13082016 ‘Awa Dorolel- Despre Smererie 01 AVVA DOROTEI DESPRE SMERENIE X wOLN tw O2~ +0 03~ + n0d~ + O5~ Am lasat lumea, sa lasam si poftele ei; pentru ca acestea, precum am zis, prin cugetul oameni vorbind si cugetul ii zice: spune si tu cutare cuvant: si el isi taie voia si nu zice. fi zice gAndul sa mearga la bucatar sa vada ce bucate gateste, el insa isi taie voia vata a taia si cele mari fara osteneala si putin cate putin se deprinde a nu avea nici o voie. asa, orice face se odihneste: caci nevrand vreodata sa-si faca voia, totdeauna se afla in iste. Pentru ca cel ce nu are voia sa, orice face il multumeste, pe toate socotindu-le ca find dupa voia sa, ori asa, precum am zis, se afla intru nepatimire: ca toata turburarea si pita, prigonirea si bantuiala nu ne vin din alta parte, fara numai ca voim sa se faca voia noastra. [] Un batrdn a zis ca mai mult dec&t orice avem trebuinta de smerenie, La tot cuvantul ce auzim sa zicem: Iarta! Caci smerenia strica toate mestesugurile vrajmasului. Sa cercam si sa vedem ce putere are cuvantul batranului, Pentru ce mai intai de toate trebuie sa avem smerenie si nu infranare, mai ales ca si apostolul zice: cel ce se sarguieste spre toate, are infranare. Sau pentru ce sa nu avem frica de Dumnezeu, caci zice Scriptura: Inceputul intelepciunii este frica Domnului; si in alta parte: Cu frica de Dumnezeu ne indepartam de la rautate, Pentru ce n-a zis sa avem in primul rand milostenia sau credinta, caci zice: cu milostenia si cu credinta se curatesc toate pacatele, Iar apostolul zice: fara credinta nu poate cineva sa placa lui Dumnezeu. Daca pentru milostenie, credinta, frica lui Dumnezeu infranare se spun cele de mai sus, pentru ce lasAndu-le pe acelea a zis sa avem smerenie inainte de orice? Batranul vrea sa ne arate ca nici frica lui Dumnezeu nici milostenia, nici credinta, nici postul, nici alta fapta buna nu se pot savarsi fara smerenie. De aceea avem inainte de orice smerenie, adica gand si cuget smerit, sa fim gata la tot cuvantul ce i esc toate uneltirile vrajmasului fratilor, c&ta putere are smerenia? Diavolul insa este si se numeste itor. Este vrajmas pentru ca nu iubeste pe om si binele; este impotrivnic pentru ca se impotriveste la toata fapta buna. Vrea cineva sa se roage? El mestesugeste in tot chipul si opreasca cu poftele cele rele, cu robirea mintii si cu trandavia. Vrea sa faca milostenie cineva? El il opreste prin indaratnicire si scumpete. Asa se impotriveste Ia tot lucrul bun ce vrem a face. De aceea se numeste nu numai vrajmas, i, ca mare lucru este smere! s-au indreptat si cu osteneala ei au savarsit calea mantui Vezi smerenia si osteneala mea si lasa toate pacatele mele". Numai smerenia poate singura sa povatuiasca spre imparatia cerurilor; si precum zicea avva loan: numai smerenia nu are zaticnire si poticnire". [] Cu adevarat nu este alt lucru mai tare decat smerenia, nimic nu o biruieste. Orice intristare i s-ar intampla smeritului, indata se defaima si se osdndeste ca vrednic este de aceasta intristare: nu-i place niciodata sa defaime pe altul; nu arunca niciodata vina hipsimartire Swebs.com/ad smorenit hint 4819052016 ‘hove Dore - Despre Smererie Ot asupra altuia. Astfel petrecdnd fara tulburare si fara intristare cu toata odihna, n se man face pe altul sa se mnie, Drept aceea bine a zis sfantul ca ma toate se cade a avea smeren Insa sunt doua feluri de smerenie, precum sunt joua trufii. Prima mandrie este aceea cand cineva necinsteste pe fratele sau si-i zice cuvinte urate, nesocotindu-l, iar pe sine mai de cinste ca acela crez4ndu-se. Unul ca acesta de nu se va intoarce indata side nu se va nevoi sa se indrepte, putin cdte putin cade in cea de a doua mandrie: mandria impotriva lui Dumnezeu, socotind ca tot lucrul bun ce a savarsit singur el I-a lucrat, cu mintea si cu intelepciunea lui si nu cu ajutorul lui Dumnezeu. [] Smerenia cea dintai este a socoti pe fratele tau mai cu minte si la toate mai bun decat tine si, fara a lungi cuvantul, cand cineva se socoate mai prejos decat toti. Aceasta este cea dintai smerenie, adica incepatoare, caci te smeresti, socotindu-te mai mic decat altul, fara ca totusi sa te socoti de nimic, ci tot ti se pare a fi ceva. Cea de-a doua si desavarsita smerenie este cand nu numai pe tine te socotesti de nimic, ci si toate faptele tale le crezi ca sunt din mila lui Dumnezeu, iar nu din harnicia ta. Aceasta este smerenia cea adevarata a sfintilor, care se naste in suflet din lucrarea poruncilor. [] Dumnezeu cand a facut pe om a sadit intr-insul o dumnez luminare, ca un cuget mai calduros si ca un cuvant povatuitor m deosebeasca binele de rau. Aceasta este legea cea fireasca, ce se numeste const Isaac sapa puturile pe care le astupau legi supunandu-se patriarhi sfintii, inainte de a se fi dat legea cea scrisa au placut lui Dumnezeu. Iar cand s-a intunecat aceasta pentru pacatele neascultarii, atunci ne-a trebuit legea cea scrisa, ne-au trebuit sfintii prooroci, ne-a trebuit insasi venirea Mantuitorului nostru Hristos ca sa o lumineze si sa 0 invieze, ca sa aprinda iarasi scAnteia intunecata din nepazirea poruncilor. ‘Acum in mana noastra sta, fie sa oprim aceasta constiinta, fie sa o lasam sa straluceasca si sa ne lumineze de o vom asculta; pentru ca de ne zice: fa aceasta ascultam si de ne mai indeamna sa nu o bagam in seama, ci o trecem cu vederea, 0 nu mai poate sa ne povatuiasca din greutatea ce este asupra-ne. Ca, luminarea ei, incepem a vedea lucrurile toate intunecate, iar ea ajunge ca o apa tulbure in care nu-ti mai poti vedea fata, iar noi, nemaisimtind ce ne invata ea, ajungem sa credem ca nu o mai avem, ceea ce nu este cu putinta, caci nu exista cineva sa nu o aiba, fiind lucru dumnezeiesc, precum am zis, Constiinta niciodata nu piere, ci pururea ne aduce aminte de ceea ce se cuvine sa facem, chiar daca noi nu o simtim, pentru ca nu o bagam in seama sio calcam, precum am zis. [] Sa ne sarguim dar, o fratilor, sa ne impacam cu constiinta, pana suntem in aceasta lume! Sa nu o lasam sa ne mustre cu ceva, ci sa o ascultam si la cel mai mic lucru, pentru ca sa stiti, de la cele mai mici lucruri, cu nebagarea de seama si cu calcarea, ajungi si la cele mari. Cand va incepe cineva a zice: Ce este de voi grai acest cuvant? Ce este de voi gusta aceasta mancare? Ce este de voi vedea acest lucru? Din ce este aceasta si din ce este aceea ia o} rau, ajungand sa defaime grele si calca stiinta lui. Astfel, putin cate putin, sporind cu rautatea, se primejduieste si vine intru nesimtirea cea desavarsita. Drept aceea, sa luam aminte, fratilor, sa nu defaimam ni faptele cele mici, ca sa nu se faca intru noi rea deprindere. Sa luam aminte sa pazim faptele cele mici pana sunt usurele, ca sa nu se ingreueze; ca si faptele bune, ca si pacatele, incep de mici ca sa se faca mari. De aceea ne porunceste Domnul sa nu ne impoti constiintei noastre, ci sa ne impacam cu ea, zic&ndu-ne ca si cum ne-ar destepta: vezi ce faci, ticaloase, cauta de te impaca cu parsul tau cat esti pe cale cu dansul, aratandu-ne si primejdia intru care ne poate aduce, zicdnd: ca sa nu te dea judecatii, iar judecatorul te va da slugilor si te vor pune in temnita, de unde adevarul iti zic, nu vei scapa pana ce nu vei plati toata datori (ta, precum am zis, si acum ne mustra, ori la bine ori la rau, sine arata ce trebuie sa facem si ce sa nu facem. Dar tot ea ne va fi paras in veacul cei vitor. De aceea zice: ca sa nu te dea judecatorului si celelalte. Paza constiintei este de trei feluri: fata de Dumnezeu, fata de vecinul sau si fata de cele materialnice, 1.Fata de Dumnezeu, nedefaimand poruncile Lui si a te pazi sa nu faci nimic din cele ce nu te vede nimeni sau nu te opreste cineva a face si nici a face pe ascuns ceva impotriva, numai din constiinta ta fata de Dumnezeu. 2.Fata de vecin o pazim cand ni facem, nici graim, nici cu chipul insemnam, nici cu vederea pricinuim ceva din cele ce stim ca scarbesc sau smintesc pe vecin, ca si chipul si vederea de multe ori sminteste pe vecin. Chiar hipsimartire Swebs.com/ad smorenit hint 2013032016 ‘hove Dore - Despre Smererie Ot si de cele ce stii ca pot sa dea banuiala ca le faci inadins ca sa pricinuiasca sminteala si scrba vecinului sa te pazesti a le face, Aceasta este a pazi constiinta catre vecin, 3.lar paza constiintei fata de cele materiale o avem cand chiar lucrurile noastre nu le intrebuintam rau, adica nu lasam sa se risipeasca ceva in zadar, nici sa se cheltuiasca in desert sa se strice din nebagare de seama, ci purtam grija de ele cu luare aminte ca sa le pastram si sa le ferim; precum a zice de pilda: poate cineva sa poarte camasa nespalata doua saptam4ni sau trei sau si o luna, iar el o spala adesea si mai inainte de vreme; sau intinde haina sa la soare si nu mai poarta grija sa 0 ia, ci o arde soarele si in loc sa-i tina alte cinci luni sau si mai mult, se strica curand, De asemenea si la asternut. Cineva poate sa-si implineasca trebuinta si cu un acoperamént de rand, totusi nu se multumeste, ci cauta sa aiba asternut mai bun; sau are vreun covoras de lana si cauta sa-I schimbe ca sa ia unul mai nou sau mai frumos; isi poate implini nevoia si cu un acoperamant cum s-ar intémpla, dar nu se multumeste cu acela, ci cere mai bun si se galceveste daca nu i se da, incepand a rabufni catre fratele sau si a zice: pentru ce cutare are aceasta si eu n-am? (unul ca acesta este departe de vietuirea calugareasca), Tot asa si la bucate. Poate cineva trai si cu putina varza, cu legume sau putine masline; totusi nu vrea, ci cere alte bucate mai dulci sau mai scumpe. » “CONTINUARE hipsimartire Swebs.com/ad smorenit hint a8