, se va alatura gI:upului de traitod ~i loan Ianolide. Fusese ares tat in octombrie 1941, pe cand era student la Facultatea de Drept din Bucure~ti I;li - la fel ca Gafencu _ mdrumator al unui grup de Frari de Cruce.

Eugen Cristescu, director general a1 Siguran!ei Statului, avea nevoie de un complot impotriva vietu mareselulut Antonescu pentru a declansa ~ sc~nda1 care sacompromita Miscarea Legionars. Prin urmare, monteaza 0 intalnire clandestina a fratilor de cruce in padurea Baneasa, cu ocazia unei demonstrani aviatice a unor pi10ti germani. Au fost arestate 1a intamplare 78 de persoane, din care sunt retinute 48 si trimise in judecata21. Eugen Cristescu i~i atinsese seopul eu scandalui Baneasa §i nu-l rnai interesa ce se va mtampla eu victimele. Totusi, spre

. . 5~ ~~brie~ B1Wf.nescu, Din fmparii#a mortii - pagini din

isioria Garzll de Pier, Ed. Gordian, Timisoara, 1994, p. 165.

49

Sfantul7nchisorilor

anu se vadi ata alba din cusatura, 8 dintre ei - printre care ~i loan Ianolide - la domiciliul carora s-:au gasit carti sau brosuri Iegionare, vor fi condamnati,

in ancheta, Ianolide va fi batut salbatic pentru a da declaratiile cerute de politie, La proces primeste 25 de ani inchisoare't. Va iesi dupa aproape 23 de ani, rastimp In care, dupa cum spune parintele Voicescu, "de~i relativ tanar, calJ~igase intelepciunea filocalica a unui mare avva"52.

lanolide este singurul din grupul nevoitorilor de la Aiud care tl va insoti pe Valeriu la Pitesti ~i apoi la Targu-Ocna. Cartea sa de marturii 11ltoarcerea la Hristos, la care vom face foarte des referire, are in centru figura lui Gafencu.

Multi care in libertate nu au vazut in legionari decat niste aventurieri, i~i vor schimba parerea venind in contact eu traitorii de la Aiud. Asa s·a mtamplat cu Romulus Dianu, subdiredor al ziarului Cureniul, care a public at articole pline de venin la adresa legionarilor, in mina la Baia Sprie va recunoaste fata de Nicolae Goga: ,,( ... ) sa ~titi ca ideea gresita pe care am avut-o despre .miscarea din care faceti parte s-a schimbat radical in cugetul meu. Si aceasta in urma tntalnirf la Aiud cu arestatii din 1941, Gafencu, Ianolide, Maxim si tot grupullor. Nu mi-am putut inchipui ca in neamul romanesc pot

51 Date luatedin recursul facut de Ianolide impotriva sentintei de condamnare din 1941 - arhiva CNSAS (Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitajii). Fond Penal, Dosar 327, vol. 12, fila 280.

52 Piirintele Constantin Voicescu - un duhaonic al cetiitii,p. 26.

.Valeriu Gafencu

cxista valori de 0 asemenea !naIp.me morala" 53.

in randul detinutilor tnchisi 1a Aiud dupa 1941 erau diferite orientari privind intelegerea legionarismului. Linia grupului badiei Trifan, desi treptat apreciata de cei mai multi, a stamit la tnceput destule adversitati, Nevoitorii acestia i~i concentrau toata atentia asupra adancirii spirituale Iii a prefacerii sufletesti, dupa tnvatatura Sfintilor Parinti, latura duhovniceasca fiind singura pe care puneau pre]. Pentru aceasta vor fi socotiti tradatori ai liniei legionare de dare cei ce se situau pe 0 pozijie combative, afisand 0 mare intransigenta fji demnitate. Atitudinea bataioasaa acestora era sprij inita mai mult pe taria morala l1i forteleproprli decat pe harul· lui Dumnezeu atras prin podi.mla. Aceasta ti va face sa se cheltuiasca inutil, lasandu-se antrenati de provocarile administratiei inchisorii, ajungand fie la caderi, fie la 0 schimbare de orientare.

in schimb, cei din jurul badiei Trifan, urmand Hira ostentatie calea lor de adancire duhovniceasca, vor evita cu dreapta masura tot ce i-ar putea abate de 1a aceasta, tmbracand fermitatea marturisirii in haina smereniei, IITrasatura caracteristica a acestor

53 Nieolae Goga, Triunghiul mortii, Ed. Marineasa, Timisoara, 1995, p. 78. Imediat dupa cele spuse mai sus, Dianu a adaugat: );>i tmi permit a va mai sugera ceva. A:;;a cum cunosc eu Occidentul, sa nu credeti cit aeesta va recunoaste vrecdata saerificiul dumneavoastra ~i al generatiei dumneavoastra, Datoriaar fi prea mare pentru a 0 plati ~i atunci nu 0 vor recunoaste". Din plicate, Romulus Dianu s-a dovedit a fi profet. Mai trist e ca jertfa lor e ignorata nu numai de Occident, ci si de cea mai mare parte a romanilor,

, .. "

51

. i

Sf a nt u l inchisorilor

traitori era smerenia"54 - spune Virgil Maxim.

Lucratori ai rugaciunii lui Iisus, studiind si Invatand texte din Sfanta Scriptura. Filocalie ~i alte scrieri patristice, acesti detinuti vor forma in temnita Aiudului un curent de traire in duh filocalic. Uniti prin dorul lor de a se jertfi pentru Hristos. ac:~ti monahi in duh .. caci, asa cum Yom vedea, vlata ascetics de malta traire au dus ei la Aiud - s-au sprijinit unii pe altii, pregatindu-se pentru grelele tncercari ce le vor sta In Iata, Pe deplin formati in vatra Aiudului, tinerii acestia VOl H, dupa risipirea grupului in diverse locuri, adevarate faclii duhovnicesti in bezna temnitelor corministe.

Despre rolul pe care l-au avut - fie direct, fie. indirect prin cei ce si-au asumat linia lor de traire - in limpezirea sufleteasca a celor ce yin in ternnita dupa 1948, da marturie parintele Iustin Parvu.

"Din punct de vedere spiritual, inchisoarea a fost un noroc pentru noi. Am gasit adunati la un lac atatia oameni duhovnicesti cum nu puteam tntalni in iibertate. La Aiud, unde am ajuns dupa proces, prin 1949 si apoi prin alte pi:lrji, i-am cunoseut pe eei arestati dupa 1941, care de acuma erau vechiin inchisoare. Unii dintre ei ajunsesera la 0 mare inaltime duhovniceasdL Pentru noi, eei arestati in 1948 si mai tarziu. acesti detinuti au fost salvatori. Derutati de anchetele lungi si grele din care iesisem. prin e~ntactul cuei ne-am limpezit. Ei ne-au facut sa ne dam seama de sensul crestin .al luptei noastre, de faptul ca. ne aflam angajati pe un front crestin

54 Virgil Maxim, or. cii., p. 183

52

Valeriu Gafencu

impotriva fiarei apocaliptice. Ne gandeam I?i noi dt suferim pentru pacatele noastre, dar prin ei ne-am limpezit, ne-am dat seama ca am fost chemati de Hristos pe baricade in numele poporului roman . lntelegand aceasta pentru noi a devenit 0 bueurie faptul ca ne aflam in inchisoare, De asta spun ca ei ne-au salvat, ne,..au aratat calea de supravietuire, Este interesant cum, dupa sapte-opt ani de inchisoare, arestati de foarte tineri, la.17-18 ani, 11?i pastrasera nevinovatia ~i puritatea, trasaturile lor de copii, de parca vremea trecuta peste ei nu lasase nici a urma. Aratau parca mai tineri decat acei dintre noi care aveau acum 17-18 ani. Erau foarte luminosi, foarte viol, foarte maturi si foarte intelepti. F oarte bogati din punet de vedere spiritual. Erau 0 lumina pentru noi. parra atunci la noi se tradusesera cateva volume de Filoealie. Ei bine, acesti tineri cunosteau pe dinafara pagini intregi, Numai [simpla] prezenta lor, comportamentullor Ii schimba pe de!inuti"s5.

La marturia parintelui Iustin s-ar putea adauga altele, care vorbesc la fel de convingator de inraurirea spirituals a acestor tineri de la Aiud, AI? asemana, pastrand, fireste, proportiile, ceea ce au facut ei, cu lucrarea duhovniceasca a ucenicilor sfantului Paisie Velicicovski, care, raspandindu-se pe unde i-a purtat pronia dumnezeiasca, au inmultit flacara filocalica aprinsa in sufletul lor la Neam]. La fel, cei de la Aiud, bineinteles in alt context si la alta masura, stramtorati de severitatea diabolica a

55 Marturie data de parintele Iustin Parvu monahului Moise in ianuarie 2005.

53

temnitelor comuniste in care nu era toleratanici cea mai midi manifestarereligioasa, au adus, pe unde le-a fost randuit s~ treaca, un ·suflu de traire duhovniceasca din care se vor impartalli multi.

Dumnezeu,Care cunostea sinceritatea Ili curatia gandului lor de inceput, a lucrat in chip minunat si, intorcand in bine rautatea celor ce i-au condamnat penedrept, i-a adunat din vreme in "lavra" Aiudului, spre a pregati prin ei mantuirea multor

suflete, .

•

. Sf a nt u l ln c h is o r i l o r

54

Ei au gasit aceasta eale ell un eeas mai devreme

La portretul pe care am incercat sa-l conturam traitorilor de la Aiud, merita adaugata marturia unuia care la vremea aeeea Ii privea cu rezerva, daca nu ehiar eu ostilitate. Am spus ca, dupa 1941, printre legionarii inca nu foarte dumiriti asupra unor aspecte duhovnicesti, atitudinea grupului din care facea parte Valeriu nu se bucura de prea mare credit.

lntre cei ce, situandu-se pe 0 pozitie de mare fermitate, vedeau in smerenia lor un semn de slabiciune I]i 0 cadere de la linia de eombativitate Iegionara, se afla si Vasile Turtureanu. Arestat sub Antonescu pentru activitate in Fratiile de Cruce, Il]i va petrece intreaga tinerete, de la 19 la 42 de ani, in temnita, Fire intransigenta, marturisind totdeauna Ili indiferent de urmari pozitia sa Iegionara, va strabate lunga sa detentie fara niei un compromis. Desi la vremea aceea nu era de aeord eu eei din grupul badiei Trifan - "m! se pareau prea blajini, prea moi" - suferintele prin care 11 va trece pronia dumnezeiasca il vor aduce la un duh cu ei, "care acum chiar imi sunt modele".

Cu toate ca numai in parte are legatura cu grupul lui Gafencu, istorisirea foartepe scurt a peripetiilor lui Turtureanu - greu decuprins intr-o carte, necum in cateva pagini - alaturi de concluziile la care ajunge, nu se poate sa nu stameasca

55

Sf a nt ul Jn ch i s o r il or

interesul. Cu atat mai mult cu cat, dincolo de sinceritatea si curajul cu care a purtat crucea crezului sau - nici cel mai aprig antilegionar nu le poate nega, daca e onest - in marturia aceasta vibreaza un autentic duh crestin, Din cele spuse de Turtureanu, condus mai ales de simtire - "a~a mi-a venit" ~ decat de ratiune, se adevereste ,ca inainte de toate, legionarismul a fost 0 stare de spirit. Cititorului de buns credinta nu-i va scapa imbinarea fara fisura a crezului legionar cu trairea duhovniceasca la care ajunge pana la urrna acest patimitor, De altfel, lucrul acesta, in timpi diferiti, s-a petreeut eu multi altii:

"Nu sunt vrednie sa-i multumesc lui Dumnezeu ca mi-a dat suferinta. Pentru mine

,

temnitaa fost cristelnita de aurtn care am primit, in buns parte, botezul dragostei de Dumnezeu ~i de neam. Acolo, in acele cumplite tncercari, L-am cunoscut pe Dumnezeu si am simtit interventia Lui. Cand nu mai era nici 0 posibilitate umaria de a . scapa, El parca imi punea mana pe cap si rna muta de aid dincolo. Am aceasta mare bucurie: Dumnezeu mi-a ajutat si nu am facut nici un compromis,

Am facut inchisoare cu dragoste. La proces, cand mi-au dat sentinta de 25 ani, am zambit, Sufletul meu a primit cu bucurie aceasta osanda, «Uite banditul- au spus ei - a prirnit 0 condamnare alia mare ~i el zambestel»,

Stiindu-ma nevinovat juridic, am primit chiar si cele mai mari incercari cu sentimentul ca aceasta e voia lui Dumnezeu. N-am fost niciodata disperat. Ma gandeam ca sufar pentru pacatele mele ~i ale neamului meu ~i ca poate Dumnezeu rni-a 'randuit

,

56

Valeriu Gafencu

temnita ca 0 cale de mantuire,

Am fost arestat in urma unei tradari, pentru activitate in Fratii, Vreau sa subliniez un lucru: niciodata nu am actionat dupa ratiune, ci am facut ce am simtit, Ce am facut, am facut ca asa mi-a venit. in timp ce Antonescu dadea ani grei de temnita pentru un cantec sau 0 carte legionara, cand toti fugeau sau se ascundeau, eu am luat conducerea FratHlor din zona Suceava. De ce? Asa am simtit.

Asa am inteles Fratia de Cruce, ca fratie pana la moarte in jurul crucii a tuturor celor ce simt in sufletul lor scanteia iubirii de Dumnezeu si neam.

Printre lucrurile care m-au facut sa merg pe acest drum al jertfei a fost ~i un cuvant al lui Corneliu Zelea Codreanu: «A inviat Hristos. A~a va invia ~i dreptatea neamului romanesc, Dar pentru aceasta se cere ca fiii sai cei mai buni sa accepte de bunavoie cununa de spini, sa ia crucea in spate, sa urce Golgota in genunchi si, cu lacrimi in ochi, sa se lase rastigniti, Legionari,. fip voi copiii acestial », Aceste cuvinte, cu acest final - «legionari, fiF voi copiii acestia!» - m-au facut sa spun: «Doamne, invredniceste-ma sa.fiu si eu unul din copiii acestia!».

$i intr-adevar, Dornnul mi-a dat suferinta, mi-

, .

a dat de toate, rni-a umplut sufletul de bucurie ill momentele grele si mi-l umple si acum. Am fast intr-adevar unul din copiii care a' marturisit crezul legionar. Totdeauna, in cele mai grele situatii, am spus deschis ca rsunt legionar, oricare ar fi fost urmarile, Nici nu rna gandeamle urmari. In inchisoare se facea 0 triere, cei ce se lepadau de Miscare erau de-o parte §i cei ce ramaneau pe pozitie, de

57

Sf a nt u l In ch i s or i l or

,

cealalta. Fara sa. ezit nici un moment, fara sa-mi pese de urmari, am trecut lfulga eei ee ramaneau legionari,

In inchisoare mi-au mai fa cut un proces ~i m-au eondanmat la 20 de ani pentru activitate Iegionara in temnita: faceam sedinte, cantam §i altele. Considerat fanatic, am fost dus la spitalul de nebuni, drogat, pus in lanjuri, izolat - de foame si de frig nu mai vorbesc - pentru afirmarea directa a legionarismului, Dar n-am facut nid un compromis.

Nu am nimic de ascuns. Pe aceiasi pozitie, afirmand deschis di sunt legionar, am' ramas §i astazi, Dupa 1989 au venit sa. rna cheme la Memorialul durerii. Le-arn spus:

- Nu gtiti ca. dad. vin, primulIucru pe care il SpWl e ca. sunt legionar? Si atunci cade totuI.

- A, pai nu a§a. Nu asa, asta nu trebuie spus.

- Atunci nu particip. Eu nu fac din astea, nu

umbiu cu jumatafi de masura.

Prin anii '50, la mina de la Baia Sprie, am avut tm accident. S-a surpat tavanul deasupra mea. In cadere, doua lespezi mari s-au proptit una in alta ~i in spatiul de sub ele rna aflarn eu. Asa am scapat cu viata. A fost 0 minune, una din multele minuni pe care le-a facut Dumnezeu cumine. Dar pietrele mai mid care au cazut au venit peste mine. Am avut coloana fisurata si cateva coaste rupte. Sapte luni am stat in ghips, A fost 0 perioada grea, cu dureri mari, fara sa rna pot misca, Singur, tara sa. am cu cine vorbi, doar un detinut de drept comun acru si posac imi aducea mancarea, Mil hraneam greu. Nu put earn sa due mainile la gura. Stateam intins, luam gamela, 0 .ridicam in dreptul gurii si, de la distanta,

58

Valeriu Gafencu

tumam ce era in lingura in gura, Sapte luni am stat asa. Numai rugaciunea mi-a fost sprijinul.

Dumnezeu iti da 0 suferinta ca sa te scape de alta. Accidentul de la mina rn-a scapat de reeducarea de la Pitesti. Ma eereau la Pitesti, dar cum eram in ghips nu m-au transferat. Am avut un inger bun care m-a pazit.

In inchisoare nu am stat degeaba. Totdeauna am fost atent la mine tnsnmi, la imbunatatirea mea sufleteasca, Am cautat sa realizez in mine omul nou, care trebuie sa fie adevaratul legionar. Acesta nu este altceva decat omul nou in Hristos. Omul nou legionar, asa cum I-am inteles eu, se naste din durere si renuntari, creste tn stralucire udat de lacrimi de pocainta - spovedania $i Sfanta Imparta~anie - are dragoste sincera fati:i de aproapele §i credinta nelimitata in. biruinta si invierea neamului romanesc, in lumina sfintei tnvataturi a blandului lisus. Legionarul de elita este un erou eu suflet de sfant, El lupta din credinta, jertfeste din dragoste $! primeste cu seninatate chinurile mortii in nadejdea Invierii.

Toata viata am cautat sa fiu cat mai sincer cu mine insumi. Ma rugam: «Doamne, ajuta-ma sa fac voia Tal ca sa fiu vrednic de dragostea Tal». Mil rugam mult pentru morti. Mil rugam pentru unul. apoi imi .aminteam de altul, caruia parca ii auzeam vocea: «roaga-te si pentru mine!», Ma rugam si pentru el.

Am fost eliberat dupa 22 de ani, 2 luni si 2 saptamani. Cand am ajuns acasa, a fast 0 tragedie. Mama plangea, rna mangaia, rna saruta si urIa: «Unde e celalalt? Tu ai venit, dar celalalt unde e ... h.

59

Sf a nt ul i'nchisorilor

,

Am mai avut un frate care a murit la Pitesti, in reeducare. Se vorbeste de un tanar care in preajma ' Pastelor a fost rastignit si martirizat pentru ca nu a vrut sa se lepede si sa blasfemieze. De la unii am aflat ca ar fi fost fratele meu.

Pentru mine Miscarea Legionara a fost 'totul.

Imi umplea sufletuI pe deplin. Inainte de arestare am.hotarat cativa sa facem de garda la mormantul unui frate de cruce impuscat pe timpul lui Carol al II-lea. Era vara ~i plin de ~antari. A1?a am fost de cuprins de aceasta Miscare Legionara, incat in cimitirul plin de tantari, cat am stat in pozitie de onor, nu am miscat. Sunt in pozitie de garda Ia mormantul unui legionar, rna musca, nu rna musca tantarii, nu mise!

Primeam cotizatiile de la ceilalti frati de cruce.

Matusa mea m-a rugat odata sa-i schimb din maruntisul acela niste bani. Mi se spusese eli sunt banii Legiunii, nu ai mei, ~i ca nu pot sa ma atingde ei, «Matu1?a - i-am spus - nu sunt banii mei. Nu rna ating de ei. Indoiti, rupti, cum or fi, asa i-am primit, asa Ii dau mai departe», S-a mirat si matusa de corectitudinea mea fanatica.

La Aiud, in primii ani, i-am cunoscut pe cei din grupullui Trifan, Atunci mi se parea ca felullor, prea blajini, prea moi, nu este adevarata linie legionara. Aveau uneori 0 tenta sectara, de izolare. Apoi s-au dezbarat de asta. Dar pana sa ajunga la un echilibru, au avut si ei exagerari, nu au avut discernamant de la inceput. Au trecut ~i ei prin diferite framantari §i extreme. Ce arata Ianolide sau Virgil Maxim in cartile lor sunt niste concluzii, dupa

,

60

Valeriu Gafencu

cernerea unor lucruri, dar au avut si ei mult pana sa se limpezeasca. Sunt niste concluzii castigate eu truda, Au avut gandul eel bun, au fost sinceriai Dumnezeu le-a dat har.

Norocul lor, de fapt asa a lasat Dumnezeu, ca in miscarile .lor in inchisoare, au fost a proa pel au fest cam tot impreuna, Asa s-au putut ajuta. Si-au impartasit durerile si s-au sustinut, Au aparut insit si tensiuni, Era greu sa stai opt insi intr-o celula pentru doua persoane. Se frecau prea mult unul de altul. Nu mai aveau intimitate. Era foarte greu.

$i intre ei erau firi diferite. Cu timpul s-au mai nivelat, au ajuns la 0 masura comuna. Trifan si parintele Arsenie erau un fel de lideri. Trifan era eel mai in varsta, un om matur si respectat in .Aiud. Parintele Arsenie era, asa cum l-am vazut eu, un macedonean hotarat 1]i foarte intransigent. Suferinta l-a schimbat.· Maxim, cerebral si eu 0 structura bataioasa, dar in preajma lor s-a calmat, s-a dat dupa ceilalti. Mazare era mai rational, nu avea inc1inarea nativa spre mistica a lui Gafencu. Naidim era eel mai apropiat ca structura de Valeriu. Sfios ca 0 domnisoara, ascultator, un om pur, de 0 mare curatie sufleteasca.

Gafencu ardea de un dar spiritual. Ca multi basarabeni, avea ceva aparte. apropiat de slavi, cu multa afectiune si caldura. Avand aceasta componenta slava a sufletului, poate ca pentru el a fost mai usor, avea ceva care it predispunea catre lucrurile acestea mistice.Pentru altii, chiar din grupullor, a fost mai greu.

Eu nu credeam ca. Gafencu, asa cum I-am cunoscut prin '43, va ajunge la masura aceasta. Desi

61

Sf a n t u l inchisorilor

eram de 0 varsta, 11 priveam ca pe un copil, Consideram ca nu este legionarul combativ care sa infrunte orice pentru acest ideal. La inceput nu era nici ellimpezit si umbla m multe directii, A castigat eu truda harul care apoi s-a revarsat asupra lui. Framantarile lui s-au intalnit cu ale celorlalti si traind tmpreuna, ajutandu-se $i conjugandu-se, pana laurma s-au eernut luerurile.

Eu a trebuit sa ajung singur la niste eonc1uzii.

Eram aspru fata de greselile altora, cat am fost liber si in primii ani de inchisoare. Suferinta a fost eea care rn-a fa-cut sa-L simt pe Dumnezeu si sa fiu foarte iertator fata de oameni. Atunci eram intransigent. Am stat mai mult izolat.

Nu aveam mtelegere fata 'de cei din grupullui Trifan. Pana la urma am ajuns sa le dau dreptate. .Acum chiar imi sunt modele. Cea mai mare bucurie am avut-o cand, in genunchi, am plans pentru pacatele mele. Am tnteles ca cea mai mare satisfactie pe care poate sa 0 aiba un crestin e atunci cand poate sa verse 0 .lacrima, Ei au descoperit aceasta eale cu un ceas mai degraba decat altii, Atunci era 0 atitudine ostila lor, dar apoi multi au ajuns la gandirea lor.

Ajuns in pragul mortii, ii eer lui Dumnezeu in rugaciune: Da-mi, Doamne, lacrima dorului de rail Lasa-mi, Doamne, bucuria lacrimilor varsate pentru iertarea paeatelor!Pastreaza-mi, Doamne, mereu aprinsa candela iubirii si iertarii pentru totil Amin"56.

,

56 Marturia data de Vasile Turtureanu monahului Moise in mai 2007.

62

Calea fericirii

Slab in credinta si secatuit de un trai plin de comoditati, greu sinumai in parte mtelege omul zilelor noastre suferinta eelor ee au treeut prin inchisori, Multe marturii par de necrezut pentru noi care, vorba poetului, n-am fost cu ei in celule ~i nu stim ce-i viata de beznev. Nu putem pricepeeum au indurat atata suferinta. Dar dincolo de asta, si mai greu, daca nu de-a dreptul de nemteles, ne apare nostalgia unora din cei trecuti prin temnita atunci cand privesctn urma, 1a acea vremea incercarilor.

"Este imposibil pentru cineva din afara inchisorii sa in~eleaga - ne avertizeaza parintele Gheorghe Calciu, Suntem liberi gi suntem foarte fericiti ca suntem liberi, dar avem un fel de nostalgie pentru lnchisoare. Si nu 0 putem explica altora. Ei spun ca suntem nebuni. Cum iti poate lipsi inchisoarea?

Deoareee tn inchisoare am avut cea mai spirituala viata. Am atins niveluri pe care nu suntem in stare sa Ie atingem in libertate. Izolati, ancorati in Iisus Hristos, am avut bucuria si iluminarea pe care lumea nu le poate oferi. Nu exista cuvinte care sa exprime exact sentimentul pe care l-am avut acolo.

57 Voi n-ati fost eu noi in eelule I sa stiti ce e viata de bezne, I sub gheare de fiare, cu guri nesatule, I voi nu ~titi ce-i omul cand prinde sa urle, I strivit de catuse laglezne. Radu Gyr, Voi n-aii fost CIt noi In celule, din volumul As'noapte fiSHS nti-a inirat in celulCi - Foeti dupa gratii, Ed. Elisavaros, Bucuresti, 2005, p.65.

63

Sf a nt u l Jn c h i s orilo r

Aceia care nu au avut experienta noastra nu pot mtelege cum am putut fi fericiti in mchisoare'w.

o astfel de fericire dincolo de tntelegerea noastra, in ciuda suferintelor, traia Valeriu Gafeneu. Virgil Ioanid j~i aminteste cum, pe drumul intre doua inchisori, in duba, doborat de tuberculoza, eu obrajii staeojii de febra, Valeriu vorbea "de fericirea de a suferi pentru Hristos si de a rezista ea primii martiri prigoanei dezlantuite de dusmanii credintei"59. De asemenea, intr-o scrisoaretrimisa familiei, marturisea: "Azi sunt fericit. Prin Hristos iubesc pe toti"60.

Starea aceasta de fericire nu a fost insa user de atins. Despre calea plina de zbudum, cautari si suferinte prin care Valeriu a dobandit-o vom vorbi in cele ee urmeaza,

Fire generoasa ~i entuziasta, inca de tanar Valeriu era purtat de idealuri inalte. "Esentialul gandurilor mele din aeea vreme - e vorba de varsta liceului - era ca eu sa devin un om de mare valoare. Intelegeam prin aceasta un om care sa joace un rol covarsitor in istorie, un om care sa dea ceva neamului. Voiam sa fac mult bine in lume"61 ...

"Traiam 0 viata normala in .studentie, eram

, ,

unul dincei mai apreciati studenti, iubit de toata

, ,

lumea si eu 0 sete neobisnuita pentru Ideal: 0 lume noua, in care sa domneasca iubirea si dreptatea,

58Monahii John Marler ~i Andrew Wermuth, Tinerii oremurilor de pe urmi; - ultima Iji adeoiirata razvri1tire, Ed. Sophia, Bucuresti, 2006, pp. 184-185.

59Nicolae Trifoiu, op. cit; p. 123. 6oIoan Ianolide, op. cit., p. 235. 61Ibidem, p. 233.

64

Valeriu Gafencu

armonia desavAr§ita"62.

Cu astfel de ganduri, in mod fir esc va fi atras de Fratiile de Cruce, in randurile carora se va regasi pe deplin. Foarte iubit de tinerii al carer indrumator ajunge, va legaeu ei 0 adevarata comuniune. Peste toate acestea vin arestarea si condamnarea la 25 de ani inchisoare. Singura vina: implicarea din tot sufletul in educatia - e drept sub nume interzis ;din Fratiile de Cruce.

,

Ajuns la Aiud,are parte de un regim duro Vreme mdelungata, dupa cum va marturisi el mai tarziu, petrece mai mult izolat, Hind seas la plimbare doar a ora si jumatate pe zi. Inceputul acesta nu a fost deloc usor. "f;)i, draga mama - spune intr-o scrisoare - as vrea sa stii ca am suferit mult. In prima iarna rna trezeam noaptea din somn !?i,in singuratatea celulei, in frig si in foame, priveam intunericul ~i sopteam incet, ea sa aud numai eu, dar asa de tare casa auda Dumnezeu: «mama, rni-e frig ~i mi-e foame!». La inceput a fost greu de tot"63.

Suferinta e si mai apasatoare pentru ca, stiindu-se nevinovat, nu-i mtelege rostul. "Cu primul pas pe care l-am facut in inchisoare, m-am intrebat pentru ce am fost inehis. Pe planul vietii sociale . privind relatiile mele eu lumea in care am trait, am fost privit ca fiind foarte bun, un exemplu de conduita morala. Daca intram in conflict eu cineva, era numai pentru Adevar"64.

In macinarea aceasta sufleteasca, el cauta

62 Ibidem,pp. 233-234. 63 Ibidem, p.234.

64 Ibidem, p. 231.

65

Sf a n t u l fnchisorilor

raspunsul in carlile care circulau in temnita. "La. mceput a studiat §i a citit foarte mult, msa curand . a oprit asupra crestinismului, care i-a aparut in' adevarata lui lumina, adica in latura sa duhov-. niceasca, Valeriu s-a dedicat unei intense Iecturi teologice, facand 0 cercetare atenta a spiritualitatii. ortodoxe. Printre cartile pe care le-a citit au fost Patericul, Mantuirea Piidiiosilor, Vie tile Sfin#lor, Urmarea lui Hristos. A citit pe Sfintii loan Gura de Aur, Vasile eel Mare, Grigorie Palama, Grigorie de Nazianz, Efrem Sirul, loan Damaschin. A studiat, de asemeni, pe Pascal, Bulgakov, Berdiaev, Papini, precum §i toate cursurile care se predau la Facultatea de Teologie. Lectura lui se concentra mai ales: asupra Sfintei Scripturi"65.

Cartile duhovnicesti 11 vor ajuta sa vada mai adanc lucrurile si sa se mtoarca spre sine insusi, in . singuratatea celulei se roaga mult, cautand sa inte- leaga rostul suferintei. Dupa chinuitoare framantari si zbateri, prin harul lui Durnnezeu, traieste 0 stare de iluminare In care Il;>i vede sufletul plin de plicate. ' "Dupa mult zbudum, dupa multa durere traita, cand paharuI suferintelor se umpluse, a venit 0 zi sfanta, in iunie 1943, cand am cazut cu fata la pamant, ingenuncheat, cu fruntea plecata, eu i~ima zdrobita, intr-un hohot de plans. II rugam pe Dumnezeu sa-mi daruiasca lumina. La acea data imi . pierdusem toata increderea in oameni, imi dadeam •. perfect de bine seama ca rna gaseam in adevar,· pentru ee dar sufeream? Din tot sufletul meu plin de' elan ramasese numai iubirea. Nimeni nu rna mtelegea.

65 Ibidem, p. 43.

66

Valeriu Gafencu

In plansul meu prelung am inceput sa. bat metanii. Si deodata - 0, Doamne! Ce mare e1}~l Tu, Doamnel - mi-am vazut tot sufletul meu plin de pacate, radacina tuturor pikatelo~ o~.ene!lti an: gasit-o in mine. Vai, atatea pacate, §l ochii sufletului meu tmpietrit de mandrie nu le vedeau! Ce mare este Dumnezeu!

Vazandu-mi toate pacatele, am simtit nevoia de a le striga in gura mare, de a rna l~pad~ de ele. ~i o pace adanca, un val adanc de lumina 1}1 dr~goste mi s-a revarsat in inima, Imediat ce s-a deschis U1}a, am iesitvijelios din celula si m-am d~s la .fiinjele care stiam ca rna iubesc eel mai mult 1}1 la C~l ee .rna urau si care gre§isera eel mai mult fata de t;nme §11eam marturisit deschis, faranici un inconjur: «Sunt eel mai pacatos om. Nu merit increderea ultimului dintre oameni. Sunt fericit!»,

Toli au ramas tnmarmuriti. ~nii m-au. p.rivit ell dispret, altii eu indiferenta, unu m-au privit eu iubire pe care ei in§i~i nu si-o puteau explica. Un singur om rni-a spus: «Meriti sa fi~ saruta~b) ', Dar eu am fugit repede in eelula mea, nu-am trantIt :apu~ in perna si mi-am continuat plansul.multumind §1

slavindu-L pe Dumnezeu'(=. .

Mornentul aeesta de iluminare va fi pentru Valeriu 0 adevarata nastere din nou. Cel dintai folos al constiintei pacatului este intelegerea rostului suferintei. "Suferinja, oricat de grea ar fi, nu are alt sens decat curatirea sufletului dornic de mantuire'v".

De acum va fi foartepreocupat de problema

66Ibidem, pp. 231·232. 67Ibidem, p. 25.

67

Sf a n t u l Jn c h i s or i l o r

pacatului, "Din iunie 1943, cand am trait prima zguduire sufleteasca, provenita de pe urma constiintei pacatului, mi-am dat seama ca pe masura ce rna adancesc mai mult in mine insumi, descopar noi plkate"68.

Drept urmare, pune inceput lucrarii de curatire. "De la acea data am inceput constient lupta impotriva pikatului"69.

Constiinta pacatului la care ajunge Valeriu a facut trecerea de la 0 mtelegere morala la una duhovniceasca, in Fratiile de Cruce, Valeriu fusese educat in ideea unei innoiri a vietii pe temeiul moraleicrestine. Insusi Codreanuprivea Legiunea ca 0 scoala spirituals care sa formeze un om nou, un erou moral. Judecat dupa masurile moralei crestinlegionare, Valeriu era un model de om care tindea la o viata innoita: credincios, onest, bun la studii, generos - tntr-un cuvant un am cu 0 conduita ireprosabila. Constiinta sa morala nu-i reprosa nimic si de aceea nu tntelegea rostul suferintelor.

Altfel vavedea msa lucrurile dupa ce dobandeste 0 constiinta duhovniceasca, j~i da seama ca cerintele harului sunt mult mai profunde decat exigentele moralei. "Am vazut di sunt un am pacatos, M-am cutremuratde pacatele mele, de neputinta mea. Mi-am dat seama ca eu, care doream cu toata inima 0 lume ideala, eu insumi eram un pacatos, Deci mai tntai trebuia sa devin eu un om curat, un om nou"?",

68 Ibidem, p. 229. 69 Ibidem, p. 232. 70 Ibidem, p. 230.

68

Valeriu Gafencu

Omul nou spre care nazuieste de acum cere 0 prefacere mult mai adanca dec at eroul moral asa cum era inteles de obicei in legionarism. Este omul duhovnicesc care, innoindu-se prin pocainta, si-a curatit haina botezului de zgura pacatelor.

Desi lupta aceasta depaseste exigentele moralei, nu inseamna ca educatia din Fratiile de Cruce nu i-a fost lui Valeriu de nici un folos. A fost 6 treapta care i-a format caracterul, l-a ferit de pacate, i-a dezvoltat spiritul de jertfa ~i de comuniune. Foarte multi tineri astfel formati, desi nu au ajuns la constiinta lui Valeriu, au facut jertfe impresionante In puscarii, Toate au avut valoarea lor.

Nici pe Valeriu constiinta duhovniceasca la care ajunge nu-l duce Ia negarea a ceea ce a primit bun prin aceasta educatie, ci la 0 intelegere mai adanca, profund spirituala a legionarismului. Ca atare, nu se va dezice de trecutul sau, Mai tarziu, la Targu-Ocna, intr-o discutie cu Ion Popescu va

I ,

spune: "Am intrat in inchisoare ca legionar. Fata de administratienu pot sa rna dezic, sa spun ca nu mai sunt, pentru ca eu ca legionar am fest condamnat, Dar spiritual vorbind, am trecut de pragul la care vad de obicei legionarii lucrurile. Nu inseamna ca rna desolidarizez, chiar daca nu mai sunt interesat de politica, ci mai mult de viaja spirituala. Dar fiecarecu masura lui. Cred di Miscarea Legionara trebuie sa aiba, in primul rand, in mijlocul ei un nucleu, 0 comunitate spirituala de mare traire care

I' II

69

Sf a n t u l inchisorilor

sa iradieze trairea crestina In ceilalti"?>,

La Aiud, unde eei mai multi detinuti tntelegeau credinta la nivelul moralei, 'Vale~iu stamea nedumeriri. .Valeriu soca prin constiinta pacatului, pe careil marturisea eu umilinta la modul personal §i eoleetiv, tntr-o vreme in care noi, desi eram crestini, nu aveam inca 0 adevarata viata duhovniceasca, Orgoliul se aseundea in noi sub mantia tainica a «onoarei» si a fost 0 lupta grea pllll<i cand asa-zisa «demnitate» si «onoare» s-au induhovnicit tree and prin baia euratirii"72.

Silindu-se sa-Ili limpezeasca sufletul, Valeriu se ruga mult. "Adesea cadea eu fata la pamant si plangea cerand mila, ajutorulsi luminarea cereasca. ~reptat a inloeuit studiul eu rugaciunea, Noaptea citea Paraclisul Maieii Domnului, iar ziua acatiste. Mergea regulat la slujbe, se spovedea smerit, se cumineca eu bucurie, Respecta preotii, desi n-a gasit un duhovnic pe potriva dimensiunilor sufletului sau, Ii placea sa cante rugaciuni si psalmi, Batea muIte metanii, in functie ~i de starea fizica. Linistea era deplina, .izolarea de lume aproape totala, deci conditii prielnice lucrarii duhovnicesti,

Dragostea tl facea sa se reverse catre prieteni la un nivel sufletesc adanc ~i sineer. Se straduiasa plineasca in sine virtutile, proees care avea sa se desavarseasca pe parcursul anilor. Se sfatuia mereu eu eei de un euget eu el si tmpreuna au luptat sa se curateasca,

"

71 Marturie data de Ion Popescu monahului Moise in aprilie 2005.

72 loan Ianolide, or. cit; pp. 43-44.

70

Valeriu Gafencu

Zi de zi facea or dine in sufletul sau, devenea altul, se deprindea sa traiasca in Duhul, potrivit invalaturii crestine, Sporirea Ii era armonioasa, tinzand s11 realizeze omul eel nou. Prin harul lui Dunmezeu, el a strabatut ealea eelei mai autentiee spiritualitap ortodoxe.

Prin 1943 Valeriu a fost izolat, impreuna eu altii, in Zarea eu regim sever, far a carp, fara contact cu familia si eu 0 rape de hrana insuficienta, care l-a distrofiat. Aid s-a dedicat in intregime Rugaciunii inimii, spunand neineetat /I Doamne. Iisuse Hristoase. Fiul lui Dumnezeu, mlluieste-ma pe mine, pacatosul!", Inceputul bun era pus, orientarea era limpede, asa incat aceasta perioada i-a adusun spor duhovnicesc insenmat.

Primii ani fusesera de diu tare, urmatorii de lacrimi si pocainta, iar acum erau ani de vorbire eu Dumnezeu. de traire eu Dumnezeu si unire cu Dumnezeu pe ealea rugaciunii. Indrumatorul care ia stat la dispozitie a.fost aeea earte midi scrisa de un anonim. intitulata Pelerinul rus.

Toate celelalte preocupari au disparut, pentru a fi inlocuite eu rugaeiunea. Dar ea, 0 data eu descoperirea luminii interioare, 0 data eu ordinea sufleteasca. 0 data eu lumina harica, i-a revelat in minte toate problemele ce I-au preocupat, evident nu ea 0 aflare, ci ca odaruire"?".

In serisorile adresate familiei, Valeriu vorbeste de lupta eu pacatul si de seninatatea care ineet, tncet tsi face loe in suflet, "Ma lupt eu pacatele. Si eu cat

73 Ibidem, p. 47.

71

S HI n t u I ! n chi S 0 r il a r

rna adancesc mai mult in mine, cu atat gasesc altele noi, Dar cu ajutorul Domnului Ie birui. Am capatat o seninatate sufleteasca perrnanenta ~i rna multumesc cu darurile pecare mi Ie da Dumnezeu, cad sunt nepretuite. Va marturisesc iar~~i acelasi lucru: traiesc fericirea, 0 gust mai ales in lacrimi ~i .' durere, acolo 0 gas esc mai dulce, maiadanca. Traiesccu constiinta omului pacatos. Traiesc pe Dunmezeu,Izvorul tuturorbucuriilor vietii. ( ... ) vs spun drept, sunt fericit,. inteleg si iert totul, oricine m-ar lovi pe mine personal, 11 iert,

Maica Domnului imi implineste rugaciunile, Traiesc pe irevarsarea unor adevarate valuri de dragoste, care imi coplesesc toata fiinta patrunsa de constiinta rumicniciei mele caom pe pamant, Stau cazut in fata icoanei, in genunchi, implorand mila, ajutor si dragoste pentru mine si pentru toti ai mei, parinti, rude, prieteni, binefacatori, vrajmasi, ( ... ) Sunt cum rna stiti, Tac male si meditez ore ~i zile in sir, Imi trimit gandurile departe si cand rna trezesc la realitate, zambesc. Cant si rna. rog. Sunt vesel sufleteste, Viata cotidiana are un aspect uniform. Viata interioara mi-e simpla, vie, plina. 1;1i mare, cu doruri si vise pe care eu le traiesc si le simt vii in sufletul meu"74.

"In adancul eel mai tainic al inimii am gasit izvorul nesecat al vietii, dragostea. Mi-am dat seama ca am nesocotit acest dar. Am spus atunci: «am gre1;iit!». In pamantul pacatelor mele ingropasem tot ce sadise Dumnezeu mai pretios in mine .. Pentru nesocotirea iubirii, acest dar sfant, rna

74 Ibidem, pp. 226~227.

72

Valeriu Gafencu

simt raspunzator de toate pacatelesemenilor mei, din toate timpurile ~i locurile. Dar suntiun am fericit, eel mai fericit om! Simt dragostea lui Dumnezeu la totpasul, ocrotireasi grija Lui pentru mine. Vreau sa nu mai traiesc pentru mine, ci sa traiesc pentru iubire, sol contribui Ia fericirea tuturor, eu darul1ui Dumnezeu, Prin mantuirea semenilor mei, sa-mi mantuiesc propriulsuflet. Ah! Cat sunt de fericit! Cum poate trai omul, aceasta fiinta micuta, atata fericire?">,

I

I·

I

75 Ibidem, p. 229.

73

Viata in "lavra" Aiudului

I

Construita pe vremea stapanirii austro-ungare pentru romanii din Ardeal, inchisoarea Aiudului era, intre cele doua razboaie mondiale, eea .mai mare puscarie din ~ari.t In aceasta temnita vor fi adunati.dncepand cu noiembrie 1942, cateva rnii de legionari condamnati de regimul antonescian. Stran- . gerea lor la Aiud s-a facut eu un rost: conducerea inchisorii, la ordinul .maresalului Antonescu, urma sa obtina desolidarizarea lor de Miscarea Legionara si trimiterea pe frontul antibolsevic, chipurile pentru "reabilitare"76.

in acest scop, incepand cu martie 1943, comandantul inchisorii, maiorul magistrat Munteanu, dusman invederat al legionarilor, va trece la masuri severe: izolarea detinutilor, suspendarea dreptului Ia pachet si vorbitor, obloane la ferestre, inrautatirea hranei, pedepse corporale pentru incalcari iluzorii ale regulamentului.

In curtea inchisorii maiorul Munteanu tine un discurs despre eliberarea legionarilor cu conditia de a merge pe front pentru reabilitare, discurs ce se incheie perfid cu intrebarea: "E cineva care nu vrea sa mearga pe front?". in tacerea care se asterne, Traian Trifan iese in fata si desparte apele, aratand ca riu admite sa fie supus la presiuni si amenintari,

76 Cu legionarii care vor accepta se formeaza batalioane specials, trimise in primele linii cu ordinul de a Ii se da cele mai grele misiuni, in care moartea era aproape sigura,

74

Va l e r iu Gafencu .

"Traian Trifan are grad de capitan si l1]i servestetara ca ostas, dar comandantullegionar TraianTrifan nu are ce reabilita in fata nimanui"?", Cea mai mare parte a detinutilor Ii vor urma exemplu.

in i~ie '1943 legionarii sunt chemati la administratie spre a semna 0 cerere de a merge pe front pentru reabilitare ~i 0 declaratie de desolidarizare de Miscarea Legionara,

Valeriu si alti cativa - arata Ianolide - au spus ~~ nu au nimi~ de ;eabilitat dincolo de justitia propriei constiinte: .. doream sa luptam impotriva comunismului, nazuiam sa unim tara, dar nu ca detinuti, nu ca vinovati; nu aveam pe sufletele noastre .nimic de «reabilitat» - ~i deci am refuzat frontul.

Am refuzat ~i desolidarizarea, nu pentru ca nu aveam greseli de care sa ne desolidarizam, ci pentru ca procesul nostru de constiintainfiera to ate greselile facute fara a avea nevoie de imboldul unei elite politice al carei reprezentant era un monstru ca maiorul magistrat":". Prin urmare, raspunsul lui Valeriu va fi foarte ferm: "sunt ceea ce sunt, nu am de ce ma desolidariza, cred in adevar ~i in bine si in biruinta lor"79.

Refuzul desolidarizarii nu insemna ca accepta tot ceea ce gandesc ceilalti legionari. "Dupa episodul «reabilitarii», Valeriu a luat, intr-o alta imprejurare, o atitudine .la fel de frumoasa: .intrucat se punea accentul pe pedeapsa si pe razbunarea in lupta

77 Virgil Maxim, op. cit., p. 87. 78 loan Ianolide, op. cit., p.44.

79 Nicolae Trifoiu, op. cit., p. 187.

75

Sf ant u I l' n chi so r i 10 r

politica, el a sustinut cit razbunarea este a lui' Dumnezeu; nimanui nu-i este ingaduit sa-si faca singur dreptate; crestinul iarta, crestinul se situeaza , pe pozitia dragostei, singura virtu~e adu~atoare de pace, singura atitudine care invmge ~1 nu este tnvinsa.

Impotriva aeestui punet de vedere s-au ridicat voci puternice $i Valeriu, inc ere and sa se justifiee, era tot mai singur. Cu toate aeestea, a ramas nec1intit in convingerea sa si eu timpul multi is-au ala turat" 80.

Ca urmare a refuzului desolidarizarii, cateva sute de detinuti au fost izolati in Zarca, tnghesuiti in celule de 4/2 m'etri, eu regim dur, mancare slaba, dormit pe dusumele, fara paturi, doar eu imbracamintea , lor zdrentuita. In astfel de conditii multi se vor imbolnavi. Regimul aeesta tine pana in vara anului 1944.

Dupa 23 august, un deeret al puterii nou instalate elibereaza toti detinutii politiei, eu exceptia legionarilor. Apropierea frontului face ~a prin sep~ tembrie, sub escorta, pe jos, detinutii sa fie evacuati la Alba-Iulia. In conditii grele, datorita slabiciunii fizice, epuizati de caldura si de sete, drumul a fost pareurs intr-o zi. Prin octombrie vor r~veni la .A~~d.

Cum in tara domnea eonfuzia §l cornunistii nu , au pus decal' treptat mana pe putere, in perioada urmatoare, la Aiud viata a fast mai putin aspra. Detinutii se bucurau de 0 oarecare libertate, circulan'd neingraditi in interiorul inchisorii, Puteau tine legatura intre ei, mergand de la a celula la alta, de la

80 loan Ianolide, op. cii., p. 46.

76

Valeriu Gafencu

un etaj la altul, ba ehiar la cei din alte cladiri ale temnitei, fara a li se cere socoteala,

In afara Sfintei Scripturi, in temnita patrunsesera serieri teologiee, ee erau 0 adevarata hrana spirituala pentru cei tnchisi,

Cei din jurul badiei Trifan, dupa cum arata Virgil Maxim, vor folosi acest rastimp de slab ire a

chingilor pentru a se mtari duhovniceste, .

.Pentru a realiza un program de studiu, meditatie ~i rugaciune ne-am facut noi in!line ore si zile de intalnire: in lac sa ne inchida gardienii, ne-am confectionat zavoare interioare. Cand gaseai usa tncuiata stiai ea aeolo e aprinsa candela inimii si arde pentru Hristos. Reveneai in. ziua si la ora indicata pe u§a"81.

Jncepea sa fie frig in celule, cad ealoriferul nu dadea caldura, Am hotarat sa stam mai multi rntr-o celula, caldura suflarii noastre indulcind asprimea stihiei. In iarna 1944/45 am stat eu Anghel Papacioc, parintele Vasile Serghie si Valeriu Gafeneu; Marin Naidim cu domnul Trifan, donmul Marian Iii Sehiau Ion; Nicu Mazare eu Iulian Balan, Foti Petru ~i Avram Sebastian"82.

lama am citit foarte mult cu Valeriu Gafencu,

II

sub ascultarea parintelui Vasile Serghie, am aprofundat teoretic Dogmatica si Apologetica, Arheologia biblica, Simbolica, Mistica, Ascetica ... Anghel Papacioc imbina programul de studiu cu ore de rugaciune, meditatii si cu discutii exegetice. Ca in timpul acela,

81 Virgil Maxim, op. cit" p. 106. 82 Ibidem, p. 108.

77

I

,.

Sf ant u I I' n chi S 0 r i I or

niciodata nu m-am simtit .mai implinit.

Parintele VasileSerghie, eminent absolvent a1 Facultatii de Teologie de la Cernauti, era 1ji un traitor viu al adsvarurilor de viata crestina, In toate manifestarile lui era de 0 sobrietate rar intalnita. Viata, pentru el, era "Timp Hristic", nu mtamplare san succesiune de evenimente din care nu stii ce sa alegi. Impreuna eu Anghel Papaeioc, care era de 0 ravna rar intalnita pentru ca§tigarea stadiilor de viata virtuoasa pura, sfanta 1ji un fervent animator pentru rugaci~nea isihasta, erau lumina §i indemn de a ne integra in Hristos ca madulare sfintite.

Valeriu Gafencu, un inspirat al lui Dumnezeu, .' nu avea nevoie de cele predate de parintele Serghie, did ii izvorau din suflet ca si cum i1ji aveau radacina intr-insul. Se supunea insa cu ascultare totala programului de studiu, exegeze, rugaciune si efort de control moral. Era ca un frate mai mare: incercam sa majin de pulpanahainei lui pe drumul • cunoa1jterii §i trairii in Hristos.

Din cand in cand, saptamanal sau lunar, stiind de 1a Sfintii Parinti ca adevarata smerenie este descoperirea gandurilor pentru a nu te mdreptati sin-., gur in eeea ce cugeti, ne str~ngeam la domnul Trifan sau la noi, uneori totLalteori numai caliva" ne : descopeream nedumeririle §i dezbateam problema care ne provocase tntrebari in constiinta. in lumina, serierilor Sfintilor Parinti si hotararilor canonice Bisericii. Ne ridicam eu ~intea la intelesuri de cugetare sfanta 1ji traiam drumul de sfintenie pe care au . mers, sub lumina Harului, "fntelep#i lui Dumnezeu, caren-au. slujitfiipturii, ci numai Fi1.ciitorului". Paiericul,',

78

Valeriu Gafencu

carte de capatai, ne punea in conditia de a intui cum se pun in practica adevarurile supranaturale, mobilizandu-ne puterile pentru castigarea virtu~ilorIJS3.

u1n programul duhovnicesc, in afara de rugaciune.vstudiu, meditatie, convorbiri exegetice, intra §i 0 zi pe saptamana de tacere completa, facuta tot eu scopul unei adanciri si intalniri tainiee eu Dumnezeu; 0 analiza scrupuloasa a tuturor momentelor siactelor vietii, pe care apoi, intr-o marturisire, o analizam, adancind-o si mai mult 1ji incercand sa gasim solutii de vindecare $i indreptare sau de tncuviintare, dupa cum era cazul"84,

"Prin martie, cum a inceput sa se tncalzeasca, am luat hotararea sa ne mutam cate unul in celula, ca sa facem 0 experienta duhovniceasca: sa intensificam exercitiul rugaciunii .isihaste si sa avem timp sa studiem cat mai mult literatura patristica ce 0 aveam la dispozitie, Sub binecuvantarea parintelui Serghie si-a organizat fiecare pravila, nelipsind controlul tntalniriiperiodtce comune.

Parintelui Vasile Serghie i-a expirat pedeapsa si la sfarsitul lunii aprilie a plecat. Am rarnas fara un pedagog investit haric. Ceilalti preoti legionari, desi erau modele de viata crestina, erau angajati in mentinerea vietii duhovnicesti la stadiul suportarii suferintei $i practicarii -rugaciunii. A1;'a ca domnul Trifan si Anghel Papacioc devenisera cenzori pentru controlul vietii la care ne angajasem. Apoi consultam pe cei cu pregatire teologica domnul

83 Ibidem, p. 110. 84 Ibidem, p. 115.

79

Sfantul1'nchisorilor

Straja - viitor preot, - Radu Leonte, pe preotii Ion Marinescu, Ion Florea, Traian Belu, pe diaconul Grebenea"&5.

IIVara anului 1945 am petrecut-o in semilibertate interioara, intre ateliere si celule. Domnul Trifan a fost de parere sa experiment am si forma de . viata a comunitatii monahale, indeletnicindu-ne cu impletitul cosurilor, rucodelia din timpul exersarii rugaciunii inimii"86.

Dupa cum se vede detinutii acestia, monahi dupa duh, au imbracat in haina calugareasca conditiile vietii de inchisoare.

"Inchisoarea - spune Virgil Maxim - ili creeaza conditii aparte. Celula devine chilie de rugaciune, hrana, prilej de asceza, izolarea, lepadarea de bunurile I]i bucuriile vietii, prilej de traire in saracie, curatie 111 feciorie, Necunoscutul, prilej de tncredintare in purtarea de grija si in voia lui Dumnezeu. Ascultarea cere un superior - duhovnic - caruia sa i te SUPU! si Dumnezeu ne-a oferit si acest dar prin prezenta preotilor. Faceam ascultare si fata deprogramul impus de stapanirea lumeasca, act de pedagogie divina, tn care voia ta intra in chip constient m subordinea voii divine.

Nu e aceasta conditia monahului? Lepadarea de lume, luarea crucii si acceptarea voii lui Durnnezeu?"87.

In aceasta "obl?te" de nevoitori, Valeriu va statornici 0 legatura sufleteasca aparte cu trei dintre

85 Ibidem, p. 117. 86 Ibidem, p. 119. 37 Ibidem, p.l09.

80

Valeriu Gafencu

ei, "Stau 0 vreme in aceeasi celula, se marturisesc unii altora. Iljl lin sufletele deschise unul catre altul. Nazuiesc impretma. Se roaga impreuna. Totul le este de obste.

Aceasta comunitate restransa era ideala, dar nu lipsitl1 de ispite si framantari. Forme subtile de mandrie ori de invidie tulburau sufletele. lncercarea de rezolvare a greljelilor prin spovedanie comuna uneori a dat rezultate bune, aiteori a mcins spiritele. S-a simtit lipsa unui povajuitor incercat,cu autoritate.

De asemenea, s-a tnteles ca oricat de mare este dorinta comuniunii, totusi fiecare om este unic, are viata lui, evolutia lui, specificul lui, care nu poate fi confundat cu un altul, ci numai comunicat - ba chiar comunicat dupa anumite rigori pe care -le impune personalitatea oamenilor.

In ciuda tuturor ispiteIor, dragostea si bunele intentii nu au disparut niciodata dintre noi, Invatam practica spiritualitatii crestine, cad pedagogia si indrumarea duhovniceasca sunt 0 arta, ori dad. vreti 0 §tiin~a.

Se iscau tensiuni din nimic, dintr-un gand rau.

Si am tnteles ca nu orice gand rau este un pacat, ci numai eel care este acceptat de constiinjasi devine patima. Se poate ca un gand rau siOi dureze ca ispita mai mult timp, dar sa nu fie niciodata acceptat, ~i deci acesta nu e pacat §i nu trebuie marturisit, dedit numai daca usureaza razboiul nevazut cu duhurile.

( ... )

Lacomia a fostuna dintre ispite= dar nu cea mai greu de invins ..;. §i impotriva eia functionat

11

1[.;

II' II;

I

ii

I :

81

5 fan t u I I' n chi S 0 ri lor

bine spovedania comuna. Lenea ~i comoditatea au tulburat linistea uneori, dar cand s-a tras semnalul de alarma. au disparut ca prin minune.

UnH si-ar putea tnchipui dt am avut parte de, ,', felurite ispite trupesti, dar ele n-au existat intre noi, ci a fast lupta fiecaruia in parte, lupta jn care ajutorul reciproc ne-a fost de mare folos. Am invatat " ca daca nu lasi mintea sa ravneasca pofta trupului, ' atunci trupul se supune duhului, Si un trup mfranat ' ' ajuta mult in sporirea duhovniceasca. ( ... )

Virtuti care in singuratate pareau bine tnstapartite in sufiet, se dovedeau fragile la intalnirea eu oamenii. Se tntampla adesea sa simtim unul fala de altul porniri rele pentru un cuvant nepotrivit, pentru 0 verba ce parea in plus, pentru un gest pripit, pentru 0 dorinta ceparea exagerata, ( ... )

Mica noastra comunitate era 0 scoala a" desavarsirii. Am inva~at ca fiecare patima se poate " inlocui cu 0 virtute, prin care Dumnezeu este activ ' in om. Orizontul nostru launtric s-a largit, Am in-" vatat sa ne iubim, sa ne ingaduim unii pe altii, sa ne rabdam reciproc, sel ne vedem intr-o larga intelegere umaria ~i, nepoticnindu-ne de clipa, sa. alergam cu : sarg catre tinta finala a slavei lui Dumnezeu.

Asa s-a ajuns la lepadarea de sine, la moartea ", eu-lui fiecaruia dintre noi. Ne-am silit sa ascultam unii de altii, sa ne supunem unii altora asa cum ne-.' am supune lui Dumnezeu. Pe fiecare dintrenoi ne-a: ispitit satana; dar prin fiecare dintre noi a lucrat Duhul Sfant si a biruit. ( ... )

Comuniunea noastra era de fapt confruntarea' dintre noi, pe de 0 parte, si dintre noi ~i Dumnezeu,"

82

Valeriu Gafencu

pe de alta. Am alergat toti catre acelasi ArhetipI Iristos si fiecare si-a rotunjit propria sa personalitate, inc~t am realizat unitatea in diversitate. Forta d uhovniceasca a acestei lu pte a fast tot timpul dragostea, Ne-am incredintat lui Dumnezeu, ne-am daruit Lui si am trait prin El si in El. .

De cele mai multe ori Valeriu a fast eel care nu s-a inselat, care a iesit primulla lumina, care a ars ca o fladira in mijlocul nostru al tuturor - si asta prin valoarea tmprejurarilor. caci nu fusese nimic stabilit in sensu} unei ierarhii.

Valeriu a fost omul in care L-am vazut sala~luind pe Hristos. Datorita lui a izbandit lucrarea noastra: datorita lui ered di am fost ocrotiti de Dumnezeu/88.

88 loan Ianolide, op. cii., pp. 58-60.

83

Colonia de munca de la GaIda de J as

Intre 1946-1948, grupullui Trifan tmpreuna cu alti detinuti se vor afla in colonia de munca de la GaIda de Ios, Virgil Maxim, care a fast alaturi de ei, deserie viata de aici.

"Prin 25 martie am ineeput iesirile in coloniile de munca din Unirea, langi'1 Ocna Muresului, Ciuguzel, pe dealurile dins pre Blaj, ~i GaIda de [os, aproape de Teius. Oamenii s-au organizat spontan, ~n fu~etie de afinitatile sufletesti, de cunostinte mai vechi sau de specificul lucrarilor din colonii. Unirea a fostasaltata de ~aranii mundtori ai ogoarelor ~i de eei cu pregatire agronomica, Ciuguzelul a adunat pe cei din regiunile de deal, viticultori §i pomicultori, impreuna cu eei legati sufleteste de ei, mai putin cunoscatori ai acestor munci, sau bolnavii aflati in ingrijirea acestora. lar GaIda, unde am fast ~i eu, eu lucrari mixte, a atras elemente eapabile si'1 faca fata

la toate muncile. I

In 3-4 zile, cate 100-150 oameni pentru fiecare colonie au iesit la munca, Au ramas totusi in Inchisoare cam 100 de oameni, unii in serviciile de care administratia nu se putea dispensa, altii care nu au vrut sau nu au putut iesi din motive strict personale'w.

"La inceputul lunii mai am iesit cu ultima grupa prograrnata pentru GaIda: Trifan Traian, Marian Traian, Anghel Papacioe, Sehiau Ion, Vale-

89 Virgil Maxim, op, cit; p. 129.

84

Valeriu Gafencu

riu Gafeneu, Dragon Gheorghe, Taru Victor, [aceta Vasile, Madre Nicolae, Pascu Constantin, BI'11an Iulian, Naidim Marin, lordache Ion, Sandu Stefanescu, Andrei Popescu, Costica Dumitreseu. ( ... )

Am scris acasa si au sosit bani, colete sau membri ai familiilor, la vorbitor. Am eonstituit de la inceput 0 comunitate de viata ca in timpurile primare crestine, Teate le aveam de obste, Nu comunism, ci comunitarism crestin. Colonia activa ca 0 tabara de munca legionara, Fieeare a fost incadrat intr-o echipa, dupa prieepere ~i aptitudini. Pentru a nu se irosi fortele - ~i asa putine, caci nu toti puteau munci efectiv - nu muncea fiecare pentru ziua de munca saptamanala, ci am constituit echipe care lucrau permanent prin satele din imprejurimi la sapat deporumb, la secerat, la lucrari viticole, la cosit de fan, lataiat de padure, Iucrand pe bucate, eu plata in natura, asigurandu-ne o .aprovizionare multumitoare cu cartofi, fasole, grasimi ~i chiar carne. ( ... )

Cand vremea nu ne permitea sa lucram, viata coloniei se transform a in viata de manastire, eu program de rugaciuni, stu diu, meditatii, eonvorbiri duhovnicesti. Parintele Arsenie Boca de la manastirea Sambata-Fagaras ne-atrimis in dar primele trei volume din Filocalie, hrana spirituala care ne lumina sufletele eu invataturile Sfintilor Parinti ai Bisericii"?",

In toamna anului 1947, cateva zeci de detinuti sunt transferati pentru o perioada scurta la colonia

90 Ibidem, pp. 133-134.

85

Sf a nt u: inchisorilor

de la Unirea. Aid are loe un incident eu gardienii, care ii obligau sa lucreze si duminica.

IICosisem fAnul ce urma sa fie strans· saptamana urmatoare, Duminica, noi, eei sositi de la Gaida, ne pregateam sa mer gem la biserica, 'in sat. Dar eei doi gardieni ne-au oprit si ne-au dat or din sa mergem la stransul fanului, Le-arn amintit gardie- . nilor dreptul de a nu lucra duminica. Nervosi, au .. inceput sa. ne ameninte, sa ne insulte. Au scos pistoalele, acuzandu-ns de revolts in colonie. Atunei Valeriu Gafencu le-a raspuns:

- Puneti-va pistoalele in tocuril Mergem la munca! Dar sa $tiF di Dumnezeu n-o sa va ajute!

AmIuat furci ~i greble, ne-am incolonat ~i am plecat. Pana la locul respectiv erau 3 kilometri.La; ora 9 amajuns. Am inceput sa strangem fanul, sa-l.. faeem poloage, apoi deli, sa poata fi incarcat. In. vazduh sunetele c1opotelor anuntau intrarea la Liturghie. Ne-am oprit din lucru ~i am rostit un Tatiil nostni si Nascatoare de Dumnezeu. Domnul Trifan, domnul Marian si Valeriu Gafencu tntarziau sa se ridice din genunchi. Mai aveam 0 postata buna de strans, Ar fi trebuit sa facem l1i pauza fiinddi. se ': apropia pranzul. Masa se aducea la locul de munca, . in marmite, de catre bucatari, Pentru a termina mai. repede n-am mai facut pauza, am uitat si de masa, care de altfel nici n-a mai venit.

Era 3-4 dupa-amiaza cand am terminat. Abia atunci ne-am asezat sa ne odilmim putin, De pe varful unei coline se apropia un barbat; era un gar-: dian. Ne anunta sa asteptam cele trei masini marl si cele sapte carute pentru a incarca fanul pana seara.

86

Va l e r i u Gafencu

Un vanticel ridica in vazduh puful papadiilor si frunzele usc ate, de porumb de prin lanurile vecine. Cerul a inceput sa seinnoureze §i vantul, transformat in vijelie, smulgea varful capitelor: crescand in intensitate, s-a prefacuttn furtuna si umfla in vazduh toate capitele, purtandu-le ca pe niste pasan jumulite peste culmile colinelor. In mai putin de un sfertde ora nu mai era nici un fir de fan pe teren §i 0 ploaie marunta a inceput sa cada, Zarea se intuneca si fulgerele brazdau cerul insotite, de tunete naprasnice, Gardienii se uitau disperati la noi, ca ~i cum ar fi trebuit sa facem ceva spre a salva situatia, Ne-am incolonat si am plecat spre colonie, fara a astepta comanda lor. N e urmau aproape. Apoi ploaia s-a oprit. Cand am ajuns in colonie se ins era de-a binelea. Masinile ~i carutele asteptau in incinta coloniei. Militienii au explicat delegatului ce se intamplase pe camp.

S-a intocmit un raport care arata ca din cauza furtunii ~i ploii dezlantuite recolta de fan a fost compromisa, Ni s-a cerut confirmarea. Am dat-o, specificand ca aceasta calamitate a avut loc duminica. Fara comentarii"?",

,,In iama 1947/48, avand asigurat necesarul existentei materiale, viata noastra in colonie a fost

, ,

marcata de intensitatea activitatii duhovnicesti, Am citit 0 multime de serieri ale marilor teologi ai Ortodoxiei, . precum si teologi apuseni, mai vechi §i mai noi. Dar studiam permanent Filocalia si Paiericul. in Aiud, eu Parintele Serghie rumegasem

911bidem, p. 137.

87

Sf a nt ul I n ch i s o r il or

eu totii luerarea Parintelui Staniloaie, Iisus Hristos sau resiaurarea omului, Hristoiiia de SfAntul Nieodim Aghioritul 1?1 multe altele. eel putin 0 data pe saptamana domnul Trifan era asaltat de eei mai tineri, sa adancim cuvantul Sfintilor Parinti.

r r

Am ineeput si sa tnvatam pe de rost·

Scripturile, in special Noul Testament si am constatat ca astfel se adancesc intelesurile. Mintea, prin asociere si corespondenta sau chiar prin controverse, lumineaza in suflet intelesul cuvantului dumnezeiese, care nu numai ca nu mai pare greu de retinut, ci devine propriu sufletului, acopera ~i da un sens si inteles l?i altor cunostinte, eonstituind hrana spirituala permanenta a duhului si mintii tale"92.

Deserierea vietii duhovnicesti de la GaIda este completata de marturia lui loan Ianolide. Acesta povesteste cateva intarnplari legate de Valeriu, din rastimpul petrecut in colonie.

"Valeriu muneea si se ruga. Muncea si canta, Muncea si-L slavea pe Dumnezeu. Se simtea legat sufleteste de 0 fata pe care 0 iubise !ji acum a avut prilejul sa-i scrie, Fata era logodita ~i urma sa se casatoreasca, Suferinta lui a fost adanca, dar s-a smuls din ea eu hotararea de a se calugari.

Pana atunei se pregatise pentru viata, chiar daca luase invatatura de la Sfintii Parinti. De aeum el, feeiorelnie, se logodea eu Hristos, spre a siuji desavarsit lui Durnnezeu. Bucuria aeeasta uriasa a covarsit deplin durerea despartirii. Iar pe fata aeeea o va respecta, In~elegandu-o, toata viata. lata deci

921bidel1l, p. 170.

88

Valeriu Gafencu

cat de mic este pragul intre un mirean credincios si unmonah.

11 vad pe Valeriu la GaIda, seara pe dealuri, cantand, culegand flori, unind albastrul ochilor sai eu albastrul cerurilor. n vad ziua si noaptea ingenuneheat in bisericuta, rugandu-se rapit in duh, cu mainile impreunate precum copiii, cu ochii stralucind de bucurie. II vad daruindu-si bueata de paine unuia mai slab ea el. n vad jucandu-se eu copiii si incercand sa fie ca ei. II vad adancit in sine, pregatindu-se de spovedanie. 11 vad stralucind de bueurie dupa ce s-a impartasit. II aud vorbindeu insufletire tuturor eelor care cautau cuvantul lui Durnn~zeu. n vad chinuindu-se sa munceasca §i sasi faca norma. 11 aud cantand colinde, pricesne ori propriile lui cantece, Era plin de dor sfant, Purta in el ceva serafic, mai presus de fire §i era eel mai frumos om pe care l-am intalnit,

Pentru unii insa era prilej de poticnire.

Intr-o noapte dormea afara si un hot evadat din Aiud a venit sa-l prade, desi avea numai vechituri si zdrente. Valeriu s-a trezit, l-a intrebat ee vrea, l-a luat de mana ca pe uncopil ~i I-a dus la sef, Hotul avea in cealalta mana un cutit ascutit,

- Ce vrei sa faei eu cutitul? I-a intrebat seful.

- Voiam sa rna apar daca voi fi deseoperit.

- Dar iata ca ai fost prins si nu l-ai folosit! De

ce?

Hotul a raspuns ca nu stie ee s-a petrecut eu el, dar nici nu s-a gandit la cutit in acele momente.

Altadata Valeriu facea singur de paza in foisorul de lernn din vie, cand a fost ataeat de

89

Sf a nt u] inchisorilor

raufacaton, care au tras asupra lui de la 0 distanta mica. Insa gloantele au treeut pe alaturi tara a-l atinge, pentru col inca nu sosise ceasul mortii lui

In anul 1948 un politruc sovietic a venit in colonie sa-l ia pe Valeriu in URSS deoarece, fiind nascut in Basarabia, era considerat cetatean al lors', Valeriu tnsa a refuzat categoric.

- Acolo vei fi liber, i-a spus politrucuL

- Libertatea mea este in sufletul meu!

- Ili vei putea face studiile.

- Le voi face, daca va vrea Dumnezeu!

- La noi Biserica este libera.

- Biserica este in sufletele oamenilor!

- Dar aid vei ramane 'in ternnital

- Temnita sufletului meu rna inspaimantal

- Deci nu te recunosti ca cetatean sovietic?

- Sunt cetatean roman Iji doresc sa raman in

,

Romania.

-In curand Iji Romania va apartine Sovietelor!

- Viitorul este al lui Dumnezeu!

93 tn relatarea aeestui episod exista unele diferente.

Nicolae Trifoiu, din informatiile de la Marin Naidim, spune ell. Valeriu a fost luat 'In primavara anului 1945 de la GaIda si dus la Vacaresti, unde s-a prezentat In fata comisiei de repatriere. La intoareere, prin bunavointa gardianului care-l escorta, s-ar fi abatut pe la Sambata, la parintele Arsenie Boca. Virgil Maxim vor beste §i el de 0 vizita a lui Valeriu la parintele Arsenie Boca, dar o. plaseazam aIt context. Despre episodul repatrierii, Virgil Maxim spune doar ell "Valeriu a fost chemat in faja comisiei", faril a preciza locul: a venit eomisia la GaIda sau a fost dus Valeriu la Bucuresti, Astfel de diferente dela un memorialist la altul apar §i in deserierea altor situajii, fiind normale avand in vedere intervalul seursintre produeerea evenimentelor si consemnarea lor in scris.

90

Valeriu Gaf e n c u

- Deci ramaiaici?

-Da!

Mai tarziu, politrucul s-a apropiat de el si i-a spus:

- Admir inteligenta dumitale, dar nu pot decat sa te plang. lntelege ca sunteti invinsi Iji nu aveti scapare, Daca va veti opune, veti fi zdrobiti, $i noi . ne-am opus si azi jucam in Ian] ca ursul. Dumneata crezi in Dumnezeu; si eu as vrea sa am un Dumnezeu pentru care sa infrunt temnita si moartea, dar suf1etul meu e gal, mintea mea e plina de lozinci, iar energia mea se epuizeaza in intregime pentru cauza comunista. Nu avem nici a sansa. Hitler ne-a aparut ca un izbavitor, dar a fost invins. Toti care sau aliat cu comunismul - Iji ati facut-o 1]i voi, romanii - sunt eu mult mai vinovati de cele ce se vor petreee decat noi, cei nascuti in URSS!. Am incredere intr-un am ca dumneata. Te admir. Cred di te mteleg si sunt !?i mai nefericit. Regret ca nu cunose si eu crestinismul, Dar te asigur ca vei ramane in Romania!

- Domnule, i-a raspuns Valeriu, elipa asta este mare in viata mea. Mi-ati dat anpl, cacr dumneavoastra aveti un suflet eu a forta de credinta uimitoare. Primiti de Ia mine aceasta cruciulital

Si Valeriu a luat de la gat cruciulita ~i a dat-o rusului, care era vadit emotionat, Asa se face ca Valeriu.a.ramas in tara"94.

r

La inceputul Iunii mai 1948, detinutii de la

Galda sunt adusi Ia Aiud. Aid gasesc bisericile profanate ~i .mobilierul devastat. Peste cateva zile

94 Ion Ianolide,op. cit; pp. 60-62.

91

vor gasi lacate pe usile bisericii. Regimul de libertate de pana acum se schimba. Li se face 0 perchezitie amanuntita, luandu-li-se orice carte, orice foaie de hartie scrisa sau nescrisa, orice varf de creion. Erau cautate in special Sfanta Scriptura ~idh1ile religioase.

Detinutii sunt scosi la munca in cele doua sectii, rnecanica ~i tamplarie, ale fabricii mchisorii. Dar dupa pupna vreme apar schimbari. La sfarsitul luniimai, in urma unui ordin de la Bucuresti, se face trierea generala a detinutilor politici: elevii vor fi trimisi la Targsor, studentii la Pitesti, fostii demnitari la Sighet, muncitorii Ia Gherla, legionarii - in afara categoriilor de mai sus -la Aiud.

Valeriu, student la data arestarii, va fi trimis la Pitesti,

Sfantul Tnchisorilor

92

Din marturia lui Marin Naidim

.. Marin N aidim, condamnat in acelasi lot eu Virgil Maxim, va ajunge la Mud in 1942. Cu 0 structura sufleteasca apropiata de a lui Valeriu,. se apropie de acesta, devenind foarte buni prieteni.

"Valeriu era 0 fire entuziasta. Facea parte dintre aceia despre care frecvent se spune ea umbla ell capul in nori. Nu era 0 fire practical nu I-am vazut cosand eu acul, nu impletea lana, nici rufele nu !jtia sa '1i Ie spele, mai mult Ie morfolea, dar in realitatile spirituale era prezent '1i avea 0 constiinta treaza, Era 0 fire de poet.$tiut este d., pe scara desavarsirii, poetii sunt pe prima treapta de jos, apoi urmeaza eelelalte categorii: eroii, profetii, sfintii; asa am citit undeva - lovan Ducici - '1i rni se pare adevarat. Poetii care-si implinese cum trebuie menirea, tnfrumuseleaza viata, tnalta pe am. Valeriu facea chiarsi poezii. Seria in vers alb, dar '1i in forma clasica, ( ... )

Valeriu ne-a aratat calea ce duce la mantuire: iubirea crestina. lubirea era un cuvant de ordine, il spunea in toate tmprejurarile, si-n seris ~i verbal, era in loe de salut, de la revedere si de orice.

Cand a intrat in inchisoare, era irnbracat cu un eostum dintr-o stofa englezeasca, vernil. Ii sedea bine, dar nu se mai simtea bine in niste haine sic si a cautat sa scape deel, Eram in colonie la Galda. intro zi a inUInit un am sarac si-a venit la colonie fara haina. 0 daduse, Cand I-am intrebat unde iti e haina, el mi-a raspuns cu un cuvant din Pateric: «am

93

Sfa.ntul1'nchisorilor

trimis-o inainte», adica a dat-o de pomaria, ea s-o gaseasdi ill cer cand se va duee acolo, L-am rnustrat acuzandu-l de lipsa dreptei socoteli, caci familia lui se zbatea inlipsuri: «mai bine 0 dadeai unei surori sa-si faca 0 jacheta», dar el a ramas totla gandul lui c-a fa cut bine, spunand ca de-ai sai are grija Dumnezeu.

Tot pe-atunci, 0 tiganca i-a iesit in drum, cerandu-i un chibrit. Si el a bagat mana in buzunar si tot maruntisul pe care il avea a promis ca i-l va da ei daca aruncapachetul de ~igari ~i 11 calca in picioare, Ceea ce tiganca a facut, luandu-ibanii. t;;tia ~i el ca ~iganca, cu banii aceia i~i va lua alte ~igari. Totusi, el a fost multumit cii a incercat sa stavileasca raul, d. poate eeva i-a dat de gandit femeii aceleia cu privire la fumat, ca-i pacat, .

La tnchisoare la Aiud, vorbese de anii cand se mai respecta cat de cat regularnentul, adica pana in anul 1948, eram scosi din eelule la aer curat, aproximativ 0 ora pe zit dupa care, treptat - treptat timpul aeesta s-a micsorat, pana a ajuns la 10-15 minute si erau zile de-a randul cand nu ne mai scotea deloe la aero In eurtea inehisorii se afla un rond de flori, dar fara flori. Crestea pe el niste iarba neingrijita de nimeni. Fusese la mijloc si 0 troita facuta de eei care ne precedasera si pe care i-a facut disparuti.balaurul, sarpele eu ochelari. A disparut Iii troita intr-o noapte, au facut-o zob comunistii, Ramasese, cum va spun, rondul orfan si de flori si de cruce. Valeriu, intors de la plimbarea in jurul rondului, a adus in celula un smoc de iarba in care se afla si 0 papadie si niste traista ciobanului. Mi lea aratat cu fata radioasa.: spunand: «Uite ce flori

94

Yaleriu Gafencu

frumoase am adus eu!», El vedea frurnosul si acolo unde nu era. Sau poate era, dar nu-l vedeam noi.El avea oehi sa-l vada, Natura e frumoasa tntr-adevar, dar trebuie sa fii dotat cu niste antene speciale ea sa poti receptions tainele ascunse ale creatiei. Valeriu avea aceasta capacitate de receptie a frumosului din natura, pentru ca Valeriu iubea natura si natura nu se descopera decat celor care iubescsincer.

In colonie la GaIda duminica, se seula eu noaptea in eap ~i se ducea pe camp sa adune flori, Venea eu picioarele ude de roua ~i eu bratul plin de flori. Ca sa le duca la biserica. Ma-ndemnase sa fae ~i eu la fel. Adunasem si eu maci rosii, dar eu rna simteam parca jenat sa merg eu bratul de flori prin satul acela. El nu. El facea lucrul acesta foarte natural, el nu simtea nici un fel de jena, nu avea simtul ridicolului. El tnsusi era un element al naturii. Facea parte din cadru.

Era un tip de visator incorigibil. Un fel de Don Quijote. L-am auzit deseori citand un paradox din Cervantes: «alerg prin temniti dupa libertate». Lui i se potrivesc versurile referitoare la moartea lui Don Quijote: «Iar eu, tragand sa mor, alaturi de-o veche lumanare/Voi auzi pe Sancho plangand si pe preot:fCum a putut sa-ncapa un vis atat de mare/In trupul asta firav Iii slab de Don Quijot?».

Canta, Fredona des Serenada de Schubert sau diverse imnuri religioase: La raul Vavilonului, Cu Hoi este Dumnezeu; Doamne al puterilor etc. Improviza chiar el melodii proprii, dar toate erau intr-o tonalitate minora. Cantece lumesti nu l-am auzit cantand, pard. nu facea parte din lumea aeeasta.

95

Sfantul inchisorilo_!_"

Citise mult in viata lui, dar acum - cat s-a mai , putut citiin Aiud paniS. in 1948 - nu rnai citea decat 0 singura carte, Biblia ~i ce era In legatura eu eAa:

Filocalia, PatericuI, Urmarea lui Hristos. ~i se ruga. In colonie, mergeaintre ruinele unei vechi biserici piS.nlsite, ce seafla pe un deal, intr-o lucerniste a coloniei - n-avea acoperis, era expusa ploilor ~i' intemperiilor - §i se ruga acolo.

Cand venea cineva de-acasa pe la el, aborda cu ei totdeauna probleme de credinta, cautand sa . convinga pe fiecare de importanta mantuirii, Spunea catre mine ca, chiar daca nu reusim noi sa schimbam lumea, macar sa trezim interesul, sa 0 facem sa nu se mai simta bine cand savarseste raul, sa cream probleme, sa-Ijipuna mtrebari, sa-~i schimbe pasii,

Facea mult caz de constiinta pacatului, pentru cit erau multi care considerau pacate numai curvia, hotia ~i crima 'ii multi nu se recunosteau pacato~i, fie di nu le aveau pe acestea, fie di le minimalizau, neacordandu-le importanta cuvenita. Dar pierdeau din vedere ca mai sunt 111 altele, 'ii poate mai mari decat acestea, cum ar fi mandria: «Celor mandri, Dumnezeu Ie sta impotriva si celor smeriti Ie di:l har». Pe omul care se grozaveste, Domnul i1 lasa singur §ifara El 0 sa-si dea seama ca nu poate face nimic si-atunci 0 sa strige la El. De la el am deprins obiceiul de a ne spune frale!ile tot ce aveam pe suflet. Practicam cum s-ar spune, marturisirea frateasca: «Marturisiti-va unii altora pacatele», Mi-am cultivat

in felul ac~sta, la indemnul lui, curajul moral"95. '

95 Nicolae Trifoiu, op. cit., pp. 82-85.

96

,./

Valeriu Gafencu: 0 lumina!

Cu spicuiri din marturia adresata de Virgil Maxim comisiei de canonizare a SfAntului Sinod'", Valeriu Gafencu: 0 luminal. urmata de poezia Arderede-tot, punem capat deserierii vietii lui Valeriu la Aiud.

IIDurrmezeu revarsase asupra lui harul frumusetii, Fizic, parea un arhanghel, purtand cand spada de foe a cuvantului durrmezeiesc, cand crinul curatiei plin de parfum tainic. Moral, nu i se putea reprosa ceva, smerenia imbinandu-se cu tenadtatea hotararilor. Spiritual, era transfigurat tot timpul, Intr-o stare extatidi aproape permanenta: nu puteai sa-li dai seama daca ceea ce spune vede in duh sau dace. Duhul vorbeste prin el. Viata.lui era zbor spre ina1timi, pe care eu greu 11 puteai urmari.

Cand eram impreuna cu parintele Serghie Vasile, sub a carui indrumare ne insuseam rugaciunea isihasta, Valeriu iradia, la nivelul perceptiilor senzoriale, 0 caldura interioara de 0 intensitate greu de inteles si de exprimat, cuvantul ramanand dator in a~tul cuprinderii. Era asupra lui un dar dumnezeiesc care-l situa dincolo de posibilitatile mele de intelegere,

Eram tartar, novice in aetele de efort spiritual programate constient, §i de multe ori pe punctul de

% ~a cum am aratat intr-o nota din primul capitol, marturiile fostilor dejinuti despre Valeriu n-au mai ajuns pe masa Sfantului Sinod.

97

Sf a nt u l ln c h is o r i l o r

a mil sminti. Parintele Vasile Serghie rna iubea mult si mil simtea ca un barometru, rna punea pe linia de plutire duhovniceasca §i facea, cu un tact pedagogic exceptional, punte de legatura intre cele doua stadii de viata duhovniceasca, a mea si a lui Valeriu, stiind sa coboare stacheta la nivelul posibilitatilor mele de

traire interioara §i exterioara, '

In ruga comuna rna -simteam ca un pui cazut din cuib, tremurand din aripile abia pudrate cu puful credintei, iar pe Valeriu il simteam ca pe un vultur care pluteste in inalt, tragandu-ma si pe mine dupa el.

Valeriu nu era un conformist. Spargea formele cu cutezanta duhului, fara sa sacrifice adevarul cu inchipuiri personale, vinovate de calcarea hotararilor canonice. tn libertatea duhului sau toate se includeau firese in tiparul arhetipal al Hristosului, Om §i Durnnezeu. Acest urcus direct la Hristos, ea intrarea in propria-ti casa, unde legile ~i regulile comportarii ~i manifestarilor, proprii numai lie, te scutesc de formalism, parea sfidare la adresa Dumnezeirii. De aceea foarte putini din cei ce l-au cunoseut au reusit la inceput sa-l inleleaga.

Tarziu, cand Dumnezeu mi-a facut bucuria sa pot aprofunda viata duhovniceasca, am inteles cil marile spirite prin care si in care lucreaza harurile , speciale nu pot fi judecate de la nivel lumesc sau ' chiar religios, ci numai dupa ce, cu setea integrarii , neconditionate in Hristos, poti, cat de cat, sa te impartaeesti §i de tntelegerea altor spirite, Hristos ducandu-te pe acelasi drum, dar eu propriile tale picioare.

98

Valeriu Gafencu

Aceasta libertate in duh, de care vorbeste uluitor Sfantul Apostol Pavel, de a nu te mai judeea singur in ceea ce faci, lasand sa te judece Hristos - un stadiu in care nu tu lucrezi, ci harul lucreaza in si prin tine - 0 avea Valeriu.

Prezenta lui, oriunde, in orice fel de intalnire intre noi, cei apropiati sufleteste - numiti de unii in chip decent, iar de alti in chip ironic .mistici" - ca si in mijlocul eelor mai putin initiati in viata duhovniceasca, crea bucurie si respect si uneori ingrijoraresau teama,

Bucurie, pentru eele ce aveai sa le cunosti din gura lui, dincolo de serbedele probleme eotidiene:

Cuvantul lui te seotea din timp si te facea sa ignori mizeria umana, sublimand suferinta 1;ii acceptand-o ca pe un dar mantuitor, Respect, pentru frumusetea adevarurilor exprimate la nivelul de in$elegere al fiecaruia, Fiecare putea sa guste din fiinta lui Hristos partea cea mai dulce, cea mai proprie lui. Team! sfilnta sau ingrijorare, pentru gandul neimplinirii tale, ca implicarea personala in cele marturisite ca adevaruri ce conditioneaza insa§i viata ea existents daruita de Dumnezeu va cere rupere, sfa§iere si moarte, jertfa §i jertfire permanenta,

Valeriu personifica luptatorul crestin care se afla in acelasi timp §i pe muntele suferintei (lepadarea de patimi, stadiul curatirii) §i in padurea cu fiare salbatice (lupta cu duhurile, stadiul iluminativ) si in mlastina deznadejdii (despicand-o cu arrna Crucii, purtata constient, subiectiv §i acceptata "nu' fum voiesc eu, ci cum uoiesti Tu", stadiul unitiv, desavarsirea), Prezenja lui dadea

99

Sfantul inchisorilor

incredere oricarui suflet, constientizandu-i dorinta de inaltare duhovniceasca spre desavarsire, ( ... ) , .

Valeriu Gafencu ardea, zic inca 0 data. Ardea ... ardere de tot, Ia propriu, in fata tuturor, ca 0 faclie de lumina sprecare si de la care fiecare Iua putere sufleteasca si trupeasca. Cuvintele lui erau purtatoare de duh, Gesturile lui erau binecuvantari si imbratisari. Faptele lui arareori sau tarziu sesizate !ji descoperite erau daruri integrale ale fiintei lui.

,

Valeriu nu daruia, se daruia. Capacitatea de jertfa concretizata in cuvintele Mantuitorului: .Dadi ffi da cineoa 0 palma pe obrazul drept, inioarce-l si pe eel sumg", .Dadi itl ia haina, dil-i Iii cdmasa", "Dacii te sileste cineoa sa mergi eu el 0 mila pe jos, mergi cu el douii", "Iubiti pe vrajma§ii oosiri" si .Nu este mai mare dragoste decat sa-§i puna cineoa viata peniru prietenii sat', la Valeriu era asa de fireasca, meat dad! n-ar fi facut-o in aseuns, tainic, pe multi iar fi tulburat sau i-ar fi smintit chiar,

La inceputul prieteniei noastre, voindsa rna spovedesc pentru a rna putea lmpartasi, cercetandumi cugetul, am gasit 0 stare de. indoiala pe care 0 aveam asupra sinceritatii manifestarilor duhov-. nicesti ale lui Valeriu, Mi se parea ca unele din formele pe care le tmbraca viata lui duhovniceasca au uneori ceva artificial si chiar ostentativ, l-am " descoperit vinovajia gandurilor mele, M-a ascultat eu atentie, La sfarsit, plangand, m-a imbrati!jat si, rugandu-ne . amandoi, a luat asupra lui toata tulburarea pe care mi-o provocase: «Sunt vinovat in

fata lui Dumnezeu peniru tulburarea pe care ti-am

100

Va l e r i u Gafencu

provocat-o. lti muliumesc ca n~i-ai se!i~at 0 lacu~lii ~e care nu eram constient cu adevarat, caCl nu numat pnn pdcaiul propriu-zis pop sminti pe cineva, l~U l1~mai A cu cele de stanga, ci §i cu cele de dreapta, cu ~lrtutlle, call~ lZU suni fiicute cu tact duhovnicesc, .s~re f:rtre~ ~~getuIUl fratelui care se poate sminti din pncma ltbertatu tale, tu fiind incredintai ca foci binele».

Am sesizatideea din epistola Sfantul Apostol Pavel catre Corinteni (de Ia eapitolul 8); mai tarziu aveam s-o inteleg; toti Sfinpi Parinti facusera din. e~ un dreptar al vietii lor in comunitatile calugaresti ~1 pustnicesti mai ales. ( .. )

Era in iulie 1946. Ineepusem a doua sapa la vie. Visan Nicolae §i Paul Vilescu erau doi dintre carnarazii simpatizati de noi toti pentru buna dispozitie pe care 0 creau totdeauna acolo unde se aflau. S~ mai tachinau, fara ca glumele lor sa degenereze in cuvinte vulgare sau dure. Apartenenta regiona~~ Ie favoriza suficient material pentru dispute hazlii, Visan era oltean, Vilescu prahovean.

Intr-o zi, sagetile lor s-au inveninat. Glumele au degenerat de la mtepaturi fine, fara adresa directa, la ironii si zeflemisiri eu adresa la persoana §i pana la urrna cu insulte directe. ~iavo~?l ceo alta treaba are? Sa strice ·lini§tea si pnetenule dmtre oameni. Fiecare tl acuza pe celalalt de lipsa de bun simt, inconstienta si alte acuze jignitoare. ~is~u!ia se purta totusi pe un ton redus. Vantul adia ~1 duee~ franturi de expresii la urechile celor ce lucrau mal aproape de ei. Ne era jena de cele inta~plate ~i ne uitam neputincio~i unul la altul, nestiind cum sa aplanam tensiunea intre cei doi.

101

SfantiJI7nchisoriior

Valeriu Gafencu era in urma lor, pe un rand ' alaturat ~i auzise toata disputa dintre cei doi. Cand au ajuns la capatul parcelei, Valeriu ~i-a lasat sapa, a iesittn fata celor doi camarazi §i ingenunchind, eu emotie in glas i-a implorat: «Va rag sa ma iertaii ea am auzit cuoiniele, jrumoase ca din psalmi, pe care vi le-aii spus unul aliuia», Cu lacrimi pe obraji, i-a sarutat pe ' fiecare in parte §i s-a inters la lucru. Cei doi s-au prabusit unul in bratele celuilalt. Cu glasuri sugrumate si-au cerut iertare de la noi top.

Aeestea erau lucrarile Duhului facute prin Valeriu in comunitatea noastra, viata sfanta de iubire intre madularele trupului ~istic al lui Hristos.

0, Dragoste sfanta, cum stii Tu sa sfarami lucrarea celui rau cu simplitatea manifestarilor Tale! ( ... )

La Aiud, in 1945, cand Ion Ianolide a venit in celula in care rna aflam eu Marin Naidim ~i ne-a spus aproape plangand ca simte nevoia sa fie aproape de noi, sa se impartaseasca de aceleasi bucurii tainiceale Mantuitorului Hristos - desi avusese panaatunci 0 atitudine nitel de bravada fata de provocarile administratiei si suferise consecintele - pentru ca nu stiam cum sa procedam, l-am rugat sa mearga la Valeriu §i sa-i impartaseasca starea si ' dorinta sufletului lui. Ion acrezut ca in felul acesta vrem sa scapam de el, neacordandu-i buna-credinta. Totusi si-a destainuit starile sufletesti cu toate framantarile de constiinta.

Valeriu nu l-a lasat sa vorbeasca, l-a rmbratisat ca pe un {rate pe care de mult il astepta la poarta sufletului sau, L-a ridicat cu dragostea lui pe treapta

102

Va Ie r i u G af en c u

depasirii prea marii scrupulozitati de constiinta, pe care se afla ca pe 0 muchie de cutit, nehotarat mdi daca sa rupa cu 0 forma §i un stil de viata intdmplatoare §i tnchipuita. pentru a opta pentru viata ordonata in Hristos, confirmata prin .rezultatele iesirii din pacat, vadite in cresterea ascultarii ~i supunerii continue fala de cuvantul lui Hristos in Biserica Lui.

Am purtat totdeauna in suflet, pentru Valeriu,

imaginea tanarului pustnic consumatin Rugaciunea Focului. Starea aceasta s-a coneretizat intr-un poem pe care.i l-am inchinat:

ARDERE-DE-TOT Lui Valeriu Gafencu

... Aid rasare-nmine 0 chilie

in care s-a sfintit un pustnic bland ... Zidea virtuti ceresti m trup plapand si-n oehi purta smerita bucurie ...

De priveghere lunga, - alba floare - se rezema cu fruntea de pervaz

si luna-i saruta sfintit obraz

cand i-asculta cuvantul. ea 0 boare:

,,0, uino, rob raul somnule, si-mi poariii cu tine tnsul, peste unda moartd ... , .

un ceas de tireme urea-rna §uv#i'i

in Crama-Jmparateasea, rod-de-vita! ... "

De funia nadejdii viu s-agata

si-n rugaciune treapta-nalta suie.i., amiezile simtirilor deseuie

103

Sfantul7nchisorilor

Iii Ingerilor, iata-l, fata-n fala.

L-au Imbracat cu-a cerului armura ... r cu neaua-Jntelepciunii-apoi I-au nins purificandu-i duhul, inadins,

sa fie-asemeni lor, chip Iii masural. ..

Un inger ... , a facut un semn in cerl... El vede Fata lumii Nevazute ... , cuvintele aude ... , nenascute,

cu inima topeste varni de ger!...

De cate ori pamantul, fara splina, se duce, taur negru, rostogol,

de cate ori 11 sageteaza-n gal

harapi cornuti, mereu in nehodina? ...

Un sul de carte-i cerul strans cu nod

§i ultim semnparnantu-n alfabet... Altarul Viu al Marelui Profet

primeste jertfa, Ardere-de-tot!. ..

In Rugaciunea-focuhn, adoarme ... Tarziu, lumina candelei se stinge ...

Un inger furisandu-se-n chilie deasupra fruntii nimbsubtire-i ninge! ... Vrajmasii gem la pragullui pe coarne!. ..

Movila-i sta nisipul langa u§a ...

A tot creseut rugina pe ZilVOT,

uleiul a-nflorit intr-un ulcior,

dar trupu-i sta-n genunchi, desi-i cenusa ...

Pe-o lavita, alaturi, randuite

104

Valeri u G af en c u

mai multe carti, Pe-o foaie, in Ceaslov, scrisese el sfintitul lui hrisov .

in patru randuri, vorbe aurite:

"Sii mii iertati; pdriniilor, vii rog, c-aodnd pupnii treabii azi cu Domnul m-a biruit in rugiiciune somnul

§i v~am liisat cenusa mea, ziilog ... "

Dar necrezand ca-i mort cu-adevarat cu mana I-am atins peste vesminte ... Se.risipi cenusa lui fierbinte

si sarutand-o ... , am plans tnganduratl?

Ceea ce a facut §i ceea ce a trait Valeriu de-a lungul anilor de detentie, pentru fiecare sufletcu care a venit in contact, e greu de imaginat, necum de exprimat in cuvinte. E suficient raspunsul pe care I-au dat toti cei ce I-au cunoscut. A fast un sfant,

,

Este un sfdnt"97.

97 Virgil Maxim, op. cit.! pp. 180-187.

105

Inchisoarea Pitesti si reeducarea

Intre inchisorile din Romania comunista, Pitestiul ocupa un loc aparte. A rarnas celebru prin eumplitele atrocitati ce au avut lac aid cu oeazia desfasurarii satanic~lui experiment numit reeducare. Valeriu nu a trecut prin reeducate, el fiind transferal la Vacaresti si apoi la Ta.rgu Ocna, inainte ca experimentul sa se aplice pe scara Iarga la Pitesti,

o tncercare de reeducare va avea loc si la Targu Oena, zadarnicitade imprejurari in care un rol important 11 va avea 'atitudinea detinutilor aflati sub influenta lui Gafeneu. Sa spunem ded in ce a constat acest experiment al reeducarii - eel mai adios sistem de distrugere din cateau fast folosite in inchisorile comuniste.

In prima parte a anului 1948, in urma unui ordin venit de la Bucuresti, detinutii au fost grupati dupa statutulpe care I-au avut in momentul arestarii, Toti studentii au fast adusi la Pitesti, Aici, in prima faza, detinutii, in marea majoritate legionari, au avut un regim mai lejer. Dintr-o data lucrurile s-au schimbat, trecandu-se la un regim de exterminare. Gardienii devin foarte duri, dand pedepse aspre detinutilor pentru invinuiri imaginate. Regimul alimentar se inri'iutate9te, Ii se da hrana cat sa nu moara. Bataile, frigul, foamea slabesc foarte mult rezistenta £lzica si morals. Toate aceste masuri faceau parte din faza pregatitoare, astfel indl.t la : declansarea reeducarii, detinutii, epuizati, sa fie cat

mai usor de doborat, '

106

Va Ie r iu G a fen c u

La Pitesti a fast adus un grup de detinuti de la Suceava, in frunte cu Eugen Turcanu. Aeesta avea sa devina eelebru pentru erimele si torturile eomise la Pitesti si apoi la Gherla. Eugen Turcanu si eei din grupul sau trecusera de partea comunistilor, ei fiind bratul prin care se va pune in practica reeduearea. Trebuie spus de la mceput caxeeducarea a fost gandita la nivelinalt, de eortdueerea Ministerului'de Interne", Turcanusi ai sai fiind, in fond, niste uneite. Odata cu incetarea experimentului, ei au fast executati deputerea comunista pe care au slujit-o, dar adevaratii vinovati, eei din umbra, au ramas nepedepsiti, __

La mceput, eei de la Sueeava au fost raspanditi prineelule, amestecandu-se printre ceilalti, carora au reusit sa le ca~tige inerederea prin atitudinea foarte binevoitoare pe care au aratat-o. Dupa un timp, la ineeputullunii decembrie 1949, eei de la Suceava, tmpreuna eu detinutii care fusesera selectionati, au fost reuniti in aceeasi camera. Intr-o zi, Turcanu 9i eei din grupul sau ii anunta pe ceilalti cd si-au schimbat ideile, au renuntat la legionarism 9i s-au reedueat, insusindu-si ideologia comunista, Recomandandu-le ~i celorlalti sa fad. acelasi lueru, acestia au protestat, luandu-i in ras,

-,

I j'

,

9stn memoriile sale, Mihai Timaru vorbeste de 0 vizita secreta - dupa arestare - a lui Eugen Turcanu la Moscova, rastimptn care ar fi fast instruit in privinta reeducarii, Lui Mihai Timaru aceasta informatie i-a parvenit - prin Constantin Oprisan - de la Alexandru Bogdanovici, care fusese cu Turcanu la Suceava $i care cunostea multe din dedesubturile reeducarii tntrucat, initial cu eltratasera comunistii punerea in aplicare a experimentului. (Mihai Timaru, Mecanismele terorii, in rev. Memoria, nr. 4/2000, pp. 102-107).

107

Sf a nt u l l n ch i s o r i l o r

Turcanu si ai sail inarmati cu cozi de matura si bate de lemn, ascunse din timp sub saltele, au tabarat asupralor. La un moment dat intervin ~i cei din conducerea inchisorii, directorul, ofiterii §i gardienii, dar tot de partea lui Turcanu, zdrobindu-iin bataie pe ceilalti, Acest moment amarcat inceputul reeducarii prin bataie si torture continua. Detinutii, indeaproape supravegheati de eei din grupul lui Turcanu, erau supusi unui regim de teroare neincetata, fara posibilitatea de a se sustrage sau de a se sinucide,

Torturile erau bine dozate ~i incetau in momentul in care detinutul era pe punetul de a muri .. Ele erau variate: bataie, infometare, obligatia de a sta intr-o pozitie fixa 17 ore pe zi - picioarele intinse orizontal, mainile pe genunchi si bustul la 90 de grade - la cea mai mica miscare supraveghetorul intervenind eu bata: erau fortati sa bea urina, sa manance mizeriile din tineta unde l~i faceau necesitatile: siliti sa bea apa cu multa sare '1i lasati apoi.sa se usuce de sete, si multe altele, inventate de mintea bolnava a tortionarilor, Cei care cedau erau obligati sa-si faca "deni.ascarea", adica sa spuna tot ce nu au declarat la ancheta, sa-i tradeze pe detinutii care i-au ajutat in mchisoare sau pe gardienii care au avut 0 comportare omenoasa. De asemenea, pentru ca distrugerea sa fie completa, in fata tuturor celor din celula, fiecare trebuia sa batjocoreasca amintirea a ceea ce era mai important pentru el. Spre exemplu, cineva l'1i iubea foarte mult mama sau sotia. in fata tuturor, trebuia sa le defaime, sa faca afirmatiile cele mai obscene si absurdela adre-

,

108

Val e r i u Gafencu

sa lor. Orice era luminos !]i bunm constiinta celui torturat trebuia sa fie defaimat si umplut de noroi.

Studentii teologi si ceievlaviosi - "banditii mistici", cum erau numiti - erau fortati sa apostazieze, sa se lepede de Dumnezeu, hulind tot ceea ce line de credinta crestina. De Craciun sau de Pasti, pemelodiile colindelor sau a Prohodului, erau obligati sa cante texte eu obscenitati ~i insulte .de nedescris la adresa Mantuitorului. si a Maicii Sale. Totodata erau siliti sa fad! proeesiuni blasfemiatoare, sa savarseasca .Jiturghii" cu mizeriile din tineta de necesitati '1i apoi sa se "imparta~easdi" eu ele. Unii erau "botezati" prin afundarea m.hardaul eu feea,le. Cred ca acestea sunt suficiente ca sa ne dam seama de satanismul reeducarii.

Dupa ce detinutul i~i facea "demascarea", ea sa dovedeasca ca s-a reeducat trebuia, la randul sau. sa devina tortionar ~i sa convinga pe altul, sa se lepede "de tot putregaiul burghez" ~i sit adopte ideologia cornunista. Se ajungea astfel, sub teroare, la 0 adevarata spalare a ereierului. Cei torturati, nemaiputand suporta ehinurile continue, neavand nici posibilitatea sinuciderii, fiind supravegheati indeaproape, cedau si se transformau in niste roboti cu inima tmpietrita, devenind din victime, dllai. Nici dupa ce ajungeau reeducati nu scapau de teroare, caci la eel rnai mic semn de solidaritate eu eei chinuiti, treceau din nou prin moara torturilor. Astfel, traind intr-o teroare permanents, suspeetandu-se unii pe altii, se prabuseau continuu fara posibilitate de revenire. Dumitru Bordeianu, care a eunoscut reeducarea, deseriind in ale sale

109

Sf ant u l rnchisorilor

Miirturisiri din mlasiina disperiiriiexperienta prin care a trecut, spWle ca la un moment dat se crea 0 IIcomuniWle" demonica intre : tortionar si cel torturat. Spre exemplu, daca Turcanu il intreba ce gandeste, nu putea sa-l minta, fiindca l-ar fi simtit imediat. De aid frica de a gandi ceva considerat r~u de Turcanu, did nu puteai ascunde daca te lua la tntrebari, iar spunand adevarul erai pedepsit,

Un alt aspect satanic era ca tot ceea ce ai ascuns si reprezenta un punct de sprijinpe calea prabusirii interioare te ehinuia asa-de tare, incat cereaisingur sa te demasti, simtind prin aceasta 0 usurare, ca dupa 0 spovedarue, desi aceste marturisiri erau folosite impotriva tao Avea loc un proces foarte dud at, producandu-semutatii in personalitatea celui torturat, care ajungea sa nege conceptiile de dinainte §i sa adopte ceea ce-i impunea Turcanu, eu eonvingerea ea aeesta ii face un bine. In procesul , acesta de spalare a creierului III se lumina rnintea", traia ceva ca 0 usurare, lIinlelegea" totceea ce , respinsese inainte si pomea eu toata convingerea sai aduca in acelasi stadiu de /liluminare" ~i peceilalti, Pentru noi, care nu am trecut prin asemenea stari demonice, lucrurile sunt de netnteles.

Cei mai multi Ii torturau pe ceilalti fiind ei ~i~i sub imperiul terorii, fara mutatiile de care am vorbit mai sus. Sistemul era astfel gandit tncat sub tortura continua au fost foarterare cazurile celor ce '" au rezistat pana la capat, in general facandu .... se comprornisuri, mai mari sau mai mici, dupa structura ~i rezistenta fiecaruia.

De la Pitesti, sistemul s-a extins la Gherla ~d la

110

Valeriu Gafencu

Canal, dar, datorita deconspirarii secretului §i protestelor internationale, reeducarea a fost oprita, Dad. secretul s-ar fi pastrat, ar fi fost aplicata in to ate inchisorile din ~adl..

Privind reeducarea din perspectiva duhovniceasca, atilt cei care au dirijat din umbra acest experiment cat ~i cei ce l-auaplicat nuau fost decat uneltele diavolului in lupta pentru distrugerea sufletelor. Parintele Gheorghe Calciu, treeut !jli el prin Pitesti, spune: IICa sa intelegem ce a fost Pitestiul, trebuie Sa ne ridicam deasupra faptelor si sa ajungem la radacinile raului, la mecanismele interioare ale perversiunii §i la dimensiunea ei metafizica. Eu cred ca Pitestiul a fost un experiment diabolic. Acolo au fost luptele dintre bine si rau, in care . "tHaii §i victimele n-au fest decat simple instrumente. Este un experiment diabolic, care a avut loc in tara noastra mai mult decat in orice parte a lumii"99.

Satanismul reeducarii se vede §i din cuvintele lui Turcanu, pastrate in memoria unui fost detinut politic: "Dad. Hristos ar fi trecut prin mainile acestea, nu mai ajungea nici El pe cruce. N-ar fi inviat. N-ar fi fost crestinism, aceasta mare minciuna, §i toata lumea ar fi.trait in Iinistel Eu sunt Turcanul Primul §i ultimul! Nu s-a nascut un altul care sa-mi ia locul, Pe mine nu rna poate minti.nimeni, asa cum va mint pe prostii ca voi.Eu sunt adevarataevangheliel Eu 0 seriu acum. Am pe ce 0 serie: pe starvurile voastre. Ce seriu eu e lucru adevarat, nu basme de adormit

I,

I

99 1n periodicul Puncie Cardinale, nr. 9/165, septembrie 2004,p,5.

111

Sfantul inchisorilor

COpiii!"lOO.

Desi diavolul si-a inchipuit ca a biruit prin teroare, pe cei care au facut compromisuri mai mid sau mai mali, a avut putine victorii decisive. Dupa incetarea torturilor, treptat, majoritatea celor cazuti s-au tntors la Dumnezeu. Luand in considerare evolutia ulterioara a majoritatii celor .trecuti prin reedu~are, vedem d. diavolul ~ castigat Ia Pitegti 0 batalie in lupta pentru sufletul lor, dar nu razboiul, cei mai multi revenind la Hristos, chiar mai buni - dupa spusa parintelui Calciu - decat au fost inainte de aceasta proba a focului.

100 Gh h And' MW .. M'" Ed

. eorg e relca, arlum... . iirturii : .., .

2000, pp. 70-71.

112

Valeriu la Pitesti

La Pitesti, Valeriu va .ramane aproximativ un an 111' jumatate, pana la sfarsitul lunii deeembrie 1949. Nu a trecut prin reeducare, dar a suportat faza premergatoare, a regimului de exterminare aplieat inainte de inceperea torturilor. Ca urmare a unei campanii nationale de combatere a TBC-ului, cu un grup de 40 de detinuti suspecti de aceasta boala va fi transferat la Vacaresti, pentru investigatii, inainte ca reeducarea sa fie extinsa pe scara larga la Pitesti, Din rastimpul petrecut de Valeriu Ia Pitesti au ramas cateva marturii, adevarate file de pateric.

*

"inalt, pujin adus de spate - 1,o;;i aminteste Traian Popescu - caci povara anilor petrecuti in inchisoare i,o;;ipusese amprenta, purta pe cap 0 caciulita crosetata, care semana cu 0 arrnura medievala, tesita, ce-i acoperea fruntea. Figura ascetica, de mucenic bizantin, dar avand 0 fata Iuminoasa, surazatoare, care usor trecea din zambet intr-un ras tonic, neostentativ, dar puternic, reconfortant. Parea coborat dintr-o pictura medievala, pentru a raspandi in jur tilma. (, .. )

Am vazut cum la acest am, pe masura ce puterile fizice 11 paraseau, cele spirituale deveneau tot mai puternice. Devenise un schelet, care abia se mai ridiea de pe pat, dar care nu inceta sa ne talmaceasca din talcurile evanghelice. Se eteriza pur si simplu, sleindu-se in acelasi timp fizic. Eram patru si aveam doua paturi, dormind ded cate doi

113

Sfantul7nchisorilor

in pat. Ne-am hotarat imediat sa facem de veghe cu randul langa el, lasAndu-1 sa stea singur, iar din cand in cand, ajutandu-l sa se irttoarca de pe 0 parte pe alta. Dar, culmea, in aceste ni.omente cutremuratoare el nu contenea sa zambeasca discret,·' eu ochii inchisi, pentru ca nu mai avea puterea sa-i deschida. Aceasta stare a durat circa trei saptamani .. Intr-una din seri, la ineeputul lui deeembrie, ne-a rugat sa-l frecam usor pe pieioare, care Ii erau reci. Afara era ger, celulele erau neincalzite, iar el incepuse sa se raceasca suspect, de la picioare in sus. Constient de ceea ce se petrecea cu el, dupa miezul noptii ne-a soptit:

- Sunt fericit, rna due la Dumnezeu. Rugati-va impreuna cu mine pentru sufletul meusi a1 vostru.

Eram consternati, cutremurati, deznadajduiti, infricosati, dar ~i descumpaniti.rpentru ea ne aflam departe de a primi §oi accepta senini, cu constiinta impacata, sfarsitul, Nu eram pregatiti pentru acest drum. Ne simteam zdruncinati, neputinciosi, parasiti, Doar el arbora acelasi zambet odihnitor, el, pe care, mai tarziu, Steinhardt l-a numit, intr-un mod fericit, «sfantul inchisorilor».

Dar minunea cu acest om continua. Catre dimineata a tnceput sa se reincalzeasca si sa prinda din nouo farama de putere in care sa palpaie viata. Dimineata am raportat starea grava in care se afla Valeriu, cerand ajutor medical. Tarziu, nu-mi amintesc dad in aceeasi zi sau a doua zi, a venit sanitarul, care i-a dat niste calciu, suficient de altfel pentru halul in care se afla. Agonia aceasta a durat cateva zile, in care, extraordinar, l-am auzit

114

Valeriu Gafencu

spunand cu seninatate:

- Domnul nu m-a vrut, nu sunt inca vrednic de Imparatia Lui

A intredeschis ochii, A vazut fetele noastre descompuse, cu priviri pierdute §i neimpacate.

- Nu va temeti - ne-a spus - nu poate fi fericire mai mare decat sa te dud la EI, Caruia l-ai rostit deatatea ori numele, Caruia I-ai cerut ajutorul .lji Caruia esti gata sa-l incredintezi sufletul.

Si a continuat:

- Rugati-va cu minel/101.

*

"Era in luna mai a anului 1949 - povesteste Florian Dumitrescu - cand m-am trezit in miez de noapte,in zgomotele de zavoare ce marc au 0 intensa activitate. Deodata. usa s-a deschis si in celula au patruns doi colonei, ce semanau ca doua picaturi de apa, cu aceleasi degete groase si aceeasi ceafa enorma, Erau insotiti de temnicerul obisnuit eu asemenea scene, care a si tnceput sa efectueze neomenoasa perchezitie, In celula au intrat Popescu Traian, Voinea Octavian §i Mireea Selten. Valeriu Gafencu sicu mine eram adusi mai inainte.

Cu ura-n priviri, coloneiini s-au adresat: - $i asa ma, vreti sa evadati?

Interventia lui Voinea a fost categorica:

- E 0 falsificare a adevarului, domnule colonel. Discutia a alunecat pe panta neincrederii

reciproce.

- Ce vreti voi, rna?

101 Nicolae Trifoiu, op. cit., pp. 150-153.

115

Sf a n t u l 'i'nchisorilor

Atunci am auzit raspunsul Iui Gafencu:

- Eu vreau asistenta religioasa, care ne este garantata de lege.

- Ce vorbesti, rna? Vrei si1-ti aduc popa in

celula?

-: Da, aceasta doresc, e dreptul meu.

- Asta- i neb un!

- Da, sunt nebun intru Hristos!

Exista la Valeriu Gafencu 0 Iiniste desavarsita si a concordanta totala intre ce spunea ~i ce facea "102 .

*

"Cind militianul ne-a anuntat ca nu avem dreptul decat la a pereche de chiloti !;ii 0 camasa, fara haina sau pantaloni, ne aflam pe pozitii diferite. Valeriu i~i pregatea pachetul cu haine si rufe, ca sa-l predea la magazie, in timp ce noi cautam locuri de ascunzatoare ca sa ne salvam sanatatea, did in celula era frig. In timpul operatiilor de pregatire a pachetelor, la care coloneii si militianul nu au mai asistat, Voinea striga:

- T rebuie sa ne a param de criminali. Dar Valeriu a spus:

- Mantuitorul ne-a tnvatat sa dam Cezarului

I

ce este al Cezarului si lui Dumnezeu ce este al lui

Dumnezeu; deci eu rna supun cuvintelor lui IisuS"11l3.

*

"Mircea Selten era amator de glume !;ii-l

102 Ibidem, p. 110. 103 Ibidem, p, 110.

116

Valeriu Gafencu

!I·

I)

amuza un cantec, pe care il fredona aproape zilnic: «Eu sunt apasul mAni1 lunga,/Vestit in sapte mahalale ... ~) .

Am avut impresia ca aeest cantec il tulbura pe Valeriu de la rugaciunea inimii, pe care 0 practica !;ii care era un exercitiu monahal, isihast, Fiind coleg de facultate cu Mircea §i cunoscandu-i spiritul de intelegere, l-amIntrebat pe Valer~u daca vrea sa-~ rog pe Mircea sa mai rareasca mtonare~ ~cestu~ cantec. Cand a auzit Valeriu, a raspuns eu linistea !;il calmul sau obisnuite:

- Cine ne da dreptul sa-i luammica placere pe care 0 are Mireea?"I04.

i I

! ,I

I

*

lI!ntr-o zi, Valeriu s-a apropiat de eel mai crunt militian pentru care insultele si bataia erau ceva obisnuit:

- Domnule Georgescu, odata a venit la Mantuitorul mai marele preotilor si a aduscu el 0 femeie ce cazuse in pacatul preaeurviei si s-a adresat lui lisus: Ce jacem cu aeeastii jemeie, eiici dupd legea noastrii ea trebuie sa fie ucis! cu ~ pietr:? I~r Mantuitorul a raspuns: Cine esie .fora de paeat sa ridice piatra ~i s-o loveaseii primul. Cei ce au a~zit au disparut rand pe rand. lisus a ~p~s: Fe~ele, unde sunt para~ii tiii? Nimeni nu te-a osandlt? NICl eu nu te osdndesc. Du-te §i sa nu mai paciituie§ti!

Peste cateva ore, Georgescu a deschis usa celulei si azis:

- N-au avut temei, de aia n-an omorat-o!

104 Ibidem, p. 111.

117

5 fan t u Ii n chi S 0 r i lor

De atunci tnsa, Georgescu aavut 0 licarirede omenie si respect fati1 de noi, cei din celula de izolare"105.

*

"La perchezitiile periodice din primavara lui 149, care ni le facea acelasi Georgescu, acesta gasea cruciulite din plexiglas sculptate cu a sarma sau cu un ac, un varf de creion ori un petec de hartie, obiecte interzise cu desavarsire, ce constituiau delicte grave. II chema pe Valeriu Gafencu, caruia i se plangea spunandu-i:

- Tu Gafencule, tu stii de toate astea, stii cine le face si nu vrei sa spui!

-Dornnule Georgescu, cruciulitele preamaresc pe Dumnezeu si chiar IIi dumneavoastra v-ati nascut

crestin. '

- Nu e· voie, Gafencule, spune tu ce sa fac, trebuie sa raportez domnului director.

- Va faceti ca nu vedeti ce este legat de numele Domnului.

Si, In timp ce noi, ceilalti, nu puteam sa dialogam cu acest «crunt personagiu», acesta 11 cauta pe Valeriu Gafencu, In sufletullui asteptand 0 solutie salvatoare de lael pentru constiinta lui. indlrcata eu nelegiuiri, dar care mai oscila inca la inceputul acestei epoci de teroare nemaiintalnita nici pana atunci, nici de atund incoace"106.

*

.Datorita infometarii, adesea se iseau in celula

105 Ibidem, p. 111. 106 Ibidem, p. 151.

118

Val e r i u Ga fen c u

discutii neplacute Ia alegerea turtoiului, iar Valeriu, stiind acest lucru, infranandu-se §i smerindu-se, se aseza eel din urrna, adica primea turtoiul cel mai mic. in sinea lui era multumit ca putea face acest gest de dragoste §i daruire. Dar daca unii se bucurau de tnfranarea lui, altii au socotit ca se cuvine sa aleaga IIi el, cand ii vine randul, turtoiul cel mai mare.

S-a supus randuielii stabilite, ~i cand .trebuia sa aleaga inaintea celorlalti, lua la intamplare turtoiul care-i cadea in fala, ca astfel sa inlature ispita lacomiei si sa nu-si pagubeasca fratii de suferinta, Gestul acesta marunt a ajuns mai tarziu sa ~ fie Iuat drept exemplu in toate par~ile"107.

*

> ,

,,1n viata dezi cu zi apareau §i mid probleme interne ale celulei, ca de exemplu aerisirea, cum si cand si cat sa se faca, ori stabilirea orelor de folosire a tinetei; ori dreptul fiecaruia de a se plimba pe cei doi metri care ramaneau neacoperiti de paturi. Interesele ~iparerile erau contrarii si adesea se ajungea la cearta. Valeriu tacea cand se iveau astfel de discutii.

I

- Dar tu cezid? 11 intrebau unii.

- Eu socot ca este bineasa cum veti hotari voi,

Daca nu put em sa traim frateste in aceasta mare suferinta, cum putem astepta ca oamenii sa imparta cu dreptate si dragoste bogatiile intregului pamant? Daca aiei nu putem £i buni, cum vom putea fibuni c€md vom fi puternici liIi liberi? Cu putina dragoste

107 loan Ianolide, op. cit., pp. 75-76.

119

Sf a nt u l Inchisorilor

vom simti bucuria de a face voia ~i placerea fratelui nostru. Ne trebuie 0 larga si adanca tntelegere a oamenilor,' daca vrem sa traim in pace si bunavoire/108.

*

IIAtitudinea lui Valeriu In fata autoritatilor era

, ,

plina de denmitate dar Inteleapta, inc;3.t nu putea fi acuzat de fapte «contrarevolutionare», ci de credinta lui Tocmai credinta dorea el sa oapere, dar incerca sa fie mai iscusit dedit prigonitorii sai, sa nu se lase atras intr-o batalie eu totul inegala, In care ar fi fost strivit cu usurinta, De aceea facea din «legea Cezarului» arma sa de aparare. Trebuia sa foloseasca in mod intelept putinele mijloaee de .lupta pe care le tngaduia temnita. Unii detinuti i-au reprosat aceasta zicand:

- Tie i~i merge aceasta atitudine, noua insii nu ni se potrivestel Noi stim ca suntem in razboi eu un dusman total, cumplit si nimicitor 12i vrem sa castigam acest razboi, Nu noi suntem «banditi», asa cum ne numesc ei, ci ei sunt, si trebuie sa le-o spunem. Suntem in temnita, dar nu abandonam lupta chiar daca vom muriluptandl

La astfel de argumente Valeriu pleca ochii tristi si plini de in}elesuri si raspundea:

- Credeti voi ca eu am abandonat lupta, credeti voi ca eu nu va inteleg? Dar oare trebuie sa murim ca niste prosti? Nu asteapta ei prilejul sa ne loveasca? Ce avem ded de facut? Sa intrarn de buna voie in guraporcilor turbati ori sa folosim timpul

108 Ibidem, p. 76.

120

Valeriu Gafencu

acesta de osanda pentru a ne salva sufletele si vietile?' E vremea sa ne smerim adanc, sa ne ocupam de problemele eu adevarat importante, sa. ne curatim pentru a fi vrednici de Hristos.

La care i se spunea:

- Nu noi, ci ei sunt necurati' Daca ne lasam antrenati de lacrimile pocaintei, dam frau liber tiranilor si pacatosilorl

- E vrernea, e vremea pocainteil raspundea Valeriu. Aveti credinta In voi! Oamenii ne-au parasit, Izbavirea va veni de la Dumnezeu. jertfele de aid nu vor ramane fara rod!"109.

*

,In toamna anului 1949 Valeriu a avut o prima si puternica hemoptizie, cauzata de un TBC pulmonar. A cazut la pat. "Au venit, rand pe rand, tot felul de ochi gladali sa-l vada. Slabea zi de zi.

Un prieten i-a oferit 0 coaja de paine din ratia lui, dar Valeriu a refuzat-o zicandu-i:

- Daca eu sunt bolnav, nu trebuie sa te imbolnavesti si tu.

Totusi - marturisea el, emotionat, mai tarziu - acel suflet nobil continua sa ii strecoare peste noapte o parte din ratia sa, furisandu-i-o in traista ori in gamela, In fata unei atilt de mari puteri de daruire, Valeriu se simtea oerotit de mila lui Dumnezeu.

Hemoptiziile se perpetuau §i nu era «umanitar» ca detinutul sa fie lasat sa moara, A fast dus ded la spitalul din oras §i inchis singur intr-o dimaruta, unde era pazit zi si noapte de temniceri.

109 Ibidem, pp. 79-80.

121

Sf ant ul Inch is o r i l o r

Medicii veneau sa-l vada insotili de escorta,

Intr-o noapte insa a patrons la el 0 asistenta, 0 vazuse cu medicul la vizita si aflase in ochii ei lacrimi de durere. Acum il tmbatase pe paznicsi Il;1i facuse loe la Valeriu. S-a asezat in genunchi langa. patullui, i-a luat mana /;ii i-a sarutat-o,

- Cum ali intrat aid? aintrebat-o el.

- L-am «adormit», a zambit ea.

- Ce doriti?

- Doresc' sa-ti fiu alaturi, sa te ajut. Cere-mi

,

orice vrei si voi face.

Valeriu a simtit ca e sincera si a fost . adanc

rniscat:

V -ati riscat libertatea pentru mine.

Dumnezeu v~ va rasplati, Nu puteti sa rna ajutati cu nimic. Doar daca voi mud aici, va rog sl marturisiti oamenilor si familiei mele dragi ca am crezut pana la sfarsit, ca sunt tmpacat, ca-mi dau viata pentru Hristos si pentru semeni. Poate pentru asta vi s-a dat indrazneala de a veni la mine, fiindca tot ce savarsesc oamenii intra in iconomia lui Dumnezeu. Va multumesc, nu va voi uita, rna voi ruga pentru dumne~voastra ... Acum duceti-val ... Nu riscaji mai multI Eu sunt in mainile lui Dumnezeu'T".

110 Ibidem, pp. 81-82.

122

"Mi-e asa de dor de Targu-Ocna!"

.1

Inchtsoarea din Targu-Ocna a fost construita la sfarsitul secolului al XIX-lea, la initiative unei domnite din familia boiereasca Ghica-Comanesti, ingrozita de traiul osanditilor la munca silnica 1~ oenele de sare din apropiere. Acestia nu erau scosi la suprafata dedit eu oeazia marilor sarbatori, res~l timpului petrecandu-l sub pamant. Domnita construieste niste cladiri - cele mai veehi ale inchisorii - in care sa locuiasca osandijii, urmand a fi coborati in ocna doar pentru munca, Dupa ee munea silnica in ocnele de sare a fost desfiintata, Targu-Ocna a devenit inchisoare eu regim normal. Intre eele doua razboaie mondiale, la initiativa doetorului loan Cantacuzino, au mai fost adaugate cateva cladiri, devenind inchisoare cu regim de sanatoriu pentru detinutii bolnavi de TBC.

Grupullui G~fen~u ajunge aid prin februarie 1950, venind de la Vacaresti, In urma controlului radiologic facut la Vacaresti, din cei 40 de suspecti de TBe, doar 18 au fost gasiti bolnavi, ceilalti facand cale intoarsa la Pitesti. Cand au ajuns la TarguOcna, sanatoriul era aproape pustiu, dar rand pe rand, in lunile urmatoare au sosit alte grupuri eu detinuti de toate varstele si de diferite orientari poiitic~, eei mai multi tineri legionari.

Dupa regimul de exterminare de care au avut parte, Targu-Ocna era un adevarat rai pentru noii veniti: mancare consistenta si suficienta, libertatea de a circula de la 0 camera la alta ~i de a sta la soare

123

Sfantul inchisorilor

in eurte, posibilitatea de a vorbi eu ceilalti, atitudinea binevoitoare a gardienilor si altele. Parintele Voicescu - pe atunei student la Geografie - sosit 1}i el prin luna mai l§i aminteste de coplesitoarele impresii de inceput,

"tntr-o seara am ajuns la Targu Oena. Era 0 seara de primavara, cu miros de tei, luna pe cer. Ne asteptau niste gardieni batranei, din garda veche, cu niste pusti de-alea mari. Noi, repede, invata~i pe fuga, eu «banditule, misca!», cu inghionteli ... Unul dintre ei ne-a zis:

- Stati, taica, mai ineet...! Cand am auzit noi cuvantul acesta, «taica», nu ne-a venit sa credem. Am vazut apoi 0 cladire luminata. Ne-au dus intr-o camera unde erau opt paturi, cu saltea! La Pitesti sau la Jilava aveam prieiuri suprapuse, cate doua-trei.fiind noi cu mult mai multi peste limita normala, Aici, ferestrele erau far a obloane, un WC intr-o cameraalaturata. Era ... feridre! A doua zi am dimas inmarmuriti, Ne-au scos ill curte, de neimaginat, sa ne illtalnim eu ceilaltil Iarba pe jos, ne-am tavalit, era ceva grozav"ll1.

Dar n-a fost tot timpul asa. -5i aici au fost momente grele, cu restrictii, pedepse, izolari 1}i teroare, mai ales cand s-a incercat declansarea unei reeducari dupa modelul Pitestiului,

Margareta Danielescu, medicul oficial al IDe hi':' sorii, 0 femeie cu suflet mare - ajutata de detinutii .

111 P - . tiC . V' .

ann e e onstantin otcescu - un dulunmic al cetatii,

pp.22-23.

124

Valeriu Gafencu

medici sau studenti la Medicina - a facut tot ce Ii sta in putinta pentru ingrijirea bolnavilor. .Acestia nu primeau un tratament special pentru tuberculoza, dar alimentatia buna 1}i medieamentele tonice dadeau in unele cazuri rezultate spectaculoase. Pe de alta parte, in lipsa unui tratament adecvat, multi

detinuti nu vor rezista si vor muri. r

Prin luna mai 1950 va sosi de la Pitesti uno grup cu detinuti care trecusera prin reeducare. Doar cativa au ramas pe pozitie de reeducati aetivi, ceilalti - desi ingroziti de torturile prin care au trecut - fiind foarte retinuti. Majoritatea se vor vindeca sufleteste tn atm~sfe;a plina de dragoste de la Targu-Ocna,

Venirea reeducatilor a tulburat viata sanatoriului. Para a sti nimie de grozaviile prin care trecusera, cei de la Targu-Ocnanu in~elegeau comportamentul ciudat al noilor veniti. NU-1}i puteau explica schimbarea unora pe care ii cunoscusera, eu care fusesera prieteni Iii care acum se manifestau atat de nefiresc. In urma destainuirilor facute de unii din ei, au inteles cum stau .lucrurile ~i au luat masuri. Pe de-o parte ii supravegheau pe reeducatii activit prevenind orice incercare de reeducare in sanatoriu, iar printr-o atitudine plina de tntelegere cautau sa se apropie de cei ce nu.fusesera total pervertiti.

Ofiterul politic astepta un moment prielnic pentru a declansa reeducarea. Pronia dumnezeiasca, atentia si solidaritatea detinutilorprecum Iii atitudinea doctoritei Margareta Danielescu, care a protestat la Directia Penitenciarelor, au zadarnicit cele doua tentative de reeducare.

125

Sf a nt u l inchisorilor

Un rolimportant in aceasta incercare l-a avut Valeriu Gafencu.el Hind stalpul In jurul caruia s-au adunat cei ce se opuneau reeducarii, Cand a aflat de grozaviile de la Pitesti, a spus "nea~teapta si pe noi timpuri greIe!", si a eerut celor apropiati sa se roage fierbinte lui Dumnezeu ea sa nu-si piarda sufletul in 'ineerdi.rile ce vor urma. Influenta sa a dat de furca

,

ofiterului politic, care incerca sa-~i gaseasca informatori printre detinuti,

Daca Pitestiul si reeduearea au devenit un simbol al satanizarii omului smuls din legatura eu Dumnezeu, povarnit in sine si transforrnat 'in fiara pentrusemeni, Targu-Ocna se afla la polul opus. S-a ajuns aid la 0 atmosfera de tnaltare crestina, del dragoste si jertfa, unica in istoria ·gulagului comunist. . Targu-Ocna a fost un Pitesti pe dos. "s..a· format la >" Targu-Ocna - spune parintele Voicescu - mai mult·· decat 0 comunitate, 0 adevarata familie duhovniceasca. S-au realizat aid legaturi mai putemiee decat legaturile de sange. ( ... ) Am simtit ~i am trait aid sfinte si adevarate bucurii. De aceea illntelegeam pe prietenul meu Sami, care dupa eliberarea din '54, in vacanta dintre doua inchisori, imi spunea: «Mi-e asa de dar de Targu-Ocna!» Pentru ca acolo aminteles ce inseamna libertatea in Hristos. Bucuria si libertatea aceea nu ni Ie putea lua nimeni"112.

"La Targu Oena - 'i1;>i aminteste doctorul Aristide Lefa - cand numarul bolnavilor gray a . crescut, a fost necesara a mgrijire mai accentuata a lor. S-a pus problema ca doi dintre eei mai user

112 Ibidem, pp. 28, 31.

126

Valeriu Gafencu

afectati de boala, ell randul, sa faca de garda la camera 4, unde se aflau cei gray bolnavi. La inceput s-au oferit voluntar Alexandru Ioanid ~i Aurelian Gula si timp de 0 saptamana au facut aceasta munca ce nuera deloc usoara. Le-au urmat Ion Popescu si Leonida (Relu) Stratan, dar cum nici ei nu aveau a situatie pulmonara prea buna, s-a hotarat sa se eonstituie echipe de cate doi, care sa se schimbe zilnic, antrenandu-se in felul acesta cea mai mare parte a detinutilor mai valizi.

La un moment dat a fost necesar sa amenajam !ji camera 5 eu bolnavi destul de gray. S-a facut simtita nevoia de asistenta medicala ~i in timpul noptii, mai ales di unii erau in ultima faza a bolii., Pericolul suprainfectarii era destul de mare pentru eei ce stateau in acest mediu plin de bacili Koch. Impreuna cu eolegul meu Mihai Lungeanu, am asigurat aceasta asistenta medicala dar, spre surprinderea tuturor, nid· unul din noi nu s-a infectat, eu toate ca nu eram bolnavi pulmonar. A fast 0 adevarata minune.

Stand mereu'in preajma lui Valeriu.iam avut posibilitatea sa discut indelung cu el si sa-l cunosc indeaproape. Si eu, ca !ji ceilalti camarazi de suferinta, eram coplesiti de puternica lui personalitate !ii malta linuta crestina traita fara ostentatie, care a influentat 'in cea mai mare masura atmosfera spirituala a intregului sanatoriu, eu toate ca in permanenta el a fost tintuit la pat.

In aceasta camera si-au sfarsit zilele zeci si zeci de bolnavi, in majoritate tineri. Am stat in mijlocul lor si i-am vazut murind. Nici unul, dar absolut nici

127

Sf a n t u l inchisorilor

unul nu s-a revoltat contra destinului 1?i cu atat mai putin contra lui Durnnezeu. Au murit impacati marturisind pe Hristos, chiar si Ion Filipescu, vechi socialist, care se pretindea ateu, singurul de altfel. t;;i toate acestea datorita atmosferei spirituale Ia care, in cea mai mare masura, a contribuit Valeriu Gafencu.

Camera 4, in care fiecare l1?i astepta sfarsitul, era un templu de rugaciune, un templu al mortii. Toti eei care intrau in contact eu muribunzii erau constienti de pericolul care .li paste, dar credinta in Dumnezeu le dadea puteri sa-1?i mfranga teama, fani s-o exteriorizeze"!».

"Consider de mare tinuta crestina - spune Ion Popescu - atitudinea unor oameni care fara sa aiba 0 inclinatie mistidi deosebita, au fost tot timpul de un ajutor extraordinar.Ei au facut un gest care merita sa fie mentionat. Este vorba despre patru detinuti, bolnavi si ei de me dar cu 0 forma mai usoara, care s-au hotarat sa spele toate rufele celor ce nu mai puteau sa faca lucrul acesta. Au fost mai multi care au ajutat periodic la spalat, dar patru dintre ei au facut treaba aceasta zi de zi, vreme de vreo trei ani: Mihai Parau.. Sandu AIexandrescu, Alexandru .Angelescu si Ionas Plopeanu.

Spalau afara, in niste lighene date de adrninistratie. Munca aceasta Ie lua cateva ore in fieeare zi. Vara era mai simplu, dar iarna apa era rece ea gheata si oamenii acestia, bolnavi la randul lor, stateau In frig si erau eu mainile rosii ca racuI. Din duh crestin, nu din aite motive,~i-au asumat aceasta munca.

113 Nicolae Trifoiu, up. cit., pp. 106-107.

128

Valeriu Gafencu

Cred ca gestullor a fost important ill fata lui Dumnezeu. Una este sa dai mancarea ta unuia mai bolnav, sa sacrifici din portia ta de carne sau de marmelada, dar mult mai mult e sa speli lucrurile altuia. Mai ales ca nu era simplu, era destul de neplacut, de gretos sa speli cearsafurile si hainele celor bolnavi, pline cateodata de sange, de puroi, de urina sau de alte mizerii. E a treaba mai putin placuta, mai ales _ tu insuti fiind bolnav, sa faci zilnic lucrul acesta,

Era un inginer care fusese comunist, Traian Andreescu, fostul sef al regionalei CFR Moldova. A ajuns la inchisoare in urma unor neintelegeri intre comunisti, In libertate a fost liber-cugetator si desi nu a fost impotriva crestinismului, nu a avut nici un tel de angajare religioasa. Ajuns la Targu Ocna, bolnav, a fast influentat de atmosfera pe care a intalnit-o aiei. A inceput sa se schimbe ceva mel. Vazand atitudinea tinerilor, majoritatea legionari, a spus intr-o zi:

- Imi pare rau ca nu am cunoscut inainte Miscarea Legionara. Cei din familie, sub influenta mea, au orientari comuniste. Inri pare TaU pentru baiatul meu, pe care nu cred ca 0 sa-l mai veld, ea sai spun ca eu am crezut intr-o minciuna,

Agravandu-se boala, in ultima perioada a fost adus in aceeasi camera cu Valeriu. Aid era1;d parintele Gherasim Iscu. Andreescu a [inut sa moara ca un crestin, Parintele Gherasim l-a spovedit si l-a impartasit, pregatindu-l pentru trecerea in vesnicie. A murit impacat eu Dumnezeu. A fost un suflet castigat de Valeriu si de atmosfera de la Targu-Ocna, caci pana sa ajunga in camera eu

129

Sf a nt u l i'nchisorilor

Valeriu, vreme de un an ~i ceva, a stat in alte camere ~i in atmosfera de acolo a lnceput transformarea lui.

Un alt om care s-a mtors la Dumnezeu in inchisoare, sub influenta atmosferei de la TarguGena, a fast generalul Tohescu. Acesta fusese inainte de arestare seful [andarmeriei pe tara. Agravandu-se boala,a ajuns §1 ella camera 4. AI~turiA de altii, 11 ajutam si eu §i mai stateam de yorba. Intr-o zi mi-a spus:

- Domnule, stii ca eu am fast mare prigonitor allegionariloi?

- Da, stiu.

- Pe mine m-a surprins faptul di mie, care am

contribuit la prinderea §i uciderea multor legionari, aid nimeni nu mi-a reprosat vreodata ca am facut rau camarazilor vostri. Acum 1mi dau seama ce mare greseala am facut §i d1 nu am stiut sa discern Iucrurile, Am crezut cii fac un bine tarii c~ sunt un patriot, prigonindu-va. Acum tmi d~u s~ama ca am gresit, Inconjurat de 0 anumita societate care gandea rau de legionari, m-am lasat influentat de ei. Acum imi pare rau, Poate de asta rn-a adus Dumnezeu aici, ca sa-mi dau seama de greselile mele.

A murit §i el in camera 4, spovedit si tmpartasit, Aceste transformari sufletesti eu le consider adevarate minuni.

Gheorghe Soare era un baiat simplu, fost elev la un liceu industrial. A fast arestat tot in legatura eu Miscarea Legionara. Trecuse prin Targusor §i venise destul de gray bolnav la Targu-Ocna, Era dintr-o familie modesta, care nu s-a interesat de el. Niciodata nu au venit sa-l vada, Probabil nici nu

130

Valeriu Gafencu

stiau ca e la Tc1rgu-Ocna. Avea un suflet simplu, dar de 0 mare puritate. Senin IIi tacut, avea a traire crestina discreta, neobservata de altii,

lnainte cu 0 zi de a muri, a tinut sa ne spuna un lueru care rn-a impresionat.

- Eu ill-am nascut in 1927. In acelasi an s-a infiintat si Legiunea. Nu m-am gandit cat am fost liber d. voi avea aceasta onoare de a muri pentru Legiune. Dumnezeu mi-a dat aceasta fericire. M-am nascut 0 data cu ea §i am feridrea sa mor pentru ea114•

A tinut, inainte de a muri, sa marturiseasca catorva mai apropiati gandul acesta. E un lucru sa poti muri cu gandul aeesta. Mie mi s-a parut deosebit. Desi nuera 0 personalitate legionara, dar acest ultim gc1nd al lui catre Dumnezeu, ca .moare fericit, m-a impresionat. Era un baiat simplu, Au fost §i oameni din acestia care desi nu au avut trairi extraordinare sau 0 via!! deosebita, impresioneaza prin simplitatea, credinta si daruirea lor. Angajarea lor legionara le-a dat 0 fericire, le-a dat 0 bucurie"115.

.t 't

114 liCe au rezolvat p4n!l la urma legionarii? Au suferit prin pu~!lrii ~i nu au schimbat nimic in tara asta. S-au ratat at4$ia oameni capabili. Asa le-a trebuit. daca au facut pe nebunii si nu au stat in banea lor ea toata lumea". Asa vede lucrurile un anumit tip de gandire "echilibrata" $i de "bun simt". Dupa cum gaina nu pricepe cum e .sa fi vultur asa $i acestia sunt gata sa deplanga IIratarea" $i suferinta "fararost" a legionarilor. CuImea e ea legionarii ~i~i - eei mai mulji - cu toate suferintele, nu se considera ruste ratati, Ba mai mult, angajamentul lor legionar le-a adus 0 tmplinire sufleteasca - precum Gheorghe Soare vor fi fost destui - $i au murit fericiti pentru crezul lor. Mai e loc aid de ratare?

115 Marturie data de Ion Popescu monahului Moise in aprilie 2005.

131

Un om fericit

Desi foarte bolnav, prin dragostea ~i seninatatea sa Valeriu era sufletul atmosferei duhovnicesti de la Targu-Ocna, intarindu-i pe toti eu pu~erea harului ce salasluia in el. "Era - spune Aurehan Guta - eel mai linistit si mai zambitor dintre noi, eel eare. nu rostea nidun cuvant de nemultumirs. Nedreptatile si ura ee se revarsau asupra noastra se topeau in fata nemasuratei iubiri , ee iradia din el neincetat"116.

"La acea vreme - povesteste Ianolide - el ajunsese la maturitatea duhovniceasca, Era senin .. echilibrat, puternic in cuvant, controlat in fapta, statomic in rugikiune, intransingent in atitudine plin de dragoste, raspandind 0 tainica atractie - 1}i toate acestea din patul in care zacea tintuit de 0

boala grea si indelungata, '

. Suferea de caverne la plamani, avea pleurezie

!in. facea pneumotorax, avea dese hemoptizii si-si pierduse pofta de mancare, In plus, simtea dureri reumatice in tot corpul, avea dureri abdominale din cauza unei apendicite si, in fine, suferea de inima,

In ultimii doi ani el nu s-a mai putut aseza intins pe pat nici ziua si nici noaptea, ci sedea rezemat de marginea patului, iar capul ii cadea in piept. Daca la ineeput il mai puteam transporta eu targa pe terasa, mai tarziu nu I-am mai putut rnisca din pat. Tusea il epuiza, se eongestiona si adesea

116N' 1 T if . .

leo ae r OIU, op, cii., p. 117.

132

Valeriu Gafencu

scuipa sange, Atunci durerea Ii fura zambetul eurat si in~elept.

Zambea si prin somn. Somnullui se eontopea cu starea de veghe si adesea s-a intamplat sa ne spuna ca in timp ce noi aveam impresia di doarme, el de fapt se ruga. Rugaciunea lui continua §i in somn, §i asta ii dadea pe chip 0 stralucire bineplacuta, care se raspandea si in jur.

Valeriu nu era msa un om fericit decat printrun mare efort launtric si mai ales prin darul lui Dumnezeu, care eta deplin I?i putemic in el, intarindu-l sa biruiasca suferinta prin trairea in duh. Atat temnicerii si reeducatii, cat si prietenii erau impresionati de "ceva" din Valeriu, dar pujini au stiut eli ace! "ceva" era Hristos.

Pe chipul lui slab se descifrau lumini ce acopereau umbrele suferintei. Fruntea ti era tnalta, alba, senina, brazdata cateodata de 0 ~uvita de par neastamparata, Nimie insa nu impresiona mai profund ca cerurile ce se suceedau tot mai adanci si mai luminate in ochii lui albastri, patrunzatori, Era in ei ceva statornic si cald, care vibra si 11 dadea 0 expresie vie, intehgenta, activa,

Parul, cate fusese odata bogat, acum era rar ~i matasos ca 0 mangaiere. Obrajii ii erau imbujorati eu frumusetea ftizica, asa dt pe albul straveziu si imaculat aparea la rastimpuri 0 purpura solara. Nasul intra in desavarsita armonie eu toata figura lui. Gura era chipul bucuriei sale launtrice.

Un zarnbet care este greu de definit ii inflorea pe buze. Era fericire si era durere in zambetul lui, dar din ele doua se raspandeau lumina, bucurie 'Ii

133

SHnt-lIl in c h is or i!o r

put ere launtrica. Cand spasme §i dureri mari H congestionau, se crispa 0 vreme, dar chemand tainic numele lui Hristos depasea suferinta §i renastea ell un zambet proaspat, viu, stralucitor, venit din alta lume.

Adesea spunea coli este greu, eel este chinuitor, dar niciodata n-a spus colI. el face un efort ca sa st~paneasdt suferinta, ci ca darul si mila lui Dumnezeu il ridica dincolo de ea si tl fac fericit. Vorbirea luicu Dumnezeu era necurmata, §i eu atat mai intensa §i mai evidenta cu cat boala il dobora §i viata lui intra invesnicie.

Capul sau frumos §i expresiv era sustinut de un gat subtiat, alungit §i mult sohcitat, caciz; §i,' noapte Valeriu nu se odihnea pe perna, ci vegbeacu. capul cazut usor in piept. Pielealui capatase 0 transparenta neobisnuita. Desi era slab,avea tenul catifelat, mai bine zis frumos colorat In tonuri dcmoale si pure.

Mainile - ca de altfel tot trupul - ti erau slabite. Nu putea nici sa manance singur, dar cand ridica mana, din degetele lui se raspandeau Iumini. Aeeste lumini erau sesizate de toata lumea, dar la moduri diferite, in functie de oehiul launtric al fiecaruia,

Pieptul lui era dungat de eoaste plapande.

Intrucat avea lichid purulent la plamani, adesea i se faceau punctii, apoi urma pneumotoraxul care-I umfla si-i apasa inima bolnava, Plamanii si inima iau doborat viata,

Era tmbracat eu niste haine ponosite si rascarpite, unele ale lui, altele capatate. Transpira

Valeriu Gafencu

mult §i schimba des lenjeria, in loc de pantofi ori bocanci avea 0 pereehe de sosoni, §i asa inutilizabili. Era invelit cu 0 patura sura §i eu a ghebacastanie ( ... )"117.

"Valeriu era foarte sfios, Inea1: pentru necesitatile zilnice nu primea sa-l ajut decat eu. Din cand in cand il spalam eu 0 carpa inmuiata intr-un Iighean cu apa, ~i partile mai delicate ~i Ie spala singur. Zambea jenat ~i, cerand intelegere, spunea:

- Te rog, lasa-ma pe mine!

Lftnga pat era 0 cutie de metal acoperita cu un eastron, in care expeetora. Dar a venit 0 vreme cand nici atat nu mai putea face singur,

Ori de cate ori era ajutat parea stanjenit§i multumea eu multa delicatete, adaugand un zambet ori un gest care impresionau atat de mult, ineat panii 1a urrna parca tu ti ramaneai dator lui. De aeeea era ingrijit de toata lumea cu multa bucurie. De fapt, puterea lui de iubire nastea in ceilalti dragoste ~i daruire, Se simtea indatorat pentru eel mai mic gest de atentie §i adeseori se smerea spunand:

- Sunteti asa de buni! Va primejduiti sanatatea, §i asa subreda, ea sa ne ingrijiti pe noi! Nu stiu daca eo. as fi avut atata putere dedaruire. Dumnezeu sa va rasplateascal

Cand slabise foarte mult §i nu mai putea mesteea, luam earnea cea mai buna, 0 mestecam eu pana ce 0 faceam ea 0 pilula si asa i-o dadearn in gura, Celelalte alimente i le dadeam eu lingura, ea la

I

117 loan Ianolide, op. cit., pp. 134-136.

135

Sf a nt u l 7nchisorilor

Valeriu Gafencu

copii. Nu ered cit a primit 0 inghititura de mancare din mana mea fara sa rna fi rasplatit cu un zambet, eu 0 privire ori eu un cuvant, ~i desi era topit trupeste, intensitatea trairii sale launtrice crestea zi de zi.

A fost ovreme, spre sfarsit, cand medicii Iii prietenii l-au indemnat sa nu mai vorbeasca, dar el a spus:

- Nu-mi lua]i aceasta bueurie, caci pentru a-L marturisi pe Hristos traiesc: si de traiesc, prin mila Lui traiesc Iii fara a-mi exprima dragostea ce vi-o port, n-ar mai avea rost sa traiesc. Nu vii temeti deci! Nu vreau sa ispitesc Izvorul Vietii, ci vreau saL siujese pana la capatl Va muljumesc pentru grija, dar va rog sa intelegeti ca nu pot sa fae altfel.

Cel mai mult il miscau pe Valeriu darurile ~i bueuriile sufletesti ce i se faceau. El, care erabueuria si intarirea noastra! in anotimpurile florilor Ii adueeau zilnic flori din gradina, iar el, la randul lui, ruga pe unul Iii pealtul sa duca din partea lui 0 floare cate unui bolnav. Gesturi delicate ale sufletelor mari ~i sensibile. FIorile lui prefer ate au ramas crinii, pe care i-a §i cantat cu ginga§ie in poeziile sale.

ii purta pe toti in inima sa. Stia ca va muri Iii dorea sa se sfarseasca daruindu-se neeontenit, asa cum facuse mereu. Pentm fieeare gasea cuvantul ori gestul potrivit. Printre darurile pe care Ie avea era si acela de a cunoaste oamenii, de a patrunde in sufletele lor, de a-i orienta in viata, Odata mi-a mar- .•

I

turisit:

- Cuunii din eei care vin la mine am de luptat .

din greu, dar sunt suflete bune si pfula la urma ajung la adevar, Altii se deschid ea niste potire de cristal si prirnesc cuvantul lui Dumnezeu eu dragoste ~i ravna, Cu altii rna inte1eg dintr-o privire, dintr-un gest ~i apropierea noastra este profunda. Aid au fast adunate margaritare de pre! ale imparatiei lui Durnnezeu. Simt ea si reeducatii 11;1i pleaca ~chii cand ne tntalrum privirile, ba unii 'chiaro pandesc momentul potrivit sa-mi impartaseasca un gand bun. E minunata lucrarea lui Dumnezeul'Tv.

I

I I

118 Ibidem, pp. 137-138.

136

137

Marturisitorul Iui Hristos

"cand se simtea mai bine - continua Ianolide -, Valeriu vorbea frumos si cu insufletire, oprinduse cu precadere la tema lui preferata: curatirea launtrica ~i unirea eu Hristos. Spunea:'

- Prin Botez am primit harul curatitor, iar prin ungerea eu Sfdntul Mir ne-am impodobit cu toate darurile Duhului Sfant, dar aceasta binecuvantata stare launtrica a ramas nelucratoare in noi, fiindca suntem crestini numai eu numele. Traim intr-o lume de confuzie, de Iibertinaj, de pacat, E 0 rusine sa Hi credincios, e demodat sa fii moral! Omul botezat, pentru a se mantui, trebuie sa traiasca in Duhul . Sfant toata viata, or noi toemai asta n-am izbutit, . Am crezut, ne-am rugat, am pastrat credmta, am suferit, dar pentru a te uni eu Hristos este neeesar sa ' te curatesti Iauntric prin spovedanie si sa te , tnnoiesti prin Sfanta impart1i~anie. Constient deci I]i •. cu toata staruinta sa te unesti eu Hristos, sa te fad purtator al sfinteniei Lui, al puterii Lui, al iubirii Lui, al luminii Lui, al nemuririi Lui. Trebuie sa .•.• infrunti pacatul pana la sange, Asa te nasti din nou. Nu exista eale de compromis.

Altadata ne-a zis: - Este atat de minunata invatatura lui Hristos, '. tncat dad. avem intelegerea ei, avem eel mai : puternie argument al existentei lui Dumnezeu. Am' plans de durere §i de fericire cand am avut aceasta descoperire! Iar eei ce cred in El trebuie sa. marturi-v seasca adevarul de constiinta ehiar daca vor fi ,

138

Valeriu Gafencu

martirizati. Oare Fiul lui Dumnezeu nu a fost ucis ea dusman al neamului Sau?

Samanta aruncata de el adueea roada. Zi de zi oamenii se apropiau tot mai mult si mai sincer de Hristos, Care devenea izvorul si calauza vietii 1;ii

gandirii lor. ( ... ) r

Intr-una din zile lui Valeriu i-a fost atat de .rau, meat eredeam di se va sfarsi, Pe hlnga toateafectiunile de care sU£erea, facuse o. apendicita acuta, L-ar fi putut lasa sa moara, dar nuera «umanitar», Umanitarismul este ipocrizia cruzimii, el puncteaza eu lozinci ~i vesminte frumoase campul otravit 1]1 jalnic al revolutiei. Deci medicul a facut raport dare eonducere, ea sa fie transportat de urgenta la spitalul din oras, pentru operatie, Politrucul penitenciarului a venit la el I]i i-a spus:

- Viata ta este in mainile mele. Daca nu vei fi operat, vei muri."

Valeriu a zambit mgaduitor si i-a raspuns:

- Daca viata unui om depinde de alt om, grea raspundere are aeest om! Iar dad. toti oamenii ar sti ca viata lor depinde de Dumnezeu, atunci fiecare ar pretui viata semenului saul

- Esti nebun, i-a zis politrucul, 1]1 I-a trimis sub paza strasnica sa faca operatia.

Cand a revenit la sanatoriu l-a oprit iar:

- Hei, ai vazut moartea eu oehii! Vezi, am vrut sa.-~i aratam ca viata ta e in mainile noastre. Poate ie-ai razga.ndit si de acum vei lucra cu noi. Iti dam streptomicinal Vei primi si pachete de la familie, Si mai stii ce poate urma? ... Esti un om inteligent ~i poti sa ne fii de folos. Stirn ca nu te

139

, ,

Sf ant u I 'I n chis 0 r i lor

preocupa political ei religia, dar nu este Patriarhul vostru cu top popii lui de partea noastra ? De ce nu treci si tu eu noi ? Aiee castigal

- Va multumesc d'l ati tngaduit sa fiu operat.

De aid inainte mi se vor prelungi ehinurile ... Cat despre restul, intre mine si dumneavoastra sta constiinta. Dunmezeu nu este de vanzare, Tranzactii de constiinta nu se pot face. Pentru libertatea mea sufleteasca iau decizia de a muri. Este bine sa se spuna raspicat adevarul. si eu adevarulfl slujesc, Nu sunt judecatorul altora, ci sunt marturisitorul lui Dumnezeu. Nu exista zidire sub soare care sa d";ll'eze fara Dumnezeu. Dumneavoastra nu vreti sa-L primiti pe Hristos, eu nu pot primi moartea

sufleteasca. .

- Ti-am spus eu ca esti nebun! aracnit politrucul. Voi face ra port. Esti un incrancena t, un fascist, un dusman al poporului, platit de banditii . de americani. Avem noi ac de cojocul vostru! Esti bun numai de moarte! Du-te si mori eu Hristos al ' tau cu tot. Nu ne impiedicam nici de El si nici de unul ca tine!

- Pe mine maputeti ucide acum, pe El nu-L mai poate ucide nimeni si El este piatra de poticnire ' a tuturor semetiilor, Intelegeti bine ca Hristos este singura putereeare poate vizbavi omenirea din', suferinta gi pacatl

- Lasa tu prostiile astea. Adevarul e de partea . noastral

- Adevarul este dragostea care se jertfeste pentru cei saraci si prigonitil

- Ba, tu stai cu moartea la buze si-mi tii

140

Valeriu Gafencu

predici mistice?! Ce, vrei sa rna eonvingi si pe mine? Ia vezi, dl te-ai intins prea multi

Valeriu se trudea sa-l priveasca, did pleoapele ii erau grele, Se simtea stins trupeste, dar 0 bucurie launtrica il facea sa vorbeasca despre credinta

, I

pentru a ramane 0 marturie in veac. Zambetul iubirii sale nemasurate Ii inflorea pe obraji. Se ruga in tainapentru acest neferidt om si pentru ca Dumnezeu sa izbaveasca lumea de stapani ca el.

Politrueul era incurcat. A tras 0 tirada de injuraturi, apoi a ordonat sa-l duca pe Valeriu la locullui.

- Ba, sa nu zici ca nu m-am purtat omeneste cu tine, a mai adaugat, Ti-am oferit viata, dar tu vrei moartea. Draeu' sa mai tnteleaga toate astea!

Asa s-au despartit. De atund nu l-a mai deranjat niciodata, dar de cate ori venea in camera se uita lung la el. ( ... )

Valeriu stia ca nu va obtine nimic de la politruci, dar igi facea datoria sa le vorbeasca:

- Sunt aid oameni de mare valoare, care pot fi de folos tarii, spunea el, dar care mor pentru ca nu au streptomicinaei nici vesti de la familiile lor. Puteti sa-i salvati !

I I

Ei tnsa nu doreau sa-i salveze. In conceptia lor

omulnu conta, caci orice om poate fi inlocuit cu un altul, conta numai sistemul. Or, ideile acestor oameni minau tocmai sistemul si deci sentintele

erau definitive. '

o singura data a mai avut 0 discutie pe aceasta tema cu un inspector. Acesta venise de la Bucuresti, S-a oprit la patul lui Valeriu si l-a intrebat:

I . j

141

Sf a nt u! tnchisorilor

- Cum te cheama, detinut?

- sa td.iti, domnule inspector, sunt detinutul

Valeriu Gafencu, a raspuns el cu formula obligatorie.

- Aha! a exdamat politrucul privindu-l cenusiu,

- Domnule inspector, va rugam si:l ne acordati drepturile pe care le-au avut si detinutii comunisti aid!

- Noi nu vom repeta greselile trecutului, a raspuns sec inspectorul. Umanismul nostru nu se

aplica reactionarilor, .

- Domnule, a continuat Valeriu, aid suntem oameni bolnavi, neputinciosi, zilnic moare cate unul dintre noi §1 pe lAng! toate astea, suntem SUPUlii amenintarii cu teroarea 1li tortura.

- Cum indraznesti sa vorbesti astfel eu mine?

Nu pricepi ca nu vrem sa facem din voi eroi? Vom face din voi delatori, iar din nevestele si surorile voastre prostituate!

Valeriu era adanc indurerat §i a raspuns:

- Pacatele lumii acesteia trebuie ispasite, Noi ispasim aid multe pacate, Cu totii insa suntem in mainile lui Dumnezeu.

- Estiun bandit mistic! Aid vei muri! S~ nu crezi c-o sa scapi eu viaJa! Alia cum esti, va trebui sa primesti reeducarea!

- Alia cum sunt este a binefacere, a raspuns Valeriu, caci nu voi rezista mult, sunt sufidente cateva lovituri ca sa rna doboare.

- Du-te draeului! a urlat inspectorul. Vom avea grijasa mori incet, chinuit, pana ee vei renunta

142

Valeriu Gafencu

la Hristosul aeela eu care vrei sa .ne sperii, Pe El §i pe tine, pe voi toti va uram, ba, Iii va vom distruge! Aid s-a terminat eu Hristos, si Cel mort si Cel inviat! Vom avea grija ea generatiile viitoare sa nu mai stie minciunile Lui §i ale voastre. Noi, ba, noi suntem hristosullumii aeesteia!

- Dumnezeu sa va. ierte, domnule, a raspuns Valeriu si a plecat eapul in rugaciune, asteptand porunca sa fie zdrobit.

Dar n-a fost ucis atunci. Calvarul lui a mai durat 0 vreme'T'",

: ;

119 Ibidem, pp. 141-146.

143

"Lui i-au dat fiere 1?i tu imi dai miere?!"

"Intr-una din zile, la un control, un temnicer zelos a confiscat puiul de perna pe care se .rezema . Valeriu. Un alt militian, mai omenos, a ridicat perna dintre obiectele confiscate si i-a aruncat-o discret inapoi. Pentru 0 clipa intre cele doua suflete s-a du- . rat 0 scena de puternica vibrare sufleteasca.

Dupa terrninarea perchezitiei, Valeriu a socotit ca e bine sa daruiasca aceasta pernita lui Traian, care era anchilozat si avea escare. Trai~n nu a vrut s-o primeasca I;>i a daruit-o lui Gheorghe. Acesta a dat-o la un altul, pana ce perna s-a inapoiat la Valeriu, daruita de cineva care nu stia de unde pornise ~i nici cum ajunsese acolo. In aceasta situatie el a primit-e ca pe un semn ca i-a fost daruita de Dumnezeu"120.

*

In tot acest timp Valeriu se spovedea ~i se cu~ineca regulat. Duhovnicul sau iera un preot obisnuit, care msa sesizase adanca lui traire Iauntrica.

- Sunt impresionat! ne-a marturisit el dupa moartea lui Valeriu. Spovedania lui era 0 cercetare amanuntita a adancurilor sufletesti, 0 fina deosebire a duhurilor si 0 dovada a statornicirii lui in cea mai aleasa vietuire crestina. Desi nu pacate avea de marturisit, ci trairi, unele mai inalte ca altele, totusi se smerea pe sine ell asprime. Imi zicea: «Doresc sa

120 Ibidem, p. 136.

144

Valeriu Gafencu

nu am niei 0 clipa de mdoiala, in asa fel tncat sa nu villa satana §i S4:'1.-mi ia sufletul chiar atunci», Cu toate ca suferea mult, era plin de bucurie tainica, Rugaciunea lui era un suspin necurmat, 0 dorire nestinsa, 0 netncetata unire cu Hristos. Niciodata nu ar fi acceptat nici cea mai mica stirbire a Adevarului, Judecata lui era dreapta si sincera. Hristos era viu in el"121.

*

"Intr-o alta zitnsa, Gheorghe, un taran 050S carefusese candva un munte de om, I-a infruntat si i-a spus:

- IJi convine sa li se dea numai dumitale mgrijire iii sa fad pe sfantul ! Mie de ce nu-mi aduce nimenicame? Pe mine de ce nu matngrijesc ca pe dumneata ?

- Frate, i-a zis Valeriu, din nebagare de seama v-am fost piatr!. de poticnire. Vii r~g s!. rna iertati, Voi face tot ce pot ca stt va usurez suferintal

Si ne-a rugat sa-l lasam pe el, s.!\ ne ducern mai des la Gheorghe ~i sa facern tot ce se poate pentru a- 1 ajuta.

Gheorghe era un taran care i~i a parase din mosi-stramosi pamantul, Fusese la Canal, unde pentru 0 gamela de ciorba in plus devenise spar gator de norma. Asa ajunsese sa-I;>i scuipe plamanii, Acum era pe moarte. Desi nu mai era nimic de facut, eram zi de zi langa e1. Dorea mult sa traiasca, t~i iubea copiii si gospodaria cu 0 forta

telurica. r

121 Ibidem, p.142.

145

Sf a nt ul inchisorilor

ln ultimele zile ale vietii msa s~a sehimbat. S-a impacat eu ideea mortii si sufletul lui a devenit blajin ~i bun. l-a spus lui Valeriu :

- Iarta-ma, am fost stapanit de satana!

Doream sa traiesc ~i am fast ingrozit ca mor. Nu a fast drept, nu a fost bine ce am facut. Mor cu credinta m Dumnezeul stramosilor nostri, Ticalosii astia au pangarit lumea IBlestemati sa fie! si s-a stins.

De atunci Valeriu era si mai atent sa nu se faca, chiar §i fara voie, pricina de sminteala pentru cineva"122.

*

Jrni amintesc cum Valeriu, m timpul noptii, cand avea nevoie sa urineze, rabda pana ce plantonul era chemat de altii, numai sa nu-l deranjeze sculandu-l din chaise-longul pe care se .. odihnea, chiar dad. acest lucru ii provoca un puternic disconfort ~i chiar dureri. Cata finete :

sufleteasca! '

tn vara anului 1951, pe langa boala grea de care suferea, culmea, face si 0 apendicita acuta, La sanatoriu nu putea fi operat din lipsa de instrumentar si de materialul steril necesar unei interventii abdominale. Doamna doctor Danielescu a obtinut aprobarea, eu greu, sa fie transportat la . spitalul din oras, Acolo. chirurgul i-a facut rahianestezie si l-a operat. Sora care statea la capataiul lui a vazut cit transpira mult, dar a pus aceasta pe seama bolii de plamani. La sfar§itul

122 Ibidem, pp. 140-141.

146

Valeriu Gafencu

II

i

operatiei, cu un glas stins, Ii spune doctorului:

- Domnule doctor, m-ap operat pe viu. Doctorul, sur prins, 1:i spune sa ridice un picior si cand a vazut di poate face aceasta si-a dat seama ca anestezia nu prinsese si dt I-a operatpe viu.

- Bine, dornnule, de ee nu mi-ai spus, iti faceam anestezie locala si nu te durea. Cum ai putut sa rabzi atata durere?

Intamplarea a impresionat mult pe cei prezenti, iar 0 sora i-a dat pe furiso batista, avand lacrimi in ochi. La scurt timp dupa operatie, a fost inghesuit intr-un fel de carut pe doua roti si, hurducaind prin pietrele pavajului, a fost readus la sanatoriu. Drumul a fost groaznic, dupa cum mi-a

marturisit la sosire"123. .

*

"Tot in cursul verii aceluiasi an, intr-o dupa amiaza, a facut 0 criza de fibrilatie atriala, cu toate consecintele ei. Ne-am consult at cu totii si am decis sa-i administram 0 doza de strofantina cu glucoza, singurul cardiotonic major de care dispuneam. Toti am asteptat efectul, dar n-am constatat nici 0 modificare a ritmului cardiac, cu toate ca efectul acestui medicament este aproape instantaneu. Cum venea inchiderea ~i eu eram de serviciu in timpul noptii, am hotarat de comun acord sa-i mai administrez 0 doza dupa inchidere, en toate ca nici unul din noi nu mai credea di va mai putea iesi din criza, Era cianotie, statea cu ochii tnchisi, cu mana pe cruciulita si probabil se ruga. Eram convins ca

I.

123 Nicolae Trifoiu, op. cit., p. 107.

147

Sf a nt u t 7nchisorilor

numai 0 rninune il mai poate salva.

Dupa administrarea eelei de-a doua doze, am stat cu mana pe pulsul lui, dar iarasi nici 0 modificare, Dupa aproximativ 0 jumatate de ora am fast ehemat la un alt bolnav dill camera vecina, unde am ramas 15-20 de minute. La intoarcere, privindu-l de la distanta - eamerele comunieau prin closet - am avut convingerea ca a murit. Nu mai era cianotic, ci palid cum era de obicei, iar eu m-am . speriat di se instaleaza paliditatea cadaverica. Am alergat si, cand i-am luat pulsul, acesta batea normal.

Nu-mi venea sa cred, dar aeesta era adevarul, Miraeolul se produsese, A desehis oehii, ill-a privit zambind, senin, ca ~i cum nimic nu s-ar fi intamplat, Am dizolvat zahar in apa ~i i-am dat sa bea. Era singura posibilitate sa-i ajut eordulobosit. Cand a baut, m-aprivit eu aeea unica privire a oehilor sai intens albastri, care tremurau liii .mi-a spus:

- Lui l-au dat fiere l1i tu imi dai miere?"124

*

"Toata lumea il iubea si-l stima. Pana '1i cei din administratie erau impresionati de aceasta putemica personalitate. Cei asa-zis reeducati nici nu indrazneau sa-l priveasca-In ochi, mai ales ca ei niei nu faceau de serviciu, eu toate ca el i-ar fiprivit si tratat ca pe toti ceilalti, eu aceeasi dragoste crestina. Am avut eu el multe discutii, adesea contradictorii. Eram pe pozitia luptatorului cu spada in mana, el pe pozitia de malta traire crestina l1i imensa

124 Ibidem, p. 108.

148

Valerlu Gafencu

dragoste fata de aproapele, ca si fata de dusmani. tn inima lui nu tncapea sentimentul urii, El rn-a convins ca eea mai puternica arma in lupta eu raul este dragostea fata de aproapele, dar dupa ce am trait propria-mi experienta, desi am ramas departe de linia trairii pe care numai eei chemati 0 pot atinge. Si Valeriu a fost unul dintre acestia'">.

*

.Rugaciunea lui Valeriu si pilda vietii sale lucrau pe nesimtite in sufletele celor ee-l inconjurau .. De pilda, intr-una din zile R. tragea pe furis dintrun rest de tigara pe care-I gasise prin curte, Valeriu l-a vazut si i-a spus:

- Cum vei putea rezista Ia marile incercari in care suntem angajati, daca nu tepoti stapani de la un fum de ligariH!

Lui R. - tanar student pe cat de bine pregatit, pe atat de bine intentionat - i-a fost suficienta aceasta observatie pentru ca sa inceapa sa-si puna eu seriozitate problema vietii crestine si a trairii

launtrice. c

- Pana atunci nu-mi facusem probleme de constiinta, marturisea el mai tarziu. Lui Valeriu ii datorez adevarata mea increstinare. El mi-a descoperit nu numai adancimea propriului meu suflet, ci ~;i orienta rea in viata si in lume.

Mal tarziu, cam peste un an, Valeriu se pregatea sa se spovedeasca ~i sa se cuminece. Pentru smerenie si pentru ca sa nu-i scape eeva, l-a chemat in ajutor pe R.:

125 Ibidem, p. 108.

149

Sf a n t u l Tnchisorilor

- R., te rag foarte mult sa fii sincer eu mine!

- Am gresit cu ceva?

- N-ai gresit sias vrea ea nici acum sa nu

gresesti, Te rog deci, eu toata libertatea sufleteasca si tara a rna cruta pentm vreo pricina oarecare, sa-mi spui tot ee gasesti rau tji nepotrivit la mine, fie cu fapta, fie eu cuvantul.

R. a ramas uluit. Nu se astepta la 0 astfel de

eerere. Deci a raspuns: .

- Adica eu sa::'ti fiu [udecator? Imi ceri un lucru peste putinta! Stii doar cii mi-ai fast intotdeauna pilda de urmat. Cred di nu te tndoiesti de sinceritatea mea!

Valeriu Itji plecase privirea si aseulta dus pe ganduri. l-a zis:

- Dad. tu nu vezi greselile mete, cu siguranta ca sunt ochi care le vad, Te rog deci sa mergi la zece oameni de aid §i sa-i intrebi in mod sincer ce vad rau la mine, apoi sa vii sa-mi marturisesti fara ocolisuri,

- Imi ceri un lucru greu. Dar fiindca vrei tu, a voi face.

.

Dupa vreun ceas s-a inapoiat gi i-a spus:

- Nimeni n-a avut nimic rau de zis.

- Totu!]i, a insistat Valeriu, nu se poate ca .

cineva sa nu aiba ceva de critic at.

R. a avut a clip a de ezitare. Valeriu I-a surprins si nu s-a lasat:

- Spune tot, de ce ascunzi eeva?

- Nu ascund, dar nu stiu daca menta sa-F

spun 0 judecata stramba a unui am eu neputinte sufletesti,

150

Valeriu Gafencu

- Spune, a insistat Valeriu.

-E vorba de X.. El nu pre a se mdeamna sa-i

ajute pe cei din camera 4 §i probabil ca. exemplul de generozitate al celorlalti Ii da mustrari de constiinja til fel de fel de ganduri, EI a considerat ca ai putea sa-!i facisingur unele mid servicii, faxa a mai solicita pe altii, care sunt gi ei bolnavi.

Valeriu s-a intristat pU!in, dar nu s-a tulburat, ci a spus:

- Ma VOl stradui sa mananc singur, sa-mi iau singur medicamentele, plosca ... dar mai mult de atat va rog sa rna credeti ca n-am sa pot face. Intotdeauna am vie in fata mea puterea voastra de [ertfa. Stiu ca nu am cu ce va rasplati, dar Durrmezeu vii va da dar peste darl

R. regreta acum ea fusese sincer:

- A§a ceva nu se poate. Am gresit ca ti-am spus cuvintele unui om nesabuit. .El gandeste pe dos. Nimeni, gi nici Dumnezeu nu-i da dreptate. Nu se poate sa-l iei in series. Renunta deci la ideea de a te descurca singur, dad vrei sa nu ne mahnesti pe totil

,

I I

Valeriu il privea cu dragoste §i eu durere. Si lucrurile au ramas cum fuses era, caci eu toata silinta, el era incapabil de efortul necesar pana si aeelor mid nevoi. Prietenii au continuat sa-l ajute, iar el ii rasplatea cu darurile sufletului sau"126.

*

"Dupa ce am ajuns la penitenciarul TBC Targu Oena, am avut marea favoare sa stau in

126 loan lano~ide, op. cii., pp. 138-140 ..

151

Sfantul7nchisorilor

aceea~i camera eu Valeriu Gafencu. Era camera celor mai grav bolnavi, dintre care patru tintuiti la pat. Ceilalti doi, ceva mai valizi, ne straduiam, eu puterile noastre fizice si sufletesti, sa fim de ajutor eelor patru. Atunci, in lungile sed si nopti de .iama, Valeriu ne chema alaturi de el, pentru a sehimba ganduri des pre constiinta noastra crestina. Intr-o asemenea seara mi-a adresat cea mai profunda si esentiala intrebare, ce a avut darulsa-mi marcheze viata pentru totdeauna. Suna asa:

- Care crezi ca este telul fundamental al vietii? M-am straduit sa formulez un raspuns cat rnai bogat 'in continut, dar cred ca nu am reusit sa redau miezul adevarului, Raspunsul lui Valeriu a fost:

- Eu consider ca telul de capetenie al vietii noastre trebuie sa fie 0 permanenta pregatire pentru , ziua !nvierii crestine, cand oamenii si neamurile se vor infatisa inaintea [udecatii supreme, cu faptele lor bune si eu pacatele lor, urmand sa-si oeupe locul cuvenit 'in locasurile ceresti.

Poatemai auzisem asemenea lucruri sau altele similare, dar trecusera peste mine cum curge apa peste bolovani. Alla cum au fost exprimate de Valeriu ins a, eli aeea vibratie infiorata 'in glas si eu aeea profunzime cereasca in privire, au avut efectul unei zguduiri spirituale, care mi-a transformat realitatea launtrica pentru restul viepi"127.

*

"Starea lui Valeriu se agrava; Din cauza lungului sir de luni petreeute 'in pat, fara miscare, Iii

127 Nicolae Trifoiu, op, cii., pp.116-117.

152

Valeriu Gafencu

din eauza slabiciunii si insuficientei circulatiei sangelui, i-au aparut pe corp eseare mari, ee nu puteau fi vindecate eu nici un chip, cuprinzandu-i 0 mare suprafata a spatelui, coapselor §i gambelor. Alp bolnavi, 'in situatie asemanatoare, se vaitau, blestemau §i se revoltau, caci usturimile si durerile .ranilor erau ingrozitoare, Pe Valeriu nu I-am auzit niciodata plangandu-se, desi pe chipul sau se putea citi suferinta accentuata.: iar 'in ochi Ii apareau lacrimi de. durere cand era pansat, eu migala §i dragoste frateasca, de detinutii doctoranzi 'in medicina Ion Ghitulescu, Nae Floricel si Aristide Lefa, timp de ore msir.

Din fasii de camasi rupte, confec~ionam bandaje pentru acoperirea esearelor, dar, din lipsa substantelor medicamentoase necesare, fa~iile se lipeau de rani si produeeau dureri cumplite cand erau desfacute. Din gura lui Valeriu nu se auzea nici un vaiet, dar dupa un timp, broboane de sudoare if acopereau fruntea boltita. Mediciiobservau; era semnul ca rabdarea atinsese limita. Atunci se opreau si-l lasau putin sa-l1i revini'i"128.

128 Ibidem, p. 118.

153

Am vazut-ope Maica Domnului

in noaptea ultimului Craciun trait de et spre ziua, Valeriu i-a marturisit prietenului sau loan Ianolide:

"tn noaptea asta am privegheat. Asteptam sa vina cantecul colindei mele. Doream sa fie foarte frumos. n cantam in minte. II desluseam din cerurile malte din care eobora. Cam greu pentru mine, caci nu eunose notele muzicale ~i trebuie s-o fac dupa ureche. Eram deei treaz, lucid si senin, cand deodata am vazut ca am in mana fotografia Setei (fata pe care 0 .iubise). Uimit de mtamplare, am ridicat privirea si la capul patuIui meu am vazut-o pe Maica Domnului, Imbracata in alb, in picioare, vie, reala. Era fara Prune. Prezenta ei .mi se parea materiala. Maica Dom- . nului era aievea langa mine. Eram fericit. Uitasem totuI. Timpul parea nesfarsit, Atunci Ea mi-a spus;

- Eu suni dragostea tat Sa nu te temi. Sa HU te indoiesii. Biruinia va fi a Fiului meu. El a sfil1fit loeul acesta acum pentru eele viitoare. Puterile intunericului cresc fii inca vor mai inspiiimdnia lumea, dar vor fi spulberate. Fiul meu al?teapta pe oameni sa se intoarcd la crediniii. Azi suni mai cuieziiiori fiii iniunericului decdt · fiii luminii. Chiar de vi se va piirea eif nu mai e credinid' pe pamant, sa §tifi ea totusi izbiivirea va oeni, dar ca prin . foe Iii prin parjol. Lumea mai are de suferit. Aici fnsa e " multd crediniii Iii am venit sa vii fmbiirbiitez. flldrazllitii lumea e a lui Hrisiosi

Apoi Maiea Domnului a disparut si am ramas coplesit de fericire. M-am uitat in mana, dar nu mai .'

154

Valeriu Gafencu

aveam nici 0 fotografie"129.

*

Nu mult dupa aceea, i-a povestit lui Ianolide:

. "Azi-noapte tarziu rna' rugam. Ma simteam mangaiat de harul lui Dumnezeu si rna bucuram in taina de darul ee mi s-a dat. Eram treaz, constient si fericit. Deodata am simtit ea eeva deosebit se petreee eu mine, in afara vointei mele. Incepand de la extremitatile trupului, sufletul a inceput Sa rna paraseasca. Nu numai ca nu-mi era frica, dar stiam

;

eli nu e vorba de moarte, si eu cat sufletul parasea

trupul, cu atat trairea mea launtrica crestea, Sufletul a ureat usor spre piept, spre gat, spre cap. Mil simteam fericit, curat, luminat de 0 lumina sfanta, Niciodata mintea mea n-a fost mai mtelegatoare ea atunci, Sham ca Domnul este cu mine. Eram fericit ca sunt in puterea Lui. Timpul parca se dilatase. Nu mai simteam durerea din trup. tmi priveam trupul fara sa-l doresc si fara sa-l resping. Viatasi materia imi pareau minuni. Sufletul s-a apropiat iute de gura ~i a iesit din trup. Am stiut atunci ca. pot sa merg fara oprelistea materiei oriunde as fi dorit. Era minunat! 0 bucurie nespusa m-a coplesit. Primul gand a fost sa merg sa-mi vad familia, dar mi-am amintit de sfaturile Parintilor din Pateric, care poruneese sa nu te incredintezi lucrarii duhurilor decal in stare de ascultare, casa nu te insele diavolul si sa te piarda. Mi-a aparut in minte batranul schimnic caruia i se arata diavolul in chip de Inger de lumina. Batranul iesise de sub aseultarea staretului si a obstii si se eredea calauzit de insusi Dumnezeu, soeotindu-i pe ceilalti pizmatareti,

129 loan Ianolide, op. cit; P: 180.

155

Sf ant u l Jn ch is o r it o r

Atunci a venit la el «tngerul» si i-a zis sa-i cherne pe frati la fantana din curtea manastirii, ca sa le arate puterea lui Dumnezeu. Deci in miezul noptii s-au dus la fantana, Ingerul Iuminos a aparut si, intrand In fantana, i-a spusschimnicului: «Arunca-te in fantani1 ~i eu te voi scoate nevatamat inaintea lor, ca sa vada caesti sfant!» Batranul s-a aruncat ~i a murit ca un ticalos, Deci amintindu-mi eu de acestea, m-am temut sa nu cad in ispita si am hotarat sa .ma intorcin trup. Acum, iata, rna supun ascultarii, Spune-mi ce sa fac si aceea voi face! .

Auzindu-l, m-am infiorat. Am cerut trei zile ' de ragaz pentru a ma ruga. Dupa trei zile m-am dus

la el si i-am spus: .

- Cred ca este lucrarea lui Durrmezeu!

Smerenia ta e chezasia adevarului si a:binelui. Te supui ascultarii fata de mine, dar eu nu am astfel de trairi, nu am nici cu cine sa rna sfatuiesc, nici carti duhovnicesti sa cercetez. Ma simt nevrednic de 0 , astfel decinste ~i infricosat de raspundere. Nu rna indoiesc de .minuni, insa nu ered ca ne sunt de neaparata trebuinta pentru mantuire. Dar slava lui Dumnezeu pentru cele ce se petrec cu noi, cu tine, prin Ell Sfatul meueste sa fii eu bagare de seama. E bine cum ai procedat. Sanu mergem prea departe cu perspectivele ce se deschid in acest plan, caci nu suntem incercati, Sa ne ferim de ispite!

Valeriu m-a ascultat atent si a primit tot ce iam spus fara nici 0 umbra de tristete, indoiala sau impotrivire. A ramas senin si impacat eu hotararea . mea, ~i tocmai aceasta smerenie a lui m-a tncredintat de starea de har in care se afla"130.

130 Ibidem, pp. 181-182.

156

Marturia parintelui Mihai Lungeanu

"Am ajuns la Targu-Ocna in primavara anului 1950, printr-o minune a Maicii Domnului.

In 1947, cand am fost arestat, eram student in anul V la Facultatea de Medicina din Iasi. Am fost arestat pentru legatura .cu grupul de studenti' legionari de la Medicina. in toamna lui '49 am ajuns la Pitesti, unde am intratin focurile reeducarii, in prima zi bataia a durat de la sapte si jumatate dimineata pana la amiaza. Au urmat apoi altele, Ma rugam permanent lui Dumnezeu. 0 singura noapte nu m-am rugat §i imi repro§ez asta toata viata, daca nu rna rugam mai mult rna prabuseam total. ~i in . batai, tot timpul ma rugam «Doamne, scoate-ma de aid !;;i toata viata 0 pun la picioarele Talel». $i rn-a scapat.

Dupa 0 saptamana-doua, eu §i altii am fost dusi la Vacaresti, inc;l de la Iasi eram bolnav de rinichi. Cum urinam cu sange, au erezut ca am TBC renal, dar era altceva, Sanitarul de la Pitestistia ca sunt bolnav si m-a trimis ~i pe mine la Vacaresti.

Celt am stat la Vadlre!?ti au venit vreo trei serii de la Pitesti si, dupa controlul pulmonar, ii trimitea pe cei bolnavi la Targu-Ocna iar pe ceilalti inapoi la Pitesti, Pe mine, care nu aveam TBe, nu stiu de ce, m-au tinut pe loc. Ma rugarn «Doamne, nu rna trirnite inapoi!». M-am rugat mult la Maiea Domnului ~i rn-a ajutat.

Dupa ce am stat 0 vreme la V~care~ti ~i nu mau trimis nici colo, nici colo, intr-o noapte am avut

157

Sf a ntul inchisorilor

un vis. Am visat-o pe Maica Domnului care mi-a spus ceva, nu mai tin minte ce, si rna simteam foarte vinovat. In continuarea visului, rna afla~ in curtea de plimbare de la Vacaresti, scos cu alti colegi. In curticica aceea era si un cires inflorit, pecare erau puse niste haine la uscat. Curticica avea forma de triunghi, la varf era prepeleacul cu santinela care ne . pazea, iar p~ partea cealalta, la baza triunghiului, era usa pe care intram noi, Se deschide usa si intra un gardian:

- Care esti Lungeanu?

- Eu.

- Fa-~i bagajele si plecil

M-am trezit, Mai, rna tot intrebam, oare ce 0 fi cu visul acesta?

Dimineata am fost scosi la plimbare. In curte, ca in vis, santinela din prepeleac ~i ciresul cu hainele agatate de el. Se deschide usa si intra gardianul:

- Care esti Lungeanu?

-Eu.

- Fa-p bagajele si plecil

Exact ca in vis. In ziua aceea m-au pus pe cursa si am ajuns la Targu-Ocna, undeam stat trei ani si jumatats. Printr-o minune m-a scos Maica Domnului ~i in loc sa rna trimita la Pitesti, m-a adus la Targu-Ocna,

La Targu-Ocna, dincolo de regimul de viata care nu se compara cu eel din alte Inchisori, ceea ce era deosebit era atmosfera duhovniceasca. Era 0 atmosfera de rugaciune,

Aid l-am cunoscut pe Valeriu Gafencu. El

158

Valeriu Gafencu

II

I

statea Ia camera 4, la muribunzi. Eu, care eram student medicinist, stateam la camera 5, aflata in legatura cu camera 4, ~i Ie dadeam ajutor celor gray bolnavi: faceam injectii, curatam ranile, schimbam pansamentele ~i altele. Hind zi de zi in preajma lui, am discutat mult eu Valeriu si am invatat foarte multe de la el. -Mi-am perfectionat "tehnica", sa-i spun asa, rugaciunii inimii.

Valeriu statea de yorba eu toti des pre credinta, Era acolo, in camera muribunzilor, un student la Medicina, Traian Maniu. Avea paraplegie, adica de la jumatate era paralizat, cu eseare pe tot corpul - la spate i se vedea osul sacru - si rnirosea de la escare un miros putrit ca la canal. In fiecare zi.ii faceam pansament si ii scoteam puroi eu sonda. Diseutam eu el. Nu era eredincios. Valeriu, care era cu patul alaturi, vorbea mult cu. el, A hotarat sa ne rugam 0 saptamana pentru Traian §i sa spunem fiecare, de mai multe ori pe zi psalmul 50, Miluie~te-ma Dumnezeule ".

Dupa asta, Traian s-a inters la credinta, s-a spovedit si s-a tmpartasit, Imi spunea:

- Mai Mihai, am 0 stare de euforie, ce nu pot sa-ti spun. Simt 0 bueurie deosebita,

Mi-am adus aminte de ce se spune in acatistul Mantuitorului: «Iisuse, bueuria inimii mele». A murit Iinistit.

La fel era parintele Gherasim Iscu. 1mi spunea: - Frate Mihai, cand inchid ochii aud niste melodii deosebit de frumoase. Nu pot sa-~i spun ce cantece si ce frumuseti, n-am euvinte.

Tot acolo era si generalul Tobescu, care fusese

159

Sf a nt u l ln c h is o r il or

seful Jandarmeriei sub Carol al Il-Iea ~i sub Antonescu. Nu prea Ie avea el cu Dunmezeu. Odata. cu el a fost arestat si plutonierul lui de ordonanta, Die Neagoe, omul lui de ineredere. Un om de' 0 credinta rar intAlnitil la cei de categoria lui. Timp de un an i-a dat generalului din mane area lui, ca 81\-1 ajute. Ii spina rufele si ii vorbea frumos:

- Donmule general, asta-i situatia, toti murim, asteptam viata de dincolo. Nu vreti sa va tmpacati cu Dunmezeu?

- M~i Hie, eu n-am pacate,

- Domnule general, toti suntem pacatosi.

~i asa azi, asa maine, p~M intr-o zi:

- Mai Ilie, mai, as vrea sa rna spovedese ~i eu.

- Da, domnule general.

Aceasta picatura zi de zi - comportamentul lui Ilie Neagoe, discutiile eu ceilalti, eu Valeriu, atmosfera aceasta de ruglkiune - a sapat in sufletul generalului Tobescu. Parintele Gherasim Iscu a ingenunchiat 1Anga patul lui si l-a spovedit. S-a implirta!jit apoi !Ii a murit impacat eu Dumnezeu.

Tot in camera 4 amurit !ji Mitica Dutanu, Acesta era un student care suferea in tacere, meditand la patimile Mantuitorului, Intr-o seara lam auzit zicand incet, ca pentru sine, cuvintele rostite de Mantuitorul pe cruce: Eli, Eli, lama sabahtani - adicii Dumnezeul meu, Dumnezeul meu de ce m-ai piiriisit? A murit senin ~i tmpacat cu Dumnezeu.

La Targu-Ocna aveam sa-l revad pe capitanul Mircea Cucu, eu care am fast tmpreuna in reeducarea de la Pitesti, Imi amintesc ca in toiul

160

Valeriu Gafencu

'I

I

bataiei, l-am auzit pe Turcanu poruncind:

- Patru oameni - care mai erau atunci oameni?

- sa-l bata pe capitanul Mircea Cucu numai in cap!

Mircea statea pe marginea priciului, asistand la toata aceasta grozavie, neschitand nici un gest de aparare. Avea un singur picior, celalalt 11 pierduse pe frontul de Rasarit. Fusese of iter de cariera, lucrase la a unitate de tancuri ~i purtase nenumarate . victorii. Era decorat.cu ordinul Mihai Viteazul ~i mi se pare ca. fusese citat prin ordin de zi pe armata. PAna atunci ne povestea multe fapte de pe front. Acum TurcanuH platea pentru victoriile de pe frontul de Rasarit,

Nu-mi amintesc pe nici unul din eei patru care l-au batut, Asa cum au primit ordin de la Turcanu, l-au lovit numai in cap. lntr-un timp foarte scurt capul sau se asemana cu un bostan, patatde sange, Am fost foarte impresionat de demnitatea cu care a primit Ioviturile. N-a tipat, nu a scos nici un cuvant, Statea la marginea priciului si Ie primea pe toate de pares nu ar fi fost el in cauza, ci ar fi fast un spectator.

Dupa ce am fost despartit de Mircea, nu mai stiu ce s-a mai mtamplat cu el ~i cate a mai avut de suferit. Ne-arn retntalnit dupa aproximativ doua luni .la Targu-Ocna, Extrem de slabit, era numai a umbra de am, bolnav de TBe pulmonar cu caverna, Avea freevent hemoptizii. Nu se putea da jos din pat l?i fusese adus de la Pitesti eu un grup de bolnavi de TBe. Top acestia trecusera prin reeducare ~i probabil dadusera declaratiile cerute.

La Targu-Ocna am stat in cateva randuri de

"

i, I

161

Sf a o t ul inchisorilor

verba cu Mircea Cucu. Intr-una din zile l-am intrebat dad crede in Dumnezeu. Mi-a raspuns in mod afirmativ si asta m-a bucurat foarte mult.

Din felul cum s-a comportat Mircea la camera 4 spital de la Pitesti si din modul in care a primit suferinta si moartea la Targu-Ocna, am recunoscut in el tipul militarului de cariera, tipul luptatorului care nu face compromisuri, tipul eroului.

La Targu-Ocna, Mircea Cueu a stat la camera numarul doi, avand patulIanga Sava lIie, student care trecuse ~i el prin .iadul de la Pitesti. Intr-una din zile a venit la patul lui Ilie unul din cei care-l batusera Ia Pitesti, A ingenuncheat langa patul sau gi i-a cerut iertare. Ilie I-a iertat si i-a vorbit asa de frumos, de parca nu s-ar fi mtamplat nirnic grav intre ei. Dupa aceea, pe pareurs, au murit amandoi.. Mai intai Ilie iar mai apoi, dupa vreo doi ani, a murit ~i celalalt,

Tot la Targu-Ocna l-am eunoseut pe parintele Ioja Sinesie. Era un preot de mir din Banat, care nu avea studii deosebite sau 0 cultura cucare sa te impresioneze, dar era de 0 mare credinta si avea un permanent duh de rugaciune, El a ajuns foarte repede la semnele care apar in cursul practicarii rugaciunii inimii, cu caldura, cu durerea pe care 0 simti si cu flacara care iese si alte lucruri pe care' atunci nu le stiarn si pe care apoi le-arn citit in·:

Zbornic. Semne de care cei de la Targu-Ocna;', Gafencu, parintele . Iscu, parintele Sinesie Ioja ~i" Gheorghe Jimboiu vorbeau 1]1 pe care nu le stiau din • carti, ci dinrugaciunea lor permanenta. Parintele Sinesie, ca preot, a marturisit acolo pe multi. A:

162

Valeriu Gafencu

I'

, 'I~

II

I

murit si el mai tarziu, in alta inchisoare.

In cateva randuri am primit pachete de acasa.

Unii au prirnit streptomicina, care pe atunci facea minuni in bolile de plamani.' Ofiterul politic, un diavol eu chip de om, i-a ehemat pe cativa din acestia.si le-a spus:

- Uite medicamentele. F le dau daca dai informatiil

Adica sa devina informatori, Eu stiu trei care au refuzat: Gheorghe Nitescu, Ion Sultaniuc si Eduard Masichievici. Poate or mai fi fost §i altii, eu pe astia Ii stiu. Toti trei erau de 0 puritate extraordinara. I-a chematpe rand.

- Domnule, eu in Miscarea Legionara nu am invatat sa fac asa ceva!

- Du-te atunci si mori pentru Hristos §i Legiune! Du-te! Mars!

Lucrurile acestea, daca se inteleg, e bine - daca nu, se trece pe langa ele ca pe langa nimic. Acestia sunt martiri. E 0 jertfa curata, are 0 valoare extraordinara. tti pune in fata: «ori» - «ori», «Nu».

r ,

«Du-te!» Si au murit. Nitescu si Masichievici In

puscarie, Sultaniuc a mai trait putin, dar nu s-a vindecat. Avea un TBC osos la picior 1]1 a murit 1a putin timp dupa eliberare, la sanatoriul Balotesti, Pentru aceste suflete curate s-a indurat Dumnezeu si de noi ceilalti. Pentru ei, desi s-a incercat, nu s-a ingl'1duit la Targu-Ocna ceea ce s-a petrecut la Pi te1]ti"131,

,

! i I!

!

I,

131 Marturia parintelui Mihai Lungeanu data monahului Moise in februarie 2005.

163

Va veni 0 zi cand inima ta va canta rugaciunea

.Bolnev de TBC, pe Ia mceputul lunii mai 1951: - povesteste Octavian Anastasescu - am ajuns la Targu-Oena. In eele trei luni ~i jumatate edt am stat in aceasta inchisoare l-am cunoseut pe Valeriu Gafencu, Fusesem prevenit de ceilalti ca este un sfant in: via~a. Lucrul acesta l-am simtit si Il . marturisesc~i eu. Din mai multele intamplari deosebite traite in preajma lui, osa rna opresc doar la cateva,

In discutiilepe care le-am purtat, mi-a vorbit a.desea §i rn-a indemnat sa spun rugaciunea lui Iisus, M-a sfatuit sa. fac aceasta rugaciune folosind 0 anumita ,tehnica; cu mana pe puls, fiecare bataie trebuia inso~ita eu un cuvant al rugaciunii, Ma straduiam si eu sa spun rugaciunea in timpul in care statearn intins pe pat §i nu aveam alta ocupatie, Cand ne intalneam, Valeriu rna intreba despre rugaciune. Ii spuneam di rna silesc, dar eu toata straduinta thea nu am ajuns sa spun rugaciuneaasa '. cum trebuie, adica cu inima.

- Fii atent, mi-a spus el, va veni un moment in viata ta, cand fara sa provoci inima, ea va canta singura rugaciunea si tu 0 vei auzi.

Aceste cuvinte ale lui, pe care nu le-arn prea Iu.at in seama, au fost 0 adevarata profetie, Dupa ehberarea din inehisoare mi s-a stabilitdomiciliu obligatoriu, Nu aveam voie sa ies din perimetrul

164

Val e r i uG a fen c u

I'

I

stabilit de Securitate. lntr-o zi nu am mai tinut cont de aceasta interdictie §i m-am dus sa vizitez un prieten. Cand m-am intors acasa, am gasit-o pe mama mgrijorata. Seeuritatea macautase si cum nu m-au gasit, l-au luat pe tata lasand verba sa rna prezint a doua zi la ei. A doua zi m-am dus la Seeuritate. M-au bagat intr-un fost garaj, transformat intr-un fel de sala de sedinte, Apare 0 haita de vreo 5~6 securisti, se aseaza si incep intrebarile de rutina, In timp ce .le raspundeam, s-a petrecut un lucru deosebit, Pardi am fost invaluit intr-un fel de sfera luminoasa. Am simtit un parfum cerese, ceva ce nu se poate descrie in cuvinte. In timpul aeesta mu auzearn iruma cantand rugaciunea: «Doamne. Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul», Ma simteam foarte usor, ca . ~i cum legile gravitatiei fusesera suspendate. Securistii nu-si dadeau seama ee Se petrecea eu mine §i eontinuau sa-mi puna intrebari. Interesant e faptul ell auzeam ea mi se pun intrebari, dar nu tntelegeam ce mi se spune. De asemenea imi auzeam vocea raspunzandu-le, fara s~ stiuce spun. Starea aceasta deosebita a durat trei, poate ehiar patru ore. La un moment dat, unul dintre a spus:

- Sa lasam asta!

In momentul acela starea a disparut si luerurile au reintrat in normal. Securistii au pleeat. La anehetarea meaasistase si un plutonier insarcinat eu paza. Ramasi singuri, pe cand ieseam din camera mi-a spus:

- $efule, daca in Romania ar exista numai 0

i ~

·1

. I

~ !

165

Sf a n t ul in ch i s o r il o r

mie de insi ca dumneata, praful s-ar alege de Seeuritate!

Ce intrebari au putut sa-mi puna? Ce am raspuns eu? Nu stiu, Mi-am amintit cum Hristos spunea apostolilor sa nu se ingrijoreze cand vor fi dusi la regi si imparati pentru ca li se va da cuvant caruia nimeni nu va putea sa-i stea impotriva. Miam amintit de asemenea ca Valeriu irni proorocise despre momentul acesta .atunci cand mi-a spus di. Imi voi auzi inima cantand rugaciunea lui Iisus.

Despre darul inainte-vederii pe care il avea imi dadusem seama si din alte situatii. Odata, de Inviere, eram la el in camera. E1 stateaintins pe pat, iar eu priveam sirul de lumini al credinciosilor care coborau eu lumanarile aprinse de la sehitul de pe Magura. Din patul sau, Valeriu nu avea cum sa vada acest spectaeol si eu Ii povesteamce vad, La un moment dat m-arn oprit. Atunci, privind in ochii mei, a inceput sa-mi descrie elin continuare eeea ee vedeam.

- Ia uite, aeum au ajuns la 0 serpentina, aeum fac un oeol.

Stand in pat si uitandu-se la mine, tmi deseria cu exactitatetabloul acesta al crestinilor care se intorceau cu Iumanarile aprinse de la schit. Luerul acesta m-a impresionat deosebit. Dar nu a fost numai asta.

intr-o zi i-am povestit ceea ce visasem cu 0 noapte inainte. Visul acesta era 0 repetare a unuia mai vechi, de inainte de arestare, Cuo noapte inainte de a fi arestat m-am visat intr-o biserica, Am petrecut mai mult timp uitandu-ma la picturile de pe pereti, Am incercat apoi sa ies din biserica, Am

166

Valeriu Gafencu

dat oeol bisericii pe dinauntru, diutand sa ies, dar nu am gasit nici a usa. Tot incercand sa ies far a succes, m-arn trezit. Dimineata i-am povestit mamei visul.

_ Asta-i inchisoare, mama! - spune ea.

in noaptea urmatoare, pe la miezul noptii, am fast arestat. La Targu-Ocna visul s-a repetat. Se facea ca eram 'in aceeasi biserica. i-am reeunoscut picturile. Incercam iarasi sa ies din biserica. De data asta am reusit. Nu stiam cum sa inteleg visul. Semne de eliberare nu se intrezilreau deloc, ba, mai mult, imi ajunsese la ureehi un zvon ca in zilele urmatoare urma sa fiu mutat cu cei care venisera de la Pitesti si care tncercau sa inceapa reeducarea aici, la Targu-Ocna. Perspectiva aceasta rna ingrozea pur si simplu. Mil gandeam chiar 1a sinucidere. tngrijorat, i-am povestit lui Valeriu visul si i-am vorbit de temerile mele legate de posibilitatea de a fi mutat in camera cu reeducatii.

_ Nu-ti fie tearna, frat~ Octaviane! Maine vei fi

,

eliberat.

Am dimas siderat. M-am uitat la el, crezand ca

delireaza din cauza temperaturii. Nu aveam nici un semn care sa rna faca sa sper ca voi fi eliberat.

_ Nu te mira, maine vei fi eliberat! a repetat el. Chiar asa s-a intamplat. A doua zi a intrat in camera un capitan de Securitate si a intrebat: .

- Care esti, ba, Anastasescu? Fa-ti bagajul1 M-au dus 1a Bacau, de unde in aceeasi zi - asa cum a spus Valeriu - am fast eliberat"n2.·

132 Marturie data de Octavian Anastasescu monahului Moise in februarie 2006.

167

Pastorul Richard Wurmbrand

eel mai impresionant gest crestinesc din cate a facut Val~riu. a fost, fara indoiala, salvarea vietii , pastorului protestant de origine .iudaica Richard . Wurmbrand. Unii bolnavi au primit de la familii medi~amentul . sal:ator, streptomicina, care pe atunci facea nunuru in bolile de plamani, Printre ei 'se afla ~i Leonida Stratan, a carui stare de sanatate se imbunatatise. Drept urmare, se hotaraste sa-i dea medicamentul lui Valeriu, care se afla intr-o stare grava, Valeriu I-a primit, dar la randul sau, in ciuda argument~lor ~i opozitiei celor apropiati, tl cedeaza pastorului Wurmbrand, Astfel, pastorul a fost salvat cu pretul vietii lui Valeriu.

Mai multe lucruri des pre Wurmbrand aflam de la parintele Mihai Lungeanu.

"L-am cunoscut pe pastorul Wurmbrand prin 1950, pe cand rna aflam la Targu-Ocna, Am stat impreuna aproximativ trei ani de zile. Imi amintesc de venirea unui lot de dejinutibolnavi, trimisi din inchisoarea Vacaresti, printre care se afla~i un barbat blond, malt, de peste un metru nouazeci, slab ca 0 umbra si sustinut. de doi detinuti. Era pastorul

Richard Wurmbrand. '

A fost repartizat dintru inceput la camera 4, care era destinata muribunzilor. Cine intra aiei stia ~a drumul sau este numai spre cimitir, In trei ani III jumatate cat am stat in aceasta inchisoare, am vazut o multimede oameni care au murit in camera 4. Singurul care a scapat a fost pastorul Richard

168

ValeriLi Gafencu

Wurmbrand.

Am avut ocazia sa stau de verba eu pastorul Wurmbrand de nenumarate ori, Cunosc amanunte din viata lui auzite chiar de la el. Cand a venit la Targu-Ocna, avea optsprezece cadi osoase de natura TBC ~i 0 forma de tuberculoza pulmonata - fibronodulara - care acum se activasesi avea foarte .multa expectoratie, Din cele povestite deel, am retinut ca atunci I-au adus de Ia Ministerul de Internet unde statuse mult timp izolat in conditii foarte grele.

La Interne a fast anchetat, intre altii, de coionelul de securitate Dulgheru (Dulgherber). Acesta manifesta 0 ura dubla impotriva pastorului Wurmbrand. In primul rand pentru ca amandoi erau evrei §i Wurmbrand trecuse de mult timp la credinta crestina, imbra~i.$and forma cultului protestant. Fiind un aprig propovaduitor al credintei in cadrul comunitatii evreiesti din Bucur~~ti, facuse foarte multi prozeliti. fn al doilea rand, Dulgheru 11 ura pe Wurmbrand pentru ca §i aceste fusese activist PCR in ilegalitate si ii parasise pe comunisti, Wurmbrand fusese cooptat in Partidul Comunist de catre consulul sovietic de la Paris. Aceasta J-a trimis la Moscova, unde a urrnat un institut superior de studii politice, specializanduse in marxism-leninism. A cunoscut bine pe Ana Pauker ~i pe alti lideri comunisti din tara ~i din strainatate. Nu mal stiu cat a durat activitatea sa ca ilegalistsi nici alte amanunte in legarura cu aceasta. Fapt e ca a fost arestattmpreuna cu alti comunisti, . anchetat §i trimis la inchisoare. S-a imbolnavit de

I, I I!

I!!

,I "

, :1

I

I

169

SHintul inchisorilor

TBC si dupa eliberare, prin intermediu1 unui taran . s-a convertit la crestinism.

Inainte de a ajunge 1a inchisoarea de 1a TarguOcna, a stat 1a depozitul de 1a Ministeru1 de Interne. Aid a fost distrus fizic. Nu se mai putea ridica din pat si nu era nimeni cu e1 in celula ca sa-l ajute. Timp de 0 luna de zile si-a facut toate nevoile pe el. Inchipui~i-va ce era in acea celula, Incepuse sa fad. escare. Totcorpul era acoperit de pungi cu puroi ce provenea de la cariile osoase - mai ales de la coloana vertebrala si de la eoaste - iar de asistenta medicala, nici yorba. In tot acest timp 11 «vizita» anehetatorul Du1gheru, care cauta de fiecare data sa-l asigure zicandu-i:

- Lasa, ca pana 1a urma il scot eu pe Hristos din tine!

E usor de banuit ce-i raspundea pastorul, din moment ce conditiile de detentie ramaneau neschimbate.

Pe cand se afla acolo, povestea pastorul, intr-o noapte i s-a aratat diavo1ul - spunea di. nu era urat - care l-a certat pentru ca l-a parasit si s-a dus la CeHHalt,adidi. la Hristos, Pastoru1 a refuzat sa vorbeasca cu diavolul si ii spunea doar atat:

- Man; din fata mea, esti un mincinos si tataal minciunii!

In camera muribunzilor de la Targu-Ocna au stat foarte multi bolnavi gray, din care nu se mai afla nici unul in viata, In trei ani de zile Wurmbrand

. ,

a avut ocazia sa vada multi oameni murind l;Ii

,

fiecare a murit in felul sau. Toti muribunzii cereau sa fie marturisiti si impartal;liti inainte de moarte.

170

Valeriu Gafencu

Acest lucru a fost posibil pentru ca printre noi erau preoti care aveau Sfintele Taine. Aici a avut ocazia sa-l cunoasca pe Valeriu Gafencu, care a trait si a murit ca un sfant, cu numele lui Iisus pe buze. Discutiile teologice avute zilnic eu Valeriu Gafencu erau foarte instructive.

Pastorul Wurmbrand, in urma celor petrecute sub ochii sai in camera 4, a fost atat de impresionat, incat a cerut sa fie botezat in credinta ortodoxa,

r

alegandu-si mumele de Valeriu, dupa numele lui

ValeriuGafencu. Dorinta i-a fost implinita de unul din preotii nostri. El a ramas insa in continuare protestant, pentru ca apoi nu a spus nimanui ca a fost botezat ortodox. Era un om oscilant. Elinsusi, in discutiile in contradictoriu de la inceput, cand sustineam Ortodoxia, marturisea razand; .

,

- Mai voi vreti sa fiu si eu ortodox? Pai eu sunt

jidan, eu nu pot mai mult, sunt la prima generatie de crestini, eu nu pot mai mult de neoprotestant!

In una din seri, pastorul a povestit ceea ce s-a mtamplat la Bucuresti, prin 1945 sau 1946, eu ocazia primului Congres national al preotilor democrati din Romania. Nu mai retin in care sala mare din Bucuresti s-au adunat reprezentantii tuturor cultelor, inclusiv seful cultului mozaic din Romania, Safran, impreuna cu alti rabini, apoi reprezentantii religiei islamice din tara noastra, ministrul Cultelor si multi altii, S-au inscris la cuvant si au vorbit.

La inceput, pastorul Wurmbrand nu a figurat pe lista vorbitorilor, dar discursul furtunos tinut de rabinul Safran l-a determinat si pe pastor sa ia cuvantul, Ne-a povestit ca el se afla in sala cu sotia

171

S fan t u I ,f n chi S 0 ri lor

sa Sabina si ascultaupe cei ce vorbeau la microfon. l-a venit randul rabinului-sef Safran, La un moment dat acesta a strigat:

- S~ se termine cu aceasta minciuna sfruntata c~ evreii Lsau rastignit pe Hristos! Nu evreii L-au rastignit ciromaniil

Probabil sa Safran a mai facut §i alte afirmatii contrare celor cunoscute din Noul Testament si s~s~inute de Biserica crestina, Nimeni din reprezentantii clerului ortodox sau catolic nu s-a ridicat sa-l ' contrazica cu argumente biblice pe Safran, Probabil le-a fast teama sa nu fie acuzati de antisemitism. Sotia pastorului, Sabina, i-a spus:

- Asculta Richard, chiar de ar fi sa te Iinseze, scoala-te si mergi de ia cuvantullSpala obrazul lui Hristos, care a fost batjocorit!

A ridicat mana si a cerut sa fie inscris la cuvant.

- M-amdus la microfon - povesteste pastorulsi am vorbit, Stiu ca eram revoltat de afirmatiile rabinului Safran, Numai tin minte tot ee am spus. Imi amintese doar atilt: Sa nu ne miram ca poporul evreu a avut atat de mult de suferit. Cea suferit . piina acum, dar ce va avea de suferit' de acum inainte! Asupra noastra apasa blestemul pe care si 1- au luat singuri capeteniile preotilor si 0 parte din multimea adunata la judecata lui Hristos §i co~damnarea Lui la moarte prin rastignire: Sangele Lui asupra noastrii # asupra copiilor nostril $i Pilat s-a spalat pe maini inaintea lor zicand, Neoinooai suni eu de sangele dreptului acestuia. Voi ueti oedeal. Acest blestem urmareste poporul evreu ~i ei nu pot scapa

172

Valeriu Gafencu

de urmarile nefaste decat prin pnnurea lui Iisus Hristos ea Mesia prevestit de prooroci, Iar sangele Lui varsat pe cruce devine astfel mijloe de mantuire si nicidecum de blestem, asa cum au eerut ei,

Personal - ca un eomentariu la cele spuse de Wurmbrand - eu cred ca acest blestem a cazut numai asupra eelor care si l-au luat singuri asupra lor, iar asupra poporului evreu este numai in principiu. Vina lor nu po ate fi mai mare decat a crestinilor care-L nesocotesc si-L calca in picioare pe Hristos. Deci vina exista in orice caz, iar nuanta a apreciaza numai Dumnezeu, Care Si-a varsat sangele pe cruce pentru toata omenirea. Revin in eonti11uare la ceea ee povesteapastorul Wurmbrand:

- La auzul celor spuse de mine, tali rabinii de fala tmpreuna eu Safran, ridiciindu-~ipumnii, au tnceput sa vocifereze, sa ameninte si sa se indrepte spre locul unde rna aflam. Atunci preotii ortodocsi au sarit in ajutorul meu, facand un zid prin care nu au mai putut trece ca sa rna agreseze. M-am trezit scos afara, inconjurat de 0 multime de preoti care rna aparau, Apoi am avut multe de suportat din partea evreilor. De pilda, intr-una din zile eram in amvon, in casa noastra de rugaciune ~i predicam. Sala era arhiplina, La un moment dat au ineeput sa nise sparga geamurile cu pietre ~i au navalit in interior a multime de evrei, lovind pe eei ce erau adunati la rugaciune. Cand am vazut ce se petrece in sala, mi-am zis: «pastoral nu-si paraseste turma ariee s-artntampla. Pastorul eel bun i~i pune.viata pentru aile sale-iNumai ca eu eram sus in amvon, oarecum la adapost, iar lumea jos, pe campul de

173

Sf ant u l ln c h is o r i l c r

operatii. La un moment dat, am observat ca multimea agresorilor incepe sa scada la numar Iii am descoperit imediat cauza: una din ctedincioasele mele, 0 servitoare romanca, asa dadea cu punmul in. dreapta Iii stanga, incat facea carare in urma ei Iii repede a eliberat terenul de combatanti.

La vederea acestui «spectacol», pastorul se distra razand din toata inima Iii felicita pe acea credincioasa atat de operative. Tin sa subliniez ca pastorul era un talentat povestitor, dotat cu un .' remarcabil simt al umorului.. dar era un umor tipic evreiesc.

In nenumarate ocazii Wurmbrand mi-a marturisit ca-si iubeste foarte mult poporul, cu toate suferintele pe care i le-apricinuit Iii ca doreste ca tot poporul evreu sa-L primeasca pe lis us Hristos ca Mesia. Doreste ca toti sa devina crestini si-i pare rau ca evreii Iii-au . ratat menirea lor de popor ales. Repeta cuvintele sfantului loan Evanghelistul: La ai Siii a venit ~i ai Sai nu L-au primit (loan 1:11).

Povestea pastorul cu haz ca I-a auzit odata pe un evreu: «Doamne, mai cauta-Ti 1}i alt popor ales, ca noi ne-am saturat de atata suferinta!».

Wurmbrand suferea mult din' cauza lipsei de receptivitate si a impietririi irumn evreilor manifestate prin respingerea mvataturilor crestine, Retin de Ia pastor ca. in traditia lor scrisa au consemnat urmatorul fapt, petre~ut dupa Inviersa Mantuitorului lisus Hristos. Intr-o noapte, un rabin, nu-i mai stiu numele, cerceta scripturile Vechiului Testament care se refereau la venirea lui Mesia. Deodata apare, in camera sa Iisus Hristos in carne 1}i

174

Valeriu Gafencu

oase, si-i spune: «Batranule - si-i zice numele - de ce nu vrei sa crezi ca Eu sunt adevaratul Mesia, pe care voi 11 asteptati? Scriptura despre Mine vorbeste», Atunci batranul rabin i-atras 0 palma §i pe lac i s-a usc at mana de la cot.

tn fiecare sambata evreii Yin la sinagoga si citesc cate a pericopa ~ cate un capitol din Vechiul Testament. Cand ajung la capitolu153 din proorocul Isaia, pur §i simplu nu-l citesc, ca si cum nu ar exista. tntarc foile in continuare, sarindu-l si citind ceea ce urmeaza. Adresandu-se unuirabin,prieten de-al sau, i-a spus:

- Stii, rabi, am citit capitolul 53 din proorocul Isaia,

. i I I

I'

Acesta i-a raspuns: - Nu este bine!

- Dar de ee?

- Iac-asa, nu este bine!

- Dar bine rabi, acuma l-am citit. Ce sa mai fae

acum?

Ti-am spus ca nu este bine, i-a raspuns rabinuL

Nu a putut sa 0 scoata la capat eu el, incat pana la urma a renuntat sa mai primeasca vreo explicatie,

Dupa ce am auzit aceasta, l-am intrebat pe pastor ce cuprinde acest capitol pa care-l sar evreii si nu-l citesc. Atunei pastorul mi-a spus pe de rost intreg capitolul 53 din Isaia, in care este yorba des pre 0 proorocire facuta cu opt sute de ani inainte de venirea Mantuitorului pe pamant, Aid este descris EI, asa cum aaratat in timpul sfintelor Sale patimi: plin de rani si de sange, incat era desfigurat

I " I I I I

, 1'·"]

175

Sfantul rnchlsorllor

si era numit Om al durerilor, care a luat asupra Sa pacatele noastre si le-a ispasit prin jertfa pe crucesi prin moartea Sa. Ca 0 oaie spre junghiere S-a dus §i ea WI miel impotriua celui ee-l tunde.. asa l1U si-a desehis gura Sa. In aeest capitol este foarte dar c11 Iisus Hristos este Mielul lui Dumnezeu, care ridica pacatele lumii, Mesia eel asteptat de poporul evreu si de toata omenirea, Acesta este Mielul simbolizat in Veehiul Testament, cand prin sangele mielului eu care au uns usorul usii, evreii erau paziti de pedeapsatrimisa de Dumnezeu asupra egiptenilor.

L-am rugat pepastor sa-mi explice de ce este asa de refractarpoporul evreu in fata atatcr'evidente, EI mi-a raspuns ca explicatia a dat-o sfantul apostol Pavel. Dumnezeu a tngaduit impietrirea inimii poporului evreupentru a da celor lalte neamuri paganeprilejul de a-L cunoaste si a-L primi pe . lisus Hristos Ili, prin EI,pe Dumnezeu. Cand numa- . rul oamenilor din popoarele pagane se va implini, atunci poporul evreu va primi pe Iisus Hristos ca Mesia eel prezis de prooroci ~i se va crestina in masa, Aceasta se va petrece.in preajma sfarsitului lumii133•

133 Parintele Mihai Lungeanu, hilr-un caiet de memorii inci1 nepublicat, a notat t}i cateva hitAmpliiri povestite de Wurmbrand, referitor la discutiile sale cu rabinii:

- Asculta rabi - i-a spus el unuia - nu te gandesticat sufera poporul acesta? Vite, ne omoara peste tot, uite ce se intampla cu poporul evreu pentru ca I-a refuzat pe Hristos.

- Ce conteaza, ce conteaza - spunea rabinul - important e

eil pana la urma Hristos va fi invins.

- Nu va fi invins, Hristosa invins! EI este Dumnezeu,

- Nu, nu, nul spunea rabinul,

Alta data, cualt rabin:

- Rabi, de ce nu vrei sa tntelegi ca Hristos este Mesia?

176

Va I e ri u G a fen c u

Zilnie pastorul povestea din Sfanta Scriptura si dadea explicatii. De Craciun §i de Pasti ne reda evenimentele dupa toti cei patru evanghelisti, Personal, am. invatat foarte multe texte din Sfanta

,

Scripture de la pastor.

- Daca nu pot.

~Eii cum nu poti? $i-i citea din Noul Testament, din

predica de pe munte.

Tottimpul cat i-a citit, rabinul plangea ~i spunea: -Vai ce frumos, vai ce frumos!

- Bine rabi, daca-ji place si te misca atat de profund eele

ce p-am citit, atunci de ce nu-L primesti pe Hristos? - Daca nu pot!

$i iar spunea:

- Vai ce frumos, vai ce frumos!

Tot Wurmbrand mi-a povestit de un tanar evreu din Cernauti, care S-3 convertit la Ortodoxie Ili a devenit frate de manastire. Fratele Vasile - asa se numea - daca se intampla sa mearga cu trenul, se amestecaprintre oamenii care vorbeau vrute t}i nevrute ~i le spunea: «Mai fratilor, auziti ce spune» Iji le citea din Noul Testament. Faceamisionarism. !ntr-o .zi a fost gasit mort tntr-un parc din Cernauti, Sora lui - care Ia inceput a fost tmpotriva, dar apoi s-a convertit Ili ea - credea ca parintii, familia lor a hotarat asasinarea fratelui Vasile. Pentru ca, dell] au fost anuntate autoritatile, nu s-a luat nici 0 masura.n« s-a facut nici 0 cercetare, ca Iji cumnu .s-ar fi mtamplat nirnic. Mai tarziu, cand cu deportarile de evrei, sora lui a ajuns intr-un lagar din Polonia.!n lagar ea il marturisea pe Hristos. Un ofiter 55 a auzit-o ~i a intrebat-o daca e crestina. Atunci a spus povestea ei si a fratelui Vasile. Ofiterul a spus:

- Tu n-ai sa mori aid!

Dupa catva timp i s-a dat drumul si a ajuns acasa, Apoi s-a hotarat si1 plece in Israel, ca-sa marturiseasca acolo pe Hristos. Nu stiu ce s-a mai mtamplat cu ea. Despre fratele Vasile t}i sora lui mi-a povestit nu numai Wurmbrand, ci I?i parintele Bartolomeu Dolhan de Ia Iasi, care I-a eunoscut pe acest calugar evreu.

; I

177

Sta.ntul i n ch i s o r il o r

Pastorul Wurmbrand este un om practic.

Dupa inchisoare, a ajuns in America, in fata Senatului. Pur ~li simplu s-a dezbracat pana la jumatate, aratandu-le cicatricele de pecorp:

- lata, aceasta inseamna eomunismul! le-a spus el.

A fost foarteconvingator,

Apropo de cieatrieele sale, intr-una din zile cand se afla la Targu-Ocna si era pansat de infirmieri, Wurmbrand· a ineeput sa tipe §i sa se vaicareasca. Atunci eel ee trebuia sa-i faca pansamentull-a intrebat:

- Domnule pastor, de ee tipati §i va vaitap, ca tncanu am ineeput?

- Tip a§a, in mod preventiv, parca ce rna . costal?

Am ras cu totii cu pofta"134,

Ajuns in Occident dupa eliberare, pastorul va '. fi . coordonatorul activitatii a saisprezece unisiuni crestine din diferite fari libere, care aveau ca scop ajutorarea celor ce au suferit sub regim comunist. Astfel, cele spuse de Valeriu cand a cedat. streptomicina lui Wurmbrand - ca pastorul, dad. scapa cu viata, prin pozitia si relatiile sale va face mult bine in favoarea celor ce sufereaude pe urma comunismului - s-au doveditadevarate.

Wurmbrand seva stinge din viafa in S.u.A., la 17 februarie 2002, in ajunul zilei cand se implineau cincizeci de ani de la moartea lui Valeriu. Spre . de~amagirea fostilor colegi de sufermta de la Targu:

134Mi'irturie data de parintele Mihai Lungeanu.j monahului Moise in februarie 2005.

178

Valeriu Gafencu

Dena, care i-au citit cartile, traduse §l m limba romana, desi vorbeste frumosdespre ajutorul pe care l-a primit de 1a ceilalti detinuti, pastorul nu spune niciunde ca Valeriu Gafencu i-a salvat viata. Pentru a va convinge, citam din cartea sa, Cu Dumnezeu in subteranii, pasajul in care face refer ire la Valeriu Gafencu:

"Gafeneu i§i petrecuse intreaga viata de om matur in inchisoare, dar, ca si alti detinutila care credinta crestina prevalase, nu stia ce fapte sa mai savarseasca pentru a-'li rascumpara greselile din trecut, In fiece zi facea gestul pilduitor de a pune deoparteceva din putinul lui pentru a ajuta la refacerea celor mai slabiti dintre noi.

A yea oroare de antisemitism si, cand venea sa-l vada in camera 4 vreunul din tagma aceasta, trantea cate 0 remarca socanta:

- Mi-ar+placea sa vad far a guvernata in intregime de evrei.

Camarazii lui ilpriveau eu oroare.

- Da, zicea calm Gafencu, primul-ministru, legiuitorii, functionarii.publici - toti sa fie evrei! A'l pune 0 singura conditie: sa fie asemenea veehilor carmuitori evrei, losif, Moise, Daniel, Sfantul Petru, Sfantul Pavel si lisus insu1]i. Fiindca, daca ne vor mai conduce unii evrei ca Ana Pauker, atunci s-a zis eu Romania.

Mi-a spus intr-o zi:

- Tatalrneu a fost deportat din Basarabia de rusi, N-am mancat niciodata pe saturate. M-au bagat la mchisoare fiindca am devenit Iegionar. Nu mtalnisem in viata nici 0 singura persoana buna,

I I I , I

i

• I

!

179

Sf a nt u l In c h is o r i l o r

credincioasa, iubitoare. Mi-am zis in sinea mea eel Iisus nu-i dec At 0 legenda, eel azi, nu exista nimeni in lume care sa-I semene sicred ca nici nu a existat . vreodata, Dar, mai tarziu, am mtalnit unii dintraf?tia. Mai ales la inchisoare a trebuit sa recunosc eel rna inselasem. Am intalnit oameni bolnavi care se lipseau de ultima lor coaja de paine pentru altii, Am stat in aceeasi celula eu un episcop care era atat de plin debunatate, ca ~i numai atingandu-i straiele te puteai vindeca.

Gafencu a ramas in camera 4 un an si in tot acest timp nu a putut sta culcat pe spate, il durea mult prea tare. Trebuia sa fie mereu ridicat.

Din multele aspecte ale gandirii legionare, Gafencu pastrase la urma numaisimpla credinta crestina,

Bolnavi mai zdraveni din afara preluau tndatorirea de a spala in locul acelora dintre nOI care erau neputinciosi, frecand la cc1ma§i, lenjeriede corp, fete de perna, uneori douazeci de cearsafuri pe . zi, cu to ate d. trebuiau sa sparga gheata din curte ca sa ajunga la apa, Lucrurile mele, imbibate cu puroi si sange, erau intotdeauna scortoase, Dar, cand am incercat sa opresc pe un prieten sa mi le spele, s-a suparat.

Gafeneunu se plangea niciodata. Sedea foarte linistit in pat, dand usor din cap ca sa afirme sau sasi exprime multumirea. Cand era evident ca nu mai avea mult de trait, prietenii lui veehi si noi s-au strans in jurulpatului sau, eu lacrimi in ochi. . Ultimele sale euvinte au fost:

- Dumnezeu, gelos pe noi, ne cheama la El!

180

Va l e r i u Gafencu

Dupa ce a inchis oehii, ceilalti s-au rugat. Eu am zis:

- Iisus ne spune ca,daca 0 samanta.nu cade pe pamant si nu moare, nu poate da rod si, dupa cum sclmanta renaste rintr-o Hoare frumoasa. tot asa trupul material, murind, este inlocuit .de un?! spiritual. Iar inima lui Gafencu, nutrita cu idealurile

crestinatatii, va da cu siguranta rod. .

Un preot a rostit 0 rugaciune, apoi Gafencu a fast infasurat intr-un cearsaf ~i dus in camera mortuara, in timpul noptii a fast mmormantat intr-o groapa comuna, de catre detinuti condamnati pentru crime, carora lerevenea intotdeauna aceasta sarcina"135. _

Dupa cum se poate vedea, Wurmbrand nu pomeneste nimic despre faptul ~a Valeriu l~a. salv~t cu pretul vietii sale, cedandu-i streptomicina. In plus, pare a-i fi uitat ~i prenumele. Pe de alta parte Wurmbrand nu spune nimic de controversele teologice avute cu Valeriu, de care amintesc ceilalti

detinnti. . .

Mai adaugam la aceasta ~i cateva exagerari si

inexacti ta1i.

E greu de crezut ca Valeriu ar fi facut 0 afirmatie de genul "n-am mancat niciodatape saturate", din moment ce familia sa avea in jur de 100 ha de pamant, dupa cum marturiseste una din surorile lui. Nu vad de ce ar fi diutat sa-l impresioneze cu saracia sa pe Wurmbrand, mintind.

De asemenea, Valeriu nicaieri nu spune ca in

135 Richard Wurmbrand, Cit Dumnezeu In subterand, Ed.

Casa scoalelor, Bucuresti, 1993, pp. 90-91.

181

Sfantul inchisorilor

tinerete l-er fi socotit pe Hristos ,,0 legenda", iar faptele bune Ie savarsea nu ca IIsa-~i rascumpere greselile" , ci pentru di asa porunceste Hristos ~i pentru a-si curata sufletul de patimi.

Afirmatia "nu intdlnisem in viata mea nici 0 persoana buna, credincioasa, iubitoare" iarasi mi se pare rndoielruca, tinand cont de exemplele de dragoste din casa parinteasca si de spiritul de moralitate in care a fast crescut Valeriu.

Un alt aspect la fel de ciudat este legat de "episcopul plin de bunatate" cu care Valeriu ar fi stat in celula, Virgil Maxim sau Ianolide, care au fost in preajma lui Valeriu cat timp acesta a stat la ' Aiud, nu amintesc nimic in acest sens. La Pitesti erau doar studenti, iar la Targu Ocna, ceilalti detinuti nuamintesc de nid un episcop. De altfel, daca episodul cu episcopul ar fi avut loc la Targu Gena, Wurmbrand ar fi trebuit sa-l cunoasca direct.

Pe de alta. parte tnsa, in cartea sa pastorul nu uita sa spuna ca. la randul sau, a cedat streptomicina trimisa de sotie altui bolnav. Numai ca §i aid strecoaramiste inexactitati, Wurmbrand povesteste ca s-a hotarat sa dea streptomicina lui Ion Sultaniuc, care era gray bolnav. De mentionat ca, inainte de acest episod, lui Sultaniuc familia Ii trimisese streptomicina, dar nu a primit-o pentru ca a refuzat sa devina informator alofiterului politic.

Wurmbrand spune cil. Sultaniuc ar fi refuzat streptomicina oferita de el pentru efi venea de la un evreu Iii Sultaniuc era atat de antisemit, incdt refuza sa fie salvat de un evreu. Din marturiile supravie-I tuitorilor de la Targu-Ocna, am afIat di lucrurile nu

182

Valeriu Gafencu

au stat chiar asa. Sultaniuc a refuzat sa primeasca medicamentul de la Wurmbrand nu pentru ca era antisemit, ci pentru ca. pastorul facuse niste afirmatii care l-au deranjat. In discutii pastorul afirmase di toti conduditorii de partide din perioada interbelidi., in~lusiv Comeliu Zelea Codreanu, erau cumparati de comunisti, primind bani de la Internationala rosie comunista. Sultaniuc, care avea un adevarat cult pentru Codreanu, a refuzat sa mai stea de yorba cu pastorul care se dovedise fara caracter facand astfel de afirmatii absurde. De altfel, nu a fost singurul. Mai multi detinuti, deranjati de ceea ce pastorul sustinea despre legionari, racisera relatiile eu e1. Refuzul ajutorului oferit de Wurmbrand nu avea deci drept cauza antisemitismul, ci atitudinea lipsita de tact a pastorului. .

183

Craciun la Targu-Ocna

"Era 0 iarna Iinistita, - i~iva aminti mal tarziu Ianolide - eu zapada, fara ger. Dealurile dimprejur incaruntisera. Clopotele de la sehit ne vesteau rugaciunile calugarilor si ne uneam eu ei ~i eu toata suflarea crestina Intr-o rugaciune muta, Este eu neputinta ca rugile tacute revarsate in vazduh de oamenii aceia incoltiti intre moarte si tortura sa nu fi fost primite. Eleau fostauzite in ceruri, ele au adus eerurilepe pamant~iered ea Dumnezeu se va milostivi de Iumea asta si pentru sufletele acelea mari sicredincioase din Targu-Ocna,

tn camera 4 erau atunci asezati, printre altii, arhimandritul Gherasim Iscu, langa . el un evreu si fost politruc sovietic, acum sionist, in fine, Ion, prietenul meu din Pitesti, care erafoarte bolnav. Pe partea dreapta a camerei, intr-un pat era Valeriu, fratele meu eel mai drag.

Ion si parintele Gherasim se gaseau in stare grava, Valeriu se refacuse un pic §i, dupa pravila de rugaciune obisnuita, se concentra acum sa compuna cateva poezii testamentare. De asemenea dorea ea in seara aeeasta sa alcatuiasca un colind special pentru Targu-Ocna,

M-am apropiat usor de parintele Gherasim, care sedea ell ochii inchisi, Era slab ca 0 aratare, Fusese la Canal, unde se muncea saisprezeca orepe zi, urmate de alte patru de program administrativ, Fusese repartizat in brigad.a speciala pentru preoti, eu un regim de exterminare rapids. La Canal parintele Gherasim l/;ii imbarbata prietenii, pe multi

184

Va I e r i u G a fen c u

Ii ajuta la munca si tuturor Ie statea la dispozitie ell serviciile religioase. Practica rugaciunea inimii si avea mari resurse sufletesti.icare l-au tinut puternic peste toate mizeriile.

Delatorii l-au turnat insa de mai multe ori d. oficiaza spovedanii si cuminecari si drept urmare a fost batut,· izolat, infometat, terorizat peste teroarea generala, Omul e din Carne /;ii oase, duhul nu poat.e ignora legile vietii, astfel ca ascetul imbunatatit intru-cele sfinte s-a imbolnavit de tuberculoza, a cazut la pat si, aptoape muribund, a fost adus la Targu-Ocna, ea sa moara "umanitar".

Prezenta lui in sanatoriu se facuse simtita prin maiestria cu care stia sa umble in sufletele oamenilor si sa-i imbarbateze. Era deci cautat ca duhovnie. Se daruia cu bucurie detinujilor eare-l solicitau, cu toate ca seepuiza pe el tnsusi,

Dadea ~d indrumari isihaste, nu numaidin lecturi, ci si din bogata lui experienta mistica. Fiindca in camera 4 din Targu-Ocna mistica nu numai ea era reabilitata ca notiune si ca realitate practical ci erasi vie, densa, intensa s-o prinzi cu mana. De fa pt, nici nu era nevoie sa 0 prinzi cu mana, cad acolo Dumrtezeu era ptezent/;ii te eucerea imediat, patrunzand insufletul sifiinta ta ea 0 mireasma binefacatoare, Nu negam nici 0 clipa Tainele savar~ite pe Sfintele Altare, doar marturisim ca harul este intens manifestat /;ii prin sfintii Sal. Asa simteam in preajma parintelui Gherasim,

Cu sfiala deci .m-am apropiat de el,ca sa vad cum n este.Msasimtit si a deschis oehii mari, negri, adanci:

- Ai venit?.. Ma bucur.. . Eram departe, in loeuri de verdeata, de cantec si mireasma, faurite

185

Sf a nt u l Tn c h is o r i l o r

din lumini. Acolo e minunat. E pace. De fapt, nu se poate exprima ce e acolo. E atata fericire, tncat chiar bucuria de a te vedea e 0 suferinta prin contrastul dintre cele doua lumi, Voi pleca in curand, poate chiar acum, in noaptea de Craciun, $i acesta e un dar al Dorrmului. Nu stiu cum sa-I multumesc ... Nu' stiu cum sa-i fac pe oameni sa-L traiasca pe .. Dumnezeu, deplina bucurie... Am certitudinea vietii vesnice, particip deja 1a ea. Nu rna sperie nici [udecata, did merg eu euget smerit si cu nadejde numaiin mila si darul Domnului. . . Duhurile intunericului stapanesc aeum pe oameni, dar sa nu va temeti, Hristos este aproape, cerceteaza lumea; iar lumea are nevoie de multa suferinta ... Dusmanii ered cit amfost invinsi, dar ei neaga luerarea lui Dumnezeu in istorie si n~ eunose caile Lui ...

S-a oprit putin, a respirat adanc, apoi a reluat:

- Aid va fi intr-o zi pe1erinaj... Azi suntem putini, dar inca mai exista credintarn lume, incat lUI~ea va fi izbavita, Acum pare ~u neputinta, dar dincolo de mijloacele omenesti exista 0 iconomie divina si ea va renaste omenirea. Fiti ded binecuvAntati!... Am cunoscut aid oameni in fat a carora cugetul meu se smereste, Spune-i lui Val~riu sa se . roage pentru mine ... Rugati-va si voir Sunt fericit ca am ajuns in ceasul acesta ...

V orbise stins, dar eu mare putere, tncat eram profund impresionat. A inchis din nou ochii §i s-a retras in pragul vietii vesnice.

Convorbirea mea cu parintele Gherasim o.. inregistrase involuntar, dar emotionat si evreul; Iacov, care ocupa patul alaturat, l-am pus mana pe frunte:

- Ai temperatura? l-am intrebat.

186

Valeriu Gafencu

- Nu, mi-a raspuns el. Ma simt bine ... Aici e 0 lume eumn-am banuit ca ar fi cu - putinta, in tot cazul, 0 lume total opusa aceleia din care vin eu. E cutremurator pentru mine sa maregasesc sufleteste in atmosfera crestina pe care am respins-o eu indarjire toata viata, 0 data prin materialism si a doua oara prin sionism. Noaptea de Craciun, care a iseat totdeauna inversunare in sufletul meu, azi rna, copleseste prin realitatea ei dumnezeiasca, Fiindca cele ce se petree aid nu sunt lucrari umane §i naturale, d dumnezeiesti. 0 spune un materialist, un ateu §i un evreu! ... Si nu e 0 farsa marturisirea mea. In fata mortii omul devine sincer si are putinta sa vada adevarul, .. Te surprinde poate marturisirea aceasta, dar ea s-a zamislit In mine incetisor, peste voia mea, ca 0 recunoastere necesara a realitatii. Adevaratul Dumnezeu este Hristos!

Spunand . aeeste cuvinte, a lacrimat, Era profund miscat, Incercam s.1-1 inteleg, sa particip la momentul dramatic pe care-l traia. A tacut 0 vreme. M-am asezat langa el pe pat, tinandu-i mana in mainile mele. Ma.rugamin inima ... ee as fi putut sa fac mai mult?!

$tiam bine ca eu nu pot prieepe framantarea lui sufleteasca, cad eu m-am nascut crestin si am trait crestineste, pe cand el era mozaic, devenise eomunist, iar acum sionist. Un astfel de suflet trece prin traurne cumplite ori de cate ori face 0 noua deseoperire in cele spirituale; iar marturia lui crestina de acum era 0 rasturnare categoridi si ireversibila a intregului sau treeut.

- Iti multumesc ca m-ai ascultat, .mi-a spus el dupa 0 vreme. Poate ca in curand vom fi frati in Hristos!

,I

I, 'i'

187

Sf a ntul inchisorilor

- Sa-ti ajute Dumnezeu! i-am raspuns

emotionat I?i rn-am ridicat sa rna due la Ion.. .

Ion respira precipitat §i avea febra. Chipul lui era cand livid, cand congestionat. Natura mai rnentinea totusi un echilibru vital in el. Stiam ca . rnoa~tea era prin preajma: stia si el.

- Azi rn-am spovedit si m-am pregatit de plecare, mi-a spus. Regret tnsa di mor si nu vad salvarea tarii ...

5-a' oprit sa se odihneasca, Respira anevoios.

- Nu rni-a rarnas decat credinta.in Dumnezeu.

Poate ca macar acum, la aceasta stramtorare istorica, lumea va pricepe ce este cu adevarat credintam Dumnezeu! ... Aeum e tarziu pentm mine ... Mel sting ... Adesea am senzatia ca. se face intuneri~~ apoi izbucneste lumina orbitoare. Din pragul mortu tainele vietii se vad mai de aproapePacat ca. nu learn vazut asa toata viata! Fratele meu, haiducul, a fost un om neasemuit mai mare decat mine, un vizionar!

=Linisteste-tel i-am zis. Esti epuizat.

- Mi-a fost dat sa mor in .mainile tale, a continuat el. Te-am iubit si te-am admirat mult. Dumnezeu sa. te ajutel

- Frate, i-am raspuns, iti datorez imens. Ai fost maiviteaz ca mine. Numai Dunmezeu poate sa te rasplateasca pentru dragostea pe care ai dovedito in viata, fa~a de mine, fata dealtii. Nu te voi uita niciodatal

Dupa 0 pauza mai lunga, mi-a zis:

- Te rog, spune-i lui lacov sa rna ierte. Am avut dese neintelegeri cu el. Mil suparau manifestarile lui comuniste si iudaice aici, unde nu e locullor.

188

Valeriu Gafencu

I-amspus lui Iacov, acesta s-a ridicat §i a venit langa Ion.

- Sunt impresionat di-p poti cere iertare de la un om care a gresit, care a trait in greseala ca in propria sa matca, Orgoliu? Poate ... dar mai degraba incapacitatea de a cunoaste adevarul, Acest adevar m-a revolt at toata viatatmpotriva lui Iisus, dar aziii descopar realitatea. Numai satana poateinspira. si intretine atata minciuna si ura impotrrva ' adevarului, Voi nu puteti realiza cumplita drama pe Care 0 traiesc in clipele acestea ... Eu m-am opus adevarului, or dunmeata rni-ai spus adevarul si niciodata n-ai fost rau eu mine. Eu te-am mat, iar dumneata m-ai iubit, eu am fost in In§elare, dumneata in adevar, Eu ded trebuie sa fiu iertat de dumneata.vprecum Pavel a trebuit sa fie iertat de Hristos. Cred ca voi fi §i eu crestin, Doresc sa fiu crestin, dar inca nu sunt sta pan pe propriul meu suflet. Vii rog sa fiti mgaduftoricu mine!

Ion a lacrimat, I-aintins mana si l-a mangaiat, - Dunmezeu sa te ajute! Marturisirea dumitale imi deschide zari de lumina si incredere pentru Iumea pe care 0 parasesc tn aceste conditii triste. Minunate sunt caile Domnului!

. lacov s-a retras. Ion mi-a cerut sa merg la parintele Gherasim, ca sa-i dea ultima binecuvantare,

S-a asternut pacea si eu m-am apropiat de Valeriu. Sedea rezemat cu spatele de marginea patului, eu capul plecat in piept ~i pleo~rele liis~te, dar aveam impresia ca rna priveste. Ochii albastri sau deschis imensi, luminosi si m-au irtvaluit in caldura lor. A zambit feridt si mi-a spus:

- Ce bine este ca te simt langa mine! Sunt pe cale sa compun 0 melodie frumoasa pentru Targu-

·1 I

! f

I i!

189

Sf a n t u l Tnchisorilor

Ocna.

- Stai linistit, i-am spus si m-am asezat pe un scaun ca sa priveghez.

EI tnsa mi-a zis: - Tu vei fi primul care primeste colindul meu.: ' Sa-ti spun versurile:

Pe malul Trotusului Cantil robii Domnului, Injugati la jugul Lui. Dar cantarea lor e muta, Ca-i din suferinta multa Si-i cu lacrimi impletita,

fn inima robului,

Domnu-si face ieslea Lui,

tn noaptea Craciunului. Flori de crin din ceruri ploua Peste ieslea Lui cea noua

Si din fIori pleura roua,

Sta un copilas in zare Si priveste cu mirare

La fereastra de-nchisoare. Langa micul copilas

S-a oprit un mgeras,

Ce-i sopteste dragalas:

"Azi Craciunul s-a mutat Din palat Ia mchisoare, Unde-i Domnu-ntemnitat". $i copilul eel din zare '

A venit la inchisoare

Sa traiasca praznic mare.

190

Valeriu Gafencu

i I I;

11'1

" , ..

I:

Refren:

Lasati-i pe copii sa. vina, Sa-nti aduca din gradina Dalbe fiori de sarbatori, Dalbe, dalbe flori!

M-a privit putin, apoi a adaugat:

- Acest colind 11 dedic parintelui Gherasim. El este copilasul la care se refera ultimele versuri ale colindului.

Valea era impacat, senin si bucuros. I-am multumit pentru ca m-a colindat. Mi-a zambit si s-a retras in sine.

Era asa de liniste, incat auzeam respiratia grea a bolnavilor, caderea fulgilor de nea ~i bataile inimii mele. fnamestecul acela mizerabil de temnita si tuberculoza era 0 vibratie sufleteasca evidenta, incat totul parea nepamantesc, minunat, Timpul trecea domol. Mintea era atrasa de orizonturi de lumini. Intelesurile se dezvaluiau adanc, tntr-un fel de miscare statica, paradox pe care numai trairea in duh il realizeaza.

Eram tnchisi, dar cu sufletele in afara temnitei, eram bolnavi cu trupul, dar vigurosi suflete~te, eram ill pragul mortii si al vietii, si moartea era inghitita de viata. Rugaciunea se depana cu ingerii si colindatorii ce-i simteam ill jur. Seara aceea cunostea intensitati neobisnuite de comuniune cu Dumnezeu. Eram deopotriva de lucid si de prezent in realitate ~i de aceea ered ca atunci materia era duh pentru mine §i duhul era materie. Nici un contrast nu rna tulbura.

Din cand in cand rna apropiam de Ion §i de parintele Gherasim, care se stingeau incetisor, mai vii cu cat se apropiau de moarte. Iacov rru dormea.

1 '

I" 1

191

Sfantul Inchisorllor

L-amsurprins eu ochii deschisi, dar nu mi-a zis nimie.

Tarziu In noapte, spre zori de zi, am inteles d. trebuie sa am la indemana mucul de lumanare ~i chibritul, obieete interzise eu strasnicie, dar pe care Ie tineam aseunse in penele unei saltele si le foloseam cu mare economie, numai pentru douatrei minute, ori de cate ori inca unul pleea dintre

noi.

A adormit intai Ion, caun pui de om, el care era un om eu suflet atat de mare. Ultima' lui privire a fost trista, trista si plina de dragoste. Poate ca era ~i rugaciune in ea, poate ~i un indemn, poate ca lie area si onadejde,

Abia terminasem eu Ion, cand am fost chemat la parintele Gherasim. A deschis iarasi ochii adanci, dusi infundul orbitelor. - Sa vamai privese 0 data, dragii mel, copiii

mei, fratii mei, parintii mei! a spus el stins.

Apoi a tusit si, in fine, a adaugat: - Plee! Dumnezeu sa va bineeuvinteze! A respirat adanc, seurt, s-a contraetat un pic ~i

§i-a dat sufletul. l-am inchis ochii.

Am inehis ochii la sute de oameni si stiam cum a murit fiecare mai bine decat cum a trait. Poate cll momentul sfarsitului este mai caracteristic pentru portretizarea oamenilor dedit viata insi1§i.

Desi noaptea aceea fusese grea §i nu rna odihnisem deIoe, nu simteam niei 0 oboseala, nu eram nici trist, nu aveam regrete. Realitatea vietii. era patrunsa de realitatea nemuririi. Trupul imi era usor. Timpul era dilatat, niei nu simteam ca trece, niei nu doream sa treaca. Simteam deopotriva de

. prezenti pe cei ce ramasesera in viatii ca si pe eei ee

192

Valeriu Gafencu

plecasera din ea. 0 pace imensa se asternuse in mine. In starea aceea sufleteasca am facut pregatirea de ingropiiciune a celor doi.

Din cand in cand imi mai aruneam privirea §i spre Valea. Era vesel, fericit mlauntrul sau, eu pleoapele lasate, eu capul plecat in piept, eu trunchiul rezemat de marginea patului, Niei el nu putuse sa se odihneasca in noaptea aceea. Dupa ce am terminat pregatirile, m-a ehemat din privi!i ~i .' mi-aspus:

- Colinda este terminata ... Poate versurile aeestea vor fi testamentul meu ... Sa dueem credinta mai departe.pana la sfarsitul eel nesfArgit!

Tacerea a acoperit din nou camera pentru 0 vreme. Rugaciunea, ca 0 scara cereasca, eobora ingerii din ceruri pe pamant, Cerurile erau aici, eerurile erau pretutindeni'<>.

136 loan Ianolide, op. cit., pp. 282-289.

193

,.1

r :

Trecerea la cele vesnice

Valeriu a trecut la Donmul pe 18 februarie 1952. Mai devreme eu vreo doua saptamani - pe 2 fe~ruarie - a ehemat un tovaras de suferinta, pe Nicolae Itul, marturisindu-i ca i-a fost descoperita ziua trecerii din aceasta viata: 18 februarie. La rugat pe ltul sa-i pregateasca cele necesare, 0 camasa alba, izmene, un ehibrit ~i un capat de lumanare. A cerut de asemenea ea dupa moarte sa-i fie pus a in gura 0 cruciulita eu ajutorul careia, daca va randui vreodata Dumnezeu, sa fie identificat.

Pe 18 februarie - dupa ee dimineata s-a spovedit ~i s-a imparta§it - eu 0 tmpacare tngereasca, Valeriu si-a dat sufletul in mainile lui Dumnezeu. Vorbind despre starea de har in care se afla in ziua treeerii in vesnicie, Ianolide va marturisi mai tarziu: liE ziua cea mai fericita pe care am trait-o, desi tmi murea eel mai seump om din viata, Dar tocmai el, in ziua aceea, mi-a transmis starea de plinatate launtrica ce ma insoteste si azi. Cred ca am fost in ceruri, Cred ca am fost si eu langa Hristos, fiindca Hristos era prezent in Valeriu"137.

~t.i.ind din vreme ca Valeriu Ii va parasf, tovarasii de suferinta au treeut rand pe rand sa-~i ia . ramas bun de la el. Desi foarte slabit, va gasi putere sa dea fiecaruia un cuvant de intarire:

"A vorbit de mai muite ori si de tot atatea ori . ~-a odihnit eu eapul pIeeat in piept. Cativa prieteni t-au cantat din melodiile sale. A aseultat Ili parca

137 Ibidem, p. 251

194

Valeriu Gafencu

intruchipa eltnsusi cantecul, Apoi a multumit eu recunostinta baietilor,

-:- Sa dati slava lui Dumnezeu toata viata! le-a spus eL

Unui tanar de 0 raracuratie i-a zis:

- Tu esti 0 floare! Daruieste tot parfumul sufletului tau Celui ce ti-a dat daruri atat de frumoase!

Altuia i-a spus:

- Nu te teme sa te incredintezi lui Hristos, cad toate nelamuririle tale vor primi dis puns §i vei rntelege viata si lumea in Duhul Sfant.

A venit ~i un poet si Valeriu l-a privit cu dragoste:

- Tu ai talent, inchina-I lui Hristos! E nevoie de 0 cultura crestina, Poetii au mari daruri §i mari raspunderi, Slaviti-L pe Dumnezeu si toate lucrurile Lui!

Poetul a fost atat de emotionat inc at n-a retinut ce-i spusese. Uimit, a iesit afara si m-a chemat, rugandu-ma sa-i repet euvintele lui.

A venit si un medicinist protestant, care-l ingrijise in ultima vreme:

- Domnule doctor, va sunt recunoscator pentru dragostea eu care m-ati ajutat, l-a intampinat Valeriu. Noi doi am avut dese confruntari teologice. Sfarsitul vietii mele este 0 ultima marturisire ortodoxa. M-a~ bueura mult sa reveniti la Biserica cea adevarata,

De fiecare data cand Incepea sa vorbeasca, Valeriuraspandea din el put ere si asta .ma misca. Harul era in el, iareu rna tmpartaseam de lumina lui. Totul se petrecea normal, simplu ~i fara intentie, ca 0 lucrare a lui Dumnezeu.

195.

Stantul inchisorilor

A venit Iii Wurmbrand, plin de fiori Iii evlavie cum nu era el de obicei:'

.. - Slava Domnului ca am ajuns aid! a zis. ~~ezeu m-a adus aid pentru a mea mantuire, AIel L-am cun?scut curat pe Hristos. fti multumesc p~ntru .tot ce ai f~cut pentru mine. Cuvintele pe care nu le-ai spus nu vor ramane fara rod, nici adevarul ortodox pe care mi l-ai descoperit. Iarta-ma pentru neea~urile pricinuite. Roaga-te pentru mine, cad am ne:vOle de aceasta. rugaciune, Doresc ca in fmpan1fia lui Dumnezeu sa intram pe aceeasi poartal

Valeriu i-a raspuns:

A - Mil bucur ca ne-am intalnit. Va inteleg fnlmantar~a, dar va rog sa veniti la Hristos ca Pavel, fara ~ovalal~, far~ ocolisuri, tara rezerve. 5a-L rugam i~preun~ p~~tru pocainta Iii Increstinarea poporului ~reu. NICl un neam din lume §iin primul rand ei nu au mantuire decat in Hristos. Harul Domnului sa va aduca la Adevar!

W~r.mbran~ era adanc miscat, S-a inapoiat in patul lui ~1 a contmuat sa-l priveasca pe Valeriu"138.

,,~e la zece a venit vizita medicala - 1l1i aminteste Nicolae Itul - doctorita Danielescu, 0 femeie care a fost ca 0 mama pentru bolnavi, insotitil de un militian ~i de medicii nostri curanti, si ei dejinuti,

Valeriu si-a luatramas bun de la toti. I

- Astaziplee - a spus el doctoritei.

. . . - Ce vorbesti, rna, unde pleci - s-a rastit militianul - unde te duci?

. - Aeolo unde, \rep veni 1}i dumneavoastra intr-o

ZI, a raspuns Valeriu. .

138 Ibidem, pp. 187-188.

196

Valeriu Gafencu

Doctorita, vadit impresionata, nu si-a putut stapani lacrimile"139.

Total epuizat fizic.isustinut numai de puterea harului, Valeriu ~i tncredinteaza ultimele ganduri fratelui sau de suferinta Ianolide.

11- In primul rand gandul si sufletul meu se inchina Domnului. Multumesc ca. am ajuns aici, Merg la El. Va rog mult sa-L urmati, sa-L slaviti ~i. sa-L slujiti. Sunt fericit s~ mor pentru Hristos. Lui ii datorez darul de azi, Totul e 0 minune. Eu plec, dar voi aveti de purtat 0 cruce grea si 0 misiune sfanta. lnmasura in care mi se va ingadui, de aeolo de unde rna voi afla rna voi ruga pentru voi I?i voi fi alaturi de voi. Yeti avea multe neeazuri. Fip tari in credinta, caci Hristos ii v.a birui pe toti vrajmasii. fndrazniti §i rugati-val Pazili neschimbat Adevarul, dar sa ·ocoliti fanatismul. N ebunia credintei este putere du~ezeiasca, dar toemai prin aceasta ea este echilibrata, lucida siprofund umana. Sa-i iubiti §i sa-i slujiti pe oameni, Au nevoie de ajutor, did dusmani pradalnici cauta sa-i insele. Ateismul va fi tnvins, dar safiti atenti cu ce va fi Woeuit!

Din cand in cand se oprea pentru a-si refaee puterile.

- Vel multumesc din suflet pentru tot ce ati facut pentru mine. Rog sa rna iertati ... Sa rna ierte orice am fata de care am grellit cu ceva ... Gandesc eu multa dragoste la mama ~i surioarele mele. Dorescsa mearga pe calea Domnului. Va rog sa aveti grija de ele ... Testamentul meueste cuvantul de azi. Crestinatatea trebuie sa PUIla un mceput

I

. I

139 Marturie data de Nicolae ltul monahului Moise in septembrie 2005.

197