Universitatea “Dunărea de Jos”

ISTORIA DREPTULUI
ROMÂNESC

GalaŃi - 2008
Departamentul pentru ÎnvăŃământ la DistanŃă
şi cu FrecvenŃă Redusă
Facultatea de Drept
Specializarea: Drept
Anul de studii / Forma de învăŃământ: anul I IFR

2
 CUPRINS

CAPITOLUL 1. Statul şi dreptul geto-dac…………………………………………………………………………… 6

1. Factorii apariŃiei statului geto-dac……………………………………………………………………………… 6
2. Trăsăturile statului geto-dac…………………………………………………………………...……………….. 6
3. Structurile administrative………………………………………………………………………………………... 7
4. Dreptul geto-dac……………………………………………………………………......................................... 8
CAPITOLUL 2. Statul şi dreptul în provincia romană Dacia………………………………..……………………... 11
1. EvoluŃia organizării administrativ-teritoriale a provinciei Dacia…………………………….……………….. 11
2. AdministraŃia centrală……………………………………………………………………………………………. 11
3. AdministraŃia locală……………………………………………………..…………………….…………………. 12
3.1. Organizarea oraşelor………………………………………………..……………………………………. 12
3.2. UnităŃile administrativ-teritoriale…………………………………...…………………………………….. 13
4. Dreptul în provincia romană Dacia…………………………………………………………………………….. 14
4.1. Izvoarele dreptului………………………………………………………………………………………… 14
4.2. InstituŃiile de drept………………………………………………………………………………………… 14
CAPITOLUL 3. Societatea autohtonă şi normele sale de conduită în secolele IV-XIV………………………… 17
1. Cauzele retragerii romane……………………………………………………..……………………………….. 17
2. ConsecinŃele retragerii romane………………………………………………...……………..………………... 17
3. Obştea daco-romană în secolele IV-VII……………………………………….……………...………………. 18
4. Normele de conduită în interiorul obştii daco-romane (secolele IV-VII ) ………………………………….. 18
5. Structuri administrativ-politice româneşti în secolele VIII-XIV ….………….……………………………… 20
6. Formarea statelor medievale româneşti……………………………………….……………………………… 21
7. EvoluŃia normelor juridice în secolele VIII-XIV……………………………………………………………….. 22
CAPITOLUL 4. Organizarea de stat a łărilor Române în secolele XIV-XVII. AdministraŃia centrală………… 25
1. Caracteristici generale…………………………………………………………………………………………... 25
2. Domnul……………………………………………………………………………………………………………. 25
2.1. Trăsăturile instituŃiei…………………………………………………………………….......................... 25
2.2. Prerogative Domnului…………………………………………………………………….……………… 26
3. Sfatul domnesc………………………………………………………………………………..………………… 27
3.1. Denumire, principiul de funcŃionare, componenŃă……………………………………….…………… 27
3.2. AtribuŃii…………………………………………………………………………………..………………… 28
3.3. Procedura de lucru………………………………………………………………………..………………. 29
4. Adunările de stări……………………..……………………..……………………..…………………………… 29
4.1. Terminologia şi principiul de funcŃionare……………………..………………………………………… 29
4.2. Trăsăturile instituŃiei ……………………..……………………………………………………………… 29
4.3. AtribuŃii…………………………………………………………………………..………………………… 30
5. Dregătoriile centrale ……………………………………..…………………………..……….………………… 30
4.1. Trăsături generale……………………………………………….......…………………….……………… 30
4.2. AtribuŃii comune…………………………………………………….……………………………………… 31
4.3. AtribuŃii speciale…………………………………………………….……………………………………... 31
CAPITOLUL 5. Organizarea de stat a łărilor Române în secolele XIV-XVII. AdministraŃia locală…………… 37
1. JudeŃele şi Ńinuturile…………………………………………..……………………..………...………………… 37
2. Oraşele şi târgurile…………………………………………….……………………..………..………………… 37
2.1. Organele administrative alese…………………………………………………………….……………... 37
2.2. Organele administrative numite………………………….……………………..………..……………… 38
3. Satele……………………………………………………………………………..………………………………. 38
3.1. Tipuri de sate…………………………………………………………..………………………………….. 38
3.2. Organele administrative ………….…………………………………….………………………………… 39
CAPITOLUL 6. Dreptul în łările Române în secolele XIV-XVII…………………………………………………... 42
1. Izvoarele dreptului medieval……………………………………………………………………………………. 42
2. Organizarea judecătorească. ………………………………………………………………………………….. 43
3. Procedura de judecată………..…………………………………………………………………………………. 45
3.1. Organizarea procesului…………………………………………………………………………………… 45
3.2. Administrarea probelor……………………………………………………………………………………. 45
3.2. PronunŃarea hotărârii judecătoreşti……………………………………………………………………… 46
4. InfracŃiuni şi pedepse………………………..………………………………………………………………….. 47

3
 4.1. InfracŃiuni…………………………………………………………………………………………………… 47
4.2. Pedepse……………….…………………………………………………………………………………… 48
5. InstituŃii de drept…………………………………………………………………………………………………. 48
5.1. Proprietatea…………………………………….………………………………………………………….. 48
5.2. Persoanele……………………………….………………………………………………………………… 50
5.3. Rudenia…………………………………………………………………………………………………….. 52
5.4. Familia……………………………………………………………………………………………………… 52
5.5. Succesiunile……………………………………………………………………………………………….. 53
5.6. ObligaŃii şi contracte……………………………………………………………………………………… 54
CAPITOLUL 7. Organizarea de stat łărilor Române în secolul fanariot………………………………………… 58
1. AdministraŃia centrală……………………………………………………………………………………………. 58
1.1. Domnul……………………………………………………………………………………………………… 58
1.2. Sfatul domnesc ………….…………………………………….………………………………………….. 59
1.3. Sfatul de obşte…………………………………………………………………………………………….. 59
1.4. Dregătoriile centrale……………………………………………………………………………………….. 59
2. AdministraŃia locală………………..……………………………………….……………………………………. 60
2.1. JudeŃele şi Ńinuturile……………………………………………………………………………………….. 60
2.2. Plaiurile, plasele şi ocoalele……………………..……………………..………………………………… 61
2.3. Oraşele şi târgurile ………….…………………………………….……………………..……………….. 61
2.4. Satele……………………………………………………………………………………..………………… 62
CAPITOLUL 8. Dreptul în łările Române în secolul fanariot……………………………………………………… 64
1. Izvoarele de drept………………………………………………………………………………………………... 64
2. Organizarea judecătorească şi procedura de judecată……………………………………………………… 65
3. InstituŃii de drept………………………………………………………………………………………………….. 67
CAPITOLUL 9. Statul şi dreptul în epoca Regulamentelor Organice…………………………………………….. 71
1. łările Române în raporturile politice internaŃionale
între Pacea de la Carlowitz (1699) şi Tratatul de la Adrianopole (1829)……………………….. …………… 71
2. Adoptarea Regulamentelor Organice şi trăsăturile acestora…………………………………..……………. 72
3. AdministraŃia centrală……………………………………………………………………………………………. 72
3.1. Domnul şi căimăcămia……………………………………………………………………………………. 72
3.2. Miniştrii…………………………………………………………………………………...…………………. 73
3.3. Ministerele………………………………………………………………………..………………………… 73
3.4. Sfatul Administrativ Ordinar şi Sfatul Administrativ Extraordinar…………………………………….. 74
4. AdministraŃia locală…………………………………………………………………………...…………………. 75
4.1. JudeŃele şi Ńinuturile………………………………………………...…………………….………………. 75
4.2. Plasele şi ocoalele…………………………………………………..…………………….………………. 76
4.3. Oraşele şi târgurile. ………………………………………………………………………………………. 76
4.4. Satele ………………………………………………….……………………..…………...………………. 77
5. RevoluŃia din anul 1848 şi consecinŃele sale asupra administraŃiei publice regulamentare.……………. 77
5.1. Programul de reformă ……………………………………….....………………………………………… 77
5.2. Efectele revoluŃiei asupra administraŃiei publice regulamentare……………………………………... 78
6. Organizarea judecătorească……………………………………………………………………………………. 79
6.1. InstanŃele ordinare………………………………………………………………………………………… 79
6.2. InstanŃele speciale………………………………………………………………………………………… 80
6.3. Statutul magistraŃilor………………………………………………………………………………………. 80
7. InstituŃii de drept………………………………………………………………………………………………….. 80
CAPITOLUL 10. Formarea statului modern român şi a sistemului modern de drept…………………………… 85
1. Tratatul de la Paris din anul 1856 şi importanŃa sa pentru organizarea Principatele Române................ 85
2. Dreptul constituŃional…………………………………………………...……………………………………….. 86
3. Dreptul administrativ…………………………………………………………………………………………….. 87
3.1. Reformarea administraŃiei publice centrale…………………………………………………………….. 87
3.2. Reformarea administraŃiei publice locale……………………………………………………………….. 89
4. Organizarea judecătorească……………………………………………………………………………………. 90
5. Modernizarea instituŃiilor de drept……………………………………………………………………………… 91
5.1. Codul civil…………………………………………………………………………………………………... 91
5.2. Codul penal………………………………………………………………………………………………… 92
5.3. Codul de procedură civilă………………………………………………………………………………… 93
5.4. Codul de procedură penală……………………………………………………………………………… 93

4
CAPITOLUL 11. Statul şi dreptul în Vechiul Regat al României……………………………. …………………… 96
1. Dreptul constituŃional ……………………..…………………………………………………………………….. 96
2. Dreptul administrativ……………………….……………………..…………………………………………….. 98
2.1 Monarhul………………………………………………………………………………….………………… 98
2.2 Consiliul de Miniştri………………………………………………...……………………………………… 98
2.3 Preşedintele Consiliului de Miniştri………………………………..……………………..……………… 98
2.4 Miniştrii……………………………………………………………..…………………….…………………. 98
2.5 Ministerele şi serviciile publice…………………………………….…………………….……………….. 99
2.6 AdministraŃia publică locală………………………………………………………………………………. 100
3. Organizarea judecătorească……………………………………………………………………………………. 100
3.1. Principiile organizării judecătoreşti………………………………………………………………………. 100
3.2. InstanŃele de judecată…………………………………………………………………………………….. 101
3.3. MagistraŃii…………………………………………………………………………………………………... 101
4. Dreptul civil……………………………………………………………………………………………………….. 102
4.1. Proprietatea………………………………………………………………………………………………… 102
4.2. Persoanele…………………………………………………………………………………………………. 103
4.3. ObligaŃii şi contracte………………………………………………………………………………………. 103
5. Dreptul penal……………………………………………………………………………………………………... 104
6. Dreptul procesual………………………………………………………………………………………………… 104
CAPITOLUL 12. Statul şi dreptul în România interbelică ……………………..………………………………….. 106
1. Unificarea legislativă……………………..……………………..…...………………………………………….. 106
2. Dreptul constituŃional……………………………………………………………………………………………. 106
3. Dreptul administrativ…………………………………………………………………………………………….. 108
3.1. AdministraŃia publică centrală ………………….………..………………………………………………. 108
3. 2. AdministraŃia publică locală……………………..……………………..……………………..…………. 109
4. Organizarea judecătorească……………………………………………………………………………………. 112
5. Dreptul civil……………………………………………………………………………………………………….. 112
5.1. Proprietatea………………………………………………………………………………………………… 113
5.2. Regimul juridic al persoanelor……………………………………………………………………………. 114
5.3. ObligaŃii şi contracte………………………………………………………………………………………. 114
5.4. LegislaŃia muncii…………………………………………………………………………………………… 115
6. Dreptul penal……………………………………………………………………………………………………... 116
7. Procedura civilă………………………………………………………………………………………………….. 117
8. Procedura penală………………………………………………………………………………………………… 117
SoluŃiile testelor de autoevaluare………………………………………………………......……….……………….. 120

5
 CAPITOLUL 1
STATUL ŞI DREPTUL GETO-DAC

Este bine ştiut faptul existenŃa unui sistem de drept este condiŃionată de cea a unui organism statal. Prin
urmare trecerea în revistă a evoluŃiei dreptului românesc trebuie să înceapă în mod necesar cu studierea
formelor rudimentare pe care le-a pus în practică prima coagulare de tip statal de pe teritoriul actual al
României: statul geto-dac.

1. Factorii apariŃiei statului geto-dac

Statul geto-dac a luat naştere în jurul anului 82 î. Hr., ca urmare a acŃiunii de unificare a triburilor geto-
dace întreprinsă de unul dintre conducătorii uniunilor de triburi existente, viitorul rege Burebista. Demersul
unificator a avut foarte probabil un caracter violent, supunerea conducătorilor celorlalte triburi şi uniuni de triburi
făcându-se prin forŃa armelor. Nu poate fi însă exclusă posibilitatea ca unele dintre căpeteniile locale să fi
acceptat de bunăvoie supremaŃia lui Burebista, aşa cum pare să fi fost cazul viitorului vicerege Deceneu.
ApariŃia statului ca formă superioară de organizare social-politică în spaŃiul locuit de geto-daci constituie
un fenomen complex, rezultat al interacŃiunii a mai multor factori de factură internă şi externă. La capitolul
factorilor interni trebuie incluşi în principal cei de natură economică, culturală şi politică. Factorii economici au
constituit una dintre premisele profunde ale apariŃiei statului geto-dac, aceasta întrucât progresele realizate prin
creşterea productivităŃii, ca urmare a utilizării pe scară largă a fierului, au condus la separarea meşteşugurilor
de agricultură, precum şi la adâncirea diferenŃelor de avere şi de statut social din sânul societăŃii. Factorii
culturali au jucat şi ei un rol semnificativ în cadrul acestui proces, existenŃa unei limbi şi a unei religii comune
facilitând contactele şi legăturile social-politice dintre diversele triburi şi uniuni de triburi. Principalii factori politici
au fost aristocraŃia tribală, masa războinicilor şi puterea regală, ale căror interese divergente au condus la
conturarea unui nou echilibru de forŃe în interiorul societăŃii. Asemenea altor cazuri contemporane ale
antichităŃii, aristocraŃia prefera să preia nemijlocit puterea în propriile mâini, exercitând-o prin magistraŃi aleşi pe
termen limitat. Monarhul, la rândul său, avea tendinŃa de a concentra o cât mai mare putere în mâinile sale,
apelând uneori la ajutorul marii mase a războinicilor împotriva nobililor. În sfârşit, războinicii tindeau să se alieze
cu instituŃia monarhică, în care vedeau singura forŃă capabilă să limiteze abuzurile aristocraŃiei. Cea care a
reuşit în cele din urmă să profite de toate aceste contradicŃii, impunându-şi totodată autoritatea, a fost instituŃia
monarhică, reprezentată de regele Burebista.
În privinŃa factorilor externi care au influenŃat procesul de închegare a statului geto-dac, trebuie
menŃionată apropierea de hotarele etnice ale Daciei a două pericole externe majore, reprezentate de populaŃiile
celtice şi de statul roman. Aflate către nord-vest, în Slovacia de astăzi, populaŃiile celtice şi, în mod special,
seminŃiile boiilor şi tauriscilor, constituiau o ameninŃare latentă pentru triburile geto-dace, ele putând reedita
oricând o nouă invazie de genul celei care avusese loc în Dacia a doua jumătate a secolului al IV-lea î.Hr. De
cealaltă parte, statul roman se afla în plină expansiune către zona Peninsulei Balcanice. Între anii 168-146 î.Hr.,
acesta reuşise să cucerească parŃial Illyria, să transforme statul macedonean în provincie romană şi să
lichideze independenŃa politică a Greciei peninsulare. Rolul celor două ameninŃări externe nu trebuie însă
exagerat. Ele nu au reprezentat condiŃii sine qua non pentru formarea statului condus de Burebista, ci foarte
probabil au funcŃionat ca un catalizator pentru conducătorii politici şi militari ai triburilor şi uniunilor de triburi
dacice, contribuind la impulsionarea procesului de unificare politică şi teritorială.

2. Trăsăturile statului geto-dac

FormaŃiunea politică creată de Burebista nu trebuie înŃeleasă în accepŃiunea contemporană a
conceptului de “stat”, ci în sensul său antic, ca o structură politică cu un teritoriu propriu şi o putere politică
instituŃionalizată.
ExistenŃa unui teritoriu al statului lui Burebista este un fapt relativ uşor de demonstrat pe baza izvoarelor
antice. Potrivit cercetărilor arheologice şi informaŃiilor furnizate de istoricii antici, el se întindea între Nistru,
litoralul nord-vestic al Mării Negre, Dunărea inferioară, Dunărea mijlocie şi Morava. Mai important însă decât
prezenŃa unui teritoriu statal este existenŃa fenomenului de teritorializare a obştilor dacice care au intrat în
alcătuirea formaŃiunii lui Burebista. Aceasta înseamnă că teritoriul locuit de daci a căpătat pentru aceştia din
urmă mai mult decât o simplă utilitate economică, ajungând să aibă şi o semnificaŃie politică. Cu alte cuvinte,
conştiinŃa identitară a individului a încetat să se mai definească prin raportare la rudele de sânge (obştea

6
gentilică), în locul său instaurându-se în mod treptat conştiinŃa apartenenŃei sale la un anumit teritoriu (obştea
teritorială).
Fenomenul de teritorializare a obştilor poate sesizat cel mai bine în zona MunŃilor Orăştiei, unde
civilizaŃia dacică a avut un caracter cvasi-orăşenesc. Tot aici este atestată existenŃa unui complex de fortificaŃii
din piatră care se constituiau într-un sistem defensiv conceput în mod unitar. Acesta contrastează în mod
evident cu fortificaŃii ridicate din pământ în afara arcului carpatic, ceea ce i-a determinat pe specialişti să
conchidă că sistemul din MunŃii Orăştiei reprezenta de fapt capitala formaŃiunii politice, în vreme ce restul
întăriturilor constituiau probabil centre tribale sau unional tribale.
Politica externă a lui Burebista ne dezvăluie şi ea o dimensiune a fenomenului de teritorializare a
societăŃii geto-dace, întrucât campaniile militare întreprinse de rege nu au fost simple raiduri de pradă, specifice
organizării tribale, ci s-au constituit în expediŃii de cucerire, menite să lărgească hotarele Ńării.
Cea de a doua condiŃie pentru existenŃa unui stat, în sensul antic al conceptului, este şi ea îndeplinită.
Statul lui Burebista a dispus într-adevăr de un centru de putere politică care, în aparenŃă, dispunea de o minimă
organizare instituŃională. Este vorba în primul rând despre instituŃia regelui (basileus), care, potrivit descrierilor
lăsate de istoricul Strabon are trăsăturile unei monarhii autoritare. Începând cu Burebista, titlul regal a încetat să
mai indice pe şeful civil şi militar al unei obşti gentilice, un primus inter pares ales de comunitatea tribală. El
ajunge acum să desemneze pe deŃinătorul unic al puterii, suficient de puternic să impună legi (ordine sau
porunci) supuşilor săi, în cadrul unui raport de tipul guvernanŃi-guvernaŃi.
InstituŃiei monarhice i se adaugă însă şi alte elemente de organizare instituŃională a puterii, precum
existenŃa unor titluri aulice şi prezenŃa probabilă a unei cancelarii regale, toate acestea făcând trimitere la
modelul de organizare a statelor elenistice contemporane. De altfel, trebuie precizat că izvoarele antice
utilizează pentru indicarea acestei formaŃiunii politice geto-dace acelaşi termen pe care îl folosesc şi pentru
desemnarea unor state antice contemporane, ceea ce poate să însemne că în viziunea contemporanilor între
acestea din urmă şi statul lui Burebista nu existau diferenŃe notabile.

3. Structurile administrative
În fruntea administraŃiei centrale se afla regele, care întrunea funcŃiile legislativă şi executivă. Acesta
era secondat de vicerege, demnitate care, de regulă, era deŃinută de marele preot. Dacă în cadrul statului lui
Burebista această poziŃie a fost ocupată de Deceneu, mai târziu, în ierarhia statului lui Decebal, ea a fost
deŃinută de către marele preot Vezina, cel care, potrivit lui Dio Cassius “avea al doilea loc după Decebal”.
Regele sau marele preot cumula şi funcŃia de mare judecător, aşa cum este cazul lui Comosicus, devenit rege
şi mare preot despre care istoricul Iordanes spune că era “cel mai mare judecător”.
În administrarea treburilor curente ale Ńării, regele era ajutat de un Consiliu cu rol consultativ, din care
făceau parte probabil marele preot, membri ai casei regale şi alte personaje de încredere. Acestea din urmă era
foarte probabil reprezentanŃi ai aristocraŃiei tribale, din rândurile căreia provenea, de altfel, şi regele.
RelaŃiile politice întreŃinute cu Imperiul Roman ne permit să identificăm şi o altă latură a aparatului
administrativ central al statului geto-dac. Este vorba despre existenŃa unei categorii de soli sau diplomaŃi trimişi
de rege pentru a purta negocieri sau pentru a încheia diverse înŃelegeri. De regulă, aceştia erau membri ai
familiei regale sau ai păturii nobiliare (pileati). Semnificativ în acest sens este un episod relatat de istoricul Dio
Cassius, în care se vorbeşte despre o misiune încredinŃată de regele Decebal fratelui său Diegis, misiune prin
care acesta din urmă era însărcinat să meargă, împreună cu alŃi bărbaŃi de încredere, la împăratul DomiŃian
pentru a-i restitui armele capturate în cursul războiului din anii 85-89 d.Hr. Regele putea să apeleze însă şi la
serviciile unor alogeni, aşa cum este cazul cetăŃeanului grec Acornion, originar din oraşul pontic Dyonisopolis,
diplomat de carieră pe care Burebista l-a folosit o lungă perioadă de timp. Nu este exclus ca Acornion să fi fost
chiar unul dintre cei mai influenŃi sfetnici ai regelui, o inscripŃie descoperită la Balcic, în Bulgaria, descriindu-l ca
fiind “în cea dintâi şi cea mai mare prietenie” cu Burebista.
La curtea regelui dac este foarte probabilă şi existenŃa unei cancelarii. În acest sens, poate fi citat
istoricul Strabon care afirmă că Burebista a impus neamului său ascultarea faŃă de porunci scrise (prostagma
sau edictum).
Una dintre consecinŃele unificării politice a triburilor geto-dace a fost integrarea structurilor ecleziastice
în aparatul administrativ. Ea a oferit condiŃii pentru unificarea diverselor practici religioase existente în perioada
anterioară, conducând în cele din urmă la instituirea unui cult oficial. Aceasta a atras după sine şi constituirea
unui ierarhii clericale, care, prin persoana conducătorului său suprem, marele preot, a fost direct asociată la
conducerea treburilor statului. Rolul acestei ierarhii a fost acela de a fundamenta din punct de vedere teologic
noua organizare politică, asigurându-i astfel protecŃia sacră a divinităŃii. Pentru a obŃine bunăvoinŃa zeilor, au
fost introduse precepte morale noi care au căpătat valoare de lege. FuncŃia de supraveghere a modului în care
erau aplicate aceste precepte a revenit, foarte probabil, tot clerului, care, în acest fel, a reuşit să îşi consolideze

7
poziŃiile importante obŃinute în cadrul statului şi a contribuit în mod fundamental la întărirea puterii regelui -
garantul profan al existenŃei statului.
Aflat la începuturile sale, în epoca lui Burebista, statul geto-dac nu a putut dispune de la început de un
aparat administrativ local. Este foarte probabil că, iniŃial, atât triburile get-dace unificate, cât şi celelalte neamuri
aduse sub ascultare (celŃi, bastarni, sarmaŃi şi greci) şi-au păstrat propriile forme de conducere locale, fiind
schimbaŃi doar titularii acestora, în scopul aducerii la conducere a unor căpetenii favorabile politicii duse de
regele dac.
DependenŃa triburilor periferice, în special a celor de neam diferit şi a coloniilor pontice, faŃă de statul lui
Burebista, se exprima prin plata unui tribut, prin renunŃarea la o politică externă proprie şi prin furnizarea de
contingente armate în vreme de război. Aşadar, centralizarea statului geto-dac a fost în primă fază mai mult una
de factură politică decât administrativă.
DispariŃia lui Burebista, probabil în cursul anului 44 î. Hr., a dat semnalul dezmembrării statului pe care
acesta l-a creat, primele entităŃi care s-au desprins fiind triburile de alte etnii şi cetăŃile greceşti. Frământările
interne n-au cruŃat însă nici teritoriile locuite de daci. DiferenŃele social-economice dintre diversele zone
geografice locuite de geto-daci, interesele centrifuge ale aristocraŃiei tribale, precum şi diminuarea pericolului
extern roman, intervenită odată cu asasinarea conducătorului statului roman, Caius Iulius Cesar, au determinat
în cele din urmă divizarea statului în mai multe formaŃiuni politice.
Reunificarea Ńinuturilor daco-getice s-a produs în jurul nucleului reprezentat de formaŃiunea din interiorul
arcului carpatic, unde se va afla în continuare capitala statului. Întregul proces s-a încheiat cândva la începutul
anilor 80 d. Hr. Personalitatea de al cărei nume se leagă refacerea unităŃii geto-dacilor este regele Decebal, cel
care a reuşit să reconstituie în mod parŃial statul lui Burebista. Noua structură politico-teritorială cuprindea
Transilvania, Oltenia, Muntenia, Moldova şi probabil o parte din Ńinutul dintre Prut şi Nistru.
Factorul determinant în refacerea unităŃii statale l-a constituit de această dată politica romană la
Dunărea de Jos, care, în cursul secolului I d. Hr., a trecut de la măsuri predominat defensive la cele de natură
ofensivă. În acest fel, o parte din teritoriile locuite de geto-daci au ajuns sub stăpânire romană efectivă, aşa cum
era cazul Dobrogei. Împreună cu teritoriul aflat între Dunăre şi MunŃii Balcani, aceasta a intrat în componenŃa
provinciei Moesia, constituind pe mai departe o ameninŃare directă la adresa numeroaselor formaŃiuni politice
desprinse din statul lui Burebista.
Organizarea statului dac condus de Decebal nu diferă prea mult de aceea din timpul lui Burebista.
Regele era în continuare secondat de un vicerege, numit Vezina, care deŃinea aceeaşi demnitate de mare preot
ca şi predecesorul său, Deceneu. În politica externă îl găsim foarte implicat pe Diegis, fratele lui Decebal, poziŃia
sa în raporturile politico-militare cu Imperiul Roman amintind de rolul jucat în trecut de Acornion, precum şi de
instituŃia “celui dintâi prieten” pe care acesta o reprezentase.
Este foarte posibil ca, sub presiunea iminentelor atacuri romane, structurile interne ale statului să fi
evoluat către un început de centralizare administrativă a teritoriului. În acest sens, unele izvoare istorice vorbesc
despre existenŃa unor “prefecŃi” pe care Decebal i-a aşezat în fruntea agriculturii, rolul probabil al acestora fiind
acela de controla producŃia agricolă a Ńării şi de a crea stocuri de provizii absolut necesare în perspectiva unor
viitoare asedii. Alte surse menŃionează şi existenŃa unor garnizoane militare locale aflate sub comanda unor
prefecŃi numiŃi de către rege. Faptul este explicabil, dacă avem în vedere că, în faŃa ameninŃării romane, era
absolut necesară organizarea unui sistem defensiv şi a unui corp de dregători militari care să comande
garnizoanele teritoriale.

4. Dreptul geto-dac
În paralel cu desfăşurarea procesului de închegare a statului, s-a desfăşurat şi un proces de
transformare a obiceiurilor şi regulilor de convieŃuire în norme juridice. Cu alte cuvinte, vechile obiceiuri de
conduită respectate de bună voie de membrii comunităŃii s-au transformat în reguli generale şi impersonale în
momentul în care au fost preluate şi sancŃionata de către stat. În acest fel, aplicarea se va face în mod repetat
sub supravegherea aparatului specializat al statului. Pe lângă marea majoritate a obiceiurilor vechi, statul a
instituit şi obiceiuri noi, corespunzătoare intereselor generate de noile structuri social-economice. Avându-şi
originile în acŃiunile repetate ale membrilor comunităŃii, primele norme juridice au circulat pe cale orală. După
apariŃia statului însă este probabilă şi apariŃia unor norme scrise, acestea fiind reprezentate în special de
poruncile regale despre care vorbesc istoricii Strabon şi Iordanes.
InstituŃiile juridice ale dreptului geto-dac sunt foarte puŃin cunoscute, motivul principal fiind acela că
textele vechilor norme juridice nu s-au conservat până astăzi. În acest context, reconstituirea lor se face în mod
indirect, plecând de la urmele pe care aceste norme le-au lăsat asupra dreptului din epocile mai recente.
Una dintre cele mai importante instituŃii ale dreptului geto-dac a fost cu certitudine proprietatea.
Izvoarele existente lasă să se înŃeleagă faptul că geto-dacii au avut două forme majore de proprietate:

8
proprietatea privată şi proprietatea colectivă. Proprietatea privată este dovedită de existenŃa drepturilor de
proprietate asupra pământului, a vitelor şi a sclavilor; ultimele două categorii de bunuri făcând obiectul
tranzacŃiilor comerciale pe pieŃele romane. În privinŃa proprietăŃii colective, pot fi invocate informaŃiile oferite de
poetul HoraŃiu, care descrie modul în care geŃii îşi strângeau recoltele de pe “glia fără de hat”, adică de pe
pământurile aflate în proprietate obştească. Foarte probabil, în paralel cu această formă de exploatare a
pământului obştii, a existat şi una bazată pe exploatarea unor loturi pe care comunitatea le atribuia anual
familiilor componente prin tragere la sorŃi. Aceste împărŃiri vor sta la baza apariŃiei proprietăŃii private în interiorul
obştii, în condiŃiile în care familiile comunităŃii vor avea tendinŃa să îşi consolideze dreptul de folosinŃă asupra
loturilor respective.
O altă zonă a dreptului geto-dac despre care ne-au parvenit informaŃii din epocă este aceea a
organizării familiei. Familia geto-dacă era monogamă, căsătoria încheindu-se prin cumpărarea soŃiei de la
părinŃii acesteia de către bărbat. Ca şi la popoarele vecine, femeia venea în căminul conjugal însoŃită de o serie
de bunuri dotale, numite generic zestre. CondiŃia femeii era aceea de inferioritate în raport cu bărbatul, poetul
Ovidiu vorbind despre sarcinile grele care îi reveneau acesteia în cadrul gospodăriei. În acelaşi sens pledează
şi existenŃa pedepsei cu moartea pentru femeile care se făceau vinovate de adulter.
Schimburile comerciale şi circulaŃia monetară atestate pe cale arheologică au impus cu siguranŃă
existenŃa unor norme juridice corespunzătoare care să reglementeze încheierea contractelor şi să asigure
punerea în aplicare a obligaŃiilor asumate. Din păcate însă, informaŃii în acest sens nu s-au păstrat.
În privinŃa dreptului penal, este de crezut că principalele dispoziŃii existente vizau apărarea statului şi a
proprietăŃii private. În ciuda faptului că atribuŃiile realizării justiŃiei au fost preluate formal de către organele
statului, totuşi pentru anumite tipuri de infracŃiuni (mai ales pentru vătămările corporale) a continuat să fie aplicat
obiceiul gentilic al răzbunării sângelui. La capitolul infracŃiuni, probabil cel mai aspru pedepsite erau încălcările
interdicŃiilor religioase, încălcări considerate a fi sacrilegii.
O preocupare centrală a statului geto-dac a fost organizarea activităŃii juridice: a instanŃelor de judecată
şi a procedurii de judecată. În acest sens poate fi citat istoricul Iordanes, care, referindu-se la regele
Comosycus, arată că acesta s-a ocupat îndeaproape de organizarea şi judecarea proceselor.
Judecând după intensa activitate diplomatică desfăşurată de-a lungul existenŃei sale, statul geto-dac a
reglementat foarte probabil şi norme de drept internaŃional. Aceste au fost puse în aplicare de către preoŃi, mai
ales cu ocazia încheierii de tratate cu alte popoare, când erau desfăşurate ritualuri religioase specifice. Prin
intermediul acestora, divinităŃile erau aduse drept garante ale aplicării clauzelor prevăzute în tratatele
respective.

Bibliografie
*** Din istoria Transilvaniei, coordonatori: C. Daicoviciu şi M. Constantinescu, vol. I, Bucureşti, 1960.
*** Istoria dreptului românesc, coordonator Ioan Ceterchi, vol. I, responsabil de volum: Vladimir Hanga, secretar ştiinŃific şi coordonator
tehnic: Liviu P. Marcu, Editura Academiei RSR, Bucureşti, 1980, p. 63-74.
*** Istoria României, vol. I, Editura Academiei RPR, Bucureşti, 1962.
*** Istoria românilor, vol. I, Moştenirea timpurilor îndepărtate, coordonatori: M. Petrescu DâmboviŃa şi Alexandru Vulpe, Editura
Enciclopedică, Bucureşti, 2001, p. 640-650.
*** Istoria Transilvaniei, vol. I, coordonatori: Ioan Aurel Pop şi Thomas Nägler Institutul Cultural Român. Centru de Studii Transilvane,
Cluj Napoca, 2003.
Apostu, Ioan; Ionescu, Nicolaie, Prelegeri de istoria dreptului românesc, Editura Nitnelav, GalaŃi, 2003.
Bărbulescu, Mihai; Deletant, Denis; Hitchins, Keith; Papacostea, Şerban, Teodor, Pompiliu, Istoria României, ediŃie revăzută şi
adăugită, Editura Corint, Bucureşti, 2007.
Cernea, Emil; MolcuŃ Emil, Istoria statului şi dreptului românesc, ediŃia a II-a, Casa de editură şi presă “Şansa SRL”, Bucureşti, 1992,
p. 7-16.
Crişan, Ion HoraŃiu, Burebista şi epoca sa, Bucureşti, 1975, p. 172-204.
Daicoviciu, Hadrian, Dacia de la Burebista la cucerirea romană, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1972, p. 95-123.
Glodariu, Ioan, RelaŃiile comerciale ale Daciei cu lumea elenistică şi romană, Cluj, 1974.
Gostar, N.; Lica, V., Societatea geto-dacică de la Burebista la Decebal, Iaşi, 1984.
GuŃan, Manuel, Istoria administraŃiei publice româneşti, ediŃia a II-a, revăzută şi adăugită, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2006, p. 7-13.
Idem, CivilizaŃia geto-dacilor, vol. I-II, Bucureşti, 1993.
Idem, Religia geto-dacilor, în Anuarul Institutului de Studii Clasice, 5, 1944-1948, p. 61-139.
Idem, Spiritualitatea geto-dacilor. Repere istorice, Bucureşti, 1986.
Marcu, Liviu P., Caracterul şi structura politico-juridică a statului dac centralizat şi independent, în Revista de drept public, XXXVI,
1980, nr. 7.
Petolescu, Constantin C., Dacia şi Imperiul Roman, Editura Teora, Bucureşti, 2000, p. 97-104.
Petrescu-DâmboviŃa, M.; Daicoviciu, Hadrian; Teodor, Dan Gh.; Bârzu, Ligia; Preda, Florentina, Istoria românilor de la începuturi până
în secolul al VIII-lea, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1995, p. 159-191.
Sanie, S., Din istoria culturii şi religiei geto-dace, Iaşi, 1999.
Vulpe, R., Prioritatea agnaŃilor la succesiunea tronului în Macedonia şi Tracia, Bucureşti, 1943.

9
 Test de autoevaluare nr. 1
01. Factorii politici care au impulsionat formarea statului geto-dac au fost reprezentaŃi de:
a) aristocraŃia tribală;
b) masa războinicilor;
c) puterea regală.

02. Factorii interni care au contribuit la formarea statului geto-dac au fost:

a) factorii economici;
b) factorii sociali;
c) factorii politici.
03. Printre factorii culturali care au condus la formarea statului geto-dac s-au aflat:
a) existenŃa unei limbi comune;
b) existenŃa unei conştiinŃe de neam;
c) existenŃa unei religii comune.

04. Elementele care intrau în alcătuirea structurii instituŃionale a statului lui Burebista au fost:
a) instituŃiile regelui şi viceregelui;
b) existenŃa titlurilor aulice şi a unei cancelarii;
c) existenŃa unor organe administrative locale impuse de rege.

05. Argumentele istorice aduse în sprijinul afirmaŃiei că stăpânirea lui Burebista a avut caracter statal sunt:
a) existenŃa unei puteri politice instituŃionalizate;
b) asumarea de către Burebista a titlului regal;
c) existenŃa unui teritoriu propriu.
06. În cadrul statului lui Burebista, populaŃiile cucerite:
a) au fost organizate după modelul uniunilor de triburi dacice;
b) şi-au păstrat formele administrative proprii;
c) au fost organizate într-o structură administrativă centralizată, controlată de rege.

07. DependenŃa populaŃiilor cucerite faŃă de statul lui Burebista s-a materializat prin:
a) plata unui tribut;
b) supunerea politicii externe faŃă de cea a statului geto-dac;
c) furnizarea de trupe în caz de război.

08. În cadrul structurii centrale a statului geto-dac, marele preot deŃinea poziŃia:
a) de “cel dintâi prieten”;
b) vicerege;
c) prim sfetnic.
09. ExistenŃa unui teritoriu propriu al statului geto-dac este demonstrată de:
a) caracterul quasi-orăşenesc al civilizaŃiei geto-dace din interiorul arcului carpatic;
b) expediŃiile de cucerire întreprinse de Burebista;
c) informaŃiile oferite de istoricii Strabon şi Iordanes.

10. Rolul ierarhiei clericale în organizarea statului geto-dac a fost acela de:
a) fundamentare din punct de vedere teologic a noii organizări politice;
b) supraveghere a modului în care erau respectate legile;
c) asigurare a funcŃionării cancelariei regale.

10
 CAPITOLUL 2
STATUL ŞI DREPTUL ÎN PROVINCIA ROMANĂ ÎN DACIA

1. EvoluŃia organizării administrativ-teritoriale

a provinciei Dacia
Cucerirea statului geto-dac nu a adus întregul teritoriu locuit de daci sub stăpânire romană, tot astfel
cum nici statul lui Decebal nu a fost complet integrat în componenŃa noii provincii romane a Daciei. O mare
parte a teritoriului său a intrat în componenŃa provinciei Moesia Inferior în urma primului război daco-roman
şi a rămas în această formulă administrativă pe durata întregii domnii a împăratului Traian. Este vorba
despre colŃul sud-estic al Transilvaniei, sudul Moldovei, cea mai mare parte a Munteniei şi estul Olteniei. O
altă parte a teritoriului fostului stat geto-dac (nordul Transilvaniei şi aproape întreaga Moldovă) a rămas în
afara provinciei romane, fiind locuite pe mai departe de către dacii liberi. În consecinŃă, în timpul domniei lui
Traian, provincia Dacia a rămas să cuprindă Transilvania propriu-zisă (cu excepŃia colŃului său sud-estic,
reprezentat cu aproximaŃie de teritoriile judeŃelor Sibiu şi Braşov de astăzi), Oltenia vestică (judeŃele actuale
MehedinŃi şi Gorj) şi Banatul în întregime.
La moartea lui Traian au avut loc puternice atacuri ale vecinilor Romei aflaŃi la Dunărea Mijlocie şi
Inferioară, ceea ce a reclamat prezenŃa urgentă a noului împărat Hadrian. Pentru mai multă siguranŃă,
acesta a abandonat Moldova Meridională şi Câmpia Munteană, zone dificil de apărat din cauza configuraŃiei
geografice. La nordul Dunării nu a fost păstrat decât castrul de la Barboşi, un cap de pod menit să
supravegheze cursurilor inferioare ale Prutului şi Siretului. Tot în scopul eficientizării sistemului defensiv al
Imperiului în acest sector, Hadrian a reorganizat provincia Dacia, divizând-o în trei provincii dacice cu rang
diferit: Dacia Superior, Dacia Inferior şi Dacia Porolissensis. Dacia Superior cuprindea, se pare, cea mai
mare parte a Daciei traiane, cu excepŃia teritoriului nord-vestic, aflat între râurile Arieş şi Mureş. Dacia
Inferior, cuprindea teritoriile anexate la nordul Dunării în urma primului război daco-roman (101-102 d. Hr.),
care, iniŃial, fuseseră integrate în provincia Moesia Inferior: estul Olteniei, vestul Munteniei şi sud-estul
Transilvaniei. Dacia Porolissensis cuprindea teritoriul nord-estic al provinciei Dacia, cuprins între râurile
Arieş şi Mureş.
Organizarea tripartită pusă la punct de Hadrian a funcŃionat timp de jumătate de secol. În anii 167-
168 d. Hr., în urma războaielor purtate cu marcomanii şi iazygii, împăratul Marcus Aurelius (161-180 d. Hr.)
a considerat necesară reorganizarea sistemului defensiv al provinciei prin aducerea unui a doua legiuni.
Reorganizarea militară a avut consecinŃe şi în plan administrativ, întrucât cele trei provincii au fost aduse din
nou sub autoritatea unui singur guvernator, aşa cum se întâmplase în timpul domniei lui Traian. Tot acum a
avut loc şi schimbarea denumirilor pentru două dintre provincii: Dacia Superior a devenit Dacia Apulensis, în
vreme ce Dacia Inferior s-a transformat în Dacia Malvensis.
Organizarea administrativ-militară pusă la punct în timpul împăratului Marcus Aurelius s-a menŃinut
până la părăsirea Daciei de către armata şi administraŃia romană, în anul 275 d. Hr.

2. AdministraŃia centrală
Principiile şi regulile de organizare a provinciilor în cadrul Imperiului Roman au fost statuate odată
cu trecerea de la forma de organizare republicană la cea imperială. IniŃiativa în această direcŃie i-a revenit
primului împărat Octavianus Augustus (27 î. Hr. – 14 d. Hr.), care a divizat provinciile în două mari categorii:
provincii senatoriale şi provincii imperiale.
Provinciile senatoriale erau situate de obicei în interiorul imperiului, motiv pentru care nu dispuneau
de trupe. Ele erau conduse de guvernatori numiŃi de către Senatul roman dintre acei membri ai săi care
exercitaseră la Roma magistraturile supreme (consulatul şi praetura).
Provinciile imperiale erau situate de obicei la hotare, în consecinŃă trebuiau să dispună de trupe.
Aflate la dispoziŃia împăratului, provinciile imperiale erau administrate prin intermediul unor înalŃi funcŃionari
numiŃi direct de către acesta.
Provinciile imperiale în care staŃionau una sau mai multe legiuni (unităŃile de elită a armatei romane)
erau rezervate unor guvernatori de rang senatorial (membri ai ordinului senatorial), care purtau titlul de
legatus Augusti pro praetore (“delegat al împăratului în loc de praetor”). Provinciile lipsite de legiuni, a căror
armată era alcătuită numai din trupe auxiliare (alae şi cohortes), erau guvernate de un membru al ordinului
cavalerilor (ordo equester), care purta titlul de procurator Augusti vice praesidis cum iure gladii. Expresia
vice praesidis însemna că procuratorul de rang ecvestru Ńinea locul unui guvernator de rang senatorial (care

11
ar fi condus în mod normal provincia dacă aceasta ar fi avut cel puŃin o legiune), în vreme ce expresia cum
iure gladii arăta că procuratorul avea comanda supremă asupra trupelor din provincia sa, precum şi dreptul
de a pronunŃa pedeapsa capitală. Aceste titluri indicau faptul că titularul lor era un guvernator cu drepturi
depline, chiar dacă rangul său social era mai mic decât al guvernatorilor recrutaŃi din rândurile ordinului
senatorial.
În timpul împăratului Traian, între anii 106-118, provincia Dacia a fost condusă de un legatus
Augusti pro praetore de ordin senatorial şi de rang consular, adică un delegat al împăratului, Ńinând loc de
pretor, care provenea din rândul senatorilor romani care exercitaseră magistratura supremă de consul.
Rangul foarte înalt al guvernatorului se explică prin prezenŃa pe teritoriul provinciei a nu mai puŃin de trei
legiuni: a XIII-a Gemina, a IV-a Flavia şi I Adiutrix.
În urma reorganizării administrative care a avut loc în timpul lui Hadrian, fiecare dintre cele trei
provincii dacice înfiinŃate a primit câte o conducere proprie, independentă de celelalte.
Provincia Dacia Superior era guvernată de un senator vir praetorius (fost pretor la Roma) întrucât
aici se afla unde se afla cantonată singura legiune a provinciei, a XIII-a Gemina. Deşi sediul legiunii se afla
la Apulum, capitala Daciei Superior, precum şi a întregii provincii Dacia se afla la Ulpia Traiana
Sarmisegetusa. Aici se afla şi reşedinŃa procuratorului financiar al provinciei, un funcŃionar de rang ecvestru
care se ocupa de problemele economice şi fiscale şi îl înlocuia pe guvernator în absenŃa acestuia.
Provincia Dacia Inferior nu dispunea decât de trupe auxiliare, motiv pentru care era guvernată de un
procurator augusti vice praesidis de ordin ecvestru. Capitala Daciei Inferior, după toate probabilităŃile, era
oraşul Romula (Reşca, jud. Olt).
Provincia Dacia Porolissensis, nu dispunea nici ea de trupe de elită (legiuni), fiind guvernată de
acelaşi procurator augusti vice praesidis de ordin ecvestru. Deşi numele său provine de la localitatea
Porolissum, cu rol strategic fundamental în sistemul defensiv al zonei, se pare totuşi că reşedinŃa
guvernatorului şi, în acelaşi timp, capitala provinciei se afla la Napoca.
După reforma administrativă introdusă de împăratul Marcus Aurelius, conducerea provinciilor dacice
a fost reunificată sub autoritatea unui singur guvernator, care îşi avea sediul la Apulum. Titlul guvernatorului
era cel de legatus Augusti pro praetore trium Daciarum, însemnând delegat al împăratului, în loc de pretor,
pentru cele trei Dacii. Prin aducerea în provincie a celei de-a doua legiuni, guvernatorul a primit şi titlul de
Consularis trium Daciarum. Aceasta indică faptul că guvernatorul era un fost consul al Romei, explicaŃia
rangului său înalt fiind aceea că el avea sub comandă două legiuni: a XIII-a Gemina şi a V-a Macedonica.
Provinciile Dacia Porolissensis şi Dacia Malvensis (Inferior) şi-au păstrat însă identitatea şi limitele teritoriale
conturate în perioada anterioară. Ele au fost transformate acum în districte administrativ-financiare conduse
de câte un procurator Augusti de rang ecvestru. Cei doi procuratori aveau numai atribuŃii civile, fiind aşezaŃi
sub autoritatea guvernatorului Daciei Apulensis.
Principalele instituŃii ale administraŃiei centrale în provinciile romane erau guvernatorul şi Adunarea
provincială.
Guvernatorul avea atribuŃii largi, deŃinând, după împărat, cea mai mare competenŃă asupra
locuitorilor din provincie (imperium maius). În plan legislativ, guvernatorul avea dreptul de a emite edicte sau
legi cu caracter local în conformitate cu dreptul roman provincial. În plan judecătoresc, competenŃele sale
erau identice cu cele deŃinute de înalŃii magistraŃi ai oraşului Roma (consulii, praetorii şi prefectul), putând
judeca orice cauză, pentru care putea dispune orice pedeapsă, mergând până la cea execuŃia capitală.
Adunarea Provincială (Concilium provinciae Daciarum Trium) era alcătuită din reprezentanŃii
oraşelor din provincie, reuniŃi cu toŃii sub preşedinŃia preotului cultului oficial din provincie (sacerdos arae
Augusti). Principala atribuŃie a Adunării era întreŃinerea cultului împăratului, introdus cu scopul prezervării
unităŃii statului şi a teritoriului roman. Adunarea mai avea însă şi alte atribuŃii, aşa cum erau discutarea
intereselor generale ale provinciei şi susŃinerea lor în faŃa împăratului, ridicarea unor monumente sau statui
în cinstea celor care făcuseră binefaceri provinciei, aducerea de mulŃumiri guvernatorului, la ieşirea din
funcŃie, pentru modul cum administrase provincia etc.

3. AdministraŃia locală
În provincia Dacia, ca de altfel în întregul Imperiu Roman, au existat aşezări orăşeneşti (colonii şi
municipii) şi aşezări rurale. PopulaŃia romană a aşezărilor urbane era formată din cetăŃeni propriu-zişi şi
străini, rezidenŃi fără drept de cetăŃenie. După poziŃia socială deŃinută, cetăŃenii oraşelor se divizau în
cetăŃeni privilegiaŃi (ordo decurionum) şi cetăŃenii de rând (populus, plebs).
3. 1. Organizarea oraşelor
Oraşele romane din Dacia au fost împărŃite în două categorii: municipiile (municipia) şi coloniile
(coloniae). IniŃial, în epoca republicană, deosebirea între cele două tipuri era fundamentală: municipiile se

12
conduceau după legi proprii, în vreme ce coloniile urmau legile oraşului Roma. În plus, coloniile se bucurau
de ficŃiunea lui ius italicum, ceea ce însemna că pământurile lor erau asimilate cu cele din peninsula italică
(ager romanus). În acest fel, proprietăŃile respective erau degrevate de sarcini fiscale, astfel încât
proprietarii lor (cetăŃenii) erau scutiŃi complet de impozite funciare. În epoca imperială deosebirile s-au
atenuat însă, ele reducându-se în secolul al II-lea d. Hr. la faptul că municipiile erau considerate de rang
inferior în raport cu coloniile.
Oraşele romane, indiferent de rang, se bucurau de privilegiul de a se conduce singure, prin organe
de conducere proprii şi magistraŃi aleşi. În acest fel beneficiau de un anumit grad de autonomie internă,
limitată însă de intervenŃiile frecvente ale puterii centrale.
Consiliul decurionilor (ordo decurionum) era un organ colectiv de conducere a treburilor orăşeneşti,
format din circa 30-50 de persoane, care juca un rol similar cu cel deŃinut de Senat în funcŃionarea capitalei
Imperiului. Membrii săi erau aleşi pe 5 ani, de către magistraŃii superiori ai oraşului, în limita locurilor
disponibile. CondiŃiile pentru a fi ales vizau deŃinerea în trecut a unei demnităŃi publice în administraŃia
oraşului, vârsta minimă de 25 de ani şi deŃinerea unei averi minime de 100 000 de sesterŃi.
AtribuŃiile Consiliului decurionilor erau în principal de natură administrativă, hotărârile sale având
caracter obligatoriu pentru toate organele de conducere: încasarea contribuŃiilor impuse oraşului de către
autorităŃile imperiale; perceperea la timp a impozitelor ordinare datorate de cetăŃeni; supravegherea
lucrărilor edilitare; stabilirea prestaŃiilor în muncă ce trebuiau făcute de cetăŃeni; controlul asupra gestiunii
financiare a oraşului; acordarea de titluri, onoruri şi imunităŃi; reprezentarea oraşului în faŃa guvernatorului
provinciei; trimiterea de delegaŃii la Roma cu diverse prilejuri.
MagistraŃii erau aleşi pe o perioadă de un singur an (cu posibilitatea de a fi realeşi), candidaŃii
urmând să întrunească mai multe condiŃii: de vârstă, de avere, de rang social etc. Aceştia răspundeau de
întreaga conducere a treburilor executive ale oraşului, ducând la îndeplinire hotărârile Consiliului
decurionilor.
MagistraŃi superiori erau consideraŃi a fi duumvirii, în cazul coloniilor, şi quattuorvirii, în cel al
municipiilor. În plan administrativ, aceştia prezidau alegerile municipale, organizau jocuri şi serbări,
administrau lucrările publice, arendau proprietăŃile oraşului şi gestionau finanŃele oraşului. Tot în
responsabilitatea lor intra executarea garanŃiilor financiare în tranzacŃiile private precum şi recuperarea
sumelor datorate fiscului prin vânzarea bunurilor debitorilor. În plan judecătoresc, magistraŃii superiori aveau
şi competenŃa de a judeca litigii de mică importanŃă, care nu intrau în competenŃa guvernatorului provinciei.
Un rol important le revenea magistraŃilor superiori din colonii aleşi în al cincilea an (duumviri
quinquennales). Aceştia corespundeau cenzorilor din vechea Romă republicană şi aveau ca principală
sarcină revizuirea şi completarea listei cu membrii Ordinului decurionilor. Celelalte atribuŃii se refereau la
realizarea recensământului populaŃiei şi stabilirea impozitelor; arendarea unor bunuri şi drepturi ale oraşului
şi alcătuirea bugetului pe cinci ani al oraşului.
MagistraŃi inferiori erau consideraŃi a fi edilii (aediles) şi chestorii (questores). PoziŃia acestora în
raport cu duumvirii şi quattuorvirii era dată de absenŃa atribuŃiilor judecătoreşti şi militare. Edilii se ocupau cu
întreŃinerea drumurilor şi a canalelor de deversare, arendarea băilor publice, organizarea lucrărilor publice,
asigurarea poliŃiei interne a oraşului, aprovizionarea pieŃelor, organizarea spectacolelor publice. La rândul
lor, chestorii se ocupau cu încasarea taxelor care urmau să intre în bugetul oraşului şi de întreŃinerea arhivei
Consiliului decurionilor.
Dregătoriile şi calitatea de decurion erau demnităŃi onorifice, neremunerate. De multe ori alegerea
într-o astfel de demnitate însemna o povară financiară pentru cei aleşi, întrucât erau obligaŃi prin forŃa
obiceiului consacrat, să facă danii în bani sau în alimente, să organizeze jocuri şi spectacole sau să ridice
construcŃii publice pe cheltuiala proprie.
Dregătorii oraşelor erau ajutaŃi în activităŃile lor de o multitudine de tipuri de funcŃionari (scribi,
bibliotecari, crainici, servitori), unii recrutaŃi din rândul oamenilor liberi, alŃii din rândul sclavilor publici. Spre
deosebire de magistraŃi şi consilieri, care exercitau funcŃii de demnitate publică neremunerate, funcŃionarii
erau retribuiŃi din bugetul oraşului.
Paza şi ordinea publică în oraş erau asigurate de lictori şi de poliŃia urbană (vigiles nocturni),
subordonată edililor, în vreme ce siguranŃa drumurilor cădea în sarcina unei jandarmerii speciale a
drumurilor (beneficiarii) şi a paznicilor din aşezările aflate pe respectivele artere de circulaŃie.
3. 2. UnităŃile administrativ-teritoriale
În jurul oraşelor se aflau diverse unităŃi teritoriale care depindeau administrativ de acestea. Astfel de
entităŃi administrative erau forurile (fora) şi conciliabule (conciliabula), un fel de târguri cu magistraŃi proprii,
aleşi de locuitori. Cele mai importante unităŃi administrative erau însă Ńinuturile (territoria). Unele dintre ele
aveau chiar un oarecare grad de autonomie, conducerea lor fiind încredinŃată unui sfat de consilieri
comunali (ordo curialum), delegaŃi ai satelor din Ńinut. La conducerea sfatului se afla un magistrat ales pe o

13
perioadă de cinci ani, care putea fi simultan şi conducătorul unuia dintre satele componente ale Ńinutului
respectiv. Alte Ńinuturi erau însă complet înglobate oraşului de care depindeau, astfel încât reprezentau o
prelungire teritorial-administrativă a acestuia.
Satele (pagi sau vici) erau conduse de regulă de către doi magistraŃi (magistrati), însă sunt
cunoscute însă şi cazuri în care conducerea era asigurată de un singur magistrat. În activităŃile lor,
magistraŃii erau ajutaŃi în chestiunile financiare de câte un questor, iar în cele administrative, de către un
consiliu sătesc (ordo). Conducătorii satelor erau fie aleşi de către locuitori, fie numiŃi de către autorităŃile
superioare.
O situaŃie juridică aparte o aveau aşezările rurale dezvoltate pe lângă castrele romane: vici militares
şi canabae. Acestea erau, în general, formate din veterani, bancheri, negustori, meşteşugari, membri ai
familiilor soldaŃilor care însoŃeau trupele. Ele se aflau sub autoritatea directă a comandantului unităŃii militare
locale şi depindeau de castru din toate punctele de vedere: militar, administrativ-fiscal şi judecătoresc.

4. Dreptul în Dacia romană

4. 1. Izvoarele dreptului
Instalarea administraŃiei romane a echivalat cu introducerea dreptului roman în Dacia, alături de
vechile obiceiuri juridice geto-dace. Trebuie precizat aici faptul că, potrivit concepŃiei juridice romane, după
cucerirea provinciei au fost păstrate şi unele cutume locale, în măsura în care acestea nu au intrat în
contradicŃie cu principiile generale ale statului roman. În acest fel, s-a ajuns la aplicarea în paralel a ambelor
sisteme juridice. Cele două rânduieli au parcurs însă un proces de întrepătrundere şi de influenŃare
reciprocă, astfel încât în final a luat naştere un sistem nou de drept, pe care îl putem numi daco-roman. În
cadrul acestuia, conceptele şi instituŃiile juridice au dobândit noi funcŃii şi finalităŃi.
Anterior anul 212 d. Hr. (data edictului emis de împăratul Caracalla, prin care toŃi locuitorii liberi ai
Imperiului au căpătat drept de cetăŃenie romană), populaŃia Imperiului roman era împărŃită în trei categorii
de locuitori: cetăŃeni, latini şi peregrini. Fiecare dintre aceste categorii se bucura de un sistem de norme
juridice cu caracter statutar, care le diferenŃia între ele şi le aşeza într-o ierarhie dominată de categoria
cetăŃenilor.
În ceea ce-i priveşte pe cetăŃeni, aceştia erau prin excelenŃă locuitorii Romei şi ai coloniilor.
CetăŃenii utilizau în relaŃiile dintre ei dreptul civil (jus civile, jus quiritium). Acesta reprezenta un set de norme
juridice cu caracter exclusivist, care le asigura plenitudinea drepturilor politice şi civile. În acest sistem
intrau: dreptul de a încheia acte juridice a căror valoare era recunoscută de statul roman (jus commercii sau
jus commercium); dreptul de a încheia o căsătorie recunoscută de statul roman (jus connubii); dreptul de a
face parte din unităŃile militare de elită ale statului roman (jus militiae); dreptul de vot (jus suffragii); dreptul
de a candida la magistraturi (jus honorum).
Latinii erau locuitorii municipiilor şi satelor (pagi sau vici); uneori erau întâlniŃi însă şi în colonii.
Latinii aveau un regim juridic inferior cetăŃenilor. Ei se bucurau de regulă doar de jus commercii, astfel încât
puteau încheia acte juridice recunoscute de statul roman.
Peregrinii erau oamenii liberi care alcătuiau majoritatea populaŃiei provinciale. În această categorie
intrau autohtonii şi străinii care nu aveau condiŃia de cetăŃean sau de latin. Statutul peregrinilor era
reglementat prin legea de organizare a provinciei (lex provinciae) şi prin edictele guvernatorilor. Sistemul
juridic roman diviza categoria peregrinilor în două categorii: peregrinii obişnuiŃi şi peregrinii deditici.
Peregrinii obişnuiŃi era locuitorii acelor cetăŃi (sau state) care, în momentul integrării lor în statul roman, şi-
au păstrat personalitatea juridică; prin urmare, după cucerire ei şi-au putut exercita pe mai departe
drepturile, având capacitate juridică conferită de dreptul lor naŃional. Peregrinii deditici erau locuitorii
cetăŃilor (statelor) care în momentul integrării în statul roman au fost desfiinŃate din punct de vedere juridic şi
administrativ întrucât au capitulat fără condiŃii. Ei nu se bucurau de drepturi politice; nu se puteau folosi de
normele proprii de drept decât în limitele fixate de către romani; nu puteau obŃine cetăŃenia romană şi nu
aveau voie să intre în oraşul Roma.
În relaŃii dintre ei, precum şi în relaŃiile cu cetăŃenii sau latinii, peregrinii utilizau normele de drept ale
ginŃilor (ius gentium). Dreptul ginŃilor era o diviziune a dreptului roman mult mai evoluată şi mai simplă în
comparaŃie cu dreptul civil. Aceste caracteristici se datorau faptului că nu avea la bază formulele solemne şi
gesturile ritualice specifice dreptului civil, ci doar libera manifestare a voinŃei persoanelor. În acelaşi timp, în
relaŃiile dintre ei, peregrinii puteau utiliza normele dreptului cutumiar local acceptate de către statul roman.
4. 2. InstituŃii juridice
Principala instituŃie a dreptului roman a fost proprietatea asupra pământului. În provincia Dacia, ca
de altfel în întregul Imperiu, ea a îmbrăcat două forme: proprietatea provincială şi proprietatea quiritară
(dominium ex jure quiritium).

14
 Proprietatea provincială era exercitată de către locuitorii liberi din provincii (incluzându-i aici chiar şi
cetăŃenii romani). Dreptul pe care îl exercitau asupra terenurilor nu era însă unul complet; locuitorii exercitau
asupra lor doar posesia şi folosinŃa, întrucât titularul dispoziŃiei era statul roman (ager publicus). Întrucât
pământurile nu le aparŃineau în mod absolut, deŃinătorii de proprietăŃi provinciale trebuiau să plătească un
impozit funciar prin care recunoşteau dreptul superior de proprietate al statului. Cu toate acestea, terenurile
stăpânite se transmiteau pe cale succesorală şi între vii, prin intermediul actelor (conform dreptului ginŃilor).
Pământurile mai puteau fi dobândite şi prin efectul unei forme de uzucapiune. Termenele de prescripŃie erau
de 10 ani pentru cei prezenŃi şi de 20 ani pentru cei absenŃi. Efectul era acela că după expirarea perioadei
prevăzute de lege, deŃinătorul de facto al terenului devenea proprietar de drept.
Proprietatea quiviritară era exercitată în Dacia numai de către cetăŃenii romani şi numai asupra unor
terenuri care se bucurau de ficŃiunea calităŃii de sol roman (ager romanus). Proprietatea quiritară se exercita
în provincii numai ca urmare a extinderii sferei de aplicare a dreptului italic (jus italicum) la nivelul unor
comunităŃi locale. În principal este vorba despre coloniile din provincii, ale căror pământuri au fost asimilate
cu cele din Peninsula Italică, astfel încât ele au ajuns să facă obiectul proprietăŃii quiritare. Având drept de
proprietate deplină, titularii dreptului de proprietate quiritară nu plăteau statului roman impozite funciare.
În afara proprietăŃii asupra pământului, locuitorii provinciei Dacia au exercitat şi proprietatea
peregrină, care purta asupra celorlalte categorii de lucruri. Acest drept reprezintă o creaŃie a dreptului
ginŃilor şi avea rolul de a proteja bunurile locuitorilor lipsiŃi de cetăŃenie. Interesul pentru aceste reglementări
a apărut ca urmare a implicării masive a peregrinilor în afacerile comerciale, afaceri în care erau parteneri
cu cetăŃenii romani. Numai că în condiŃiile în care peregrinii nu beneficiau de ius commercii (nu puteau
încheia acte juridice valide), absenŃa unor reglementări care să îi protejeze punea în pericol atât proprietăŃile
peregrinilor, cât şi pe cele ale cetăŃenilor. Mijloacele juridice de protecŃie create au reprodus modelul celor
aplicate societăŃii romane. Astfel, peregrinilor le-a fost acordat dreptul de acŃiune în revendicare, cu privire la
furt şi la paguba cauzată pe nedrept.
Regimul juridic al persoanelor se diferenŃia în funcŃie de statutul juridic al acestora. În timp însă,
odată cu înaintarea procesului de sinteză a acelor două sisteme de drept, aceste diferenŃe s-au estompat
până la dispariŃie. IniŃial însă, în relaŃiile dintre peregrini se aplicau normele de drept ale ginŃilor şi normele
juridice locale. În această situaŃie erau căsătoria, adopŃia, înfrăŃirea cu efecte juridice, statutul sclavilor,
succesiunea prin testament, succesiunea fără testament.
O reglementare foarte amănunŃită şi evoluată a înregistrat materia obligaŃiilor. Aceasta a avut drept
cauză principală dezvoltarea calitativă şi cantitativă a producŃiei şi a schimbului de mărfuri. În consecinŃă,
obligaŃiile (mai ales cele contractuale, precum contractele de vânzare, locaŃiunea, asocierea împrumutul) au
fost supuse unui regim juridic foarte complex în care s-au împletit elemente aparŃinând dreptului civil,
dreptului ginŃilor şi dreptului cutumiar autohton. În acest fel o serie de reguli şi principii ale dreptului roman
au fost deviate de la rosturile lor iniŃiale, căpătând în provincia Dacia funcŃii şi finalităŃi noi. Fenomenul se
explică prin aceea că normele dreptului roman, deşi au fost adoptate de către autohtoni în multe domenii,
totuşi nu au putut înlocui complet vechile obiceiuri juridice ale geto-dacilor. Mai mult decât atât, se poate
spune că normele locale au avut suficientă vigoare pentru a exercita o anumită influenŃă asupra dreptului
roman. A rezultat de aici o restrângere a formalismului actelor juridice romane şi generalizarea principiului
bunei credinŃe.

Bibliografie
*** CivilizaŃia romană în Dacia, coordonator: Mihai Bărbulescu, Cluj-Napoca, 1997.
*** Din istoria Transilvaniei, coordonatori: C. Daicoviciu şi M. Constantinescu, Vol. I, Bucureşti, 1960.
*** Enciclopedia civilizaŃiei romane, coordonator: Dumitru Tudor, Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1982.
*** Istoria dreptului românesc, coordonator Ioan Ceterchi, vol. I, responsabil de volum Vladimir Hanga, secretar ştiinŃific şi
coordonator tehnic Liviu P. Marcu, Editura Academiei RSR, Bucureşti, 1980, p. 83-94.
*** Istoria românilor, vol. II, Daco-romani, romanici, alogeni, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2001, p. 45-73.
*** Istoria Transilvaniei, vol. I, coordonatori: Ioan Aurel Pop şi Thomas Nägler, Institutul Cultural Român. Centrul de Studii
Transilvane, Cluj Napoca, 2003.
Apostu, Ioan; Ionescu, Nicolaie, Prelegeri de istoria dreptului românesc, Editura Nitnelav, GalaŃi, 2003.
Ardevan, R., ViaŃa municipală în Dacia romană, Timişoara, 1998.
Bărbulescu, Mihai, Din istoria militară a Daciei romane. Legiunea V Macedonica şi castrul de la Potaissa, Cluj-Napoca, 1987.
Bărbulescu, Mihai; Deletant, Denis; Hitchins, Keith; Papacostea, Şerban, Teodor, Pompiliu, Istoria României, ediŃie revăzută şi
adăugită, Editura Corint, Bucureşti, 2007.
Benea, D., Din istoria militară a Moesiei Superior şi a Daciei. Legiunea a VII-lea Claudia şi legiunea a III-a Flavia, Cluj-Napoca,
1983.
Branga, N., Urbanismul Daciei Romane, Editura Facla, Timişoara, 1980.
Cernea, Emil; MolcuŃ Emil, Istoria statului şi dreptului românesc, ediŃia a II-a, Casa de editură şi presă “Şansa SRL“, Bucureşti,
1992, p. 18-23.

15
Gionea, Vasile, Organizarea teritorială în Dacia Traiană şi normele de drept public care se aplicau, în Studii de drept
constituŃional şi istoria dreptului, vol. I, Regia Autonomă “Monitorul Oficial”, Bucureşti, 1993, p. 65-74.
GuŃan, Manuel, Istoria administraŃiei publice româneşti, ediŃia a II-a, revăzută şi adăugită, Editua Hamangiu, Bucureşti, 2006, p.
15-25.
Macrea, M., ViaŃa în Dacia romană, Bucureşti, 1969.
Moga, V,. Din istoria militară a Daciei romane. Legiunea a XIII-a Gemina, Cluj-Napoca, 1985.
MolcuŃ, Emil; Oancea Dan, Drept roman, Casa de editură şi presă “Şansa”, Bucureşti, 1993.
Petolescu, Constantin C., Dacia şi Imperiul Roman. De la Burebista la sfârşitul antichităŃii, Editura Teora, Bucureşti, 2000, p. 209-
222.
Petrescu-DâmboviŃa, M.; Daicoviciu, Hadrian; Teodor, Dan Gh.; Bârzu, Ligia; Preda, Florentina, Istoria românilor de la începuturi
până în secolul al VIII-lea, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1995, p. 216-241.
Popa, D., ViaŃa rurală în Transilvania romană, Sibiu, 2001.
Tudor, Dumitru, Oraşe, târguri şi sate în Dacia romană, Bucureşti, 1968.

Test de autoevaluare nr. 2

01. Provinciile senatoriale romane aveau următoarele caracteristici:
a) dispuneau de câte o singură legiune;
b) erau conduse de membri ai ordinului senatorial;
c) se aflau dispuse de obicei în interiorul Imperiului.
02. În timpul domniei împăratului Traian, provincia Dacia cuprindea următoarele teritorii:
a) Transilvania propriu-zisă;
b) Oltenia vestică;
c) Banatul în întregime;

03. Conform împărŃirii administrative introduse de împăratul Hadrian:

a) provinciile Dacia Porolissensis şi Dacia Inferior nu dispuneau de legiuni, fiind administrate de guvernatori de rang ecvestru;
b) provinciile Dacia Porolissensis şi Dacia Inferior dispuneau de legiuni, fiind administrate de guvernatori de rang senatorial;
c) provinciile Dacia Porolissensis şi Dacia Inferior dispuneau de legiuni, fiind administrate de guvernatori de rang ecvestru.

04. În organizarea administraŃiei urbane romane, Consiliul Decurionilor avea următoarele caracteristici:
a) era un organ colectiv de conducere, format din circa 30-50 de persoane;
b) emitea hotărâri cu caracter obligatoriu pentru organele executive ale administraŃiei urbane;
c) membrii săi îşi transmiteau poziŃia în mod ereditar.
05. În organizarea administraŃiei urbane romane, Consiliul Decurionilor avea următoarele atribuŃii de natură fiscală:
a) încasarea contribuŃiilor impuse oraşului de către autorităŃile imperiale;
b) perceperea la timp a impozitelor ordinare datorate de către cetăŃeni;
c) revizuirea şi completarea listei cu membrii Ordinului Decurionilor.

06. În organizarea administraŃiei urbane romane, magistraŃii aveau următoarele caracteristici:

a) erau aleşi pe o perioadă de 5 ani;
b) răspundeau de întreaga conducere executivă a treburilor orăşeneşti;
c) duceau la îndeplinire hotărârile Consiliului Decurionilor.

07. Alcătuirea bugetului în cadrul administraŃiei locale romane revenea:

a) Consiliului Decurionilor;
b) duumvirilor aleşi în cel de-al cincilea an;
c) questorilor.
08. Guvernatorul provinciei Dacia Superior:
a) avea dreptul de a emite legi (edicte) aplicabile doar între graniŃele provinciei sale;
b) nu avea dreptul de a legifera;
c) avea dreptul de a emite legi (edicte) aplicabile în toate cele trei Dacii.

09. Dreptul de a face parte din unităŃile militare de elită ale statului roman (jus militiae) revenea:
a) cetăŃenilor;
b) latinilor;
c) peregrinilor.

10. În provincia Dacia, impozitele funciare grevau asupra deŃinătorilor de:

a) proprietăŃi provinciale:
b) proprietăŃi quiritare;
c) proprietăŃi peregrine.

16
 CAPITOLUL 3
SOCIETATEA AUTOHTONĂ ŞI NORMELE SALE DE CONDUITĂ
ÎN SECOLELE IV-XIV

1. Retragerea romană din Dacia

Către sfârşitul secolului II d. Hr., în zona aflată la nord-vestul Daciei încep să se aşeze neamurile
germanice ale goŃilor. La început, acestea nu au atacat provincia, ci doar a pus presiune asupra celorlalte
populaŃii din vecinătate, determinându-le pe acestea să atace teritoriul roman. În secolul următor însă, goŃii
se vor alia cu aceste populaŃii vecine, în special cu carpii (dacii liberi din Moldova) şi cu sarmaŃii (neam
asiatic), şi vor organiza dese incursiuni în provinciile Moesia şi Dacia, destabilizând astfel întreaga frontieră
dunăreană.
Atacurile sistematice ale populaŃiilor de la graniŃele nordice au forŃat în cele din urmă Imperiul să îşi
schimbe politica externă. Pe parcursul secolelor II-III, acesta s-a văzut nevoit să renunŃe la tradiŃionala
tendinŃă de expansiune teritorială, pentru a adopta tactici şi strategii defensive. Trecerea în defensivă a avut
însă consecinŃe şi pe plan intern, Imperiul fiind nevoit să facă faŃă unei lungi perioade de criză care a
îmbrăcat accente instituŃional-politice şi economice.
În contextul acestor dificultăŃi interne şi externe, situaŃia provinciei Dacia a devenit una specială.
Prin poziŃia sa excentrică în raport cu sistemul defensiv din zona graniŃei dunărene, Dacia va fi apărată cu
eforturi din ce în ce mai mari, fără ca acestea să se materializeze însă prin restabilirea controlului roman în
zonă. Acesta este motivul pentru care părăsirea provinciei a fost considerată drept soluŃie optimă pentru
minimalizarea pierderilor. OperaŃiunea de retragere propriu zisă s-a desfăşurat între anii 274-275 şi a
însemnat retragerea efectivă a armatei, a administraŃiei, precum şi a unei părŃi din populaŃia civilă.
Retragerea nu a însemnat însă cedarea provinciei unei alte entităŃi politice, ci doar abandonarea
acestui teritoriu. În acest fel, Imperiul căuta să îşi reorganizeze linia defensivă într-o zonă mai uşor de
apărat, care să beneficieze de avantaje strategice, aşa cum era bariera naturală reprezentată de cursul
Dunării.
Părăsirea Daciei a echivalat cu dispariŃia statului ca formă de organizare social-politică de pe
teritoriul actual al României, teritoriu care a rămas un spaŃiu deschis, fără structuri politice superioare. În
perioada care a urmat, fosta provincie romană a servit drept culoar de trecere pentru numeroasele popoare
migratoare care au traversat Europa de la est la vest şi de la nord la sud, în drumul lor spre bogatele
provincii ale Imperiului. Dacă populaŃia daco-romană rămasă pe loc nu a mai avut forŃa politică pentru a
închega un stat nou, migratorii, în schimb, nu au avut nivelul de cultură politică şi instituŃională necesar,
organizarea lor gentilico-tribală fiind insuficientă pentru a putea da naştere unor structuri statale.

2. ConsecinŃele retragerii romane

Perioada ce a urmat retragerii romane din provincia Dacia a însemnat din punct de vedere politic
trecerea teritoriului locuit de comunităŃile daco-romane sub controlul succesiv al populaŃiilor migratoare,
chiar dacă, în secolele următoare Imperiul va mai reveni la nordul Dunării, unde va restabili capete de pod
pentru diverse intervenŃii militare.
Evacuarea provinciei a adus cu sine o scădere bruscă a numărului de locuitori din fosta provincie,
aceasta întrucât odată cu administraŃia şi armata s-au deplasat la sud de Dunăre locuitorii înstăriŃi, dar şi
cea mai mare parte a populaŃiei urbane. În consecinŃă, pe parcursul secolelor următoare, civilizaŃia urbană
din Dacia a intrat în declin, trăsăturile sale căpătând tot mai pronunŃate accente rurale. Semnele acestui
declin pot fi sesizate în special în domeniul economiei, unde se poate constata dispariŃia unor activităŃi
legate de modul urban de existenŃă (ca meşteşugurile de artă, de pildă), prăbuşirea comerŃului, dispariŃia
circulaŃiei monetare şi a activităŃilor miniere. Ruralizarea fostei provincii Dacia s-a manifestat însă şi prin
prezenŃa unui fenomen de migrare demografică, populaŃia urbană părăsind vechile oraşe romane pentru a
se aşeza în mediul rural. În aceste condiŃii, centrul de greutate al vieŃii economico-sociale şi administrativ-
politice ajunge să se mute dinspre zona centrelor urbane către aceea a comunităŃilor săteşti.
În plan social, evacuarea păturilor avute şi dispariŃia structurilor administrativ-politice romane au
condus la nivelarea diferenŃelor sociale dintre membrii comunităŃilor locale şi au făcut posibilă revigorarea
vechilor structuri dacice de organizare, care fuseseră obştile săteşti. Foarte probabil, acestea au
supravieŃuit momentului cuceririi romane şi au fost integrate, într-un fel sau altul, în formele administrative

17
impuse de cuceritori. În aceste condiŃii, dispariŃia aparatului de stat roman a creat condiŃiile pentru ca obştile
să îşi reia funcŃiilor economice, sociale şi politice pe care le avuseseră înaintea cuceririi romane.

3. Obştea daco-romană în secolele IV-VII

Structura social-economică a comunităŃilor săteşti autohtone a constituit unul dintre cei mai
importanŃi factori ai continuităŃii populaŃiei romanice pe acest teritoriu, ea contribuind la menŃinerea şi
îmbogăŃirea culturii autohtone, în ciuda deselor schimbări politico-militare. Practic, în întreaga perioada
discutată, comunităŃile daco-romane şi, ulterior, cele româneşti şi-au păstrat identitatea în cadrul diverselor
formule politice introduse de cuceritorii migratori, tocmai datorită menŃinerii structurii proprii de organizare,
care a fost obştea sătească.
Obştea daco-romană era o comunitate de oameni având o organizare social-economică proprie şi
un teritoriu bine delimitat. Aceasta era alcătuită, în general, din 20-40 de gospodării, numărul lor variind însă
în funcŃie de diverşi factori geo-climatici, economici şi politici. Fiecare comunitate avea un teritoriu propriu
ale cărui limite era stabilite, de regulă, în funcŃie de configuraŃia geografică a zonei. Teritoriul obştii
cuprindea vatra satului, unde se grupau gospodăriile individuale, biserica şi cimitirul aşezării, şi zonele
economice ale acestuia: pământul arabil, islazul, pădurea, cursurile de apă, iazurile.
ProducŃia comunităŃilor săteşti carpato-dunărene avea la bază atât proprietatea privată, cât şi pe
aceea comună. Fiecare membru al obştii era un om liber, posedând o proprietate funciară privată, care se
transmitea ereditar. PrezenŃa proprietăŃii funciare private cu caracter ereditar constituie una dintre trăsăturile
distinctive ale obştii autohtone, diferenŃiind-o fundamental în raport cu organizarea popoarelor migratoare
(precum germanii şi slavii), în cazul cărora pământul era împărŃit periodic între membrii obştii. În cadrul
organizării obştilor autohtone, o parte din teritoriul aflat la dispoziŃia comunităŃii (ager publicus) era utilizat de
către toŃi membrii acesteia. Bunurile obŃinute de pe urma exploatării acestuia putea primi diverse destinaŃii,
cele mai importante dintre acestea fiind asigurarea unor rezerve strategice pentru anii cu recolte slabe şi
plata tributului datorat populaŃiilor migratoare.
Prin dispariŃia statului, obştea sătească autohtonă a fost nevoită să îşi asume funcŃiile
administrative ale acestuia, fără a beneficia însă şi de avantajele instituŃionale de care dispusese statul.
Astfel, în absenŃa unei forŃe publice instituŃionalizate care să impună respectarea unor interese generale
stabilite la nivelul central, membrii obştii s-au văzut în situaŃia de a-şi defini singuri obiectivele comune.
Conştientizarea şi asumarea acestor interese comune i-a condus pe autohtoni la elaborarea unui set de
norme juridice cu caracter cutumiar şi la organizarea unor structuri administrative de conducere, ambele
elemente având menirea să asigure îndeplinirea obiectivelor generale ale obştii.
În această etapă din evoluŃia obştii autohtone, structurile de conducere chemate să administreze
interesele comune erau dominate din organe colective. PreeminenŃa lor se explică prin absenŃa din sânul
obştii a oricăror diferenŃe sociale, în condiŃiile în care membrii comunităŃii erau egali între ei, având cu toŃii
acelaşi statut juridic de oameni liberi.
Cel mai important organ de conducere era Adunarea obştească, numită mai târziu Grămada satului
sau Adunarea megieşilor. Fiind formată din toŃi membrii adulŃi ai obştii, aceasta avea competenŃa să rezolve
orice problemă a comunităŃii. Un alt organ colectiv era Sfatul bătrânilor sau Oamenii buni şi bătrâni. Acesta
era format probabil din membri aleşi de către comunitate şi avea atribuŃii de natură judecătorească.
Structurile de conducere ale obştii includeau şi un organ unipersonal. Acesta era judele, conducătorul militar
al satului, ales în această poziŃie datorită calităŃilor sale personale. În atribuŃiile lui intrau asigurarea pazei la
hotarele satului şi păstrarea ordinii interne, motiv pentru care era ajutat de un corp de cercetaşi sau vânători
de urme recrutaŃi dintre membrii obştii.

4. Normele de conduită în interiorul obştii daco-romane (secolele IV-VII)

În absenŃa statului, cel care reglementează şi apără relaŃiile din cadrul societăŃii, normele
fundamentale ale obştilor săteşti au încetat să mai aibă un caracter juridic. Ele au revenit la ceea ce
fuseseră normele de conduită înainte de constituirea statului geto-dac. Aceste reguli s-au cristalizat în
legătură cu îndeletnicirile sedentare ale membrilor obştilor săteşti: agricultura, creşterea animalelor,
pescuitul şi vânătoarea. În consecinŃă, cele mai multe reguli nescrise au avut drept obiect relaŃiile de muncă
referitoare la proprietate şi organizarea muncii. Plecând de la aceste raporturi, ulterior au fost introduse şi
alte reguli de conduită privitoare la statutul persoanelor, obligaŃiile civile, răspunderea penală şi procedura
de judecată.
În materie de proprietate, se poate spune că membrii obştii săteşti aveau asupra pământurilor
lucrate un drept de stăpânire. Acesta cuprindea toate cele trei atribute ale proprietăŃii clasice romane:

18
posesia, folosinŃa şi dispoziŃia. Dreptul de stăpânire se exercita însă în două moduri: colectiv (stăpânirea
devălmaşă) şi individual (stăpânirea personală).
Stăpânirea colectivă se caracteriza prin aceea că membrii obştii aveau dreptul de a se bucura de
toate atributele stăpânirii lor, fără a avea strict delimitat dreptul fiecăruia în parte. Membrii obştii stăpâneau,
aşadar, “de-a valma”, fără ca vreunul dintre ei să aibă o cotă-parte sau o suprafaŃă determinată din
stăpânirea comună. În stăpânirea colectivă a obştii cele mai importante bunuri ale obştii: islazul, apele,
pădurile, turmele (în perioada mai veche), bogăŃiile subsolului, precum şi moara comunităŃii.
Stăpânirea personală se întemeia pe ideea că munca individuală depusă de membrii obştii pentru
amenajarea unui bun aflat în devălmăşie îi conferă respectivului bun o valoare nouă. Prin urmare, dreptul de
stăpânire asupra bunului respectiv i se cuvine celui care l-a amenajat. În ceastă categorie de bunuri intrau:
casa, curtea din jurul acesteia, precum şi suprafeŃele de teren agricol obŃinute prin desŃeleniri şi defrişări
(lazuri, runcuri, jarişti, secături). Trebuie spus că asupra terenurilor agricole astfel obŃinute, obştea îşi păstra
totuşi un drept superior de supraveghere şi control.
Normele privitoare la organizarea muncii vizau în mod firesc munca în comun şi munca individuală.
ExistenŃa regulilor cu privire la modul de desfăşurare a muncii în comun este rezultatul trăsăturilor
fundamentale ale obştii. Fiind o comunitate cu un drept de stăpânire devălmaşă asupra pământului,
punerea în valoare a acestuia trebuia să fie făcută în comun de către toŃi membrii săi. În acest sens au fost
introduse norme speciale cu privire la: calendarul executării lucrărilor agricole pe terenurile comune,
stabilirea tipurilor de culturi pentru aceste terenuri, modul de executare a desŃelenirilor; modul de distribuire
a produselor din fondul de rezervă. În domeniul creşterii animalelor, normele reglementau: calendarul
pastoral, stabilirea locurilor de păşunat; împărŃirea produselor obŃinute de la turmele comune etc. Reguli
asemănătoare au existat probabil şi în celelalte domenii de activitate (pescuit, vânătoare, minerit). Normele
referitoare la munca individuală guvernau relaŃiile sociale cu privire la bunurile rezultate din munca
personală a membrilor obştii. În această categorie de bunuri intrau mai ales produsele meşteşugăreşti, care
aveau la bază munca specializată a unora dintre membrii comunităŃii. Pentru acest domeniu, regula de bază
a fost aceea că practicanŃii acestui tip de muncă erau îndreptăŃiŃi să fie consideraŃi proprietari a produselor
lor. Prin urmare ei aveau dreptul să îşi valorifice rezultatele muncii prin vânzare sau prin schimb. ExcepŃie
făceau doar situaŃiile în care lucrau pentru alŃii, contra unei forme de plată.
Normele referitoare la statutul persoanelor se limitau forte probabil la două reguli de bază:
egalitatea membrilor obştilor şi egalitatea în relaŃiile de familie.
Egalitatea juridică a membrilor obştii era o consecinŃă directă realităŃilor economice care
caracterizau comunitatea. Având drepturi egale pentru folosirea patrimoniului obştii, membrii acesteia aveau
şi obligaŃii egale legate de participarea la efortul social depus pentru dobândirea bunurilor. Egalitatea dintre
membrii obştii s-a manifestat mai departe în toate categoriile de relaŃii interumane: în viaŃa de familie, în
materie de succesiuni sau în aceea a obligaŃiilor.
Egalitatea în sânul familiei nu era însă una absolută; ea se referea doar la calitatea de subiect de
drept a fiecărui membru al familiei, nu însă şi la capacitatea de exerciŃiu. Cu alte cuvinte autoritatea avută
de fiecare membru în faŃa obştii sau a familiei era diferită în funcŃie de individ. Astfel bătrânii nu puteau fi
consideraŃi egali cu bărbaŃii, după cum nici copiii nu erau egali cu părinŃii. DiferenŃe erau şi între soŃi, femeia
fiind considerată inferioară bărbatului, cel căruia, potrivit preceptelor creştine, îi datora cinstire, ascultare şi
supunere.
Căsătoria se încheia prin consimŃământul liber exprimat al soŃilor şi cu binecuvântarea părinŃilor.
Sub influenŃa religiei creştine, a ortodoxiei în speŃă, căsătoria se încheia după un ritual bisericesc care
reprezenta una dintre cele mai mari taine ale creştinismului. La rândul său, divorŃul era admis la cererea
oricăruia dintre soŃi, motivele invocabile fiind statuate şi ele pe principii de egalitate.
În materie succesorală, descendenŃii aveau capacitatea succesorală egală între ei, aceeaşi
capacitate fiindu-i recunoscută şi soŃului supravieŃuitor.
Izvoarele răspunderii juridice, recunoscute încă din antichitatea romană, erau faptele membrilor
comunităŃilor şi contractele încheiate de către aceştia cu ocazia diverselor tranzacŃii. În materia contractelor
sunt de menŃionat în această perioadă în special contractele de vânzare şi contractele de schimb. ExistenŃa
acestora ne este dovedită indirect de rezultatele cercetărilor arheologice care atestă încă prezenŃa unei
oarecari circulaŃii monetare, pe fondul unei economii dominant autarhice.
În ceea ce priveşte concepŃia despre răspundere, aceasta a fost puternic influenŃată de normele
bisericii creştine, care nu admitea prejudicierea aproapelui şi nu accepta să lase nepedepsite faptele care
atentau la morala creştină. Pentru faptele personale care dăunau altora putea fi antrenată şi răspunderea
colectivă a membrilor familiei, răspundere care îşi avea temeiul în solidaritatea membrilor familiei. În afară
de răspunderea rudelor a mai existat şi o altă formă de răspundere colectivă, de această dată la nivelul

19
obştii. Aceasta se întemeia pe solidaritatea membrilor obştii şi era antrenată atunci când unul dintre membrii
obştii cauza prejudicii unei alte obşti.
InstanŃele de judecată au fost foarte probabil aceleaşi atât pentru cauzele penale, cât şi pentru cele
civile. Acestea erau reprezentate în fiecare obşte de Sfatul bătrânilor sau de Oamenii buni şi bătrâni, care
avea atât competenŃa de a cerceta, cât şi competenŃa de a da hotărâri. Despre probele administrate în
epocă se ştiu foarte puŃine. Ele trebuie să fi fost însă foarte asemănătoare cu cele păstrate până târziu în
secolele XV-XVII în materia litigiilor de proprietate, în principal fiind vorba despre depoziŃii orale ale
martorilor luate sub jurământ.

5. Structuri administrativ-politice româneşti în secolele VIII-XIV

Pe parcursul secolelor VII-VIII, între membrii obştilor săteşti şi-au făcut apariŃia diferenŃieri sociale şi
de avere, favorizate de diverşi factori, între care un rol de primă mână l-au avut existenŃa proprietăŃii private
şi diversele conjuncturi politico-militare favorabile acumulării de bunuri.
Este foarte probabil că, în relaŃia cu migratorii, comunităŃile locale au apelat la soluŃia delegării unor
responsabilităŃi către unul sau mai mulŃi reprezentanŃi. Aceştia din urmă, aleşi pe baza unor criterii de
eficienŃă stabilite în interiorul obştii, au ajuns să se bucure de respectul comunităŃii, dar şi de o serie de
privilegii materiale din partea acesteia. De cealaltă parte, conducătorii populaŃiilor migratoare, cei care
deŃineau puterea politică în zonă, aveau şi ei nevoie de astfel de persoane care să asigure punerea în
aplicare a principalelor obligaŃii care reveneau obştilor locale: plata tributului şi comanda contingentelor
militare puse la dispoziŃie. În acest context, nu este exclus, ca în scopul facilitării acestui tip de relaŃii dintre
autohtoni şi migratori, conducătorii obştilor să fi beneficiat şi din partea căpeteniilor alogene de un statut
privilegiat, primind scutiri de taxe în schimbul serviciilor prestate. Aşadar, Ńinând cont de specificul relaŃiilor
dintre autohtoni şi migratori, este foarte probabil faptul că această categorie de conducători a fost recrutată
în special din rândul juzilor (denumirea de origine latină) sau cnezilor (denumirea de origine slavă),
comandanŃii militari ai obştilor autohtone.
Trebuie spus însă că dacă în secolele anterioare aceste poziŃii fuseseră ocupate prin acordul
comun al comunităŃii, în noua etapă istorică, cnezii şi juzii au ajuns să îşi transmită poziŃia în fruntea obştii
pe cale ereditară, reuşind să o transforme dintr-o magistratură într-un statut social. În acest context,
Adunarea obştească şi Sfatul bătrânilor au pierdut multe dintre atribuŃiile pe care le avuseseră în perioada
secolelor IV-VII, ele trecând de acum înainte în apanajul juzilor şi cnezilor. Se poate concluziona astfel că
fenomenul de diferenŃiere socială instalat între membrii obştii a produs efecte majore la nivelul organizării
administrative a obştii, conducând la creşterea importanŃei organelor de conducere unipersonale în
detrimentul celor colective.
Aşa cum am arătat mai sus, obştile săteşti autohtone erau comunităŃi restrânse, care nu puteau
dispune de o forŃă militară deosebită. Cu timpul însă, obştile aflate în cadrul zonelor geografice unitare, aşa
cum erau bazinele hidrografice, au început să se îşi unească teritoriile şi potenŃialul uman, dând naşte unor
organisme politico-administrative mai complexe de tipul uniunilor de obşti. ApariŃia acestor formaŃiuni
politice prestatale pe văile râurilor este motivul pentru care ele mai sunt denumite şi cnezate de vale.
La formarea acestor noi structuri au concurat mai mulŃi factori. Un rol important a revenit
caracterului teritorial pe care l-au avut obştile autohtone, această trăsătură favorizând relaŃiile dintre membrii
comunităŃilor învecinate. Tot aici a contribuit şi conştientizarea faptului că, prin unificare, comunităŃile săteşti
aveau ocazia să dobândească un potenŃial defensiv superior, ce putea fi valorificat împotriva invadatorilor.
Factorul decisiv l-a constituit însă apariŃia unui interval de circa două secole şi jumătate în care direcŃiile de
deplasare ale migratorilor nu au mai intersectat teritoriul românesc. Perioada a constituit, aşadar, un
moment de respiro pentru societatea autohtonă, care a dispus acum de răgazul necesar pentru a-şi
cristaliza structurile sociale şi a se organiza în forme administrativ politice superioare.
Închegarea primelor uniuni de obşti datează încă de la sfârşitul secolului al VIII-lea. Cea mai
elocventă dovadă a existenŃei acestora o reprezintă apariŃia în această perioadă a unor cetăŃi de pământ
întărite cu palisade din lemn şi şanŃuri de apărare. Astfel de construcŃii nu puteau fi ridicate de membrii unei
singure obşti, ci numai prin munca obligatorie şi dirijată a membrilor mai multor obşti reunite în cadrul unei
astfel de uniuni. Aceste fortificaŃii au funcŃionat ca centre de putere pentru uniunile de obşti mai puternice şi,
foarte probabil, drept reşedinŃe pentru conducătorii lor. Ele le-au permis acestora din urmă să îşi
subordoneze uniunile de obşti din jur, acest proces conducând în cele din urmă la apariŃia unor formaŃiuni
politice de mari dimensiuni, pe care izvoarele scrise din secolele X-XIV le denumesc voievodate sau Ńări.
La conducerea acestor formaŃiuni politice se aflau voievozi, jupani sau duci (lat. dux) cu atribuŃii de
natură politică, judiciară şi militară, care îşi transmiteau ereditar puterea. În jurul lor, gravitau cnezii aflaŃi la
conducerea obştilor (cnezii săteşti) şi a uniunilor de obşti înglobate (cnezii de vale), cei care alcătuiau o elită

20
militară şi socială, de asemenea ereditară. Această elită participa alături de voievod la luarea principalelor
decizii, relaŃia de colaborare dintre cele două părŃi fiind instituŃionalizată sub forma unui consiliu sau sfat cu
rol consultativ.
Date fiind dimensiunile lor teritoriale, existenŃa unei puteri politice instituŃionalizate, specificul
relaŃiilor social-politice, dar şi constatarea că ele devin subiecte ale dreptului internaŃional, uniunile de obşti
de tipul voievodatelor şi Ńărilor pot fi considerate drept formaŃiuni statale în fază incipientă de organizare.

6. Formarea statelor medievale româneşti

Cele mai vechi astfel de formaŃiuni politice datează din a doua jumătate a secolul al X-lea şi sunt
menŃionate în spaŃiul Transilvaniei în legătură cu schimbarea direcŃiei de expansiune a maghiarilor spre
răsăritul Europei. Este vorba despre cnezate sau voievodate cu populaŃii mixte (română, pecenego-cumană
şi slavă, aflate în proporŃii diferite), în fruntea cărora se aflau conducători militari de pe care cronicarii unguri
îi denumesc “duci” (dux): Menumorut, aflat în Crişana, avându-şi reşedinŃa la Biharea; Glad, în Banat,
având capitala la Morisena (Cenad); şi Gelu, în centrul Transilvaniei, cu reşedinŃa la Dăbâca.
Deşi au fost cucerite de către triburile maghiare, majoritatea acestor cnezate şi voievodate şi-au
recăpătat rapid autonomia. ExplicaŃia este aceea că teritoriile foarte întinse pe care le-au ocupat maghiarii
nu putut fi păstrate sub ocupaŃie directă din cauza efectivelor militare reduse de care aceştia dispuneau.
Cel de-al doilea val al cuceririi transilvănene a venit după momentul creştinării maghiarilor (anul
1000) şi s-a definitivat odată cu alungarea pecenegilor din inima Transilvaniei (1085). Organizarea acesteia
în cadrul statului medieval maghiar s-a făcut prin colonizarea, în cursul secolului al XII-lea, a saşilor şi a
secuilor la graniŃele sudice şi estice, urmată, în secolul al XIII-lea, de aşezarea Cavalerilor Teutoni în łara
Bârsei şi a Cavalerilor IoaniŃi în Banat.
PopulaŃia de la sud de CarpaŃi se va organiza şi ea în Ńări şi voievodate, care, iniŃial, s-au aflat în
raporturi de dependenŃă faŃă de statul ungar. Conform diplomei acordate de regele maghiar Bela IV
Cavalerilor IoaniŃi în anul 1247, pe teritoriul viitoarei łări Româneşti fiinŃau cinci astfel de entităŃi politice,
aflate în diverse grade de dependenŃă faŃă de regatul maghiar: łara Severinului, cuprinzând partea
apuseană a Olteniei; cnezatul lui Farcaş, aflat în nordul actualului judeŃ Vâlcea; cnezatul lui Ioan, aflat
probabil în partea sudică a judeŃului Vâlcea; voievodatul lui Litovoi, aflat în nordul Olteniei, pe valea Jiului,
cu centrul în zona Tâgu-Jiului; şi voievodatul lui Seneslau, aflat pe valea Argeşului, cu centrul la CetăŃeni,
mutat apoi la Câmpulung şi în cele din urmă la Curtea de Argeş.
Procesul de constituire a statului medieval łara Românească s-a materializat prin unificarea
treptată a tuturor formaŃiunilor politice aflate la sud de CarpaŃi, proces desăvârşit la sfârşitul secolului al XIII-
lea şi începutul secolului al XIV-lea sub conducerea voievodului Basarab, unul dintre urmaşii lui Seneslau.
În primii ani ai secolului al XIV-lea Basarab a dus o politică externă foarte activă în zona Balcanilor, a
eliminat prezenŃa tătară din teritoriile sud carpatice şi, în final, în urma expediŃiei dezastruoase a regelui
maghiar Carol Robert, a reuşit să obŃină emanciparea noului stat medieval de la sud de CarpaŃi de sub
suzeranitatea coroanei maghiare.
În secolele XII-XIII, în partea de nord a Moldovei sunt menŃionate formaŃiunile politice ale
bolohovenilor, conduse de cnezi şi voievozi implicaŃi în războaiele locale purtate de cnezatele ruseşti cu
statul maghiar. Către sfârşitul secolului al XIII-lea şi în primii ani ai secolului al XIV-lea, tot în zona de nord
se afla o altă formaŃiune politică românească, “Ńara românilor”, condusă de voievodul Olaha, care se afla în
relaŃii conflictuale cu rutenii din sudul Poloniei. Către sud se afla o altă “Ńară a valahilor”, a cărei nobilime
(maiores terrae) era suficient de puternică pentru a cotropi bunurile şi teritoriile episcopiei catolice
organizate de statul maghiar în zona respectivă.
Către mijlocul secolului al XIV-lea, statul maghiar, profitând de slăbiciunile Hoardei de Aur, a reluat
ofensiva răsăriteană împotriva mongolilor şi a organizat partea de nord a Moldovei sub forma unei mărci
militare de graniŃă. Conducerea acesteia a fost încredinŃată voievodului maramureşean Dragoş, care a
întemeiat aici o adevărată dinastie de dregători ai statului maghiar ce a administrat zona până în jurul anului
1359. Căpeteniile locale au fost însă nemulŃumite de prezenŃa ungurilor şi de propaganda catolică care i-a
însoŃit pe aceştia din urmă, motive pentru care s-au răsculat împotriva ducilor români numiŃi de regii
maghiari. În acest scop au apelat la sprijinul unei alte căpetenii nemulŃumite, voievodul Bogdan din Cuhea,
provenit tot din spaŃiul Maramureşului. Împreună, cele două forŃe au reuşit să răstoarne dinastia
drăgoşeştilor, fidelă coroanei maghiare. În locul acesteia se va instala dinastia bogdăneştilor, care va purta
lupte îndelungate pentru câştigarea şi menŃinerea independenŃei politice faŃă de Regatul maghiar.
Către sfârşitul secolului al XIV-lea, voievodatul din nordul Moldovei s-a extins în partea de sud-est,
până la litoralul Mării Negre, odată cu înlăturarea definitivă a dominaŃiei mongole de la nordul Dunării

21
Inferioare. Prin înglobarea acestei părŃi a teritoriului est-carpatic, s-a încheiat practic procesul de formare a
celui de-al doilea stat medieval românesc, łara Moldovei.

7. EvoluŃia normelor juridice în secolele VIII-XIV

Normele de conduită dezvoltate în sânul obştilor săteşti în cursul secolelor IV-VII au continuat să fie
aplicate după constituirea formaŃiunilor politice prestatale. Mai mult decât atât, funcŃionarea lor a fost întărită
prin autoritatea aparatului politic pe care l-au dezvoltat aceste formaŃiuni, astfel încât ele s-au transformat în
norme juridice propriu-zise. Vechilor obiceiuri le-au fost adăugate însă şi norme juridice noi, a căror apariŃie
se leagă nemijlocit de noile condiŃii politico-sociale. În acest fel a luat naştere un sistem normativ complex
pe care românii l-au numit Legea Ńării. Acest sistem juridic a fost unul consuetudinar; el s-a cristalizat
dezvoltat şi transmis exclusiv în formă orală. La această trăsătură fundamentală se mai adaugă însă alte
trei trăsături: caracterul unitar, caracterul teritorial şi caracterul original.
Caracterul unitar este dat de recunoaşterea sa în mod consensual de către toate obştile săteşti sau
uniunile de obşti existente pe teritoriul locuit de români. Aceasta înseamnă că valorile sociale cu caracter
general pe care le reflectau Legea Ńării au fost apreciate de către toŃi românii. ExplicaŃiile acestui fenomen
sunt două. Prima ar fi aceea că, dată fiind organizarea similară a entităŃilor politice prestatale, normele după
care se guvernau aceste entităŃi erau în mod automat şi ele asemănătoare sau chiar identice. Cea de-a
doua se leagă de moştenirea juridică daco-romană, care s-a păstrat şi ea şi ea în mod unitar.
Caracterul teritorial este dat de constatarea că Legea Ńării s-a adresat populaŃiei româneşti care s-a
organizat din punct de vedere politic în spaŃiul carpato-dunărean. Trebuie adăugat că această trăsătură este
confirmată şi de realităŃile juridice care au marcat existenŃa comunităŃilor româneşti aflate pe teritoriile
statelor vecine, în Ungaria (Transilvania), Polonia (GaliŃia), Serbia (Prizren), CroaŃia, Moravia şi Slovacia. În
aceste state, sistemul consuetudinar românesc era denumit ius Valachicum şi se aplica românilor în zonele
în care aceştia erau aşezaŃi în mod durabil sau chiar erau consideraŃi a fi oamenii locului. Punerea în
aplicarea a dreptului românesc în aceste state se făcea de către organele de conducere ale aşezărilor
româneşti sau de către reprezentanŃii statelor respective şi acŃiona atât în litigii civile, cât şi în materie
penală. În unele cazuri, caracterul teritorial al dreptului românesc a fost şi mai accentuat; acesta din urmă a
devenit legea unităŃii administrativ-teritoriale locuite de români sau a avut prioritate la aplicare în raporturile
dintre români şi celelalte etnii.
Caracterul original al legii Ńării este dat de faptul că ea a fost prin excelenŃă o creaŃie specifică
românească. Cristalizarea ei s-a legat în mod indisolubil de modul de viaŃă al poporului român. Aceeaşi
afirmaŃie poate fi făcută şi în legătură cu instituŃiile consuetudinare româneşti. Proprietatea, statutul
persoanelor şi dreptul cnezial sunt, la rândul lor, şi ele strâns legate de profilul ocupaŃional al românilor, de
structurile lor sociale, de formele lor de organizare politică şi, în fine, de viaŃa lor spirituală.
Normele noi de drept care s-au impus în perioada secolelor VIII-XIV privesc în special instituŃiile de
dată recentă ale cneazului şi voievodului. Acesta este motiv pentru care ele pot fi înglobate sub denumirea
generică de drept cnezial.
În privinŃa cneazului transformările consemnate la nivel juridic pot fi sintetizate astfel: înlocuirea
regulii alegerii cneazului de sat cu aceea a transmiterii pe cale ereditară a acestei poziŃii; apariŃia cneazului
de vale, cel care, încă de la început îşi va transmite funcŃia pe cale ereditară; supunerea cnezilor de vale şi
a cnezilor de sat faŃă de autoritatea a voivodului, supunere care i-a transformat în organe administrativ-
politice subordonate acestuia din urmă.
În privinŃa voievodului, este evident că avem de-a face cu o instituŃie complet nouă. În răstimpul
celor câteva secole scurse între momentul apariŃiei sale şi cel care a marcat constituirea statelor medievale
extracarpatice, instituŃia a înregistrat însă o anumită evoluŃie. Astfel regula iniŃială era aceea că voievodul
trebuia să fie ales de către sfatul cnezilor de vale, din rândul acestora. Ulterior însă, probabil în urma unor
alegeri repetate, cnezii aleşi voievozi au manifestat tendinŃa de a permanentiza funcŃia în cadrul propriei
familii, astfel încât să o poată transmite pe cale ereditară.
Normele de drept care au suferit modificări vizează în principal dreptul de proprietate, statutul
persoanelor, relaŃiile contractuale şi organizarea justiŃiei.
În materia dreptului de proprietate se poate constata o creştere a importanŃei proprietăŃii personale.
Aceasta se datorează dezvoltării tehnicilor agricole şi îmbunătăŃirii calitative a inventarului agricol, cele care
au făcut posibilă creştere numărului de suprafeŃe arabile. Familiile care au introdus în circuitul agricol aceste
terenuri vor primi dreptul de a le vinde, desigur sub supravegherea obştii care îşi păstrează încă un drept
superior de control. Acest control se manifestă prin dreptul de preemŃiune (protimissis) care acŃiona în cazul
vânzării terenului. El le acorda rudelor celui care vinde a şi celorlalŃi membri ai obştii prioritate la cumpărare
sau posibilitatea de a răscumpăra terenurile vândute atunci când acestea fuseseră înstrăinate fără ştirea

22
rudelor sau a membrilor obştii. Scopul fundamental al acestei norme de drept era acela de a evita trecerea
terenurilor în proprietatea unor persoane care nu aparŃineau obştii.
Statutul persoanelor înregistrează o serie de diferenŃieri care urmează în mod necesar ierarhizările
sociale produse în sânul obştiilor. Categoriile sociale apărute ca urmare a instalării fenomenului de
diferenŃiere de avere vor fi însoŃite de un sistem de norme de drept care le vor preciza privilegiile, drepturile
şi obligaŃiile. În acest mod îşi face apariŃia sistemul statutar care va caracteriza regimul de stări. Principalele
categorii sociale cristalizate în această perioadă sunt: nobilii, Ńăranii, robii şi târgoveŃii.
Pătura superioară a societăŃii o constituia nobilii, reprezentaŃi de juzi, jupani, cnezi şi voievozi.
Această pătură socială controla în totalitate administraŃia şi justiŃia şi, de asemenea, poziŃiile superioare în
cadrul aparatului militar. Membrii săi se bucurau de dreptul de a fi judecaŃi numai de către egalii lor şi după
proceduri speciale. În plan economic, nobilimea beneficia de rente în produse, muncă şi bani din partea
populaŃiei de rând (Ńărănimea dependentă).
łăranii constituiau marea masă a populaŃiei. Aceştia se aflau în stare de dependenŃă personală în
raport cu reprezentanŃii nobilimii, cărora le datorau ascultare şi plata obligaŃiilor senioriale în produse,
muncă şi bani.
Robii alcătuiau o pătură subŃire de populaŃie formată din Ńigani şi prizonieri tătari. Aceştia se aflau la
periferia societăŃii, având cele mai puŃine drepturi şi cele mai multe obligaŃii. Statutul lor juridic se apropia
foarte mult de cel al sclavilor antici.
TârgoveŃii erau oameni liberi (fără stăpâni) care trăiau în comunităŃi urbane închise. Statutul lor
juridic era, de obicei, reglementat pentru fiecare oraş în parte, prin intermediul unui privilegiu sau statut
special. Acest statut se justifica din punct de vedere economic prin profilul ocupaŃional al târgoveŃilor. Fiind
negustori şi meşteşugari în marea lor majoritate, târgoveŃii aduceau venituri mari autorităŃilor centrale
(încasate din plata taxelor vamale), prin urmare situaŃia lor juridică trebuia să le asigure libertatea de
mişcare şi, de asemenea, să îi protejeze în faŃa tentativelor de aservire venite din partea nobilimii.
RelaŃiile contractuale au cunoscut probabil o mare diversificare în această perioadă. Deşi nu există
surse foarte elocvente în acest sens, o atare concluzie se impune totuşi cu necesitate, întrucât celelalte
categorii de izvoare istorice atestă dezvoltarea proprietăŃii private şi a meşteşugurilor, intensificarea
circulaŃiei monetare, apariŃia aglomerărilor urbane, toate acestea constituind condiŃiile propice pentru
intensificarea relaŃiilor contractuale şi, probabil, pentru apariŃia unor rudimente de drept comercial.
În domeniul organizării justiŃiei, se menŃin în linii generale normele tradiŃionale care atribuiau
principalele sarcini Sfatului bătrânilor sau Oamenilor buni şi bătrâni, iar în materie de administrare a
probelor prevedeau mărturiile sub jurământ ale martorilor. Elementul de noutate cu care vine această nouă
etapă este implicarea cnezilor, a juzilor şi a voievozilor în administrarea justiŃiei. Rolul acestora va creşte în
mod gradual în defavoarea instituŃiilor tradiŃionale, până la eliminarea completă a acestora din actul
decizional.
Toate aceste norme se vor păstra şi vor avea o largă aplicabilitate în perioada secolelor XV-XVII,
când vor suferi noi modificări, pentru a se adapta la noile condiŃii economico-sociale şi politice.

Bibliografie
*** Constituirea statelor medievale româneşti, redactor coordonator: Nicolae Stoicescu, Editura Academiei RSR, Bucureşti, 1980.
*** Istoria dreptului românesc, coordonator: Ioan Ceterchi, vol. I, Editura Academiei RSR, Bucureşti, 1980, p. 127-189.
*** Istoria românilor, vol. II, Daco-romani, romanici şi alogeni, coordonatori: Dumitru Protase şi Alexandru Suceveanu, Editura
Enciclopedică, Bucureşti, 2001, p. 317-620.
*** Istoria românilor, vol. III, Genezele româneşti, coordonatori: Ştefan Pascu şi Răzvan Theodorescu, Editura Enciclopedică,
Bucureşti, 2001, p. 64-70.
Apostu, Ioan; Ionescu, Nicolaie, Prelegeri de istoria dreptului românesc, Editura Nitnelav, GalaŃi, 2003.
Columbeanu, Sergiu, Cnezate şi voievodate româneşti, Editura Albatros, Bucureşti, 1973.
Giurescu, Constantin C., Târguri sau oraşe şi cetăŃi moldovene din secolul al X-lea până la mijlocul secolului al XVI-lea, ediŃia a
II-a, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1997.
Gorovei, Ştefan S., Întemeierea Moldovei. Probleme controversate, Editura UniversităŃii “Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi, 1997.
Grigoraş, N., Despre oraşul moldovenesc în epoca de formare a statului feudal, în Studii şi cercetări ştiinŃifice, Iaşi, fascicula
Istorie, XI, 1960, nr. 1, p. 83-95.
GuŃan, Manuel, Istoria administraŃiei publice româneşti, ediŃia a II-a, revăzută şi adăugită, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2006, p.
27-38.
Cernea, Emil; MolcuŃ Emil, Istoria statului şi dreptului românesc, ediŃia a II-a, Casa de editură şi presă “Şansa SRL“, Bucureşti,
1992, p. 33-55.
Olteanu, Ştefan, Societatea românească la cumpănă de milenii (secolele VIII-XI), Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, Bucureşti,
1983.
Idem, Societatea carpato-danubiano-pontică în secolele IV-XI. Structuri demo-economice şi social politice, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1997.
Papacostea, Şerban, Geneza statului în evul mediu românesc. Studii critice, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1988.

23
Idem, Românii în secolul al XIII-lea. Între cruciată şi Imperiul Mongol, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1993.
Pascu, Ştefan, Voievodatul Transilvaniei, vol. I-IV, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1979-1989.
Petrescu-DîmboviŃa, M.; Daicoviciu, Hadrian; Teodor, Dan Gh.; Bârzu, Ligia; Preda, Florentina, Istoria României de la începuturi
până în secolul al VIII-lea, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1995.
Pop, Ioan Aurel, Românii şi maghiarii în secolele IX-XIV. Geneza statului medieval în Transilvania, Cluj-Napoca, 1996.
Popa, Radu, La începuturile evului mediu românesc. łara HaŃegului, Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1988.
Idem, łara Maramureşului în veacul al XIV-lea, cu o prefaŃă de Mihai Berza, ediŃia a II-a, îngrijită de Adrian IoniŃă, Editura
Enciclopedică, Bucureşti, 1997.
Spinei, Victor, Moldova în secolele XI-XIV, Bucureşti, 1982; ediŃia a III-a, Chişinău, 1994.
Idem, RealităŃi etnice şi politice în Moldova Meridională în secolele X-XIII. Români şi turanici, Editura Junimea, Iaşi, 1985.

Test de autoevaluare nr. 3

01. Retragerea romană din Dacia a însemnat:
a) retragerea întregii armate, a întregii administraŃii, precum şi a unei părŃi din populaŃia civilă;
b) retragerea întregii armate, a întregii administraŃii, precum şi a întregii populaŃii civile;
c) retragerea unei părŃi a armatei, a întregii administraŃii, precum şi a întregii populaŃii civile.
02. Obştea sătească autohtonă reprezenta, în cursul secolelor IV-VIII, o comunitate de oameni :
a) cu statute sociale diferite (nobili, oameni liberi, sclavi);
b) cu o organizare social economică proprie;
c) cu un teritoriu propriu.

03. În cadrul obştilor autohtone din secolele IV-XIV, proprietăŃile funciare:

a) erau distribuit anual în cadrul comunităŃii de către organele de conducere ale obştii;
b) erau distribuite anual în cadrul comunităŃii de către deŃinătorii puterii politice (migratori);
c) se transmiteau ereditar.

04. În secolele IV-VII, egalitatea juridică a membrilor obştii:

a) era o consecinŃă directă realităŃilor economice care caracterizau comunitatea;
b) era instituită prin normele de drept impuse autohtonilor de către migratori;
c) reprezenta o moştenire a sistemului juridic roman.
05. În secolele IV-VII, asupra islazului, apelor şi pădurilor se exercita:
a) un drept de stăpânire colectivă (devălmaşă);
b) un drept de stăpânire individuală;
c) un drept de stăpânire superioară al voievodului (dominium eminens).

06. Trăsăturile fundamentale ale cnezilor şi juzilor în cursul secolelor VIII-XIV au fost următoarele:
a) iniŃial, erau aleşi pe baza unor criterii de eficienŃă stabilite în interiorul obştii, pentru ca, ulterior, aceştia să transforme poziŃia
deŃinută într-un statut social transmisibil ereditar;
b) reprezentau elita socială autohtonă recunoscută de migratori, alcătuită din urmaşii foştilor cetăŃeni romani de rang senatorial
care deŃinuseră poziŃii înalte în administraŃia provinciei Dacia)
c) reprezentau persoane care trebuiau să asigure punerea în aplicare a principalelor obligaŃii care reveneau obştilor locale în
raport cu migratorii migratorilor.

07. FormaŃiunile politice prestatale de tipul voievodatelor sau Ńărilor întruneau următoarele caracteristici:
a) reprezentau reunirea sub o singură conducere a mai multor obşti şi uniuni de obşti;
b) posedau fortificaŃii din lemn şi pământ;
c) erau conduse de o elită socială şi militară formată din conducătorii aleşi ai obştilor şi uniunilor de obşti, care, prin consens,
adoptau hotărâri în toate domeniile importante de interes comun.

08. Conducerea formaŃiunilor prestatale de tipul voievodatelor şi Ńărilor revenea:

a) unor voievozi, jupani sau duci aleşi în cadrul uniunii de obşti;
b) unor voievozi, jupani sau duci care îşi transmiteau ereditar puterea;
c) unei elite sociale şi militare formate din conducătorii aleşi ai obştilor şi ai uniunilor de obşti, care participau alături de cnezi şi
voievozi la luarea deciziilor.

09. Voievodul Dragoş a condus Moldova:

a) în calitate de dregător al statului maghiar;
b) în calitate de voievod ales al cnezilor din Moldova;
c) în calitate de Domn ereditar al Moldovei.
10. În secolele VIII-XIV, Legea Ńării a avut:
a) caracter consuetudinar;
b) caracter unitar;
c) caracter provincial.

24
 CAPITOLUL 4
ORGANIZAREA DE STAT A łĂRILOR ROMÂNE
ÎN SECOLELE XIV-XVII. ADMINISTRAłIA CENTRALĂ

1. Caracteristici generale
Statele medievale româneşti din spaŃiul extracarpatic s-au format prin reunirea tuturor voievodatelor
şi cnezatelor existente în jurul unui voievod întemeietor, care a devenit în acest fel un mare voievod. Forma
de stat adoptată de românii evului mediu pentru organizarea politică a celor două state extracarpatice a fost
aceea a monarhiei reprezentative pe stări, după modelul furnizat de Imperiul Bizantin. MotivaŃiile adoptării
acestui model politic sunt multiple: conservarea practicilor politice romane în partea răsăriteană a fostului
Imperiu Roman, practici care rezonau cu tradiŃiile politice şi amintirile locuitorilor de la nordul Dunării;
comuniunea confesională existentă între spaŃiul românesc şi lumea bizantină (religia ortoxoxă); eficienŃa
ideologiei politice şi a instituŃiilor bizantine (atât în organizarea şi funcŃionarea statului, cât şi în lupta pentru
menŃinerea independenŃei politice a acestuia).
Întemeierea mitropoliilor łării Româneşti (1359) şi Moldovei (1401) sub oblăduirea Patriarhiei de la
Constantinopol a contribuit şi ea la integrarea Ńărilor române în cadrul ierarhiei bizantine a statelor ortodoxe,
înlesnind introducerea în societatea autohtonă a unor structuri de sorginte bizantină (organizarea
bisericească, instituŃiile juridice, modele culturale etc.) Receptarea acestora s-a făcut însă prin adaptarea lor
la nevoile locale, încorporând elemente tradiŃionale şi influenŃe punctuale venite din partea altor state din
zonă (Ungaria, Polonia).
Formarea statelor medievale româneşti a condus la dezvoltarea şi diversificarea funcŃiilor publice pe
care le îndepliniseră în trecut obştile şi uniunile de obşti. Pe parcursul secolelor XIV-XV, cea mai vizibilă a
fost funcŃia externă, statele româneşti extracarpatice reuşind să îşi apere cu succes identitatea instituŃională
şi independenŃa politică. Chiar dacă aceasta din urmă a fost pierdută la jumătatea secolului al XVI-lea,
trebuie spus totuşi că sistemul instituŃional-politic românesc a fost păstrat (cu schimbări minore) până în
secolul al XIX-lea, când statele româneşti au ieşit de sub suzeranitatea otomană. Pe plan intern, statele
medievale româneşti şi-au asumat toate cele trei funcŃii specifice unei organizări statale: menŃinerea ordinii
interne, împărŃirea dreptăŃii şi strângerea dărilor. Aceste funcŃii au fost adaptate însă la realităŃile social-
politice ce caracterizau societatea medievală autohtonă, astfel încât ele au fost subordonate intereselor
clasei dominante (boierimea).
Pentru a se putea îngriji de interesele generale ale societăŃii, statele medievale româneşti au
dezvoltat un aparat administrativ care, în timp, s-a dezvoltat în dimensiuni şi s-a diversificat din punct de
vedere funcŃional. Cum ambele state au fost organizate încă de la început ca monarhii centralizate,
administraŃia medievală românească a înregistrat atât o componentă centrală, cât şi una teritorială (locală).
AdministraŃia centrală era alcătuită din totalitatea organelor cu atribuŃii administrative care aveau
dreptul de a decide cum trebuiau să fie urmărite şi realizate interesele publice. InstituŃiile aparatului
administrativ central erau Domnia, Sfatul domnesc, Adunările de stări şi corpul marilor dregătorilor, aflaŃi în
slujba Domnului sau a Ńării.

2. Domnul
2. 1. Trăsăturile instituŃiei
Principala instituŃie a aparatului administrativ central a fost Domnia. Aceasta asigura conducerea
întregii administraŃii a Ńării, aşa cum o arată chiar titlurile purtate în epocă de titularii săi: Domn (din lat.
dominus = stăpân), cu semnificaŃia de stăpân absolut al Ńării; mare voievod (din slav. voina = război), cu
înŃelesul de căpetenie militară; şi Io (din grec. ioanes = cel ales de Dumnezeu), având menirea de a sublinia
caracterul charismatic al puterii domneşti.
La baza funcŃionării instituŃiei se afla o concepŃie teocratică, potrivit căreia titularul tronului exercita
puterea în virtutea voinŃei lui Dumnezeu. Din acest considerent, în afară de învestitura laică, Domnul
beneficia şi de o învestire mistică: ungerea cu mir de către patriarhul constantinopolitan sau de către
mitropolitul Ńării, urmată de rugăciunea de încoronare a împăraŃilor bizantini şi depunerea unui jurământ pe
Evanghelie.
Începând cu jumătatea secolului al XVI-lea, învestirea domnilor români se va face şi cu participarea
turcilor. Sultanul acorda Domnului un firman împărătesc de învestire şi îi preda însemnele domniei: caftanul,

25
steagul cu 2 tuiuri (cozi de cal), sabia şi un cal de luptă, frumos împodobit. Ajuns în Ńară, Domnul trimis de
turci era învestit apoi conform tradiŃiei bizantine.
ConcepŃia teocratică a puterii domneşti impunea, pe de o parte, ascultare şi veneraŃie din partea
supuşilor faŃă de persoana domnitorului, iar de cealaltă parte, practicarea de către aceasta din urmă a
virtuŃilor imperiale (de sorginte bizantină) în raport cu supuşii: filantropia, generozitatea, cumpătarea, justiŃia
etc. Tot de sfera concepŃiei privitoare la sursa divină a puterii se leagă şi prezenŃa unor atribuŃii pe care
Domnul le deŃinea în sfera dreptului bisericesc, atribuŃii pe care însă le exercita în acord cu conducătorii
Bisericii.
La originea instituŃiei şi a funcŃionării monarhiei feudale (în fruntea căreia se afla Domnul) stătea
contractul vasalic, potrivit căruia marii stăpâni de pământuri şi de oameni (boierii) i s-au închinat Domnului
în calitate de vasali, depunând un jurământ prin care se angajau să rămână credincioşi faŃă de acesta şi să-i
ofere ajutor şi sfat (concilium et auxilium). În calitate de suzeran, Domnul depunea de asemenea un
jurământ, angajându-se să-şi “miluiască” (danii de pământuri) şi să-şi protejeze vasalii (boierii).
Puterea Domnului era personală, indivizibilă, netransmisibilă şi se exercita în absenŃa oricărui organ
de control. Totuşi nu era vorba despre o putere despotică, întrucât prerogativele sale erau limitate de
normele dreptului cutumiar, de pravile (legislaŃia bizantină), iar începând cu jumătatea secolului al XVI-lea,
de suzeranitatea otomană.
Principiul în virtutea căruia se făcea succesiunea la tron era cel ereditar-electiv. Conform acestuia,
domnii erau aleşi pe viaŃă de către boieri şi de către “Ńară” (Adunarea Stărilor), din rândul descendenŃilor de
sex bărbătesc ai unui domnitor anterior. Pentru a ocoli procedura de alegere a succesorului şi a evita astfel
competiŃia pentru tron, domnii titulari au apelat uneori la formula romano-bizantină a asocierii la tron.
Aceasta însemna că în timpul vieŃii Domnului titular, acesta îşi asocia la guvernare pe unul dintre fii sau pe
unul dintre fraŃi, iar după moartea titularului, Domnul asociat îi urma la tron în mod automat.
Principiul ereditar-electiv a funcŃionat până spre sfârşitul secolului al XVI-lea. Pe parcursul secolului
al XVII-lea componenta ereditară s-a atenuat vizibil, menŃinându-se în schimb cea electivă. Domn putea fi
ales acum oricare dintre marii boieri pământeni. După instalarea dominaŃiei otomane la jumătatea secolului
al XVI-lea, turcii au căutat să introducă un alt principiu de transmitere a puterii: cel al numirii direct de către
Poartă (cel mai adesea fără consultarea boierimii). Trebuie recunoscut totuşi, că domnii numiŃi de turci
proveneau din rândul familiilor domnitoare, deci aveau legătură cu cele două Ńări. În concepŃia otomană,
domnia era o funcŃie administrativă, iar Domnul nu era altceva decât un funcŃionar superior al statului
otoman. În consecinŃă, durata domniilor a fost limitată, schimbările titularilor devenind dese, ca şi în cazul
celorlalte slujbe din Imperiu. O altă consecinŃă a concepŃiei otomane privitoare la domniei a fost aceea că
numirile şi confirmările se făceau în schimbul unor sume de bani. În secolul al XVII-lea Domnul trebuia
confirmat de către Sultan odată la 3 ani plătind o sumă mai mare (mucarerul mare), dar şi în fiecare an,
plătind o altă sumă, ceva mai mică (mucarerul mic).
2. 2. Prerogativele Domnului
AtribuŃiile Domnului vizau toate sectoarele vieŃii de stat a Ńărilor române: politic, militar,
judecătoresc, executiv, financiar, bisericesc.
Prerogativele militare. Domnul era comandantul suprem al armatei, urmând atât exemplul bizantin,
cât şi tradiŃia voievodală prestatală. Domnul numea pe comandanŃii armatei Ńării, aceştia din urmă depunând
jurământ în faŃa sa la înscăunare şi înainte de fiecare expediŃie. De asemenea, Domnul avea dreptul de a
recruta trupe şi de declanşa mobilizarea oastei Ńării.
Politica externă. Domnul reprezenta Ńara în relaŃiile externe, având dreptul de a încheia tratate, de a
declara război şi a încheia pace, de a primi şi a trimite soli, de a-şi sprijini diplomatic supuşii. Aceste
prerogative au fost restrânse de Imperiul Otoman începând cu jumătatea secolului al XVI-lea. Pe parcursul
secolelor următoare domnia a fost lipsită de dreptul de a declara război, de a încheia pace, alianŃe şi de a
avea reprezentanŃi diplomatici. Cu toate acestea, puterile europene vor recunoaşte pe mai departe
autonomia Ńărilor române şi vor întreŃine raporturi diplomatice directe cu monarhii români.
Începând cu jumătatea secolului al XVI-lea, Imperiul Otoman nu a mai recunoscut domnilor români
aceste prerogative. Practic însă, domnii au continuat să le exercite, în ciuda opreliştilor şi a pericolului de a-
şi pierde capul odată cu tronul.
Prerogative legislative. Domnul român era, asemenea împăratului bizantin, unicul legiuitor al Ńării,
fiind întruchiparea terestră a voinŃei lui Dumnezeu. Această prerogativă a fost exercitată în mod direct, prin
emiterea de acte cu valoare normativă (hrisoave, aşezăminte, testamente, legături), sau indirect, prin
receptarea şi aplicarea dreptului bizantin. CoexistenŃa dreptului receptat (canonic = legislaŃia bisericească şi
imperial = legislaŃia laică) cu cel cutumiar românesc a dat naştere unei concurenŃe între cele două sisteme,
ceea ce a reclamat coordonarea lor din partea Domniei, puterea de decizie domnească între cele două
reprezentând tot o prerogativă legislativă.

26
 Puterea legiuitoare era exercitată de Domn, de obicei, după consultarea Sfatului domnesc şi,
uneori, chiar a Adunărilor de stări.
Prerogativele judecătoreşti îşi au rădăcinile atât în tradiŃia prestatală românească, în care voievozii
şi cnezii aveau drept de judecată, cât şi în cea bizantină, în care împăratul era judecătorul suprem al
statului. Principalele competenŃe în materie judecătorească ale Domnului se refereau la dreptul de a judeca
orice pricină în primă sau în ultimă instanŃă; de a-şi asuma judecarea oricărei pricini, indiferent de instanŃa la
care aceasta se afla în curs de judecare; dreptul de a redacta propriile hotărâri; de a pronunŃa orice
pedeapsă, de a graŃia orice vinovat; dreptul de a da instrucŃiuni dregătorilor despre modul în care trebuie
făcută o judecată sau alta.
Domnul judeca, de obicei, împreună cu Sfatul domnesc, însă hotărârea îi aparŃinea cu desăvârşire.
Existau însă şi speŃe în care judecata era făcută individual de către Domn, acestea fiind atât pricini civile,
cât şi penale, mai ales cele referitoare la trădare (hiclenie).
Suzeranitatea otomană nu a afectat prerogativele judecătoreşti ale Domnului, turcii respectând
autonomia judiciară a Ńărilor române. În consecinŃă, Domnul împărŃea dreptatea în numele său şi nu în cel al
sultanului, ghidându-se după legile autohtone (“obiceiul pământului”). Hotărârile judecătoreşti pronunŃate de
Domn nu puteau fi atacate cu recurs la Poartă şi nici nu aveau nevoie de întăriri sau confirmări venite din
exterior. Singurele restrângeri ale puterii judecătoreşti a Domnului priveau pricinile care antrenau supuşi
creştini şi supuşi musulmani, pricini care reveneau dregătorilor otomani.
Prerogativa judecătorească era exercitată cu ostentaŃie, întrucât de ea depindea, în mare măsură,
păstrarea prestigiului Domniei şi al tronului.
Prerogativele executive. Domnul, în postura sa de vârf al ierarhiei sociale, avea concentrate în
mâinile sale toate puterile executive. Astfel, Domnului îi revenea: asigurarea ordinii interne; numirea şi
revocare dregătorilor; emiterea de ordine, scrise sau verbale, cu privire la diversele activităŃi ale dregătorilor
curŃii sau ai Ńării; acordarea de privilegii şi ranguri boiereşti; încuviinŃarea întemeierii unor sate sau târguri;
împământenirea străinilor.
Acestora li se adaugă o serie de prerogative pe care Domnul le exercita în mod indirect, prin
intermediul dregătorilor săi: impunerea dărilor; executarea muncilor datorate Domniei de către populaŃia de
rând; punerea în aplicare a hotărârilor judecătoreşti; reprimarea răzvrătirilor; urmărirea răufăcătorilor;
aducerea în satele de baştină a Ńăranilor fugiŃi.
Prerogativele financiare. Dreptul Domnului de a percepe dările este unul înrădăcinat în obiceiul
pământului, care poate fi documentat încă din primele decenii de existenŃă a Ńărilor române extracarpatice.
În consecinŃă, acestuia îi revenea toată gama de drepturi conexe: dreptul de a aşeza dările, stabilind cât
urma să plătească fiecare colectivitate; de a introduce noi tipuri de dări; de a acorda scutiri de dări prin
imunităŃi şi scutiri temporare; dreptul de a bate monedă (menŃinut până la jumătatea secolului al XVI-lea).
Prerogativele în legătură cu Biserica. Domnul român nu era şeful Bisericii locale (aşa cum se
întâmplase cu împăratul bizantin, avut ca model instituŃional), în schimb avea asupra acesteia un drept de
patronat. În consecinŃă, nu avea putere decizională în materie de dogmă, însă deŃinea puterea de a legifera
în domeniul administrării vieŃii bisericeşti. Din acest punct de vedere, Domnului îi revenea adoptarea unor
decizii precum: înfiinŃarea de mitropolii, episcopii, mănăstiri sau mutarea reşedinŃelor acestora; numirea şi
revocarea mitropoliŃilor, a episcopilor şi a egumenilor mănăstirilor; reglementarea competenŃei de judecată a
organelor bisericeşti şi coordonarea acesteia cu competenŃa organelor laice (a dregătorilor domneşti);
reglementarea activităŃii cultelor străine aflate în Ńară; închinarea sau revocarea închinării mănăstirilor
autohtone în raport cu aşezămintele religioase din străinătate.
În exercitarea acestor atribuŃii, Domnul se consulta întotdeauna cu Sfatul domnesc sau cu
Adunarea Stărilor. La numirea şi revocarea ierarhilor bisericii, Domnia era obligată să urmeze normele
dreptului canonic (bisericesc) bizantin, astfel încât numirile erau precedate de alegerea canonică, în vreme
ce destituirile (acte administrative laice) erau urmate de caterisiri (destituiri canonice).
Numirea mitropoliŃilor şi a episcopilor se făcea de către Domn cu acordul Sfatului domnesc,
învestirea fiind dată în cele din urmă de către Domn prin încredinŃarea cârjei arhiereşti. Numirea era adusă
la cunoştinŃa Patriarhiei de la Constantinopol, căreia i se cerea binecuvântarea pentru noul ierarh.
Numirea egumenilor, în general, era făcută de către Domn la recomandarea mitropolitului, în vreme
ce în cazul mănăstirilor închinate egumenii erau, de regulă, propuşi de patriarh şi numiŃi de către Domn.

3. Sfatul domnesc
3. 1. Denumire, principiul de funcŃionare, componenŃă
Sfatul domnesc reprezintă cel de-al doilea organ cu rol fundamental (constituŃional) în organizarea
şi funcŃionarea statelor medievale româneşti. InstituŃia era compusă din boierii mari pe care Domnul îi

27
consulta în problemele curente legate de conducerea statului, momentul apariŃiei sale fiind legat organic de
întemeierea celor Ńări române.
Terminologia documentelor şi a cronicilor este destul de variată, instituŃia fiind desemnată în
secolele XIV-XVI prin expresii precum: sfatul boierilor mari şi credincioşi, svat, sfatul Ńării. Începând cu a
doua jumătate a secolului al XVI-lea, odată cu accentuarea dominaŃiei otomane, se impune treptat termenul
divan (de origine turcească, însemnând consiliul sultanului), care ajunge să-l înlocuiască pe cel de sfat.
Principiul în virtutea căruia funcŃiona instituŃia Sfatului domnesc îşi are rădăcinile în mentalitatea
medievală, potrivit căreia relaŃiile din societate funcŃionează în virtutea unui contract încheiat între senior şi
vasalii săi. Potrivit acestuia, seniorul, în calitate de deŃinător al unei puteri temporale, pune la dispoziŃia
vasalilor săi o serie de surse de venit (pământuri, drepturi de redevenŃă, drepturi de încasare a unor taxe
etc.), urmând să beneficieze în schimb de consilium et auxilium. Aceasta însemna că vasalii erau datori a-i
oferi seniorului sfatul şi ajutorul efectiv în chestiuni de ordin politic, militar, financiar, juridic şi religios.
În spaŃiul românesc, unde relaŃiile de tip feudal nu au fost atât de dezvoltate, precum în Europa
Occidentală, singurul senior este Domnul, în vreme ce boierii reprezintă corpul vasalilor. În virtutea
contractului vasalic, Domnul dăruieşte şi apoi întăreşte boierilor dreptul de stăpânire asupra satelor din Ńară,
acestea furnizându-le beneficiarilor venituri consistente (dări în bani, produse şi muncă). În schimbul
acestora, boierii vasali sunt datori Domnului cu prestarea slujbei credincioase: prezenŃa în Sfatul domnesc
(pentru marii boieri) şi în structurile administrativ-judecătoreşti ale statului (pentru marea masă a boierimii
mici şi mijlocii), precum şi participarea la oastea Domnului atunci când Ńara este în primejdie.
De-a lungul secolelor XIV-XVII, componenŃa Sfatului domnesc a variat. IniŃial, ponderea cea mai
mare o deŃineau boierii fără dregătorii, care erau convocaŃi de Domn în calitatea lor de mari proprietari. În
cursul secolului al XV-lea raportul se schimbă în favoarea boierilor cu dregătorii, pentru ca în cursul
secolelor XVI-XVII boierii fără dregătorii să dispară cu desăvârşire din componenŃa instituŃiei. Dregătorii care
intrau în componenŃa Sfatului, în secolele XVI-XVII sunt: marele ban, marele vornic, marele logofăt, marele
spătar, marele vistier, marele comis, marele paharnic, marele stolnic, marele clucer, marele sulger şi marele
pitar.
3. 2. AtribuŃii
Ideologia politică care a funcŃionat în łările Române, prin teoreticienii săi (Neagoe Basarab, Grigore
Ureche, Miron Costin etc.) a subliniat faptul că Domnul nu poate conduce singur Ńara, astfel încât Sfatul
domnesc trebuie să fie prezent în toate probleme ridicate de activitatea de guvernare a Ńării. Din aceste
considerente, instituŃia Sfatului domnesc a avut atribuŃii corespunzătoare prerogativelor domneşti.
AtribuŃiile politice. În plan intern, sfatul avea datoria de a-l informa pe Domn asupra stării de spirit
din Ńară, mai ales a celei a boierimii.
În plan extern, Domnul consulta Sfatul cu privire la încheierea tratatelor cu Ńările vecine, precum şi la
eventualele schimbări de politică în raport cu puterea suzerană. Semnificativ din acest punct de vedere este
faptul că în momentul în care domnii români depuneau jurământ de vasalitate faŃă de regii poloni sau
maghiari, aceştia erau însoŃiŃi întotdeauna de membrii Sfatului domnesc, care depuneau un jurământ similar
cu cel al Domnului, uneori fiind stabiliŃi drept garanŃi ai respectării relaŃiei vasalice.
AtribuŃiile judiciare. Sfatul domnesc este instituŃia cu care, în mod obişnuit, Domnul se consulta
atunci când împărŃea dreptatea. Consultarea era justificată atât de tradiŃia politică sau obiceiul Ńării, cât şi
din motive practice, Domnul apelând la cunoştinŃele juridice ale membrilor Sfatului atunci când persoanei
Domnului îi lipseau aceste cunoştinŃe.
Sfatul domnesc nu era însă o instanŃă de judecată în sine. Membrii săi doar îl asistau pe Domn în
cercetarea şi judecarea pricinilor, exprimând o părere şi nu un vot, întrucât decizia finală aparŃinea exclusiv
Domnului.
În marea majoritate a cazurilor, Sfatul judecă în prezenŃa şi sub preşedinŃia Domnului. În secolul al
XVII-lea există însă şi cazuri în care Sfatul judecă singur, în urma unei delegaŃii tacite a Domnului, acesta
din urmă însuşindu-şi hotărârea propusă de Divan.
În materie judiciară, Sfatul avea şi atribuŃii de notariat. PărŃile care încheiau diverse tipuri de
înŃelegeri sau contracte se puteau prezenta în faŃa boierilor din Sfat pentru ca aceştia să le elibereze o carte
de mărturie, aceasta servind drept dovadă de autenticitate până la obŃinerea unui înscris oficial din partea
cancelariei domneşti.
AtribuŃiile financiare. Una dintre cele mai importante probleme cu care s-a confruntat Domnia pe
parcursul secolelor XV-XVII a fost achitarea tributului datorat puterii suzerane, motiv pentru care aceasta
trebuia să găsească mijloacele optime de repartizare şi încasare a dărilor, precum şi noi modalităŃi de
impunere fiscală. Din aceste considerente, consultarea boierilor devenea o necesitate atunci se dorea
introducerea unor noi dări sau se căuta evitarea evaziunii fiscale.

28
 Consultarea Sfatului în astfel de situaŃii avea şi sensul unei justificări venite din partea Domnului
faŃă de reprezentanŃii celorlalte stări privilegiate din Ńară, evidenŃiindu-se astfel prezenŃa unei solidarităŃi între
principalii factori politici decizionali. Există însă şi situaŃii când această justificare este considerată de Domn
ca fiind insuficientă, motiv pentru care acesta apela la Adunarea Stărilor pentru aprobarea măsurilor sale.
Sfatul domnesc nu avea însă atribuŃii de control asupra modului de gestionare a banilor din visteria
Ńării. Deşi marele vistier Ńinea catastifele de venituri şi cheltuieli, el nu răspundea pentru gestiunea banilor
decât în faŃa persoanei Domnului sau a unor boieri delegaŃi de acesta.
AtribuŃiile bisericeşti. În deciziile pe care le lua Domnul faŃă de organizarea Bisericii, Sfatul domnesc
era consultat pentru: înfiinŃarea unei noi episcopii; mutarea scaunelor episcopale sau mitropolitane dintr-o
localitate în alta; alegerea înalŃilor ierarhilor (ocazii în care unde Sfatul participa în cadrul unui sobor, alături
de Domn, de episcopi şi de egumenii principalelor mănăstiri din Ńară); destituirea ierarhilor Bisericii (urmată
de caterisirea acestora pe linie canonică); numirea egumenilor mănăstirilor importante din Ńară; închinarea
mănăstirilor către locurile sfinte din afara Ńării sau scoaterea lor de sub închinare.
AtribuŃiile militare. Consultarea de către Domn a membrilor Sfatului domnesc în chestiuni militare
era dictată atât de tradiŃia politică cât şi de motivaŃii de ordin practic, dat fiind că boierimea română este o
aristocraŃie militară. În acest fel Domnul putea beneficia de experienŃa şi cunoştinŃele sfetnicilor săi, aceştia
fiind angrenaŃi în luarea unor decizii precum: adoptarea strategiilor de luptă; elaborarea planurilor tactice
pentru purtarea unei bătălii; oportunitatea angajării unei lupte; stabilirea locului unde urma a se desfăşura o
bătălie.
3. 3. Procedura de lucru
În secolele XIV-XVI, domnia este o instituŃie itinerantă, aflată de cele mai multe ori în deplasare,
motiv pentru care Domnul împreună cu Sfatul domnesc călătoresc prin sate şi târguri, unde rezolvă
chestiunile administrative şi judecătoreşti locale. La curŃile domneşti, şedinŃele cu Sfatul se desfăşurau în
săli destinate special acestor activităŃi, care ulterior au şi preluat denumirea instituŃiei (divan).
În funcŃiei de subiectul dezbaterii, şedinŃele Sfatului domnesc erau publice sau secrete. De regulă
şedinŃele de judecată erau publice, aceasta întrucât actul de dreptate era unul solemn, făcând parte din
aparatul imagologic al Domnului. În schimb cele cu subiect politic erau, în mod firesc, şedinŃe secrete.

4. Adunările de stări
4. 1. Terminologia şi principiul de funcŃionare
Adunările de stări reprezintă cea de-a treia instituŃie fundamentală (constituŃională) pentru
funcŃionarea statelor medievale româneşti. În documente şi cronici ea este întâlnită sub diverse denumiri:
sobor, mare sobor, sfat de obşte, adunare obştească, sfat cu toată Ńara, adunare a toata Ńara. InstituŃia este
caracteristică pentru toate statele medievale europene, fiind regăsită în FranŃa (Statele Generale),
Germania (Reichstag, Hofstag), Anglia (Conventuc, Parliament), Italia (Parliamento), Serbia (Sobor),
Polonia (Sejm), Ungaria (Dieta) etc.
InstituŃia Adunărilor de stări se leagă prin definiŃie de existenŃa în evul mediu a unei societăŃi
structurate pe prezenŃa unor stări privilegiate. Acestea sunt cele care au dreptul de a participa la viaŃa de
stat şi la conducerea politică a societăŃii, formula de participare fiind aceea a unor structuri reprezentative
colective.
Principiul în virtutea căruia funcŃionau era acela că ca “ceea ce priveşte pe toŃi, de toŃi trebuie să fie
aprobat”, moştenit din organizarea prestatală a obştilor autohtone, principiu care după întemeiere a fost
limitat, aplicându-se doar în raport segmentele sociale care beneficiau de un statut privilegiat. Astfel, robii,
Ńărănimea dependentă, Ńărănimea liberă, preoŃii de Ńară şi, de cele mai multe ori, târgoveŃii erau excluşi din
componenŃa Adunărilor de stări din Ńările române, dreptul de participare revenind boierimii mari (membrii
Sfatului domnesc), boierimii mici şi mijlocii (curteni, slujitori, mazili), precum şi ierarhiei superioare a bisericii
(mitropoliŃi, episcopi, arhimandriŃi şi egumeni).
4. 2. Trăsăturile instituŃiei
Privită în raport cu schema tipologică a instituŃiei la nivel european, instituŃia românească a avut
câteva caracteristici distinctive.
Din punct de vedere teritorial, Adunările de stări europene sunt generale, regionale (provinciale) şi
locale (orăşeneşti). În łările Române însă nu au existat adunări provinciale sau locale, datorită politicii
centralizatoare a domniei, astfel încât Adunările de stări au reprezentat stările de pe întregul teritoriu al Ńării.
Din punct de vedere structural, Adunările puteau avea una până la patru camere, după numărul
stărilor reprezentate. În łările Române au funcŃionat trei astfel de entităŃi, corespunzătoare marii boierimi,
boierimii mici şi clerului.

29
 Din punctul de vedere al modului în care se configurau, Adunările de stări din Europa Apuseană
erau elective sau cu membri desemnaŃi autoritar de către monarh. În łările Române membrii acestora erau
aleşi de către Domn în funcŃie de raporturile de putere dintre acesta şi diversele grupări boiereşti existente.
Cum rolul acestor adunări era acela de a da greutate hotărârilor adoptate cu acest prilej, Domnul era
interesat sa aibă acordul tuturor categoriilor privilegiate, fiind convocaŃi inclusiv reprezentanŃi ai boierimii sau
clerului care nu reprezentau neapărat politica sa.
Din punctul de vedere al competenŃei, marea majoritate a Adunărilor europene erau consultative
sau deliberative, uneori cu drept de control în raport cu instituŃia monarhului. În cazul instituŃiei româneşti,
rolul său a fost, în marea majoritate a cazurilor, unul consultativ; sunt cunoscute însă şi situaŃii în care
hotărârile au avut un caracter obligatoriu pentru domni, chiar dacă aceştia din urmă nu au fost de acord cu
ele.
Din punctul de vedere al stabilităŃii, Adunările de stări europene erau permanente (Anglia şi
Polonia), periodice sau neregulat intermitente (Spania, FranŃa). Cazul łărilor Române se apropie de cel al
FranŃei şi al Spaniei, Domnul convocându-le când considera de cuviinŃă. În istoria instituŃiei româneşti sunt
consemnate însă şi cazuri în care Domnul a fost silit să le convoace sub presiunea diverselor grupuri
interesate în reglementarea unei probleme.
Efectivele Adunărilor de stări din łările Române nu au depăşit cifra de 200 de persoane. De regulă
era vorba despre 100-120 de participanŃi, dar numărul acestora putea să scadă până la 30-40 de membri.
Dezbaterile constau în expunerea de către Domn a nevoilor şi a dorinŃelor sale, urmate de oferirea
sfatului (consilium) şi a ajutorului (auxilium) de către participanŃi. În această din urmă fază de desfăşurare a
dezbaterilor documentele lăsând să se întrevadă uneori şi existenŃa unor curente de opinie diferite. Pe baza
sfatului Ńinut, se adoptă hotărâri prezentate sub formă de hrisov domnesc, pe marginea cărora cei mai
importanŃi participanŃi îşi pot depune sigiliile alături de cel al Domnului.
4. 3. AtribuŃii
AtribuŃiile Adunărilor de Stări în łara Românească şi Moldova au vizat reglementarea (legiferarea)
celor mai importante probleme de factură internă şi externă.
Prerogativele de factură internă se refereau la: alegerea Domnului, atribuŃie urmată, cu câteva
excepŃii, până la începutul secolului al XVIII-lea; adoptarea unor decizii importante în materie de organizare
a vieŃii bisericeşti (mutarea centrelor episcopale autohtone, înfiinŃarea de noi episcopii etc.); adoptarea
reglementărilor privitoare la statutul Ńăranilor; introducerea sau desfiinŃarea unor categorii de dări;
introducerea unor regimuri fiscale speciale pentru repopularea unor sate (regimul sloboziilor); delimitarea
hotarelor dintre cele două Ńări române; judecarea unor pricini pe care domnii doreau să le judece împreună
cu “toŃi boierii şi toată Ńara”.
Prerogativele de natură externă vizau: declararea războiului şi încheierea păcii; reglementarea
relaŃiilor cu statul otoman; plata tributului; întărirea jurământului de credinŃă faŃă de suzeran (regele maghiar,
regele polon, sultanul otoman); reglementarea relaŃiilor cu biserica catolică; închinarea mănăstirilor
autohtone faŃă de centrele monahale importante ale lumii ortodoxe sau scoaterea lor de sub autoritatea
acestora.

5. Dregătoriile centrale
ApariŃia dregătoriilor se leagă de însăşi întemeierea statelor medievale româneşti, acestea fiind la
origine legate de necesităŃile personale ale Domnului şi ale curŃii sale: stolnicul, paharnicul, spătarul,
postelnicul, comisul, medelnicerul. Odată cu întărirea statului şi a autorităŃii monarhice dregătoriile s-au
dezvoltat atât din punct de vedere numeric, cât şi din perspectiva atribuŃiilor. Astfel în secolele XV-XVI
aparatul central creşte prin includerea subalternilor marilor dregători în cadrul Divanului precum şi a boierilor
mărunŃi care slujeau ca dieci sau grămătici ai unor mari dregători specializaŃi (dieci de vistierie, de jitniŃă sau
grămătici).
5. 1. Trăsături generale
a. AtribuŃiile dregătorilor nu beneficiau de un cadru strict delimitat, astfel încât Domnul putea delega
pe un dregător cu o sarcină care intra în prerogativele altui dregător.
b. Până la reformele lui Constantin Mavrocordat, dregătorii nu au fost plătiŃi cu leafă, ci răsplătiŃi prin
danii de sate, scutiri de dări, daruri primite de la subalterni, concederea unor venituri domneşti sau a taxelor
de judecată.
c. Dregătoriile deserveau atât persoana Domnului, cât şi nevoile statului.
d. În aparatul de stat a existat o ierarhizare a dregătoriilor, tradusă printr-un rang atribuit fiecăreia
dintre acestea, ierarhizare care a variat în timp şi nu a fost identică în cele două Ńări române extracarpatice.
e. Dregătorii erau numiŃi şi revocaŃi de către Domn, atunci când acesta considera de cuviinŃă.

30
 f. La numirea sau confirmarea în domniei, dregătorii depuneau un jurământ solemn de credinŃă faŃă
de Domn.
5. 2. AtribuŃii generale
Dat fiind faptul că în concepŃia vremii despre funcŃionarea statului nu exista o diferenŃiere absolută a
atribuŃiilor dregătorilor, întregul corp al dregătorilor se preta la exercitarea unor prerogative comune.
Purtarea soliilor peste hotare. Stabilirea solilor se făcea de către Domn după o prealabilă consultare
cu Sfatul domnesc. În funcŃiei de importanŃa misiunii încredinŃate, soliile puteau fi individuale sau colective.
AtribuŃii militare. Deşi în domeniul atribuŃiilor de ordin militar existau dregători specializaŃi (marele
vornic, marele spătar, marele agă), totuşi, în anumite situaŃii, Domnul putea încredinŃa conducerea unei părŃi
a armatei sau chiar a întregii armate unui dregător din afara celor specializaŃi.
AtribuŃiile judecătoreşti. În pofida faptului că şi acest domeniu beneficia de dregători specializaŃi
(marii vornici, marele ban), toŃi marii dregători aveau dreptul de a face judecăŃi, termenul dregător fiind
uneori utilizat în epocă cu sensul de judecător. Implicarea dregătorilor în actele de judecată se făcea fie în
urma unei delegări în acest scop venite din partea Domnului, fie ca urmare a solicitării venite din partea
împricinaŃilor. Prima dintre situaŃii se referea la existenŃa unor pricini care necesitau deplasarea la faŃa
locului pentru a face diverse anchete sau expertize. În cea de-a doua, prezenŃa accidentală în teritoriu a
marilor dregători atrăgea după sine solicitarea de judecare, împricinaŃii evitând astfel deplasarea
costisitoare până la curtea domnească.
Hotărnicirea moşiilor. Ca şi în cazul atribuŃiilor militare sau judecătoreşti, la curtea domnească
existau dregători specializaŃi în această activitate (marele portar, marele logofăt şi vornicii de poartă), însă
în anumite împrejurări Domnul prefera să trimită în locul acestora diverşi alŃi dregători. MotivaŃiile principale
erau numărul mare de moşii care se cereau a fi hotărnicite, precum şi distanŃele mari care trebuiau parcurse
pentru a le executa. În aceste condiŃii se întâmpla adesea ca un dregător trimis cu un scop într-o anumită
zonă a Ńării să primească şi însărcinarea de face hotărnicirile solicitate în zona respectivă.
Ispravnici ai oraşelor. În secolul al XVII-lea, pentru a evita deplasările lungi ale dregătorilor prin Ńară,
domnii din łara Românească au început să numească în oraşe ispravnici aleşi din rândul foştilor mari
dregători, rolul acestora fiind acela de a rezolva pe loc pricinile ivite între locuitori. Activitatea ispravnicilor
era axată în principal pe realizarea judecăŃilor şi a hotărniciilor.
Ispravnici ai scaunului domnesc. În cursul aceluiaşi secol XVII, domnii sunt uneori siliŃi să
însoŃească personal trupele puse la dispoziŃia Imperiului Otoman, în cursul campaniilor purtate împotriva
habsburgilor şi a polonezilor. În aceste condiŃii, din rândul marilor dregători, apropiaŃi ai Domnului, sunt
recrutaŃi ispravnici ai scaunului domnesc, a căror misiune era aceea de a Ńine locul Domnului în absenŃa sa
din capitală sau din Ńară. În această calitate, ispravnicii de scaun dispuneau de toate prerogativele
domneşti, singura limitare referindu-se la hotărârile judecătoreşti pronunŃate în materie de proprietate, care
erau considerate definitive numai după confirmarea lor de către domn.
Ispravnici ai documentelor şi ai poruncilor domneşti. Indiferent de specificul demnităŃii deŃinute, toŃi
dregătorii puteau fi însărcinaŃi cu punerea în aplicare a prevederilor unui act emis de cancelaria domnească:
punerea unui beneficiar de danie domnească în stăpânirea obiectului daniei; punerea în aplicare a unei
hotărâri judecătoreşti; achitarea unui dar in bani sau în natură făcut de Domn unei mănăstiri.
5. 3. AtribuŃii speciale
Dregătoriile centrale din aparatul de stat al łărilor Române pot fi clasificate după mai multe criterii,
însă cel mai relevant pentru înŃelegerea resorturilor funcŃionale ale acestora este cel care combină
caracterul predominant civil sau militar al dregătoriei cu cel al destinatarului serviciilor (stat, Domn sau
curtea domnească). În funcŃie de acest criteriu dregătoriile centrale pot fi împărŃite în trei categorii: dregători
civili de stat, dregători militari de stat şi dregători de curte, aceştia din urmă prestând şi servicii personale
Domnului.
5. 3. 1. Dregătorii civili de stat
Marele ban reprezintă cea mai importantă dregătorie a łării Româneşti. El avea atribuŃii
administrative şi judecătoreşti în raport cu teritoriile łării Româneşti aflate în dreapta Oltului. InstituŃia apare
la sfârşitul secolului al XV-lea şi reproduce la scară redusă cea mai mare parte a atribuŃiilor domneşti. Mai
mult decât atât, marele ban avea dreptul de a întreŃine în Craiova, capitala provinciei, o curte în miniatură,
dispunând de un sfat alcătuit din dregători similari celor de la curtea domnească. Cu toate acestea provincia
olteană nu a avut o organizare proprie sau o legislaŃie separată de aceea a restului Ńării. AtribuŃiile marelui
ban vizau următoarele aspecte: dreptul de intervenŃie în chestiunile privitoare la stăpânirea pământului şi a
altor bunuri materiale (întărirea sau reconfirmarea drepturilor de stăpânire), drept care mai era exercitat
doar de către domn; cercetarea şi fixarea hotarelor satelor şi ale ocinilor; asigura desfăşurarea activităŃilor
de poliŃie în Oltenia (această atribuŃie se suprapunea cu cea a marelui armaş); avea drept de a judecată în
chestiuni civile şi criminale asemenea Domnului; în materie penală, putea pronunŃa pedepse mergând de la

31
închisoare (era singurul dregător care dispunea de o închisoare la Craiova) până la cea capitală; asigura
recrutarea şi conducerea trupelor recrutate de pe teritoriul Olteniei.
Marele vornic. În łara Românească a avut atribuŃii precumpănitor judiciare (cu excepŃia Olteniei,
unde judeca marele ban), competenŃele sale fiind în: materie penală (furturi, încălcări de hotare, răniri,
pagubele produse de vitele de pripas, în vreme ce cazurile care reclamau pedeapsa cu moarte erau trimise
spre judecare Domnului); materie civilă (chestiunile legate de stăpânirea pământului, a rumânilor şi a
Ńiganilor). În Moldova, marele vornic este cel mai important dintre dregători, instituŃia dublându-se la
jumătatea secolului al XVI-lea. Astfel apar un mare vornic al łării de Sus, cu reşedinŃa la Dorohoi, şi un
mare vornic al łării de Jos, cu sediul al Bârlad, atribuŃiile fiecăruia dintre aceştia era raportate strict la partea
de Ńară care-i revenea. Cele mai importante atribuŃii ale marilor vornici moldoveni erau cele de natură
judecătorească competenŃa lor fiind legată de materia penală. Spre deosebire de omologii munteni, marii
vornici din Moldova aveau dreptul să judece toate tipurile de pricini, putând pronunŃa inclusiv pedeapsa cu
moartea.
Marele logofăt. În łara Românească atribuŃiile marelui logofăt erau acelea de: păstrare a marelui
sigiliu al łării; redactare a documentelor domneşti; întocmirea de referinŃe informative pentru uzul Domnului
şi al Sfatului domnesc atunci când aceştia judecau diverse pricini. În Moldova, marele logofăt are atribuŃii
similare, dar nu identice cu cele ale omologului muntean: păstrarea şi aplicarea marelui sigiliu al Ńării pe
hrisoavele domneşti; semnarea documentelor emise de Domn şi de Sfatul domnesc; supravegherea
activităŃilor din cancelaria domnească; judeca pricinile legate de stăpânirea pământului şi de hotărnicii;
judeca şi aplica amenzi penale pentru mutarea pietrelor de hotar şi pentru uzul de documente false;
îndeplinea funcŃie notarială, autentificând actele încheiate în faŃa sa. În activităŃile lor, marii logofeŃi erau
asistaŃi de o serie de subalterni: al doilea logofăt, al treilea logofăt, diecii, grămăticii şi diverşii logofeŃei care
constituiau aparatul tehnic al cancelariei domneşti.
Marele vistier. AtribuŃiile marilor vistieri din łara Românească şi Moldova au fost identice:
strângerea veniturilor, păstrarea şi contabilizarea cheltuielilor Domnului şi ale Ńării; procurarea şi păstrarea
obiectelor de lux vestimentar necesare Domnului (atribuŃia a trecut ulterior pe seama nou înfiinŃatei
dregătorii a cămăraşului); gestionarea catastifelor visteriei în care se înregistrau obligaŃiile financiare ale
satelor din Ńară; judeca toate pricinile în legătură cu repartizarea şi încasarea dărilor către Domnie. Marele
vistier dispunea de asemenea de un aparat de subalterni care îl ajutau în activităŃile sale specifice: al doilea
vistier, al treilea vistier şi numeroşi logofeŃi de vistierie cu rosturi tehnice. În plan teritorial, marele vistiernic
dispunea de un alt aparat executiv, format din birari şi globnici care încasau dările datorate de populaŃie
visteriei domneşti.
Marele postelnic (stratornic). AtribuŃiile postelnicului au fost la începuturile instituŃiei grija de patul şi
camera de culcare a Domnului. Ulterior, pornind de la accesul neîngrădit la persoana Domnului,
postelnicului i s-a încredinŃat atribuŃia de primire şi introducere a trimişilor statelor străine, primind astfel o
atribuŃie legată de organizarea statului. În această calitate, dregătoria era rezervată în special cunoscătorilor
de limbi străine. În secolul al XVII-lea, marele postelnic a primit şi atribuŃii judecătoreşti la curtea
domnească, având jurisdicŃie asupra personalului de deservire: aprozi, curieri, turci etc. În calitate de
subalterni ai marelui postelnic în secolul al XVI-lea a fiinŃat un al doilea postelnic, în secolul următor
existând până la şase astfel de subalterni în mod simultan.
Marele portar. Ca dregător cu atribuŃii civile, marele portar este regăsit doar în organizarea łării
Româneşti, unde se ocupa de primirea şi găzduirea turcilor, precum şi a altor personaje de vază la curtea
domnească. Din secolul al XVI-lea marele portar primeşte prerogative judecătoreşti, acestea fiind legate de
punerea în practică a hotărnicirilor de moşii, precum şi de luarea jurământului martorilor jurători în orice tip
de pricină.
Marele uşar este, în łara Românească, omologul marelui portar din Moldova. El avea aceeaşi
atribuŃie a găzduirii turcilor la curtea domnească, motiv pentru care trebuia să fie cunoscător al limbii turce.
Vătaful de aprozi. Atât în łara Românească, cât şi în Moldova, aprozii constituiau o categorie de
slujitori domneşti recrutaŃi la început din rândul tinerilor boieri. Aceştia aveau atribuŃii de curieri, iar ulterior
au funcŃionat ca agenŃi judecătoreşti, organizaŃi militar sub comanda unui vătaf de aprozi. AtribuŃiile acestuia
din urmă vizau: chemarea şi aducerea efectivă a părŃilor implicate într-un proces; executarea hotărârilor
civile ale Domnului sau ale Divanului; urmărirea datornicilor şi punerea lor în stare de arest pentru a-i
constrânge la plata debitelor.
Vornicii de poartă sau vornicii de gloate reprezintă o instituŃie specifică Moldovei. Deşi ocupau o
poziŃie modestă în ierarhia curŃii, totuşi aveau o importanŃă deosebită în funcŃionarea aparatului
judecătoresc, întrucât deŃineau numeroase atribuŃii de acest fel: judecau la poarta palatului domnesc
pricinile mărunte; judecau şi pedepseau femeile adultere; triau pricinile care se înfăŃişau spre judecare

32
Domnului şi Divanului, reŃinându-le pe cele mărunte; făceau expertize, evaluând bunurile aflate în litigiu;
întocmeau şi autentificau înscrisurile care consemnau diversele tranzacŃii încheiate în faŃa lor.
5. 3. 2. Dregătorii de stat cu atribuŃii militare
Marele spătar. În łara Românească, marele spătar a avut iniŃial sarcina de a purta sabia Domnului
la solemnităŃi, pentru ca în cursul secolului al XVII-lea să ajungă comandantul armatei muntene. În Moldova,
a rămas mai mult un dregător de curte, pe lângă sarcina purtării spadei domneşti, revenindu-i comanda
militară asupra slujitorilor spătărei răspândiŃi în întreaga Ńara.
Hatmanul este o instituŃie specifică Moldovei, adoptată după model polonez în secolul al XVI-lea.
Acesta avea atribuŃii similare marelui spătar muntean, comandând întreaga armată moldovenească. În afara
atribuŃiilor militare, hatmanul avea şi prerogative judecătoreşti, în competenŃa sa intrând judecarea tuturor
pricinilor în care erau antrenaŃi robii domneşti.
Pârcălabii erau comandanŃii cetăŃilor, o poziŃie care le-a conferit o mare importanŃă în aparatul
politic şi militar. În Moldova aceştia au funcŃionat atât ca mari dregători, membri ai Sfatului domnesc
(secolele XV-XVI), cât şi în calitate de dregători teritoriali. Întrucât principalele fortificaŃii au servit şi drept
reşedinŃe administrativ-teritoriale, pârcălabii au îndeplinit atribuŃii complexe de natură militară (apărarea
cetăŃii şi a zonei adiacente), de factură administrativ-fiscală şi judecătorească, controlând întreaga
administraŃie locală a Ńinuturilor sau judeŃelor în care se aflau amplasate cetăŃile.
Marele armaş. AtribuŃiile principale ale marelui armaş atât în łara Românească, cât şi în Moldova
se refereau la prinderea, cercetarea şi întemniŃarea celor vinovaŃi de crime, precum şi punerea în aplicare a
sentinŃelor capitale. Din acest motiv acest dregător răspundea de închisorile domneşti pe timp de pace, iar
pe timp de război veghea soldaŃii pentru ca aceştia să nu dezerteze. Pe lângă aceste atribuŃii, marii armaşi
aveau jurisdicŃie asupra tuturor robilor domneşti, iar în timp de război asigurau comanda artileriei. Marele
armaş avea în subordine o serie de subalterni: armaşul al doilea, armaşul al treilea şi un aparat executiv
format din armaşi şi armăşei organizaŃi milităreşte.
Marele agă. În łara Românească, instituŃia îşi face apariŃia în cursul secolului al XVI-lea, în timpul
domniei lui Mihai Viteazul devenind o mare dregătorie. Marele agă asigura comanda militară a mercenarilor
balcanici şi români (seimeni), în vreme ce pe timp de pace asigura poliŃia internă în capitală şi reşedinŃele
de judeŃ, judecând pricinile penale cu competenŃă proprie şi pricinile civile, cu delegaŃie domnească. În
Moldova, marele agă asigura comanda tuturor efectivelor de pedestraşi din armata moldovenească, pe timp
de pace având atribuŃii de poliŃie şi judecată în Suceava.
Marele serdar reprezintă o dregătorie înfiinŃată în cursul secolului al XVII-lea, care a funcŃionat doar
în aparatul de stat al Moldovei. Marele serdar era primul subaltern al marelui spătar, comandând cetele de
mazili (foşti dregători şi urmaşii acestora).
Marele şetrar. Dregătoria este menŃionată documentar începând cu secolul al XVI-lea, având în
grijă corturile domneşti şi încartiruirea armatei. În Moldova, în afara acestor prerogative, marele şetrar
asigura şi comanda artileriei domneşti.
5. 3. 3. Dregători aflaŃi în serviciul Domnului sau al curŃii domneşti
Marele paharnic (ceaşnic). AtribuŃiile marelui paharnic priveau: degustarea băuturilor Domnului
pentru a evita otrăvirea acestuia; aprovizionarea pivniŃelor domneşti; administrarea viilor domneşti;
încasarea zeciuielii din producŃia de vin a locuitorilor Ńării. În timp de război, marii paharnici aveau comanda
militară a boierilor mărunŃi din Ńară care purtau titluri de păhărnicei, roşii şi curteni. În Moldova, pe timp de
pace, marele paharnic avea şi dreptul de a judeca toate pricinile care priveau dreptul de proprietate asupra
viilor din Ńară.
Marele stolnic. AtribuŃiile marelui stolnic, în ambele Ńări, vizau: pregătirea mesei Domnului, servirea
acesteia şi degustarea prealabilă, pentru a se evita otrăvirea sa; aprovizionarea curŃii domneşti cu alimente;
strângerea dijmei din peşte cuvenite domniei.
Marele comis. AtribuŃiile marelui comis, în ambele Ńări, vizau: Ńinerea evidenŃei cailor domneşti;
gestionarea grajdurilor domneşti; procurarea furajelor pentru grajdurile domneşti.
Marele medelnicer avea în sarcină să toarne Domnului apă când acesta se spăla pe mâini la masa.
Marele clucer aproviziona curtea domnească cu alimente strângea din Ńară zeciuiala cuvenită
Domniei din grâul produs de populaŃia de rând.
Marele sulger aproviziona curtea domnească cu carne. În secolele XVII-XVII, marele sulger
muntean urmărea încasarea unor dări destinate sulgeriei şi administra vitele confiscate în numele Domnului.
Marele jitnicer reprezintă o dregătorie specifică exclusiv Moldovei. AtribuŃiile sale erau acelea de
strângere a dijmelor din grâne datorate Domnului, respectiv de distribuire şi aprovizionare a cetăŃilor turceşti
cu cereale.
Marele pitar avea în sarcină aprovizionarea curŃii domneşti cu pâine.

33
 Marele căminar. Dregătoria apare în Moldova la începutul secolului al XVII-lea, şi are în atribuŃii
strângerea dijmelor din ceară, a dărilor pe cârciumi şi prăvălii, precum şi pe cazanele de Ńuică datorate
domniei.
Marele vameş era dregătorul care avea în subordine pe toŃi vameşii din Ńară, atribuŃiile acestuia fiind
centralizarea şi contabilizarea veniturilor aduse de exploatarea vămilor.

Bibliografie
*** Constituirea statelor medievale româneşti, redactor coordonator: Nicolae Stoicescu, Editura Academiei RSR, Bucureşti, 1980.
*** InstituŃii feudale din łările Române. DicŃionar, coordonatori: Ovid Sachelarie şi Nicolae Stoicescu, Editura Academiei RSR,
Bucureşti, 1988.
*** Istoria dreptului românesc, coordonator Ioan Ceterchi, vol. I, Editura Academiei RSR, Bucureşti, 1980.
*** Istoria românilor, vol. III, Genezele româneşti, coordonatori: Ştefan Pascu şi Răzvan Theodorescu, Editura Enciclopedică,
Bucureşti, 2001.
*** Istoria românilor, vol. IV, De la universalitatea creştină la Europa “patriilor”, coordonatori: Ştefan Ştefănescu şi Camil Mureşan,
redactor responsabil: Tudor Teuteoi, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2001.
Andreescu, Mihail M., Puterea domniei în łara Românească şi Moldova în secolele XIV-XVI, Bucureşti, 1999.
Apetrei, Cristian Nicolae, ContribuŃii la studiul instituŃiei vorniciei din łara Românească în secolul al XV-lea. AtribuŃiile marelui
vornic, în Istros, X, 2000, p. 413-424.
Brătianu Gheorghe I., Adunările de stări în Europa şi în łările Române în Evul Mediu, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1996.
Brătianu Gheorghe I., Sfatul domnesc şi Adunarea stǎrilor în Principatele Române, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1995.
Costăchel, Valeria; Panaitescu, P. P.; Cazacu, A., ViaŃa feudală în łara Românească şi Moldova (sec. XIV-XVII), Bucureşti,
1957.
Georgescu, Valentin Al., BizanŃul şi instituŃiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea, Editura Academiei RSR, Bucureşti,
1980.
Giurescu, Constantin C., ContribuŃiuni la studiul marilor dregători în sec. XIV şi XV, Vălenii de Munte, 1926.
Grigoraş, Nicolae, InstituŃii feudale din Moldova. Organizarea de stat până la mijlocul secolului al XVIII-lea, Bucureşti, 1971.
GuŃan, Manuel, Istoria administraŃiei publice româneşti, ediŃia a II-a, revăzută şi adăugită, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2006.
Panaitescu, Petre P. Marea adunare a Ńǎrii, instituŃie a orânduirii feudale în łǎrile Române, în Studii. Revistă de istorie, X, 1957,
nr. 3, p. 153-165.
Pippidi, Andrei, TradiŃia politică bizantină în łările Române în secolele XVI-XVIII, ediŃie revăzută şi adăugită, Editura Corint,
Bucureşti, 2001.
Pop, Ioan Aurel, InstituŃii medievale româneşti. Adunările cneziale şi nobiliare (boiereşti) în secolele XIV-XVI, Editura Dacia, Cluj-
Napoca, 1991.
SacerdoŃeanu, A., InstituŃiile supreme ale Moldovei în secolele XIV şi XV, în Revista arhivelor, IX, 1996, nr. 2, p. 23-39.
Stoicescu, N., Despre subalternii marilor dregători din łara Românească şi Moldova (sec. XV – mijlocul sec. al XVII-lea), în Studii
şi Materiale de Istorie Medie, VI, 1973, p. 61-90.
Stoicescu, N., Sfatul domnesc şi marii dregători din łara Românească şi Moldova ( secolele XIV-XVII), Editura Academiei RSR,
Bucureşti, 1968.
Ştefănescu, Ştefan, Bănia în łara Românească, Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1965.
Vârtosu, Emil, Titulatura domnilor şi asocierea la domnie în łara Românească şi Moldova (până în secolul al XVI-lea), Bucureşti,
1960.

Test de autoevaluare nr. 4

01. Titlul de “Mare Voievod” purtat de domnii români pe parcursul secolelor XIV-XVII indica:
a) originea militară a puterii monarhului şi prerogativele militare ale instituŃiei;
b) calitatea de stăpân absolut al Ńării;
c) originea divină a puterii domneşti.
02. ConcepŃia teocratică potrivit căreia Domnul exercita puterea în virtutea voinŃei lui Dumnezeu, era reflectată în secolele XIV-
XVII de următoarele caracteristici ale instituŃiei domneşti:
a) practicarea virtuŃilor imperiale: filantropia, generozitatea, cumpătarea, justiŃia;
b) prezenŃa unor atribuŃiilor pe care Domnul le deŃinea în sfera dreptului bisericesc, atribuŃii pe care însă le exercita în acord cu
conducătorii Bisericii;
c) prezenŃa învestiturii laice.

03. Până la jumătatea secolului al XVI-lea, succesiunea la tron în łările Române se făcea în conformitate cu:
a) principiul electiv;
b) principiul ereditar;
c) principiul ereditar-electiv.
04. În calitate de deŃinător al dreptului de stăpânire superioară asupra teritoriului Ńării (dominum eminens), Domnul putea exercita
în secolele XIV-XVII următoarele acŃiuni:
a) confisca satele şi moşiile celor care încălcau contractul de vasalitate (hiclenie);
b) confirma sau întărea dreptul de stăpânire asupra pământului exercitat de către orice supus;
c) exercita controlul asupra tuturor transferurilor de stăpânire funciară din Ńară.

34
05. În secolele XIV-XVII, exercitarea de către Domn a prerogativelor sale judecătoreşti se făcea astfel:
a) Domnul judeca întotdeauna împreună cu Sfatul domnesc, însă decizia finală îi aparŃinea în exclusivitate Domnului;
b) Domnul judeca de regulă împreună cu Sfatul domnesc (existând şi speŃe pe care le putea judeca singur), însă decizia finală îi
aparŃinea în exclusivitate Domnului;
c) Domnul judeca de regulă împreună cu Sfatul domnesc (existând şi speŃe pe care le putea judeca singur), însă decizia finală
era adoptată numai cu acordul Sfatului domnesc .

06. În procesul de adoptare a deciziilor importante în materie de organizare a vieŃii bisericeşti (mutarea centrelor episcopale
autohtone, înfiinŃarea de noi episcopii etc.), puteau fi angrenate următoarelor instituŃii centrale ale łărilor Române:
a) Domnul şi Sfatul domnesc ;
b) Domnul şi Adunările de Stări;
c) Domnul, Sfatul domnesc şi Adunările de stări.

07. În cadrul Adunărilor de stări din łara Românească şi Moldova din secolele XIV-XVII, târgoveŃii:
a) erau reprezentaŃi întotdeauna;
b) nu erau reprezentaŃi niciodată;
c) erau reprezentaŃi foarte rar.

08. Dregătorii care, prin prisma atribuŃiilor specifice, deŃineau dreptul de a pronunŃa pedeapsa capitală în secolele XIV-XVII, erau:
a) marele ban şi mare vornic în łara Românească;
b) marele ban în łara Românească şi marele vornic în Moldova;
c) marele vornic şi vornicii de poartă în Moldova.
9. În secolele XIV-XVII, păstrarea marelui sigiliu al Ńării, redactarea documentelor domneşti şi supravegherea activităŃilor din
cancelaria domnească erau prerogative specifice:
a) marelui logofăt;
b) marelui postelnic;
c) marelui uşar.
10. În secolele XIV-XVII, în categoria marilor dregători de stat cu atribuŃii militare intrau:
a) marele portar, marele comis, marele clucer;
b) marele spătar, marele armaş, marele serdar;
c) marele spătar, marele armaş, marele agă.

Test de autoevaluare nr. 5

01. Titlul de “Domn” purtat de domnii români în cursul secolelor XIV-XVII indica:
a) originea militară a puterii monarhului şi prerogativele militare ale instituŃiei;
b) calitatea de stăpân absolut al Ńării;
c) originea divină a puterii domneşti.
02. În secolele XIV-XVII, puterea Domnului în łările Române avea următoarele caracteristici:
a) era indivizibilă şi netransmisibilă;
b) se exercita în absenŃa oricărui organ de control;
c) era de caracter despotic.

03. În a doua jumătate a secolului al XVI-lea şi în cursul secolului al XVII-lea desemnarea titularilor pentru tronurile łărilor
Române se făcea astfel:
a) Domnii erau aleşi pe viaŃă de către boieri şi confirmaŃi de Poarta Otomană;
b) Domnii erau numiŃi pe viaŃă de către Poartă;
c) Domnii erau aleşi de către boieri şi confirmaŃi periodic de către Poarta Otomană.

04. În secolele XIV-XVII, desherenŃa era o instituŃie care se afla în legătură directă cu:
a) concepŃia teocratică asupra originii puterii domneşti;
b) contractul vasalic, ca fundament al societăŃii feudale;
c) concepŃia despre stăpânirea superioară exercitată de Domn asupra teritoriului Ńării (dominium eminens).

05. Pe parcursul secolelor XIV-XVII, prerogativele domnilor români în raport cu instituŃia Bisericii au vizat următoarele aspecte:
a) stabilirea dogmei oficiale a Bisericii;
b) înfiinŃarea de mitropolii, episcopii, mănăstiri sau mutarea reşedinŃelor acestora;
c) reglementarea activităŃii cultelor străine aflate în Ńară.
06. AtribuŃiile judiciare ale Sfatului domnesc pe parcursul secolelor XIV-XVII pot fi caracterizate astfel:
a) Sfatul domnesc reprezenta o instanŃă de judecată în sine, aflată pe o treaptă ierarhică inferioară faŃă de instanŃa supremă
reprezentată de scaunul de judecată al Domnului;
b) Sfatul domnesc nu reprezenta o instanŃă de judecată în sine; membrii săi îi asistau pe Domn în exercitarea prerogativelor
judiciare şi aveau drept de vot în luarea hotărârii;

35
c) Sfatul domnesc nu reprezenta o instanŃă de judecată în sine; membrii săi îl asistau pe Domn în exercitarea prerogativelor
judiciare, însă nu aveau drept de vot în luarea hotărârii.
07. Pe parcursul secolele XIV-XVII, printre caracteristicile instituŃiei Adunărilor de stări autohtone se regăsesc:
a) ca regulă, funcŃionarea instituŃiei are un caracter consultativ, însă sunt cunoscute şi cazuri în care hotărârile sale au fost
impuse Domnului, chiar dacă acesta nu era de acord cu acestea;
b) convocarea Adunărilor de stări are un caracter regulat, fiind convocate periodic;
c) Adunările de stări din Ńările române reprezentau întregul teritoriu al Ńării, neexistând Adunări de Stări provinciale.
08. În atribuŃiile generale comune tuturor marilor dregători din secolele XIV-XVII, intrau:
a) purtarea soliilor peste hotare;
b) numirea şi demiterea egumenilor mănăstirilor neînchinate.
c) conducerea unei părŃi a armatei sau chiar a întregii armate.

09. În secolele XV-XVII, singurul dregător care avea dreptul de intervenŃie în chestiunile privitoare la stăpânirea pământului
(întărirea sau reconfirmarea drepturilor de stăpânire), drept care revenea doar Domnului, era:
a) marele logofăt;
b) marele ban;
c) marele vornic.

10. În secolele XIV-XVII, în categoria marilor dregători aflaŃi în serviciul Domnului sau al curŃii domneşti intrau:
a) marele paharnic, marele stolnic, marele clucer;
b) marele postelnic, marele portar, vătaful de aprozi;
c) marele comis, marele medelnicer, marele sluger.

36
 CAPITOLUL 5
ORGANIZAREA DE STAT A łĂRILOR ROMÂNE
ÎN SECOLELE XIV-XVII. ADMINISTRAłIA LOCALĂ

1. JudeŃele şi Ńinuturile
Încă din primele documente emise de cancelariile celor două łări Române, se poate constata că
instituŃia domniei dispunea de o administraŃie centralizată destinată strângerii veniturilor şi asigurării ordinii
interne, administraŃie formată din organe regionale şi locale. În primele decenii de existenŃă, aceste organe
erau grupate în jurul curŃilor domneşti din teritoriu, aflându-se sub comanda unui dregător local numit vornic.
În timp de pace acestea slujeau ca aparat executiv în chestiuni de natură fiscală şi judiciară, în vreme ce pe
timp de război funcŃionau ca forŃe de elită în oastea Domnului.
Odată cu maturizarea instituŃională a statului, domnia a divizat teritoriul Ńării în unităŃi administrativ
teritoriale pentru a eficientiza administrarea resurselor de care dispunea. În acest scop, în łara
Românească, îşi fac apariŃia judeŃele (lat. iudicium = scaun de judecată), subdiviziuni administrativ-
teritoriale care, de cele mai multe ori, reprezentau teritoriile cnezatelor şi voievodatelor care au precedat
întemeierea. În cazul Moldovei, unităŃile administrativ teritoriale se numeau Ńinuturi (lat. tenutum = Ńinut),
după model polonez, organizarea acestora făcându-se în funcŃie de reŃeaua de târguri şi fortificaŃii existentă
(cetăŃi de piatră şi pământ), precum şi în funcŃie de cursurile râurilor, astfel încât să reprezinte zone unitare
din punct de vedere geografic.
Conducerea efectivă a judeŃelor şi a Ńinuturilor era asigurată de dregători numiŃi de către Domn din
rândurile boierimii mari şi mijlocii. În łara Românească denumirea acestora a fost aproape în permanenŃă
aceea de sudeŃi. În Moldova însă, denumirile date conducătorilor de Ńinut au variat: în fruntea Ńinuturilor de
interior care nu dispuneau de cetăŃi se aflau sudeŃi (Tutova, Bacău, Dorohoi etc.); în fruntea Ńinuturilor care
dispuneau de cetăŃi se aflau pârcălabi (NeamŃ, Suceava, Orhei etc.); în vreme ce în fruntea judeŃelor de
graniŃă fără cetăŃi se aflau staroşti (Putna şi CernăuŃi). În cursul secolelor XVI-XVII, denumirea de pârcălab
va fi înlocuită cu cea de mare vătaf de Ńinut, iar ulterior, cu cea de mare căpitan de Ńinut, între cele trei
dregătorii neexistând însă diferenŃe de atribuŃii.
Ca şi vornicii locali, dregătorii din fruntea judeŃelor şi a Ńinuturilor dispuneau de un aparat de agenŃi
executivi format din boierimea mică şi mijlocie rezidentă în unitatea administrativă respectivă. Acest aparat
executa întreaga activitate de strângere a dărilor datorate de săteni domniei, punerea în aplicare a
diverselor hotărâri judecătoreşti, iar în timp de război alcătuia oastea de curte sau oastea cea mică a Ńării.
Principalele atribuŃii ale dregătorilor din fruntea administraŃiei de judeŃ sau de Ńinut erau: executarea
judecăŃilor (pagube produse de vitele de pripas, certuri, bătăi, furturi etc.); încasarea taxelor de judecată şi a
amenzilor penale dictate; efectuarea de anchete penale sau în materie de proprietate (numai la cererea
Domnului); urmărirea şi executarea datornicilor faŃă de fiscul domnesc; urmărirea şi aducerea în locul de
origine a Ńăranilor dependenŃi fugiŃi; încasarea birului şi transmiterea lui către visteria domnească.

2. Oraşele şi târgurile
Târgurile şi oraşele extracarpatice au constituit unităŃi administrative, locuite de meseriaşi, negustori
şi agricultori aşezaŃi pe un teritoriu cu regim special, care s-au bucurat de un statut juridic privilegiat,
materializat prin existenŃa unui anumit grad de autonomie.
Ca unitate administrativă, oraşul cuprindea trei zone: a) vatra târgului, respectiv centrul urban
alcătuit din clădiri, pieŃe şi străzi; b) hotarul (Ńarina) târgului, respectiv terenul aflat în imediata vecinătate a
oraşului, cultivat şi exploatat de orăşeni, format din: vii, livezi, islaz, fâneŃe, mori, iazuri; c) ocolul târgului
compus din mai multe sate care alcătuiau o unitate administrativă separată de oraş; toate satele din ocolul
târgului aparŃineau instituŃiei domniei şi erau administrate de dregătorii domneşti care rezidau în oraş,
distincŃi de dregătorilor domneşti ai Ńinutului.
AdministraŃia orăşenească se caracterizează prin coexistenŃa organelor administrative alese de
colectivitatea orăşenilor cu cele numite de către Domn sau de către persoana căreia acesta îi cedase târgul.
2. 1. Organele administrative alese
Organele administrative alese de târgoveŃi erau judeŃul şi sfatul pârgarilor, în łara Românească,
respectiv şoltuzul (voitul) şi sfatul pârgarilor în Moldova.
În atribuŃii dregătorilor aleşi de comunitatea târgoveŃilor intrau: repartizarea între orăşeni, în funcŃie
de avere, a dărilor aşezate global (cisla) de către domnie (încasarea acestora revenea însă vornicilor);

37
repartizarea locurilor de muncă în Ńarina târgului; asigurarea poliŃiei interne, având dreptul de arestare şi de
amendare a celor turbulenŃi; judecarea pricinilor mărunte, penale (certuri, furturi etc.) sau civile (în
competenŃa lor intra vatra şi Ńarina târgului); gestionarea catastifului târgului, în care se întabulau toate
actele juridice privitoare la transferurile de bunuri mobiliare şi imobiliare din vatra şi Ńarina târgului; păstrau şi
foloseau pecetea târgului pentru autentificarea actelor care consemnau tranzacŃiile comerciale încheiate în
faŃa lor.
Un alt organ administrativ ales a fost adunarea generală a orăşenilor, compusă din toŃi locuitorii cu
drept de vot. Aceasta se întrunea cel puŃin odată pe an, când erau aleşi conducătorii oraşului (judeŃul sau
şoltuzul şi pârgarii). Adunarea mai putea fi convocată în şi în cazuri grave, precum introducerea unor
contribuŃii fiscale noi sau înstrăinarea de către Domn a unei părŃi din hotarul târgului.
2. 2. Organele administrative numite
În afara organelor alese, în oraşele din łara Românească şi Moldova a existat câte un reprezentant
al domniei numit iniŃial vornic de târg. AtribuŃiile acestuia se refereau la: strângerea veniturilor datorate de
orăşeni domniei: birul, dijma din toate produsele agricole şi din vii, zeciuiala stupilor, taxele vamale pe
circulaŃia mărfurilor, taxele pe utilizarea morilor domneşti, etc.; strângerea veniturilor similare datorate de
locuitorii satelor de ocol; scoaterea locuitorilor din satele de ocol la muncile şi slujbele care trebuiau
întreprinse în interesul domniei; judecarea unor categorii de pricini (cele mai multe se refereau la plângerile
orăşenilor împotriva impunerii abuzive la plata birului).
Deşi avea titlul de vornic de târg şi Ńinea scaun de judecată în centrul târgului, până în secolul al
XVI-lea acest dregător nu avea competenŃa de a judeca pricinile dintre târgoveŃi. Ulterior însă, a început să
prezideze judecăŃile efectuate de organele alese ale orăşenilor, sfârşind prin a le lua locul.
În activităŃile sale, vornicul de târg era secondat în Moldova de un dregător subaltern, numit
posadnic, iar în łara Românească, de un pârcălab de oraş, ale căror atribuŃiile se refereau la încasarea
vămii interne pe circulaŃia mărfurilor şi la organizarea târgului de vite.
Alături de aceşti dregători subalterni, vornicul de târg dispunea de agenŃi executivi specializaŃi în
diverse activităŃi de încasare a dărilor şi de supraveghere a muncilor domneşti: globnici, ilişari, bezmenari,
cămănari, podvodari, pererubŃi etc.

3. Satele
3. 1. Tipuri de sate
Prin întemeierea celor două Ńări române, Domnul a devenit stăpânul întregului teritoriu al Ńării
(dominium eminens), pe care acesta îl administra după cum considera de cuviinŃă. O parte dintre satele
care intrau în componenŃa Ńării au fost însă donate boierilor, aceştia urmând a-i datora consilium et auxilium
necesare activităŃii de guvernare a Ńării, în virtutea contractului vasalic. O altă parte a fost donată de Domn
Bisericii şi, în mod special, mănăstirilor, pentru ca acestea să se poată întreŃine în schimbul slujbelor pe
care acestea le dedicau mântuirii Domnului şi familiei acestuia. În acest fel domeniul funciar al Ńării s-a
divizat în trei categorii de sate: domneşti, boiereşti şi mănăstireşti.
Atât boierii, cât şi mănăstirile deŃineau la început drepturi de stăpânire limitate la perioada vieŃii
Domnului care făcuse dania, prelungirea acestora depinzând de bunăvoinŃa succesorilor, care puteau să
întărească sau să retragă satele donate de predecesor. Cu timpul însă, la dorinŃa beneficiarilor, domnii
donatori au început să introducă în actele de danie clauze de întărire adresate succesorilor, astfel încât sub
puterea unor formule de blestem aceştia din urmă renunŃau la dreptul de retract, cu excepŃia cazurilor când
boierii sau egumenii mănăstirilor se dovedeau a fi necredincioşi.
Transmiterea ereditară a satelor în cadrul familiilor boiereşti a condus şi la apariŃia unui tip de sat, în
care numărul stăpânilor creşte de la o generaŃie la alta, ajungându-se în unele situaŃii ca aceştia să îi
depăşească pe Ńăranii dependenŃi. Aceste sate au aparŃinut la origine unor boieri ai căror succesori nu s-au
mai bucurat de danii domneşti ulterioare, astfel încât drepturile lor de stăpânire se rezumau la ceea ce au
moştenit de la înaintaşi. Cu alte cuvinte, creşterea numerică a numărului de membri ai familiei nu a mai fost
dublată de o creştere adecvată în dimensiuni a domeniului familiei, ceea ce a făcut ca proprietăŃile
moştenite să se împartă succesiv, de la o generaŃie la alta, între membrii săi. Aceste din urmă sate de boieri
numeroşi şi decăzuŃi din punct de vedere economic alcătuiesc categoria satelor libere, locuite de răzeşi (în
Moldova) şi moşneni (în Ńara Românească), categorie care îşi face apariŃia la sfârşitul secolului al XVI-lea.
O ultimă categorie de sate prezente în łările Române în secolele XIV-XVII o constituie sloboziile.
Acestea erau sate aflate pe domenii boiereşti sau mănăstireşti, locuite de populaŃie aservită, dar care pentru
perioade limitate de timp se bucurau de un regim juridic şi economico-fiscal asemănător satelor libere, de
moşneni sau de răzeşi. Scopul introducerii unor astfel de privilegii era acela al populării sau repopulării unor
zone deficitare din punct de vedere demografic. În acest sens, Domnul acorda coloniştilor un hrisov prin

38
care li se garantau scutiri de dările şi muncile datorate domniei pe un termene de maximum 12 ani, satele
având posibilitatea de a beneficia de prelungirea privilegiilor.
3. 2. Organele administrative
3. 2. 1. Satele domneşti erau de două tipuri, fiecare dintre acestea având o administraŃie distinctă:
a. satele care aparŃineau persoanei Domnului aflat pe tron, dobândite prin moştenire sau
cumpărare;
b. satele care aparŃineau instituŃiei Domniei, sate care se transmiteau de la un Domn la altul,
indiferent de familia din care provenea titularul tronului, provenind din confiscări pentru hiclenie sau
desherenŃă.
În satele personale ale Domnului, acesta se comporta ca un stăpân feudal de rând (boier sau
mănăstire), avându-şi propriile organe administrative locale. De obicei, era vorba despre un dregător numit
de către Domn, dregător care strângea veniturile şi administra satul în colaborare cu obştea locală aservită.
Satele aparŃinând instituŃiei domniei au fost grupate în secolele XIV-XVI în jurul cetăŃilor, târgurilor,
morilor, în scopul de a le furniza acestora hrana şi muncile necesare întreŃinerii. Această categorie de sate
alcătuiau satele de ocol, care aveau sarcini fiscale asemănătoare celor din Ńinuturi, dar care erau
administrate separat de acestea. Astfel satele de ocol erau scoase de sub autoritatea dregătorilor de Ńinut şi
puse în schimb sub autoritatea dregătorilor domneşti din târguri: vornicul de târg sau ureadnicul (înlocuitorul
vornicului). Conform documentelor epocii satele de ocol “mergeau cu târgul” din punct de vedere fiscal,
vamal, administrativ şi judecătoresc, vornicul de târg având competenŃa să judece pricinile ivite în hotarele
acestor sate.
3. 2. 2. Satele boiereşti şi mănăstireşti puteau fi, la rândul lor:
a. sate care beneficiau de scutiri de dări şi imunităŃi judiciare;
b. sate care nu beneficiau de scutiri sau imunităŃi.
În satele scutite de dări şi înzestrate cu imunităŃi, întreaga administraŃie aparŃinea stăpânului şi se
făcea în beneficiul material al acestuia. În astfel de cazuri, administraŃia sau justiŃia domnească nu putea
pătrunde decât în cazurile strict prevăzute de actul de danie al satului, cazuri care, de obicei, erau cele de
gravitate mare (omor, răpire, tâlhărie).
Administrarea satelor boiereşti şi mănăstireşti se făcea prin intermediul unor dregători desemnaŃi de
către stăpânii acestora, numiŃi pârcălabi de sat, în łara Românească, şi vornic, vornicel sau ureadnic, în
Moldova. Sarcinile acestor dregători erau de: strângere a veniturilor datorate de săteni stăpânului;
transmitere a poruncilor stăpânului; repartizare a muncilor pe care sătenii le datorau stăpânului; urmărire şi
readucere în sat a sătenilor fugari; judecare şi aplicare a pedepselor (amenzi sau bătaie) în numele
stăpânului.
În Moldova, în satele boiereşti, în afara reprezentantului stăpânului, a existat şi practica desemnării
de către obştea sătească aservită a unui reprezentant propriu, numit vătăman, care lucra împreună cu
dregătorul stăpânului. Ambii reprezentanŃi proveneau din rândul Ńăranilor dependenŃi, iar în schimbul
activităŃilor desfăşurate în serviciul stăpânului, se bucurau de o serie de scutiri fiscale.
3. 2. 3. Satele de răzeşi şi moşneni dispuneau de organe administrative locale proprii, Domnul
exercitând asupra acestora doar o autoritate de drept public. Autonomia internă se manifesta prin prezenŃa
unor organe de conducere similare celor care caracterizau obştea sătească în perioada prestatală.
Principalul organ de conducere a obştii săteşti în satele libere era sfatul oamenilor buni şi bătrânii,
ale cărui atribuŃii cuprindeau: dreptul de a reglementa folosinŃa averii devălmaşe; dreptul de a dispune, prin
vânzare sau donaŃie, de părŃi din patrimoniul obştii; dreptul de a se vinde pe sine însuşi, cu sau fără
pământ, unui stăpân feudal; dreptul de a urmări şi executa averea membrului obştii care nu-şi plătea partea
care îi revenea din sarcina fiscală a satului, lăsând-o astfel asupra satului; dreptul de a exercita paza
câmpului şi a vetrei satului; dreptul de a-i urmări şi a-i prinde pe răufăcători; dreptul de a participa alături de
justiŃia domnească în judecarea pricinilor penale şi civile care vizau pe membrii obştii (prin instituŃia
martorilor jurători); dreptul de a asista ca martor şi ca instanŃă de autentificare în raport cu toate actele care
aveau efecte juridice asupra patrimoniului obştii; dreptul de a repartiza între membrii obştii darea globală la
care era impus satul, în funcŃie de puterea economică a fiecăruia dintre membri.
Din punct de vedere administrativ, fiscal şi militar satele de răzeşi şi moşneni se subordonau direct
Ńinutului sau judeŃului, reprezentat prin dregătorii din fruntea acestuia (sudeŃi, pârcălabi, staroşti, mari vătafi,
mari căpitani). Aceştia din urmă strângeau veniturile domniei trimiŃând în satele respective agenŃii executivi
aflaŃi în subordine (birari, găletari, ilişari, dijmari, gorştinari, pripăşari, duşegubinari, globnici, desetnici etc.).

39
 Bibliografie
*** InstituŃii feudale din łările Române. DicŃionar, coordonatori: Ovid Sachelarie şi Nicolae Stoicescu, Editura Academiei RSR,
Bucureşti, 1988.
*** Istoria dreptului românesc, coordonator Ioan Ceterchi, vol. I, Editura Academiei RSR, Bucureşti, 1980.
*** Istoria românilor, vol. III, Genezele româneşti, coordonatori: Ştefan Pascu şi Răzvan Theodorescu, Editura Enciclopedică,
Bucureşti, 2001.
Apetrei, Cristian Nicolae, ContribuŃii la studiul instituŃiei vorniciei din łara Românească în secolul al XV-lea. Problema vornicilor
teritoriali, în Analele Brăilei, an III, 1999, nr. 3, p. 387-399.
Bâzgan, Melentina, JudeŃele łării Româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea, Bucureşti, 2002.
Bălan, T., Vornicia în Moldova, în Codrul Cosminului, VII, 1931-1938, p. 63-144.
Burac, Constantin, łinuturile łării Moldovei până la mijlocul secolului al XVIII-lea, Bucureşti, 2002.
Cândea Ionel, Brăila. Origini şi evoluŃie până la jumătatea secolului al XVI-lea, Editura Istros, Brăila, 1995.
Chihaia, Pavel, Din cetăŃile de scaun ale łării Româneşti, Editura Meridiane, Bucureşti, 1974.
Ciurea, D., Organizarea administrativă a statului feudal Moldova (sec. XIV-XVIII), în Anuarul Institutului de Istorie şi Arheologie,
Iaşi, tom II, 1965, p. 143-235.
Costăchel, Valeria; Panaitescu, P. P.; Cazacu, A., ViaŃa feudală în łara Românească şi Moldova (sec. XIV-XVII), Bucureşti,
1957.
Duzinchevici, Gheorghe, Vornicia moldovenească până la 1504, în Cercetări istorice, V-VII, 1929-1931, p. 216-252.
Filitti, I. C., Despre vechea organizare administrativă a Principatelor Române, extras din Revista de drept public, an 1934-1935,
75p.
Giurescu Constantin C., Istoria Bucureştilor, ediŃia a II-a, Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1979.
Idem, Istoricul oraşului Brăila. Din cele mai vechi timpuri până astăzi, Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1968.
Idem, Târguri sau oraşe şi cetăŃi moldovene din secolul al X-lea până la mijlocul secolului al XVI-lea, ediŃia a II-a, Editura
Enciclopedică, Bucureşti, 1997.
Grigoraş, Nicolae, InstituŃii feudale din Moldova. Organizarea de stat până la mijlocul secolului al XVIII-lea, Bucureşti, 1971.
GuŃan, Manuel, Istoria administraŃiei publice româneşti, ediŃia a II-a, revăzută şi adăugită, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2006.
Matei, Mircea D., Geneză şi evoluŃie urbană în Moldova şi łara Românească. Până în secolul al XVII-lea, Iaşi, 1997.
NeamŃu, Vasile, Istoria oraşului medieval Baia (Civitas Moldaviensis), Editura UniversităŃii “Al. I. Cuza”, Iaşi, 1997.
Olteanu, Ştefan, Cercetări cu privire la geneza oraşelor medievale din łara Românească, în Studii. Revistă de istorie, an XVI,
1963, nr. 6.
Panaitescu, P. P., Comunele medievale în Principatele Române, în idem, Interpretări româneşti. Studii de istorie economică şi
socială, ediŃia a II-a, postfaŃă, note şi comentarii de Ştefan S. Gorovei şi Maria Magdalena Székely, Bucureşti, 1994.
Păltănea, Paul, Istoria oraşului GalaŃi. De la origini până la 1918, vol. I-II, Editura Porto Franco, GalaŃi, 1994-1995.
Poncea, Traian Valentin, Geneza oraşului medieval românesc în spaŃiul extracarpatic (secolele X-XIV), Editura Biblioteca
Bucureştilor, Bucureşti, 1999.
Rădvan, LaurenŃiu, Oraşele din łara Românească până la sfârşitul secolului al XVI-lea, Editura UniversităŃii “Al. I. Cuza”, Iaşi,
2004.
Sava, Aurel V., Târguri, ocoale domneşti şi vornici din Moldova, în Buletinul ŞtiinŃific al Academiei R.P.R., SecŃiunea ŞtiinŃe
istorice, filologice şi economico-juridice, IV, 1952, nr. 1-2.

Test de autoevaluare nr. 6

01. În łara Românească, organizarea judeŃelor ca unităŃi administrativ-teritoriale s-a făcut:
a) de regulă pe amplasamentele vechilor formaŃiuni politice prestatale;
b) în funcŃie de aşezarea geografică a târgurilor şi a fortificaŃiilor;
c) pe văile principalelor râuri din Ńară.

02. În Moldova, organizarea Ńinuturilor ca unităŃi administrativ-teritoriale s-a făcut:

a) de regulă pe amplasamentele vechilor formaŃiuni politice prestatale;
b) în funcŃie de aşezarea geografică a târgurilor şi a fortificaŃiilor;
c) pe văile principalelor râuri din Ńară.
03. Pe parcursul secolelor XIV-XVII, atribuŃiile judecătoreşti ale dregătorilor aflaŃi în fruntea judeŃelor/Ńinuturilor au fost:
a) judecarea tuturor pricinilor din unitatea de care răspundeau, având dreptul de pronunŃare a pedepsei capitale;
b) executarea judecăŃilor mărunte (pagube produse de vitele de pripas, certuri, bătăi, furturi etc.);
c) efectuarea de anchete penale şi anchete în materie de proprietate (acestea din urmă numai la cererea Domnului).

04. Repartizarea birului între locuitorii oraşelor medievale româneşti din secolele XIV-XVII, revenea:
a) judeŃului/şoltuzului şi sfatului pârgarilor;
b) vornicului de târg/pârcălabului de târg;
c) dregătorului aflat în fruntea unităŃii administrativ teritoriale de care aparŃinea oraşul.

5. Încasarea birului de la locuitorii oraşelor medievale româneşti din secolele XIV-XVII, revenea:
a) judeŃului sau şoltuzului şi sfatului pârgarilor;
b) vornicului de târg/pârcălabului de târg;
c) dregătorului aflat în fruntea unităŃii administrativ teritoriale de care aparŃinea oraşul.

40
06. Autonomia târgurilor şi oraşelor din Ńările române, în secolele XIV-XVII, s-a materializat prin:
a) existenŃa unor norme de drept proprii, distincte de cele ale Ńării;
b) existenŃa unui singur aparat de dregători, format din dregători aleşi de târgoveŃi, care asigura independenŃa actului
administrativ în raport cu puterea centrală
c) existenŃa unui aparat administrativ propriu, format din dregători aleşi de târgoveŃi, care funcŃiona în paralel cu un aparat de
dregători domneşti.

07. În Moldova secolelor XIV-XVII, dreptul de a-i judeca pe Ńăranii din satele de ocol revenea:
a) şoltuzului şi sfatului pârgarilor din târgul pe lângă care funcŃiona ocolul respectiv;
b) vornicului de târg, pentru pricinile mărunte;
c) marelui vornic, pentru cazurile penale grave (crimă, răpire, tâlhărie etc).
08. Satele boiereşti şi mănăstireşti care, în secolele XIV-XVII, se bucurau de scutiri de dări şi de imunităŃi judiciare, aveau
următorul statut administrativ:
a) beneficiau de independenŃă administrativă în raport cu statul (Domnia) şi stăpânii (boieri sau mănăstiri), întreaga administraŃie
exercitându-se în favoarea locuitorilor;
b) beneficiau de autonomie administrativă în raport cu statul (Domnia), întreaga administraŃie exercitându-se în favoarea
stăpânului (boier sau mănăstire);
c) beneficiau de autonomie administrativă în raport stăpânul, întreaga administraŃie exercitându-se în favoarea statului (Domniei).

09. Organele de conducere ale satelor libere (de moşneni şi răzeşi) deŃineau următoarele atribute juridice:
a) dreptul de a participa alături de justiŃia domnească la judecarea pricinilor penale şi civile care vizau pe membrii obştii (prin
instituŃia martorilor jurători);
b) dreptul de a asista ca martor şi ca instanŃă de autentificare în raport cu toate actele care aveau efecte juridice asupra
patrimoniului obştii;
c) dreptul de a dispune, prin vânzare sau donaŃie, de părŃi din patrimoniul obştii.
10. Dreptul de a urmări şi a executa averea membrului obştii libere (sat de moşneni sau răzeşi) care nu-şi plătea partea care îi
revenea din sarcina fiscală a satului (lăsând-o astfel asupra consătenilor), revenea:
a) sfatul oamenilor buni şi bătrâni;
b) dregătorilor aflaŃi la conducerea Ńinutului/judeŃului în care se afla satului respectiv;
c) marelui vistier şi dregătorilor subordonaŃi ai acestuia.

41
 CAPITOLUL 6
DREPTUL ÎN łĂRILE ROMÂNE ÎN SECOLELE XIV-XVII

1. Izvoarele dreptului medieval

În cursul evului mediu, noŃiunea de izvor de drept a avut două sensuri: unul material şi unul formal.
În sens material, izvoarele dreptului se constituie din condiŃiile vieŃii materiale care influenŃează sensul
voinŃei clasei dominante. Pe cale de consecinŃă, ele determină apoi apariŃia şi conŃinutul nomelor de drept.
În sens formal, prin izvoare de drept se înŃeleg formele speciale pe care le îmbracă normele juridice,
respectiv cutuma şi legea.
În cursul secolelor XIV-XVII cutuma, numită în continuare Legea Ńării, a înregistrat un proces de
evoluŃie, în cadrul căruia unele dintre vechile obiceiuri juridice au fost păstrate, în vreme ce altele au fost
adaptate la noile realităŃi politice, economice, sociale şi culturale. În paralel cu vechile norme adaptate şi-au
făcut apariŃia însă şi reglementări noi care au avut caracter inovator. Trebuie spus însă că şi unele şi
celelalte au luat naştere plecând de la vechile precepte ale dreptului consuetudinar.
Legile scrise şi-au făcut apariŃia în łările Române în a doua jumătate a secolului al XV-lea, pe
fondul interesului firesc manifestat de instituŃia domniei pentru consolidarea propriei puteri în cadrul statului.
ExistenŃa numeroaselor cutume, foarte diversificate din punct de vedere teritorial, i-a permis domniei să îşi
motiveze demersul de legiferare prin invocarea necesităŃii de a uniformiza normele juridice existente. În
acest fel, domnia a obŃinut un instrument foarte eficient pentru actul de guvernare. Acesta din urmă se lega
însă de ideea de responsabilitate în faŃa divinităŃii şi presupunea existenŃa unui act de voinŃă din partea
acesteia (în momentul alegerii Domnului, de pildă). Din aceste considerente, un sprijin foarte util în cadrul
demersului legiferare a venit din partea bisericii, care a pus la dispoziŃie domniei oameni cu un anumit nivel
de educaŃie, dar şi un sistem de drept bine articulat: propria legislaŃie. În acest fel, legea scrisă românească
a luat naştere ca o adaptare a principiilor şi a normelor religioase (numite canoane) la condiŃiile economico-
sociale interne. Încă de la începuturile sale, biserica ortodoxă română s-a aflat sub influenŃa patriarhiei
ortodoxe de la Constantinopol, prin urmare legislaŃia sa internă, cea care a servit drept model domnilor
români, a fost de sorginte bizantină. Ulterior însă, odată cu dezvoltarea interesului pentru acŃiunea de
legiferare, dar şi cu evoluŃia societăŃii autohtone, domnii români au început să meargă mai departe cu
implementarea textelor juridice bizantine, adoptând inclusiv legislaŃia laică a statului bizantin (basilicale).
Preluarea acestor texte nu s-a făcut totuşi direct din sursele originale bizantine, ci prin intermediul
traducerilor făcute de călugării sârbi şi bulgari în mănăstirile de la sudul Dunării. Acesta este motivul pentru
care cele mai vechi texte juridice utilizate în spaŃiul românesc au fost redactate în limba slavonă. La această
situaŃie a contribuit însă şi faptul că în łările Române limba slavonă era limba oficială a cancelariei şi chiar
limba de oficiere a liturghiei în biserică.
Cele mai vechi texte juridice din Ńările române au fost traduceri slavone ale nomocanonului
“Sintagma alfabetică”, redactat de Matei Vlastares în anul 1335. Ele au purtat numele de pravile (de la
termenul slav pravo, însemnând drept) şi, în majoritatea cazurilor, au fost redactate în cadrul unor mănăstiri
din porunca domnitorilor celor două Ńări române. Astfel de traduceri au fost făcute în łara Românească, la
Târgovişte (1452) şi m-rea BistriŃa-Vâlcea (1636); iar în Moldova, la m-rea NeamŃ (1474, 1557); m-rea
Bisericani (1512); m-rea Putna (1581); m-rea BistriŃa-NeamŃ (1618); GalaŃi (începutul secolului al XVII-lea).
Primele pravile scrise în limba română au fost redactate în a doua jumătate a secolului al XVI-lea.
Cea mai veche este Pravila SfinŃilor Apostoli, tipărită la Braşov de diaconul Coresi, între anii 1560-1562.
Aceasta a servit drept prototip pentru câteva dintre pravilele mai recente, aşa cum au fost Pravila lui Lucaci
Scholasticul (1581) şi Pravila de ispravă oamenilor şi de toate păcatele şi greşalele (secolul al XVII-lea).
Foarte asemănătoare cu pravila lui Coresi este un alt text, datând de la începutul secolului al XVII-lea, text
intitulat: Pravila sfinŃilor părinŃi 318 după învăŃătura marelui Vasile. Similitudinile existente între aceste ultime
două pravile demonstrează că ele au avut un izvor comun, care trebuie să fi fost o traducere mai veche,
probabil din prima jumătate a secolului al XVI-lea. Ceva mai evoluată din punctul de vedere al conŃinutului
este Pravila de la Govora (1640), scrisă din porunca lui Matei Basarab. Spre deosebire de pravilele
anterioare, care conŃineau exclusiv dispoziŃii canonice, aceasta din urmă introduce pentru prima dată şi
dispoziŃii de drept laic. Cele mai importante izvoare ale dreptului scris în Ńările române au fost însă pravilele
redactate din ordinele domnilor Vasile Lupu şi Matei Basarab. Pravila lui Vasile Lupu a fost publicată la Iaşi,
în anul 1646 şi a purtat titlul de Carte românească de învăŃătură de la pravilele împărăteşti şi de la alte
giudeŃe. Ea reprezintă prima legiuire românească laică care a fost investită cu autoritate legală. Potrivit
informaŃiilor oferite în chiar prefaŃa lucrării, conŃinutul său reprezintă o culegere de reglementări juridice

42
extrase din două surse: legea agrară bizantină din secolele VIII-IX şi opera romanistului italian Prosper
Farinaccius, intitulată Praxis et theoriae criminalis. Pravila lui Matei Basarab a apărut la Târgovişte, în anul
1652, şi a purtat titlul de Îndreptarea legii sau Pravila cea mare (prin raportare la pravila de la Govora, care
a mai fost numită şi Pravila cea mică). ConŃinutul acesteia era identic cu cel al CărŃii româneşti de
învăŃătură, singurele diferenŃe fiind cele care priveau calitatea traducerilor.
ConŃinutul pravilelor este unul foarte variat, ele punând alături reglementări cu caracter juridic, texte
religioase, date istorice despre sinoadele bisericeşti, date despre autorii pravilelor, tabele de calculare a
timpului, cronici etc. DispoziŃiile cu caracter juridic se referă la problema drepturilor (tipologia, exerciŃiul,
dobândirea şi pierderea lor); reglementează instituŃii ale dreptului civil (condiŃia juridică a persoanelor,
instituŃii privind familia şi persoanele, reguli cu privire la patrimoniul bunurilor, obligaŃiuni, moşteniri), precum
şi dispoziŃii de drept penal (tipologia infracŃiunilor, tipologia pedepselor, circumstanŃele agravante,
circumstanŃele atenuante). Ele sunt însă departe de a fi sistematizate, astfel încât în mod frecvent nomele
de drept canonic sunt amestecate cu cele de drept civil, iar cele de drept civil cu cele de drept penal.
Pravilele au avut finalitate practică, ele fiind utilizate în activitatea tuturor instanŃelor de judecată.
AfirmaŃia poate fi susŃinută, în ciuda faptului că hotărârile judecătoreşti date pe baza pravilelor sunt puŃine la
număr. Ponderea redusă a acestui gen de hotărâri se explică prin faptul că hotărârile din domeniul dreptului
penal sau al dreptului familiei se dădeau frecvent în formă orală, iar în măsura în care au fost date în scris,
ele nu indică textul pravilei pe care se întemeiază. În plus, este de crezut că părŃile care câştigau procesele
nu erau interesate să păstreze actele de acest gen, astfel încât cele mai multe dintre ele au dispărut.
Includerea în pravilele medievale româneşti a dispoziŃiilor din textele juridice bizantine a continuat şi
pe parcursul secolelor următoare (XVIII-XIX), întregul proces fiind cunoscut sub denumirea de receptarea
dreptului romano-bizantin. El a fost favorizat de faptul că monumentele juridice folosite de legislatorii români
în secolele XV-XIX mai avuseseră odată caracter de drept pozitiv în spaŃiul autohton. Este vorba despre
perioadele de timp în care populaŃia românească de la Dunărea de Jos s-a aflat sub stăpânire bizantină,
perioade în care, în mod evident, au utilizat normele dreptului bizantin. Procesul de receptare a dreptului
romano-bizantin nu a presupus însă o preluare mecanică a normelor bizantine în legislaŃia autohtonă, ci o
armonizare a acestora prin prelucrarea şi adaptarea lor la condiŃiile interne. Acest fapt ne este dovedit de
constatarea că, în unele cazuri, legiuirile româneşti au inclus în textele lor norme cutumiare, acordându-le
astfel putere de lege; în vreme ce în alte cazuri au evitat să introducă reglementări străine pentru a lăsa
libertate de acŃiune cutumelor. Modul de interpretare a textelor şi modul de aplicare a lor au Ńinut cont de
asemenea de specificităŃile societăŃii româneşti, astfel încât receptarea dreptului bizantin poate fi
considerată drept o operă legislativă autohtonă cu elemente clare de originalitate.

2. Organizarea judecătorească
JustiŃia cuprindea în evul mediu, ca de altfel şi în contemporaneitate, totalitatea organelor şi
activităŃilor care urmăreau împărŃirea dreptăŃii. Termenul justiŃie nu era însă folosit ca atare în epocă, în
locul său fiind întrebuinŃate conceptele de drept, dreptate şi judecată.
În statele medievale româneşti justiŃia a fost exercitată de numeroase organe: Domnul şi Divanul
domnesc; unele categorii de dregători centrali şi locali; unii stăpâni feudali în raport cu persoanele aflate în
stare de dependenŃă (boierii şi mănăstirile); clerul şi organele de conducere ale oraşelor.
Privită în ansamblu, justiŃia medievală românească prezintă mai multe trăsături: a) împărŃirea
dreptăŃii era un instrument de guvernare, aflat în la dispoziŃia clasei dominante, cea care se bucura de
numeroase privilegii; b) atribuŃiile judecătoreşti erau exercitate împreună cu cele executive de către aceleaşi
organe ale statului; despre o separare a puterilor în stat nu se poate vorbi decât după momentul introducerii
Regulamentelor Organice; c) în organizarea judecătorească a łărilor Române nu a existat deosebire între
jurisdicŃia civilă şi cea penală; d) exercitarea atribuŃiilor judecătoreşti avea caracter venal; cu alte cuvinte,
împărŃirea dreptăŃii era producătoare de venituri importante pentru Domn şi dregătorii săi; e) în justiŃia
medievală românească nu a existat autoritatea lucrului judecat; o pricină soluŃionată putea fi reluată sub
acelaşi Domn şi cu atât mai mult sub Domnul următor; explicaŃia este aceea că Domnia nu avea un caracter
pur instituŃional, ci mai mult unul personal; f) justiŃia medievală românească era autonomă în raport cu
puterea suzerană; în ciuda faptului că łările Române erau vasale în raport cu Imperiul Otoman, totuşi
hotărârile instanŃelor române nu erau supuse aprobării suzeranului (sultanul otoman) şi nici nu se pronunŃau
în numele acestuia, ci în numele Domnului.
JustiŃia domnească. Organizarea judecătorească şi procedura judiciară erau dominate de justiŃia
domnească. Având calitatea de conducător autocrat al Ńării şi al poporului său, Domnul era în mod necesar
şi judecătorul suprem al supuşilor săi. Atunci când judeca, obiceiul Ńării îl obliga însă pe Domn să se
consulte cu reprezentanŃii clasei dominante (boierii). Acestora din urmă, acelaşi obicei al Ńării le recunoştea

43
un rol efectiv doar în cercetarea pricinilor, întrucât adoptarea hotărârilor judecătoreşti era apanajul exclusiv
al Domnului. Date fiind întinderea teritoriului, numărul locuitorilor şi mulŃimea pricinilor, Domnul nu putea
judeca întotdeauna personal. Din acest considerent, el dădea drept de judecată dregătorilor săi centrali şi
locali. Aceşti judecau însă numai în numele său şi sub controlul său. CompetenŃele jurisdicŃionale ale
dregătorilor centrali variau în funcŃie de importanŃa dregătoriei ocupate în ierarhia statului. Drept de judecată
aveau însă şi dregătorii locali aflaŃi la conducerea unităŃilor administrativ teritoriale (sudeŃii şi pârcălabii),
dregătorii domneşti din târguri şi oraşe (vornicii şi pârcălabii de oraş), precum şi dregătorii aleşi ai
comunităŃilor urbane (şoltuzul/judeŃul şi pârgarii). Un alt grup important de dregători cu atribuŃii judecătoreşti
era alcătuit din dregătorii subalterni ai marilor dregători, subalterni care erau desemnaŃi generic sub
denumirea de slugi ale domniei (banii de judeŃ, bănişorii, vornicii mici, vorniceii, armăşeii etc.). Foarte
important de precizat este faptul că fiecare dintre aceşti agenŃi administrativi domneşti era în acelaşi timp şi
judecător şi executor, ceea ce deschidea larg calea către abuzuri.
JustiŃia stăpânului feudal era exercitată de boieri şi de mănăstiri asupra persoanelor care locuiau pe
domeniile lor. Ea se exercita în condiŃiile în care acest drept era recunoscut de către Domn şi era stipulat în
actele de danie sau de confirmare. Dreptul de judecată îmbrăca forma unei imunităŃi judiciare, de care se
bucura domeniul respectivului stăpân (de fapt, locuitorii săi), în raport cu organele administrative şi
judecătoreşti ale statului. Rolul unei astfel de imunităŃi nu era neapărat acela de a ceda un drept regalian în
favoarea beneficiarului (boier sau mănăstire), ci mai ales acela de a-i oferi acestuia din urmă un venit
suplimentar, rezultat din încasarea taxelor judecătoreşti şi a amenzilor aplicate în bani sau bunuri imobiliare
(vite mari, în special).
JustiŃia ecleziastică. Întrucât în Ńările române raporturile dintre stat şi biserică au fost statuate potrivit
tradiŃiei romano-bizantine, între activitatea autorităŃilor laice şi cea a organelor ecleziastice au intervenit
frecvente interferenŃe. De aceea, atât nomocanoanele bizantine, cât şi pravilele româneşti din secolul al
XVII-lea au consacrat separarea şi, în acelaşi timp, colaborarea dintre justiŃia bisericească şi cea laică.
Potrivit pravilelor, judecarea călugărilor şi a preoŃilor trebuia făcută de către biserică pentru toate pricinile
care interveneau între ei. Cât priveşte apelul la judecata organelor judecătoreşti laice, acesta era permis
numai în anumite condiŃii, foarte strict reglementate: pentru pricinile de competenŃa strictă a justiŃiei laice
(litigiile care priveau bunurile funciare ale acestora, de exemplu) şi atunci când împricinaŃii conveneau
asupra arbitrajului justiŃiei laice, iar superiorul ierarhic le permitea să se adreseze instanŃelor laice. Aceste
dispoziŃii se completau cu cele prin care episcopilor le era recunoscut dreptul de a-i judeca pe preoŃi şi pe
diaconi, iar sinoadelor prezidate de mitropoliŃi le era recunoscut dreptul de a-i judeca pe episcopi. Eludarea
instanŃelor bisericeşti atrăgea după sine caterisirea clericilor implicaŃi în litigii, chiar dacă ei obŃinuseră câştig
de cauză în faŃa instanŃelor laice. JudecăŃile făcute de episcopi şi de sinoade aveau ca obiect orice tip de
infracŃiune şi orice tip de litigiu ivit între clericii inferiori. În cazurile infracŃiunilor, după judecata bisericii urma
caterisirea, iar apoi judecata laică. Un alt principiu consacrat în pravile este acela că hotărârile instanŃele
laice puteau să verifice hotărârile date de instanŃele bisericeşti, dacă considerau că acest lucru este
necesar, singura excepŃie de la această regulă fiind cazurile de erezie.
JustiŃia urbană. Organele administrative alese de către comunitatea orăşenilor au avut largi atribuŃii
judiciare, funcŃionând ca instanŃe autonome de judecată. În completele de judecată intrau şoltuzul/judeŃul,
ca preşedinte, iar ca membri, pârgarii, alături de care puteau să mai figureze foşti demnitari sau cetăŃeni în
vârstă, consideraŃi că au o anumită experienŃă. Cea mai consistentă parte a activităŃii judiciare a instanŃelor
orăşeneşti se referea la judecarea litigiilor comerciale apărute între negustorii, respectiv meşteşugarii locali
şi cei străini. Din cauza abuzurilor săvârşite, Domnia a primit numeroase plângeri din partea străinilor, astfel
încât în cele din urmă dreptul de judecată al conducerilor orăşeneşti a fost limitat. Astfel, domnii au introdus
regula ca în aceste situaŃii, procesele să fie judecate de conducerea oraşului numai dacă negustorii străini
erau de acord cu judecata, în caz contrar instanŃa de judecată urmând să fie Domnul. O altă zonă de
competenŃă a fost legată de judecarea infracŃiunilor săvârşite de membrii comunităŃii sau de către străini. În
aceste cazuri, instanŃele urbane puteau folosi tortura în timpul anchetei şi puteau pronunŃa pedeapsa cu
moartea. Începând cu a doua jumătate a secolului al XVII-lea, atribuŃiile judecătoreşti ale instanŃelor urbane
au fost treptat limitate, iar apoi însuşite de către reprezentanŃii justiŃiei domneşti din oraşe (vornicul de târg,
respectiv pârcălabul). Aceştia din urmă au preluat preşedinŃia completelor de judecată, astfel încât
şoltuzul/judeŃul şi pârgarii au ajuns de cele mai multe ori auxiliari ai instanŃelor domneşti. Mai mult decât
atât, în prima jumătate a secolului al XVIII-lea sunt atestate procese în care judecata se Ńine de către
dregătorii domneşti fără prezenŃa şoltuzului sau a pârgarilor. Reducerea atribuŃiilor organelor alese este şi
ea vizibilă. În această perioadă, ei nu mai judecă procese, ci redactează “mărturiile” care priveau
înŃelegerile dintre părŃi; atestă efectuarea plăŃilor între părŃi sau restituirea cheltuielilor de judecată, execută
hotărârile judecătoreşti pronunŃate de alte instanŃe. Un alt tip de reprezentant domnesc care şi-a suprapus
jurisdicŃia peste cea a organelor alese al orăşenilor a fost conducătorul administraŃiei de Ńinut/judeŃ:

44
starostele sau pârcălabul. Avându-şi reşedinŃa în cel mai important oraş al Ńinutului/judeŃului, acesta îşi
putea însuşi judecarea unor procese sau erau invitaŃi să participe la ele, în virtutea poziŃiei superioare pe
care o aveau, atât în raport cu organele alese ale oraşului (judeŃul/şoltuzul şi pârgarii), cât şi în raport cu
organele numite de Domn (pârcălabul de oraş/vornicul de târg). În aceste situaŃii, starostele sau pârcălabul
putea judeca pricini ivite între locuitorii oraşului fără a Ńine seama de atribuŃiile pârcălabilor/vornicilor de târg
sau de cele ale judeŃului/şoltuzului şi pârgarilor. Dacă una dintre părŃi nu accepta hotărârea starostelui a
pârcălabului, acesta din urmă era obligat să îi fixeze un termen de judecată în faŃa Sfatului domnesc.

3. Procedura de judecată
3. 1. Organizarea procesului
În materie civilă se recurgea la procedură pentru apărarea unui drept încălcat sau pentru
ameninŃarea cu vătămarea unui drept.
Pricina şi împricinaŃii. În evul mediu românesc, litigiile sau conflictele de interese purtau denumiri
diverse: pricină, gâlceavă, treabă. Reclamantul se numea pârâş, jăluitor sau prigonitor, în vreme ce pârâtul
se numea prigonit şi învinuit. În ceea ce priveşte capacitatea de a sta în justiŃie, trebuie spus că oamenii
liberi şi personale juridice puteau sta în justiŃie în toate tipurile de cauze. łăranii dependenŃi (rumânii/vecinii)
şi robii aveau însă capacitatea limitată la procesele care priveau propriile persoane. Femeia putea să stea
în justiŃie numai dacă era necăsătorită sau văduvă.
Reprezentarea în justiŃie. De regulă împricinaŃii se prezentau în persoană în faŃa instanŃei. Se
practica însă şi formula reprezentării: cetele de neam erau reprezentate de capii de familie, călugării din
mănăstiri de către egumeni; locuitorii comunităŃilor urbane sau rurale erau reprezentaŃi de către conducătorii
lor aleşi.
Chemarea în judecată se făcea pe două căi: oral şi în scris. În cea mai mare parte a perioadei
analizate forma predominantă a fost cea orală; abia începând cu secolul al XVIII-lea s-a încetăŃenit obiceiul
de a adresa în scris plângerile destinate Domnului.
Fixarea termenului de judecată. Cea care fixa termenul de judecată era instanŃa de judecată. Cele
mai numeroase litigii, despre care, de altfel, există şi izvoare istorice, erau cele care priveau dreptul de
proprietate. În aceste cazuri Sfatul domnesc sau Divanul era cel care fixa termenul, urmând ca termenul
fixat sau la următoarele să asculte părŃile, să administreze probele şi să procedeze la judecarea cauzei.
Existau însă şi situaŃii în care fixarea termenului se făcea de către Domn, ca urmare a unei proceduri
urgente şi provizorii declanşate de acesta. Domnul emitea o carte de volnicie prin care partea vătămată era
împuternicită să îşi exercite în continuare dreptul ameninŃat sau încălcat, şi totodată fixa ziua în care cele
două părŃi aflate în litigiu trebuiau să se prezinte la judecată. CărŃile de volnicie puteau fi încredinŃate unor
dregători domneşti, părŃii vătămate sau chiar celui care era acuzat de tulburarea dreptului de proprietate.
Dacă unul dintre împricinaŃi nu se prezenta la termenul fixat, el putea fi adus cu forŃa la un nou termen de
către slujbaşii domneşti în urma unui ordin al Domnului.
Treapădul şi ciubotele. Cheltuielile slujbaşilor trimişi pentru aducerea la judecată trebuiau să fie
suportate de către cei aduşi. Aceste cheltuieli se numeau: treapăd în łara Românească şi ciubote în
Moldova.
Procesul civil şi procesul penal. În vechea procedură judiciară nu exista deosebirea de astăzi între
procesul civil şi cel penal. Cu excepŃia torturii (ca mijloc de aflare a adevărului), normele care se aplicau
erau identice în ambele tipuri de procese.
3. 2. Administrarea probelor
Atunci când împricinaŃii se prezentau la ziua fixată, pricina putea fi soluŃionată încă de la primul
termen. Dacă era însă necesară administrarea unor probe cerute de instanŃă (jurământ, proba cu martori,
cercetare la faŃa locului), atunci pricina se amâna pentru acest scop. După administrarea probelor şi a
contraprobelor cerute de părŃi, procesul era dezbătut pe fond, iar apoi se pronunŃa hotărârea. Dacă soluŃia
favorabilă reclamantului presupunea şi pretenŃii în bani, atunci pârâtul avea posibilitatea de a plăti de
bunăvoie; dacă însă nu o făcea, atunci urma să-i fie executată averea până la îndestularea reclamantului.
Partea care invoca un drept trebuia să îl dovedească. Pentru aceasta ea trebuia să ofere
judecătorului suficiente elemente pentru a-l convinge cu privire la justeŃea afirmaŃiilor sale. Pe de altă parte,
cel care formula o acuzaŃie era şi chemat să-şi dovedească afirmaŃiile. Principiul s-a aplicat în łările
Române cu o singura excepŃie: instituŃia cojurătorilor.
Mijloacele de probaŃiune în evul mediu românesc au fost: mărturisirea împricinatului, mărturiile
martorilor, cojurătorii, jurământul împricinatului, blestemul sau cartea de blestem, cercetarea la faŃa locului,
expertiza şi cunoştinŃa personală a judecătorului.

45
 Mărturisirea şi jurământul. Mărturisirea era recunoaşterea de către un împricinat a afirmaŃiilor făcute
de celălalt împricinat. Dacă însă împricinatul nu recunoştea, se apela la formula jurământului în biserică, pe
Evanghelie. Prin depunerea jurământului se crea o responsabilitate dublă în caz de sperjur: faŃă de
divinitate, care îl sancŃiona prin compromiterea şanselor de mântuire, şi faŃă de autoritatea publică, care îl
sancŃiona penal. PretenŃia uneia dintre părŃi era definitiv dovedită prin recunoaşterea venită la jurământ din
partea celeilalte părŃi sau era iremediabil compromisă prin negarea la jurământ a celeilalte părŃi. Jurământul
putea fi cerut nu numai părŃii care afirmase o pretenŃie, ci şi părŃii împotriva căreia se formulase o pretenŃie.
Uneori se cereau jurăminte chiar şi din partea ambelor părŃi. Împricinatul căruia i se cerea să depună
jurământ putea să îl accepte, să îl refuze sau să îl transfere părŃii adverse.
Martorii sau jurătorii. Reprezintă un mijloc de probaŃiune moştenit din organizarea obştilor săteşti, în
sânul cărora faptele unei pricini nu era stabilite de indivizi, ci de grupuri de săteni care jurau în comun
(cojurători adeveritori). Ca parte a lui jus valachicum, el a fost preluat apoi în dreptul medieval românesc.
Documentele atestă procese în care numărul martorilor a variat, ajungând uneori până la 150 de persoane.
Fără a depune întotdeauna jurământ, aceşti martori atestau faptele, aducând un gir moral şi social prin
numărul lor. Ei puteau fi prezenŃi în cadrul oricărui tip de pricină. În cadrul proceselor penale cojurătorii
adevereau dreptatea celui acuzat; în cadrul celor civile, susŃinerile reclamantului. Cu timpul instituŃia s-a
transformat; martorii au încetat să mai fie un grup omogen, ajungând să depună mărturii în mod individual.
În afara martorilor din procese, a mai existat şi categoria martorilor prezenŃi la încheierea actelor juridice
particulare (vânzări, zălogiri, înzestrări, testamente). În caz de proces, aceştia erau chemaŃi în instanŃă
pentru a da mărturie cu privire la cele ştiute (uneori chiar sub jurământ, devenind jurători tocmelnici).
Blestemul şi cartea de blestem. Blestemul era un mijloc suplimentar de presiune care venea să
dubleze eficienŃa jurământul ca mijloc de probă. Una dintre părŃile implicate în proces putea cere şi obŃine
din partea înalŃilor ierarhi ai bisericii ortodoxe o carte de blestem, prin care împricinaŃilor li se punea în
vedere faptul că sperjurul va atrage după sine damnarea sufletelor. EficienŃa blestemului se baza pe
credinŃa încetăŃenită în evul mediu că sufletelor celor care comiteau sperjur erau destinate iremediabil
iadului şi chinurilor aferente acestuia.
Înscrisurile. Pentru soluŃionarea pricinilor, se foloseau înscrisurile emanate de autorităŃi sau de către
particulari. Acestea purtau denumiri diverse, în funcŃie de specific: cărŃi, ispisoace, hrisoave, urice, zapise,
dresuri, sineturi etc. Majoritatea acestor mijloace de probaŃiune era invocată pentru dovedirea dreptului de
stăpânire.
Cercetarea la faŃa locului era ancheta care se făcea la faŃa locului de către instanŃa de judecată sau
de către un delegat ala acesteia. Dacă dregătorul însărcinat cu cercetarea la faŃa locului avea împuternicire
din partea Domnului, el putea să judece şi să dea hotărârea în baza cercetării făcute. Tot el punea în
aplicare hotărârea, cu rezerva că partea nemulŃumită se putea plânge Domnului, cerându-i judecata în faŃa
Sfatului domnesc. Dacă dregătorul însărcinat cu ancheta la faŃa locului nu avea împuternicire de a judeca,
atunci el întocmea doar un referat adresat Domnului, în care îşi prezenta concluziile la care a ajuns, urmând
ca Domnul să judece şi să dea hotărârea.
Expertiza intervenea atunci când, pentru clarificarea aspectelor de ordin tehnic, erau necesare
cunoştinŃe de specialitate. De cele mai multe ori, aceste expertize vizau stabilirea valorii bunurilor aflate în
litigiu.
CunoştinŃa personală a judecătorului. Judecătorul îşi putea întemeia hotărârea nu numai pe probele
administrate, ci şi pe cunoştinŃele sale proprii, adică pe ceea ce ştia el în legătură cu pricina aflată în
desfăşurarea înaintea sa.
3. 3. PronunŃarea hotărârii judecătoreşti
Cartea de judecată. Modul de desfăşurare a procesului era consemnat într-o hotărâre scrisă numită
carte de judecată. Aici erau inserate: numele împricinaŃilor dacă aceştia au fost prezenŃi în persoană la
judecată sau prin reprezentanŃi, obiectul litigiului, afirmaŃiile părŃilor, probele administrate şi analiza
acestora, hotărârea care a fost dată şi întărirea acesteia de către Domn.
Căile de atac constau din depunerea unei plângeri în faŃa unui organ superior împotriva judecăŃii
efectuate de un organ inferior.
Principiul autorităŃii lucrului judecat nu a fost cunoscut în vechea organizare judiciară a łărilor
Române. Din acest motiv, hotărârile judecătoreşti pronunŃate de un Domn puteau fi atacate oricând în
timpul domniei altui domn. Mai multe decât atât, sunt cunoscute situaŃii în care aceeaşi pricină era
rejudecată de acelaşi domn, invocându-se pentru aceasta aducerea în dezbatere a unor probe noi.
Instabilitatea creată în acest fel conducea la consecinŃe grave, mai ales în materia dreptului de proprietate,
motiv pentru care au fost căutate soluŃii prin care să se blocheze redeschiderea proceselor judecate. Între
aceste soluŃii figurau: zavesca, prada şi blestemul. Zavesca (în Moldova) şi prada (în łara Românească)
reprezentau o sumă de bani (de obicei foarte mare) pe care trebuia să o plătească partea participantă într-

46
un litigiu judecat anterior, pentru redeschiderea procesului. Cuantumul acesteia era fixat de către Domn prin
intermediul cărŃii de judecată.
Executarea hotărârilor. Hotărârile civile se executau asupra bunurilor datornicului sau asupra
persoanei acestuia. Datornicul putea fi închis până îşi recunoştea datoria, până plătea datoria sau până
aducea chezaşi care garantau pentru el. Executarea silită începea de obicei cu o somaŃie adresată
datornicului, prin care era ameninŃat că dacă nu se supune de bunăvoie hotărârii, urma să fie executat de
către agenŃii domneşti. De cele mai multe ori ordinul de executare era trimis boierului care judecase pricina
sau unui înalt prelat pentru a-l pune în aplicare.

4. InfracŃiuni şi pedepse
InfracŃiunea era, în dreptul medieval românesc, fapta considerată periculoasă de către puterea
publică şi sancŃionată cu o pedeapsă penală. Ea a purtat diferite denumiri: vină, vinovăŃie, păcat, faptă,
faptă rea, greşeală mare. Conceptele de vină şi de pedeapsă s-au cristalizat în cadrul organizării obştilor
săteşti prestatale. După întemeierea statelor medievale româneşti, locul obştii săteşti ca autoritate publică
îndreptăŃită să pedepsească faptele penale a fost luat de stat. Acesta şi-a exercitat dreptul de represiune
penală prin intermediul judecătorilor domneşti, cei care au fost împuterniciŃi să judece şi să pedepsească
populaŃia Ńării pentru orice tip de faptă.
Conform pravilelor, răspunderea penală era individuală. În paralel cu aceasta, au existat însă şi
două forme de răspundere colectivă, reprezentând norme cutumiare moştenite din organizarea obştilor
săteşti prestatale. Aceste forme erau răspunderea solidară a obştii şi răspunderea familială.
Răspunderea solidară a obştii acŃiona în virtutea obligaŃiei pe care o avea obştea prestatală de a-i
prinde şi a-i pedepsi pe infractori, obligaŃie care a fost menŃinută şi după întemeiere. Ea intervenea în cazul
în care membrii obştii nu reuşeau să-i prindă pe infractori pentru a-i preda autorităŃii publice şi se manifesta
prin impunerea întregii comunităŃi la plata în solidar a unei amenzi penale foarte mari (duşegubină).
Răspunderea familială era o formă de răspundere pe care nu o stipula nici dreptul cutumiar, nici
pravilele scrise. Ea a fost aplicată în schimb de către domnitori atunci când îi judecau şi pedepseau pe
boierii consideraŃi trădători. Pedepsele se materializau prin confiscarea bunurilor aparŃinând familiilor
acestora şi chiar prin executarea rudelor.
4. 1. InfracŃiuni
Abaterile de la dogmele religioase erau considerate infracŃiuni foarte grave. În această categorie
intrau: erezia, apostasia şi ierosilia. Erezia era exprimarea ca adevărată credinŃă a unei convingeri
religioase care intra în contradicŃie cu dogma bisericii dominante. Erezia se pedepsea cu moartea.
Apostasia era renunŃarea călugărului la viaŃa monahală şi reintrarea în viaŃa laică. Pedeapsa era afurisenia
pe linie canonică, urmată de o perioadă de graŃie de un an în care călugărul putea să revină în mănăstire.
După expirarea anului de graŃie, călugărul era acuzat de erezie şi urma să fie judecat şi pedepsit în
consecinŃă. Ierosilia era profanarea obiectelor considerate a fi sfinte şi se pedepsea cu moartea.
Hiclenia sau înalta trădare consta din încălcarea jurământului de credinŃă depus faŃă de Domn.
Cazurile de hiclenie erau judecate de regulă numai de către Domn; ele erau pedepsite cu moartea şi cu
confiscarea averii.
Lezmajestatea sau sudalma era insulta adusă Domnului de către un supus. Pedeapsa rămânea la
latitudinea judecătorului, aceasta putând merge până la execuŃia capitală.
Calpuzănia era infracŃiunea de falsificare a monedei. Pedeapsa era decapitarea, urmată de arderea
cadavrului şi de confiscarea bunurilor.
Omorul era denumit mai ales moarte de om şi era considerată faptă mare. Pedepsele prevăzute
erau moartea, mutilarea, tortura ocna, închisoarea, confiscarea averii, gloaba şi exilarea.
Tâlhăria sau furtul însoŃit de violenŃă se numea: jac, jăcuire, jaf şi tâlhărie Pedeapsa prevăzută de
pravile era moartea prin spânzurătoare.
Furtul sau furtişagul era definit ca însuşirea pe nedrept şi în chip ascuns a bunurilor aparŃinând
altuia. Pedepsele erau similare cu cele aplicate în cazurile de omor.
Rănirile şi lovirile simple erau pedepsite după cum considera necesar judecătorul. De obicei se
aplicau însă amenzi: gloaba şi hatalmul.
Încălcarea hotarelor reprezenta distrugerea semnelor de hotar dintre sate, mutarea acestora,
nesocotirea lor sau însuşirea ilicită unei bucăŃi de pământ din hotarul unui sat. Pedepsele erau, pe linie
civilă, pierderea muncii, a seminŃei şi a roadelor pentru cel care cultiva pământul altuia; iar pe linie penală,
plata unei amenzi (hatalmul) şi pedepse corporale.
Incendierea caselor, a culturilor agricole, a viilor, a livezilor sau a fâneŃelor se pedepsea cu
înfierarea mâinilor, bătaie şi plata îndoită a pagubei.

47
 Răpirea fetelor sau a femeilor era considerată o vină gravă, pe care pravilele au rezervat-o exclusiv
judecăŃii domneşti. Pedepsele puteau merge până la cea capitală, însă de regulă se apela la amenda
penală (gloabă) prin care vina era răscumpărată.
Sodomia era denumirea dată relaŃiilor sexuale întreŃinute între bărbaŃi. Această infracŃiune era
pedepsită atât canonic, cât şi laic. Pedeapsa prevăzută de pravile era moartea.
Desfrânarea sau curvia erau denumiri date legăturii sexuale dintre un bărbat şi o femeie în afara
căsătoriei. Privită ca infracŃiune, ea se pedepsea canonic şi laic, cu amendă penală (gloabă mare). Asociată
cu desfrânarea era şi şugubina de muieri, adică naşterea de către o femeie a unui copil nelegitim.
Incestul se numea sânge amestecat şi se pedepsea în mod diferit. Pravilele prevedeau moartea,
tăierea nasului şi bătaia; canoanele prevedeau interdicŃia la împărtăşanie, în vreme ce cutuma prevedea
amenda penală (gloaba mare).
Adulterul sau preacurvia era vina soŃiei, mai târziu şi a soŃului, de a fi întreŃinut relaŃii sexuale în
afara căsătoriei. Pedepsele variau în funcŃie de tipul izvorului de drept pe care se întemeia judecata.
Pravilele dădeau bărbatului care îşi prindea soŃia în flagrant delict dreptul de a o ucide, fără a risca
condamnarea sa ca ucigaş şi dreptul de a o pune în fiare sau în temniŃă. Dreptul consuetudinar practica
însă răscumpărarea vinei prin compoziŃiune, numită în documente răscumpărarea capului, ceea ce
înseamnă că în absenŃa acesteia din urmă se aplica pedeapsa cu moartea.
Neascultarea reprezenta nesupunerea faŃă de poruncile şi hotărârile domneşti şi nesupunerea
Ńăranilor faŃă de stăpânii lor. InfracŃiunea nu a fost reglementată de pravile, motiv pentru care pedepsele
erau foarte variate. Acestea mergeau de la simpla ameninŃare până la pedeapsa cu moartea, aplicabilă în
cazurile considerate a fi mai grave. De regulă însă se aplica amenda penală (gloaba) sau bătaia.
Sperjurul sau jurământul mincinos era pedepsit de regulă cu amendă penală (gloaba). Gloaba se
aplica nu numai celor care depuneau mărturie mincinoasă sub jurământ, ci şi martorilor care nu depuneau
mărturie sub jurământ.
Vrăjitoria, numită vrajă, farmec, descântec, făcătură etc., se pedepsea cu moartea pentru oamenii
de rând şi cu surghiunul pentru boieri.
4. 2. Pedepse
Pedepsele puse în aplicare în evul mediu românesc pot fi clasificate în patru mari categorii:
corporale, privative de libertate, pecuniare şi complementare.
Pedepsele corporale erau: pedeapsa cu moartea (prin spânzurare, prin decapitare, tragerea în
Ńeapă, arderea de viu, înecarea îngroparea de viu şi sugrumarea), mutilarea (scoaterea ochilor, tăierea
mâinilor, a picioarelor, a nasului, a limbii), înfirarea (însemnarea cu fierul roşu într-un loc vizibil) şi bătaia.
Pedepsele privative de libertate erau: ocna (munca silnică), temniŃa, varta sau grosul (închisoarea)
şi surghiunul (exilul pe durata determinata sau nedeterminată).
Pedepsele pecuniare aplicate cel mai des erau: duşegubina (pedeapsă colectivă pentru pierderea
unui suflet sau pentru moartea unui om); confiscarea bunurilor (în folosul domniei, al victimei sau al rudelor
victimei); gloaba (amenda plătită domniei de către vinovat în numerar sau în natură); hatalmul (amendă
plătită pentru distrugerea sau strămutarea hotarelor); osluhul (amendă aplicată celor vinovaŃi de
neascultare); tretina (amendă egală cu o treime din valoarea bunului litigios sau furat); pripasul (amenda
aplicată pentru vitele care erau găsite păscând pe locuri străine).
Pedepsele complementare sau accesorii erau tortura (care se aplica odată cu pedeapsa principală,
la moarte sau la ocnă) şi raderea bărbii (echivala cu pierderea onoarei şi era însoŃită de anumite
incapacităŃi: pierderea drepturilor politice pentru boieri, incapacitatea de a fi martor, incapacitatea de a
contracta, de a face testament, de a sta în justiŃie etc.).

5. InstituŃii de drept
5. 1. Proprietatea
Proprietatea asupra pământul a fost instituŃia fundamentală care a stat la baza cristalizării tuturor
celorlalte instituŃii politice şi juridice. Ea a avut un caracter complex, caracterizându-se prin existenŃa în
paralel a mai multor forme de stăpânire cu regimuri juridice diferite, exercitate de titulari cu poziŃii diferite în
ierarhia socială.
Dominium eminens reprezenta dreptul de stăpânire superioară pe care Domnul îl exercita asupra
întregului teritoriu al Ńării, drept care se suprapunea peste toate celelalte stăpâniri funciare, indiferent de
natura acestora (ereditare, primite ca danie de la Domn sau cumpărate). În virtutea acestui drept, Domnul
făcea danii de sate şi moşii (mile), întemeia aşezări (sate şi oraşe), confisca satele şi moşiile celor care
încălcau contractul de vasalitate (hiclenie), confirma sau întărea dreptul de stăpânire asupra pământului
exercitat de către orice supus al său. În calitate de stăpân superior al pământului Ńării, Domnul controla toate

48
transferurile de stăpânire funciară din Ńară, nici unul dintre acestea nefiind recunoscut legal decât în
momentul în care cancelaria domnească elibera un act scris de confirmare. Tot în cadrul conceptului despre
dreptul de stăpânire superioară asupra pământului Ńării intra şi dreptul de preluare a pământurilor rămase
fără stăpâni masculini (desherenŃă), pământuri care, mai departe, puteau rămâne în stăpânirea instituŃiei
sau puteau fi dăruite de Domn unui boier sau unei mănăstiri. Alături de aceste elemente, dominium eminens
mai presupunea un drept de control al Domnului asupra tuturor categoriilor de terenuri şi bunuri care nu
aparŃineau vreunei persoane juridice. În această categorie intrau: pădurile şi terenurile care nu au fost
niciodată în stăpânire individuală, apele curgătoare şi bălŃile de mari dimensiuni. O ultimă categorie de
terenuri aflată în stăpânirea domniei erau vetrele şi hotarele oraşelor.
Proprietatea nobiliară (boierească) este proprietatea cnezială din perioada prestatală care a fost
întărită, extinsă şi protejată cu ajutorul privilegiilor emise de cancelaria domnească. Aşadar, una dintre căile
de formare a proprietăŃii boiereşti a fost moştenirea întărită de către autoritatea centrală. A doua cale a fost
donaŃia domnească (miluirea) acordată pentru slujba credincioasă prestată Domnului, materializată n
principal prin serviciu militar. În acest ultim caz este vorba despre o proprietate condiŃionată de realizarea
sarcinilor asumate; nerealizarea acestora putea atrage după sine retragerea de către Domn a dreptului de
proprietate, prin intermediul instituŃiei numite prădalica. Domnul putea însă renunŃa la dreptul de retract (de
a relua pe seama Domniei pământul donat), astfel încât dreptul de proprietate se transforma dintr-unul
condiŃionat într-unul ereditar. În schimbul acestei confirmări, beneficiarul era dator a dărui suveranului un cal
(darea calului) sau o cupă, ca recunoaştere a dreptului superior pe care îl avea acesta din urmă asupra
satului sau moşiei respective. Cea de-a treia cale de formare a proprietăŃii boiereşti a fost înfiinŃarea de
aşezări noi, fie prin colonizarea unor sate rămase pustii (selişti), fie prin colonizarea unor terenuri defrişate
(poieni, curături, arsuri, jarişti, secături) cu ajutorul Ńăranilor dependenŃi. ProprietăŃile boiereşti puteau fi
înstrăinate cu condiŃia respectării dreptului de preemŃiune (protimissis) al rudelor. În caz de hiclenie,
proprietatea putea fi confiscată de Domn şi dăruită unui alt boier credincios sau unei mănăstiri.
Proprietatea bisericească s-a constituit după întemeierea celor două state medievale, principala
cale de formare fiind donaŃiile venite din partea credincioşilor (domni, boieri, prelaŃi, orăşeni). DonaŃiile
făcute bisericii au avut şi ele un caracter condiŃionat. În schimbul proprietăŃilor primite, mănăstirile se
angajau să îi înmormânteze pe donatori în interiorul lăcaşurilor de cult; să îi treacă în pomelnice; să le facă
slujbe de pomenire; să dea de pomană pentru sufletele lor etc. Toate aceste angajamente luate de clerici
aveau drept finalitate mântuirea sufletelor donatorilor. Practica închinării mănăstirilor autohtone faŃă de
aşezămintele similare de la locurile sfinte (Muntele Athos şi Ierusalim), le-a privat însă de multe dintre
sursele de venit astfel obŃinute. Asemenea boierilor, clerul avea şi posibilitatea de a înfiinŃa aşezări noi, prin
colonizarea unor localităŃi rămase pustii (selişti) sau prin colonizarea unor terenuri defrişate (poieni, curături,
arsuri, jarişti, secături) cu ajutorul Ńăranilor dependenŃi
Proprietatea Domnului cuprindea bunurile sale personale, bunuri pe care le stăpânea ca membru al
clasei nobiliare înainte de urcarea sa pe tron. Acestei categorii de bunuri i se puteau adăuga bunurile
achiziŃionate sau create pe cheltuială proprie în timpul domniei.
Proprietatea Ńărănească în cadrul obştii aservite. Dreptul de proprietate asupra hotarului satului
aparŃinea stăpânului acestuia (domn, boier sau mănăstire). łăranul aservit avea în schimb dreptul de
stăpânire asupra casei; drepturile de folosinŃă şi de posesie asupra delniŃei moştenite de la părinŃi; drepturile
de folosinŃă şi de posesie asupra bunurilor funciare create prin muncă personală (curături, iazuri, vii); dreptul
de proprietate deplină asupra lotului de casă, asupra inventarului agricol şi asupra şeptelului.
Proprietatea Ńărănească în cadrul obştii libere. Dreptul de proprietate în interiorul satelor de
moşneni şi de răzeşi a avut un caracter mixt; ea combina un drept de stăpânire în indiviziune, asupra
islazului, pădurii şi apelor din hotarul satului, cu un drept de stăpânire personală asupra terenurilor
amenajate prin munca proprie a membrilor obştii: lotul de casă, tarlaua, curăturile, prisăcile, viile, livezile,
grădinile de legume, fâneŃele, iazurile, vadurile de moară, morile şi braniştile. Obştea şi-a consolidat totuşi
dreptul de control pe care îl avea încă din vechime asupra înstrăinării terenurilor din hotarul satului.
Instrumentul aflat la dispoziŃie a fost reprezentat de instituŃia dreptului de preemŃiune sau de protimissis.
Acesta prevedea faptul că la cumpărarea terenurilor au prioritate în primul rând rudele vânzătorului, apoi
ceilalŃi membri ai obştii şi abia în ultimă instanŃă străinii. În acest fel, obştea avea posibilitatea să-şi păstreze
pe de o parte unitatea, iar pe de altă parte să împiedice intrarea în obşte a unor persoane alogene care ar fi
putut acapara ulterior întregul hotar al obştii prin cumpărări succesive.
Proprietatea funciară urbană. În mod principial, dreptul de proprietate asupra terenurilor pe care se
aflau târgurile şi oraşele aparŃinea domniei. ComunităŃile urbane au beneficiat însă din partea domnilor de
privilegii prin care le era recunoscut dreptul de stăpânire asupra vetrei oraşelor, precum şi asupra hotarului
sau Ńarinei fiecărui târg (zona în care târgoveŃii practicau agricultura). Stăpânirea funciară în interiorul
oraşelor a cunoscut forme diferite, în funcŃie de titularii dreptului de proprietate: domnia, boierii mănăstirile şi

49
târgoveŃii. Locurile domneşti, numite “drepte domneşti”, erau: terenurile nedăruite încă din vechea moşie
domnească pe care s-a întemeiat târgul ori s-a extins acesta, terenurile lângă care s-au constituit oraşele,
terenurile confiscate pentru hiclenie, terenurile rămase desherente, terenurile achiziŃionate de domni.
Aceste terenuri puteau fi păstrate şi administrate direct de către domnie sau putea constitui un fond din care
Domnul făcea danii către boieri şi mănăstiri. ProprietăŃile boierilor şi mănăstirilor din oraşe se constituiau,
aşadar, în primul rând prin donaŃii. Acestei căi de constituire i se adăugau însă şi altele, precum schimburile,
cumpărările sau chiar înglobarea în perimetrul oraşului a unor proprietăŃi boiereşti. Drepturile de stăpânire
ale orăşenilor îmbrăcau două forme, asemenea dreptului de stăpânire din sânul obştii Ńărăneşti libere. De o
parte se afla stăpânirea colectivă exercitată asupra întregului hotar şi asupra locurilor lăsate de domnie în
folosinŃa exclusivă a târgoveŃilor; de partea cealaltă se afla stăpânirea privată a târgoveŃilor. Obştea
târgoveŃilor avea drept de control şi administrare asupra moşiei domneşti din hotarul oraşului. Acest drept
se manifesta prin aceea că înstrăinarea de către domnie a locurilor stăpânite privat se făcea numai cu
permisiunea târgoveŃilor. În acest fel între domeniul eminent al Domnului şi dreptul de stăpânire al obştii
orăşenilor se stabilea un raport de condiŃionare reciprocă. În consecinŃă, orice deturnare semnificativă a
hotarului oraşului de la destinaŃia sa iniŃială (aceea de a-i hrăni pe orăşeni) constituia o încălcare a
contractului feudal existent între domnie şi orăşeni. În ceea ce priveşte stăpânirile private ale orăşenilor,
trebuie spus că şi aici avem de-a face tot cu două forme de proprietate. Asupra terenurilor din vatra oraşului
(casă, curte, grădină, prăvălii) târgoveŃii aveau un drept de proprietate consolidat. Proprietatea asupra
acestora era ereditară şi beneficia de un larg drept de dispoziŃie (vânzare, danie, schimb, zălogire,
înzestrare). Ea putea fi înstrăinată fără acordul domniei şi nu obliga la plata unei dări cu caracter de
recunoaştere a domeniului eminent al domniei. Asupra terenurilor de cultură din hotarul târgului, târgoveŃii
aveau în schimb un drept de stăpânire precar, condiŃionat de recunoaşterea lui de către domnie. Terenurile
respective nu aparŃineau indivizilor, ci obştii în totalitate, obşte care făcea anual repartizarea lor între familii,
în funcŃie de necesităŃi şi de puterea economică a acestora. Cu timpul şi-a făcut apariŃia şi tendinŃa de a
transmite pe cale ereditară terenurile din Ńarina târgului. La sfârşitul secolului al XVII-lea, domnia a pus însă
capăt acestor tendinŃe; încălcând unilateral contractul feudal, ea a început să doneze oraşe întregi
mănăstirilor şi boierilor. În ciuda proceselor deschise de către târgoveŃi, multe dintre hotarele oraşelor au
fost desfiinŃate (Siret, Suceava, Fălciu, Baia, Bârlad, Vaslui, Tâgu Frumos, Şcheia, Hârlău, Orhei etc.), iar
unele dintre au rămas proprietăŃi particulare până spre mijlocul secolului al XIX-lea (Vaslui, Dorohoi, Piatra
NeamŃ).
5. 2. Persoanele
În conformitate cu normele consuetudinare şi cu reglementările scrise din łările Române, noŃiunea
de persoană juridică avea un dublu înŃeles. Ea desemna pe de o parte pe orice om (persoană fizică)
considerat a fi subiect de drepturi şi obligaŃii, iar pe de altă parte asociaŃia sau funcŃia cu patrimoniu propriu
(persoană juridică), cea care avea drepturi şi obligaŃii distincte de cele ale membrilor săi. Ambele erau
protejate de ordinea juridică pentru a-şi putea exercita drepturile şi obligaŃiile.
Calitatea de subiect de drepturi şi obligaŃii o avea fiecare fiinŃă umană încă din clipa naşterii sale.
Ea nu era condiŃionată nici de vârstă, nici de sănătatea mintală, nici de voinŃa subiectului. Existau însă
incapacităŃi de folosinŃă sau de exerciŃiu, admise din diverse cauze (vârsta, starea mintală, căsătoria,
condamnările penale). Acestea nu desfiinŃau calitatea de persoană a celor incapabili, ci aveau rosturi de
protecŃie (în special în interesul familiei). Încetarea calităŃii de subiect de drepturi şi obligaŃii avea loc prin
decesul persoanei fizice sau prin dovedirea morŃii sale prezumate.
Statutul juridic al persoanei se determina în funcŃie de capacitatea juridică a acesteia. Prin aceasta
din urmă se înŃelegea capacitatea de folosinŃă a persoanei (aptitudinea de a avea anumite drepturi şi
obligaŃii) şi capacitatea sa de exerciŃiu (aptitudinea de a-şi exercita respectivele drepturi şi de a-şi asuma
obligaŃii). În principiu, toate persoanele libere aveau capacitate de folosinŃă; conŃinutul acestei capacităŃi se
diferenŃia însă în funcŃie de poziŃia socială a fiecărei persoane. Cu cât aceasta se afla mai sus în ierarhia
socială, cu atât ea se bucura de mai multe drepturi. Din acest punct de vedere, drepturile subiective se
constituiau în privilegii de clasă. DiferenŃierea subiecŃilor de drept în funcŃie de clasele sociale existente a
determinat, aşadar, diferenŃierea situaŃiei juridice a persoanelor după poziŃia ocupată în sânul societăŃii.
Plecând de la aceste distincŃii, dreptul medieval românesc distingea între următoarele categorii de subiecŃi
de drept: boierii, înaltul cler, târgoveŃii, Ńăranii liberi, Ńăranii dependenŃi şi robii.
Boierii s-au bucurat de capacitate juridică deplină, având atribuŃii politice şi militare similare cu cele
ale nobilimii europene. Boieri erau în secolele XIV-XVI toŃi proprietarii de pământuri. Începând însă cu
secolul al XVII-lea, denumirea de boier a căpătat şi un sens mai restrâns, care făcea referire numai la
categoria dregătorilor. Acest sens a devenit, de altfel, sensul dominant în epocă, el fiind regăsit mai ales în
textele cronicilor (redactate de către marii boieri cu dregătorii). În felul acesta, deŃinătorii demnităŃilor de la
curŃile domneşti încercau să se diferenŃieze de răzeşi şi de moşneni, care, proprietari fiind şi ei, intrau

50
teoretic în aceeaşi categorie a boierilor. Calitatea de boier se dobândea prin naştere, prin achiziŃionarea
unui domeniu sau prin numirea într-o funcŃie publică. Proba calităŃii de boier se putea face pe baza
mărturiilor altor boieri, care îi atestau dreptul de proprietate asupra unei bucăŃi de pământ, sau pe baza
actelor domneşti care îi atestau acelaşi drept. Boierii beneficiau de rentă în produse, bani şi muncă din
partea Ńăranilor dependenŃi, iar unii dintre ei au beneficiat de imunităŃi pentru domeniile lor, acestea din
urmă asigurându-le surse suplimentare de venit. Ca privilegii, boierii au primit scutiri şi reduceri în raport cu
dările de cotitate (oierit, vama porcilor, vinărici etc.). Scutirile de bir (dările de repartiŃie) în schimb au avut
numai un caracter individual, fiind acordate exclusiv nominal. Boierilor nu li se aplicau pedepse corporale,
întrucât erau considerate degradante. În cazul condamnării la moarte, pedeapsa se punea în aplicare prin
tăierea capului. Spânzurarea era interzisă, fiind considerată şi ea degradantă. Calitatea de boier se pierdea
în urma unor condamnări infamante, cea mai des întâlnită fiind aceea cauzată de trădarea Domnului şi a
Ńării. Decăderea din boierie nu antrena însă pierderea statutului de boier pentru urmaşii celui decăzut.
Înaltul cler, alcătuit din ierarhii superiori ai Bisericii şi mănăstiri (ca persoane juridice), a constituit o
parte fundamentală a clasei dominante. Ca stare socială, înaltul cler a deŃinut proprietăŃi funciare, a avut
Ńărani dependenŃi, a stăpânit robi, a beneficiat de privilegii şi imunităŃi de ordin administrativ, fiscal şi judiciar.
În consecinŃă, clericii s-au bucurat de atribuŃii de ordin public, participând la administrarea treburilor Ńării în
cadrul Sfatului domnesc şi în Adunările de stări; dar şi de atribuŃii de ordin judiciar, având drept de judecată
în anumite procese civile, penale şi canonice (în funcŃie de locul ocupat în ierarhia bisericească).
Orăşenii. Statutul de oameni liberi al orăşenilor a fost fixat atât prin privilegii speciale acordate de
către domnie (Câmpulung, Vaslui, Bârlad), cât şi prin reglementări de drept cutumiar. Tot potrivit acestora,
străinii nu se puteau aşeza în oraş fără aprobarea comunităŃii târgoveŃilor sau fără acordul Domnului.
TârgoveŃii aveau dreptul de a participa la administrarea propriilor oraşe şi târguri; de a dispune de bunurile
lor; de a-şi rezolva singuri diferendele judiciare (mai ales în secolele XIV-XVI). În plus, comunitatea avea
dreptul de a încheia acte de comerŃ; avea dreptul de a încasa vamă (vama cea mică); avea dreptul de a
face repartizarea sarcinii fiscale globale (cisla) între familiile care intrau în alcătuirea sa.
łăranii liberi. Răzeşii şi moşnenii aveau o capacitate juridică foarte apropiată de aceea a boierilor şi
a clerului, având practic aceleaşi drepturi. DiferenŃele apăreau în special la capitolul obligaŃiilor faŃă de stat:
în vreme ce boierimea mare şi clerul primeau scutiri sau reduceri, răzeşii şi moşnenii achitau toate
categoriile de dări, ei constituind împreună cu Ńăranii dependenŃi principala masă impozabilă. De altfel,
presiunea fiscală foarte mare a domniei a condus la apariŃia fenomenului social-juridic de rumânire sau
vecinire a Ńăranilor liberi. Acesta s-a manifestat prin vânzarea către boieri sau mănăstiri a pământului şi a
libertăŃii personale, foştii moşneni sau răzeşi transformându-se în Ńărani dependenŃi (rumâni/vecini). Motivul
era acela că nivelul dărilor era atât de mare, încât gospodăria Ńărănească nu mai avea capacitatea de se
regenera economic, iar răzeşii şi moşnenii riscau să rămână fără mijloace de subzistenŃă. Trecerea lor în
rândul Ńăranilor dependenŃi le asigura în schimb un nivel al impozitării ceva mai relaxat.
łăranii dependenŃi (rumâni şi vecini) aveau libertatea îngrădită de dreptul de proprietate incomplet
pe care îl avea stăpânul pământului asupra persoanei lor. Prin urmare, ei nu puteau participa la exerciŃiul
drepturilor publice. În secolele XIV-XVI, proprietarii (boierii sau mănăstirile) puteau să-i vândă, să îi
dăruiască sau să-i dea drept zestre împreună cu pământul pe care se aflau. Începând cu secolul al XVII-lea,
ei puteau fi vânduŃi, dăruiŃi sau donaŃi chiar şi fără pământul pe care erau aşezaŃi. IniŃial, Ńăranii dependenŃi
aveau libertatea de a se aşeza pe orice moşie; începând însă cu sfârşitul secolului al XVI-lea, această
libertate le-a fost restrânsă, pentru ca în final să fie desfiinŃată. Dreptul avut de stăpân asupra Ńăranului
dependent se transmitea şi asupra urmaşilor de sex masculin ai acestuia din urmă. Asupra pământului pe
care îl lucra, Ńăranul dependent avea drept de posesiune şi de folosinŃă, neputând fi înlăturat de pe acesta.
Începând însă cu secolul al XVII-lea, Ńăranii dependenŃi au pierdut în mod treptat dreptul de posesiune în
favoarea stăpânilor, rămânând în final doar cu cel de folosinŃă. łăranul dependent avea proprietate deplină
asupra gospodăriei proprii (lotul de casă), dar şi asupra bunurile funciare create prin munca proprie:
curături, grădini, vii, livezi. Drept de proprietate avea şi asupra unei cote importante din produsele obŃinute
prin exploatarea lotului propriu (produsele agrare rămase după achitarea dărilor către stăpân şi către
domnie). Având aceste drepturi de proprietate, Ńăranul dependent dispunea şi de o minimă capacitate
juridică, pentru a putea participa la tranzacŃii cu produsele sale sau cu bunurile funciare create prin munca
sa. Limitele acestei capacităŃi au fost însă extinse odată cu dezvoltarea relaŃiilor capitaliste şi cu trecerea de
la rentele în muncă şi produse la rentele în bani. Starea de dependenŃă lua sfârşit numai cu acordul
stăpânului. Ea intervenea în urma unui act unilateral al stăpânului (motivat de considerente pioase) sau în
schimbul unei răscumpărări. Singura situaŃie în care eliberarea se făcea fără acordul stăpânului, era aceea
în care Ńăranul cădea în robie şi reuşea să se întoarcă în Ńară. Starea de dependenŃă era imprescriptibilă; în
consecinŃă, stăpânul îi putea revendica nu numai pe copiii Ńăranului dependent, ci şi pe urmaşii acestora.

51
 Robii. În łările Române, robi au fost Ńiganii aduşi ca sclavi de către tătari şi prizonierii tătari (în
Moldova, mai ales). Robii se împărŃeau în trei categorii: robii domneşti (toŃi Ńiganii care intrau în łările
Române intrau direct în stăpânirea Domnului); robii mănăstireşti (proveniŃi din danii şi din cumpărări); robii
boiereşti (proveniŃi din danii şi din cumpărări). Dreptul de a deŃine robi era condiŃionat de acordul domnesc
şi se obŃinea prin intermediul unui act scris; în consecinŃă actele juridice referitoare la robi (confiscarea,
donaŃia, vânzarea/cumpărarea etc.) aveau acelaşi regim ca şi actele referitoare la proprietăŃile funciare.
Stăpânii dispuneau de robii lor ca de orice alt bun mobil sau imobil. Singura obligaŃie care le revenea
stăpânilor în raport cu robii lor era aceea de a-i hrăni şi de a-i îmbrăca. Robii puteau fi căsătoriŃi de către
stăpân sau despărŃiŃi de către acesta, puteau fi pedepsiŃi cu închisoarea şi cu bătaia, dar nu puteau fi ucişi
de către stăpâni. Pentru daunele provocate, ei nu răspundeau material în justiŃie. Răspunderea le revenea
stăpânilor, care puteau renunŃa la robii vinovaŃi în favoarea părŃii lezate, atunci când considerau exagerate
despăgubirile pretinse. În cazul în care un rob omora un alt rob, ucigaşul era condamnat la moarte, însă de
regulă sentinŃele nu erau puse în aplicare, întrucât robul ucigaş era dat în schimbul celui ucis. Anularea
pedepsei capitale se făcea numai cu aprobarea familiei celui ucis. Procesele în care erau judecaŃi robii erau
judecate de către Domn împreună cu Sfatul domnesc. În raporturile lor cu domnii, mănăstirile şi boierii, robii
erau reprezentaŃi de o conducere proprie formată din juzi, cnezi sau vătămani, organe de conducere alese
din sânul comunităŃilor proprii. Activitatea acestora era controlată de către conducerea administraŃiei de la
nivelul judeŃelor şi Ńinuturilor.
5. 3. Rudenia
Rudenia a fost definită în evul mediu românesc ca o relaŃie specială între persoane izvorâtă din mai
multe surse: originea comună biologică (rudenia de sânge), ficŃiunea juridică a înfierii, legătura care se
creează între grupul de rude al unuia dintre soŃi şi grupul de rude al celuilalt soŃ (rudenia prin alianŃă sau
cuscria), legătura rezultată între naşi şi fini în urma botezului şi a cununiei (rudenia spirituală).
Rudenia naturală sau rudenia de sânge se întemeia pe faptul naşterii. Ea putea fi directă, atunci
când se stabilea între tată şi fiu, sau colaterală, când era vorba despre fraŃi. Gradele de rudenie reprezentau
generaŃiile urmărite în linie ascendentă şi descendentă; colateralii mergeau până la strămoşul comun, iar de
aici la ruda respectivă. Rudenia de sânge a impus introducerea în sistemul juridic a unor impedimente la
căsătoria persoanelor înrudite prin sânge, cu scopul de a evita naşterea unor urmaşi degeneraŃi din punct
de vedere fizic. În general, aceste impedimente vizau rudele până la gradul şapte (în dreptul cutumiar) sau
gradul opt (în dreptul scris). Biserica a întărit şi ea aceste reglementări, condamnând incestul şi căsătoriile
între rude de grad apropiat.
Rudenia prin alianŃă avea la bază căsătoria. Aceasta făcea ca socrii să fie asimilaŃi cu părinŃii, iar, în
unele zone ale Ńării, ca rudele soŃiei să aibă anumite drepturi în familia bărbatului. Întrucât căsătoria era una
dintre tainele bisericeşti, rudenia prin alianŃă a fost asimilată, sub influenŃa dreptului canonic, cu cea
naturală. În acest fel s-a ajuns şi aici la introducerea unor interdicŃii în materie matrimonială.
Rudenia spirituală sau năşia era legătura dintre naşi şi fini stabilită prin taina bisericească a
botezului. Regulile canonice o considerau chiar mai puternică decât rudenia de sânge. Legătura de rudenie
dintre naş şi fin crea numeroase consecinŃe. Astfel, pe de o parte, finul îi datora naşului ascultare şi daruri;
pe de altă parte, naşul îi datora finului ocrotire, tot el trebuind să îl şi cunune. Calculul gradelor de rudenie
se făcea ca şi în cazul rudeniei de sânge. O altă formă de rudenie legată de taina botezului era “frăŃia de
cristelniŃă”, respectiv legătura dintre copiii botezaŃi în aceeaşi apă. Aceştia copii erau consideraŃi între ei ca
fiind fraŃi buni. În aceeaşi situaŃie erau, în unele zone ale Ńării, copiii alăptaŃi de aceeaşi doică, denumirea lor
populară fiind aceea de “fraŃi de lapte”.
AdopŃia, şi înfrăŃirea au fost forme de înrudire întemeiate pe consimŃământul celor implicaŃi. AdopŃia
mai era numită înfiere sau “luare de suflet”. Cel mai des intervenea în cazul în care unei familii îi lipseau
moştenitorii, dar sunt cunoscute şi cazuri în care ea a avut la bază motive umanitare. AdopŃia crea relaŃii de
rudenie între înfiat, înfietori şi rudele acestora din urmă. Ea se făcea cu consimŃământul părinŃilor celui înfiat,
acesta din urmă obŃinând prin înfiere numele noilor săi părinŃi, precum şi toate drepturile rezultate din noua
sa filiaŃie. ÎnfrăŃirea este o formă de înrudire care a intervenit mai ales în sânul clasei dominante. Prin
intermediul ei, două sau chiar mai multe persoane hotărau să se înfrăŃească, pentru ca în acest fel să poată
stăpâni în comun aceeaşi moşie, ocolind în acelaşi timp dreptul de protimissis. Această formă de rudenie
mai este cunoscută şi sub denumirea de “înfrăŃire pe moşie”.
5. 4. Familia
Familia medievală românească era constituită din rudele cele mai apropiate, avându-i drept nucleu
pe părinŃi şi pe copii. Cu excepŃia ultimului născut, care rămânea în casă cu părinŃii până la moarte
acestora, toŃi ceilalŃi copii rămâneau în sânul familiei numai până la căsătorie. După ce îşi întemeiau
propriile familii, aceştia se mutau în gospodăriile lor.

52
 La baza familiei a stat căsătoria, aceasta fiind definită în dreptul scris ca fiind “legătura dintre bărbat
şi femeie şi comunitatea întregii vieŃi”. Căsătoria era însă precedată de logodnă. Aceasta era considerată ca
o “promisiune” care producea efecte juridice atât în privinŃa situaŃiei tinerilor, cât şi în privinŃa bunurilor
avansate cu acest prilej. În tradiŃia populară, logodna avea loc cu ocazia peŃitului, când cele două părŃi
cădeau de acord cu privire la încheierea viitoarei căsătorii. Tot atunci avea loc un schimb de daruri între
tineri şi părinŃi; se prezenta zestrea fetei; viitorul ginere îşi prezenta averea cu partea de pământ care i se
cuvenea de la părinŃi; iar în final se organiza un ospăŃ.
Încheierea căsătoriei presupunea îndeplinirea unor condiŃii prealabile din partea viitorilor soŃi,
eliminarea oricăror impedimente, precum şi punerea în aplicare a unor formalităŃi. Nerespectarea condiŃiilor
de formă şi de fond putea atrage după sine nulitatea actului de căsătorie. CondiŃiile încheierii căsătoriei erau
în principal: manifestarea liberă a voinŃei ambilor soŃi şi împlinirea vârstei minime prevăzute de pravile: 14
ani la băieŃi, respectiv 12 ani la fete. În ceea ce priveşte impedimentele, acestea erau numeroase: soŃii nu
trebuiau să fie consangvini sau afini mai aproape de al optulea grad; soŃii trebuiau să fie de aceeaşi religie
şi chiar de aceeaşi confesiune, altminteri ei nu erau cununaŃi de către preot; tutorele nu se putea căsători cu
pupila atât timp cât îi administra averea; călugării şi cei care hotărâseră să trăiască singuri nu puteau fi
obligaŃi să se căsătorească; cel căsătorit nu putea avea o a doua soŃie decât după ce a divorŃat; cel
căsătorit de trei ori nu se mai putea recăsători a patra oară; părintele adoptiv nu se putea căsători cu fiica
înfiată; iar căsătoria între persoanele cu situaŃii sociale foarte diferite era interzisă. FormalităŃile încheierii
căsătoriei erau reprezentate de ritualurile laice şi religioase care alcătuiau nunta. Rostul acesteia din urmă
era, în principal, acela de a face publicitatea necesară introducerii noului cuplu în comunitatea sătească.
Nerespectarea condiŃiilor de fond şi de formă conduceau la nulitatea actului de căsătorie. Cele mai
importante nulităŃi absolute erau: căsătoriile între rude de grad apropiat (“neîngăduite”); căsătoriile între
tutore şi pupila sa nevârstnică (“nelegiuite”); căsătoriile între persoane din rândul cinului monahal
(“blestemate”); oficierea cununiei de către persoane lipsite de calitate. Nulitatea relativă intervenea în cazul
viciilor de consimŃământ, la solicitarea părŃii lezate. NulităŃi relative erau: eroarea asupra identităŃii
persoanei; eroarea asupra condiŃiei sociale a persoanei; eroarea asupra stării materiale a persoanei.
Raporturile dintre soŃi se bazau pe principiul inegalităŃii sexelor, principiu consacrat şi de preceptele
religioase. Conform pravilelor, soŃia avea obligaŃia de a-i fi fidelă soŃului, de a-i da ascultare şi de a-l urma
pe acesta; în vreme ce bărbatul avea dreptul de corecŃiune asupra soŃiei, putând să o certe sau să o bată.
Puterea părintească era absolută, părinŃii având chiar posibilitatea de a-şi vinde copii, atunci când
erau nevoiŃi să o facă. Ea se exercita atâta timp cât trăiau părinŃii şi acŃiona inclusiv după căsătoria copiilor.
Decăderea din puterea părintească avea loc numai atunci când tatăl îşi lăsa în părăsire fiul bolnav sau îşi
îndemna fiica la fapte imorale. Acestea sunt motivele pentru care, în familiile cu mai multe generaŃii, puterea
părintească era exercitată de către bunic.
DivorŃul era admis destul de rar. Întrucât căsătoria era iniŃiată în general de părinŃi, desfacerea ei
însemna încălcarea voinŃei acestora, ceea ce conducea la tensiuni şi violenŃe între familii. Din acest
considerent motivele divorŃului trebuia să fie foarte puternice: neînŃelegeri grave urmate de tentative
nereuşite de împăcare; părăsirea domiciliului conjugal de către soŃie fără încuviinŃarea soŃului; dovedirea
soŃiei ca fiind vinovată de adulter; persistenŃa soŃului în adulter; uneltirea împotriva vieŃii soŃului/soŃiei;
uneltirea împotriva stăpânirii; neputinŃa bărbatului mai mult de trei ani; consacrarea unuia dintre soŃi vieŃii
monahale; dispariŃia unuia dintre soŃi mai mult de cinci ani. La despărŃire, avea loc împărŃirea bunurilor
aduse sau dobândite în timpul căsătoriei. În privinŃa copiilor, pravilele atribuiau băieŃii tatălui, iar fetele
mamei. Atunci când căsătoria era desfăcută din motive care nu puteau fi imputate soŃiei, aceasta îşi putea
recupera zestrea; dimpotrivă, atunci când soŃia era cea vinovată pentru desfacerea căsătoriei, zestrea ei
trecea în proprietatea soŃului.
Recăsătoria era permisă în dreptul cutumiar, dar în regiunile cu puternice tradiŃii patriarhale-
pastorale nu era bine văzută. În aceste regiuni, obiceiul spunea că, atunci când are copii, văduva trebuia să
rămână cu rudele bărbatului; în acest fel cumnaŃii săi urmau să se îngrijească de copii şi de avere. În alte
zone însă, recăsătoria era considerată ca fiind ceva firesc. Potrivit pravilelor, soŃia văduvă trebuia să aştepte
un an până să se recăsătorească, timp în care se considera că se află în doliu. Ea se putea logodi totuşi
înainte de trecerea anului de doliu, dacă beneficia de o aprobare specială. Dacă însă dădea naştere unui
copil, ea se putea căsători imediat. Numărul căsătoriilor succesive era limitat la trei.
5. 5. Succesiunile
Succesiunea sau moştenirea reprezenta transmiterea averii unei persoane decedate către
succesorii acesteia. Determinarea succesorilor se făcea însă pe două căi: prin voinŃa legii sau prin voinŃa
defunctului. Transmiterea averii în virtutea legii poartă astăzi denumirea de moştenire legală, în vreme ce
transmiterea aceleiaşi averi în virtutea voinŃei defunctului se numeşte moştenire testamentară.

53
 5. 5. 1. Moştenirea legală revenea în dreptul medieval românesc următoarelor categorii de
persoane: moştenitorilor legitimi (descendenŃi, ascendenŃi şi colaterali); copilului din afara căsătoriei în
raport cu mama şi cu rudele ei şi reciproc; soŃului supravieŃuitor sau văduvei sărace; autorităŃilor publice
(Domnul, fiscul domnesc, cutia milelor).
DescendenŃii erau coborâtorii în linie directă din acelaşi autor comun. Ei îi înlăturau de la moştenire
pe ascendenŃii şi pe colateralii defunctului. Între descendenŃi, cei mai apropiaŃi de defunct treceau înaintea
celor mai îndepărtaŃi. În materia moştenirilor, în ambele Ńări române sistemul egalităŃii sexelor a coexistat cu
privilegiul masculinităŃii. Acesta din urmă prevedea că fiii şi descendenŃii masculini ai acestora aveau dreptul
de a le exclude pe fiice de la moştenirea bunurilor funciare ale părinŃilor. Ele îşi primeau partea care le
revenea din avere prin înzestrare, aceasta fiind materializată prin bani şi bunuri mobiliare. Atunci când nu
existau urmaşi masculini (desherenŃă), averea defunctului risca să fie preluată de domnie prin instituŃia
prădalicii. Pentru a evita pierderea averii, boierimea română a avut la îndemână două soluŃii: a) tatăl putea
obŃine, prin favor domnesc, anularea aplicării instituŃiei prădalica asupra averii sale; b) apelând la o ficŃiune
juridică, tatăl îşi putea aşeza fiica în loc de fiu, aceasta devenind moştenitoare (eventual, chiar alături de
fraŃi). ExistenŃa acestor procedee arată că privilegiului masculinităŃii a pierdut treptat teren în faŃa principiului
egalităŃii sexelor. De altfel, pravilele scrise din secolul al XVII-lea au consacrat şi ele acest din urmă
principiu. Copiii rezultaŃi din mai multe căsătorii îşi împărŃeau între ei succesiunea părintelui comun. Copiii
nelegitimi erau de regulă înlăturaŃi de la moştenirea tatălui şi chemaŃi doar la moştenirea mamei; excepŃiile
admise erau copiii nelegitimi ai marilor boieri şi mai ales cei ai domnilor. În ceea ce-i priveşti pe copiii înfiaŃi,
aceştia aveau drept la moştenirea părinŃilor înfietori egal cu cel al copiilor legitimi.
AscendenŃii erau părinŃii, bunicii şi străbunicii defunctului. Aceştia erau chemaŃi la succesiune numai
în lipsa descendenŃilor, situaŃie în care îi înlăturau pe colateralii defunctului.
Colateralii erau chemaŃi, de regulă, la moştenire în absenŃa descendenŃilor şi ascendenŃilor. Ei erau
împărŃiŃi în: privilegiaŃi (fraŃi, surori şi descendenŃii lor) şi ordinari (restul rudelor până la un anumit grad).
Aceasta însemna că dacă o persoană murea fără descendenŃi, erau chemaŃi la succesiune mai întâi
colateralii privilegiaŃi, iar dacă nici aceştia nu existau, atunci moştenirea revenea colateralilor ordinari.
SoŃul supravieŃuitor. În principiu, pravilele recunoşteau dreptul succesoral al soŃului supravieŃuitor,
atunci când soŃul defunct nu a lăsat rude mai apropiate de gradul al şaselea; în această situaŃie soŃul
supravieŃuitor moştenea jumătate din averea succesorală, în vreme ce jumătatea cealaltă revenea statului.
DesherenŃa era o succesiune necerută şi neluată de nimeni. În lipsa succesorilor, ea revenea
Domnului, conform principiului potrivit căruia bunurile fără stăpân aparŃin autorităŃii publice.
5. 5. 2. Moştenirea testamentară reprezenta transmiterea averii pe baza testamentului oral sau
scris. Încheierea testamentului avea caracter solemn şi se încheia în faŃa unui număr variabil de martori.
Printre aceştia figurau de obicei persoane cu poziŃie socială care le făceau demne de încredere: preoŃi,
călugări, egumeni, episcopi etc. Unele dintre testamente (ale marilor boieri, în special) erau încheiate chiar
în faŃa Domnului şi a Sfatului domnesc. Atunci când testamentele erau semnate de către testatori, martorii
nu mai erau însă necesari.
Dezmoştenirea era modificarea de către deŃinătorul averii a ordinii succesorale legale, prin
îndepărtarea de la moştenire a unuia sau mai multor succesori. Excluderea tuturor posibililor succesori, fără
a-i indica pe alŃii, făcea ca moştenirea să revină Domnului.
5. 6. ObligaŃii şi contracte
Dreptul cutumiar a consacrat ca izvoare ale obligaŃiunilor contractele şi delictele, tendinŃa fiind
aceea de a deplasa accentul de pe răspunderea colectivă pe cea personală.
Ca forme de răspundere colectivă, evul mediu românesc a cunoscut: cisla, duşegubina şi
despăgubirea de la altul.
Cisla era sistemul de impozitare şi de achitare a dărilor băneşti către stat, sistem în care o
colectivitate (satul, breasla fiscală, oraşul) era impusă la plata unei sume globale. Suma era apoi repartizată
între gospodăriile componente, în funcŃie de puterea economică a fiecăreia. Responsabilitatea achitării
sumei globale revenea însă întregii comunităŃi, în baza principiului solidarităŃii între membrii ei. De aceea,
atunci când unul dintre capii de familie nu putea plăti partea care îi fusese repartizată din cisla, celelalte
familii trebuiau să acopere respectiva parte, urmând să se despăgubească din bunurile celui rău platnic.
Duşegubina era amenda pe care o aplica statul comunităŃilor pe teritoriul cărora s-au produs fapte
penale, fără ca acestea să-i fi prins pe făptuitori. InstituŃia se baza obligaŃia comunităŃilor de a veghea
asupra hotarelor proprii şi de a-i prinde pe făptuitori, precum şi pe principiul solidarităŃii între membrii obştii.
Aceasta însemna că amenda se împărŃea între membrii comunităŃii, în funcŃie de puterea economică a
fiecărei gospodării.
Despăgubirea de la altul era o modalitate de răspundere colectivă care acŃiona pe plan internaŃional
şi se baza pe principiul solidarităŃii între locuitorii aceleiaşi Ńări. Conform acestei norme juridice, o persoană

54
prejudiciată material într-o Ńară străină putea să ceară şi să obŃină despăgubiri de la conaŃionalii celui care îi
crease prejudiciul care se aflau pe teritoriul Ńării sale. În această situaŃie se aflau cel mai adesea negustorii,
întrucât circulau cu produsele lor dintr-o Ńară în alta şi încheiau cu negustorii locali diverse acte de comerŃ.
Ca forme de răspundere personală, dreptul medieval românesc a cunoscut contractele, acte juridice
care creau drepturi şi obligaŃii pentru părŃile contractante. În această categorie intrau: contractul de vânzare-
cumpărare, donaŃia, contractul de schimb, contractul de împrumut, contractul de comodat, contractele de
arendă.
Contractul de vânzare-cumpărare. ConsimŃământul contractanŃilor trebuia să fie liber, fără vicii şi
irevocabil. Contractul în care consimŃământul era viciat, era considerat nul. Motivele pentru care vânzătorul
fusese “constrâns” să vândă (foametea, robia, amenzile penale etc.) nu erau însă vicii de consimŃământ.
Pentru a se evita viciile, tranzacŃiile se desfăşurau întotdeauna cu martori. În cazul contractelor de vânzare-
cumpărare care aveau drept obiect pământul, era nevoie şi de consimŃământul rudelor şi al vecinilor,
întrucât aceştia aveau drept de preemŃiune la cumpărare (dreptul de protimissis). Obiectul vânzării îl
constituia mai ales pământul. În cazul moşnenilor şi răzeşilor, acesta se prezenta sub forma unei cote părŃi
ideale din suprafaŃa şi venitul satului, întrucât aceştia stăpâneau în indiviziune. În cazul marilor boieri şi al
mănăstirilor, suprafeŃele de pământ erau bine determinate prin semne de hotar. Se vindeau însă şi bunuri
mobiliare, unele de sine stătătoare, alte împreună cu pământurile. Între aceste, figurau frecvent robii, Ńăranii
dependenŃi, dar şi Ńăranii liberi care îşi vindeau libertatea. PreŃul era determinat în bani; în bani şi produse;
respectiv în produse preŃuite în bani. El se plătea integral în momentul încheierii contractului sau doar
parŃial, urmând ca restul să fie plătit la un termen fixat prin contract. Pentru nerespectarea termenului de
plată, în contracte era prevăzută de obicei sancŃiunea rezilierii convenŃiei.
DonaŃia. Donatori puteau fi în special Domnul şi boierii, în vreme ce beneficiari puteau fi aproape
toate categoriile de persoane. Pentru a fi valabile, actele care priveau donaŃiile de bunuri imobiliare între
particulari trebuiau confirmate de către Domnie, în virtutea dreptului său eminent. O categorie aparte de
donaŃii erau cele făcute bisericilor şi mănăstirilor. În aceste cazuri, dania avea drept scop obŃinerea din
partea aşezământului bisericesc a unor servicii religioase: înscrierea în pomelnicul cel mare al bisericii
respective, pentru ca donatorul să fie pomenit la marile sărbători; organizarea periodică de parastase şi
slujbe de pomenire a donatorului şi a familiei sale; înmormântarea donatorului şi a membrilor familiei sale în
interiorul lăcaşului de cult etc.
Contractele de schimb puteau să aibă ca obiect bunuri mobiliare sau bunuri imobiliare. În cazurile în
care schimbul avea ca obiect proprietăŃi funciare, Ńărani dependenŃi sau robi, el era valabil numai dacă era
confirmat de către Domnie.
Contractele de împrumut cele mai des întâlnite erau cele sub formă de bani. În cazul în care
restituirea sumei nu era posibilă, se apela la plata în natură, creditorului fiindu-i solicitate bunuri imobiliare
sau mobiliare. Dacă însă părŃile nu ajungeau la înŃelegere, intervenea justiŃia sau arbitrajul Domnului, care
putea stabili noi termene sau noi garanŃii pentru restituirea sumei.
Contractul de comodat era contractul prin care o persoana punea la dispoziŃia altei persoane spre
folosinŃă gratuită diverse bunuri (pământuri, unelte, vite de muncă), cu singura obligaŃia pentru aceasta din
urmă de a-l restitui la termen.
Contractele de arendare aveau drept obiect crâşmele, livezile, viile şi păşunile. Pentru arendarea
acestora din urmă de la boieri, Ńăranii se obligau să facă în schimbul dreptului de păşunat diverse munci
(arat şi secerat). O categorie foarte frecventă de contracte de arendare este aceea prin care unii boieri sau
negustori arendau unele drepturi regaliene: vămile,ocnele de sare, minele de cupru, încasarea dărilor.
Pentru dovedirea înŃelegerilor şi a contractelor, dreptul medieval prevedea o serie de probe. Date
fiind raritatea înscrisurilor şi dificultatea obŃinerii acestora, probele erau în cea mai mare parte de ordin
testimonial. Este vorba în principal despre mărturiile aldămăşarilor sau ale martorilor prezenŃi la încheierea
contractelor. Pentru autentificarea înscrisurilor, se foloseau sigiliile personale ale părŃilor şi ale martorilor,
sau chiar pecetea oficială a Ńării, dacă contractul se încheia în cancelaria domnească.
Garantarea executării obligaŃiilor civile se făcea prin garanŃii personale şi reale. GaranŃiile personale
erau depuse de către persoane numite chezaşi; ele erau executate de către creditor în cazul în care
debitorul nu se achita de obligaŃiile asumate prin contract GaranŃia reală cea mai utilizată era gajul sau
zălogul, cuprinzând atât bunuri mobiliare, cât şi imobiliare. Principalul bun imobiliar oferit era pământul, mai
ales atunci când contractele se încheiau între reprezentanŃi ai clasei boiereşti.

Bibliografie
*** InstituŃii feudale din łările Române. DicŃionar, coordonatori: Ovid Sachelarie şi Nicolae Stoicescu, Editura Academiei RSR,
Bucureşti, 1988.

55
*** Istoria dreptului românesc, coordonator: Ioan Ceterchi, vol. I, Editura Academiei RSR, Bucureşti, 1980, p. 191-458, 471-581.
Apostu, Ioan; Ionescu, Nicolaie, Prelegeri de istoria dreptului românesc, Editura Nitnelav, GalaŃi, 2003, p. 75-103.
Cernea, Emil; MolcuŃ Emil, Istoria statului şi dreptului românesc, ediŃia a II-a, Casa de editură şi presă “Şansa SRL”, Bucureşti,
1992, p. 96-125.
Ciurea, D., Organizarea administrativă a statului feudal Moldova (sec. XIV-XVIII), în Anuarul Institutului de Istorie şi Arheologie,
Iaşi, tom II, 1965, p. 143-235.
Costăchel, Valeria; Panaitescu, P. P.; Cazacu, A., ViaŃa feudală în łara Românească şi Moldova (sec. XIV-XVII), Bucureşti,
1957.
Filitti, I. C., Despre vechea organizare administrativă a Principatelor Române, extras din Revista de drept public, an 1934-1935,
75p.
Idem, Vechiul drept penal român. Întregiri privitoare la vechea organizare judecătorească, Bucureşti, 1937, 74 p.
Firoiu, D. V., Istoria statului şi dreptului românesc, Bucureşti, 1976, p. 57-100.
Giurescu, Constantin C., Cum se împărŃea dreptatea la noi. Jurământul cu brazda în cap, în vol. Din trecut, Bucureşti, 1942, p.
182-203.
Grigoraş, Nicolae, Proprietatea funciară a oraşelor moldoveneşti, în Studii şi cercetări ştiinŃifice, Iaşi, fascicula Istorie, an XII,
1961, nr. 2, p. 213-232.
Idem, Principalele amenzi din Moldove în timpul orânduirii feudale (secolele al XV-lea – al XVIII-lea), în Anuarul Institutului de
Istorie şi Arheologie, Iaşi, tom VI, 1969, p. 159-176.
Idem, InstituŃii feudale din Moldova. Organizarea de stat până la mijlocul secolului al XVIII-lea, Bucureşti, 1971.
GuŃan, Manuel, Istoria administraŃiei publice româneşti, ediŃia a II-a, revăzută şi adăugită, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2006.
Sachelarie, O., Autoritatea hotărârilor judecătoreşti în vechiul drept românesc, în Studii şi materiale de istorie medie, VII, 1974, p.
217-222.

Test de autoevaluare nr. 7

01. LegislaŃia bizantină preluată în dreptul medieval românesc a fost:
a) exclusiv canonică;
b) exclusiv laică;
c) canonică şi laică.
02. Primele pravile româneşti care au fost investite cu autoritate legală au fost:
a) Carte românească de învăŃătură (1646);
b) Îndreptarea legii sau Pravila cea mare (1652);
c) Pravila de la Govora sau Pravila cea mică (1640).

03. JustiŃia medievală românească avea următoarele caracteristici:

a) jurisdicŃia civilă era separată de acea penală;
b) atribuŃiile judecătoreşti erau exercitate împreună cu cele executive;
c) exercitarea atribuŃiilor judecătoreşti avea caracter venal.

04. Potrivit pravilelor, dreptul de a-i judeca pe clerici revenea:

a) instanŃelor de judecate reprezentate de ierarhii Bisericii şi de sinoadele bisericeşti;
b) instanŃelor de judecată reprezentate de dregătorii domneşti;
c) instanŃei de judecată reprezentate de Domn.
05. Mijloacele de probaŃiune în evul mediu românesc au fost:
a) mărturisirea împricinatului;
b) martorii sau jurătorii;
c) înscrisurile.

06. În calitate de deŃinător al dreptului de stăpânire superioară asupra teritoriului Ńării (dominium eminens), Domnul putea exercita
următoarele acŃiuni:
a) făcea danii de sate şi moşii (mile);
b) întemeia aşezări (sate şi oraşe);
c) avea dreptul să deŃină proprietăŃi personale.

07. Terenurile agricole din hotarul (Ńarina) târgului:

a) aparŃineau târgoveŃilor, ca indivizi, fiind transmisibile pe cale ereditară;
b) aparŃineau târgoveŃilor, ca indivizi, dreptul lor de stăpânire fiind condiŃionat de recunoaşterea lui de către domnie;
c) aparŃineau târgoveŃilor, ca obşte, dreptul lor de stăpânire fiind condiŃionat de recunoaşterea lui de către domnie.

08. Calitatea de boier se obŃinea în secolele XIV-XVII:

a) prin cumpărarea unui titlu nobiliar;
b) prin diplomă de înnobilare emisă de Domn;
c) prin intermediul actelor domneşti care atestau dreptul de proprietate asupra unei bucăŃi de pământ.
09. În secolele XIV-XVII nulitatea absolută la încheierea căsătoriei era atrasă de:
a) căsătoriile între rude de grad apropiat;
b) căsătoriile între tutore şi pupila sa nevârstnică;

56
c) oficierea cununiei de către persoane lipsite de calitate.

10. Motivele pentru acceptarea divorŃului în evul mediu românesc au fost:

a) consacrarea unuia dintre soŃi vieŃii monahale;
b) dispariŃia unuia dintre soŃi mai mult de cinci ani;
c) dovedirea soŃului ca fiind vinovat de adulter.

Test de autoevaluare nr. 8

01. Până la jumătatea secolului al XVI-lea, pravilele autohtone au fost redactate în:
a) limba slavonă;
b) limba greacă;
c) limba română.

02. Procesului de receptarea a dreptului romano-bizantin reprezintă:

a) includerea în pravilele medievale româneşti a unor norme de drept cutumiar;
b) includerea în pravilele medievale româneşti a unor norme bizantine de drept canonic;
c) includerea în pravilele medievale româneşti a unor norme bizantine de drept laic.

03. JustiŃia medievală românească avea următoarele caracteristici:

a) în justiŃia medievală românească nu a existat autoritatea lucrului judecat;
b) atribuŃiile judecătoreşti erau separate de cele executive;
c) justiŃia medievală românească era autonomă în raport cu puterea suzerană.
04. În evul mediu, reprezentanŃii clerului puteau fi judecaŃi de instanŃele laice:
a) dacă litigiile în care erau antrenaŃi erau de competenŃa strictă a justiŃiei laice;
b) atunci când împricinaŃii conveneau asupra arbitrajului justiŃiei laice, iar superiorul ierarhic le permitea să se adreseze
instanŃelor laice;
c) în orice situaŃie, în conformitate cu normele dreptului cutumiar.
05. Mijloacele de probaŃiune în evul mediu românesc au fost:
a) blestemul şi cartea de blestem;
b) cercetarea la faŃa locului;
c) cunoştinŃa personală a judecătorului.

06. În calitate de deŃinător al dreptului de stăpânire superioară asupra teritoriului Ńării (dominum eminens), Domnul putea exercita
următoarele acŃiuni:
a) confisca satele şi moşiile celor care încălcau contractul de vasalitate (hiclenie);
b) confirma sau întărea dreptul de stăpânire asupra pământului exercitat de către orice supus;
c) exercita controlul asupra tuturor transferurilor de stăpânire funciară din Ńară.

07. Căile de formare a proprietăŃii bisericeşti au fost:

a) moştenirea întărită de către autoritatea centrală;
b) înfiinŃarea de aşezări noi;
c) donaŃiile venite din partea credincioşilor.

08. În secolul al XVII-lea, situaŃia juridică a Ńăranilor dependenŃi:

a) le permitea stăpânilor acestora să-i vândă împreună cu pământul pe care îl lucrau;
b) le permitea stăpânilor acestora să-i vândă fără pământul pe care îl lucrau;
c) nu le permitea stăpânilor să-i vândă în nici o situaŃie.
09. Responsabilitatea materială pentru faptele robilor revenea:
a) exclusiv robilor;
b) exclusiv stăpânilor;
c) robilor şi stăpânilor, în solidar.

10. Motivele pentru acceptarea divorŃului în evul mediu românesc au fost:

a) părăsirea domiciliului conjugal de către soŃie fără încuviinŃarea soŃului;
b) dovedirea soŃiei ca fiind vinovată de adulter;
c) uneltirea împotriva vieŃii soŃului/soŃiei.

57
 CAPITOLUL 7
ORGANIZAREA DE STAT A łĂRILOR ROMÂNE
ÎN SECOLUL FANARIOT

La începutul secolului al XVIII-lea łările Române au intrat într-un grav proces de deteriorare a
autonomiei politice de care se bucuraseră până atunci în raport cu puterea suzerană (Imperiul Otoman).
AlianŃele politice antiotomane încheiate de domnii Dimitrie Cantemir şi Constantin Brâncoveanu cu Rusia şi
Imperiul Habsburgic au condus la pierderea încrederii autorităŃilor otomane în domnii autohtoni şi la
anularea celui mai important privilegiu de care se bucuraseră până atunci łările Române: alegerea
Domnului de către Adunarea Stărilor. În consecinŃă, această prerogativă a fost însuşită de către suveranul
otoman, care o va folosi timp de un secol pentru a numi pe tronurile celor două Ńări dregători ai statului
otoman. Totuşi, turcii nu au transformat łările Române în unităŃi administrative otomane, ci le-au conservat
autonomia încredinŃând conducerea lor unui grup de familii greceşti din cartierul „Fanar” din Istanbul, care
slujiseră statului otoman cu loialitate timp de mai bine de un secol.
Secolul al XVIII-lea a însemnat o perioadă de regres din punctul de vedere al relaŃiilor româno-
otomane. El a adus cu sine grave ştirbiri ale autonomiei de care se bucuraseră łările Române în perioada
anterioară şi o exploatare sistematică a economiei acestora în beneficiul statului otoman. Perioada a
înregistrat însă şi câteva aspecte pozitive, între care trebuie remarcate progresele semnificative făcute în
domeniul administraŃiei publice. Sub influenŃa ideilor iluministe (în special a celor conservatoare, care
promovau rolul monarhului luminat în modernizarea societăŃii), domnii fanarioŃi au introdus în administraŃia
publică din łările Române un centralism fără precedent în istoria statelor medievale româneşti. Acesta s-a
materializat prin creşterea în dimensiuni a aparatului de stat, o organizare mai bună a acestuia decât în
trecut, iar în final, prin funcŃionarea lui mult mai eficientă. Scopurile acestor ameliorări înregistrate în
activitatea aparatului administrativ nu se legau însă de interesele locuitorilor de rând, ci de nevoia
domnitorilor fanarioŃi de a exploata cât mai eficient economia celor două Ńări, pentru a putea face faŃă
pretenŃiilor otomane şi a-şi păstra astfel tronurile. Spectrul larg al atribuŃiilor pe care le-a primit administraŃia
locală în această perioadă, profilul acestora atribuŃii şi eficienŃa cu care aparatul administrativ le-a dus la
îndeplinire constituie însă cele dintâi premise ale modernizării administraŃiei publice româneşti.
Tot un semn de modernizare îl reprezintă şi diversificarea funcŃiei interne a statului. Alături de
păstrarea ordinii interne, împărŃirea dreptăŃii şi perceperea impozitelor, statele medievale româneşti au
început să îşi asume şi funcŃii noi. Cele mai elocvente exemple sunt preocupările domnilor fanarioŃi pentru
asistarea materială a săracilor şi pentru protejarea sănătăŃii populaŃiei; ele s-au materializat prin apariŃia
primelor instituŃii de ocrotire patronate de stat, iar în perioada următoare ele vor sta la baza apariŃiei unor
servicii publice în sensul modern al conceptului.

1. AdministraŃia centrală
1. 1. Domnul
InstituŃia cea mai importantă în cârmuirea łărilor Române a rămas în continuare Domnitorul. Numit
direct de către sultan, acesta era asimilat dregătorilor otomani, poziŃionându-se în ierarhia dregătoriilor
otomane imediat sub vizirii (miniştrii) importanŃi. De regulă, tronul era ocupat prin cumpărare, competiŃia
între pretendenŃi transformându-se de facto într-o licitaŃie. Turcii au utilizat în continuare sistemul confirmării
periodice a titularilor, însă din motive de maximizare a beneficiilor financiare au avut tendinŃa de a scurta
durata domniilor (suma cu care erau cumpărată domnia era mai mare decât cea plătită pentru confirmare).
În aceste condiŃii, menŃinerea domnilor pe tron era legată exclusiv de eficienŃa cu care aceştia răspundeau
pretenŃiilor economico-financiare ale Imperiului. O anumită ameliorare a acestei situaŃii a venit în urma
războiului ruso-turc din anii 1787-1792, încheiat cu Pacea de la Iaşi. Unul dintre articolele acesteia, stabilea
durata domniilor din Principate la 7 ani, cu posibilitatea turcilor de a-i revoca pe titulari doar în cazul în care
săvârşeau greşeli grave. Ceva mai multă stabilitate a fost obŃinută în urma hatişerifului din 1802, prin care
Poarta stabilea că înainte de expirarea celor şapte ani, domnii nu puteau fi maziliŃi decât în urma unui acord
intervenit între puterea suzerană (Poarta) şi cea protectoare (Rusia).
Domnia şi-a păstrat toate atribuŃiile pe care le avusese în perioada anterioară. În domeniile politic,
judecătoresc, şi economico-fiscal, puterea sa era practic nelimitată. Domnul controla toate resorturile
administraŃiei centrale şi locale, iar personalul administrativ era direct sau indirect răspunzător faŃă de el.
Limitele constituŃionale ale prerogativelor domnilor în această perioadă erau puŃine. Cea mai importantă şi,
probabil, cea mai eficientă, venea din afara łărilor Române, aceasta fiind materializată din dreptul sultanului

58
de a selecta şi a mazili domnitorii. O altă ameninŃare potenŃial serioasă la adresa autorităŃii Domnitorului
venea din partea Sfatului domnesc şi a Sfatului de obşte. Formate din boieri şi, ocazional, din înalŃi ierarhi ai
bisericii, cele două organe reprezentau voinŃa politică a boierimii autohtone, motiv pentru care ele au reuşit
nu de puŃine ori să blocheze sau să influenŃeze în mod decisiv activitatea domnilor fanarioŃi.
1. 2. Sfatul domnesc
Sfatul domnesc a rămas în continuare un organ cu caracter permanent, care îndeplinea funcŃii
consultative în raport cu instituŃia Domniei. Având acest rol, Sfatul domnesc şi-a păstrat totalitatea
competenŃelor pe care le-a avut şi în perioada secolelor XIV-XVII. În cursul secolului al XVIII-lea, instituŃia a
căpătat însă şi unele atribuŃii judecătoreşti speciale. O secŃiune a acestuia a început să funcŃioneze ca o
instanŃă superioară de judecată, denumită tehnic Divan domnesc. Prin extensie, expresia a ajuns ulterior să
desemneze întreaga instituŃie a Sfatului domnesc.
Membrii Divanului erau numiŃi de către Domnitor dintre boierii de rangul întâi şi al doilea. TradiŃia
întărită prin firmane ale sultanului, recunoştea dreptul Domnitorului de a alege pe cine dorea dintre boierii
pământeni sau greci. Însă un domnitor înŃelept Ńinea seama de poziŃia socială, de influenŃa politică şi de
durata în care cei numiŃi fuseseră în slujba statului. Astfel de considerente explică opoziŃia cu care se
confrunta adesea Domnitorul din partea unui organ ales de către el însuşi. Deşi componenŃa Divanului era
în continuă schimbare, un mic nucleu de mari boieri îşi menŃinea de la o domnie la alta locul în Divan sau
reapăreau frecvent în funcŃiile înalte alte Ńării. În acest fel, treburile interne erau conduse de către Domnitor
cu sprijinul unui mic mănunchi de familii boiereşti. Aceste familii au format o adevărată castă aristocrată,
care a dominat viaŃa politică, economică şi culturală până târziu în deceniul al treilea al secolului al XIX-lea.
1. 3. Sfatul de obşte
Sfatul de obşte este cel de-al doilea organism important care reprezenta opinia clasei boiereşti.
Acesta era o rămăşiŃă a vechii Adunări de stări, având în componenŃa sa persoane chemate în mod special
de către Domnitor. Din acest motiv, Sfatul era un instrument de guvernare aflat la îndemâna Domnitorului,
care se dovedea a fi unul destul de docil în relaŃie cu acesta din urmă. Structura şi prerogativele instituŃiei
au rămas însă în aceeaşi situaŃie de nereglementare juridică, care îi caracterizase activitatea şi în trecut.
Sfatul de obşte putea fi convocat doar de către Domnitor sau de către cineva desemnat de către
acesta. La o convocare se puteau întruni cel puŃin 12 şi cel mult 140 de persoane, însă numărul lor rareori
trecea de 36. CompetenŃele Sfatului erau la fel de extinse ca şi cele ale Adunărilor de stări. Prin urmare,
orice problemă publică importantă putea face obiectul consultării Sfatului de obşte, indiferent dacă aceasta
era laică sau ecleziastică, economică sau politică. Dezbaterile erau adesea animate, mai ales când era
vorba de biruri, iar uneori boierii ajungeau să îl denunŃe pe domnitor la Constantinopol. Domnitorul era însă
cel care stabilea ordinea de zi şi avea putere de decizie, iar atâta vreme cât Poarta era mulŃumită de
prestaŃia sa, acesta învingea orice opoziŃie a boierilor.
1. 4. Dregătoriile centrale
În linii mari, nomenclatura dregătoriilor centrale a rămas foarte apropiată de aceea din secolele
anterioare. S-a păstrat de asemenea şi modalitatea de numire a titularilor: aceştia era desemnaŃi şi revocaŃi
de către Domn, în funcŃie de avere, de relaŃiile de rudenie avute cu familia Domnului sau de priceperea lor.
Numirile se făceau la debutul fiecărei domnii şi la începutul fiecărui an, moment în care toŃi dregătorii erau
obligaŃi să îşi depună însemnele dregătoriilor. Deşi, în mod teoretic, Domnii puteau numi dregători din
rândurile oricărei categorii sociale, totuşi în marea majoritate a cazurilor candidaŃii numiŃi în funcŃii
proveneau din rândurile marilor proprietari de pământuri. S-a creat în acest fel o legătură foarte strânsă între
calitatea de boier şi aceea de dregător, care i-a Ńinut la o oarecare distanŃă de marile dregătorii pe însoŃitorii
greci ai domnilor fanarioŃi.
Specificul dregătoriilor centrale a suferit însă o mutaŃie fundamentală odată cu instalarea regimului
fanariot. Este vorba despre introducerea vânzării slujbelor publice, o practică întâlnită şi în alte monarhii
absolutiste contemporane. Aceasta îi permitea Domnului să vândă boierilor toate marile dregătorii ale Ńării,
iar dregătorilor centrali şi locali să vândă toate slujbele publice aflate în subordinea lor ierarhică. Venalitatea
sau vânzarea slujbelor îşi are rădăcinile în nevoia de bani permanentă a domnilor fanarioŃi, nevoie
alimentată de pretenŃiile financiare crescânde ale otomanilor. Fiind aducătoare de mari beneficii financiare,
ea a fost instituŃionalizată şi s-a transformat într-un sistem bine pus la punct, în care vânzarea se făcea
odată pe an. ConsecinŃele pe care le-a indus venalitatea funcŃiilor au fost vizibile. Între ele se remarcă în
primul rând instabilitatea funcŃiilor şi instituŃionalizarea abuzurilor în administraŃia publică. Fiind conştient că
funcŃia cumpărată nu poate fi ocupată mai mult de un an, dregătorul (în special cel mărunt) avea tendinŃa de
a abuza cât mai mult, pentru a obŃine beneficii cât mai mari de pe urma ei. În acest fel, el reuşea să îşi
recupereze suma investită pentru cumpărarea dregătoriei şi putea obŃine un profit care să îi asigure viitorul.
Alte consecinŃe importante au fost înfiinŃarea de noi dregătorii care să poată fi scoase la vânzare (chiar dacă

59
atribuŃiile aferente erau de multe ori lipsite de utilitate practică), respectiv multiplicarea şi vânzarea de mai
multe ori a aceloraşi funcŃii.
Pe parcursul secolului al XVIII-lea titlul de dregător şi-a depăşit însă semnificaŃia iniŃială legată de
desemnarea unei persoane care ocupa o funcŃie publice, ajungând să indice, în egală măsură şi în acelaşi
timp, un rang nobiliar în cadrul ierarhiei boiereşti. Acest nou sens şi-a făcut loc pe măsură ce boierii care
părăseau funcŃiile deŃinute au început să îşi păstreze titlurile conferite de acestea, singurul element care îi
diferenŃiau de dregătorii aflaŃi în funcŃie fiind epitetul biv (= fost, în limba slavă) aşezat înaintea titlului. Noua
accepŃiune a titlului de dregător a fost ulterior instituŃionalizată printr-o reformă iniŃiată de domnitorul
Constantin Mavrocordat. Potrivit acesteia, a fi boier însemna a fi deŃinătorul unui titlu de dregător, indiferent
dacă cel care îl purta deŃinea sau nu o funcŃie efectivă în aparatul administrativ al statului. Mergând pe acest
principiu, boierii au fost împărŃiŃi iniŃial în două clase: boierii de rang I, numiŃi mari sau veliŃi (vel = mare, în
limba slavă), corespunzând marilor dregători; şi boierii de rang II, corespunzând tuturor celorlalŃi dregători.
Frământările din sânul boierimii, au făcut însă ca, ulterior, cele două clase să fie reorganizate în trei clase,
apoi în patru, pentru ca în final să se ajungă chiar la cinci clase boiereşti.

2. AdministraŃia locală
2. 1. JudeŃele şi Ńinuturile
Structura administrativ-teritorială şi principalele instituŃii ale aparatului administrativ-judecătoresc au
continuat să funcŃioneze după principiile definitivate în secolele anterioare. Numărul judeŃelor s-a menŃinut
constant la cifra de 18 până în momentul introducerii Regulamentelor Organice. În Moldova, numărul
Ńinuturilor a scăzut însă până la 16, cauzele principale fiind pierderilor teritoriale înregistrate în anii 1775
(Bucovina) şi 1812 (Basarabia).
Până spre jumătatea secolului al XVIII-lea, conducerea unităŃilor administrativ - teritoriale a revenit
căpitanilor de judeŃ în łara Românească, respectiv pârcălabilor şi staroştilor, în Moldova. Odată cu
introducerea reformei administrativ judecătoreşti a lui Constantin Mavrocordat (1740-1741), locul acestora a
fost luat de către ispravnici, dregători locali numiŃi de către Domn din rândurile foştilor mari dregători. IniŃial,
domnia numea câte un singur ispravnic în fiecare judeŃ/Ńinut, existând doar câteva cazuri excepŃionale
pentru care erau numiŃi câte doi. Ulterior însă, a prevalat interesul domnilor pentru bani, astfel încât toate
judeŃele/Ńinuturile au ajuns să aibă câte doi ispravnici: unul român şi unul grec. Rolul acestora era unul
deosebit de important: ei reprezentau domnia în judeŃ/Ńinut, având menirea de a executa toate poruncile
acesteia şi de a-i furniza informaŃiile politice necesare în timp util. Prerogativele ispravnicilor erau
asemănătoare cu cele ale vechilor conducători de judeŃe şi Ńinuturi, respectiv: fiscale, administrative şi
judecătoreşti. Cele mai importante erau însă strângerea dărilor cuvenite domniei şi scoaterea locuitorilor
Ńării la muncile datorate aceleiaşi domnii sau stăpânilor feudali (boierimea şi biserica). Pentru îndeplinirea
acestor sarcini, ispravnicii aveau la dispoziŃie un efectiv de ostaşi numiŃi panŃiri şi călăraşi, în Moldova,
respectiv, dorobanŃi, în łara Românească.
Reforma administrativă implementată de Constantin Mavrocordat nu s-a limitat numai la precizarea
foarte clară a atribuŃiilor ispravnicilor; în acelaşi timp ea a căutat să îmbunătăŃească eficienŃa aparatului
administrativ şi să-i reducă abuzurile. Pentru a obŃine aceste rezultate, domnitorul a căutat să introducă
mecanisme de control a activităŃii ispravnicilor şi o nouă modalitate de plată a acestora, care să elimine
vechile surse de venit.
Pentru a putea verifica activitatea ispravnicilor, domnitorul a introdus o reglementare prin
intermediul căreia stabilea ca obligatorie existenŃa unei cancelarii isprăvniceşti şi a unei condici în care să
fie înregistrate activităŃile desfăşurate de ispravnici. Ulterior numărul acestor condici a crescut, pe măsură
ce ele s-au specializat. Au apărut astfel trei cancelarii: una pentru înregistrarea proceselor judecate, una
pentru problemele administrative şi una pentru corespondenŃa cu administraŃia centrală. EficienŃa practică a
controlului asupra activităŃii administraŃiei locale a rămas totuşi una scăzută; în primul rând pentru că
administraŃia centrală nu Ńinea o evidenŃă a odinelor trimise în teritoriu, iar în al doilea rând, pentru că, destul
de frecvent, ispravnicii care ieşeau din funcŃie obişnuiau să falsifice şi chiar să distrugă condicile pentru a-şi
ascunde abuzurile săvârşite.
În completarea celorlalte reglementări menite să reformeze administraŃia, Constantin Mavocvordat
a introdus o altă măsură raŃională, destinată mai ales reducerii abuzurilor: salarizarea tuturor categoriilor de
dregătorilor. Se urmărea în acest fel transformarea dregătorilor din slujbaşi domneşti în funcŃionari ai
statului, prin renunŃarea la ceea ce însemnaseră până atunci havaeturile (venitul slujbei deŃinute la un
moment dat către un boier, venit furnizat în special de vânzarea slujbelor aflate în subordine şi de încasarea
de plocoane de la subalterni). Formula de salarizare a ispravnicilor care venea să înlocuiască havaeturile a
fost aceea a încasării unor procente adiŃionale, numite răsuri, pe care urmau să le perceapă de la locuitorii

60
Ńării odată cu încasarea birului. Din păcate, măsura lui Mavrocordat a eşuat imediat după plecare acestuia
de pe tron, măsura desfiinŃării havaeturilor fiind repede abandonată. Mai grav decât atât, în perioada ce a
urmat ispravnicii vor avea grijă să încaseze atât veniturile havaeturilor, cât şi procentele adiŃionale (răsurile),
punând astfel o presiune suplimentară asupra celor două bugete şi aşa foarte afectate de presiunea
obligaŃiilor financiare faŃă de Imperiul Otoman.
2. 2. Plaiurile, plasele şi ocoalele
În secolul al XVIII-lea, pentru prima dată în istoria łărilor Române, au fost introduse subdiviziuni
administrativ-teritoriale ale judeŃelor şi Ńinuturilor. După exemplul dat de austrieci în Oltenia, Constantin
Mavrocordat a introdus ca subdiviziuni administrativ-teritoriale plaiul şi plasa în łara Românească (1740),
respectiv ocolul în Moldova (1741).
Plaiul era o subdiviziune a judeŃului, care grupa satele din zonele montane. Era condus de un vătaf
de plai, ale cărui atribuŃii erau: supravegherea graniŃei nordice a Ńării; prinderea răufăcătorilor şi a birnicilor
fugari; strângerea dărilor de la plăieşi; judecarea pricinilor mărunte ivite între plăieşi; numirea pârcălabilor
din satele de plăieşi. Fiind foarte importanŃi pentru administraŃia Ńării, vătafii de plai erau numiŃi direct de
către Domn. Modalitatea de plată a vătafilor de plai a rămas cea tradiŃională: ei beneficiau de scutiri de dări;
beneficiau de zile de clacă din partea plăieşilor şi tot de la aceştia din urmă primeau bunuri în natură.
Plasa era o altă subdiviziune a judeŃului, care grupa de această dată satele din zona de şes a łării
Româneşti. Ea a avut acelaşi regim juridic cu ocolul din Moldova, unde nu a existat dualitatea plai-plasă din
łara Românească. Cele două tipuri de subdiviziuni administrativ-teritoriale erau conduse de zapcii de plasă,
respectiv de ocolaşi. Aceştia erau numiŃi de către ispravnici, iar atribuŃiile lor erau ceva mai reduse în
comparaŃie cu cele ale vătafilor de plai. Zapciii şi ocolaşii executau ordinele ispravnicilor, strângeau birurile
şi – deşi le era interzis – făceau judecăŃi (cu învoirea şi complicitatea ispravnicilor). Deosebirea faŃă de
vătafii de plai era vizibilă şi la nivelul modalităŃii de retribuire, atât zapciii de plasă, cât şi ocolaşii fiind
remuneraŃi cu salarii.
2. 3. Oraşele şi târgurile
La începutul secolului al XVIII-lea, oraşele şi târgurile au intrat într-o nouă fază de evoluŃie, în cursul
căreia au pierdut şi bruma de autonomie de care se mai bucuraseră în secolul anterior. Împinşi de nevoia
de bani, dar şi de dorinŃa de îmbogăŃire rapidă a boierilor, domnii fanarioŃi au renunŃat la vechea relaŃie
contractuală pe care o avea instituŃia domniei cu aşezările urbane, şi au început să doneze oraşele boierilor
şi mănăstirilor. Oraşelor donate li se va adăuga şi o a doua categorie de aşezări urbane aflate în stare de
dependenŃă: oraşele şi târgurile înfiinŃate cu autorizaŃie domnească pe moşiile boierilor şi mănăstirilor. În
acest fel, s-a ajuns ca, spre sfârşitul secolului, cca. 85 % din oraşele Moldovei şi cca. 60 % din oraşele łării
Româneşti să se afle în stăpânirea boierilor sau a mănăstirilor.
Fenomenul donării oraşelor a avut consecinŃe grave asupra modului de viaŃă al orăşenilor. În primul
rând trebuie menŃionată pierderea vechilor privilegii de care s-au bucurat locuitorii oraşelor din partea
domniei. Fără privilegii, orăşenii au fost aduşi în stare de dependenŃă economică faŃă de stăpânii moşiilor pe
care se aflau oraşele. DonaŃiile le-au afectat şi vechile drepturi avute asupra terenurilor din oraş, întrucât
orăşenii au pierdut nu numai drepturile de folosinŃă asupra hotarelor, ci chiar şi dreptul de proprietate asupra
vetrelor târgurilor. Pentru a putea locui în oraş şi a putea lucra vechile locuri din hotarul târgului său,
târgoveŃii secolului al XVIII-lea erau nevoiŃi să le achite stăpânilor oraşelor o chirie, numită bezmen sau
embatic, precum şi diverse taxe pentru vânzarea mărfurilor şi a băuturilor alcoolice.
O altă consecinŃă care şi-a pus amprenta asupra vieŃii cotidiene a târgoveŃilor a fost înlocuirea
aproape completă a organelor alese ale orăşenilor (judeŃul/şoltuzul şi pârgarii) cu reprezentanŃii numiŃi ai
autorităŃii domneşti (în oraşele rămase domneşti) sau cu cei ai stăpânilor (în cazurile oraşelor donate). În
łara Românească, procesul de substituire a debutat încă de la sfârşitul secolului al XVII-lea, cu oraşul
Bucureşti, şi a fost complet. În Moldova, şoltuzul şi pârgarii au continuat să fie aleşi în secolul al XVIII-lea,
dar atribuŃiile lor au fost diminuate progresiv până la anulare. După acest moment, singurul organ
reprezentativ al orăşenilor care a fost tolerat a rămas Adunarea generală a orăşenilor. Aceasta şi-a păstrat
vechile atribuŃii legate de alegerea şoltuzului şi a pârgarilor (atât timp cât au mai funcŃionat), de împărŃirea
terenurilor din hotarul târgului (în cazurile oraşelor rămase domneşti) şi de împărŃire a cislei.
Locul organelor alese ale orăşenilor a fost luat de către reprezentanŃii domneşti de la nivelul
judeŃelor şi Ńinuturilor: căpitanii de judeŃ, pârcălabii şi staroştii. Având cea mai înaltă poziŃie în ierarhia
administrativă locală, aceştia puteau pretinde judecarea unor procese; puteau fi solicitaŃi să judece; puteau
interveni în anchetarea unor litigii ale orăşenilor; iniŃiau cercetări; organizau poteri pentru prinderea celor
vinovaŃi de tâlhării sau crime; depuneau mărturii pentru reconstituirea documentelor de proprietate pierdute;
luau parte la operaŃiunile de fixare a hotarelor.
După instituirea ispravnicilor, aceştia au reprezentat instanŃa de judecată care a luat locul celei
vechi, alcătuite din şoltuz şi pârgari. AtribuŃiile lor judecătoreşti erau practic cele pe care le avusese anterior

61
vornicul de târg. Isprăvnicia era considerată totuşi o judecătorie de pace, astfel încât partea nemulŃumită de
sentinŃa dată se putea adresa Divanului domnesc. Hotărârile neatacate rămâneau însă executorii. În plan
administrativ, atribuŃiile ispravnicilor în raport cu oraşele erau cele preluate de la vornicul de târg: aplicarea
măsurilor cu caracter sanitar; instituirea carantinei în caz de epidemie; scoaterea orăşenilor la muncă pentru
repararea străzilor şi a podurilor; executarea datornicilor.
O nouă formă de administraŃie orăşenească a fost introdusă în ultimele decenii ale secolului al
XVIII-lea. Aceasta a purtat numele de Epitropia obştii oraşului şi avea ca atribuŃii gospodărirea oraşului,
îngrijirea edificiilor publice, supravegherea lucrărilor de interes public şi asigurarea asistenŃei sociale în
interiorul oraşului. AtribuŃiile sale au fost extinse de domnitorul Alexandru Ipsilanti (1797), cel care, pe lângă
sarcinile municipale, i-a conferit şi un rol important în organizarea activităŃii şcolilor. Epitropiile reprezentau
comunităŃile locuitorilor din oraşe, dar erau dependente de puterea centrală. Ele au fost organizate într-un
Departament al Epitropiei, la conducerea căruia a fost instituit un vornic al obştirilor, al cărui rang venea
imediat după cel al marelui vornic al łării de jos.
2. 4. Satele
Satele de moşneni şi răzeşi care au supravieŃuit procesului accelerat de aservire şi-au păstrat
organele de conducere tradiŃionale: Adunarea obştească, Oamenii buni şi bătrâni şi dregătorii cu sarcini
speciale. AtribuŃiile acestor organe s-au conservat şi ele, astfel încât satul avea în continuare dreptul de a
face repartizarea birului între gospodării, dreptul de a sta în justiŃie prin intermediul reprezentanŃilor şi
dreptul de a judeca în pricinile mărunte.
Pentru a asigura legătura satelor dependente cu domnia sau cu stăpânii feudali, au fost menŃinute
în această perioadă vechile organele existente în secolele XIV-XVII: pârcălabul de sat în łara Românească,
respectiv vornicelul, în Moldova. Spre deosebire însă de perioada anterioară, cele două tipuri de organe
erau, acum, numite de stăpâni cu acordul membrilor obştilor.

Bibliografie
*** InstituŃii feudale din łările Române. DicŃionar, coordonatori: Ovid Sachelarie şi Nicolae Stoicescu, Editura Academiei RSR,
Bucureşti, 1988.
*** Istoria dreptului românesc, coordonator: Ioan Ceterchi, vol. II, Editura Academiei RSR, Bucureşti, 1984, p. 167-357.
Apostu, Ioan; Ionescu, Nicolaie, Prelegeri de istoria dreptului românesc, Editura Nitnelav, GalaŃi, 2003, p. 105-113.
Brătianu Gheorghe I., Sfatul domnesc şi Adunarea stărilor în Principatele Române, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1995.
Caproşu, Ioan, Camătă şi cămătari în Moldova în epoca fanariotă, în Anuarul Institutului de Istorie şi Arheologie, Iaşi, VIII, 1971,
p. 27-59.
Carp, Radu; Stanomir, Ioan; Vlad, LaurenŃiu, De la pravilă la constituŃie. O istorie a începuturilor constituŃionale româneşti,
Editura Nemira, Bucureşti, 2002.
Cernea, Emil; MolcuŃ Emil, Istoria statului şi dreptului românesc, ediŃia a II-a, Casa de editură şi presă “Şansa SRL”, Bucureşti,
1992, p. 151-159.
Ciurea, D., Organizarea administrativă a statului feudal Moldova (sec. XIV-XVIII), în Anuarul Institutului de Istorie şi Arheologie,
Iaşi, tom II, 1965, p. 143-235.
Djuvara, Neagu, Între Orient şi Occident. łările Române la începutul epocii moderne (1800-1848), traducere de Maria Carpov,
Editura Humanitas, Bucureşti, 1995.
Eliade, Pompiliu, InfluenŃa franceză asupra spiritului public în România. Originile. Studiu asupra stării societăŃii româneşti în
vremea domniilor fanariote, traducere de Aurelia Dumitraşcu, ediŃia a III-a integrală şi revăzută, Institutul Cultural
Român, Bucureşti, 2006.
Georgescu, Valentin Al., BizanŃul şi instituŃiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea, Editura Academiei RSR, Bucureşti,
1980.
Georgescu, Valentin Al.; Popescu – MihuŃ, E., Organizarea de stat a łării Româneşti, 1765-1782, Editura Academiei RSR,
Bucureşti, 1989.
Grigoraş, Nicolae, Dregătorii târgurilor moldoveneşti şi atribuŃiile lor până la Regulamentul Organic, Iaşi, 1941, 120 p.
Idem, InstituŃii feudale din Moldova. Organizarea de stat până la mijlocul secolului al XVIII-lea, Bucureşti, 1971.
Idem, Reformele cu caracter administrativ din Moldova ale lui Constantin Mavrocordat, în Cercetări istorice, serie nouă, VII, 1976,
p. 123-164.
Hitchins, Keith, Românii. 1774-1866, traducere de George G. Potra şi Delia Răzdolescu, Editura Humanitas, Bucureşti, 1996.
Pippidi, Andrei, TradiŃia politică bizantină în łările Române în secolele XVI-XVIII, ediŃie revăzută şi adăugită, Editura Corint,
Bucureşti, 2001.
Platon, Gheorghe; Platon, Florin, Boierimea din Moldova în secolul al XIX-lea. Context european, evoluŃie socială şi politică,
Editura Academiei Române, Bucureşti, 1995, p. 59-91.
Sava, Aurel, Boierii mari al Moldovei dregători de Ńinuturi, în Revista de drept public, XVII, 1942, nr. 3-4.
Stanomir, Ioan, Naşterea constituŃiei. Limbaj şi drept în Principate până la 1866, Editura Nemira, Bucureşti, 2004.
Ştefănescu, Ştefan, Istoria românilor în secolul al XVIII-lea. Între tradiŃie şi modernitate, Editura UniversităŃii Bucureşti, Bucureşti,
1999.
Ungureanu, Gh., Cancelaria instituŃiilor din Moldova în anii 1800-1828, în Revista arhivelor, 1967, nr. 2, p. 113-118.
Xenopol, A. D., Războaiele dintre ruşi şi turci şi înrâurirea lor asupra łărilor Române, ediŃie îngrijită de Elisabeta Simion, Editura
Albatros, Bucureşti, 1997.

62
 Test de autoevaluare nr. 9
01. În secolul al XVIII-lea, Sfatul de obşte era o instituŃie:
a) permanentă cu rol executiv;
b) permanentă cu rol consultativ;
c) care se întrunea doar atunci când era convocată.

02. În secolul al XVII-lea, Divanul domnesc era o instituŃie care reprezenta:

a) o secŃiune a Sfatului domnesc cu atribuŃii judecătoreşti;
b) o instituŃie diferită de Sfatul domnesc cu atribuŃii judecătoreşti;
c) o altă denumire dată Sfatului de obşte.

03. ConsecinŃele introducerii sistemului vânzării funcŃiilor în secolul fanariot au fost:

a) instabilitatea funcŃiilor din administraŃia publică;
b) instituŃionalizarea abuzurilor în administraŃia publică;
c) înfiinŃarea de noi dregătorii care să poată fi scoase la vânzare.
04. Sursele de limitare a puterii domneşti în cursul secolului fanariot au fost:
a) dreptul sultanului otoman de a schimba pe titularul tronului;
b) Sfatul domnesc;
c) Sfatul de obşte.

05. Principalele componente ale reformei administrative introduse de Constantin Mavrocordat în łările Române au fost:
a) înfiinŃarea cancelariei isprăvniceşti şi a condicilor de evidenŃă a activităŃii administrativ-judecătoreşti;
b) înfiinŃarea instituŃiei ispravnicului;
c) introducere salarizării funcŃionarilor.

06. Noile funcŃii interne pe care şi le-a asumat statul în epoca fanariotă au fost:
a) păstrarea ordinii interne şi împărŃirea dreptăŃii;
b) păstrarea ordinii interne şi perceperea impozitelor;
c) asistarea materială a săracilor şi protejarea sănătăŃii populaŃiei.
07. Ispravnicii epocii fanariote aveau următoarele caracteristici:
a) proveneau din rândurile foştilor dregători centrali;
b) strângeau dările cuvenite domniei;
c) scoteau pe locuitorii judeŃului/Ńinutului la muncile datorate domniei.

08. În epoca fanariotă, vătafii de plai aveau următoarele caracteristici:

a) erau numiŃi de către Domn;
b) erau aleşi de către locuitorii satelor de plăieşi;
c) erau numiŃi de către ispravnicii judeŃelor de la munte.

09. Donarea oraşelor de către domnii fanarioŃi a avut drept consecinŃe:

a) pierderea de către orăşeni a dreptului de folosinŃă asupra hotarelor oraşelor;
b) pierderea de către orăşeni a dreptului de proprietate asupra vetrelor oraşelor;
c) pierderea de către orăşeni a libertăŃii personale.
10. În epoca fanariotă, dreptul de judecată a fost exercitat în oraşe de către:
a) căpitani de judeŃ, pârcălabi, staroşti şi pârcălabi/vornici de târg, în prima jumătate a secolului al XVIII-lea;
b) ispravnici, după reforma lui Constantin Mavrocordat;
c) judeŃ/şoltuz şi pârgari, pe întregul parcurs al secolului al XVIII-lea.

63
 CAPITOLUL 8
DREPTUL ÎN łĂRILE ROMÂNE ÎN SECOLUL FANARIOT

1. Izvoarele de drept
La începutul secolului al XVIII-lea, sistemul juridic din Principate era caracterizat de existenŃa unei
multitudini de coduri şi cutume legale. În primul rând exista legea scrisă, care consta din diverse colecŃii de
legi civile şi canoane bizantine (legislaŃie bisericească), precum şi din interpretările şi reglementările
suplimentare promulgate de către domnii Moldovei şi ai łării Româneşti. Ulterior, domnii fanarioŃi au pus în
aplicare şi anumite prevederi preluate din codurile europene apusene, în special cele franceze şi austriece.
Legea cutumiară, în cea mai mare parte nescrisă şi foarte diversificată, şi-a păstrat însă vitalitatea în ciuda
suprapunerii permanente a codurilor scrise. În acest fel, legislaŃia scrisă şi cea tradiŃională s-au dezvoltat
independent una de cealaltă, iar până în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea nu s-a făcut nici o
încercare de combinare a lor într-un cod naŃional unic.
Domnitorii îşi exercitau extinsele prerogative legislative în diverse moduri. Cea mai importantă
activitate în acest domeniu era întocmirea şi promulgarea de hrisoave. Acestea erau acte normative care
confirmau o reglementare existentă, o modificau sau introduceau o normă nouă în materie. Promulgarea
unui hrisov era de obicei precedată de un raport scris, numit anafora, întocmit de către membrii Divanului, la
porunca Domnitorului. Aprobarea dată de acesta din urmă îi conferea însă anaforalei forŃă de lege, motiv
pentru care, adesea, se renunŃa la adoptarea reglementării printr-un hrisov propriu-zis. Dacă problema
respectivă era de importanŃă excepŃională, domnitorul putea convoca Sfatul de obşte, însă nu era obligat să
urmeze recomandările acestuia. Cele mai multe astfel de hrisoave şi anaforale priveau organizarea fiscală
şi juridică a Ńării, precum şi problemele civile referitoare la moştenire, adopŃie şi Ńigani. Un alt tip de legislaŃie
domnească era aşezământul. Acesta reglementa statutul diverselor categorii sociale şi, în mod special, pe
cel al Ńăranilor dependenŃi. Modul de promulgare al aşezămintelor era identic cu cel din cazul hrisoavelor.
Domnitorul emitea în mod regulat şi instrucŃiuni sub forma unor scrisori circulare către dregătorii de judeŃ,
stabilind noi reguli administrative şi juridice sau amendând unele vechi. Adesea, instrucŃiunile conŃineau un
număr de ponturi (articole) şi aveau putere deplină de lege, însă erau frecvent menite să pregătească
terenul pentru reglementări cu un caracter mai general, sub forma unui hrisov sau aşezământ. Deciziile
judecătoreşti ale Domnitorului în anumite pricini speciale formau şi ele un corpus important de legi,
demonstrând întreaga măsură a puterilor judecătoreşti pe care le avea această instituŃie.
Domnitorii recunoşteau neajunsurile existenŃei unor sisteme legale multiple, astfel încât în anii ’60 şi
’70 ai secolului al XVIII-lea, au luat primele măsuri de unificare a acestora şi au procedat la o reformă
generală a normelor şi procedurilor judiciare. Scopul imediat era aducerea la zi a legislaŃiei şi eliminarea
normelor juridice depăşite. În secolele anterioare, preceptele legii imperiale şi canonice bizantine fuseseră
socotite drept obligatorii şi, în consecinŃă, nu s-a considerat de cuviinŃă discutarea şi modificarea lor în pas
cu realităŃile societăŃii autohtone. În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea însă, domnitorii au început să
conştientizeze din ce în ce mai mult diferenŃele existente între codurile bizantine existente şi necesităŃile
societăŃii româneşti. Ca atare, au încercat să armonizeze tradiŃia cu necesitatea prin adoptarea unei
legislaŃii noi şi a unui cod legislativ naŃional. IniŃiativa le-a aparŃinut în mod necesar domnitorilor, dat fiind
faptul că dreptul de a legifera şi de a modifica legile le era în general recunoscut.
Prima încercare de codificare a fost făcută de domnitorul Ştefan RacoviŃă (1764-1765). Acesta i-a
cerut lui boierului Mihail Fotino, un grec venit de curând în Ńară, să reunească legea imperială şi canonică
bizantină (ius receptum), legea domnească (ius novum) şi obiceiul pământului într-un singur cod, sub forma
unui manual care să slujească nevoilor practice ale judecătorilor. Manualul a fost publicat în limba greacă,
în două volume, unul dintre ele cuprinzând legislaŃia imperială laică (constituŃională, fiscală, penală, agricolă
şi maritimă), iar cel de-al doilea, legislaŃia canonică (bisericească). Manualele nu au fost însă niciodată
aprobate în mod oficial, cu toate că ele au fost folosite pe scară largă în epocă.
În anul 1780, domnitorul Alexandru Ipsilanti a promulgat un prim cod de legi numit Pravilniceasca
condică, redactat în limbile română şi greacă. Izvoarele pe baza cărora a fost elaborat codul au fost:
obiceiului pământului, legislaŃia imperială bizantină (Basilicalele), jurisprudenŃa epocii (poveŃele) şi doctrina
modernă (Montesquieu şi Beccaria). El a fost publicat atât în limba română, cât şi în cea greacă. Trebuie
spus totuşi că nu era vorba despre un cod civil complet, Condica ocupându-se mai curând de organizarea
instanŃelor judecătoreşti, de procedura de judecată şi de reglementarea câtorva probleme de drept civil. În
practica juridică, Pravilniceasca condică s-a aplicat până în 1818 când a fost adoptată Legiuirea Caragea;
formal ea a fost abrogată însă abia în anul 1865, când a intrat în vigoare Codul civil român.

64
 La sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul celui de-al XIX-lea, a devenit necesară reluarea
acestor eforturi de codificare, întrucât judecătorii continuau să aplice o mare varietate de norme legale, iar
această practică conducea adesea la confuzii şi la decizii judecătoreşti contradictorii. În 1818 în timpul
domniei lui Ioan Caragea şi sub supravegherea acestuia, a fost redactată o nouă codificare, bazată în
special pe legea bizantină, pe Pravilniceasca condică a lui Ipsilanti şi pe obiceiul pământului. Pentru
problemele civile şi comerciale, autorii s-au inspirat însă şi din surse occidentale şi, în mod special, din
Codul civil francez din 1804. Lucrarea a primit denumirea de Legiuirea Caragea şi a fost publicată în limbile
greacă şi română. Ca şi Pravilniceasca condică, Legiuirea Caragea avea un caracter eteroclit, cuprinzând
norme de drept civil, de drept penal şi de procedură. Astfel, prima parte tratează despre “obraze”, a doua
despre “lucruri”, a treia parte despre “tocmeli”, a patra despre “daruri şi moştenire”, partea a cincia despre
“vini”, iar ultima despre “ale judecăŃilor”. Legiuirea Caragea s-a aplicat şi ea tot până în anul 1865.
În Moldova, se poate constata un proces de codificare a legislaŃiei similar ca intensitate cu cel din
łara Românească. În anul 1785, domnitorul Alexandru Mavrocordat a promulgat Sobornicescul hrisov, în
care era reglementat regimul daniilor de pământ şi statutul Ńiganilor. Acesta confirma dreptul strămoşesc de
preemŃiune de care se bucurau rudele şi membrii obştii săteşti în cazul în care pământul trecea în alte mâini
şi a fost menit să preîntâmpine distrugerea satelor de Ńărani liberi de către boierii puternici. Sobornicescul
hrisov mai prevedea interzicerea despărŃirii familiilor de Ńigani de către stăpânii acestora, şi clarifica statutul
juridic al supuşilor moldoveni care se căsătoreau cu Ńigani.
În 1817, domnitorul Scarlat Callimachi a promulgat un cod cuprinzător, inspirat atât din izvoarele
cutumei locale, cât şi din codurile occidentale, numit Condica Ńivilă a Moldovei sau Codul Callimachi, după
numele Domnului care l-a patronat. Principala sursă externă a fost Codul civil austriac din 1811, pe care
autorii l-au adaptat la condiŃiile interne ale Moldovei, în special în chestiunile economice. Aplicarea Codului
Callimachi a fost însă greoaie întrucât el a fost publicat iniŃial doar în limba greacă. Abia în anul 1838 a fost
tradus şi în româneşte, astfel încât până la această dată, judecătorii au continuat să facă apel la codurile
bizantine şi la obiceiul pământului. Prin conŃinut şi formă, Codul Callimachi se apropia foarte mult de
codurile civile burgheze şi, în special, de codul civil austriac. Lucrarea a fost împărŃită în trei părŃi, precedate
de o secŃiune introductivă în care se făcea precizarea că materiile în care codul este lacunar urmau să fie
reglementate potrivit dreptului consuetudinar autohton. Partea întâi era consacrată “dritului persoanelor”,
partea a doua “dritului lucrurilor”, în vreme ce ultima trata despre “înmărginirile ca priveau dritul persoanelor
dimpreună şi a lucrurilor”. Ca şi prevederile Legiuirii Caragea, normele Codului Callimachi au fost aplicate în
łara Românească până în anul intrării în vigoare a Codului civil român.
În anul 1820 domnitorul Mihai SuŃu a promulgat un prim Cod de procedură penală, redactat în limba
română. Acesta combina prevederile dreptului bizantin şi ale dreptului cutumiar românesc cu cele preluate
din Codul penal austriac, care fusese tradus în limba română în 1807 pentru uzul românilor din Bucovina.
Prevederile Codului penal adoptat de Mihai SuŃu au rămas în vigoare până în 1865, când a fost redactat un
nou Cod penal.

2. Organizarea judecătorească şi procedura de judecată

La sfârşitul secolului al XVII-lea şi începutul secolului al XVIII-lea în łările Române s-a înregistrat o
tendinŃă evidentă de creştere a numărului de dregători teritoriali. Acest fapt a condus la suprapunerea
atribuŃiilor avute de aceştia şi la creşterea presiunii financiare pe care sistemul administrativ-judecătoresc o
exercita asupra locuitorilor. ConsecinŃa directă a acestor realităŃi a fost o incidenŃă foarte mare a abuzurilor
în justiŃia dregătorilor locali şi ocolirea de către justiŃiabili a acestor instanŃe, pentru a se adresa direct
instanŃei supreme, Divanul domnesc. Numărul mare de procese cu care se confruntau domnitorii şi Divanul
domnesc (peste 100 de plângeri pe zi) a reclamat adoptarea unor măsuri de ameliorare a sistemului, măsuri
pe care domnii fanarioŃi le-au luat abia către jumătatea secolului al XVIII-lea.
Primul domnitor care a iniŃiat un astfel de demers de reformare a justiŃiei a fost Constantin
Mavrocordat. Cea dintâi măsură adoptată a fost aceea de a înlocui competenŃele judiciare ale diverşilor
dregători locali cu cea unică a ispravnicului. În acest fel erau evitate suprapunerile de competenŃe şi
rivalitatea dintre diferitele categorii de dregători cu drept de judecată. Singurele instanŃe apte să funcŃioneze
în paralel cu cele ale ispravnicilor urmau să fie marii dregători aflaŃi în funcŃie. Numărul mare de procese l-a
determinat însă pe Mavrocordat să instituie pe lângă ispravnici câte un judecător sau doi, în funcŃie de
dimensiunile judeŃelor. Aceştia urmau să fie însă judecători de profesie, fără a avea alte atribuŃii
administrative sau fiscale. Luând atribuŃiile administrative şi judiciare de la căpitanii de judeŃ şi de la
pârcălabii de Ńinut, pentru a le încredinŃa ispravnicilor, Constantin Mavrocordat a reuşit să pună în practică
separarea definitivă acestor atribuŃii de cele militare. CompetenŃele civile ale ispravnicilor şi judecătorilor
erau depline, ei putând judeca inclusiv boieri cu rang superior celui avut de ispravnic sau judecător. În

65
materie penală, competenŃa lor era însă limitată la cazurile minore, moartea de om, tâlhăria şi furtişagul
intrând în competenŃa exclusivă a Divanului domnesc.
A doua măsură a vizat desfiinŃarea veniturilor tradiŃionale pe care judecătorii le încasau de la
justiŃiabili (amenzi şi taxe) şi înlocuirea lor cu un venit salarial plătit de stat. Urmare a faptului că ispravnicilor
le-au fost luate din competenŃă faptele penale grave (intrate în competenŃa exclusivă a Divanului), aceştia
au pierdut şi dreptul de a percepe alte gloabe decât cele stabilite de Divan şi în cuantumul fixat de acesta.
Se urmărea astfel eliminarea influenŃei pe care o avusese în trecut asupra actului de justiŃie, interesul
material al judecătorilor.
Ce-a de-a treia componentă a reformei a vizat reorganizarea procedurii de judecată şi introducerea
unor mecanisme prin intermediul cărora să poată fi controlată activitatea instanŃelor. În plus, noile
reglementări aveau meritul de a uniformiza procedura în întreaga Ńară, ele venind să înlocuiască vechile
norme cutumiare care aveau numeroase particularităŃi zonale. O primă regulă era aceea că nici un
judecător nu putea să refuze să judece un împricinat care-i cerea acest lucru. Altă regulă spunea că
judecata făcută de ispravnici în capitalele de judeŃ era una de fond, în vreme ce Divanul (care putea, totuşi,
judeca şi el fondul din însărcinarea specială a Domnului) a fost fixată ca o instanŃă de apel. Actul de
judecată debuta cu stabilirea termenului la care împricinaŃii trebuiau să se prezinte în faŃa judecătorului. Cei
care nu se prezentau la termen urmau să fie aduşi cu forŃa şi amendaŃi. În mod obligatoriu, procesele
trebuiau înregistrate în condici speciale, în care trebuiau descrise părŃile împricinate, detaliile speŃei şi
partea care avusese câştig de cauză. Condicile trebuiau să fie completate în dublu exemplar; unul dintre ele
rămânea permanent în isprăvnicie, în vreme ce al doilea mergea lunar în capitală pentru a fi verificat modul
în care s-au făcut judecăŃile. Foile condicii trimise în capitală se sigilau pentru a nu fi înlocuite. O altă regulă
le impunea judecătorilor să-i elibereze părŃii care câştigase un proces hotărârea judecătorească şi dispoziŃia
de aplicare. Ca o măsură suplimentară de control, la încetarea funcŃiei unui ispravnic, acesta din urmă era
obligat să predea succesorului său arhiva isprăvniciei în integralitatea. Pentru a facilita aplicarea acestei
elaborate proceduri scrise, Domnul a impus folosirea în administraŃie şi, implicit, în justiŃie, a limbii române
în locul celei greceşti. În preocupările reformatoare ale lui Constantin Mavrocordat au intrau şi instanŃele
marilor dregători. Celor mai importanŃi dintre aceştia le-au fost fixate anumite competenŃe materiale şi
teritoriale, eliminându-se şi de aici suprapunerile. Plângerile care veneau la Divanul domnesc erau triate,
apoi repartizate dregătorilor sau ispravnicilor, în funcŃie de specific. În acest fel, pricinile intrate în atenŃia
Divanului priveau doar rejudecarea proceselor soluŃionate anterior de ispravnici sau de dregători, dar care
nemulŃumiseră pe una dintre părŃi. În acest context, Divanul avea dreptul de a anula hotărârile boierilor care
erau găsite a fi fost nedrepte.
Reforma începută de Constantin Mavrocordat a fost dusă mai departe în łara Românească, de
domnitorul Alexandu Ipsilanti. În Pravilniceasca Condică acesta a acordat o mare atenŃie organizării
judecătoreşti, căutând să definească mai bine rolul instanŃelor centrale în actul de justiŃie. Potrivit Condicii,
justiŃia în łara Românească urma să fie exercitate de următoarele instanŃe: isprăvniciile din judeŃe, trei
departamente judecătoreşti, instanŃa veliŃilor boieri, Divanul domnesc şi două instanŃe speciale.
În linii generale, rolul ispravnicilor şi judecătorilor din judeŃe a fost menŃinut aşa cum a fost el definit
de către Constantin Mavrocordat: competenŃa lor în materie civilă erau completă, în vreme ce competenŃa
în materie penală se limita la pricinile mărunte.
Cele trei departamente judecătoreşti funcŃionau ca instanŃe de judecată la nivel central. Două dintre
ele judecau în materie civilă, fiind egale ca grad. În alcătuirea lor intrau şapte, respectiv opt judecători, care
judecau după pravile şi după obiceiul pământului. Al treilea departament judeca în materie penală,
judecătorii săi urmând să se ghideze după pravile. Principiul era subliniat mai ales în privinŃa modului de
stabilirea a pedepselor: acestea nu puteau fi altele decât cele fixate în scris de domnie, întrucât modificarea
lor era o prerogativă exclusivă a acesteia.
Judecata veliŃilor boieri de la curtea domnească era considerată o instanŃă de apel. În competenŃa
ei intrau apelurile declarate împotriva hotărârilor date de departamentele inferioare. Boierilor veliŃi le era
însă interzis să-i cheme în faŃa lor pe judecătorii care hotărâseră în primă instanŃă pentru explicaŃii, întrucât
motivarea soluŃiei date apărea în textul hotărârii. În consecinŃă, boierii veliŃi nu aveau posibilitatea să îi
pedepsească pe judecătorii de la departamente, dacă admiteau apelul declarat împotriva hotărârilor date de
aceştia. Aşadar, cele două tipuri de instanŃe erau considerate ca având grade diferite de competenŃă,
diferenŃierea fiind făcută pentru ca judecătorii superiori să poată corecta greşelile judecătorilor inferiori. Prin
conŃinutul lor, aceste prevederi procedau de fapt la o primă formă de instituŃionalizare a apelului.
Divanul domnesc constituia instanŃa supremă şi, în principiu, judeca numai în apel. În virtutea
competenŃei sale generale, Divanul putea judeca totuşi şi ca primă instanŃă, dar o făcea numai atunci când
primea o însărcinare specială din partea Domnului. În calitatea sa de conducător al Divanului, Domnul
primea hotărârea boierilor divaniŃi, dar nu era obligat să Ńină cont de aceasta. Atunci când Domnul lipsea de

66
la şedinŃa Divanului, boierii redactau o anafora pe care o supuneau ulterior aprobării Domnului. Acesta din
urmă putea să confirme soluŃia dată de boieri sau să o infirme. În ultimul caz se proceda la o nouă judecată
în Divan, desfăşurată de această dată sub conducerea sa.
Cele două instanŃe speciale prevăzute de Pravilniceasca Condică erau marele spătar şi marele agă.
Acestea aveau competenŃă penală, hotărârile lor fiind atacabile cu apel în faŃa instanŃei veliŃilor boieri.
În Moldova, continuarea reformelor lui Constantin Mavrocordat a fost mai puŃin consistentă. Ajuns
pe tronul Moldovei între anii 1786-1788, Alexandu Ipsilanti a introdus un “departament criminalicesc”, două
departamente civile şi un “departament al străinelor pricini”, fără a mai relua însă efortul codificator asumat
anterior în łara Românească.

3. InstituŃii de drept
CondiŃia persoanelor din secolul al XVIII-lea nu s-a diferenŃiat foarte mult faŃă de realităŃile secolelor
anterioare. Elemente de noutate au apărut doar în ceea ce priveşte statutul Ńăranilor dependenŃi şi statutul
persoanelor juridice.
Prin reformele lui Constantin Mavrocordat (1746, în łara Românească; respectiv 1749, în Moldova)
şi Grigore Ghica (1776, în Moldova) a fost desfiinŃată dependenŃa personală a rumânilor şi vecinilor. În łara
Românească, eliberarea s-a făcut într-o singură etapă, prin răscumpărare; în vreme ce în Moldova s-a făcut
în două etape (1749 şi 1776), dar fără despăgubirea foştilor stăpâni. Potrivit aşezămintelor agrare introduse
de domnii fanarioŃi, foştii rumâni şi vecini au dobândit statutul de oameni liberi aşezaŃi cu învoiala pe moşiile
foştilor stăpâni. Schimbarea statutului juridic al Ńăranilor a determinat, aşadar, schimbarea radicală a
relaŃiilor dintre Ńărani şi stăpânii de moşii: în locul vechiului raport de dependenŃă a fost introdus un raport
juridic contractual. În schimbul bucăŃii de pământ pe care o primeau în folosinŃă de la proprietarul moşiei,
locuitorii satelor erau datori să dea acestuia din urmă dijmă din produsele pământului respectiv şi să
presteze în beneficiul lui un număr de 12 zile de clacă (muncă gratuită) pe an. De aici a rezultat şi noua
denumire care a fost dată Ńăranilor din cele două principate, aceea de clăcaşi.
Ca urmare a dezvoltării mijloacelor de producŃie şi a volumului relaŃiilor de schimb, în cursul
secolului al XVIII-lea a crescut foarte mult numărul peroanelor juridice, astfel încât codurile adoptate în
epocă au căutat să precizeze cât mai riguros posibil statutul acestora. Codul Callimachi şi Legiuirea
Caragea s-au ocupat în detaliu mai ales regimul juridic al asociaŃiilor negustoreşti numite “tovărăşii”.
Normele lor, inspirate în mare parte din Codul civil francez, reglementau formarea capitalurilor,
răspunderea, împărŃirea câştigurilor şi stingerea asocierii.
Familia, rudenia şi căsătoria au fost reglementate şi ele conform vechilor dispoziŃii ale dreptului
bizantin. Elemente de noutatea au apărut în materia răspunderii civile şi penale. Este vorba despre
eliminarea formelor de răspundere colectivă (între care se afla şi cea familială) şi instituŃionalizarea
răspunderii personale. Potrivit codurilor adoptate în a doua jumătatea a secolului al XVIII-lea şi la începutul
secolului al XIX-lea, soŃia nu era responsabilă pentru faptele soŃului, după cum nici părinŃii nu trebuiau să
răspundă pentru faptele copiilor majori.
Aceleaşi coduri (Callimachi şi Caragea) au reglementat adopŃia (înfiala), tutela (epitropia) şi curatela
(curatoria) după modelul legislaŃiei moderne din Europa apuseană.
Dreptul de proprietate a înregistrat în secolul al XVIII-lea şi în primele două decenii ale secolului al
XIX-lea o mutaŃie fundamentală: dreptul medieval de stăpânire exercitat de boieri şi mănăstiri s-a
transformat într-un drept de proprietate absolută. Această transformare s-a produs pe două căi
convergente. Prima dintre ele este reprezentată de însuşirea de către titularii dreptului de stăpânire a
dreptului de folosinŃă pe care îl aveau Ńăranii dependenŃi asupra delniŃelor, precum şi asupra unităŃilor
economice ale satului (luciu de apă, pădure, islaz). Transferul acestui drept s-a produs odată cu reformele
sociale declanşate de Constantin Mavrocordat, prin care foştii Ńărani dependenŃi au fost eliberaŃi, ei urmând
a avea mai departe statutul de oameni liberi aşezaŃi cu învoiala pe moşiile stăpânilor. Cu alte cuvinte, odată
cu momentul reformelor, Ńăranii din cele două principate şi-au pierdut dreptul de folosinŃă asupra pământului
prevăzut de obiceiul Ńării, accesul la folosinŃa acestuia urmând să se facă mai departe în baza unui contract
încheiat cu proprietarul. Cea de-a doua cale prin care dreptul medieval de stăpânire s-a apropiat de
conceptul modern de proprietate a fost eliminarea dreptului de retract seniorial (dreptul Domnului de a
confisca satele boierilor hicleni sau ale celor fără moştenitori masculini, ca parte a lui dominium emines).
Procesul de eliminare a acestui drept al Domnului a început să se manifeste încă din secolul al XVII-lea, el
fiind desăvârşit în veacul următor odată cu instalarea domnilor fanarioŃi. Aceştia din urmă l-au lăsat să cadă
în desuetudine din două motive: a) nu erau foarte familiarizaŃi cu normele obiceiului pământului; b) nu au
avut interesul să îl aplice, întrucât utilizarea lui le-ar fi compromis relaŃia de colaborare cu boierimea
pământeană, relaŃie şi aşa destul de dificilă. Odată eliberat de drepturile Ńăranilor şi ale Domnului care

67
grevau asupra moşiilor boiereşti, dreptul de proprietate absolută şi-a găsit mai apoi consacrarea în textele
codurilor de legi din această perioadă. În textul Codului Callimachi, dreptul de proprietate este descris ca
având două atribute: “dritul fiinŃei lucrului” şi “dritul folosului”. Prin urmare, el putea fi împărŃit între două
persoane (una deŃinătoare a dispoziŃiei şi a posesiunii, iar cealaltă a folosinŃei) sau putea fi deŃinut de una şi
aceeaşi persoană (ceea ce făcea ca dreptul de proprietate să fie desăvârşit sau absolut). Potrivit Legiuirii
Caragea, faptul că Ńăranii exercitau un drept de folosinŃă asupra moşiei boiereşti nu aducea atingere
dreptului absolut al boierului proprietar, întrucât transmiterea folosinŃei către Ńărani nu se putea face decât în
baza unui contract prin care folosinŃa era condiŃionată de plata unei sume de bani, sumă care reprezenta
tocmai recunoaşterea dreptului de proprietate al boierului.
Materia obligaŃiilor a fost unul dintre cele mai novatoare domenii pe care l-a reglementat legislaŃia
fanariotă. Spre deosebire de pravilele medievale, care se limitau la reglementări cazuistice, Codul
Callimachi şi Legiuirea Caragea au pus în operă o adevărată teorie a obligaŃiilor, receptând cele mai noi
reglementări europene în domeniu. Aici pot fi găsite aspecte privind izvoarele obligaŃiilor, criteriile de
clasificare a acestora, elementele generale ale contractelor, precum şi elementele specifice fiecărui tip de
contract. Potrivit celor două coduri de legi, izvoarele obligaŃiilor erau: legea, contractul (numit “tocmeală”) şi
delictul sau vătămarea adusă unei persoane. Criteriile după care se clasificau contractele erau în principal
forma şi efectele acestora. După formă, contractele erau scrise şi nescrise; după efecte, ele erau unilaterale
şi bilaterale. În ceea ce priveşte condiŃiile de existenŃă şi validitate a contractelor, cele două coduri au
introdus principiul modern al cauzei licite. Acesta stipula că un contract capătă validitate doar în condiŃiile în
care el nu intră în conflict cu dispoziŃiile legii şi cu principiile morale ale societăŃii. Un alt element de noutate
vizează capacitatea persoanelor de a avea drepturi. ÎnŃelegând prin aceasta unul dintre elementele
fundamentale ale contractelor, Codul Callimachi stipulează că, în condiŃiile legii, “tot omul se socoteşte
vrednic de a-şi câştiga drituri”. Aceasta însemna în fapt aplicarea unui principiu modern în materia
drepturilor individuale, întrucât în acest fel era recunoscut în mod implicit principiul egalităŃii tuturor
locuitorilor în faŃa legii. Pe de altă parte, trebuie spus totuşi că restul reglementărilor în materie contraziceau
flagrant acest principiu, ele având grijă să restrângă considerabil capacitatea persoanelor de a avea
drepturi. O atenŃie deosebită a fost acordată contractelor, ca o consecinŃă firească a dezvoltării relaŃiilor
capitaliste şi a creşterii volumului comerŃului. Astfel, au fost reglementate: vânzarea, închirierea, arenda,
schimbul, depozitul, comodatul, emfiteoza, mandatul sechestrul, chezăşia şi zălogul.
În domeniul dreptului penal codurile domnilor fanarioŃi au preluat cea mai mare parte a
reglementărilor din pravilele bizantine şi din dreptul cutumiar românesc. Elementele de noutate care îşi fac
apariŃia în această perioadă îşi au originile, şi ele, tot în schimbările intervenite în structurile economico-
sociale şi administrative. În efortul lor de raŃionalizare a administraŃiei, domnii fanarioŃi au încercat să
pedepsească abuzurile slujbaşilor şi dregătorilor, aşa cum procedează, de exemplu, Pravilniceasca
condică, care incriminează mita şi corupŃia. Reglementările privitoare la organizarea aparatului judecătoresc
conŃin şi ele elemente subordonate aceluiaşi scop. Astfel, numeroase texte incriminează abuzurile de putere
ale judecătorilor faŃă de părŃile aflate la judecată; abuzurile ispravnicilor faŃă de locuitorii de rând; abuzurile
agenŃilor fiscali ai ispravnicilor; încasarea fără temei a amenzilor penale etc. NoutăŃi vin şi dinspre zona
procedurii judecătoreşti. Fiind bazată pe înscrisuri şi mărturii, aceasta a impus cu necesitate adoptarea unor
reglementări care să incrimineze falsificarea actelor şi mărturia mincinoasă. În privinŃa martorilor mincinoşi,
pe lângă pedepsele prevăzute, legislaŃia vremii a prevăzut şi introducerea unei “Condici a şireŃilor”, în care
erau trecute numele celor care comiteau sperjur, urmând ca în viitor aceştia să nu mai poată depune
mărturii în procese. În acest fel, Condica aducea în practica instanŃelor o primă formă de cazier judiciar.
Dezvoltarea producŃiei materiale şi creşterea volumului schimburilor a făcut necesară şi pedepsirea celor
care declarau în mod fraudulos intrarea în incapacitate de plată. Alături de faliŃii frauduloşi erau incriminaŃi şi
complicii acestora, cei care ascundeau bunurile faliŃilor sau se pretindeau a fi şi ei creditori.

Bibliografie
*** InstituŃii feudale din łările Române. DicŃionar, coordonatori: Ovid Sachelarie şi Nicolae Stoicescu, Editura Academiei RSR,
Bucureşti, 1988.
*** Istoria dreptului românesc, coordonator: Ioan Ceterchi, vol. II, Editura Academiei RSR, Bucureşti, 1984, p. 167-357.
Apostu, Ioan; Ionescu, Nicolaie, Prelegeri de istoria dreptului românesc, Editura Nitnelav, GalaŃi, 2003, p. 105-113.
Caproşu, Ioan, Camătă şi cămătari în Moldova în epoca fanariotă, în Anuarul Institutului de Istorie şi Arheologie, Iaşi, VIII, 1971,
p. 27-59.
Cernea, Emil; MolcuŃ Emil, Istoria statului şi dreptului românesc, ediŃia a II-a, Casa de editură şi presă “Şansa SRL”, Bucureşti,
1992, p. 151-159.
Ciurea, Dimitrie, Precizări în problema evoluŃiei marii proprietăŃi feudale în Moldova în secolele XVII-XVIII, în Studii. Revistă de
istorie, XXII, 1969, nr. 1, p. 3-19.

68
Constantinescu, Ioana, Arendarea moşiilor în Moldova, până Regulamentul Organic, în Studii şi materiale de istorie medie, VI,
1973, p. 259-268.
Constantinescu-Mirceşti, C; Dragomirescu, I., Marele proces al Vrancei, în Studii şi articole de istorie, VII, 1965, p. 163-189.
Corfus, Ilie, Dreptul de stăpânire al clăcaşilor din łara Românească asupra pământului defrişat în perioada destrămării
feudalismului, în Studii. Revistă de istorie, XXIII, 1970, nr. 2, p. 341-261.
Filitti, I. C., Despre vechea organizare administrativă a Principatelor Române, extras din Revista de drept public, an 1934-1935,
75 p.
Idem, Proprietatea solului în Principatele Române până 1864, în Idem, Opere alese, cuvânt înainte, text stabilit, bibliografie, tabel
cronologic şi note de Georgeta Penelea, Bucureşti, 1985.
Idem, Vechiul drept penal român. Întregiri privitoare la vechea organizare judecătorească, Bucureşti, 1937, 74 p.
Firoiu, D. V., Istoria statului şi dreptului românesc, Bucureşti, 1976, p. 57-100.
Georgescu, Valentin Al., ContribuŃii la studiul trimirei şi al operei juridice a lui Mihail Fotino, în Revista arhivelor, II, 1966, p. 91-
112.
Idem, ObservaŃii asupra structurii juridice a proprietăŃii orăşeneşti în łara Românească şi Moldova (1711-1831), în Studii. Revistă
de istorie, XXVI, 1973, nr. 2, p. 255-281.
Grigoraş, Nicolae, Proprietatea funciară a oraşelor moldoveneşti, în Studii şi cercetări ştiinŃifice, Iaşi, fascicula Istorie, an XII,
1961, nr. 2, p. 213-232.
Idem, Principalele amenzi din Moldove în timpul orânduirii feudale (secolele al XV-lea – al XVIII-lea), în Anuarul Institutului de
Istorie şi Arheologie, Iaşi, tom VI, 1969, p. 159-176.
Idem, Proprietatea funciară şi imobiliară a meseriaşilor, negustorilor, boierilor şi mănăstirilor în oraşele moldoveneşti. Regimul şi
rolul ei în secolele XV-XVIII, în Anuarul Institutului de Istorie şi Arheologie, Iaşi, VII, 1970, p. 83-106.
Idem, Abuzurile şi corupŃia membrilor aparatului de stat feudal din Moldova (sec. XV-XVIII), Iaşi, 1971.
Idem, ImunităŃile şi privilegiile fiscale în Moldova (de la începuturile statului până la mijlocul secolului al XVIII-lea), în Revista de
istorie, 1974, nr. 1, p. 55-77.
Idem, FuncŃia judecătorească a domniei în Moldova. Domnul şi instanŃele auxiliare (1771-1832), în Cercetări istorice, serie nouă,
IX-X, 1978-1979, p. 355-386.
GuŃan, Manuel, Istoria administraŃiei publice româneşti, ediŃia a II-a, revăzută şi adăugită, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2006.
Penelea, Georgeta, Contracte în comerŃul extern al łării Româneşti (1829-1858), în Studii. Revistă de istorie, XXV, 1972, nr. 4,
p. 767-781.
Eadem, Regimul juridic al bâlciurilor în łara Românească (1774-1831), în Studii şi materiale de istorie medie, VI, 1973, p. 145-
171.
Sachelarie, O., Autoritatea hotărârilor judecătoreşti în vechiul drept românesc, în Studii şi materiale de istorie medie, VII, 1974, p.
217-222.
Sava, Aurel, Departamentul criminalicesc şi norme de procedură penală la începutul secolului al XIX-lea, Bucureşti, 1936, 6 p.

Test de autoevaluare nr. 10

01. Pravilniceasca condică adoptată de Constantin Ipsilanti în anul 1780 cuprindea:
a) norme de organizare a instanŃelor judecătoreşti;
b) norme de drept penal;
c) norme de procedură.

02. Legiuirea Caragea adoptată în anul 1818 cuprindea:

a) norme de drept civil;
b) norme de drept canonic;
c) norme de drept penal.
03. Măsurile adoptate de Constantin Mavrocordat în cadrul reformei sale judecătoreşti au vizat:
a) înlocuirea competenŃelor judiciare ale diverşilor dregători locali cu cea unică a ispravnicului;
b) introducerea salarizării judecătorilor;
c) reorganizarea procedurii de judecată.

04. Conform procedurii de judecată introduse de Constantin Mavrocordat:

a) ispravnicii si judecătorii puteau să refuze judecarea unui litigiu, dacă acesta era unul cu privire la dreptul de proprietate;
b) ispravnicii si judecătorii puteau să refuze judecarea unui litigiu, dacă acesta era unul comercial cu prejudiciu de mare valoare;
c) ispravnicii si judecătorii nu puteau să refuze judecarea nici unui litigiu civil.

05. Măsura introducerii evidenŃelor scrise în cadrul actului de justiŃie se datorează lui:
a) Constantin Mavrocordat;
b) Alexandru Ipsilanti;
c) Alexandru Mavrocordat.
06. Conform principiilor de organizare a instanŃelor judecătoreşti introduse de Constantin Mavrocordat, judecata de fond era
executată de:
a) ispravnicii şi judecătorii de Ńinut/judeŃ;
b) unii dregători specializaŃi material şi teritorial;
c) Divanul domnesc, atunci când primea însărcinare specială din partea Domnului.

69
07. Potrivit reformei introduse de Alexandru Ipsilanti, instanŃele de fond în materie civilă erau:
a) ispravnicii şi judecătorii de Ńinut/judeŃ;
b) departamentele judecătoreşti;
c) veliŃii boieri de la curtea domnească.
08. Potrivit reformelor sociale puse în practică de Constantin Mavrocordat, desfiinŃarea dependenŃei personale a rumânilor a
însemnat obŃinerea de către Ńăranii dependenŃi a statutului de:
a) oameni liberi proprietari peste pământurile pe care le lucrau;
b) oameni liberi fără proprietate, aşezaŃi cu învoiala pe moşia fostului stăpân;
c) nobili mici de Ńară.
09. Potrivit reformelor sociale puse în practică de Constantin Mavrocordat în łara Românească, desfiinŃarea dependenŃei
personale a rumânilor s-a făcut:
a) cu despăgubire, pentru răscumpărarea libertăŃii personale;
b) cu despăgubire pentru răscumpărarea lotului de pământ lucrat de fiecare Ńăran;
c) fără despăgubire.
10. În secolul al XVIII-lea, dreptul de stăpânire al boierilor şi mănăstirilor se apropie de conceptul modern de proprietate:
a) prin însuşirea de către boieri a dreptului de posesie;
b) prin însuşirea de către boieri şi mănăstiri a dreptului de folosinŃă;
c) prin renunŃarea de către domnie la dreptul de retract seniorial.

70
 CAPITOLUL 9
STATUL ŞI DREPTUL ÎN EPOCA REGULAMENTELOR ORGANICE

1. łările Române în raporturile politice internaŃionale între

Pacea de la Carlowitz (1699) şi Tratatul de la Adrianopole (1829)
În planul raporturilor internaŃionale, secolul al XVIII-lea a adus schimbare radicală a echilibrului de
forŃe din centrul şi răsăritul Europei. Puterea dominantă a zonei, Imperiul Otoman, a atins punctul maxim al
expansiunii sale teritoriale şi a intrat într-o lungă criză de sistem care s-a prelungit până la începutul
secolului al XX-lea. Pierderea poziŃiei proeminente pe care au avut-o Înalta Poartă în secolele XVI-XVII a
fost cauzată, în principal, de ridicarea la rangul de mari puteri zonale a Imperiului Habsburgic şi a Imperiului
Ńarist. Cele două state creştine au reuşit să oprească înaintarea progresivă a cuceririlor otomane în Europa
şi au trecut la contraofensivă, încercând, fiecare, să preia cât mai multe dintre teritoriile europene ale
Imperiului Otoman. Aflate în chiar prima linie a ofensivei celor două imperii creştine, łările Române au făcut
obiectul disputelor politico-militare dintre cei trei mari actori zonali, iar acest fapt le-a schimbat radical cursul
istoriei. Imperiul Habsburgic a reuşit să încorporeze Transilvania (Carlowitz, 1699), Oltenia (Passarowitz,
1718) şi Bucovina (1775), însă a fost nevoit să retrocedeze Oltenia, ca urmare a unei ultime zvâcniri militare
a Imperiului Otoman (Belgrad, 1739). Prins adesea între două fronturi politico-militare (cel occidental şi cel
răsăritean), Imperiul Habsburgic a devenit conştient că nu poate anexa în integralitate teritoriile
extracarpatice, motiv pentru care a optat pentru formula împărŃirii łărilor Române pe cale amiabilă cu Rusia,
după modelul aplicat în Polonia. De cealaltă parte, Rusia şi-a dorit în permanenŃă anexarea łărilor Române,
ca un prim pas către cucerirea Constantinopolului şi preluarea controlului asupra strâmtorilor Bosfor şi
Dardanele. De aceea, atunci când au avut ocazia, ruşii au deschis ostilităŃile împotriva otomanilor ocupând
cele două Principate, aşa cum s-a întâmplat între anii 1768-1774, 1787-1792, 1806-1812. În anul 1774
(Kuciuc-Kainargi) Rusia a obŃinut un instrument juridic foarte eficient, care i-a permis ulterior să se
amestece permanent în raporturile româno-otomane. Este vorba despre recunoaşterea de către Imperiul
Otoman a statutului de putere protectoare, statut care i-a permis Rusiei să intervină în sprijinul Principatelor
Române ori de câte ori a considerat că statul otoman sau dregătorii săi comiteau abuzuri la adresa
acestora. Rusia poza astfel în puterea creştină decisă să apere autonomia celor două Ńări române, care,
creştine fiind şi ele, sufereau sub jugul stăpânirii turceşti. Imaginea Rusiei protectoare se dorea a fi în
acelaşi timp şi un mesaj pentru celelalte popoare creştine din Balcani, cărora li se promitea astfel eliberarea
de sub ocupaŃia otomană. După extinderea teritorială produsă pe seama Imperiului Otoman şi atingerea
graniŃelor răsăritene ale Principatelor (Iaşi, 1792), Rusia şi-a dezvăluit însă adevăratele intenŃii, anexând
jumătatea răsăriteană a Moldovei, numită acum Basarabia (Bucureşti, 1812). Evenimentul a trezit la
realitate boierimea autohtonă, care a înŃeles în cele din urmă că înlăturarea stăpânirii otomane cu ajutorul
Rusiei ar echivala de fapt cu pierderea brumei de autonomie internă de care se mai bucurau încă Ńările lor.
Cu toate acestea, obiectivul politic principal al boierimii, acela de revenire la sistemul de guvernare anterior,
a fost legat tot de speranŃa unui sprijin venit din partea Rusiei. Mişcarea revoluŃionară din 1821 a fost
planificată de marea boierime autohtonă care a mizat pe sprijinul militar acordat de Rusia unei potenŃiale
insurecŃii greceşti declanşate de pe teritoriul rusesc. Aceasta trebuia să traverseze Principatele, urmând să
declanşeze ulterior o răscoală generală a popoarelor din Balcani, care să permită eliberarea Greciei. Cele
două mişcări au eşuat din punct de vedere militar, însă au ajuns la rezultatele scontate în plan politic, graŃie
unei conjuncturi internaŃionale favorabile. În 1822, Imperiul Otoman a restabilit domniile pământene în cele
două Principate, iar în 1826 marile puteri recunoşteau actul de naştere a Greciei moderne. Aflat sub mare
presiune internaŃională, Imperiul Otoman a fost nevoit să accepte o serie de tratative cu Rusia, tratative care
s-au încheiat cu ConvenŃia de la Akkerman (1826). Actul referitor la Principate aducea două mari câştiguri
pentru cauza românească: alegerea domnilor de către Divan, cu acordul puterii suzerane şi al celei
protectoare, pe o perioadă de şapte ani; respectiv instituirea libertăŃii de practica comerŃul pentru supuşii
români, sub rezerva aprovizionării cu grâu a Constantinopolului, ca un prim pas făcut către eliminarea
presiunii comerciale otomane. Imperiul Otoman rămas însă în continuare inflexibil în problema greacă, fapt
ce a coalizat împotriva sa întreaga comunitate internaŃională. În acest fel, Rusiei i s-a oferit un nou prilej
pentru a ataca Imperiul Otoman, având de această dată de girul tuturor marilor puteri. Războiul s-a
declanşat, ca de obicei, prin ocuparea celor două Principate în anul 1828, pentru ca în anul următor să se
mute la sudul Dunării, în teritoriile otomane. Înfrânt şi ameninŃat chiar cu pierderea capitalei, Imperiul
Otoman a fost nevoit să ceară începerea negocierilor de pace. Tratatul de pace a fost încheiat în anul 1829
la Adrianopole şi a avut o importanŃă deosebită pentru istoria românilor. El a reprezentat primul pas

71
important făcut în direcŃia emancipării politice şi economice a łărilor Române faŃă de Imperiul Otoman şi a
marcat primă etapă din procesul de modernizare pe care l-a traversat societatea românească în secolul al
XIX-lea. Prevederile tratatului de la Adrianopole stipulau: a) recunoaşterea autonomiei administrative a
Moldovei şi a łării Româneşti; b) numirea pe viaŃă a domnitorilor celor două Principate din rândul boierilor
pământeni; c) restituirea teritoriilor care fuseseră ocupate de turci la nordul Dunării (raialele Turnu, Giurgiu
şi Brăila); d) renunŃarea de către Imperiul Otoman la pretenŃiile de aprovizionare cu produse de orice fel; e)
recunoaşterea libertăŃii absolute a comerŃului łărilor Române; f) confirmarea de către Imperiul Otoman a
noilor statute administrative ale Principatelor, care fuseseră redactate sub supraveghere rusească.

2. Adoptarea Regulamentelor Organice şi trăsăturile acestora

Încă din timpul desfăşurării ostilităŃilor la sudul Dunării, Principatele au fost puse sub controlul unui
aparat birocratic rusesc, a cărui principală grijă a fost să pună ordine în administraŃie pentru a-i putea
asigura armatei furniturile necesare. AdministraŃia rusească a căutat să profite însă la maxim de valul de
simpatie cu care fusese primită de către boierimea autohtonă, urmărind şi, în cele din urmă, reuşind să
introducă un set de norme juridice care să permită pe mai departe un control politic eficient asupra celor
două Principate. În acest scop, conducătorul administraŃiei ruseşti, contele Pavel Kiseleff, a iniŃiat
redactarea unor legi cu caracter organic prin care să se reorganizeze administraŃia românească, în
conformitate cu principiul autonomiei interne, recunoscut de tratatele ruso-turce. În fiecare dintre Principate,
administraŃia rusească a colaborat cu câte o comisie formată din opt mari boieri, urmărind însă o serie de
instrucŃiuni venite de la Peterburg. După terminarea procesului de redactare, cele două legi, numite acum
Regulamente Organice, au fost supuse aprobării guvernului rus, iar apoi votului unor adunări extraordinare
româneşti. Ele au intrat în vigoare la 1 iulie 1831, în łara Românească, şi la 1 ianuarie 1832, în Moldova.
Privite în ansamblu Regulamentele Organice au avut câteva trăsături care le-au individualizat atât
în raport cu legislaŃia anterioară, cât şi cu cea ulterioară.
Caracterul unitar. În ciuda unor mici diferenŃe, cele două legi organice au introdus în Principate
aceleaşi instituŃii şi aceleaşi principii de guvernare. Apropierile dintre cele două texte îşi au originile atât în
vechea comuniune instituŃional-juridică a Principatelor, cât şi în preocuparea Rusiei de a le organiza în mod
asemănător, pentru a le controla mai uşor.
Caracterul constituŃional. Regulamentele Organice au reprezentat primele acte cu valoare
constituŃională aplicate în spaŃiul românesc. Alături de alte aspecte, care, în mod normal nu intră în sfera de
preocupări a unei constituŃii, cele două texte conŃin primele reglementări scrise din istoria României care fac
referire organizarea şi exercitarea puterii în stat.
Caracterul oligarhic. Regulamentele Organice au aşezat boierimea la conducerea Principatelor
Române, excluzând aproape complet celelalte categorii sociale.
Caracterul conservator. În ciuda influenŃei pe care a avut-o ideologia revoluŃiei franceze în
Principate, Regulamentele Organice au frânat procesul de liberalizare a sistemului politic şi social din
Principate. Ele au conservat vechile privilegii politice, economice şi sociale ale boierimii, precum şi vechea
formă de guvernare (absolutismul monarhic), care a fost doar atenuată acum prin controlul exercitat de
puterea protectoare (Imperiul łarist).
Caracterul modern. În ciuda caracterului lor conservator, Regulamentele au adus totuşi primele
elemente de liberalizare în sistemul de organizare statală. Cel mai important aspect se leagă de
introducerea principiului modern al separaŃiei puterilor în stat. Deşi acest principiu a fost aplicat mai mult
formal, trebuie remarcat totuşi că, pentru prima dată în istoria românilor, sunt introduse trei tipuri de organe
chemate să exercite puterile statului: Domnul, cel care exercita puterea executivă; o instituŃie colectivă
aleasă (Adunarea Obştească) care exercita puterea legislativă; şi mai multe instanŃe de judecată care
exercitau puterea judecătorească.

3. AdministraŃia centrală
3. 1. Domnul şi căimăcămia
Cea mai importantă instituŃie de drept public a rămas în continuare domnia. Titularul acesteia era
ales pe viaŃă de către o Adunare Obştească Extraordinară dominată de marea boierime. Alegerea titularului
tronului era confirmată de puterea suzerană şi notificată puterii protectoare. În ciuda faptului că Domnul era
ales de către reprezentanŃii Ńării, dreptul de a-l destitui pe acesta nu revenea Adunării Obşteşti, ci puterilor
suzerană şi protectoare. Destituirea trebuia să fie totuşi justificată, motiv pentru care ea trebuia să fie
întemeiată pe rezultatele unei anchete.

72
 Potrivit textelor regulamentare, Domnul era şeful puterii executive, pe care o exercita în mod direct.
Nici un alt organ de stat nu mai putea avea sarcini executive. În această calitate, Domnul numea şi revoca
pe toŃi funcŃionarii publici, începând chiar cu miniştrii, principalii săi colaboratori. De asemenea, el asigura
comanda supremă a armatei recent reînfiinŃate (MiliŃia naŃională). Ca o reminiscenŃă a regimului fanariot,
Domnul şi-a păstrat dreptul de a acorda în mod discreŃionar titluri de nobleŃe şi de a le revoca.
Dat fiind faptul că principiul separării puterilor în stat era mai mult formal, Domnul a mai păstrat o
serie de atribuŃii în zona puterilor legislativă şi judecătorească. În privinŃa puterii legislative, trebuie spus că
Domnul avea drept exclusiv de iniŃiativă legislativă, precum şi dreptul de a promulga sau a respinge legile
votate în cadrul Adunării Obşteşti. În privinŃa atribuŃiilor care Ńineau de puterea judecătorească, poate fi
reŃinut faptul că, în unele cazuri, Domnul avea dreptul de a întări hotărârile judecătoreşti ale instanŃei
supreme de judecată (Înaltul Divan), ceea ce contravenea în mod evident ideii de justiŃie independentă.
Având atribuŃii în zona tuturor celor trei puteri ale statului, Domnul regulamentar se apropia foarte mult de
instituŃia monarhului absolut.
În cazul vacanŃei scaunului domnesc, atribuŃiile Domnului erau exercitate de un organ colectiv.
Acesta purta denumirea de Căimăcămie sau Vremelnica ocârmuire şi avea un caracter provizoriu.
Căimăcămia era formată din trei membri de drept: preşedintele Înaltului Divan, ministrul de interne şi
ministrul de justiŃie. În competenŃa membrilor săi intrau toate atribuŃiile domneşti . Existau totuşi şi câteva
limitări: nu putea demite funcŃionarii statului decât pentru delicte flagrante; funcŃionarii numiŃi de căimăcămie
trebuiau să fie confirmaŃi de noul domn; căimăcămia nu putea să acorde titluri de nobleŃe.
3. 2. Miniştrii
PreocupaŃi de reducerea dimensiunilor aparatului funcŃionăresc şi de eficientizarea administraŃiei,
autorii Regulamentelor Organice au redus atât dimensiunile aparatului administrativ central, cât şi atribuŃiile
acestuia. Reducerea dimensiunilor aparatului de stat s-a făcut prin eliminarea tuturor dregătoriilor inutile.
Este vorba în principal de desfiinŃarea dregătoriilor care, încă din evul mediu, serveau pentru ostentarea
puterii centrale şi asigurau diverse sinecure pentru persoanele din anturajul domnesc. În consecinŃă, au fost
păstrate doar acele dregătorii care aveau atribuŃii concrete legate de exercitarea funcŃiilor asumate de statul
regulamentar. Limitarea atribuŃiilor s-a făcut prin eliminarea din competenŃa tuturor categoriilor de funcŃionari
a atribuŃiilor judecătoreşti. În acest fel, activitatea funcŃionarilor a fost legată exclusiv de sfera puterii
executive. Schimbările produse au transformat vechile dregătorii în adevărate ministere, iar pe titularii
acestora în miniştri subordonaŃi intereselor publice. Faptul a fost consacrat şi la nivelul titulaturii oficiale,
foştii dregători primind denumirea de miniştri.
Numirea şi revocarea miniştrilor revenea exclusiv Domnului şi nu era condiŃionată de îndeplinirea
vreunui set special de condiŃii. Totuşi, potrivit tradiŃiei, aceştia trebuiau să proveneau din rândurile marii
boierimi. Miniştrii erau subordonaŃi direct Domnului, în calitatea lui de şef al administraŃiei, şi răspundeau
numai în faŃa acestuia. În consecinŃă, activitatea miniştrilor se realiza sub îndrumarea şi supravegherea
Domnului. În acest context, miniştrii nu erau consideraŃi răspunzători din punct de vedere politic faŃă de
Adunarea Obştească. Aceasta din urmă avea doar puterea de a întocmi sesizări cu privire la activitatea
necorespunzătoare a miniştrilor, urmând ca Domnul să decidă dacă cei acuzaŃi trebuiau să fie deferiŃi
justiŃiei sau nu. Concluzia care se desprinde de aici este aceea că miniştrii regulamentari erau consideraŃi
răspunzători pentru gestionarea ministerelor avute în grijă exclusiv în faŃa Domnului.
Miniştrii în funcŃie nu aveau dreptul să fie aleşi în Adunarea Obştească; ei puteau participa totuşi la
şedinŃele acesteia, pentru a răspunde la interpelările deputaŃilor, dar şi pentru a relata Domnului despre
ceea ce se petrecea în timpul dezbaterilor.
3. 3. Ministerele
Fiecare ministru conducea un minister organizat ca un serviciu public central. Acesta din urmă avea
atribuŃii bine determinate şi funcŃiona în mod permanent. CompetenŃa materială a ministerelor era
specializată şi se exercita în raport cu întregul teritoriu al Ńării.
În alcătuirea structurii administrative centrale intrau şase ministere.
a. Ministerul Treburilor Dinăuntru sau Ministerul de Interne, condus de marele vornic din lăuntru
(succesorul celor două mari vornicii, a łării de Jos şi a łării de Sus). AtribuŃiile acestui minister erau foarte
numeroase, ele corespunzând activităŃii mai multor ministere moderne. Cea mai importantă era
coordonarea şi supravegherea activităŃii administraŃiei locale, în special a conducătorilor de unităŃi
administrativ teritoriale. Pe lângă acestea ministrul de interne se mai ocupa cu supravegherea stării sanitare
a populaŃiei, administrarea carantinelor, controlul măsurilor şi al greutăŃilor, gestionarea relaŃiilor agrare,
fixarea preŃurilor muncilor agricole, îmbunătăŃirea raselor de animale, executarea lucrărilor publice,
administrarea drumurilor, podurilor, spitalelor, a caselor de binefacere, a poştei, precum şi cu întocmirea
statisticilor oficiale.

73
 b. Ministerul de FinanŃe sau Visteria, condus de marele vistier. Ministerul corespundea vechii
dregătorii a marelui vistier. El era răspunzător de încasarea dărilor, organizarea şi supravegherea industriei
şi a comerŃului. CompetenŃele vistierului erau foarte strict reglementate, fiindu-i interzis în mod expres să-şi
depăşească atribuŃiile.
c. Secretariatul de Stat sau Postelnicia, condus de marele postelnic, reprezenta cancelaria
principatului. Ministerul corespundea vechii dregătorii a marelui postelnic. Prin intermediul acestuia, Domnul
întreŃinea corespondenŃa cu celelalte ministere, cu administraŃia locală, cu agenŃii Ńării la Poartă, cu agenŃii
străini din Principate etc.
d. Ministerul DreptăŃii sau Marea LogofeŃie, condus de marele logofăt al dreptăŃii (urmaşul celor doi
logofeŃi, al łării de Sus şi al łării de Jos). Ministerul gestiona activitatea justiŃiei, iar în unele cazuri
conducătorul său putea prezida înaltele instanŃe judecătoreşti. Supravegherea activităŃii instanŃelor se făcea
cu ajutorul unor funcŃionari numiŃi procurori în Muntenia, respectiv revizori în Moldova. Aceştia monitorizau
activitatea instanŃelor de judecată pentru a vedea dacă acestea dau sentinŃe în conformitate cu legile
existente. În acest sens, procurorii şi revizorii înaintau marelui logofăt al dreptăŃii câte două rapoarte pe an
cu privire la starea pricinilor. În funcŃie de aceste rapoarte, marele logofăt putea propune Domnului
avansarea celor merituoşi sau sancŃionarea celor care comiteau abateri. Tot în privinŃa carierei judecătorilor,
marele logofăt era cel care înainta Domnului propunerile pentru numirile judecătorilor.
e. Ministerul Treburilor Bisericeşti sau Marea LogofeŃie a CredinŃei, condus de marele logofăt al
credinŃei sau al pricinilor bisericeşti. Ministerul a funcŃionat în primă fază doar în łara Românească, unde a
preluat vechile atribuŃii bisericeşti ale marelui logofăt. În Moldova, un echivalent al acestui minister s-a
înfiinŃat abia în 1844, purtând denumirea de Vornicia Bisericească.
f. Ministerul Oştirii sau MiliŃia NaŃională, era condus de marele spătar în Muntenia şi de marele
hatman în Moldova. MiliŃia NaŃională nu era un minister al apărării, întrucât din punctul de vedere al autorilor
Regulamentelor Organice, securitatea celor două Principate era asigurată de cele două mari puteri vecine,
suzerană şi protectoare. În aceste condiŃii, efectivele militare avute în subordine erau relativ reduse, rolul lor
fiind mai mult unul poliŃienesc. În competenŃa acestui minister intra menŃinerea ordinii publice, în general,
apărarea graniŃelor, păzirea carantinelor, prinderea răufăcătorilor etc.
În Moldova, a fost înfiinŃat în anul 1849 şi un al şaptelea minister, rezervat lucrărilor publice. Acesta
a fost condus de un ministru cu rang de vornic, secondat de un director de departament. Scopurile pentru
care a fost înfiinŃat ministerul erau construirea de poduri şi şosele, pavarea şi alinierea străzilor, înfiinŃarea şi
amenajarea spaŃiilor publice de agrement, întreŃinerea şi supravegherea cursurilor râurilor, întreŃinerea
grădinilor publice etc.
Fiecare minister se diviza în secŃii conduse de câte un şef, corespunzător directorilor din zilele
noastre. La rândul lor, secŃiile erau divizate în birouri (mese) compuse dintr-un funcŃionar superior şi mai
mulŃi funcŃionari de rând. În łara Românească, la nivelul fiecărui minister a fost înfiinŃată funcŃia de director
ministerial. Directorul îl înlocuia pe ministru, atunci când acesta din urmă nu se afla în minister, şi avea
diverse sarcini de conducere: supraveghea lucrările din minister; supraveghea activitatea cancelariei;
aducea la cunoştinŃa ministrului disfuncŃiile constatate; îl sesiza pe ministru în legătură cu abaterile
disciplinare ale funcŃionarilor. În cazul în care Domnul sau Adunarea sesiza nereguli în funcŃionarea
activităŃii ministerului, directorul răspundea în solidar cu ministrul. ExcepŃie făcea doar cazul în care
directorul îl înştiinŃase în prealabil pe ministru, dar acesta nu luase măsurile cuvenite.
Pentru a se putea păstra documentele publice, Regulamentele Organice au prevăzut înfiinŃarea
unor depozite speciale la nivelul celor două capitale. În acest fel au luat naştere Arhivele Statului, un
serviciu public care avea rolul de a aduna, clasifica şi păstra documentele oficiale, oferind astfel un
instrument eficient pentru controlul activităŃii administraŃiei publice. InstituŃia urma să preia pe bază de opis,
de la toate organele statului, documentele care erau considerate “săvârşite”. Clasificarea internă a
documentelor trebuia să fie făcută pe instituŃii şi pe ani. La momentul organizării Arhivelor Statului,
guvernatorul rus Pavel Kisseleff a dispus preluarea de către instituŃie a fondurilor documentare care
aparŃineau organelor publice existente în acel moment, a fondurilor mănăstirilor şi chiar a fondurilor care se
aflau în posesia persoanelor private.
3. 4. Sfatul Administrativ Ordinar şi Sfatul Administrativ Extraordinar
Sfatul Administrativ Ordinar reprezenta un mini-guvern alcătuit din miniştrii care administrau
sectoarele cele mai importante ale Ńării: marele vornic (ministrul de interne), marele vistiernic (ministrul de
finanŃe) şi marele postelnic (secretarul de stat). Sfatul Administrativ venea să ia locul vechii instituŃii a
Sfatului domnesc. El asigura soluŃionarea rapidă a problemelor urgente de factură internă, pregătea lucrările
Adunărilor Obşteşti şi elabora proiectele de legi ce urmau a fi discutate în cele două Adunări. Conducerea
Sfatului revenea Domnului sau marelui vornic, iar hotărârile sale nu erau puse în aplicare decât după
aprobarea prealabilă a Domnului.

74
 Sfatul Administrativ Extraordinar reprezenta formula de reunire a tuturor celor şase miniştri pentru a
lua măsuri administrative în problemele cele mai importante. Convocarea Sfatului Extraordinar se făcea
doar de către Domn, atunci când acesta considera de cuviinŃă. Tot Domnul era cel care asigura preşedinŃia
instituŃiei. Pentru a nu i se bloca activitatea în absenŃa Domnului, a fost înfiinŃată funcŃia de Preşedinte al
Marelui Sfat, urmând ca acesta să conducă lucrările atunci când Domnul absenta. În łara Românească,
preşedintele urma să fie ales de către Domn din rândul boierilor vârstnici, cu rang înalt şi experienŃă
administrativă; în Moldova, preşedinŃia îi aparŃinea de drept ministrului de interne (marele vornic).
Activitatea celor două tipuri de sfaturi nu a fost foarte clar reglementată de textele Regulamentelor
Organice, astfel încât nu a existat o delimitare strictă a atribuŃiilor pe care le-au avut. Analizând practica lor
administrativă, se poate observa totuşi că direcŃiile principale pe care şi-au canalizat activitatea au fost:
deliberarea, în calitate de organ consultativ, asupra diverselor probleme ridicate, fără a lua însă vreo
decizie; elaborarea proiectelor de legi, a amendamentelor şi decretelor domneşti; şi punerea în aplicare a
legilor sancŃionate de Domn. În Moldova, Sfatul Extraordinar a căpătat în timp o poziŃie superioară în raport
cu cel Ordinar. La şedinŃele sale veneau adesea directorii ministeriali, în locul miniştrilor, ceea ce a făcut ca
deciziile adoptate să câştige un plus de competenŃă şi precizie tehnică. Deciziile sale au căpătat astfel o
greutate mai mare, în raport cu cele ale Sfatului Ordinar, ceea ce a condus la transformarea lui în
adevăratul executiv al Ńării. După anul 1849 (ConvenŃia de la Balta Liman), Sfatul Extraordinar a căpătat noi
trăsături care l-au apropiat de cele ale unui executiv modern. Între acestea cea mai importantă a fost aceea
că instrucŃiunile pe care le elabora Sfatul pentru aplicare legilor adoptate nu mai aveau nevoie de aprobarea
Domnului, pentru a putea fi trimise în teritoriu spre a fi aplicate.

4. AdministraŃia locală
4. 1. JudeŃele şi Ńinuturile
Diviziunile administrativ teritoriale şi-au păstrat denumirile pe care le-au avut în trecut: judeŃe cazul
łării Româneşti, respectiv Ńinuturi, în cel al Moldovei. Din motive care au Ńinut de eficientizarea activităŃii
administrative, numărul acestora a fost diminuat în ambele Principate. În Moldova au fost desfiinŃate
Ńinuturile Hârlău, Cârligătura şi HerŃa, rămânând în total 13 Ńinuturi. În łara Românească a fost desfiinŃat
judeŃul Săcuieni (Saac), rămânând în primă fază 17 judeŃe. Ulterior, în timpul domniei lui Gheorghe Bibescu
(1842-1848), numărul unităŃilor administrativ teritoriale a ajuns şi aici la cifra de 13.
Conducătorii administraŃiilor de judeŃ şi de Ńinut purtau denumirea de ispravnici (ulterior ocârmuitori)
în łara Românească, respectiv ispravnici administratori în Moldova. Aceştia erau aleşi de către Domn pe o
perioadă de 3 ani, dintr-un număr de doi candidaŃi propuşi pentru fiecare judeŃ/Ńinut de Sfatul Administrativ.
La dispoziŃia fiecărui dregător de acest tip se afla o cancelarie alcătuită din patru persoane. Spre deosebire
de perioada anterioară, ispravnicii şi ocârmuitorii aveau exclusiv atribuŃii administrative, ceea ce a însemnat
aplicarea unei reale separări între administrativ şi legislativ la nivel local. Ispravnicii depindeau de ministrul
de interne, însă primeau dispoziŃii din partea tuturor miniştrilor în conformitate cu specificul fiecăruia.
Între atribuŃiile ispravnicilor aflate în relaŃie cu sarcinile Departamentului de Interne figurau:
supravegherea graniŃelor cu statele învecinate, sarcină care revenea mai ales celor aflaŃi în judeŃele sau
Ńinuturile de margine; garantarea drepturilor tuturor locuitorilor din circumscripŃia administrativă aflată în
responsabilitate; îndrumarea alegerilor pentru alegerea organelor de conducere orăşenească şi a
conducătorilor de subunităŃi administrativ-teritoriale (plase sau ocoale); asigurarea condiŃiilor de încartiruire
a miliŃiei pământeşti; adoptarea de măsuri pentru asigurarea liniştii şi a ordinii publice, prevenirea întrunirilor
neoficiale, prevenirea şi combaterea comploturilor; adoptarea de măsuri pentru prevenirea şi stingerea
incendiilor; asigurarea pazei închisorilor; adoptarea măsurilor necesare pentru limitarea extinderii
epidemiilor şi a epizootiilor; administrarea spitalelor existente; supravegherea aprovizionării cu produse
agro-alimentare şi controlul asupra unităŃilor de măsură; supravegherea efectuării la timp a lucrărilor
agricole de către săteni.
FaŃă de Departamentul de FinanŃe, sarcinile ispravnicilor erau mai puŃin numeroase, acestea
vizând: supravegherea încasării la timp a birului; asigurarea condiŃiilor pentru buna desfăşurare a
activităŃilor comerciale; stimularea producŃiei meşteşugăreşti; adoptarea de măsuri pentru combaterea
contrabandei.
În raport cu portofoliul de atribuŃii care revenea Secretariatului de Stat, conducătorilor de judeŃ sau
de Ńinut le reveneau sarcini precum: supravegherea modului în care erau respectate normele privitoare la
eliberarea paşapoartelor; supravegherea modului în care erau respectate normele privitoare la intrarea
cărŃilor în Ńară; întreŃinerea de relaŃii amiabile cu străinii aflaŃi în Ńară.

75
 4. 2. Plasele şi ocoalele
JudeŃele łării Româneşti au rămas divizate în continuare în plase, în vreme ce Ńinuturile
moldoveneşti şi-au păstrat divizarea teritorială în ocoale. Conducătorii plaselor din łara Românească se
numeau zapcii (sub-cârmuitori), în vreme ce omologii moldoveni, aflaŃi în fruntea ocoalelor, se numeau
privighetori de ocoale. În łara Românească, modul de desemnare a acestora era asemănător celui în care
erau stabiliŃi conducătorii judeŃelor. Ispravnicii împreună cu boierii proprietari din judeŃ şi cu vorniceii satelor
propuneau, pentru fiecare plasă, câte doi candidaŃi provenind din rândurile boierilor de rang II (neamuri) şi
III (mazili) din judeŃ. Propunerile erau adresate Sfatului Administrativ, care le înainta Domnului, acesta din
urmă având rolul decisiv în desemnarea candidatului câştigător. În Moldova, privighetorii de ocoale erau
aleşi de ispravnici şi de vorniceii satelor din Ńinut, dintre mazili sau neamuri, urmând ca cel ales să fie
confirmat în funcŃie de către Domn. Zapciii şi privighetorii de ocoale erau numiŃi pe o perioadă de 3 ani, fiind
retribuiŃi cu leafă lunară, asemenea ispravnicilor.
Rolul acestei categorii de dregători era unul major în structura administraŃiei celor două Principate,
întrucât asigurau contactul direct dintre instituŃiile statului şi locuitorii satelor, constituind factorul de bază în
aplicarea dispoziŃiilor primite din partea cârmuirii şi de supraveghere a aplicării lor. AtribuŃiile care le
reveneau reflectă, de altfel, această importanŃă deosebită a zapciilor şi a priveghetorilor de ocoale:
întreŃinerea unei evidenŃe cu toate ordinele primite; aducerea la cunoştinŃa populaŃiei a tuturor publicaŃiilor şi
a poruncilor venite din parte administraŃiei centrale sau a celei judeŃene; impunerea birului, încasarea şi
transmiterea acestuia către reşedinŃa de judeŃ sau Ńinut; aplicarea întocmai a poruncilor primite cu privire la
modul de executare a lucrărilor agricole; raportarea faŃă de ispravnici a tuturor evenimentelor importante
petrecute în plasa sau ocolul său: tâlhării, epidemii, inundaŃii etc.; supravegherea stării de funcŃionare a
căilor de acces (drumuri şi poduri).
4. 3. Oraşele şi târgurile
Organizarea oraşelor în epoca regulamentară a fost făcută în mod diferit, în funcŃie de regimul
juridic pe care îl aveau terenurile ocupate de comunităŃile de târgoveŃi. În vreme ce oraşele aflate pe
proprietate privată au rămas să fie administrate de proprietarii moşiilor, oraşele libere au primit
recunoaşterea personalităŃii lor juridice. Cele două capitale ale Principatelor au beneficiat însă de o
organizare diferită de aceea a majorităŃii oraşelor libere.
Pentru marea majoritate a oraşelor şi a târgurilor, Regulamentele Organice prevedeau că ele se pot
autoadministra prin intermediul unui Sfat orăşenesc, care venea să ia locul vechilor instituŃii medievale
(judeŃul/şoltuzul şi sfatul pârgarilor). Sfatul era format din patru membri în Muntenia, respectiv trei membri în
Moldova (aici Sfatul purta denumirea de Magistrat). ComponenŃa Sfatului era aleasă de către toŃi orăşenii,
membrii săi fiind recrutaŃi din rândul târgoveŃilor care îndeplineau o condiŃiei de cens. Veniturile oraşelor şi
târgurilor erau strânse într-o “cutie a oraşului”. Alimentarea acesteia se făcea în principal prin adăugarea
unei mici sume la impozitele plătite de orăşeni, sumă care se percepea odată impozitele. AdministraŃia
financiară a oraşului se afla însă sub controlul ispravnicului. Acesta trebuia să vegheze ca banii orăşenilor
să nu fie deturnaŃi de către conducerea orăşenească.
Oraşul Bucureşti a fost împărŃi în mai multe sectoare, individualizate prin culori. Locuitorii fiecărui
sector alegeau pentru o perioadă de trei ani pe deputaŃii fiecărei culori. DeputaŃi puteau fi aleşi însă numai
orăşenii care aveau în proprietate o casă sau o moşie de minim 50 000 lei. La rândul lor, deputaŃii alegeau
anual cinci membri neretribuiŃi ai sfatului orăşenesc şi o comisie de 10 membri însărcinată cu alcătuirea
bugetului. Preşedintele sfatului provenea din rândul membrilor, însă era numit de către Domn, la
propunerea ministrului de interne (marele vornic).
La Iaşi, Sfatul orăşenesc era alcătuit din patru membri aleşi de către staroştii corporaŃiilor
profesionale. CondiŃiile pentru fi aleşi erau vârsta minimă de 30 de ani şi deŃinerea în proprietate a unui
imobil sau a unui capital de minim de 25 000 lei. Celor patru membri li se adăuga un al cincilea, ales de
către Adunarea Obştească a Moldovei. Acesta trebuia să fie un membru al Adunării Obşteşti şi urma să
deŃină funcŃia de preşedinte al Sfatului orăşenesc (Magistrat).
Sfatul fiecărei capitale se aduna de cel puŃin două ori pe săptămână în casa oraşului şi se ocupa
exclusiv de chestiuni economice şi edilitare. La dezbateri asista câte un comisar al Guvernului care raporta
apoi ministrului de interne orice neregulă sesizată. Hotărârile sfatului orăşenesc erau puse în aplicare numai
după ce primeau aprobarea marelui vornic. Bugetul de venituri şi cheltuieli era supus anual aprobării şi
controlului ministrului de interne. Casierul sfatului orăşenesc era ales de către sfat şi retribuit cu salarii.
Casierul nu putea face însă nici o plată fără autorizarea scrisă şi semnată de către toŃi membrii sfatului.
Anual, finanŃele oraşului erau verificate de către controlorul finanŃelor statului.

76
 4. 4. Satele
La nivelul satelor, Regulamentele Organice au prelungit existenŃa mai vechilor instituŃii ale
pârcălabului de sat, în łara Românească, şi vornicelului, în Moldova, adăugând în plus prezenŃa unei
instituŃii colective: judeŃul sătesc.
Pârcălabii şi vorniceii erau aleşi din rândul membrilor obştii săteşti, în prezenŃa zapciului sau a
priveghetorului de ocol şi cu consimŃământul proprietarului moşiei. Aceşti dregători se bucurau de scutire de
la plata birului, precum şi faŃă de toate celelalte obligaŃii care grevau asupra persoanei sau asupra averii,
sarcinile lor fiind preluate de către consăteni.
AtribuŃiile pârcălabilor şi vorniceilor se legau în special de repartizarea şi încasarea capitaŃiei
(impozitul pe cap de familie) în interiorul satului, precum şi de asigurarea poliŃiei interne, împreună cu
membrii judeŃului sătesc. O altă serie de prerogative era legată de sfera relaŃiilor agrare: supravegheau
îndeplinirea clăcii pe pământul proprietarului; îi scoteau pe Ńărani la lucru pentru efectuarea la timp a
lucrărilor agricole; raportau cantităŃile de produse pe care le obŃineau sătenii.
JudeŃul sătesc a fost instituit în principal pentru judecarea locuitorilor satelor şi “împăcarea”
acestora în cazurile mărunte, însă avea şi unele atribuŃii administrative. Organul era alcătuit din trei bătrâni
“pacinici”, aleşi de către locuitori, câte unul din rândul fiecărei categorii de Ńărani existenŃi (fruntaşi, mijlocaşi
şi codaşi), cărora li se adăuga unul dintre preoŃii satului. JudeŃul era confirmat de către judecătoria de Ńinut
sau judeŃ şi avea competenŃe în următoarele domenii: judeca neînŃelegerile mărunte în limita unui plafon de
15 lei amendă sau despăgubire; confirma diversele acte întocmite între săteni: acte de zestre, acte de
împrumut etc.; primea şi arhiva ordinele venite de la isprăvnicii; completa condicile Departamentului de
Interne referitoare la învoielile pentru muncă şi transporturi încheiate de săteni, după ce aceştia fuseseră
verificaŃi să nu aibă şi alte angajamente similare faŃă de alŃi proprietari.
În anul 1851, Domnul muntean Barbu Ştirbei a reorganizat instituŃia judeŃului sătesc, sub denumirea
de Sfat sătesc. În componenŃa lui intrau pârcălabul, ca reprezentant al proprietarului, şi mai mulŃi deputaŃi ai
sătenilor (doi în satele cu mai puŃin de 100 locuitori, patru în satele cu peste 100 de locuitori). DeputaŃii erau
aleşi pentru un an din rândul plătitorilor de capitaŃie. Sfatul se afla sub controlul administraŃiei centrale, dar
aceasta nu intervenea pentru validarea sau invalidarea alegerilor, aşa cum proceda în cazul oraşelor.
În fiecare sat a fost înfiinŃată o cutie obştească a satului, alimentată din amenzile pronunŃate de
judeŃul satului, dar mai ales dintr-un adaos la capitaŃie care se percepea odată cu aceasta. Gestiunea
banilor revenea unuia dintre membrii judeŃului sătesc, proprietarului moşiei pe care se afla satul sau
preotului satului. Sumele adunate serveau în special pentru acoperirea diferenŃelor intervenite între capitaŃia
repartizată satului şi cea efectiv încasată. Aceste diferenŃe erau cauzate de moartea sătenilor sau de
mutarea acestora dintr-un sat în altul; ele nu puteau fi anulate imediat de agenŃii fiscali, întrucât
recensămintele fiscale se efectuau odată la şapte ani. Alte destinaŃii date banilor din cutia satului erau
simbria pârcălabului/vornicelului, plata dorobanŃilor, precum şi finanŃarea unor lucrări menite să satisfacă
diverse interese ale comunităŃii: întreŃinerea drumurilor, săparea şi întreŃinerea fântânilor sau puŃurilor,
construirea sau repararea bisericilor, construirea şi întreŃinerea podurilor etc. Din nefericire, excedentele din
cutia satului nu se îndreptau decât rareori către satisfacerea intereselor sătenilor, ele fiind deturnate către
alte destinaŃii chiar de către administraŃia centrală.
Privind în ansamblu legislaŃia regulamentară referitoare la organizarea satelor, se poate observa că
legiuitorul nu a manifestat nici un interes pentru aşezarea vieŃii administrative săteşti pe principiul
descentralizării. Organele de conducere de la nivelul satelor au rămas în continuare lipsite de atribuŃii
deliberative îndreptate spre interesul comunităŃii, singurul lor scop fiind acela de a executa actele normative
venite din partea administraŃiei centrale.

5. RevoluŃia din anul 1848 şi consecinŃele sale

asupra administraŃiei publice regulamentare
5. 1. Programul de reformă
RevoluŃia din Principate a fost parte a marii revoluŃii care a cuprins continentul european în anul
1848, acŃiunile sale politice desfăşurându-se în mod sincron şi simfon cu celelalte mişcări naŃionale. AnimaŃi
de ideile revoluŃiei franceze din 1789, paşoptiştii români şi-au însuşit acelaşi program ideologic pe care l-au
urmărit toŃi revoluŃionarii europeni: transformarea fundamentală a societăŃii prin introducerea principiilor
moderne ale constituŃionalismului şi ale statului de drept. În cele două Ńări române, nevoia de reformă era cu
atât mai acută, cu cât componentele de ordin politic şi social ale programului au fost însoŃite şi de o
componentă de ordin naŃional. Fiind rezultatul unui compromis politic ruso-turc, Regulamentele Organice
trebuiau îmbunătăŃite sau chiar înlăturate nu numai pentru că au conservat multe din realităŃile anacronice
ale epocii fanariote, ci şi pentru că au permis Rusiei amestecul sistematic în administraŃia românească,

77
încălcând astfel autonomia internă a Principatelor. Pe fondul acestui amplu program naŃional de reformă,
administraŃia publică s-a constituit într-unul dintre principalele capitole avute în vedere, preocupările
revoluŃionarilor români vizând atât restructurarea administraŃiei centrale, cât şi organizarea pe principii
moderne a administraŃiei locale.
La nivelul principiilor de organizare a administraŃiei publice, paşoptiştii români au vehiculat idei
precum: responsabilizarea corpului de funcŃionari ai statului şi a miniştrilor, în particular; atribuirea funcŃiilor
publice doar după merit şi eliminarea criteriilor de avere sau de statut social; desfiinŃarea rangurilor boiereşti
care nu îşi găseau corespondent în slujbe efective; introducerea unei stabilităŃi reale în funcŃii pentru
funcŃionarii publici, prin condiŃionarea demiterii acestora de existenŃa unei culpe dovedite în justiŃie; limitarea
veniturilor funcŃionarilor la cele procurate de salarii şi eliminarea veniturilor paralele.
La nivelul administraŃiei centrale, foarte relevant pentru modul în care preconizau revoluŃionarii să
organizeze sistemul guvernare, a fost proiectul de constituŃie întocmit de Mihail Kogălniceanu. Acesta pleca
de la obiectivul introducerii unei separaŃii foarte riguroase a puterilor în stat, urmărind astfel limitarea
mecanismelor funcŃionale care le permiseseră domnilor regulamentari să controleze autoritar funcŃionarea
instituŃiilor statului. În consecinŃă, instituŃia domniei pe care o propunea Kogălniceanu trebuia să rămână
cantonată exclusiv în sfera puterii executive. AtribuŃiile legislative ale Domnului erau restrânse în mod
considerabil: Domnul păstra atributul de sancŃionare a legilor votate de parlament – atribut limitat însă la un
drept de veto suspensiv –, precum şi atributul de promulgare a legilor. În calitatea sa de şef al executivului,
Domnul era inviolabil şi iresponsabil. Miniştrii erau numiŃi şi revocaŃi de către Domn; ei contrasemnau toate
actele domneşti, urmând a fi consideraŃi responsabili din punct de vedere politic în faŃa Parlamentului.
Domnul nu avea însă dreptul să dizolve Parlamentul, ceea ce înseamnă că textul constituŃional introducea o
reală responsabilitate politică pentru miniştri, întrucât un ministru numit de Domn putea fi demis de către
Parlament, fără ca Domnul să se poată opune. Scoaterea Domnului din actul de guvernare urmărea să
aducă în final la apariŃia unui executiv modern. Acesta din urmă a primit şi consacrarea instituŃională sub
forma unui Sfat al miniştrilor sau Guvern, condus de ministrul de interne. Misiunea Sfatului miniştrilor urma
să fie una dublă: a) guvernarea Ńării (întocmea proiecte de legi pe care le supunea atenŃiei Parlamentului; b)
administrarea Ńării (întocmea regulamente pentru aplicarea legilor şi controla activitatea întregului sistem
administrativ). Pentru a evita orice confuzie cu privire la atribuŃiile Guvernului, proiectul de constituŃie mai
prevedea în mod explicit interdicŃia adresată acestuia de a-şi însuşi atribuŃii judecătoreşti.
La nivelul administraŃiei locale, programele paşoptiştilor a propus două tipuri de revendicări, care,
judecând după conŃinutul lor, pot fi împărŃite în două categorii: minimaliste şi maximaliste. Drept revendicări
minimaliste pot fi considerate cererile cu privire la creşterea gradului de autonomie a sfaturilor orăşeneşti;
introducerea principiului alegerii dregătorilor de judeŃ de către locuitorii acestora; respectarea prevederii
regulamentare potrivit căreia locuitorii subdiviziunilor administrativ teritoriale (plasele) au dreptul să îi aleagă
pe dregătorii de la nivelul acestora. Este evident însă că aceste revendicări nu îşi propuneau schimbări
radicale; ele fie solicitau respectarea prevederilor Regulamentelor, fie intenŃionau reformarea administraŃiei
în limitele acestora. La extremitatea opusă s-au aflat revendicările maximaliste privitoare la organizarea
administraŃiei publice locale pe principiul modern al autonomiei locale. Cererile de acest tip nu se limitau
doar la recunoaşterea dreptului cetăŃenilor de a-şi alege organele administrative locale, ci mergeau mai
departe solicitând recunoaşterea din partea statului a unui drept al comunităŃilor locale de a-şi gestiona
propriile probleme. În acest sens, cele mai elocvente acte programatice au fost DorinŃele partidei naŃionale
din Moldova şi Proiectul de ConstituŃie, ambele redactate de către Mihail Kogălniceanu. În aceste
documente se solicita pe de o parte “dritul fiecărui Ńinut, oraş şi comună de a-şi controla administraŃiile prin
sfaturi Ńinutale, municipale şi comunale”, iar de cealaltă ca “tot ceea ce se poate face pe loc să se facă de
către puterile locale”, ceea ce echivala cu punerea în practică a principiului competenŃei generale a
organelor administraŃiei locale în rezolvarea problemelor de interes local.
5. 2. Efectele revoluŃiei asupra administraŃiei publice regulamentare
Mişcările revoluŃionare din cele două Principate au luat sfârşit odată cu dubla intervenŃie militară a
Imperiului Otoman şi a Imperiului łarist (1848-1851), astfel încât reformele preconizate de revoluŃionarii
paşoptişti nu au mai ajuns să fie puse în practică. Mai mult decât atât, după înfrângerea mişcării
revoluŃionare, cele două puteri au încheiat la Balta Liman (19 aprilie/1 mai 1849) o nouă înŃelegere
privitoare la organizarea Ńărilor române. Prin intermediul acesteia puterea suzerană şi cea protectoare au
căzut de acord cu privire la prelungirea termenului de aplicare a Regulamentelor Organice, dar într-o formă
revizuită, astfel încât autonomia lor administrativă a fost redusă şi mai mult. Potrivit ConvenŃiei de la Balta
Liman, Imperiul Otoman a numit în Principate, cu acordul Rusiei, doi domni, cu mandat de şapte ani şi statut
de înalŃi funcŃionari ai Imperiului Otoman. Persoanele desemnate au fost Barbu Ştirbei, în łara
Românească, şi Grigore Al. Ghica V, cei doi fiind aleşi “dintre cei mai demni candidaŃi şi care se bucură de
cea mai bună reputaŃie printre compatrioŃii lor”. Prin intermediul aceloraşi prevederi ale ConvenŃiei de la

78
Balta Liman, Adunările Obşteşti regulamentare au fost desfiinŃate. Cele două mari puteri vedeau în ele o
forŃă politică periculoasă, capabilă să limiteze puterea domniei şi să favorizeze liberalizarea vieŃii politice
româneşti. Prin urmare, domnii ConvenŃiei de la Balta Liman au guvernat fără puterea legislativă instituită
prin Regulamentele Organice, ceea ce a echivalat cu revenirea la forma de guvernământ absolutistă care a
precedat introducerea celor două legi fundamentale. În acest fel se elimina practic orice şansă pentru
consolidarea regimului parlamentar. Singura instituŃie implicată în actul de guvernare alături de Domn a fost
Divanul Obştesc, un organ colectiv format din boieri demni de încrederea Domnului şi din membrii înaltului
cler. Rolul acestuia era acela de a dezbate şi adopta legile, dar şi de a le pune în aplicare. ConvenŃia de
Balta Liman a consemnat însă şi un aspect pozitiv privitor la organizarea Principatelor. Luând act de
numeroasele sesizări şi cereri de reformă privitoare la abuzurile din administraŃie, cele două mari puteri au
luat hotărârea să înfiinŃeze două comitete care să analizeze textele Regulamentelor Organice şi să vină cu
propuneri pentru modificarea prevederilor acestora în sensul îmbunătăŃirii sistemul administrativ. Cele două
organisme au fost alcătuite din boieri şi s-au aflat, fiecare, sub supravegherea unui comisar turc şi a unui
comisar rus. Această ultimă măsură demonstra faptul că ruşii şi turcii erau conştienŃi de amploarea pe care
o aveau corupŃia şi abuzurile aparatului administrativ şi, de asemenea, că acestea constituiseră principala
cauză a mişcărilor revoluŃionare autohtone.

6. Organizarea judecătorească
Regulamentele Organice au împărŃit instanŃele de judecată din Principate în două categorii:
ordinare şi extraordinare. În prima categorie intrau instanŃele civile, în vreme ce în categoria a doua intrau
instanŃele militare şi cele ecleziastice, cu reguli proprii de funcŃionare.
InstanŃele civile se divizau însă şi ele în ordinare şi speciale. InstanŃele civile ordinare erau de trei
grade: a) Judecătoria de judeŃ de întâia cercetare (łara Românească) şi Tribunalul de Ńinut (Moldova); b)
Divanurile judecătoreşti (łara Românească) şi Divanurile de apelaŃie (Moldova); c) Înaltul Divan (łara
Românească) şi Divanul Domnesc (Moldova). InstanŃele civile speciale erau: a) Judecătoriile săteşti (łara
Românească) şi JudeŃele săteşti (Moldova), numite şi “de împăciuire”; b) Judecătoriile de comerŃ (łara
Românească) şi Tribunalele de comerŃ (Moldova).
Ierarhizarea clară a celor trei grade de jurisdicŃie a fost dublată de o altă măsură legislativă menită
să îmbunătăŃească semnificativ funcŃionarea justiŃiei. Este vorba despre introducerea în sistemul juridic
autohton a principiului autorităŃii lucrului judecat. Principiul s-a aplicat tuturor hotărârilor pronunŃate de
instanŃele de rangul trei care erau confirmate de către Domni. Aceasta însemna că hotărârile respective
erau considerate definitive şi irevocabile, astfel încât ele nu mai puteau fi atacate nici de către domnii care le
confirmaseră, nici de către domnii următori.
6. 1. InstanŃele ordinare
InstanŃele de prim grad se compuneau dintr-un preşedinte, doi membri şi un procuror (în łara
Românească). Aceştia judecau în primă instanŃă toate pricinile civile şi comerciale, iar în ultimă instanŃă pe
cele inferioare sumei de 150 de lei. În materie penală, judecătoriile şi tribunalele de judeŃ/Ńinut se pronunŃau
doar în pricinile corecŃionale, adică în cazurile pentru care legea prevedea pedeapsa cu închisoarea sub un
an. În pricinile “criminaliceşti” (omor, tâlhărie, furt etc.), aceste instanŃe aveau competenŃa să facă doar
cercetări, pentru ca apoi să trimită rapoartele, învinuiŃii şi probele la instanŃa superioară. Pentru faptele
penale care atrăgeau pedepse de până la trei zile de închisoare în łara Românească, respectiv până la
cinci zile de închisoare în Moldova, competenŃa de judecată revenea ispravnicilor ocârmuitori, respectiv
ispravnicilor administratori aflaŃi în fruntea judeŃelor şi Ńinuturilor. În cele două capitale, aceeaşi competenŃă
revenea unei Judecătorii a poliŃiei în Bucureşti, respectiv unui Tribunal poliŃienesc, în Iaşi.
InstanŃele de rangul doi organizate în łara Românească au fost două Divanuri judecătoreşti (unul
civil şi unul penal) aflate la Bucureşti şi două Divanuri judecătoreşti (unul civil şi unul penal) aflate la
Craiova. Fiecare dintre acestea era alcătuit dintr-un preşedinte, trei până la şase membri şi un procuror.
CompetenŃele lor teritoriale vizau teritoriul aflat la stânga Oltului, respectiv cel aflat la dreapta Oltului.
CompetenŃa lor materială viza judecarea apelurilor declarate împotriva hotărârilor civile, comerciale şi
penale date de judecătoriile de la nivelul judeŃelor.
InstanŃele de rangul doi din Moldova au fost două Divanuri de apelaŃie organizate la Iaşi, unul
pentru łara de Sus, iar celălalt pentru łara de Jos. Fiecare divan se compunea dintr-un preşedinte şi patru
asesori aleşi de Domn. CompetenŃa materială a celor două divanuri se referea la judecarea apelurilor
declarate împotriva sentinŃelor civile şi comerciale pronunŃate de Tribunalele de Ńinut din propria jurisdicŃie
teritorială. Pentru cauzele penale, legea moldovenească prevedea că singura instanŃă competentă să
judece era Tribunalul de pricini criminale. Acesta era compus dintr-un preşedinte şi doi membri. Sesizarea

79
tribunalului putea fi făcută de către persoana lezată sau de către tribunalele de Ńinut. Hotărârile sale erau
puse în aplicare numai după verificarea lor de către Divanul domnesc şi întărirea lor de către Domn.
InstanŃa de rangul trei în łara Românească a fost Înaltul Divan, compus dintr-un preşedinte (marele
ban), şase judecători şi doi supleanŃi. El era competent să judece apelurile declarate împotriva deciziilor
divanurilor judecătoreşti şi a tribunalelor de comerŃ.
InstanŃa de rangul trei din Moldova a fost Divanul Domnesc, compus dintr-un preşedinte, care era
însuşi Domnul, şi şase membri: trei desemnaŃi de Domn şi trei aleşi de Adunarea Obştească. CompetenŃa
materială a Divanului era judecarea tuturor apelurilor civile şi penale declarate împotriva instanŃelor
inferioare. Domnul avea drept de vot deliberativ numai atunci când opiniile celor şase membri erau împărŃite
în mod egal. Dacă nu conducea personal lucrările Divanului, Domnul avea dreptul să facă observaŃii asupra
hotărârilor care nu întruniseră totalitatea voturilor. În acest caz, Divanul avea libertatea de a lua în
considerare observaŃiile primite sau de a-şi păstra decizia, urmând să argumenteze păstrarea vechiului
punct de vedere. Dacă însă Divanul nu îşi schimba poziŃia, Domnul era obligat să pună în aplicare
hotărârea Divanului.
În ciuda textului regulamentar, care prevedea doar trei grade de jurisdicŃie, în łara Românească a
existat şi un al patrulea, care revenea Înaltei CurŃi de Revizie. Această a patra instanŃă era competentă să
judece pricinile asupra cărora se pronunŃase Înaltul Divan numai cu majoritate de voturi, dând soluŃii
contrare deciziilor date de instanŃele inferioare, iar opinia separată a minorităŃii coincidea cu aceea a
instanŃelor inferioare. În aceste cazuri, la cererea părŃii nemulŃumite, Domnul era obligat să restituie pricina
Înaltului divan. Acesta din urmă o rejudeca sub preşedinŃia logofătului dreptăŃii împreună cu preşedinŃii
tuturor tribunalelor şi curŃilor din Bucureşti. Decizia dată în această formulă era definitivă, iar Domnul era
obligat să o execute.
6. 2. InstanŃele speciale
JudeŃul sau Tribunalul sătesc. Aşa cum am arătat mai sus, acesta era alcătuit din preotul satului şi
trei reprezentanŃi ai Ńăranilor, aleşi anual. CompetenŃa sa era aceea de a judeca pricinile mărunte dintre
săteni până la valoarea de 15 lei. Reclamantul nu se putea adresa instanŃei superioare decât după ce făcea
dovada că împăciuirea nu a reuşit.
InstanŃele comerciale. Pentru comercianŃi, Regulamentele Organice au organizat instanŃe speciale,
care aveau o componenŃă mixtă. Ele erau alcătuite din magistraŃi numiŃi de Domn şi din comercianŃi aleşi
din sânul comunităŃii acestora şi confirmaŃi apoi de către Domn pentru o perioadă pe doi ani. În łara
Românească, la Bucureşti şi Craiova, a funcŃionat câte o Judecătorie de comerŃ, care judeca apelurile
comerciale declarate împotriva hotărârilor date de judecătoriile de judeŃ. În anul 1848, o lege specială a
înlocuit cele două judecătorii o singură instanŃă de apel comercială, numită Curtea Comercială Apelativă,
aflată în Bucureşti. Aceasta era formată din trei membri: un preşedinte şi un supleant, numiŃi de Domn, şi
trei negustori aleşi dintre ei. Aceeaşi lege a prevăzut şi înfiinŃarea unui număr de trei Tribunale de ComerŃ,
la Bucureşti, Craiova şi Brăila, ale căror hotărâri se judecau în apel în faŃa CurŃii comerciale apelative.
Aceste tribunale erau alcătuite din câte doi judecători numiŃi de Domn şi trei comercianŃi aleşi dintre ei. În
celelalte judeŃe, pricinile comerciale rămânea în competenŃa judecătoriilor civile.
În Moldova, a funcŃionat un Tribunal Comercial la GalaŃi, compus din trei membri: un preşedinte
boier şi doi comercianŃi de vază. La Focşani şi Botoşani s-a apelat la o altă soluŃie; aici au fost stabiliŃi câte
doi negustori pe care preşedintele tribunalului local urma să-i cheme pentru a judeca pricinile comerciale
care erau supuse atenŃiei curŃii sale. Hotărârile date de aceste tribunale se judecau în apel în faŃa
Divanurilor de apelaŃiune si apoi în faŃa Divanului domnesc.
6. 3. Statutul magistraŃilor
Judecătorii de la toate instanŃele din principate erau numiŃi de către Domni şi judecau în numele
acestuia. ExcepŃie făceau doar comercianŃii-judecători de la instanŃele comerciale, care erau aleşi de către
ceilalŃi comercianŃi din propriile rânduri. Recrutarea judecătorilor lor se făcea din rândurile persoanelor care
cunoşteau legislaŃia scrisă. Numirea judecătorilor se făcea pe un termen fix pe trei ani. Termenul putea fi
însă prelungit din trei în trei ani, dacă judecătorii se dovedeau a fi merituoşi. Potrivit Regulamentelor
Organice, după nouă ani în Moldova, respectiv zece ani în łara Românească, judecătorii rămaşi în funcŃii
puteau deveni inamovibili, dacă Adunarea Obştească considera că aplicarea principiului inamovibilităŃii este
oportună. În practică însă, acest principiu nu a fost aplicat. Judecătorii erau retribuiŃi cu salariu de către stat,
fiindu-le interzis să primească orice formă de beneficiu material din partea justiŃiabililor.

7. InstituŃii de drept
În materia dreptului civil, Regulamentele Organice au stipulat faptul că toate pricinile urmau a fi
judecate după Codul Callimachi în Moldova, respectiv după Legiuirea Caragea în Muntenia. Elemente de

80
noutate au apărut în schimb în domeniul dreptului comercial, un domeniu aflat în plină evoluŃie, dată fiind
dezvoltarea accelerată a economiei de piaŃă. SimŃind nevoia unor norme mai avansate în acest domeniu, în
ambele principate (în 1840 în łara Românească, respectiv în 1841 în Moldova) a fost introdus un cod
comercial, numit Condica de Comerciu. Aceasta avea drept model Codul comercial francez din anul 1808.
Condica cuprindea trei cărŃi şi o anexă. În cartea I se găseau dispoziŃii generale referitoare la comercianŃi,
registrele de comerŃ, societăŃile comerciale, bursele de comerŃ, comisionari, cărăuşi, vânzări-cumpărări,
poliŃe, cambii etc. Cartea a II-a reglementa problemele pe care le ridica falimentul, în vreme ce cartea a III-a
se referea la navigaŃie, vase maritime şi comerŃ maritim. Anexa cuprindea reglementări cu privire la
organizarea instanŃelor comerciale şi la procedura de judecată a acestora.
În materia dreptului penal poate fi semnalat drept element de noutate adoptarea în ambele
Principate (în 1826 în Moldova, respectiv în 1851 în łara Românească) a unui cod penal numit Condica
Criminalicească. Având unele diferenŃe între ele, cele două lucrări s-au inspirat din Codul penal şi Codul de
instrucŃie criminală din FranŃa. Potrivit concepŃiei juridice franceze, toate infracŃiunile erau considerate
criminale. Faptele criminale au fost împărŃite în două mari categorii: faptele care tulburau liniştea şi
siguranŃa obştească (aşa cum erau răzvrătirea, nesupunerea faŃă de dregătorii sau judecătorii statului) şi
faptele care aduceau vătămări persoanelor particulare (tulburarea stăpânirii moşiei şi casei, incendierea,
furtul, uciderea, rănirea, violul etc.) Sistemul pedepselor prevedea numeroase pedepse tributare încă
concepŃiei penale medievale şi menŃinea aplicarea discriminatorie a acestora, în funcŃie de clasa socială
căreia îi aparŃine cel găsit vinovat. Pentru unele infracŃiuni au fost introduse însă termene de prescripŃie (de
exemplu, 30 de ani pentru furt, 3 luni pentru adulter).
Cele mai importante progrese care au fost făcute în această perioadă vizează însă materia
dreptului procesual. La nivelul principiilor, se remarcă următoarele aspecte: a fost pusă în practică
separarea atribuŃiilor judecătoreşti de cele administrative; s-a produs o specializare a competenŃelor
instanŃelor în funcŃie de materiile civilă, penală şi comercială; a fost pusă la punct procedura scrisă şi
activitatea avocaturii; au fost reglementate căile de atac; s-a produs o delimitare clară a competenŃei
instanŃelor laice de aceea a instanŃelor ecleziastice; a fost introdus principiul autorităŃii lucrului judecat în
cazul identităŃii de persoane, obiect şi cauză. Progrese au fost înregistrate şi la nivelul celor două ramuri ale
dreptului procesual. Astfel în materia dreptului procesual civil a fost introdusă probaŃiunea modernă, care
recunoaşte ca mijloace de probă înscrisurile (actele de zestre, contractele comerciale, actele de stare civilă
etc.). În materia dreptului procesual penal, se remarcă apariŃia instituŃiei procurorului, cu rol de
supraveghere a acŃiunii penale; precum şi garantarea inviolabilităŃii persoanei, prin introducerea mandatului
de arestare şi cercetarea celui arestat în termen de 24 de ore de la arestare.

Bibliografie
*** InstituŃii feudale din łările Române. DicŃionar, coordonatori: Ovid Sachelarie şi Nicolae Stoicescu, Editura Academiei RSR,
Bucureşti, 1988.
*** Istoria dreptului românesc, coordonator: Ioan Ceterchi, vol. II, Editura Academiei RSR, Bucureşti, 1984, p. 167-357.
Apostu, Ioan; Ionescu, Nicolaie, Prelegeri de istoria dreptului românesc, Editura Nitnelav, GalaŃi, 2003, p. 115-128.
Berindei, Dan, Dezvoltarea urbanistică şi edilitară a oraşului Bucureşti în perioada regulamentară şi în anii Unirii (1831-1862), în
Studii. Revistă de istorie, an XII, 1959, nr. 5, p. 133-156.
Boicu, Leonid, Căile de comunicaŃie terestre în Moldova între 1834-1848, partea I, în Anuarul Institutului de Istorie şi Arheologie,
Iaşi, tom IV, 1967, p. 81-116.
Idem, Căile de comunicaŃie terestre în Moldova între 1834-1848, partea a II-a, în Anuarul Institutului de Istorie şi Arheologie, Iaşi,
tom V, 1968, p. 121-143.
Idem, ÎnfiinŃarea primului Departament al Lucrărilor publice în România, în Cercetări istorice, III, 1972, p. 123-131.
Idem, Lucrările de îmbunătăŃire a căilor comunicaŃie în Moldova în vremea administraŃiei ruse din anii 1828-1834, în Studii şi
cercetări ştiinŃifice, Iaşi, fascicula Istorie, an XII, 1961, nr. 1, p. 105-114.
Bulat, T. G., Reorganizarea administrativă din 1844 a łării Româneşti, în Revista de istorie, an XXVII, 1974, nr. 10, p. 1501-
1510.
Cernea, Emil; MolcuŃ Emil, Istoria statului şi dreptului românesc, ediŃia a II-a, Casa de editură şi presă “Şansa SRL”, Bucureşti,
1992, p. 160-175.
Ciachir, Nicolae; Bercan, Gheorghe, DiplomaŃia europeană în epoca modernă, Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, Bucureşti,
1984.
Corfus, Ilie, Încercări de sistematizare a satelor din łara Românească sub Regulamentul Organic, în Revista arhivelor, an X,
1967, nr. 2.
Drăganu, Tudor, Începuturile şi dezvoltarea regimului parlamentar în România până la 1916, Cluj-Napoca, 1991.
Filitti, I. C., Domniile române sub Regulamentul Organic 1834-1848, Librăriile Socec & Co, Bucureşti, 1915.
Idem, Principatele Române de la 1828 la 1834. OcupaŃia rusească şi Regulamentul Organic, Institutul de arte grafice “Bucovina”,
I. E. ToruŃoiu, Bucureşti, 1934.
Idem, Proprietatea solului în Principatele Române până 1864, în Idem, Opere alese, cuvânt înainte, text stabilit, bibliografie, tabel
cronologic şi note de Georgeta Penelea, Bucureşti, 1985.
Idem, Vechiul drept penal român. Întregiri privitoare la vechea organizare judecătorească, Bucureşti, 1937, 74 p.

81
Firoiu, D. V., Istoria statului şi dreptului românesc, Bucureşti, 1976, p. 101-162.
Galan, M., DificultăŃile aplicării Regulamentului Organic în Moldova, în Cercetări istorice, an VIII-IX, 1932-1933, nr. 1, p. 15-29.
Galan, M., OcupaŃia rusească în Moldova din anii 1828-1834, în Cercetări istorice, tom X-XII, 1934-1936, nr. 2, p. 109-111.
Gavrilă, ConsideraŃii istorice pe marginea datelor statistice oferite de arhondologiile din łara Românească (1837-1858), în
Revista istorică, tom 6, 1995, nr. 7-8.
Gonciaru, C., JudeŃele săteşti din Moldova şi arhivele lor până la aplicarea legii comunale (1832-1864), în Revista arhivelor, an
VIII, 1965, nr. 1.
GuŃan, Manuel, Istoria administraŃiei publice româneşti, ediŃia a II-a, revăzută şi adăugită, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2006.
Idem, Istoria administraŃiei publice locale în statul modern român, Editura All Beck, Bucureşti, 2005.
Hitchins, Keith, Românii. 1774-1866, traducere de George G. Potra şi Delia Răzdolescu, Editura Humanitas, Bucureşti, 1996.
Iorga, N., ViaŃa şi domnia lui Barbu Dimitrie Ştirbei, Domn al łării Româneşti (1849-1856), Institutul de arte grafice Carol Gobl,
1905.
Macovei, Adrian, Organizarea administrativ-teritorială a Moldovei între anii 1832 şi 1862, partea I, în Anuarul Institutului de Istorie
şi Arheologie “A. D. Xenopol”, Iaşi, tom XIX, 1982, p. 353-374;
Idem, Organizarea administrativ-teritorială a Moldovei între anii 1832 şi 1862, partea a II-a, în Anuarul Institutului de Istorie şi
Arheologie “A. D. Xenopol”, Iaşi, tom XX, 1983, p. 153-173;
Idem, Organizarea administrativ-teritorială a Moldovei între anii 1832 şi 1862, partea a III-a, în Anuarul Institutului de Istorie şi
Arheologie “A. D. Xenopol”, Iaşi, tom XXI, 1984, p. 203-216.
NegruŃi-Munteanu, E., Sfatul Administrativ al Moldovei între anii 1832 şi 1862, în Anuarul Institutului de Istorie şi Arheologie “A. D.
Xenopol”, Iaşi, tom VIII, 1971, p. 159-199.
Iordache, Anastasie, Principatele Române în epoca modernă, vol. I, Domniile pământene şi ocupaŃia rusească (1821-1831),
Editura Albatros, Bucureşti, 1996.
Idem, Principatele Române în epoca modernă, vol. II, AdministraŃia regulamentară şi tranziŃia la statul de drept (1831-1859),
Editura Albatros, Bucureşti, 1998.
Moisil, C-tin., Arhivele statului şi Regulamentul Organic, în Revista arhivelor, an 1928-1929, nr. 5, p. 269-289.
Negulescu, Paul; Alexianu, Gheorghe, ColecŃia vechilor legiuiri administrative, vol. I., Regulamentele Organice ale Valahiei şi
Moldovei, Întreprinderile Eminescu S.A., Bucureşti, 1944.
OŃetea, Andrei, Geneza Regulamentului Organic, în Studii şi articole de istorie, 1957, nr. 2, p. 387-402.
Penelea Georgeta, Contracte în comerŃul extern al łării Româneşti (1829-1858), în Studii. Revistă de istorie, XXV, 1972, nr. 4, p.
767-781.
Platon, Gheorghe, Comisiile de revizuire din Moldova şi activitatea lor în anii 1830 şi 1831, în Studii şi materiale de istorie
modernă, an I, 1957, p. 25-45.
Platon, Gheorghe; Platon, Florin, Boierimea din Moldova în secolul al XIX-lea. Context european, evoluŃie socială şi politică,
Editura Academiei Române, Bucureşti, 1995.
Regleanu, M., Introducerea sistemului de registratură în instituŃiile din łara Românească, în Revista arhivelor, an XI, 1968, nr. 1,
p. 53-69.
Sachelarie, O., Autoritatea hotărârilor judecătoreşti în vechiul drept românesc, în Studii şi materiale de istorie medie, VII, 1974, p.
217-222.
Scafeş, C. I.; Zodian, Vl., Grigore al IV-lea Ghica, Editura Militară, Bucureşti, 1986.
Stan, Apostol, Arendăşia în łara Românească în epoca regulamentară, în Studii. Revistă de istorie, an XX, 1967, nr. 6, p. 1117-
1197.
Idem, IndependenŃa României. Detaşarea de piaŃa otomană şi rataşarea de Europa. 1774-1875, Editura Albatros, 1998.
Idem, Protectoratul Rusiei asupra Principatelor Române. 1774-1856, Editura Saeculum, Bucureşti, 1999.
Ungureanu, Gh., Cancelaria instituŃiilor din Moldova în anii 1800-1828, în Revista arhivelor, 1967, nr. 2, p. 113-118.

Test de autoevaluare nr. 11

01. ConvenŃia ruso-turcă de la Akkerman din anul 1826 stipula:
a) declararea comerŃului practicat de Principatele Române ca fiind liber sub rezerva aprovizionării PorŃii Otomane;
b) numirea domnilor de către Imperiul Otoman pe o perioadă de şapte ani;
c) alegerea domnilor de către Divan, cu acordul puterii suzerane şi al celei protectoare, pe o perioadă de şapte ani;

02. Regulamentele Organice au avut caracter constituŃional întrucât:

a) au introdus în Principate aceleaşi instituŃii şi aceleaşi principii de guvernare;
b) conŃin reglementări referitoare la modul de organizare şi exercitarea puterii în stat;
c) au aşezat boierimea la conducerea Principatelor Române.
03. Conform Regulamentelor Organice, Domnul era:
a) numit de către Imperiul Otoman, cu acordul Imperiului łarist;
b) numit de către Imperiul Otoman, fără acordul Imperiului łarist;
c) ales pe plan intern de către reprezentanŃii Ńării.

04. Transformarea dregătorilor centrali în miniştri s-a produs în:

a) epoca fanariotă, prin introducerea salarizării funcŃionarilor statului;
b) în epoca regulamentară, prin eliminarea competenŃelor judecătoreşti;
c) în epoca unirii, prin înzestrarea lor cu responsabilitate politică.

05. În conformitate cu Regulamentele Organice, Secretariatul de Stat:

a) asigura comunicarea în interiorul executivului;

82
b) asigura comunicarea cu administraŃia locală;
c) întocmea statisticile oficiale necesare actului de guvernare.
06. Ministerul DreptăŃii avea în epoca regulamentară următoarele atribuŃii:
a) supraveghea activitatea instanŃelor de judecată pentru a vedea dacă acestea dau sentinŃe în conformitate cu legile existente;
b) funcŃiona ca o instanŃă de contencios administrativ;
c) înainta Domnului propunerile pentru numirile judecătorilor.

07. În epoca regulamentară, ispravnicii:

a) erau aleşi de Domn, dintr-un număr de doi candidaŃi propuşi pentru fiecare judeŃ/Ńinut de ministrul de interne;
b) erau aleşi de Domn dintr-un număr de doi candidaŃi propuşi pentru fiecare judeŃ/Ńinut de Adunarea Obştească;
c) erau aleşi de Domn dintr-un număr de doi candidaŃi propuşi pentru fiecare judeŃ/Ńinut de Sfatul Administrativ.

08. Ispravnicii epocii regulamentare aveau atribuŃii de natură:

a) administrative şi fiscale;
b) administrative şi judecătoreşti;
c) fiscale şi judecătoreşti.
09. În domeniul administraŃiei publice, programele revoluŃionarilor paşoptişti au urmărit:
a) desfiinŃarea rangurilor boiereşti care nu îşi găseau corespondent în slujbe efective;
b) limitarea veniturilor funcŃionarilor la cele furnizate de salarii şi eliminarea veniturilor paralele;
c) introducerea unei stabilităŃi reale în funcŃii pentru funcŃionarilor publici, prin condiŃionarea demiterii acestora de existenŃa unei
culpe dovedite în justiŃie.
10. Potrivit ConvenŃiei ruso-turce de la Balta-Liman, domnii Principatelor Române:
a) erau numiŃi pe viaŃă de către Imperiul Otoman cu acordul Imperiului łarist;
b) erau numiŃi pe şapte ani de către Imperiul Otoman cu acordul Imperiului łarist;
c) erau aleşi de către locuitorii Principatelor prin intermediul reprezentanŃilor acestora.

Test de autoevaluare nr. 12

01. Prevederile tratatului ruso-turc de la Adrianopol din 1829 stipulau:
a) numirea pe viaŃă a domnitorilor celor două Principate din rândul boierilor pământeni;
b) restituirea teritoriilor care fuseseră ocupate de turci la nordul Dunării (raialele Turnu, Giurgiu şi Brăila);
c) renunŃarea de către Imperiul Otoman la pretenŃiile de aprovizionare cu produse de orice fel şi recunoaşterea libertăŃii absolute
a comerŃului łărilor Române.

02. Regulamentele Organice au avut caracter unitar întrucât:

a) au introdus în Principate aceleaşi instituŃii şi aceleaşi principii de guvernare;
b) conŃin reglementări referitoare la modul de organizare şi exercitarea puterii în stat;
c) au aşezat boierimea la conducerea Principatelor Române.
03. Potrivit Regulamentelor Organice, puterea executivă aparŃinea:
a) exclusiv Domnului;
b) Domnului şi Guvernului;
c) exclusiv Guvernului.

04. Răspunderea miniştrilor în epoca regulamentară era atrasă în faŃa:

a) Domnului;
b) Adunării Obşteşti Ordinare;
c) Înaltului Divan.

05. În epoca regulamentară, în atribuŃiile Ministerului de Interne intrau:

a) coordonarea şi supravegherea activităŃii administraŃiei locale;
b) supravegherea stării sanitare a populaŃiei şi administrarea carantinelor;
c) încasarea dărilor.
06. În epoca regulamentară, hotărârile adoptate de Sfatul Administrativ:
a) erau puse în aplicare numai după aprobarea prealabilă a Domnului;
b) erau puse în aplicare imediat, fără a fi nevoie de aprobarea Domnului;
c) erau puse în aplicare după aprobarea lor în Adunarea Obştească.

7. În Moldova epocii regulamentare, privighetorii de ocoale erau:

a) erau aleşi de Domn, dintr-un număr de doi candidaŃi propuşi pentru fiecare Ńinut de ministrul de interne;
b) erau aleşi de ispravnici şi de vorniceii satelor din Ńinut, urmând ca cel ales să fie confirmat în funcŃie de către Domn;
c) erau aleşi de Domn dintr-un număr de doi candidaŃi propuşi pentru fiecare Ńinut de Sfatul Administrativ.

83
08. Administrarea finanŃelor comunităŃilor urbane în perioada Regulamentelor Organice:
a) aparŃinea orăşenilor, care îşi asigurau controlul asupra modului în care erau cheltuiŃi banii prin intermediul unui organism
propriu;
b) aparŃinea orăşenilor, dar controlul asupra modului în care erau cheltuiŃi banii revenea autorităŃilor centrale, reprezentate prin
ispravnicul de Ńinut/judeŃ;
c) aparŃinea în totalitate autorităŃilor centrale, reprezentate prin ispravnicul de Ńinut/judeŃ.

09. Revendicările maximaliste din programele revoluŃionarilor paşoptişti prevedeau în domeniul reformării administraŃiei:
a) creşterea gradului de autonomie a sfaturilor orăşeneşti;
b) recunoaşterea din partea statului a unui drept al comunităŃilor locale de a-şi gestiona propriile probleme;
c) respectarea prevederii regulamentare potrivit căreia locuitorii subdiviziunilor administrativ teritoriale (plasele) au dreptul să îi
aleagă pe dregătorii de la nivelul acestora.

10. După aplicare ConvenŃiei ruso-turce de la Balta Liman, puterea legislativă a fost exercitată:
a) exclusiv de către Domn;
b) de către Domn şi de către Adunarea Obştească;
c) exclusiv de către Adunarea Obştească.

84
 CAPITOLUL 10
FORMAREA STATULUI MODERN ROMÂN ŞI A SISTEMULUI DE DREPT MODERN

1. Tratatului de la Paris din anul 1856 şi importanŃa sa

pentru organizarea Principatele Române
În anul 1853, urmând strategia de extindere teritorială pusă la punct încă de la începutul secolului al
XVIII-lea, Imperiul łarist a căutat să profite încă odată de slăbiciunile Imperiului Otoman şi a ocupat din nou
Principatele Române. AcŃiunea militară a Rusiei a condus însă la o formarea unei coaliŃii militare a marilor
puteri europene, care a decis să atace Rusia chiar pe teritoriul acesteia, în Crimeea. După declanşarea
ostilităŃilor, Rusia şi-a retras trupele din Principate, locul lor fiind luat de armatele habsburgice şi otomane.
Războiul s-a încheiat cu înfrângerea Rusiei, în anul 1855, înfrângere consacrată prin prevederile tratatului
general de pace de la Paris, semnat la 18/30 martie 1856. ScoŃând în evidenŃă pentru prima dată
importanŃa celor două Ńări pentru această parte de lume, tratatul a avut o însemnătate deosebită pentru
evoluŃia ulterioară a Principatelor Române. Marile puteri europene au hotărât cu acest prilej să transforme
cele două principate într-o zonă neutră, care să acŃioneze ca un tampon între cele trei mari imperii din zonă.
În acest fel factorii decizionali europeni răspundeau pozitiv atât în raport cu interesele strategice al propriilor
guverne, cât şi în faŃa numeroaselor solicitări de reorganizare a Principatelor pe care le lansaseră între anii
1849-1856 revoluŃionarii români exilaŃi în întreaga Europă.
Cel mai important beneficiu pe care tratatul de la Paris l-a adus Principatelor Române a fost
desfiinŃarea protectoratului rusesc. Principatele rămâneau mai departe sub suzeranitatea PorŃii otomane,
dar integritatea lor teritorială urma să fie garantată în comun de către toate marile puteri semnatare: FranŃa,
Anglia, Austria, Prusia, Sardinia, Turcia şi Rusia. Tratatul prevedea de asemenea obligaŃia Rusiei de a
retroceda Moldovei cele trei judeŃe din sudul Basarabiei - Cahul, Ismail şi Bolgrad -, retezând în acest fel
accesul Imperiului łarist la gurile Dunării. În acelaşi timp, textul tratatului reconfirma vechile privilegii ale
Principatelor Române în raport cu Imperiul Otoman. Poarta era obligată să asigure independenŃa şi
caracterul naŃional al administraŃiei din Principate şi să respecte clauzele vechilor tratate ruso-turce
referitoare la libertatea deplină a legislaŃiei, a cultului, a comerŃului şi a navigaŃiei. În fine, o ultimă prevedere
importantă a tratatului de la Paris privea reorganizarea Principatelor, sarcină pe care şi-au asumat-o toate
cele şapte puteri semnatare. Pentru aceasta, a fost constituită o Comisie specială formată din reprezentanŃii
puterilor garante care urma să se deplaseze în Principate, pentru a se informa la faŃa locului şi a elabora un
set de propuneri pentru reorganizarea sistemului lor administrativ. În paralel, Sultanul a fost obligat să
convoace în fiecare principat câte o Adunare Ad-hoc care să exprime dorinŃele românilor cu privire la
organizarea lor definitivă, punctele de vedere exprimate de acestea urmând să aibă rol consultativ pentru
membrii Comisiei speciale.
Propunerile pe care le-au înaintat Adunările Ad-hoc veneau să continue în linii generale demersurile
făcute de revoluŃionarii paşoptişti. În materie constituŃională, adunările solicitau: a) respectarea vechilor
capitulaŃii dintre łările Române şi Înalta Poartă, cele care prevedeau că acestea sunt teritorii independente
şi neocupate; b) unirea Principatelor într-un singur stat cu numele de România; c) instalarea unui prinŃ străin
cu tron ereditar, ales dintr-o dinastie domnitoare a Europei apusene, ai cărui succesori să fie crescuŃi în
religia Ńării; d) introducerea unei Adunări Obşteşti cu o bază electorală cât mai largă.
La nivelul administraŃiei publice centrale, se cerea: a) eliminarea privilegiului de clasă dintre criteriile
impuse pentru ocuparea funcŃiilor publice şi introducerea principiului admisibilităŃii tuturor locuitorilor,
indiferent de statut social sau avere; b) separarea clară a puterii legislative de cea executivă; c) asigurarea
independenŃei puterii judecătoreşti în raport cu puterea executivă; d) introducerea responsabilităŃii politice şi
juridice a miniştrilor. În domeniul administraŃiei publice locale, aceleaşi adunări solicitau: a) introducerea
autonomiei judeŃene, prin acordarea de personalitate juridică judeŃelor/Ńinuturilor şi înfiinŃarea de consilii
judeŃene alese; consiliile urmau să întocmească bugetele judeŃene, să facă repartizarea impozitelor
prevăzute de lege şi să propună guvernului măsurile de interes particular ale Ńinutului/judeŃului; b)
introducerea autonomiei comunale: prin înfiinŃarea comunei (o instituŃie administrativă nouă, artificială şi
diferită de instituŃia tradiŃională a satului), înfiinŃarea de consilii comunale formate din membri aleşi şi
stabilirea prin lege a drepturilor şi obligaŃiilor care le reveneau acestor consilii; c) introducerea autonomiei
municipale prin înfiinŃarea unor consilii municipale formate din deputaŃi aleşi care să administreze interesele
comune ale locuitorilor oraşelor.
Propunerile înaintate de Comisia specială europeană nu au avut un caracter la fel de cuprinzător
precum cele ale Adunărilor Ad-hoc. În materia administraŃiei centrale, Comisia propunea: a) restrângerea

85
activităŃii Ministerului de Interne din łara Românească; considerând că acesta avea prea multe atribuŃii,
Comisia recomanda adoptarea modelului din Moldova, unde direcŃia poştelor şi direcŃia lucrărilor publice au
fost organizate sub forma unui minister distinct; b) separarea foarte clară a puterii judecătoreşti de cea
executivă, pentru a se evita imixtiunile administraŃiei în actul de justiŃie; tot în acest scop ce cerea adoptarea
unor măsuri concrete pentru instituirea inamovibilităŃii magistraŃilor; c) adoptarea unor măsuri pentru
îmbunătăŃirea sistemului educaŃional şi înfiinŃarea unor universităŃi care să pregătească candidaŃii pentru
funcŃiile publice. În ceea ce priveşte administraŃia locală, Comisia specială europeană a considerat că: a)
introducerea autonomiei locale în principate era inoportună; în condiŃiile în care în Principate nu exista o
clasă de mijloc, înfiinŃarea consiliilor districtuale ar fi fost chiar periculoasă, întrucât ea ar fi creat premisele
pentru controlarea treburilor publice locale de către marii proprietari funciari; b) era considerată necesară
renunŃarea la alegerea conducătorilor subdiviziunilor administrativ teritoriale (plase şi ocoale) de către
locuitori; administraŃia publică trebuia să aibă un caracter unitar şi ierarhizat pentru a căpăta eficienŃă, prin
urmare se recomanda desemnarea acestor conducători direct de către Guvern; c) trebuiau limitate atribuŃiile
care îi permiteau Ministerului de Interne să se amestece în viaŃa administrativă a oraşelor, astfel încât
acestea din urmă să beneficieze de un grad mai mare de autonomie administrativă.

2. Dreptul constituŃional
Conform instrucŃiunilor primite la Congresul de pace din 1858, Comisia europeană şi-a prezentat
raportul către marile puteri la 26 martie/7 aprilie 1858, incluzând în el şi o parte din doleanŃele românilor
exprimate prin intermediul Adunărilor Ad-hoc. După discuŃii prelungite, reprezentanŃii celor şapte mari puteri
au semnat la 7/19 august ConvenŃia de la Paris, un act internaŃional cu caracter constituŃional prin care
Principatele Române primeau o “organizare definitivă”.
Solicitarea principală a Adunărilor Ad-hoc, legată de constituirea unui singur stat român, nu a fost
pusă însă în practică. Europenii au prevăzut doar unificarea formală a acestora, sub numele de Principatele
Unite ale Moldovei şi Valahiei. În schema organizatorică erau prevăzute doar două instituŃii comune: Înalta
Curte de CasaŃie şi JustiŃie şi Comisia Centrală permanentă de la Focşani, un mini-parlament care a avea
rolul de a pune de acord legislaŃia existentă cu actul constitutiv. Nici cerinŃa prinŃului străin nu a fost
acceptată de puterile garante, textul ConvenŃiei stipulând existenŃa în fiecare dintre cele două state a câte
unui Domn pământean neereditar, ales pe viaŃă. In urma adoptării acestor prevederi, românii, nemulŃumiŃi
că li s-a refuzat uniunea reală, au recurs la tactica “faptului împlinit” şi, fără a încălca în mod formal textul
ConvenŃiei, i-au amendat prevederile. Astfel, Adunările Elective din cele două Principate au ales pe rând
acelaşi Domn, în persoana lui Al. I. Cuza.
ConvenŃia a încercat să pună în practică principiul separaŃiei puterilor în stat în cadrul unei monarhii
constituŃionale elective de inspiraŃie franco-belgiană. O separaŃie riguroasă se realiza însă numai între
puterea executivă şi cea judecătorească, fiind împiedicat amestecul Domnului şi al membrilor Guvernului în
actul de justiŃie. În ceea ce priveşte puterea legislativă, aceasta era exercitată în mod colectiv de către
Domn, de câte o Adunare Electivă aleasă în fiecare Principat şi de Comisia Centrală de la Focşani. Domnul
era unic titular al puterii executive, pe care o exercita direct sau indirect, prin intermediul miniştrilor săi.
Miniştrii erau numiŃi de Domn fără aprobarea Adunării Elective, motiv pentru care ei erau responsabili din
punct de vedere politic exclusiv în faŃa acestuia. Ei aveau obligaŃia contrasemnării tuturor actelor emise de
Domn, dar obligaŃia nu avea rostul de a transfera răspunderea politică de pe umerii Domnului pe cei ai
miniştrilor, aşa cum se întâmplă în monarhiile constituŃionale, unde şeful statului este declarat iresponsabil
şi inviolabil. Întrucât ConvenŃia nu prevedea explicit nici lipsa de responsabilitate politică a monarhului, nici
caracterul inviolabil al acestuia, rezultă că obligaŃia contrasemnării actelor emise de Domn nu avea decât
rostul autentificării semnăturii sale. Miniştrii erau declaraŃi totuşi responsabili din punct de vedere juridic
pentru încălcarea legilor, precum şi pentru cheltuirea nejustificată a banilor publici. Ei puteau fi puşi sub
acuzare fie de către Domn, fie de către Adunarea Electivă, cu votul a 2/3 din membrii prezenŃi la şedinŃă. În
calitate de şef al executivului, Domnul avea sub controlul său atât pe miniştri, cât şi întregul aparat
administrativ al Ńării, ConvenŃia recunoscându-i dreptul de a face toate numirile în funcŃiile publice. În planul
puterii legislative, Domnul deŃinea un ascendent evident în raport cu Adunarea Electivă. Monarhul avea
dreptul exclusiv de iniŃiativă legislativă în materia legilor de interes special, dreptul de a sancŃiona legile (cu
drept de veto legislativ), precum şi dreptul de promulgare. În plus, Domnul putea dizolva oricând Adunarea
Electivă, având totuşi obligaŃia de a convoca alta în termen de trei luni. În acest context, Adunării Elective
nu i-au rămas decât prerogativele de a dezbate şi de a adopta legile. Nici Comisia Centrală de la Focşani
nu limita prea mult puterea monarhului; ea avea drept de iniŃiativă în domeniul legilor de interes comun
pentru cele două Principate, iar prerogativa de control asupra constituŃionalităŃii legilor era subordonată
dreptului de veto al Domnului. Se desprinde de aici concluzia că Domnul era elementul central şi activ al

86
guvernării, deşi el nu era răspunzător nici din punct de vedere politic, nici din punct de vedere juridic. În
acest fel, puterea atribuită de textul ConvenŃiei de la Paris, îl contura drept un monarh autoritar care nu se
deosebea prea mult de cel pe care îl introduseseră în trecut Regulamentele Organice.
În ciuda faptului că, prin ConvenŃia de la Paris, Domnul controla practic întreaga politică internă,
trebuie spus totuşi că în prima parte a domniei, Al I. Cuza a căutat să pună în practică mecanismele unui
autentic regim parlamentar. În acest scop, el a renunŃat la implicarea în activitatea administrativă, lăsându-le
miniştrilor responsabilitatea guvernării; a numit miniştri aproape exclusiv din rândurile deputaŃilor; iar atunci
când Adunarea Electivă a dat voturi de neîncredere miniştrilor săi, el a acceptat demisiile acestora din urmă.
În acest fel, s-a ajuns ca, pe cale cutumiară, să se aplice în viaŃa politică românească principiul conform
căruia “Domnul domneşte, dar nu guvernează”. Punând în aplicare acest principiu, Cuza şi-a văzut adesea
guvernele înlăturate în urma unui vot de blam dat de către adunarea legiuitoare. În cele din urmă însă,
respectarea acestui principiu s-a dovedit a fi o frână în calea programului politic al Domnului, întrucât
Adunarea Electivă, dominată fiind de conservatori, a început să se opună sistematic reformelor liberale
preconizate. Refuzând să colaboreze cu guvernele care îşi asumau sarcina implementării reformelor, s-a
ajuns la o situaŃie de criză, pe care Cuza a înŃeles să o rezolve prin instituirea unui regim de autoritate
personală. Uzând de prerogativele oferite de ConvenŃia de la Paris, Domnul a dizolvat Adunarea Electivă,
după care a supus aprobării populare, prin plebiscit, un nou act constituŃional şi o nouă lege electorală.
Ambele acte normative s-au bucurat de sprijinul locuitorilor şi au intrat în vigoare în luna mai a anului 1864.
Noul act constituŃional prelua cea mai mare parte a prevederilor ConvenŃiei de la Paris, motiv pentru
care a fost denumit Statutul dezvoltător al ConvenŃiei de la Paris. El venea însă şi cu numeroase inovaŃii
instituŃionale, menite să-i asigure Domnului controlul absolut asupra activităŃii legislative. Pe lângă dreptul
exclusiv de iniŃiativă legislativă, Domnul căpăta acum un instrument care îi permitea să legifereze fără votul
Adunării Elective. Este vorba despre obŃinerea dreptului de a legifera în termenul scurs între momentul
dizolvării Adunării în exerciŃiu şi momentul convocării unei noi Adunări Elective. Guvernul a primit şi el o
serie de atribuŃii în zona legislativă: el a obŃinut competenŃa de a elabora regulamentul de funcŃionare a
Adunării Elective, precum şi dreptul de a emite o serie de acte care Ńineau de competenŃa legiuitorului,
atunci când acesta din urmă nu era în sesiune, dar era necesară adoptarea unor măsuri de urgenŃă. Pentru
a diminua puterea Adunării Elective, a fost introdusă în sistemul constituŃional cea de-a doua cameră
legislativă, numită Corp Ponderator sau Senat. Fiind formată în proporŃie covârşitoare din membri numiŃi de
către Domn, aceasta avea rolul de cenzor al activităŃii Adunării. În acest scop, toate proiectele de lege
adoptate de Adunare trebuiau să intre în discuŃia Senatului, urmând ca acesta să aibă rol de cameră
decizională asupra tuturor legilor, cu excepŃia bugetului. Un alt organ-cheie introdus prin Statutul
Dezvoltător a fost Consiliul de Stat. Consiliul avea mai multe atribuŃii, pe care le exercita sub preşedinŃia
Domnului. Un prim set de atribuŃii privea elaborarea proiectelor de legi şi a regulamentelor de aplicare a
legilor. Un al doilea set intervenea în domeniul administrativ: Consiliul funcŃiona ca organ consultativ pentru
toate chestiunile administrative aduse în atenŃia sa şi ca instanŃă disciplinară pentru funcŃionarii din
administraŃie. În fine, un ultim set de competenŃe atribuia Consiliului de Stat rolul de instanŃă de contencios
administrativ. Deciziile în această materie nu erau însă executorii, ci aveau caracter de aviz consultativ,
legiuitorul căutând în acest fel să nu-i acorde puteri prea mari care să degenereze apoi în abuzuri.

3. Dreptul administrativ
3. 1. Reformarea administraŃiei centrale
Plecând de la noile baze instituŃionale create de ConvenŃie, dar şi de la recomandările făcute de
Comisia europeană, administraŃiile celor două Principate trebuiau să pună în practică opera de construcŃie
statală preconizată, în cadrul căreia reorganizarea administraŃiei urma să deŃină un loc central. Dubla
alegere a lui Al. I. Cuza a adăugat însă şi un al doilea obiectiv major pentru conducerea politică a celor două
Principate: crearea statului naŃional prin unificarea reală a celor două Ńări. Cele două procese erau
favorizate, de altfel, de existenŃa a doi importanŃi factori: a) prevederile ConvenŃiei, care încurajau
dezvoltarea unei legislaŃii comune (prin intermediul Comisiei Centrale de la Focşani) care să unifice vămile,
poştele, telegraful, valoarea monedei etc.; b) organizarea administrativă relativ unitară introdusă prin
Regulamentele Organice, care simplifica demersul de unificare. Au existat însă şi impedimente în calea
realizării acestor două obiective, cel mai serios fiind opoziŃia manifestată de Adunările legislative. Fiind
dominate de conservatori, acestea au condiŃionat adesea reformarea aparatului de stat de rezolvarea
favorabilă a chestiunii agrare. Acesta este, de altfel, şi motivul pentru care unificarea administrativă nu s-a
făcut pe cale legislativă, ci mai mult pe calea actelor administrative.
Ministerele au continuat să funcŃioneze potrivit reglementărilor introduse în Principate prin
Regulamentele Organice. În primă fază, a fost păstrată şi structura competenŃelor materiale atribuite de

87
Regulamente (Interne, Externe, FinanŃe, JustiŃie, Culte, Război), singurele diferenŃe fiind existenŃa unui
Minister al Lucrărilor Publice în Moldova şi a unui Minister al Controlului (un fel de Curte de Conturi) în łara
Românească. Alături de ministere, ConvenŃia a consacrat şi existenŃa unui Consiliu de Miniştri (succesorul
Sfatului Administrativ Extraordinar), care reunea titularii tuturor ministerelor. În fruntea acestuia, a fost
instalat un preşedinte, însărcinat de Domn cu formarea Guvernului. Preşedintele era în acelaşi timp şi
titularul unuia dintre ministere. Eforturile făcute în sensul atingerii obiectivului unificării reale a celor două
administraŃii, au făcut însă ca această structură organizatorică să funcŃioneze numai până în anul 1861.
ObŃinând acordul puterilor garante şi, mai ales pe cel al Imperiului Otoman, Domnul a unificat structurile de
putere ale celor Principate ajungând astfel la un singur Guvern şi la o singură Adunare Electivă.
Pentru a permite miniştrilor să îşi asume responsabilitatea pentru actele adoptate în domniile lor de
activitate, Domnul le-a atribut tuturor miniştrilor statutul de secretari de stat. În acest fel, fiecare ministru a
primit dreptul de contrasemnătură, spre deosebire de epoca anterioară, când postelnicul intermedia relaŃiile
dintre Domn şi miniştrii săi, ceea ce făcea ca numai acesta din urmă să aibă dreptul respectiv.
Pentru a creşte ritmul de implementare a reformelor şi a consolida autoritatea centrală asupra celei
locale, o atenŃie deosebită a fost acordată infrastructurii de comunicaŃii. Au fost avute în vedere, în special,
telegraful, poşta şi starea drumurilor, cele care permiteau transmiterea rapidă a circularelor trimise de centru
către teritoriu şi a rapoartelor trimise din teritoriu spre centru.
Tot în primii ani a avut loc unificarea celor două armate şi înfiinŃarea unui Stat major general pentru
ambele armate. Au fost numiŃi agenŃi diplomatici comuni pentru ambele Principate în marile capitale
europene; au fost unificate serviciile vamale sub conducerea unei direcŃii generale a vămilor. În 1862 au fost
unificate Arhivele Statului, pentru a fi trecute în subordinea Ministerului Cultelor; serviciile de poştă, prin
înfiinŃarea unei DirecŃii Centrale la Bucureşti; direcŃiile de statistică, prin subordonarea lor unui Oficiu Central
de Statistică; serviciile sanitare civile, prin înfiinŃarea Serviciului Sanitar Central de la Bucureşti; a fost
înfiinŃat Serviciul Penitenciar, prin extinderea în łara Românească a celui existent în Moldova. Unificarea
tuturor acestor servicii publice s-a făcut, de regulă, prin concentrarea lor la nivelul capitalei Bucureşti,
precum şi prin transformarea serviciilor echivalente din Iaşi în servicii exterioare ale celor de la centru.
După proclamarea formală a unificării administrative la 11/23 decembrie 1861, la 22 ianuarie/3
februarie 1862 a fost alcătuit primul guvern unic din istoria României. Totodată oraşul Bucureşti a fost
proclamat drept capitală a noului stat unitar. Recunoaşterea internaŃională a noii forme de stat a permis mai
departe desăvârşirea unităŃii administrative prin concentrarea tuturor ministerelor la nivelul capitalei unice. În
primă fază, misterele moldoveneşti au fost păstrate sub forma unor directorate ministeriale. Acestea erau
conduse de directori ministeriali numiŃi de Domn, dar aflaŃi sub autoritatea miniştrilor de resort din Bucureşti.
Pe măsură ce reforma a înaintat, directoratele ieşene au fost desfiinŃate în mod treptat, ultimul încetându-şi
existenŃa în august 1862. După încheierea procesului de unificare, efortul de reformare s-a canalizat pe
problema reorganizării domeniilor de competenŃă ale ministerelor. Reforma nu şi-a propus în mod special
înfiinŃarea unor ministere noi, ci mai mult să regrupeze serviciile existente. Astfel, a fost reorganizat
Ministerul de Interne, care a rămas să se ocupe de supravegherea administraŃiei locale, de asigurarea
liniştii şi ordinii publice, sănătate, ocrotirile sociale, economia naŃională şi comunicaŃii. Agricultura şi
comerŃul au trecut în portofoliul Lucrărilor Publice; educaŃia a trecut la ministerul Cultelor, cel care se va
numi de acum înainte Ministerul Cultelor şi InstrucŃiunii. În vara anului 1862 a luat naştere Ministerul
Afacerilor Străine, împărŃit în patru secŃii: Afaceri consulare, Politică, Contencios şi Treburi străine; şi tot
atunci a fost reorganizat Ministerul JustiŃiei, cu trei secŃii: Contabilitate, acte extrajudiciare şi procese
comerciale, Procese civile şi Procese criminale. Ministerul FinanŃelor a fost şi el reorganizat, în opt secŃii:
Secretariatul general, InspecŃia generală de finanŃe, AdministraŃia contribuŃiilor directe, AdministraŃia
veniturilor indirecte, DirecŃia vămilor, DirecŃia poştelor, Contabilitatea generală şi mişcarea fondurilor,
Casieria generală şi a tezaurului public.
În paralel cu procesul de creare a ministerelor unice, a fost demarat un proces de afirmare a
suveranităŃii interne a statului român. În acest sens: a) a fost interzisă activitatea judiciară a consulatelor
străine; b) s-a trecut la punerea în aplicare a sentinŃelor judecătoreşti pronunŃate împotriva supuşilor străini
sau a locuitorilor români cu statut de supuşi străini; c) a fost anulată valabilitatea paşapoartelor eliberate de
Turcia pentru Principate; d) a fost anulată valabilitatea pe teritoriul românesc a paşapoartelor eliberate de
alte state pentru Turcia; e) au fost introduse paşapoarte româneşti şi au fost acceptate doar paşapoartele
Ńărilor care le recunoşteau pe cele româneşti; f) au fost trecute în proprietatea statului toate proprietăŃile
funciare deŃinute de mănăstirile ortodoxe din afara Ńării (Legea secularizării averilor mănăstireşti).
După adoptarea Statutului Dezvoltător, Domnul s-a implicat major, alături de executiv, în
direcŃionarea politicii interne, pentru a pune în aplicare reformele necesare modernizării societăŃii.
Beneficiind de prerogativele suplimentare oferite de noul text constituŃional, Domnul şi Guvernul au acŃionat
adesea în mod direct, legiferând prin intermediul decretelor-lege. Aceasta a permis accelerarea procesului

88
de aplicare a reformelor introduse deja, dar şi introducerea unor reforme noi, care fuseseră blocate de
Adunarea Electivă. Între acestea din urmă, se remarcă în special reforma agrară, cea care constituise în
trecut piatra de încercare a relaŃiilor dintre executiv şi legislativ.
3. 2. Reformarea administraŃiei locale
După unificarea administraŃiei centrale, în anul 1862, Domnul a considerat că a venit momentul
propice pentru implementarea reformei din administraŃia publică locală. Într-un discurs adresat Adunării
Elective, el a stabilit principalele obiective specifice ale acestui demers, obiective subsumate conceptelor de
descentralizare şi desconcentrare a administraŃiei. Ambele aveau drept scop rezolvarea mai rapidă şi mai
eficientă a problemelor din teritoriu, dar şi eliberarea miniştrilor de responsabilitatea rezolvării problemelor
mărunte şi specifice ale comunităŃilor locale. În acest fel, miniştrilor le rămânea mai mult timp pentru a
elabora şi implementa strategii şi politici de dezvoltare, ceea ce în final conducea la creşterea calităŃii actului
de guvernare. Aplicarea reformei a fost condiŃionată însă de rezolvarea chestiunii agrare care frământa de
multă vreme societatea şi clasa politică românească. Atât timp cât populaŃia rurală, în marea ei majoritate,
nu avea în proprietate terenurile pe care se aflau amplasate satele, introducerea noilor principii şi instituŃii
administrative era inutilă. În măsura în care comunitatea locală nu avea un patrimoniu propriu, pe care să îl
administreze, nu se mai putea vorbi despre autonomie administrativă. Din aceste considerente, deşi au
existat proiecte de reformare a administraŃiei locale, adoptarea unor măsuri legislative s-a făcut abia în anul
1864, după ce legislativul dominat de conservatori a acceptat finalmente principiul potrivit căruia patrimoniul
comunal urma să se constituie prin cedarea unor terenuri ale marilor proprietari.
Redactarea legilor care urmau să reformeze administraŃia locală a revenit unui guvern condus de
Mihail Kogălniceanu. Desemnarea acestuia a s-a dovedit a fi foarte benefică pentru scopurile urmărite de
Domnitor. Primul ministru avea o viziune clară asupra misiunii pe care o avea de îndeplinit, iar ataşamentul
său faŃă de principiul descentralizării fiind binecunoscut încă din timpul revoluŃiei paşoptiste. Principalele
acte normative care au alcătuit pachetul legislativ au fost Legea comunală şi Legea pentru consiliile
judeŃene. Acestea au fost adoptate de Adunarea Electivă şi apoi promulgate de Domn, la 31 martie 1864,
respectiv 2 aprilie 1864.
Redactate după modelul legislaŃiei franceze şi belgiene, cele două legi au introdus instituŃii
necunoscute până atunci administraŃiei româneşti: prefectul, subprefectul, comuna, Consiliul comunal,
Consiliul judeŃean, Comitetul permanent, primarul. Urmând obiectivele trasate de Domn, judeŃul şi comuna
au fost reglementate atât ca unităŃi de descentralizare administrativ-teritorială, cât şi ca circumscripŃii
administrativ-teritoriale pentru funcŃionarea serviciilor exterioare ale ministerelor. ColectivităŃile teritoriale
judeŃene au fost constituite între limitele vechilor unităŃi administrativ-teritoriale, judeŃele şi Ńinuturile.
Comunele în schimb au reprezentat o inovaŃie juridică a legiuitorului, organizarea lor făcându-se în mod
artificial, prin reunirea mai multor sate în cadrul aceleiaşi unităŃi administrativ teritoriale. Tot sub formula
instituŃională a comunei urmau să fie organizate şi aşezările urbane. Criteriul fundamental avut în vedere
pentru constituirea comunelor a fost acela că populaŃia comunei trebuia să facă faŃă sarcinilor bugetare. În
consecinŃă, pentru constituirea comunei s-a stabilit drept prag minim numărul de 500 de locuitori sau 100 de
familii. Urmare a acestei inovaŃii juridice, satul a pierdut străvechiul statut de bază a organizării
administrativ-teritoriale. Chiar dacă în anumite cazuri satele aveau mai mult de 500 de locuitori, ele urmau
să se organizeze pe mai departe tot sub forma unor comune, alcătuite din câte un singur sat. Pe lângă judeŃ
şi comună, legislaŃia adoptată mai prevedea existenŃa plasei, ca subdiviziune administrativ-teritorială a
judeŃului. Spre deosebire însă de judeŃ şi de comună, plasa nu avea personalitate juridică, existenŃa ei fiind
legată de activităŃile de supraveghere şi control. Numărul judeŃelor a fost stabilit la 42, al plaselor la 320, al
comunelor la 1526, iar al oraşelor la 28.
În virtutea statutului lor de unităŃi administrativ-teritoriale descentralizate, judeŃul şi comuna, aveau
organe proprii de conducere şi personalitate juridică. În privinŃa organelor de conducere, legiuitorul român a
pus în aplicare principiul francez potrivit căruia “acŃiunea este fapta unuia, iar deliberarea este fapta mai
multora”. În consecinŃă, deliberarea a fost încredinŃată unor organe colective, numite Consilii comunale,
respectiv Consilii judeŃene; în vreme ce execuŃia a fost rezervată unor organe unipersonale: primarul
comunei, respectiv prefectul judeŃului. Prin excepŃie de la regula amintită, legea Consiliilor judeŃene,
consacra la nivel judeŃean şi un organ hibrid, numit Comitetul permanent.
Consiliul comunal era alcătuit din membri aleşi de corpul electoral, reunit într-un singur colegiu
constituit după criteriul censului (impozit de cel puŃin 80 de lei). Consiliul lucra în şedinŃe ordinare,
întrunindu-se cel puŃin odată pe lună, şi în şedinŃe extraordinare, ori de câte ori era necesar. PreşedinŃia
Consiliului revenea de drept primarului sau înlocuitorului acestuia, când primarul nu era în localitate. În
atribuŃiile Consiliului intrau, pe lângă administrarea treburilor curente ale comunităŃii, adoptarea
regulamentelor de administrare interioară, numirea şi revocarea funcŃionarilor comunali. Deciziile adoptate

89
de Consiliu puteau fi anulate de către prefectul judeŃului sau de către Ministerul de Interne, dacă acestea
depăşeau cadrul competenŃelor prevăzute de lege, sau de către Domnitor, dacă se dovedeau a fi ilegale.
Primarul a avut atât calitatea de organ al administraŃiei descentralizate, cât şi pe aceea de
reprezentant al Guvernului la nivel local. Modalitatea de desemnare a acestuia a variat în funcŃie de
specificul comunei. În cadrul comunelor rurale, primarul era ales de către locuitorii satului, în vreme ce în
cazul comunelor urbane, era numit de către Domn, din rândul consilierilor care obŃinuseră cele mai multe
voturi. În calitate de şef al administraŃiei comunale, primarul întocmea şi administra bugetul comunei,
administra patrimoniul comunal, răspundea de aprovizionarea comunei şi exercita controlul aparatului
administrativ. Tot în această calitate, primarul era învestit şi cu poliŃia administrativă, având obligaŃia
menŃinerii liniştii şi ordinii publice, motiv pentru care avea dreptul de a solicita autorităŃilor militare intervenŃia
armatei în caz de nevoie. În calitate de reprezentant al Guvernului, primarul era subordonat Ministrului de
interne, prefectului şi subprefectului. Dubla calitate pe care a avut-o primarul a avut drept consecinŃă
deturnarea activităŃii sale de la atribuŃiile principale, legate de administrarea intereselor comunei;
numeroasele atribuŃii pe care le avea în calitate de executant al ordinelor guvernului i-au sufocat activitatea,
rămânându-i foarte puŃin timp pentru interesele comunităŃii locale.
Consiliul judeŃean era alcătuit din membri aleşi de către cetăŃenii din judeŃ, în componenŃa sa
intrând câte doi membri din fiecare plasă. Conducerea lucrărilor era asigurată de către un preşedinte ales
din rândul consilierilor. Consiliul judeŃean se întrunea într-o singură sesiune ordinară pe an, de obicei la 15
octombrie, când se lua adoptau hotărâri cu privire la toate domeniile de competenŃă pe care i le rezervase
legea: votarea bugetului de venituri şi cheltuieli obligatorii şi facultative, adoptarea regulamentelor, numirea
funcŃionarilor judeŃeni.
Comitetul permanent era alcătuit din trei membri şi trei supleanŃi, aleşi pe o perioadă de patru ani
din rândul consilierilor judeŃeni. Conducerea activităŃii acestui organ de conducere nu revenea însă unui
reprezentant ales al administraŃiei descentralizate, ci reprezentantului Guvernului din teritoriu, adică
prefectului. Sarcinile Comitetului permanent erau de a pregăti lucrările care se supuneau aprobării
Consiliului judeŃean; rezolvarea problemelor curente care nu puteau fi amânate până la reunirea anuală a
Consiliului judeŃean; apărarea intereselor judeŃului în justiŃie. Cu alte cuvinte, Comitetul permanent delibera
în intervalul dintre sesiunile Consiliului judeŃean şi, în acelaşi timp, executa hotărârile acestuia din urmă.
Prefectul a avut atât calitatea de organ al administraŃiei descentralizate, cât şi pe aceea de
reprezentant a Guvernului la nivel local. Rolul său principal era însă acela de a asigura realizarea politicii
partidului de guvernământ în teritoriu. Prefectul reprezenta executivul în cadrul Consiliului judeŃean, unde
asigura preşedinŃia Comitetului permanent. În dubla calitate pe care o avea, el exercita îndrumarea şi
controlul asupra tuturor organelor administrative din judeŃ. În acelaşi timp, prefectul era şeful poliŃiei
judeŃene, răspunzând de menŃinerea liniştii şi ordinii publice. În consecinŃă, atunci când era nevoie, putea
cere punerea în mişcare a forŃelor armate din judeŃul său. Numirea prefectului se făcea prin Decret al
monarhului, la propunerea ministrului de interne, dar titularii funcŃiei puteau fi înlocuiŃi ori de câte ori se
considera că este cazul. A rezultat de aici o politizare excesivă şi o instabilitate extremă a funcŃiei, precum şi
exercitarea de către Guvern a unui control excesiv asupra activităŃii sale.
Subprefectul era reprezentantul Guvernului la nivelul plasei. Principalele sarcini care îi reveneau se
refereau la: verificarea finanŃelor comunale; asigurarea serviciului de stare civilă; punerea în aplicare a
hotărârilor Consiliului judeŃean la nivel comunal; întocmirea de rapoarte periodice cu privire la situaŃia
internă din plasa respectivă şi propunerea unor măsuri de îmbunătăŃire a administraŃiei. Ca şi în cazul
prefectului, numirea sa se făcea prin Decret al monarhului, la propunerea ministrului de interne; titularii
funcŃiei de subprefect puteau fi înlocuiŃi şi ei ori de câte ori se considera că este necesar.
Deşi pachetul legislativ a consacrat principiul descentralizării administrative, trebuie spus totuşi că
aplicarea acestuia a fost serios limitată de introducerea unei severe tutele administrative. Potrivit celor două
texte de lege, actele consiliilor comunale şi judeŃene erau supuse unui control tutelar a priori, ceea ce
însemna că actele respective deveneau executorii numai după ce erau aprobate de către organele
administrative superioare. Acestea din urmă aveau în plus drepturi largi de control asupra administraŃiei
locale: puteau suspenda sau revoca din funcŃii pe primari şi puteau dizolva Consiliile comunale sau
judeŃene. Privită din această perspectivă, descentralizarea administrativă consacrată de jure în textele celor
două legi, s-a transformat de facto într-o centralizare moderată.

4. Organizarea judecătorească
ConvenŃia de la Paris a stabilit înfiinŃarea unei Înalte CurŃi de CasaŃie şi JustiŃie, comună ambelor
Principate, care urma să îşi aibă sediul la Focşani. Curtea urma să fie instanŃa unică înaintea căreia puteau
fi atacate cu apel hotărârile date de instanŃele inferioare. În acelaşi timp, Curtea era competentă să exercite

90
dreptul de control şi de acŃiune disciplinară împotriva curŃilor de apel şi a tribunalelor din Principate şi avea
dreptul de jurisdicŃie exclusivă asupra propriilor membri în pricini penale. Curtea urma să funcŃioneze şi ca
Înaltă Curte de JustiŃie, ceea ce însemna că ea urma să judece plângerile formulate împotriva miniştrilor de
către Domn sau de către Adunarea Electivă, judecata urmând a se face fără drept de apel. MagistraŃii erau
numiŃi de către Domn, dar, pentru început, numai membrii Înaltei CurŃi de CasaŃie şi JustiŃie erau declaraŃi
inamovibili. Numirea şi avansarea magistraŃilor urmau să fie reglementate printr-o lege specială ulterioară.
Până la adoptarea unei legi de organizare judecătorească, urmau să funcŃioneze aceleaşi instanŃe
organizate în epoca Regulamentelor Organice.
După introducerea Statutului Dezvoltător, prevederile constituŃionale privitoare la puterea
judecătorească au rămas neschimbate. Aceasta era exercitată mai departe de către magistraŃi numiŃi de
către Domn, având în frunte Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie. In baza Statutului, în august 1865, a fost
adoptată prima Lege pentru organizarea judecătorească. Prin intermediul acesteia, s-a stabilit faptul că
justiŃia va fi exercitată de judecătorii de plasă, tribunale judeŃene, curŃi de juraŃi (în materii criminale), curŃi de
apel şi de Curtea de CasaŃie. Legea din 1865 menŃinea inamovibilitatea magistraŃilor de la Înalta Curte de
CasaŃie şi JustiŃie şi prevedea posibilitatea extinderii treptate a inamovibilităŃii la magistraŃii de la curŃile de
apel şi tribunale, în măsura în care posturile respective urmau a fi ocupate de jurişti competenŃi.

5. Modernizarea instituŃiilor de drept

În paralel cu eforturile depuse pentru modernizarea structurilor administrative ale statului, activitatea
Domnului şi a legislativului a avut în vedere un alt obiectiv major: modernizarea instituŃiilor de drept. În acest
scop, au fost pregătite, adoptate şi apoi puse în aplicare Codul civil, Codul penal, Codul de procedură civilă
şi Codul de procedură penală. Adoptarea acestora a avut o importanŃă capitală pentru evoluŃia societăŃii
româneşti în ansamblu, întrucât ele au asigurat cadrul juridic necesar pentru funcŃionarea statului de drept.
În plus, ele au contribuit la stimularea economiei de schimb, au aşezat relaŃiile dintre persoane pe principiul
modern al egalităŃii în faŃa legilor şi, nu în ultimul rând, au contribuit la schimbarea mentalităŃilor.
5. 1. Codul civil
Normele de drept civil existente în România la mijlocul secolului al XIX-lea erau cele prevăzute în
Codul Callimachi şi în Legiuirea Caragea. În ciuda faptului că cele două coduri au preluat o serie de instituŃii
din legislaŃia modernă europeană, totuşi multe dintre prevederile lor erau tributare încă vechii legislaŃii
bizantine. Trebuie adăugat în plus faptul că în jumătatea de secol care s-a scurs până la adoptarea Codului
civil, societatea românească a cunoscut o dezvoltare fără precedent a economiei de schimb pe fondul
eliminării quasi-monopolului comercial otoman care grevase asupra łărilor Române până în anul 1829. S-a
ajuns astfel în situaŃia în care multe dintre normele existente erau depăşite de noile realităŃi economice şi
sociale ale epocii. În acest context, modernizarea normelor juridice în materia dreptului civil apărea în ochii
contemporanilor drept o reală necesitate.
Autorii Codului civil au utilizat două surse de inspiraŃie de origine europeană. Până în anul 1863, au
apelat la proiectul de cod civil pe care l-a elaborat juristul italian Pissanelli. Acesta reprezenta o codificare
modernă, care Ńinea cont de schimbările petrecute în sânul societăŃii şi economiei europene. În plus, pentru
statul naŃional italian, el se dorea a fi o operă legislativă cu caracter unificator, ceea ce făcea ca el să
corespundă perfect necesităŃilor tânărului stat român. Adoptarea codului italian a întârziat însă,
determinându-i pe autorii codului român să apeleze la prevederile Codului civil francez din 1804. Acesta se
bucura de un mare prestigiu pe plan european şi stătuse deja la baza mai multor coduri adoptate în epocă.
Codul civil român a fost adoptat în cele din urmă în 1864 şi a intrat în vigoare la finele anului 1865.
În ciuda faptului că multe dintre principiile şi dispoziŃiile sale au fost preluate din cele două surse
menŃionate, trebuie spus totuşi că acestea nu au reprezentat reproduceri mecanice. Ele au fost însuşite în
forma originară doar în măsura în care făceau referire la realităŃi similare; atunci când legiuitorul român a
constat diferenŃe economico-sociale în raport cu pentru din Europa occidentală, al a procedat la adaptarea
instituŃiilor de drept la realităŃile interne din principate. Acesta este motivul pentru care textele au fost
selecŃionate: unele dintre ele au fost păstrate, altele au fost modificate, în vreme ce o a treia categorie a fost
eliminată. În final, textul românesc a căpătat caracterul unei sinteze juridice europene, întrucât alături de
normele codului francez, au fost păstrate unele dintre normele autohtone care corespundeau încă realităŃilor
interne, a fost preluată o serie de dispoziŃii din codul lui Pissanelli, precum şi din legislaŃia civilă belgiană.
Structurarea codului civil român s-a făcut în trei cărŃi, precedate de un preambul. Preambulul
proceda la definirea noŃiunii de lege civilă şi la precizarea cadrului cronologic şi spaŃial în care urma să fie
aplicată. Prima carte a fost consacrată persoanelor, cea de-a doua bunurilor, în vreme ce a treia a fost
rezervată modurilor de dobândire şi de transmitere a proprietăŃii.

91
 Cartea întâi pleca de la consacrarea principiului potrivit căruia toate persoanele fizice sunt egale în
faŃa legii. Capacitatea juridică a acestora era definită ca fiind de două feluri: capacitatea de folosinŃă
(aptitudinea persoanei de a avea drepturi şi obligaŃii) şi capacitatea de exerciŃiu (aptitudinea persoanei de a
exercita şi de a îşi asuma obligaŃii). În ceea ce priveşte capacitatea de folosinŃă, aceasta începea odată cu
naşterea copilului. Momentul obŃinerii capacităŃii complete de exerciŃiu era considerat a fi cel al majoratului,
respectiv împlinirea vârstei de 21 de ani. Codul civil român prevedea însă şi o procedură a emancipării,
potrivit căreia persoanele minore puteau încheia anumite acte şi îşi puteau asuma anumite obligaŃii înainte
de majorat. Persoanele juridice au fost clasificate în persoane cu scop lucrativ şi persoane fără scop
lucrativ. Dacă regimul juridic al celor dintâi urma să fie reglementat prin intermediul unui cod comercial, în
schimb persoanele juridice fără scop lucrativ urmau să se înfiinŃeze exclusiv prin Decret Domnesc, întrucât
obiectivele lor erau de natură culturală, sportivă, politică şi caritabilă. În materie de rudenie, Codul păstra
aproape toate reglementările autohtone anterioare. Tot din vechea legislaŃie românească au fost păstrate şi
unele reglementări cu privire la dreptul familiei. Aşa erau, de exemplu, dispoziŃiile privitoare la încheierea şi
desfacerea căsătoriei sau egalitatea soŃilor cu privire la invocarea motivelor de divorŃ. Din legislaŃia franceză
a fost receptată în schimb, interzicerea cercetării paternităŃii, sub pretextul apărării familiei legitime. Potrivit
aceleiaşi legislaŃii, recunoaşterea fiului natural de către tatăl acestuia nu putea produce drepturi şi obligaŃii,
ci doar efecte în stabilirea stării civile; despre drepturi şi obligaŃii nu putea fi vorba decât în cadrul relaŃiei
dintre mamă şi copilul ei natural. În ceea ce priveşte bunurile aduse de către soŃi în căsnicie, codul
introducea principiul alegerii între regimul separaŃiei bunurilor, regimul comunităŃii de bunuri, regimul dotal şi
un regim distinct de acestea, creat de către soŃi. Dacă în momentul căsătoriei soŃii nu făceau nici o
precizare în legătură cu regimul pentru care optau în materie de bunuri, atunci se prezuma că au ales
regimul separaŃiei. Ca urmare, fiecare soŃ avea dreptul să îşi administreze propriile bunuri, în vreme ce
bunurile dobândite urmau să aparŃină soŃului care putea face dovada obŃinerii lor. În ceea ce priveşte
regimul dotei, codul civil român prevedea existenŃa actului dotal în care trebuia menŃionată dota adusă în
căsătorie de către soŃi. În timpul căsniciei, bunurile urmau să fie administrate de către soŃ; ele puteau fi
înstrăinate numai în cazurile prevăzute de lege, dar asupra vânzării lor greva obligaŃia de a cumpăra în
schimb bunuri similare care deveneau bunuri dotale.
În partea referitoare la bunuri, acestea sunt clasificate formal în mobile şi imobile. Proprietatea era
împărŃită în mai multe tipuri, în funcŃie de bunurile la care se referea. Plecând de la acest criteriu de
clasificare, proprietatea a fost definită drept: funciară, industrială, minieră şi bancară. Codul făcea referiri
ample cu privire la modul de dobândire a dreptului de proprietate, la modul de dobândire a celorlalte drepturi
reale, precum şi la posesie şi efectele acesteia. În materie de efecte ale posesiei, codul consacra: prezumŃia
de proprietate, dobândirea fructelor de către posesorul de bună credinŃă, apărarea posesiei prin acŃiunile
posesorilor şi obŃinerea dreptului de proprietate ca urmare a posesiunii îndelungate. Codul făcea referire şi
la dezmembrămintele dreptului de proprietate: uzufructul, uzul, servitutea şi superficia.
Partea referitoare la contracte şi delicte dezvoltă teoria generală a obligaŃiilor, consacrând
răspunderea civilă contractuală şi răspunderea civilă delictuală. Răspunderea civilă contractuală era
întemeiată pe încălcarea unei obligaŃii născute din contract. În acest caz, răspunzătoare era considerată
partea care nu şi-a îndeplinit o obligaŃie asumată şi care trebuie să plătească celeilalte părŃi o despăgubire.
Răspunderea civilă delictuală lua naştere din faptul ilicit săvârşit de o persoană prin care aceasta aducea
prejudiciu altcuiva, motiv pentru care respectivul fapt o obliga la despăgubirea celui prejudiciat. În aceeaşi
materie a obligaŃiei civile, codul mai conŃine referiri la stingerea obligaŃiilor civile, transmiterea,
transformarea şi garantarea acestora.
În privinŃa modurilor de transmitere a proprietăŃii, codul prevedea transmiterea ei prin intermediul
actelor încheiate între vii, precum şi prin intermediul actelor mortis causa (pentru cauza de moarte). În
consecinŃă, transmiterea proprietăŃii se putea face şi pe cale succesorală, prin cele două forme ale sale:
succesiunea legală (ab intestat) şi succesiunea testamentară. Codul reglementa pe larg deschiderea
succesiunii, categoriile de succesori, ordinea şi cota în care aceştia dobândeau bunurile defunctului,
opŃiunea succesorală şi lichidarea succesiunii.
5. 2. Codul penal
Codul penal a fost publicat în acelaşi an cu cel civil şi a rămas în vigoare până în anul 1937. Ca şi
Codul civil, Codul penal a avut la bază surse de inspiraŃie europene: Codul penal din Prusia (1851) şi Codul
penal francez (1810). Odată cu adoptarea Codului penal, au fost abrogate condicile criminaliceşti utilizate în
perioada anterioară şi s-a produs unificarea vechii legislaŃii penale din cele două Principate
La baza Codului penal român s-a aflat concepŃia clasică a dreptului penal, care concepea omul
drept o fiinŃă abstractă, ruptă de mediul în care trăieşte. Potrivit acesteia, infractorii sunt oameni raŃionali,
conştienŃi de faptele lor, care au comportamente antisociale. În consecinŃă, ei trebuie excluşi din societate.
Acest lucru se poate face prin intermediul pedepselor, motiv pentru care acestea din urmă trebuie să aibă

92
un pronunŃat caracter de intimidare. Ulterior şi-a făcut loc însă concepŃia modernă, care ia în considerare şi
factorii sociali determinanŃi pentru comportamentul uman. Aceasta a condus la modificarea legislaŃiei penale
româneşti şi la introducerea unei componente noi, prin care se urmărea reeducarea infractorilor şi
reintegrarea lor în viaŃa socială.
Materia Codului penal a fost structurată în trei cărŃi: Cartea I cuprindea dispoziŃii privitoare la
pedepse; Cartea a II-a cuprindea normele cu privire la crime şi delicte; în vreme ce Cartea a III-a se referea
la materia contravenŃiilor. Codul a împărŃit faptele penale în trei categorii: crime, delicte şi contravenŃii.
Clasificarea adoptată nu era una justificată din punct de vedere teoretic, întrucât între crime şi delicte nu
există deosebiri esenŃiale, ambele desemnând fapte săvârşite cu intenŃie. Originile acestei clasificări se află
de fapt în sistemul tripartit al pedepselor, întrucât legiuitorul a plecat de la premisa că fiecărui tip de
pedeapsă îi corespunde un tip de infracŃiune. În ceea ce priveşte crimele şi delictele, acestea au fost
grupate în mai multe categorii, în funcŃie de gravitatea faptei sau de pericolul social pe care îl reprezentau.
Urmărind acest criteriu, crimele şi delictele au fost împărŃite în patru categorii: a) infracŃiunile îndreptate
împotriva statului (răsturnarea ordinii de stat, trădarea etc.); b) infracŃiunile împotriva constituŃiei (faptele
îndreptate împotriva sistemului parlamentar sau a acelui electoral); c) infracŃiunile îndreptate împotriva
intereselor publice, legate mai ales de exercitarea funcŃiilor administrative (abuzul de putere, delapidarea
etc.); d) infracŃiunile îndreptate împotriva intereselor particulare, contra vieŃii, intereselor particulare, onoarei,
patrimoniului etc. Alături de criteriul enunŃat mai sus au fost folosite şi alte criterii pentru clasificarea faptelor
penale, precum: modul în care au fost comise faptele sau numărul participanŃilor, delimitarea tentativei de
infracŃiunea consumată, distincŃia dintre autor şi complice etc. În ceea ce priveşte pedepsele, acestea au
fost împărŃite în trei categorii, corespunzătoare celor trei tipuri de fapte: a) pedepse criminale, pentru crime;
b) pedepse corecŃionale, pentru delicte; c) pedepse poliŃieneşti, pentru contravenŃii.
5. 3. Codul de procedură civilă
Codul de procedură civilă a intrat în vigoare împreună cu Codul civil român, la 1 decembrie 1865.
Principalele sale izvoare au fost Codul de procedură penală al Cantonului Geneva, Codul francez de
procedură civilă, Legea belgiană privitoare la executarea silită, precum şi unele norme de drept procesual
din legiuirile române mai vechi.
ConcepŃia care a stat la baza procedurii de judecată reglementate prin intermediul Codului
românesc a fost aceea că adevărul obiectiv nu poate fi cunoscut de către instanŃă, iar hotărârea acesteia
putea exprima numai adevărul juridic. Aceasta însemna că hotărârea pronunŃată reprezenta o prezumŃie de
adevăr, prezumŃie dedusă din faptul că procesul a parcurs fazele de judecată prevăzute de lege, respectând
dispoziŃiile legale.
Codul a fost divizat în şapte cărŃi: procedura înaintea judecătorului de plasă, tribunalele de judeŃ,
CurŃile de apel, arbitrii, executarea silită, proceduri speciale şi dispoziŃii generale.
Conform codului român de procedură civilă, procedura de judecată era orală, publică şi
contradictorie. Probele care puteau fi administrate în procesele civile erau: înscrisurile, probele cu martori,
expertizele, cercetările la faŃa locului, jurământul judiciar şi prezumŃiile.
Procesul parcurgea o dublă judecată de fond, în faŃa primei instanŃe (judecătorie sau tribunal),
respectiv în faŃa instanŃei de apel, după care urma judecarea în recurs. În privinŃa căilor de atac, Codul
prevedea: apelul (rejudecarea pe fond a cauzei) şi recursul (prin care se stabilea dacă legea a fost bine
interpretată şi aplicată).
5. 4. Codul de procedură penală
Codul de procedură penală a fost adoptat şi aplicat concomitent cu Codul penal. Redactarea sa s-a
făcut sub influenŃa Codului francez de instrucŃie criminală, din anul 1808. Codul a realizat un compromis
între procedura penală medievală şi judecata penală modernă. Pentru prima fază a procesului a păstrat
vechea procedură, secretă şi scrisă, care nu presupunea dezbaterea în contradictoriu a probelor. Pentru
faza a doua, cea a judecăŃii, au fost introduse în schimb, principiile judecăŃii moderne: publicitatea
dezbaterilor, principiul oralităŃii şi principiul contradictorialităŃii. În virtutea acestora, părŃile luau cunoştinŃă de
probe şi le puteau analiza în contradictoriu în cadrul dezbaterilor orale şi publice.
Codul a fost alcătuit din două părŃi: prima reglementa descoperirea, urmărirea şi instrucŃia
infracŃiunilor; cea de-a doua reglementa judecarea proceselor. Cele două părŃi reflectau fazele pe care le
parcurgea orice proces penal: cea premergătoare şi cea a judecăŃii.
Descoperirea infracŃiunilor revenea ofiŃerilor de poliŃie judiciară. Acestora le revenea sarcina
strângerii probelor referitoare la infracŃiunile săvârşite de autor. Dacă aceştia erau de părere că sunt
întrunite elementele unei infracŃiuni, atunci înaintau dosarul procurorului, urmând ca acesta din urmă să se
ocupe de procedura urmăririi infractorului. În anumite cazuri, pe care le considera mai complicate,
procurorul putea înainta cauza respectivă unui judecător de instrucŃie. Acesta proceda la o anchetă numită

93
instrucŃie. După efectuarea urmăririi sau, după caz, a anchetei, procurorul putea sesiza instanŃa de
judecată.
De regulă, delictele intrau în competenŃa tribunalelor, în vreme ce crimele intrau în aceea a curŃilor
cu juri. Acestea din urmă erau alcătuite dintr-un complet de judecători şi dintr-un juriu compus din cetăŃeni.
Juriul avea sarcina de a răspunde cu da sau nu la două întrebări: dacă persoana acuzată era sau nu
vinovată, iar în cazul în care era găsită vinovată, dacă merită sau nu circumstanŃe atenuante. Dacă juriul
răspundea afirmativ la oprima întrebare, judecătorii făceau încadrarea faptei în textul de lege corespunzător
şi fixau pedeapsa. Fixarea pedepsei se făcea în funcŃie de dispoziŃiile legii şi de părerea juriului cu privire la
circumstanŃele atenuante.

Bibliografie
*** Istoria dreptului românesc, coordonator: Ioan Ceterchi, vol. II, partea a II-a, Editura Academiei RSR, Bucureşti, 1987, p. 15-
87.
*** Istoria românilor, vol. VII, tom I, Constituirea României moderne (1821-1878), coordonator: Dan Berindei, Editura
Enciclopedică, Bucureşti, 2003.
*** Istoria românilor, vol. VII, tom II, De la IndependenŃă la Marea Unire (1877-1918), coordonator Gheorghe Platon, Editura
Enciclopedică, Bucureşti, 2003.
Apostu, Ioan; Ionescu, Nicolaie, Prelegeri de istoria dreptului românesc, Editura Nitnelav, GalaŃi, 2003.
Berceanu, Barbu B., Istoria constituŃională a României în context internaŃional comentată juridic, Editura Rosetti, Bucureşti, 2003.
Ciachir, Nicolae; Bercan, Gheorghe, DiplomaŃia europeană în epoca modernă, Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, Bucureşti,
1984.
Ciachir, Nicolae, Marile puteri şi România (1856-1947), Editura Albatros, Bucureşti, 1996.
ChiriŃă, G., Organizarea instituŃiilor moderne ale statului român (1856-1866), Editura Academiei Române, Bucureşti, 1999.
Cziprián-Kovács, Loránd; Székely, Zsolt, Istoria administraŃiei regionale şi locale în România, Sfântu Gheorghe, 2002.
Drăganu, Tudor, Începuturile şi dezvoltarea regimului parlamentar în România până în anul 1916, Editura Dacia, Cluj-Napoca,
1991.
Filitti, I. C., Rătăcirile unei pseudo-burghezii şi reformele ce nu se fac, Institutul de arte grafice “Bucovina”, Bucureşti, 1935.
Firoiu, D. V., Istoria statului şi dreptului românesc, Bucureşti, 1976, p.163-219.
Focşeneanu, Eleodor, Istoria constituŃională a României 1859-1991, Editura Humanitas, Bucureşti, 1992.
GuŃan, Manuel, Istoria administraŃiei publice româneşti, ediŃia a II-a, revăzută şi adăugită, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2006, p.
207-239.
Idem, Istoria administraŃiei publice locale în statul român modern, Editura All Beck, Bucureşti, 2005, p. 137-235.
Hitchins, Keith, Românii. 1774-1866, traducere de George G. Potra şi Delia Răzdolescu, Editura Humanitas, Bucureşti, 1996.
Manoilescu, Mihai, Rostul şi destinul burgheziei româneşti, Editura Athena, Bucureşti, 1997.
Cernea, Emil; MolcuŃ, Emil, Istoria statului şi dreptului românesc, ediŃia a II-a, Casa de editură şi presă “Şansa SRL“, Bucureşti,
1992, p. 194-208.
Pencoviciu, Al., Dezbaterile Adunării Constituante din anul 1866 asupra ConstituŃiei şi Legii electorale din România, Tipografia
satului, Bucureşti, 1883.
Rus, T., Fondul PreşedinŃia Consiliului de Miniştri, în Revista arhivelor, an 1963, nr. 2, p. 188-200.
Scurtu, I.; Bulei, I., DemocraŃia la români, 1866-1938, Editura Humanitas, Bucureşti, 1990.
Slăvescu, P. N., Lacunele şi dificultăŃile ce se opun la o bună administraŃie a judeŃelor, plăşilor şi comunelor rurale, Tipografia
CurŃii Regale, F. Gobl & Fiii, Bucureşti, 1900.
Stan, Apostol, Putere politică şi democraŃie în România, 1859-1918, Editura Albatros, Bucureşti, 1995.
Stanomir, Ioan, Libertate, lege şi drept. O istorie a constituŃionalismului românesc, Editura Polirom, Iaşi, 2005.
Zeletin, Ştefan, Burghezia română. Originea şi rolul ei istoric, Editura Humanitas, Bucureşti, 1991.

Test de autoevaluare nr. 13

01. ConvenŃia de la Paris din 1858:
a) a înlocuit protectoratul rusesc cu garanŃia colectivă a marilor puteri europene;
b) a confirmat protectoratul rusesc şi suzeranitatea otomană;
c) a recunoscut independenŃa Principatelor Române.
02. Printre propunerile cu caracter constituŃional pe care le-au înaintat Adunările Ad-hoc Comisei Europene în anul 1857, s-au
regăsit:
a) separarea clară a puterii legislative de cea executivă;
b) asigurarea independenŃei puterii judecătoreşti în raport cu puterea executivă;
c) introducerea responsabilităŃii politice şi juridice a miniştrilor.
03. Propunerile înaintate de Adunările Ad-hoc Comisie europene în materia administraŃiei locale au fost:
a) introducerea autonomiei judeŃene;
b) introducerea autonomiei comunale;
c) introducerea autonomiei municipale.

94
04. În conformitate cu textul ConvenŃiei de la Paris, miniştrii erau responsabili:
a) politic, în faŃa Domnului;
b) politic, în faŃa Adunării Elective;
c) juridic, în faŃa Înaltei CurŃi de CasaŃie şi JustiŃie.

05. În conformitate cu textul ConvenŃiei de la Paris, Comisia Centrală de la Focşani:

a) avea drept de iniŃiativă legislativă în domeniul legilor de interes comun pentru cele două Principate;
b) avea drept de iniŃiativă legislativă în domeniul legilor de interes special;
c) exercita dreptul de control asupra constituŃionalităŃii legilor.

06. Potrivit Legii Comunale din 31 martie 1864, întocmirea bugetului revenea:
a) primarului;
b) Consiliului comunal;
c) DelegaŃiei permanente.
07. Potrivit Legii Consiliilor judeŃene din 2 aprilie 1864, prefectul era:
a) exclusiv şef al administraŃiei comunale;
b) exclusiv reprezentant al Guvernului;
c) atât şef al administraŃiei comunale, cât şi reprezentant al Guvernului.

08. Potrivit Legii Consiliilor judeŃene din 2 aprilie 1864, în atribuŃiile prefectului intra:
a) controlarea activităŃii tuturor organelor administrative din judeŃ;
b) menŃinerea liniştii şi ordinii publice;
c) întocmirea bugetului judeŃului.

09. Conform Legii Consiliilor judeŃene din 2 aprilie 1864, în atribuŃiile subprefectului intra:
a) verificarea finanŃelor comunale;
b) punerea în aplicare a hotărârilor Consiliului judeŃean la nivel comunal;
c) asigurarea serviciului de stare civilă.
10. Tutela administrativă introdusă prin reformele lui Al. I. Cuza consta din dreptul administraŃiei centrale sau al reprezentanŃilor
săi din teritoriu:
a) de a aproba sau a respinge actele organelor administraŃiei publice locale;
b) de a suspenda sau de a revoca din funcŃii pe primari;
c) de a dizolva Consiliile comunale şi Consiliile judeŃene.

95
 CAPITOLUL 11
STATUL ŞI DREPTUL ÎN VECHIUL REGAT AL ROMÂNIEI

1. Dreptul constituŃional
Textul constituŃional intrat în vigoare în anul 1866 poate fi considerat drept prima constituŃie
românească; modul în care ea a fost adoptată, precum şi structura sa, apropiată de conceptul modern de
constituŃie, îi conferă indiscutabil această calitate. În mod formal şi sub influenŃa ConstituŃiei belgiene din
1831, ConstituŃia din 1866 stabilea principiile şi normele caracteristice unei monarhii constituŃionale
parlamentare. Aceste principii erau: principiul suveranităŃii naŃionale, principiul guvernământului
reprezentativ, principiul separării puterilor în stat, principiul monarhiei ereditare, principiul inviolabilităŃii
monarhului, principiul responsabilităŃii ministeriale, principiul rigidităŃii constituŃionale, principiul supremaŃiei
ConstituŃiei în raport cu celelalte legi.
În titlul I, referitor la teritoriu, ConstituŃia a consacrat indivizibilitatea teritoriului României, stabilind
astfel în formă solemnă faptul că Unirea Principatelor rămânea definitivă. Tot aici a fost consacrată
inalienabilitatea teritoriului, fiind admise numai rectificări de frontieră, iar acestea numai prin lege specială.
In titlul II referitor la drepturile românilor erau proclamate drepturile şi libertăŃile cetăŃenilor, cu
menŃiunea că aceste drepturi putea fi exercitate numai de către cetăŃenii români. Se preciza de asemenea
că modalităŃile de dobândire a cetăŃeniei române de către străini urmau a fi stabilite printr-o lege specială.
CetăŃeanul român avea o singura restricŃie şi anume că nu putea intra în serviciul altui stat fără autorizaŃia
Guvernului, sub sancŃiunea pierderii cetăŃeniei. Proprietatea era aşezată pe o poziŃie deosebită, fiind
declarată sacră şi inviolabilă. Dreptul la proprietate era garantat, art. 17 stipulând faptul că nici o lege nu
putea introduce pedeapsa confiscării averii. Textul constituŃional prevedea totuşi posibilitatea exproprierii,
aceasta putând fi justificată într-un număr restrâns de situaŃii: pentru nevoile apărării naŃionale; pentru
amenajarea căilor de comunicaŃii; pentru modernizarea serviciilor de salubritate publică. ConstituŃia română
din 1866 conŃinea prevederi dintre cele mai liberale cu privire la drepturile individuale, articole speciale
stipulând libertatea de conştiinŃă, libertatea învăŃământului, a întrunirilor şi a presei. Erau garantate de
asemenea inviolabilitatea persoanei şi a domiciliului, secretul corespondenŃei, dreptul la asociere, dreptul de
a adresa petiŃii autorităŃilor statului. Se desfiinŃa pedeapsa cu moartea, acesta neputând fi aplicată decât în
cazurile special prevăzute de codul militar în situaŃii de război.
Principiul suveranităŃii naŃionale a fost prevăzut în art. 32, unde se arată că puterile statului emană
de la naŃiune. În acest fel era ignorată atât protecŃia puterilor garante, cât şi suzeranitatea otomană, cu toate
că România făcea parte oficial din Imperiul Otoman, faŃă de care avea încă obligaŃia plătirii tributului.
Principiul guvernământului reprezentativ a fost consacrat în acelaşi art. 32, unde se precizează că
puterile statului puteau fi exercitate numai prin delegare şi numai în conformitate cu principiile şi regulile
stipulate în textul ConstituŃiei.
Aplicând principiul separaŃiei puterilor, ConstituŃia din 1866 a prevăzut trei categorii de organe care
exercitau puterile în stat (legislativă, executivă şi judecătorească), cele trei fiind declarate independente una
de cealaltă. Coroborând principiile suveranităŃii naŃionale, guvernământului reprezentativ şi separaŃiei
puterilor, a fost organizat un regim reprezentativ în care rolul principal revenea organelor care exercitau
puterea legislativă.
Puterea legislativă se exercita în mod colectiv de către monarh şi de către ReprezentanŃa NaŃională
alcătuită din două Camere: Senatul şi Adunarea DeputaŃilor. Deşi dreptul de iniŃiativă legislativă aparŃinea
atât monarhului, cât şi ReprezentanŃei NaŃionale, totuşi monarhul avea un ascendent asupra legislativului: el
putea să refuze sancŃionarea legilor adoptate de parlament (drept de veto) şi avea dreptul de a dizolva una
dintre Adunări sau pe ambele în acelaşi timp.
Alegerea deputaŃilor şi senatorilor urma să se facă prin vot uninominal pe baze censitare. În
consecinŃă, la nivelul fiecărui judeŃ, textul ConstituŃiei împărŃea corpul electoral în patru colegii pentru
alegerea deputaŃilor; respectiv în două colegii pentru alegerea senatorilor.
La Camera DeputaŃilor, primul colegiu era alcătuit din toŃi cetăŃenii care aveau un venit funciar de
cel puŃin 300 galbeni. În al doilea colegiu electoral intrau toŃi cei care aveau un venit funciar situat între 100
– 299 galbeni, în al treilea colegiu se încadrau comercianŃii şi industriaşii care plăteau statului o contribuŃie
de cel puŃin 80 galbeni, în vreme ce al patrulea colegiu era alcătuit din toŃi cei care plăteau statului un
impozit cât de mic. Electorii aparŃinând primelor trei colegii votau direct, în timp ce membrii celui de-al
patrulea votau indirect. În cadrul acestui din urmă colegiu, 50 alegători alegeau câte un delegat. DelegaŃii
împreună cu alegătorii direcŃi alegeau câte un deputat din fiecare judeŃ.

96
 In primul colegiu pentru Senat intrau proprietarii de imobile rurale din judeŃ, cu un venit funciar de
cel puŃin 300 galbeni, în vreme ce al doilea colegiu îi grupa pe proprietarii de imobile din oraşele de
reşedinŃă, care posedau un venit funciar de cel puŃin 300 galbeni.
În 1884, ca urmare a modificării textului ConstituŃiei, numărul colegiilor de Camera DeputaŃilor a fost
redus la trei, prin contopirea colegiilor I şi II. La colegiul I intrau acum alegătorii cu un venit funciar sau urban
de cel puŃin 1200 de lei, iar la colegiul II, orăşenii care plăteau un impozit de cel puŃin 20 de lei. Colegiul III
cuprindea în special săteni care urmau să voteze în continuare indirect. Din cei 183 membri ai Adunării
DeputaŃilor, 75 erau aleşi la Colegiul I, 70 la Colegiul II şi 38 la Colegiul III.
Puterea executivă era încredinŃată monarhului şi se transmitea pe cale ereditară, în cadrul familiei
domnitoare, în conformitate cu dreptul de primogenitură masculină. Monarhul înceta să mai fie însă unul
pământean, el provenind din rândul unei dinastii europene. Potrivit ConstituŃiei persoana monarhului era
inviolabilă, responsabilitatea actelor de guvernământ revenind miniştrilor. Anularea responsabilităŃii
monarhului s-a făcut prin introducerea obligativităŃii contrasemnării actelor sale de către unul dintre miniştri,
cel care devenea astfel responsabil pentru actul în cauză. S-a ajuns astfel la situaŃia ca monarhul să fie
depozitarul puterii executive, dar să nu fie capabil să emită singur acte prin care îşi exercită atribuŃiile
executive. Rezultă de aici, ca şi consecinŃă logică, faptul că exercitarea puterii executive de către monarh
nu se putea face decât prin intermediul miniştrilor săi. Mai mult decât atât, constituŃia nu îi atribuia
responsabilitate monarhului nici pentru actele sale personale, validitatea acestora fiind şi ele condiŃionată de
contrasemnătura unuia dintre miniştri. În acest fel s-a ajuns la postularea concomitentă a două principii
fundamentale: responsabilitatea miniştrilor şi lipsa completă de responsabilitate a monarhului. Momentul în
care lua naştere responsabilitatea miniştrilor era cel în care aceştia contrasemnau actele monarhului; odată
contrasemnate, acestea antrenau o responsabilitate de care miniştrii nu puteau fi exoneraŃi prin ordinul
verbal sau scris al suveranului.
ConstituŃia din 1866 nu a prevăzut însă responsabilitatea politică a miniştrilor în faŃa legislativului, ci
doar responsabilitatea juridică (civilă şi penală). Mai mult decât atât, instituŃia Guvernului, ca organ al puterii
executive, lipsea şi ea din textul ConstituŃiei. Consacrarea instituŃiei Consiliului de Miniştri a venit ulterior,
prin intermediul unei Legi a responsabilităŃii ministeriale (1879), dar responsabilitatea politică a executivului
faŃă de legislativ a rămas în continuare nereglementată. Consacrarea ei a venit doar pe cale cutumiară, ca
urmare a punerii în aplicare a mecanismului regimului parlamentar.
Principiul rigidităŃii constituŃionale. Pentru a i se asigura stabilitate în timp, procedura de revizuire a
textului ConstituŃiei a fost prevăzută în conformitate cu alte reguli decât cele care stăteau la baza modificării
legilor ordinare. ExistenŃa acestei proceduri speciale i-a conferit un caracter rigid. Articolele referitoare la
procedura de modificare a textului fundamental porneau de la principiile de bază ale dreptului constituŃional
conform cărora ConstituŃia este, în primul rând, o convenŃie între naŃiune şi putere, şi doar în subsecvent o
lege fundamentală. ConsecinŃa acestei ierarhizări a principiilor constituŃionale a fost aplicarea strictă a
regulilor contractului de mandat. Din aceste considerente, Adunările Legislative ordinare au de la popor
mandat pentru a vota şi a adopta legi ordinare care să respecte ConstituŃia. Aceasta înseamnă că ele nu
pot schimba nici una dintre prevederile sale, pentru că ar încălca tocmai aceste prevederi şi şi-ar depăşi
mandatul. Ca urmare, ConstituŃia acorda Parlamentului dreptul de a constata ce dispoziŃii constituŃionale
erau caduce şi trebuiau schimbate. În felul acesta, a apărut prevederea conform căreia propunerea de
revizuire trebuia citită de trei ori, din 15 în 15 zile, în şedinŃă publică, şi trebuia adoptată de ambele Adunări
Legislative. După îndeplinirii procedurii prealabile, Adunările ordinare se dizolvau de drept, iar în termen de
2 luni trebuia convocat electoratul pentru ca în termen de 3 luni Camerele de Revizie să-şi înceapă
activitatea. Acestea aveau mandatul special de a revizui ConstituŃia, iar pentru adoptarea revizuirilor era
nevoie de prezenŃa a cel puŃin 2/3 din membrii fiecărei adunări şi de votul a 2/3 din participanŃii la şedinŃă.
Procedura adoptată şi pusă în practică ilustra astfel principiul dublei legislaturi în cadrul căruia fiecare
Adunare îşi respectă limitele mandatului: Adunările Legislative ordinare constatau oportunitatea şi
necesitatea revizuirii, iar Adunările Constituante (Camerele de Revizie) votau şi adoptau aceste revizuiri.
Principiul supremaŃiei ConstituŃiei în raport cu celelalte legi a fost prevăzut în art. 128, tot aici fiind
stipulat faptul că textul constituŃional nu poate fi suspendat nici total, nici parŃial. Plecând de la acest
principiu, s-a stabilit ulterior pe cale cutumiară că instanŃele judecătoreşti sunt competente să controleze
constituŃionalitatea legilor. În cazul în care se constata că între o lege sau o dispoziŃie legală şi ConstituŃie
exista contradicŃie, atunci judecătorul trebuia să dea prioritate textului constituŃional, recunoscându-i astfel
caracterul de lege supremă faŃă de care norma legală era subordonată.

97
 2. Dreptul administrativ
2. 1. Monarhul
Potrivit ConstituŃiei din 1866, monarhul (numit iniŃial Domn, apoi Rege) deŃinea puterea executivă.
El nu era însă şi proprietarul suveran al acesteia, întrucât toate puterile statului emanau de la naŃiune.
Aceasta însemna că monarhul era doar depozitarul puterii executive, motiv pentru care el o deŃinea în
calitate de înalt funcŃionar al statului. Având calitatea de conducător al puterii executive, monarhul era în
acelaşi timp şi şef al guvernământului şi şef al administraŃiei publice. Textul ConstituŃiei nu îi atribuia însă
acŃiunea de guvernare, care revenea miniştrilor săi. În ciuda acestui fapt, monarhul era totuşi un element
activ în viaŃa politică şi administrativă a Ńării. El organiza, comanda, proteja şi administra în limitele pe care
le fixase ConstituŃia şi în baza propriei sale voinŃe. Prin urmare, atât Guvernul, cât şi administraŃia publică
trebuiau să colaboreze cu el pentru a-şi putea desfăşura activitatea. Monarhul desemna persoana primului
ministru, numea şi revoca din funcŃie pe miniştri, făcea regulamente pentru punerea în aplicare a legilor,
numea sau confirma în funcŃiile publice, conferea decoraŃii, era comandantul suprem al armatei, acorda
graŃierea şi amnistia, avea drept de a bate moneda, încheia tratate şi convenŃii cu alte state.
2. 2. Consiliul de Miniştri
Întrucât activitatea administrativă a executivului trebuia să se caracterizeze atât prin unitate de
acŃiune, cât şi prin unitate de direcŃie, a fost necesară înfiinŃarea unui organ colegial ministerial, care a
purtat denumirea de Consiliu de Miniştri. Rolul acestuia era acela de a-i pune pe miniştri în situaŃia de a
delibera şi de a se pune de acord în ceea ce priveşte: a) direcŃia generală imprimată întregii administraŃii; b)
modul de gestionare a problemelor pe care le aveau de rezolvat în comun mai multe ministere; c) modul de
gestionare a unor probleme importante care Ńineau de un anumit minister, dar care aveau impact major
asupra politicii generale a cabinetului. Unitatea activităŃii administrative a miniştrilor este, de altfel, motivul
principal pentru care aceştia trebuiau să împărtăşească aceleaşi valori politice. Numai având obiective
politice comune, aceştia puteau ajunge la unitate în activitatea de administrare, iar în final, în aceea de
guvernare. Prin urmare, cabinetul ministerial trebuia să se caracterizeze prin omogenitate politică,
omogenitate conferită de existenŃa unui program politic unic, aprobat de majoritatea parlamentară.
ÎnŃeles astfel, Consiliul de Miniştri apare ca un organ care guverna şi în acelaşi timp administra. De
aici au rezultat şi denumirile diferite pe care le-a primit acest organ colegial ministerial: el era numit Cabinet
sau Guvern atunci când funcŃiona ca organ de guvernământ, respectiv Consiliu de Miniştri, atunci când
funcŃiona în calitate de organ suprem al administraŃiei publice.
Trebuie spus însă că textul constituŃional nu a reglementat prea clar instituŃia Consiliului de Miniştri.
Enumerarea atribuŃiilor sale lipseşte, arătându-se doar că instituŃiei îi revenea exercitarea atribuŃiilor
constituŃionale ale monarhului între momentul morŃii acestuia şi momentul depunerii jurământului de către
succesorul său. Cum însă instituŃia avea un trecut funcŃional, stabilirea atribuŃiilor sale s-a făcut pe cale
cutumiară.
2.3. Preşedintele Consiliului de Miniştri
În fruntea Consiliului de Miniştri se afla preşedintele Consiliului de Miniştri. Acesta era primul
ministru sau şeful guvernului, dar ascendentul său asupra celorlalŃi miniştri era doar unul politic. Aceasta
întrucât din punctul de vedere al ierarhiei administrative, el era egal cu ceilalŃi miniştri, având la rândul său
un minister în administrare. O lege din 1881 îi permitea totuşi primului ministru să fie ministru fără portofoliu.
În afara acestei legi, nu a mai existat însă nici o altă prevedere legală care să reglementeze funcŃionarea
acestei instituŃii. Prin urmare, atribuŃiile şi responsabilitatea sa politică au fost consacrate prin practica
constituŃională. Conform acestor cutume, persoana primului ministru era desemnată de monarh, cel care îi
încredinŃa sarcina formării Cabinetului. Rezulta de aici o responsabilitate particulară faŃă de monarh.
Numirea primului ministru se făcea prin Decret al monarhului, pe care îl putea contrasemna chiar el, atunci
când fostul prim ministru nu putea să facă acest lucru. Conform cutumelor, primul ministru contrasemna
decretele de numire a miniştrilor, avea dreptul de repartizare a portofoliilor ministeriale, prezida şedinŃele
Consiliului de miniştri, coordona activitatea ministerelor şi reprezenta Cabinetul în faŃa Parlamentului.
2. 5. Miniştrii
Miniştrii erau organe ale administraŃiei publice centrale care conduceau departamente ministeriale
distincte. Începând cu anul 1859 ei poartă şi denumirea de secretari de stat, ca o dovadă a faptului că ei îşi
desfăşurau activitatea în nume propriu, având deplină responsabilitate. Recrutarea lor se făcea pe criterii
politice de către persoana căreia monarhul îi încredinŃa sarcina formării Guvernului. Miniştrii erau aleşi
adesea din rândurile parlamentarilor majoritari, ceea ce le asigura accesul în cadrul şedinŃelor
Parlamentului, precum şi dreptul de vot în timpul deliberărilor. Dacă miniştrii nu erau şi parlamentari, atunci
ei puteau participa la şedinŃele legislativului fără a avea drept de vot.

98
 În afara miniştrilor cu portofoliu, practica guvernării a statuat şi posibilitatea prezenŃei în Guvern a
unor miniştri secretari fără portofoliu. Ulterior, această cutumă a primit şi consacrare legală prin intermediul
unei legi adoptate în anul 1881. ExistenŃa acestei categorii de miniştri a fost justificată prin existenŃa unor
sarcini politice care puteau fi puse în practică mai eficient atunci când cel responsabil nu avea atribuŃii de
administrare a unui departament ministerial. Potrivit unei noi legi, adoptate în anul 1916, miniştrii fără
portofoliu se bucurau de aceleaşi drepturi şi responsabilităŃi precum miniştrii cu portofolii.
În practica politică şi guvernamentală existau şi situaŃii în care unul dintre ministere, dintr-un motiv
sau altul, rămânea fără titular. În aceste cazuri, conducerea temporară a ministerului nu putea fi exercitată
decât de un alt ministru al aceluiaşi Guvern, care îşi asuma responsabilitatea pentru actele semnate de
către monarh în domeniul de competenŃă al ministerului rămas vacant. SoluŃia excludea aşadar, atât
exercitarea atribuŃiilor respective de către monarh, cât şi exercitarea aceloraşi atribuŃii de către un înalt
funcŃionar din ministerul respectiv. Se întâmpla acest lucru pentru că monarhul, potrivit ConstituŃiei era
iresponsabil, deci actele sale nu produceau efecte fără contrasemnătura unui ministru, în vreme ce
funcŃionarii publici nu aveau responsabilitatea politică a unui ministru.
Miniştrii guvernau şi administrau în numele monarhului, asumându-şi responsabilitatea în locul
acestuia prin contrasemnarea actelor emise de către acesta în domeniul lor de competenŃă. Întrucât
numirea şi revocarea miniştrilor se făceau prin Decret al monarhului contrasemnat de primul ministru, ei se
aflau în ierarhia administrativă imediat după monarh, pentru a da expresie puterii executive deŃinute de
acesta din urmă. În pofida acestui fapt, totuşi între monarh şi miniştri nu era stabilit un raport de
subordonare ierarhică. Fiind numiŃi pe criterii politice, miniştrii aveau statutul de funcŃionari politici, ceea ce
le crea o poziŃie specială în rândul funcŃionarilor statului. Totuşi, ca orice funcŃionar public, miniştrii prestau
la intrarea în funcŃie un jurământ faŃă de monarh, primeau salariu, iar anii petrecuŃi în funcŃie erau calculaŃi
la pensie.
AtribuŃiile miniştrilor se grupau potrivit specificului activităŃii lor în două categorii: atribuŃiile de
natură politică (desfăşurate în cadrul activităŃii guvernamentale şi în raporturile cu legislativul) şi atribuŃiile de
natură administrativă (legate de coordonarea activităŃii ministerului propriu). La rândul lor, atribuŃiile
administrative se divizau în două categorii: atribuŃiile comune tuturor miniştrilor (contrasemnarea actelor
emise de monarh, controlul actelor subalternilor, administrarea intereselor generale ale statului) şi atribuŃii
specifice (legate de particularităŃile propriului minister).
2. 6. Ministerele şi serviciile publice
Ministerele erau grupări de servicii publice ale administraŃiei centrale înzestrate cu o competenŃă
materială specială, care se aflau sub conducerea unor miniştri. Din punct de vedere ierarhic, ele se aflau în
vârful structurii administrative a statului, deasupra lor neexistând nici o altă structură administrativă care să
aibă o competenŃă mai largă şi o autoritate superioară. În consecinŃă, orice serviciu public, mai mult sau mai
puŃin autonom, trebuia să se afle în componenŃa unui minister, sub tutela unui minister sau în subordinea
unui minister. Dată fiind competenŃa sa specifică, fiecare minister urma să satisfacă doar un anume interes
general sau un anumit grup de interese generale. În ceea ce priveşte competenŃa teritorială a ministerelor,
aceasta se întindea la nivelul întregii Ńări.
Organizarea ministerelor s-a făcut prin intermediul legilor şi nu al ConstituŃiei. Motivul a fost acela că
legea prezintă un grad sporit de maleabilitate, ea putând fi mai uşor adoptată sau modificată pentru a
răspunde rapid la nevoile societăŃii. De altfel una dintre trăsăturile organizării ministeriale, în general, este
tocmai dinamica acestor structuri: ele pot apărea şi dispărea, pot fi reorganizate sub alte denumiri, pot
încorpora diverse servicii publice sau pot renunŃa la ele, în funcŃie de evoluŃia intereselor publice. Trebuie
spus însă că legiuitorul a manifestat o totală lipsă de interes pentru reglementarea uniformă şi unitară a
structurii ministerelor, motiv pentru care în perioada analizată a lipsit o lege a organizării ministeriale. Unele
ministere au fost organizate treptat şi individual, prin legi proprii, în vreme ce altele au rămas organizate pe
cale cutumiară, în funcŃie de tradiŃie şi de interesele de moment. Au rezultat de aici numeroase inadvertenŃe
în organigramele ministerelor, care au creat în cele din urmă o stare generală de haos.
Serviciile publice grupate la sediul unui mister reprezentau administraŃia centrală a ministerului, în
fruntea căreia se afla un ministru. Acestor servicii le era încredinŃată atingerea unor obiective care urmau
apoi să fie obŃinute în cadrul propriilor structuri organizatorice ierarhizate. Plecând de la obiectivele urmărite,
serviciile publice din componenŃa ministerelor se divizau în două categorii: serviciile specifice fiecărui
minister şi serviciile care se regăseau în componenŃa tuturor ministerelor. Primele urmăreau obiectivele
speciale care intrau în competenŃa specifică fiecărui minister; celelalte urmăreau sarcini comune tuturor
administraŃiilor ministeriale (Secretariatul general, Cabinetul ministrului, Personalul, Registratura, Arhiva şi
Contabilitatea). Gruparea acestor servicii nu s-a făcut însă în mod uniform. În consecinŃă, au apărut
numeroase formule de organizare care se diferenŃiau nu numai între ministere, ci şi în interiorul aceloraşi
ministere. Astfel, sunt întâlnite direcŃii organizate în birouri, diviziuni organizate în birouri, diviziuni

99
organizate în servicii, dar şi servicii şi birouri de sine stătătoare, nesubordonate unei structuri superioare. În
plus se adăugau diverse administraŃii, regii şi case. Diviziunile şi direcŃiile erau comparabile din punctul de
vedere al complexităŃii organizării; direcŃiile aveau totuşi un ascendent în ceea ce priveşte dimensiunile. În
funcŃie de numărul şi de complexitatea obiectivelor primite, serviciile ministerelor puteau fi organizate fie sub
formă de direcŃie, fie sub formă de birou. La cumpăna secolelor XIX-XX s-a ajuns în cele din urmă la
implementarea unei organizări relativ uniforme a serviciilor ministeriale; s-a stabilit acum faptul că direcŃia
era formată din servicii, iar serviciile erau structurate pe birouri.
2. 7. AdministraŃia publică locală
ConstituŃia din 1866 a recunoscut la nivel de principiu reformele administrative introduse în timpul
lui Al. I. Cuza, oferind în acelaşi timp o bază pentru continuarea şi completarea acestora. Ea a recunoscut
ca unităŃi administrativ-teritoriale judeŃele, plasele şi comunele, pe care le consacrase deja legislaŃia din
1864. În privinŃa administraŃiei publice locale, textul constituŃional stabilea că la baza organizării acesteia va
sta “descentralizarea administrativă mai completă şi independenŃa comunală”. Rezultă de aici, că Adunarea
Constituantă a considerat reforma lui Cuza drept insuficientă din perspectiva vechiului deziderat al
descentralizării administrative; în ciuda faptului că, din punct de vedere formal, ea consacrase autonomia
administrativă, totuşi mecanisme funcŃionale prevăzute erau specifice centralismului administrativ. Conform
ConstituŃiei din 1866, descentralizarea urma să se producă la nivel judeŃean şi comunal, unde interesele
locale trebuiau să fie administrate de către consiliile judeŃene şi consiliile comunale. În materie financiară,
ConstituŃia fixa şi limitele autonomiei de care urmau a se bucura comunităŃile locale. Astfel, pe de o parte,
prevedea că nici o sarcină şi nici un impozit judeŃean sau comunal nu putea fi introdus decât cu aprobarea
Consiliului judeŃean sau comunal; iar pe altă parte, că impozitele votate de Consiliile judeŃene şi comunale
erau supuse aprobării Parlamentului şi monarhului.
Trebuie spus însă că în ciuda imperativului constituŃional, descentralizarea reală a administraŃiei a
rămas în continuare un deziderat doctrinar. La nivelul intenŃiei politice, atât guvernările liberale, cât şi cele
conservatoare au manifestat interes pentru descentralizare, astfel încât ea a fost menŃinută în elementele ei
formal-constitutive. Societatea autohtonă nu era însă suficient de matură pentru a beneficia de o completă
autonomie locală, astfel încât continuarea procesului de descentralizare trebuia corelată cu ritmul
schimbărilor sociale. Acesta este motivul pentru care viziunea îmbrăŃişată de clasa politică românească a
fost aceea a unei descentralizări treptate; se preconiza astfel reducerea gradului de implicare a centrului în
adoptarea deciziilor de la nivel local prin diminuarea progresivă a tutelei administrative. Ritmul în care au
înŃeles cele două partide să pună în aplicare procesul de descentralizarea a fost însă diferit. Liberalii au
încercat să producă în mod rapid transformările din viaŃa administrativă locală, forŃând producerea
schimbărilor scontate de sus în jos. În ceea ce-i priveşte pe conservatori, aceştia au căutat să temporizeze
procesul de descentralizare, aşteptând să se producă mai întâi schimbările sociale şi de mentalitate
necesare. În consecinŃă, tutela administrativă devenit un teren de confruntare pentru celor două curente
politice, sfera de aplicabilitate a acesteia fiind extinsă sau restrânsă în funcŃiile de interesele celor două
partide. Rezultatul final a fost o acută instabilitate a legislaŃiei în domeniul administraŃiei publice locale,
perioada scursă între reformele lui Cuza şi declanşarea primului război mondial fiind presărată cu opt legi
care au modificat Legea Consiliilor judeŃene (1872, 1883, 1886, 1894, 1903, 1905, 1912, 1913) şi cu şase
legi care au modificat Legea Consiliilor comunale (1874, 1882, 1887, 1904, 1908, 1910). Mai mult decât
atât, fluturând stindardul descentralizării administrative, unele guverne au practicat chiar un centralism
agresiv, care a făcut ca, în cele din urmă, legislaŃia adoptată în timpul lui Cuza să pară drept una liberală.

3. Organizarea judecătorească
3. 1. Principiile organizării judecătoreşti
LegislaŃia epocii a pus bazele organizării pe principii moderne a justiŃiei, consacrând separarea
autorităŃii judecătoreşti de puterea legiuitoare şi de cea executivă.
ConstituŃia din 1866, preluând ideea neamestecului Domnului în treburile judecătoreşti exprimată în
textul ConvenŃiei de la Paris, prevedea că puterea judecătorească se exercita de către curŃi şi tribunale, în
vreme ce hotărârile lor se pronunŃau în virtutea legii şi se execută în numele Domnului. Consacrând acelaşi
principiu al separării autorităŃii judecătoreşti de cea legiuitoare, Codul civil, stipula la art. 4 că: “este oprit
judecătorului de a se pronunŃa, în hotărârile ce dă, prin cale de dispoziŃiuni generale şi reglementare,
asupra cauzelor care îi sunt supuse”. Singura derogare admisă a fost recunoaşterea dreptului autorităŃii
judecătoreşti de a controla constituŃionalitatea legilor, cu restricŃia că soluŃia dată producea efecte numai
asupra cazului judecat.
În privinŃa separării puterii judecătoreşti de cea executivă, trebuie subliniat faptul că Ministerului
JustiŃiei i-a fost interzis să mai dea “deslegări în pricini judecătoreşti”. Separarea nu era totuşi una riguroasă,

100
întrucât se realiza numai în raport cu administraŃia centrală. La nivelul administraŃiei locale, legislaŃia epocii
a menŃinut încă o serie de atribuŃii judecătoreşti în competenŃa organelor administrative locale (primarul şi
subprefectul). Abia prin Legea de organizare judecătorească din anul 1879 s-a ajuns la aplicarea unitară a
acestui principiu, competenŃele jurisdicŃionale ale organelor executive ale administraŃiei locale fiind trecute
în sarcina unor instanŃe judecătoreşti.
3. 2. InstanŃele de judecată
În Vechiul Regat al României, instanŃele de judecată autorizate să judece au fost: judecătoriile de
plase sau de ocoale, tribunalele judeŃene civilo-corecŃionale şi comerciale, curŃile de juraŃi în materie
criminală, curŃile de apel şi Curtea de CasaŃie.
Judecătoriile erau instanŃe speciale care funcŃionau la nivelul plaselor, plaiurilor şi ocoalelor. Ele
emiteau cărŃi de judecată şi aveau competenŃe limitate prin lege. IniŃial, judecătoriile erau competente să
judece pricini civile de orice fel, ca ultimă instanŃă, până la valoarea de 200 de lei capital şi interese; iar cu
apel până la valoarea de 1 500 lei capital şi interese. Ulterior, au primit şi dreptul de a judeca în materie de
contravenŃii de simplă poliŃie; iar prin Legea din 1907, competenŃele lor au fost extinse atât în materie civilă,
cât şi în materie contravenŃională. Judecătoriile erau compuse dintr-un judecător, un ajutor de judecător sau
un magistrat stagiar, un grefier şi un arhivar.
Tribunalele de judeŃ erau instanŃe cu caracter ordinar care emiteau sentinŃe. Ele judecau atât în
materie civilă, cât şi în materie penală. În materie civilă, tribunalele judecau ca ultimă instanŃă toate tipurile
de litigii civile inferioare valorii de 1500 lei capital sau interese; iar ca primă instanŃă, litigiile superioare
acestei valori. De asemenea, judecau apelurile declarate împotriva cărŃilor de judecată ale judecătoriilor. În
materie penală, tribunalele judecau apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunŃate de judecătorii
poliŃieneşti cu privire la contravenŃii, iar în primă instanŃă toate delictele a căror pedeapsă trecea de cinci zile
de închisoare şi 25 lei amendă. Tribunalele de judeŃ şi secŃiunile lor erau compuse dintr-un preşedinte, trei
judecători şi un supleant sau un magistrat stagiar
CurŃile de apel au fost menŃinute la un număr de patru, în Bucureşti, Iaşi, Craiova şi Focşani. Ele
judecau apelurile declarate împotriva sentinŃelor civile, comerciale şi penale ale tribunalelor, care nu au fost
pronunŃate în ultimă instanŃă. Curtea din Bucureşti avea patru secŃiuni, în vreme ce curŃile din Iaşi, Craiova
şi Focşani aveau câte două. Fiecare secŃiune se constituia în curte de sine stătătoare şi era alcătuită dintr-
un preşedinte şi cinci consilieri.
Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie era instanŃa supremă din România. În cauzele de drept privat şi
de drept penal ea judeca în calitate de Curte de CasaŃie, în vreme ce în cauzele politice şi cele cu caracter
special, funcŃiona ca Înaltă Curte de JustiŃie. Hotărârile sale se numeau decizii. Curtea era compusă dintr-un
prim preşedinte, trei preşedinŃi de secŃie şi 24 de consilieri.
Curtea de CasaŃie judeca recursurile în contra hotărârilor tribunalelor de primă instanŃă nesupuse
apelului, în contra hotărârilor desăvârşite pronunŃate de instanŃele de apel, în contra hotărârilor desăvârşite
ale arbitrilor şi în contra hotărârilor tribunalelor militare. InstanŃa supremă nu judeca pricinile pe fond;
admiŃând recursul ea casa hotărârile date cu încălcarea legii sau a procedurilor şi anula actele făcute fără
competenŃă. În general, atunci când casa o hotărâre a unui tribunal sau a unei curŃi, o trimitea spre
rejudecare unei alte instanŃe de acelaşi grad.
Ca Înaltă Curte de JustiŃie, instanŃa supremă judeca plângerile formulate împotriva miniştrilor de
către Domn sau de către ReprezentanŃa NaŃională, judecata urmând a se face fără drept de apel. Tot în
această calitate, ea era competentă să exercite dreptul de control şi de acŃiune disciplinară împotriva tuturor
judecătorilor şi procurorilor de la curŃile de apel, tribunale şi judecătorii. Înalta Curte mai avea un drept de
jurisdicŃie exclusivă asupra propriilor membri în pricini penale, judecarea acestora făcându-se de către
completul CurŃii în secŃiuni-unite.
CurŃile cu juraŃi au fost instanŃe speciale, în componenŃa cărora intrau atât magistraŃi de carieră, cât
şi cetăŃeni având calitatea de juraŃi. Ele au fost înfiinŃate în fiecare judeŃ, la reşedinŃa fiecărui tribunal, şi erau
alcătuite din trei magistraŃi de carieră şi 12 juraŃi. IniŃial, CurŃile cu juri judecau de patru ori pe an; ulterior
numărul sesiunilor ordinare a fost redus la trei. Durata unei sesiuni era de zece zile, existând însă
posibilitatea prelungirii sale cu încă cinci zile în caz de nevoie.
3. 3. MagistraŃii
Urmând principiile statuate prin textul ConvenŃie de la Paris, Legea de organizarea judecătorească
din 1865 a renunŃat la condiŃia apartenenŃei la clasa boierească, introducând alte condiŃii pentru
admisibilitatea şi înaintarea în funcŃiile judecătoreşti: a) magistratul trebuia să fie născut sau naturalizat
român; b) trebuia să fie doctor sau licenŃiat în drept; c) trebuia să aibă minim 21 de ani pentru numirea ca
substitut la tribunal şi minim 35 pentru înaintarea ca preşedinte la Curtea de apel. Prin Legea din 1913, a
fost înfiinŃat postul de magistrat stagiar, post care putea fi obŃinut în condiŃiile în care candidatul avea 21 ani
împliniŃi, avea titlul de doctor sau licenŃiat în drept. După împlinirea unui an de la numire, magistratul stagiar

101
trebuia să se prezinte la un examen de capacitate în sesiunea imediat următoare. Candidatul care nu se
prezenta de două ori la examenul de capacitate sau era respins de două ori era înlocuit.
Inamovibilitatea a fost acordată iniŃial numai judecătorilor de la Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie,
extinderea ei asupra judecătorilor de la instanŃele de fond fiind făcută abia prin Legea de organizare
judecătorească din anul 1909. Procurorii au rămas însă amovibili.
Prin aceeaşi Lege, a fost înfiinŃat pe lângă Ministerul de JustiŃie, Consiliul Superior al Magistraturii.
Rolul acestei instituŃii era: de a emite avize cu privire la confirmarea, numirea şi înaintarea magistraŃilor de
orice grad; de a judeca infracŃiunile săvârşite de magistraŃii inamovibili cu privire la datoriile lor profesionale
şi de a stabili pedepsele aplicabile celor care îşi încălcau îndatoririle; de a îşi da avizul în toate cazurile în
care era consultat de ministru; de a îndeplini orice altă sarcină fixată prin lege. Pentru numiri şi înaintări în
posturi vacante de magistraŃi inamovibili, Consiliul făcea recomandări pentru fiecare loca vacant, urmând ca
executivul să aleagă. În acest mod, puterii executive îi era redusă într-o anumită măsură capacitatea de
imixtiune în organizarea judecătorească.

4. Dreptul civil
În perioada 1866-1918 la baza dreptului civil a rămas Codul Civil adoptat în anul 1864, principiile şi
dispoziŃiile sale asigurând în continuare cadrul juridic necesar pentru dezvoltarea economiei de schimb.
Trebuie spus însă că în acelaşi timp, se simŃea şi nevoia unei legislaŃii speciale care să stimuleze şi să
consolideze producŃia şi schimbul de mărfuri.
4. 1. Proprietatea
În materia proprietăŃii, legiuitorul a acordat o atenŃie specială dezvoltării întreprinderilor industriale.
IntervenŃia statului în acest sens pe două căi. Până în anul 1887, această intervenŃie s-a materializat prin
adoptarea unor legi speciale pentru înfiinŃarea unor fabrici; după această dată statul a început să adopte
reglementări generale, care cuprindeau seturi de măsuri menite să încurajeze în ansamblu dezvoltarea
economiei naŃionale.
Prima reglementare cu caracter general a fost adoptată în anul 1887 şi a purtat denumirea de
“Măsuri generale pentru încurajarea industriei naŃionale”. Prin intermediul său au fost stabilite condiŃiile care
trebuiau îndeplinite pentru înfiinŃarea de întreprinderi industriale şi facilităŃile de urmau să beneficieze
acestea. Legea punea la dispoziŃie terenuri pentru construirea fabricilor, crea înlesniri pentru importul
maşinilor, utilajelor şi materiilor prime din străinătate, pentru transportul produselor pe căile ferate,
introducea scutiri de impozite şi crea preferinŃă pentru vânzarea producŃiei către stat. Acordarea acestor
avantaje era condiŃionată de existenŃa unui capital minim de 50 000 lei sau de existenŃa unui număr de 25
de muncitori calificaŃi, ceea ce făcea ca legea să se adreseze în special întreprinderilor mari. Legea nu
făcea însă distincŃie între capitalurile româneşti şi cele străine, fapt ce îi avantaja mai curând pe investitorii
străini decât pe cei autohtoni.
În anul 1912 a fost adoptată o nouă Lege pentru încurajarea industriei naŃionale, care urmărea
dezvoltarea industriei pe o nouă treaptă de evoluŃie, aceea a maşinismului. Regimul favorabil creat venea
de această dată să se adreseze în special capitalurilor autohtone. Legea preciza că avantajele vor fi
acordate întreprinderilor care lucrau cu cel puŃin 20 de muncitori, celor care dispuneau de instalaŃii
industriale de cel puŃin cinci cai putere, meseriaşilor care lucrau cu cel puŃin patru calfe, precum şi
societăŃilor cooperatiste cu un capital de cel puŃin 2 000 lei şi 10 lucrători. Ca avantaje, Legea le acorda
acestor întreprinderi: posibilitatea de a cumpăra de la stat un teren de până la 5 ha, pentru construirea
întreprinderii de către patronii cetăŃeni români si cu drept de folosinŃă pe 90 de ani pentru patronii cetăŃeni
străini; clădirile si cursurile de apa de pe cele 5 ha puteau fi folosite gratuit; scutiri de taxe vamale la importul
de maşini si utilaje necesare întreprinderii; reduceri de taxe la transportul pe căile ferate a materialelor,
materiilor prime indigene si a produselor fabricate; scutirea de impozite directe către stat, judeŃ sau comuna;
preferinŃă la licitaŃiile publice pentru comenzile statului; restituirea taxelor vamale încasate pentru materii
prime importate în cazul în care acestea intrau în producerea mărfurilor exportate.
Lărgirea pieŃei capitaliste şi intensificare schimburilor de produse dintre Ńări, a impus în epocă
adoptarea unor măsuri care să reglementeze şi să protejeze mărcile de fabrică şi mărcile de comerŃ. În
acest sens, a fost adoptată în anul 1879 o lege specială prin care însuşirea pe nedrept a unei mărci străine
de către cei care fabricau un produs nou era calificată drept delict de contrafacere. Acesta era pedepsit cu
plata unor mari despăgubiri destinate să acopere prejudiciul cauzat adevăratului proprietar al mărcii. Un
regim similar a fost introdus şi în cazul mărcilor de comerŃ, întrucât mărfurile purtau în mod frecvent un
semn distinctiv dat de către comerciantul care organiza desfacerea lor pe piaŃă.
Dezvoltarea continuă a tehnicii şi creşterea investiŃiilor au făcut necesare noi reglementări în
domeniul proprietăŃii industriale. În consecinŃă, în anul 1906 a fost adoptată Legea asupra brevetelor de

102
invenŃiune. Sistemul de brevetare introdus prin intermediul acestui act normativ avea drept scop protejarea
autorului, dar şi stabilirea unei ordini a priorităŃilor în procesul de fabricare a invenŃiilor. Astfel, dacă invenŃia
nu era pusă în practică într-un anumit termen, ea revenea domeniului public şi putea fi folosită de oricine.
Dacă inventatorul o vindea unui producător, atunci acesta din urmă căpăta dreptul de proprietate asupra
invenŃiei.
Reglementări noi au fost introduse şi în domeniul proprietăŃii miniere. Codul Civil consacrase
principiul accesiunii, potrivit căruia bunurile aflate în subsol reveneau ca bunuri secundare, proprietarului
bunului principal (pământul). În acelaşi timp, el lăsa totuşi posibilitatea ocolirii acestui principiu prin
intermediul legilor speciale. Acest fapt s-a realizat prin Legea minelor din anul 1895, cea care a admis
separarea proprietăŃii solului de aceea asupra subsolului. În acest context, dreptul de proprietate asupra
resurselor minerale nu mai revenea proprietarilor terenurilor, ci statului.
4. 2. Persoanele
În materia persoanelor, cele mai importante reglementări au vizat persoanele juridice. Codul
comercial introdus în łara Românească în anul 1840 a fost extins în timpul domniei lui Al. I. Cuza (1863) şi
în Moldova, el continuând să fie aplicat până în anul 1887, când s-a adoptat un nou Cod comercial.
Redactat sub influenŃa Codului de comerŃ italian (1882) şi a legislaŃiei comerciale din Germania şi Belgia,
noul Cod acorda o mare libertate înfiinŃării de asociaŃii cu scop lucrativ (societăŃi de capital). Principalul
model avut în vedere era cel al societăŃilor anonime, formate pe baza acŃiunilor subscrise de către membrii
lor. Codul comercial din 1887 a beneficiat ulterior de o serie de îmbunătăŃiri, fiind modificat succesiv în anii
1895, 1900, 1902 şi 1906.
La începutul secolului al XX-lea muncitorii au început să se organizeze în sindicate, ale căror
personalitate juridică era recunoscută, potrivit sistemului juridic al vremii, prin intermediul legilor speciale.
Creşterea numărului de sindicate a determinat în cele din urmă adoptarea în anul 1902 a unei legi a
sindicatelor, prin intermediul căreia muncitorilor le era recunoscut dreptul da a se organiza în sindicate sau
corporaŃii. Acestea din urmă puteau fi înfiinŃate însă numai împreună cu patronii, iar în conducerea lor
trebuiau să fie numiŃi reprezentanŃi ai statului care aveau drept de control.
4. 3. ObligaŃii şi contracte
Pe lângă dispoziŃiile Codului civil referitoare la răspunderea contractuală şi delictuală, au fost
introduse câteva reglementări noi cu privire la răspunderea pentru riscuri. Conform Codului civil, muncitorii
accidentaŃi la locul de muncă erau nevoiŃi să recurgă la principiul răspunderii contractuale sau delictuale şi
să facă dovada că angajatorul a încălcat o obligaŃie contractuală sau a comis o faptă de natură să cauzeze
accidentul de muncă. În aceste condiŃii, dovada faptului că accidentul era produs din vina angajatorului era
foarte dificil de făcut. În consecinŃă, în anul 1912 a fost reglementată o nouă formă de răspundere pentru
accidentele de muncă, numită Legea pentru organizarea meseriilor, a creditului şi a asigurărilor sociale.
Noul sistem de răspundere se baza pe ideea că angajatorul care foloseşte maşini în procesul de producŃie
creează o potenŃială sursă de pericol pentru muncitorul angajat, iar de vreme ce angajatorul culegea
beneficii de pe urma funcŃionării maşinilor, era normal ca tot el să suporte şi pagubele pe care aceste maşini
le provocau muncitorilor în caz de accident. ConsecinŃa directă a fost aceea că muncitorul accidentat nu mia
trebuia să facă dovada vinovăŃiei angajatorului, deoarece culpa acestuia era prezumată, ci numai dovada
accidentului şi a invalidităŃii sale. Angajatorul urma să fie exonerat de plata despăgubirilor numai dacă făcea
dovada faptului că accidentul s-a petrecut din vina muncitorului. Prin intermediul aceleiaşi legi, a fost
adoptată pentru prima dată în România o reglementare unitară cu privire la regimul pensiilor muncitoreşti
pentru bătrâneŃe, pentru pierderea totală a capacităŃii de muncă şi pentru boală.
Numeroase măsuri legislative au fost adoptate în legătură cu regimul juridic al contractului de
muncă, pentru reglementarea duratei zilei de lucru, introducerea repaosului duminical, pentru
reglementarea conflictului colectiv de muncă şi a jurisdicŃiei muncii. Reglementările adoptate în legătură cu
durata zilei de lucru şi a condiŃiilor de muncă (Legea pentru asigurarea serviciului sanitar din 1874, Legea
sanitară din 1885, Regulamentul serviciului sanitar din 1894) se refereau însă mai mult la femei şi la copii;
în plus, ele nu prevedeau sancŃiuni care să le impună angajatorilor respectarea lor. Pentru muncitorii majori
nu s-au stabilit limite ale zilei de lucru, motiv pentru care aceasta se putea prelungi până la 16 ore.
Repaosul duminical a fost introdus în anul 1897, dar a fost fixat doar la o jumătate de zi.
În anul 1909 muncitorilor şi funcŃionarilor statului le-a fost interzis dreptul la grevă, iar în 1912 li s-a
oferit angajatorilor posibilitatea de a desface oricând contractele de muncă ale muncitorilor care puneau în
pericol situaŃia fabricii.
În domeniul asigurărilor sociale, a fost introdusă, tot în anul 1912, obligaŃia asigurării muncitorilor
din toate întreprinderile care lucrau cu maşini. Fondul asigurărilor sociale era asigurat, în principal din
contribuŃii ale muncitorilor. Prin intermediul aceleiaşi legi, soluŃionarea conflictelor de muncă a fost

103
încredinŃată unor comisii de împăcare. Dacă însă părŃile (patronatul şi salariaŃii) nu ajungeau la o înŃelegere,
atunci litigiul urma să fie judecat de către judecătoria de ocol.

5. Dreptul penal
În domeniul dreptului penal, principalul izvor de drept a fost Codul penal adoptat în anul 1864.
Acestuia i-au fost adăugate ulterior câteva legi speciale. Una dintre acestea a fost adoptată în anul 1906
Legea contra sindicatelor, asociaŃiilor profesionale ale funcŃionarilor statului, judeŃelor, comunelor şi
stabilimentelor publice, prin intermediul căreia încetarea lucrului din cauza grevei a fost calificată drept
infracŃiune şi pedepsită cu închisoare până la doi ani.
O serie de legi penale a fost adoptată în legătură cu starea de război. Conflictele balcanice,
declanşarea primului război mondial şi perspectiva implicării României în acest din urmă război au impus
adoptarea unor măsuri legislative de natură să asigure securitatea internă şi externă a statului. Aceste legi
au incriminat spionajul, trădarea de Ńară, nerespectarea obligaŃiilor cu privire la secretul de stat. În paralel cu
aceste demersuri, au fost luate măsuri pentru organizarea instanŃelor militare pe timp de război.

6. Dreptul procesual
În perioada 1866-1923 a continuat aplicarea codurilor de procedură civilă şi procedură penală
adoptate în timpul domniei lui Al. I. Cuza. În paralel, au fost adoptate şi câteva legi noi prin intermediul
cărora au fost introduse unele proceduri speciale, atât în domeniul dreptului procesual civil, cât şi în
domeniul dreptului procesual penal.
Cele mai importante noutăŃi în domeniul procedurii civile au fost introduse în anul 1900, cu prilejul
republicării codului din 1865. O parte dintre modificări urmăreau îmbunătăŃirea tehnicii de redactare a
textelor prin valorificarea celor mai recente realizări în domeniul tehnicii legislative. În acest sens au fost
redefinite noŃiunile, principiile şi instituŃiile procedurale. Cealaltă parte a vizat conŃinutul procedurii şi a
constat din introducerea unor elemente care schimbau tradiŃia dreptului procesual autohton. Rolul acestora
din urmă era acela de a permite soluŃionarea cât mai rapidă a litigiilor. Potrivit Codului din 1865, procedura
obişnuită era cea contencioasă, bazată pe lupta juridică dintre părŃi. În acest fel, interesele lor erau opuse în
şedinŃă publică, pe baza principiilor oralităŃii şi contradictorialităŃii dezbaterilor. Noua procedură renunŃa însă
la caracterul contencios în favoarea celui graŃios. Aceasta însemna că procesul nu se mai desfăşura în
şedinŃă publică, ci în cabinetul preşedintelui instanŃei. În acest fel erau evitate dezbaterile ample şi se
puteau pronunŃa hotărâri rapide, de obicei cu caracter provizoriu.
În domeniul dreptului procesual penal a fost introdusă o procedură specială prin intermediul Legii
privitoare la instrucŃiunea şi judecarea în faŃa instanŃelor corecŃionale a flagrantelor delicte din 1913. Potrivit
acestui text de lege, persoanele prinse în cursul săvârşirii unui delict de drept comun în oraşele reşedinŃă de
judeŃ, puteau fi arestate pe loc şi aduse în faŃa procuraturii. Aceasta le interoga şi le trimitea în faŃa
judecătoriilor de ocoale sau a tribunalelor, urmând ca aceste instanŃe să pronunŃe urgent o hotărâre, fără a
mai parcurge fazele premergătoare pe care le reclama Codul de procedură penală (constatarea, urmărirea,
instrucŃiunea).

Bibliografie
*** Istoria dreptului românesc, coordonator: Ioan Ceterchi, vol. II, partea a II-a, Editura Academiei RSR, Bucureşti, 1987, p. 231-
300.
*** Istoria românilor, vol. VIII, România întregită (1918-1940), coordonator: Ioan Scurtu, secretar: Petre Otu, Editura
Enciclopedică, Bucureşti, 2003.
Apostu, Ioan; Ionescu, Nicolaie, Prelegeri de istoria dreptului românesc, Editura Nitnelav, GalaŃi, 2003.
Berceanu, Barbu B., Istoria constituŃională a României în context internaŃional comentată juridic, Editura Rosetti, Bucureşti, 2003.
Boilă, R., OrganizaŃia de stat. ConsideraŃiuni teoretice. OrganizaŃia statului român în comparaŃie cu organizaŃia altora state,
Tipografia Cartea Românească S.A., Cluj, 1927.
Cernea, Emil; MolcuŃ Emil, Istoria statului şi dreptului românesc, ediŃia a II-a, Casa de editură şi presă “Şansa SRL“, Bucureşti,
1992, p. 209-227.
Cziprián-Kovács, Loránd; Székely, Zsolt, Istoria administraŃiei regionale şi locale în România, Sfântu Gheorghe, 2002.
Firoiu, D. V., Istoria statului şi dreptului românesc, Bucureşti, 1976, p. 163-219.
Focşeneanu, Eleodor, Istoria constituŃională a României 1859-1991, Editura Humanitas, Bucureşti, 1992.
GuŃan, Manuel, InstituŃia prefectului în perioada interbelică (1925-1938), în Acta Universitatis Cibiniensis, seria Jurisprudentia, an
2000, nr. 1, p. 97-108.
Idem, Istoria administraŃiei publice locale în statul român modern, Editura All Beck, Bucureşti, 2005, p. 237-346.
Idem, Istoria administraŃiei publice româneşti, ediŃia a II-a, revăzută şi adăugită, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2006, p. 177-205.
Hitchins, Keith, România. 1866-1947, traducere de George G. Potra şi Delia Răzdolescu, Editura Humanitas, Bucureşti, 1994.

104
Nistor, I. S., Comuna şi judeŃul. EvoluŃia istorică, Editura Dacia, 2000.
Onişor, T., Opera legislativă a Consiliului Dirigent, Institutul de arte grafice şi Editura Marvan S.A.R., Bucureşti, 1937.
Rus, T., Fondul PreşedinŃia Consiliului de Miniştri, în Revista arhivelor, an 1963, nr. 2, p. 188-200.
Scurtu, I.; Bulei, I., DemocraŃia la români, 1866-1938, Editura Humanitas, Bucureşti, 1990.
Slăvescu, P. N., Lacunele şi dificultăŃile ce se opun la o bună administraŃie a judeŃelor, plăşilor şi comunelor rurale, Tipografia
CurŃii Regale, F. Gobl & Fiii, Bucureşti, 1900.
Stan, Apostol, Putere politică şi democraŃie în România, 1859-1918, Editura Albatros, Bucureşti, 1995.
Stanomir, I., Libertate, lege şi drept. O istorie a constituŃionalismului românesc, Editura Polirom, Iaşi, 2005.
Stoica, M., Aspecte ale legislaŃiei şi funcŃionării administraŃiei locale în România burghezo-moşierească (1918-1944), în Studia
Universitatis Babeş-Bolyai, seria Jurisprudentia, 1963, p. 1-13.
Suveică, S., Integrarea administrativă a Basarabiei în România (1918-1925), în Anuarul Institutului de istorie “A. D. Xenopol”,
Iaşi, tom XXXVI, 1999, p. 125-145.

Test de autoevaluare nr. 14

01. Conform ConstituŃiei din 1866, suveranitatea naŃională aparŃinea:
a) poporului;
b) monarhului;
c) Parlamentului.
02. Sistemul de guvernământ introdus de ConstituŃia din 1866 reprezenta:
a) o monarhie absolutistă;
b) o monarhie constituŃională parlamentară;
c) o monarhie de stări.

03. Conform ConstituŃiei din 1866, puterea executivă:

a) aparŃinea Domnului, dar o exercitau miniştrii;
b) aparŃinea miniştrilor, dar o exercita Domnul;
c) aparŃinea Domnului, cel care o şi exercita.

04. Conform ConstituŃiei din 1866, responsabilitatea miniştrilor era:

a) politică;
b) penală;
c) civilă.
05. În sistemul de guvernare care a funcŃionat între anii 1866-1923, rolul Consiliului de Miniştri era acela de a-i pune pe miniştri în
situaŃia de a delibera şi de a se pune de acord în ceea ce priveşte:
a) direcŃia generală imprimată întregii administraŃii;
b) modul de gestionare a problemelor pe care le aveau de rezolvat în comun mai multe ministere;
c) modul de gestionare a problemelor care Ńineau de fiecare minister.
06. În Vechiul Regat al României, primul ministru:
a) prezida şedinŃele Consiliului de miniştri;
b) coordona activitatea ministerelor;
c) reprezenta Cabinetul în faŃa Parlamentului.

07. În practica constituŃională inaugurată odată cu ConstituŃia din 1866, dacă un minister rămânea fără titular, atunci:
a) până la numirea unui nou titular, atribuŃiile ministrului erau preluate de către monarh;
b) până la numirea unui nou titular, atribuŃiile ministrului erau preluate de către un înalt funcŃionar din ministerul respectiv;
c) până la numirea unui nou titular, atribuŃiile ministrului erau preluate de către un alt ministru.

08. În Vechiul Regat al României, organizarea ministerelor s-a făcut:

a) pe baza textului constituŃional;
b) prin legi speciale şi cutume;
c) printr-o lege unitară.
09. În organizarea judecătorească a vechiului Regat al României, dreptul de control şi de acŃiune disciplinară împotriva tuturor
judecătorilor şi procurorilor de la judecătorii revenea:
a) Tribunalelor;
b) CurŃilor de apel;
c) Înaltei CurŃi de CasaŃie şi JustiŃie.
10. În Vechiul Regat al României s-au bucurat de inamovibilitate:
a) numai judecătorii de la Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie;
b) judecătorii de la toate categoriile de instanŃe;
c) pană în 1909, numai cei de la Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie; ulterior, toate categoriile.

105
 CAPITOLUL 12
STATUL ŞI DREPTUL ÎN ROMÂNIA INTERBELICĂ

1. Unificarea legislativă
Încheierea primului război mondial a transformat radical statul român, noile provincii integrate în
trupul vechiului regat dublându-i teritoriul şi potenŃialul demografic. Procesul de reîntregire a naŃiunii trebuia
însă continuat dincolo de simplul fapt al aşezării tuturor provinciilor istorice sub administraŃie românească,
fiind absolut necesară o consolidare pe plan intern şi extern a noului stat român. Pe plan intern, cel care
interesează aici, se impunea cu necesitate demararea rapidă a unui amplu proces de unificare legislativă,
întrucât fiecare dintre provincii venea cu propriul sistem juridic introdus de statul din care făcuse parte
(legislaŃie maghiară în Transilvania, legislaŃie austriacă în Bucovina, legislaŃie rusească în Basarabia,
legislaŃie românească în Vechiul Regat). Fără un astfel de efort, statutul de stat unitar pe ca şi l-a asumat
România la sfârşitul războiului ar fi fost practic un concept lipsit de conŃinut.
Metodele prin care se putea realiza unificarea legislativă erau două: extinderea aplicării legilor din
Vechiul Regat al României în noile provincii şi elaborarea unor acte normative noi, cu caracter unic, care să
sintetizeze ceea ce a fost mai bun din fiecare ramură de drept. Extinderea legislaŃiei avea marele avantaj de
a asigura unificarea legislativă într-un ritm rapid, permiŃând integrarea imediată a noilor provincii în cadrul
statului român. Dezavantajul era însă acela că legislaŃia românească nu era adaptată la realităŃile
economico-sociale din noile provincii, iar în unele situaŃii, ea chiar era inferioară din punctul de vedere al
tehnicii de redactare. De cealaltă parte, unificarea sistemului de drept prin adoptarea de noi acte normative
avea avantajul de a crea premise pentru o legislaŃie superioară din punctul de vedere al tehnicii legislative şi
al conŃinutului. Marele dezavantaj al unificării prin cea de-a doua metodă era acela că ea presupunea
eforturi mari pentru evaluarea părŃilor utile din sistemele juridice existente şi pentru sintetizarea acestora,
prin urmare necesita o perioadă lungă de timp pentru a fi pusă în aplicare
În cele din urmă, în procesul de unificare legislativă au fost folosite ambele metode. Dându-se
prioritate dispoziŃiilor constituŃionale, ideea de revizuire a legislaŃiei a triumfat în materie penală, în vreme ce
în celelalte domenii a fost preferată calea extinderii vechii legislaŃii româneşti. Totodată, au fost adoptate
numeroase legi speciale unice în toate ramurile dreptului, cele mai numeroase fiind legate de domeniul
dreptului financiar.

2. Dreptul constituŃional
ConstituŃia din 1923 a preluat în mare parte prevederile pactului fundamental din 1866,
constituindu-se, practic, într-o lege de modificare a acestuia din urmă. În acest fel se explică faptul că noul
text constituŃional a păstrat circa 60 % din articolele textului anterior. În consecinŃă, au fost menŃinute
vechile principii şi norme caracteristice monarhiei constituŃionale parlamentare: principiul suveranităŃii
naŃionale, principiul guvernământului reprezentativ, principiul separării puterilor în stat, principiul monarhiei
ereditare, principiul inviolabilităŃii monarhului, principiul responsabilităŃii ministeriale, principiul rigidităŃii
constituŃionale, principiul supremaŃiei ConstituŃiei în raport cu celelalte legi. Acestora le-au fost adăugate
însă şi câteva noi, aşa cum au fost: principiul statului naŃional unitar, principiul naŃionalizării subsolului şi
principiul supremaŃiei legii şi a statului de drept.
Caracterul naŃional unitar al statului. Afirmarea acestui principiu venea ca o continuare firească a
prevederii din vechea ConstituŃie care afirma că Principatele Unite Române constituie “un singur stat
indivizibil”. Noua formulare reflecta, aşadar, pasul înainte făcut prin desăvârşirea unităŃii naŃionale şi de stat
a României. Tot în sensul unei continuităŃi trebuie privite şi celelalte două caracteristici ale statului păstrate
din textul constituŃional anterior, respectiv cea referitoare la caracterul indivizibil al statului şi cea legată de
caracterul inalienabil al teritoriului naŃional.
Drepturile şi libertăŃile cetăŃeneşti. În noul text constituŃional, noŃiunea de “român” a căpătat un sens
nou, care depăşea semnificaŃiile etnice şi confesionale pe care i le conferiseră textul din 1866. Astfel,
referirile la “români” nu mai apelau la vechile distincŃii de factură etnică, lingvistică sau confesională,
apropiind sensul noŃiunii de conceptul modern de “cetăŃean”. În titlul referitor la drepturile românilor, sunt
enumerate în articole distincte majoritatea drepturilor şi libertăŃilor cetăŃeneşti: egalitatea cetăŃenilor în faŃa
legii; libertatea individuală; libertatea conştiinŃei; inviolabilitatea domiciliului;secretul corespondenŃei;
libertatea întrunirilor; dreptul de asociere; dreptul de petiŃionare; dreptul de a-i acŃiona în judecată pe
funcŃionarii publici. A fost menŃinută în totalitate libertatea presei, prevăzându-se răspunderea civilă solidară

106
a proprietarului împreună cu aceea a autorului, răspunderea tipografiei pentru acele publicaŃii neperiodice ai
căror autori sau editori erau necunoscuŃi. A fost suprimată obligativitatea căsătoriei religioase, instituindu-se
totodată egalitatea între sexe. Prin intermediul unor legi speciale urmau a fi stabilite condiŃiile în care femeile
urmau să-şi exercite drepturile politice. Cu privire la dreptul de proprietate, ConstituŃia din 1923 a menŃinut
caracterul sacru şi inviolabil al proprietăŃii, stabilind regula că nimeni nu poate fi expropriat decât pentru caz
de utilitate publică şi după o dreaptă şi prealabilă despăgubire stabilită de justiŃie. ConstituŃia din 1923 nu
mai definea însă cazurile de utilitate publică, aşa cum o făcuse cea din 1866, ci lăsa legiuitorului sarcina de
a stabili care erau acestea. Se desprinde de aici concluzia că proprietarii puteau fi expropriaŃi nu numai
pentru cele trei cazuri prevăzute anterior de textul din 1866, ci pentru orice fel de caz care era indicat prin
intermediul unei legi speciale. Potrivit însă modificării aduse în 1917 articolului 19 din ConstituŃia anterioară,
conceptul de utilitate publică includea şi imperativul dezvoltării gospodăriei Ńărăneşti ca bază a producŃiei
agricole. Coroborând cele două modificări majore ale textului constituŃional din 1866, rezultă că proprietatea
a căpătat în 1923 o funcŃie de utilitate socială, ceea ce îi permitea statului să facă exproprieri pentru a putea
pune în aplicare reforma agrară.
Principiul naŃionalizării subsolului afirma că statul putea folosi subsolul unei proprietăŃi pentru lucrări
de folos obştesc. Zăcămintele miniere, precum şi bogăŃiile subsolului erau declarate proprietate de stat, în
vreme ce căile de comunicaŃie, apele navigabile şi flotabile, precum şi spaŃiul atmosferic au fost incluse în
domeniul public.
Conform principiului separaŃiei puterilor, ConstituŃia din 1923 a menŃinut cele trei categorii de
organe care exercitau puterile în stat (legislativă, executivă şi judecătorească), declarându-le independente
una de cealaltă. Coroborând principiile suveranităŃii naŃionale, guvernământului reprezentativ şi separaŃiei
puterilor, rezultă că a fost menŃinut vechiul regim reprezentativ în care rolul principal revenea organelor care
exercitau puterea legislativă.
Puterea legislativă se exercita în continuare în mod colectiv de către Rege şi ReprezentanŃa
NaŃională bicamerală. Lucrările acesteia erau convocate de către Rege, monarhul având atât dreptul de a le
convoca în sesiuni ordinare sau extraordinare, cât şi pe acela de a dizolva una sau ambele Camere.
ConstituŃia din 1923 acorda dreptul de iniŃiativă legislativă atât Regelui, cât şi ReprezentanŃei NaŃionale.
Propunerile legislative erau discutate şi aprobate de către majoritatea celor două Adunări, după care erau
înaintate Regelui spre promulgare. Acesta din urmă îşi menŃinea însă pe mai departe posibilitatea de a
refuza sancŃionarea legilor adoptate de ReprezentanŃa NaŃională. Membrii celor două Camere erau aleşi
prin vot universal, direct, secret, obligatoriu şi egal. Sistemul de vot a încetat să mai fie cel unipersonal, în
locul său fiind introdus scrutinul pe listă. Mandatul membrilor celor două Camere era stabilit pentru o
perioadă de 4 ani.
Sistemul electoral. În anul 1926 a fost adoptată o nouă lege electorală care, în acord cu textul
constituŃional, stabilea numărul parlamentarilor, formula de organizare a circumscripŃiilor electorale, precum
şi modul de repartizare a mandatelor din Camera DeputaŃilor şi Senat.
Pentru alegerea membrilor Camerei DeputaŃilor, noua lege venea să înlocuiască principiul
reprezentării proporŃionale cu unul nou, bazat pe sistemul primei majoritare. Sistemul primei majoritare se
întemeia pe următoarea distincŃie de bază: formaŃiunea politică ce obŃinea 40,1% din voturile totale pe Ńară
era declarată grupare majoritară, în vreme ce restul formaŃiunilor primeau statutul de grupări minoritare. În
cadrul mecanismului de atribuire a mandatelor, urma calcularea procentajelor obŃinute în fiecare
circumscripŃie, iar acolo unde una dintre grupări obŃinea majoritatea absolută (cel puŃin 50 % din voturi),
respectiva grupare primea în circumscripŃie numărul de mandate conform procentului obŃinut. În continuare,
din numărul total al mandatelor pe Ńară, se scădea numărul mandatelor atribuite în circumscripŃiile în care se
realizaseră majorităŃi absolute, iar mandatele rămase din aceste circumscripŃii, împreună cu mandatele
rămase din circumscripŃiile în care nici o grupare nu obŃinuse majoritatea erau împărŃite astfel: 50 % dintre
mandate reveneau grupării declarată majoritară la nivel naŃional, ceea ce constituia prima electorală; 50 %
din mandate erau împărŃite proporŃional cu procentajele obŃinute în alegeri, între beneficiarii acestei jumătăŃi
din numărul mandatelor fiind inclusă şi gruparea majoritară; grupările politice care nu obŃineau cel puŃin 2%
pe Ńară nu luau parte la această împărŃire a mandatelor.
În ceea ce îi priveşte modul de desemnare a membrilor Senatului, ConstituŃia prevedea două
modalităŃi: unii erau aleşi, alŃii erau consideraŃi membri de drept. Senatorii aleşi erau desemnaŃi astfel: a) o
parte dintre ei erau aleşi prin vot universal, direct, secret, obligatoriu şi egal; la alegeri toate mandatele din
fiecare circumscripŃie electorală reveneau partidului care obŃinea cele mai multe voturi (sistemul majorităŃii
relative); b) o parte erau aleşi de către membrii consiliilor judeŃene şi comunale (urbane şi rurale), întruniŃi
într-un singur colegiu pe fiecare judeŃ, astfel încât era ales câte un senator pentru fiecare judeŃ; c) o parte
erau aleşi de către membrii camerelor de comerŃ, de industrie, de muncă şi de agricultură, reuniŃi în colegii
separate, astfel încât pentru fiecare judeŃ erau aleşi câte patru senatori; d) ultima parte era formată din

107
senatori aleşi de către universităŃi, din sânul lor, prin votul profesorilor, astfel încât fiecare universitate
alegea câte un senator. Senatorii de drept erau: mitropoliŃii Ńării; episcopii eparhioŃi ai bisericilor ortodoxă şi
greco-catolică; conducătorii confesiunilor religioase recunoscute de stat; preşedintele Academiei Române;
foştii prim miniştri şi foştii miniştri cu mandate de peste 6 ani; foştii preşedinŃi ai Camerelor Legislative care
deŃinuseră această poziŃie mai mult de 8 sesiuni ordinare; foştii senatori şi deputaŃi aleşi în cel puŃin 10
legislaturi; foştii preşedinŃi ai Înaltei CurŃi de CasaŃie şi JustiŃie care ocupaseră această funcŃie mai mult de 5
ani; foştii preşedinŃi ai Adunărilor NaŃionale de la Chişinău, CernăuŃi şi Alba Iulia care au declarat Unirea;
generalii în rezervă şi în retragere care exercitaseră comanda trupelor pe front cel puŃin de 3 luni sau care
se aflaseră în această poziŃie cel puŃin 4 ani pe timp de pace. Modul de alegere a membrilor Senatului,
reflectă preocuparea autorilor textului constituŃional de a transforma această cameră a legislativului într-un
corp tehnic. Format din persoane care au acumulat experienŃă profesională graŃie înaltelor funcŃii deŃinute în
stat, acest corp tehnic putea echilibra activitatea Camerei DeputaŃilor, care, fiind aleasă prin vot universal,
putea înregistra diverse derapaje legislative.
Puterea executivă aparŃinea Regelui, care o transmitea pe cale ereditară, în cadrul familiei
domnitoare, în conformitate cu dreptul de primogenitură masculină. Persoana monarhului a rămas mai
departe inviolabilă, responsabilitatea actelor de guvernământ revenind miniştrilor. ConstituŃia nu îi atribuia
responsabilitate monarhului nici pentru actele sale personale, validitatea acestora fiind şi ele condiŃionată de
contrasemnătura unuia dintre miniştri. În atribuŃiile monarhului intrau: întocmirea regulamentelor necesare
pentru aplicarea legilor; numirea sau confirmarea în funcŃii publice; desemnarea persoanei primului ministru;
numirea şi revocarea miniştrilor; comanda supremă a armatei; conferirea de decoraŃii; emiterea monedei
naŃionale. Asemenea ConstituŃiei din 1866, textul din 1923 nu a prevăzut responsabilitatea politică a
miniştrilor în faŃa legislativului, ci doar responsabilitatea juridică (civilă şi penală).
Puterea judecătorească. În articolele consacrate puterii judecătoreşti, a fost consacrat principiul
inamovibilităŃii tuturor magistraŃilor, condiŃiile în care urma să opereze aceasta trebuind să fie stabilite printr-
o lege specială. Erau interzise expressis verbis crearea unor noi jurisdicŃii altfel decât prin lege, precum şi
crearea unor comisii sau tribunale excepŃionale.
Principiul supremaŃiei legii şi a statului de drept a fost pus în practică prin atribuirea contenciosului
administrativ puterii judecătoreşti şi prin instituirea controlului judecătoresc asupra a constituŃionalităŃii
legilor. Conform noii ConstituŃii, instanŃa de contencios putea anula orice act ilegal al unei autorităŃi
administrative care vătăma pe un cetăŃean sau putea obliga organul administrativ/funcŃionarul vinovat de
săvârşirea actului ilegal la plata de daune până la data restabilirii dreptului celui vătămat. În ceea ce priveşte
controlul constituŃionalităŃii legilor de către instanŃele de judecată, acesta avea o istorie mai veche,
instanŃele care judecaseră până la acea dată cazurile de neconcordanŃă a legilor ordinare cu prevederile
constituŃionale, adoptând soluŃii pentru fiecare caz în parte, fără a se institui un principiu de drept. Noul text
constituŃional a eliminat posibilitatea pronunŃării instanŃelor inferioare asupra caracterului neconstituŃional al
legilor, stabilind că singura instituŃie care are competenŃa materială a judecării acestor cazuri este Curtea de
CasaŃie şi JustiŃie, în secŃiuni reunite. Această din urmă prevedere constituia o adâncire în aplicarea
principiului separaŃiei puterilor în stat, Curtea de CasaŃie şi JustiŃie putând doar să declare neconstituŃională
legea în cauza respectivă, în vreme ce Camerelor Parlamentului le revenea datoria de a modifica sau
abroga legea incriminată, astfel încât aceasta să fie în acord cu ConstituŃia.
Tot în vederea asigurării supremaŃiei ConstituŃiei şi a legalităŃii a fost organizat Consiliul Legislativ,
un organism alcătuit din jurişti de înaltă calificare care avea ca sarcină controlul preventiv al
constituŃionalităŃii legilor. FuncŃionarea instituŃiei se baza pe obligativitatea ca toate proiectele de lege,
precum şi regulamentele de aplicare a legilor să fie supuse avizului prealabil al Consiliului Legislativ, aviz
care avea caracter consultativ, preventiv şi nu deliberativ.

3. Dreptul administrativ
3. 1. AdministraŃia centrală
În linii generale, ConstituŃia din 1923 a menŃinut principiile constituŃionale introdusese prin actul
fundamental din 1866, însă a venit şi cu câteva elemente de noutate. Este vorba aici, în principal, despre
consacrarea cutumelor constituŃionale care s-au cristalizat în jumătatea de secol care a despărŃit cele două
momente istorice. Elementele privitoare la exercitarea puterii executive au rămas şi ele aproape identice,
singurele modificări notabile făcând referire la instituŃia Guvernului. Ulterior, prevederile constituŃionale în
cauză au fost detaliate în cadrul unei reglementări unitare numite Legea pentru organizarea ministerelor (2
august 1929), prin intermediul căreia ministerele au primit o organizare unitară şi mecanisme funcŃionale
similare.

108
 Preşedintele Consiliului de Miniştri a căpătat, cu prilejul adoptării noului text fundamental,
consacrarea constituŃională de care avea nevoie. În mod constituŃional acum, el era însărcinat de către
Rege cu alcătuirea Guvernului, deŃinând în continuare preşedinŃia Consiliului de Miniştri. Preşedintele era,
totodată, şeful ierarhic al unui număr de servicii înfiinŃate pe lângă instituŃia PreşedinŃiei; rolul acestora fiind
acela de a-l sprijini în activitatea de conducere a Guvernului şi de coordonare a activităŃii ministerelor. În
lipsa titularului funcŃiei de Preşedinte, locul său era deŃinut în mod interimar de către cel mai vechi ministru
sau de către un alt ministrul care deŃinuse în trecut preşedinŃia Consiliului.
InstituŃia Consiliului de Miniştri a obŃinut şi ea recunoaştere legală, devenind acum organul executiv
colegial în cadrul căruia se întruneau miniştrii pentru a stabili politica generală a Ńării. În componenŃa sa
intrau atât miniştri cu portofoliu, cât şi miniştri fără portofoliu. Având rolul de a conduce şi coordona politica
generală a Guvernului, primul ministru putea fi ministru fără portofoliu; de regulă, însă, el ocupa unul dintre
portofolii, adesea fiind vorba despre cel de la Interne sau despre cel de la Externe. Unii dintre miniştri aveau
în subordine subsecretari de stat, însărcinaŃi cu atribuŃii preponderent administrative. ÎnfiinŃarea acestora a
avut loc imediat după încheierea războiului. Primul a fost Subsecretariatul refacerii şi aprovizionării,
organizat în anul 1920, pentru ca în anii următori să îşi facă apariŃia altele noi, la FinanŃe, Interne,
Agricultură şi Domenii, ComunicaŃii şi PreşedinŃia Consiliului de Miniştri.
Între 1918 şi 1929 organizarea ministerelor s-a făcut în funcŃie de tradiŃie, interese de moment şi
interese de partid. Prin urmare, ea a rămas la fel de haotică precum fusese în perioada anterioară. Lipsa
unei legi unitare de organizare a avut totuşi şi o parte pozitivă: în contextul războiului şi al dificultăŃilor
apărute imediat după încheierea acestuia, ea a permis structurarea şi restructurarea rapidă a
departamentelor ministeriale în funcŃie de necesităŃi. Odată cu încheierea tranziŃiei, Guvernul trebuia aşezat
însă pe noi baze organizatorice şi funcŃionale, adaptate la condiŃiile pace, care să îi permită să-şi pună în
practică activitatea de guvernare. Acest pas a fost făcut prin adoptarea Legii din 1929, care şi-a propus mai
multe obiective specifice subordonate celui de ordin general, enunŃat mai sus. Astfel, legea a urmărit:
asigurarea unităŃii de a acŃiune a tuturor departamentelor ministeriale; coordonarea mai uşoară a activităŃii
ministerelor; înglobarea în activitatea ministerelor a unor funcŃii noi ale statului; reducerea numărului
ministerelor; desconcentrarea, în limitele posibilităŃilor, a serviciilor centrale.
Urmare a Legii din 1929, ministerele rămas organizate mai departe ca servicii grupate ale statului,
având în frunte un ministru. Ele reprezentau interesele generale ale statului, fiind lipsite de personalitate
juridică. Numărul lor a fost fixat la 10: Interne, Externe, FinanŃe, JustiŃie, InstrucŃie Publică şi Culte, Armată,
Agricultură şi Domenii, Industrie şi ComerŃ, Lucrări Publice şi ComunicaŃii, Muncă, Sănătate şi Ocrotiri
Sociale. În ceea ce priveşte organizarea ministerelor, Legea din 1929 a prevăzut o structură unică şi
obligatorie. Aceasta impunea divizarea compartimentelor interne în: direcŃii-servicii-secŃii-birouri.
3. 2. AdministraŃia locală
ConstituŃia din 1923 a menŃinut ca unităŃi administrativ teritoriale judeŃele şi comunele, acestora
fiindu-le recunoscut mai departe dreptul de a-şi satisface interesele prin intermediul consiliilor alese. Ea a
lăsat însă la latitudinea legiuitorului stabilirea numărului, întinderii şi subdiviziunilor administrativ teritoriale
ale judeŃelor şi comunelor. Aşadar, spre deosebire de ConstituŃia din 1866, ea a renunŃat la stipularea
expresă a existenŃei plaselor, lăsându-i astfel Parlamentului libertatea de a o menŃine sau de a o desfiinŃa,
în funcŃie de necesităŃi. Tot din analiza acestor prevederi rezultă că textul constituŃional bloca o eventuală
iniŃiativă de înfiinŃarea a unor diviziuni teritoriale superioare judeŃelor. În acest fel, se dădea un răspuns
negativ numeroaselor proiecte de reformă care solicitau reorganizarea Ńării pe baze regionale şi se dădea
un semnal cu privire la modul în care urma să se realizeze viitoarea unificarea administrativă a Ńării.
3. 1. EvoluŃia legislaŃiei în domeniul administraŃiei publice locale
Organizarea şi funcŃionarea administraŃiei publice locale în România interbelică a fost marcată de
trei mari etape, fiecare dintre ele aflându-se sub semnul unui act normativ: Legea de unificare legislativă din
1925, Legea de organizare administrativă din 1929 şi Legea administrativă din anul 1936.
Legea din 1925 s-a dorit a fi, conform declaraŃiilor autorilor săi, legea particularităŃilor regionale şi a
descentralizării administrativ-teritoriale. În realitate însă, ea a avut un profund caracter centralizator,
ignorând realităŃile administrative antebelice din Transilvania, Banat, Basarabia şi Bucovina, unde
autonomia administrativă fusese mult mai largă. Legea nu a făcut altceva decât să extindă regimul
administrativ din Vechiul Regat în noile provincii, dând astfel curs obsesiei pe care o avea clasa politică faŃă
de asigurarea unităŃii politico-teritoriale a statului. În plus, în ciuda semnalelor venite din partea specialiştilor,
ea a păstrat defectele tehnico-legislative moştenite din perioada antebelică şi a înlăturat o serie de
reglementări benefice, acceptate cu dificultate de legislativele anterioare (de exemplu, eliminarea
consilierilor de drept şi punerea în sarcina primarului doar a atribuŃiilor de reprezentant al comunităŃii locale).
Este totuşi de reŃinut tendinŃa legislativului de a creşte importanŃa tutelei a posteriori în defavoarea, celei a
priori.

109
 Legea de unificare din 1929 a realizat, în schimb, descentralizarea administrativă în cel mai înalt
grad cunoscut de istoria administraŃiei publice româneşti. Cu toate acestea, ea nu poate fi considerată drept
un model de descentralizare administrativă, decât din punct de vedere ştiinŃific (teoretic). În practică, ea a
creat un sistem foarte complicat şi greoi, care, din cauza incapacităŃii organelor locale de a face faŃă
competenŃelor primite, a determinat numeroase complicaŃii şi chiar a condus la blocaje. Tutela
administrativă a fost menŃinută la fel de apăsătoare. Controlul de legalitate asupra actelor organelor
administrative descentralizate şi asupra actelor de tutelă exercitate asupra acestor acte a fost încredinŃat
acum unor Comitete de revizuire, învestite cu contencios administrativ. Modul nou de aplicare a tutelei a
descurajat însă autonomia locală producând mai mult confuzii. În consecinŃă, legea a suferit nu mai puŃin de
11 modificări, semnificativ fiind faptul că cele mai multe dintre ele au aparŃinut chiar Parlamentului care a
adoptat-o.
Legea din 1936 a căutat să găsească calea de mijloc între varianta centralizatoare a Legii din 1925
şi cea descentralizatoare a Legii din 1929, păstrând ceea ce s-a dovedit a fi viabil în raport cu starea de
lucruri existentă. În acelaşi timp, ea a urmări să modifice şi să îmbunătăŃească aspectele lipsite de eficienŃă
din organizarea existentă. Ca principii, legiuitorul şi-a propus păstrarea autonomiei administrative,
înlăturarea politicianismului din administraŃie, impunerea unor reguli stricte pentru recrutarea personalului,
colaborarea organelor de stat locale cu cele din administraŃia descentralizată şi controlul legalităŃii activităŃii
administrative. Acestea sunt motivele pentru care Legea din 1936 a păstrat centralismul administrativ al
Legii din 1925, dar a încercat să protejeze în acelaşi timp autonomia locală prin extinderea tutelei
jurisdicŃionale exercitate a posteriori. Controlul de legalitate revenea CurŃilor administrative, în fapt fostelor
Comitete de revizie, transformate acum în adevărate instanŃe judecătoreşti de contencios. Tutela a priori a
fost semnificativ relaxată, ea urmând să fie exercitată numai asupra actelor de autoritate. În plus, Legea a
reglementat foarte eficient dreptul autorităŃilor tutelate de a ataca actele de tutelă.
3. 2. AdministraŃia judeŃeană
Organele de conducere ale judeŃului, ca unitate administrativ teritorială descentralizată, au fost:
prefectul, preşedintele DelegaŃiei Consiliului judeŃean (pentru scurt timp), Consiliul judeŃean şi DelegaŃia
Consiliului judeŃean.
Prefectul şi-a păstrat în continuare ambivalenŃa funcŃională: el era atât şeful administraŃiei judeŃene
descentralizate, cât şi reprezentantul Guvernului în judeŃ. Numirea sa a rămas să fie făcută mai departe prin
Decret Regal, la propunerea ministrului de interne. În consecinŃă, se afla sub ordinele ministrului de interne,
trebuia să se bucure de încrederea acestuia şi putea fi revocat oricând din funcŃie. Puterea şi atribuŃiile
prefectului, în calitate de şef al administraŃiei judeŃene, au fost păstrare la cote înalte: el administra
interesele judeŃului; era şeful ierarhic al tuturor serviciilor administrative şi, în acelaşi timp, şeful tuturor
funcŃionarilor judeŃeni. Singura reducere a puterilor prefectului a intervenit prin Legea din 1929. Aceasta a
scos din competenŃele sale atribuŃiile de şef al administraŃiei judeŃene, pe care le-a încredinŃat Preşedintelui
DelegaŃiei Consiliului judeŃean. Acesta din urmă era ales de membrii Consiliului judeŃean pe un termen de
cinci ani. În felul acesta s-a ajuns la situaŃia ca judeŃul să aibă de fapt doi “prefecŃi”: unul politic, numit de
Guvern, cel care reprezenta interesele generale ale statului; şi unul administrativ, ales de Consiliul judeŃean,
cel care reprezenta interesele comunităŃii locale judeŃene. Această inovaŃie a funcŃionat însă foarte puŃin
timp. În anul 1931, printr-o Lege de modificare a dispoziŃiilor Legii din 1929, prefectul politic şi-a recăpătat
atribuŃiile de şef al administraŃiei judeŃene, astfel încât el a redevenit la dubla calitate pe care o avusese
anterior.
Consiliul judeŃean a rămas un organ colegial deliberativ, alcătuit din membri aleşi şi membri de
drept. Cei dintâi erau aleşi prin vot universal; cei din urmă erau reprezentanŃi ai unor profesii sociale sau
funcŃii administrative stabilite prin Lege. Consiliul se întrunea în capitala judeŃului în sesiuni ordinare şi
extraordinare. El avea iniŃiative şi decidea în toate problemele de interes judeŃean; întocmea regulamente
care prevedeau măsuri şi sancŃiuni cu privire la administrarea intereselor judeŃului. Consiliul putea fi dizolvat
prin Decret Regal, el urmând să fie înlocuit cu o comisie interimară, numită prin chiar actul de dizolvare.
DelegaŃia Consiliului judeŃean era alcătuită din membri aleşi de către Consiliul judeŃean şi era
prezidată de către prefect (ce excepŃia perioadei 1929-1931, în care preşedinŃia a revenit preşedintelui ales
al DelegaŃiei Consiliului judeŃean). DelegaŃia lua decizii în locul Consiliului, atunci când acesta nu era
întrunit; avea dreptul de inspecŃie şi control asupra administraŃiei comunale din judeŃ; supraveghea
funcŃionarea serviciilor administrative judeŃene; reprezenta organul consultativ al prefectului în materie de
administraŃie judeŃeană descentralizată.
Organele de conducere ale judeŃului, ca unitate administrativ-teritorială desconcentrată, au fost:
prefectul, Consiliul de prefectură, pretorul şi primpretorul.
Prefectul, ca reprezentant al Guvernului în teritoriu, era şeful poliŃiei din judeŃ; în consecinŃă avea
dreptul de a da ordine organelor de poliŃie şi de jandarmerie din judeŃ. În acelaşi timp, era organul de control

110
şi de supraveghere a administraŃiei comunelor din judeŃ. În această din urmă calitate, prefectul: exercita
tutela administrativă asupra actelor administraŃiilor comunale; avea dreptul de suspendare a primarilor şi a
membrilor delegaŃiilor permanente; avea dreptul de a dizolva consiliile comunale.
Consiliul de prefectură a fost un organ colegial consultativ care a funcŃionat pe lângă instituŃia
prefectului. Consiliul era alcătuit din primarul comunei reşedinŃă de judeŃ, primul procuror al judeŃului şi mai
mulŃi funcŃionari din serviciile administrative exterioare ale ministerelor.
Pretorul a fost organul pe care Legea din administrativă din anul 1925 l-a aşezat în fruntea plaselor.
Acesta reprezenta interesele Guvernului la nivelul comunelor din plasa aflată sub autoritatea sa. În locul
pretorului, Legea din 1929 a înfiinŃat funcŃia de primpretor, ajutat de mai mulŃi pretori. Pretorul, apoi,
primpretorul, avea atribuŃii de ofiŃer al poliŃiei judiciare şi de şef al poliŃiei administrative. În această din urmă
calitate, el avea obligaŃia să îndrume, să supravegheze şi să controleze administraŃiile comunale.
3. 3. AdministraŃia comunală
Organizate potrivit principiului descentralizării administrative, comunele au fost împărŃite în două
categorii: rurale şi urbane. Comunele rurale era formate din unul sau mai multe sate. Comunele urbane au
fost împărŃite în: comune reşedinŃă de judeŃ, comune nereşedinŃă de judeŃ şi municipii. Criteriile pe baza
cărora s-a făcut această împărŃire au fost: numărul locuitorilor, mijloacele materiale de care dispuneau
comunităŃile locale pentru întreŃinerea aparatului administrativ, importanŃa lor economică şi culturală.
Municipiul Bucureşti a beneficiat de o organizare specială, motivele fiind dimensiunile sale, numărul mare
de locuitori şi importanŃa lui administrativ-politică. Comunele rurale din jurul comunelor urbane puteau fi
declarate comune suburbane; în acest fel ele îşi păstrau organizarea administrativă, dar deveneau
dependente de administraŃia comunei urbane în privinŃa problemelor edilitare, de salubritate şi de ordine
publică. Alături de aceste tipuri, au mai existat şi comune balneoclimaterice, care s-au bucurat de un
tratament special ca o consecinŃă directă a importanŃei lor.
Legea din 1929 a consacrat drept unitate administrativă autonomă şi satul. Scopul era acela de a
organiza administraŃia locală potrivit resurselor financiare ale diferitelor comune şi de a o adapta astfel la
necesităŃile locale. Legea făcea distincŃie între comunele formate dintr-un singur sat şi comunele formate din
mai multe sate. Satele au fost împărŃite în sate mici, cu populaŃie sub 600 de locuitori, şi sate mari, cu peste
600 de locuitori. Pentru fiecare dintre cele trei tipuri de sate, legea prevedea o organizare administrativă
distinctă. Această organizare complicată a fost menŃinută însă numai până în iulie 1931, când organizaŃiile
săteşti au fost abrogate.
Organizarea comunală a fost, în principiu, aceeaşi pentru toate categoriile de comune. Ele erau
administrate de un primar, un Consiliu comunal, precum şi de o DelegaŃie permanentă.
Primarul şi-a păstrat în perioada interbelică dubla calitate de conducător al administraŃiei comunale
şi de organ al administraŃiei centrale. În calitate de organ al administraŃiei descentralizate, el administra
interesele comunei, împreună cu celelalte două organe administrative locale (Consiliul comunal şi DelegaŃia
permanentă). Unele dintre actele sale erau supuse tutelei administrative, pe care o exercitau autorităŃile
centrale sau reprezentanŃii acesteia la nivel local. În calitate de organ al administraŃiei centrale, primarul era
chemat să exercite o serie de atribuŃii de interes general pe care i le încredinŃau legile Ńării. În exercitarea
atribuŃiilor sale, primarul dădea decizii, emitea ordonanŃe şi încheia contracte pentru administrarea
patrimoniului comunei. Până la adoptarea Legii din 1929, primarii erau aleşi de către consiliile comunale.
Singura excepŃie a fost reprezentată de primarul de municipiu; acesta era numit de către ministrul de interne
dintre primii trei consilieri care adunaseră cele mai multe voturi. Legea din 1929 a schimbat modalitatea de
alegere a primarilor, aceştia urmând să fie aleşi în funcŃie de modul de organizare a comunităŃii locale.
Primarii satelor şi primarii comunelor formate dintr-un singur sat erau aleşi prin vot universal; primarii din
celelalte tipuri de comune şi primarii municipiilor erau aleşi de către Consiliul comunal, dintre membrii săi.
Legea din 1936 a revenit însă la modalitatea de alegere prevăzută în Legea din 1925. Prin urmare,
începând cu anul 1936, toŃi primarii erau aleşi de către consiliile comunale, singura excepŃie constituind-o
primarii comunelor balneoclimaterice care erau numiŃi de prefecŃi.
Consiliul comunal era un organ colegial cu rol deliberativ şi consultativ. El era format din membri
aleşi şi membri de drept. Cei dintâi erau aleşi prin vot universal, de către locuitorii comunei; cei din urmă
erau reprezentanŃii unor profesii sau funcŃii administrative stabilite prin Lege. Consiliul comunal avea
iniŃiativa şi lua decizii în toate problemele de interes local; emitea regulamente prin care prevedea măsuri şi
sancŃiuni cu privire la administrarea intereselor comunei. Cele mai multe dintre deciziile sale erau supuse
însă tutelei administrative pe care o exercita prefectul sau ministrul de interne. Guvernul putea să
influenŃeze deciziile Consiliilor comunale nu numai prin intermediul tutelei, ci şi prin intermediul membrilor de
drept ai acestora. De asemenea, avea posibilitatea să dizolve consiliile comunale şi de a numi comisii
interimare.

111
 DelegaŃia permanentă era alcătuită din membri ai Consiliului comunal desemnaŃi de către acesta.
Rolul DelegaŃiei era acela de a Ńine locul Consiliului comunal în intervalul dintre sesiunile ordinare ale
acestuia. În consecinŃă, ea exercita toate atribuŃiile Consiliului, mai puŃin pe cele pe care legea i le rezerva
în exclusivitate Consiliului comunal. În plus, DelegaŃia era organul pe care primarul îl consulta în toate
problemele aflate în competenŃa lui.

4. Organizarea judecătorească
InstanŃele de judecată în perioada interbelică au rămas cele din perioada anterioară: judecătoriile,
tribunalele, curŃile de apel, curŃile cu juraŃi şi Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie. Prin Legea pentru unificarea
organizării judecătoreşti din 25 iunie 1924 ele au fost extinse acum la nivelul întregii Ńări.
Judecătoriile au rămas instanŃe excepŃionale, întrucât aveau competenŃă civilă, comercială şi
penală anume stabilită prin lege. Tot prin lege au fost stabilite circumscripŃiile lor teritoriale, cele care au
înlocuit ocoalele epocii anterioare. Personalul judecătoriei era alcătuit dintr-un judecător şi unul sau mai
mulŃi ajutori de judecători, în funcŃie de nevoile serviciului.
Tribunalele funcŃionau în fiecare capitală de judeŃ, în circumscripŃia fiecăruia intrând mai multe
circumscripŃii ale judecătoriilor urbane sau rurale. Tribunalele erau alcătuite din una sau mai multe secŃii.
Fiecare secŃie avea un preşedinte, cel puŃin doi judecători de şedinŃă, doi supleanŃi, unul sau mai mulŃi
grefieri, ajutori de grefier şi impiegaŃi. În plus, fiecare tribunal trebuia să aibă suficienŃi judecători pentru
îndeplinirea delegaŃiilor de judecător de instrucŃie, judecător sindic şi judecător tutelar.
CurŃile de apel. Ca urmare a extinderii teritoriului Ńării, s-au înfiinŃat 12 curŃi, fiecare dintre ele având
în circumscripŃia sa mai multe circumscripŃii ale tribunalelor. CurŃile de apel se compuneau din una sau mai
multe secŃii, fiecare dintre ele având un preşedinte şi cinci consilieri. În vederea executării inspecŃiilor
judecătoreşti, a delegaŃiei de procuror general şi a prezidării curŃilor cu juri, fiecare curte de apel trebuia să
mai aibă cel puŃin trei consilieri în plus.
CurŃile cu juraŃi funcŃionau în fiecare judeŃ. Acestea aveau competenŃa să judece “în toate materiile
criminale”, precum şi în delictele politice sau de presă, cu excepŃia cazurilor prevăzute de ConstituŃie.
Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie a continuat să funcŃioneze potrivit reglementărilor anterioare.
Vechilor competenŃe li s-au adăugat două noi, prevăzute de textul ConstituŃiei: a) dreptul de recurs în
casare, prevăzut de ConstituŃie ca o garanŃie în plus pentru justiŃiabili; b) dreptul exclusiv de a judeca
constituŃionalitatea legilor şi de a declara inaplicabile legile care erau contrare ConstituŃiei.
Pentru instanŃele de fond în locul principiului specializării magistraŃilor, a fost preferat principiul
repartizării anuale a magistraŃilor. Aceasta presupunea mutarea în fiecare an a judecătorilor şi a consilierilor
de la o secŃie la alta, astfel încât aceştia să nu judece doi ani la rând în cadrul aceleiaşi secŃii. Procedeul
avea în vedere două obiective: a) evitarea specializării magistraŃilor în anumite ramuri de drept şi neglijarea
celorlalte; b) prevenirea situaŃiei în care aceiaşi magistraŃi judecau mereu împreună, ceea ce ar fi condus la
crearea unor relaŃii personale apropiate, în cadrul cărora unii căpătau un ascendent asupra altora.
Conform Legii pentru organizare judecătorească din 1924, funcŃionarea corpului magistraŃilor a
rămas în linii mari similară cu cea prevăzută în legile anterioare din 1909 şi 1913. Judecătorii beneficiau de
inamovibilitate, ceea ce însemna că nu îşi puteau pierde funcŃia decât prin demisie. În ceea ce-i priveşte pe
procurori, aceştia se bucurau de stabilitate, singurii inamovibili fiind procurorii Înaltei CurŃi de CasaŃie şi
JustiŃie. Legea din 1924 a desfiinŃat categoria magistraŃilor-stagiari introduşi prin Legea din 1909 şi a revenit
la ierarhia anterioară, care cuprindea: magistratul supleant, magistratul substitut şi ajutorul de judecător.
Indiferent de gradul avut, judecătorul nu putea judeca decât după promovarea examenului de capacitate
susŃinut la un an după intrarea în magistratură.

5. Dreptul civil
În domeniul dreptului civil a rămas în vigoare codul adoptat în 1864. În acelaşi timp au fost adoptate
şi unele legi speciale reclamate de transformările intervenite în viaŃa economică şi socială a Ńării.
Unificare legislativă în acest domeniu a fost dificilă, cauza principală fiind reprezentată de caracterul
extrem de eterogen al relaŃiilor patrimoniale. Pentru soluŃionarea problemei a fost propusă soluŃia adoptării
unui nou cod civil. Pentru această misiune, Ministerul JustiŃiei a numit o comisie specială care a redactat
proiectul noului cod civil, însă adoptarea lui a fost amânată în permanenŃă, astfel încât problema a rămas
nerezolvată. În consecinŃă unificarea s-a realizat în mod treptat şi diferenŃiat de la o provincie la alta, astfel
încât la sfârşitul deceniului trei, în Vechiul Regat şi în Basarabia se aplicau aceleaşi norme de drept civil, în
vreme ce în Transilvania continuau să se aplice unele normele proprii, de sorginte austriacă şi maghiară.

112
 5. 1. Proprietatea
5.1.1. Regimul juridic al proprietăŃii. Reforma agrară
În materia proprietăŃii ConstituŃia din 1923 şi legislaŃia specială au consacrat concepŃia proprietăŃii
ca funcŃie socială. Noua concepŃie a fost introdusă pentru prima dată în anul 1917, prin modificarea textului
ConstituŃiei din 1866, şi prevedea exproprierea pentru cauză de utilitate publică. Dacă în textul din 1866
cauza de utilitate publică era redusă doar la trei situaŃii (pentru nevoile apărării naŃionale, pentru
amenajarea căilor de comunicaŃii şi pentru modernizarea serviciilor de salubritate publică), acum ea îngloba
şi obiectivul dezvoltării gospodăriei Ńărăneşti ca bază a producŃiei agricole. Aceasta a deschis posibilitatea
constituŃională a exproprierii marilor latifundii, ca instrument legal pus în slujba realizării reformei agrare.
În consecinŃă, după modificarea vechii ConstituŃii, a fost adoptată o serie de legi pentru punerea în
practică a reformei agrare. În prima etapă au fost adoptate actele normative de expropriere a terenurilor:
Decretul-Lege din 14 decembrie 1918 pentru exproprierea marilor proprietăŃi rurale din Vechiul Regat;
Decretul-Lege din 4 ianuarie 1919 care punea în aplicare o hotărâre similară dată de Sfatul łării din
Basarabia; Decretul-Lege din 12 septembrie 1919 pentru reforma agrară din Transilvania, bazat pe
hotărârea adoptată de Marele Sfat NaŃional, la propunerea Consiliului Dirigent; Decretul-Lege din 7
septembrie 1919 pentru reforma agrară din Bucovina. Prin intermediul acestei serii de acte normative, au
fost expropriate integral terenurile arabile ale Coroanei, ale Casei Rurale, ale persoanelor juridice, ale
instituŃiilor de mână moartă, cele care aparŃinuseră supuşilor statelor străine sau absenteiştilor. Au mai fost
expropriate de asemenea circa 2 000 000 ha din proprietăŃile particulare, conform unei scări progresive care
lăsa în proprietatea fiecărui moşier suprafeŃe între 100 şi 500 ha. În total au fost expropriate 6.125.789 ha,
ceea ce echivala cu aproximativ 66% din suprafeŃele marilor proprietăŃi.
După constituirea Parlamentului, s-a trecut la faza a doua a reformei agrare: adoptarea legilor de
împroprietărire. La 10 martie 1920 a fost votată Legea agrară pentru Basarabia; la 17 iulie 1921, Legea
pentru reforma agrară din Oltenia, Muntenia, Moldova şi Dobrogea; iar la 30 iulie 1921, Legea pentru
reforma agrară din Transilvania, Banat, Crişana şi Maramureş şi Legea pentru reforma agrară din Bucovina.
Înfăptuirea reformei agrare propriu-zise a presupus ulterior alte două etape distincte. Prima a fost
aceea de trecere a terenurilor expropriate în proprietatea statului în schimbul unor despăgubiri. În Vechiul
Regat, preŃul stabilit pentru despăgubire a fost egal cu preŃul regional de arendă înmulŃit cu 40; în restul
provinciilor a fost egal cu preŃul mediu al arenzii înmulŃit cu 20. Această primă operaŃie s-a desfăşurat relativ
rapid întrucât despăgubirile au fost plătite de către stat. Ultima etapă a constat din vânzarea pământurilor de
către stat Ńăranilor şi s-a pus în practică mult mai lent. De exemplu, in anul 1934 numai 60% dintre terenuri
intraseră în proprietatea Ńăranilor, restul de 40% fiind terenuri aflate încă în posesia statului, care le punea la
dispoziŃia Ńăranilor spre arendare. Legile de împroprietărire au prevăzut că pământurile repartizate Ńăranilor
nu puteau fi vândute sau ipotecate înainte de stingerea datoriilor către stat.
5. 1. 2. Regimul juridic al proprietăŃii asupra subsolului
Legea minelor din 1924 a reafirmat principiul constituŃional care stipula dreptul de proprietate al
statului asupra bogăŃiilor subsolului, dar totodată recunoştea drepturile câştigate asupra bogăŃiilor
cunoscute şi exploatate deja. Prin urmare, dispoziŃiile legii urmau să se aplice numai pentru concesionarea
terenurilor aflate în proprietatea statului şi pentru terenurile persoanelor particulare care nu puteau exploata
subsolul pe terenul propriu. Întrucât Legea a fost adoptată în timpul guvernării liberale (1922-1928), sistemul
de acordare a concesiilor a fost conceput astfel încât să favorizeze capitalul autohton, potrivit concepŃiei
“prin noi înşine”. Din aceste motive, acŃiunile trebuiau să fie nominative şi nu puteau fi transmise străinilor
fără aprobarea consiliului de administraŃie. Capitalul acŃionarilor români trebuia să fie de minim 60% din
capitalul social la firmei; 2/3 din membrii consiliului de administraŃie, ai comitetului de cenzori şi preşedintele
preşedintelui consiliului de administraŃie trebuiau să fie români. Legea le permitea totuşi şi străinilor să îşi
desfăşoare activitatea; aceştia îşi păstrau toate drepturile anterioare cu condiŃia ca prin intermediul unui
angajament luat faŃă de statul român să se conformeze prevederilor referitoare la raportul capital
autohton/capital străin în termen de zece ani. Prevederile legii, potrivnice capitalurilor străine, au condus la
atacarea sa de către societăŃile europene şi americane, statul român fiind supus inclusiv unor presiuni
diplomatice pe această temă. Având de-a face cu o presiune internaŃională conjugată, statul român a fost
nevoit să accepte modificarea Legii minelor, astfel încât proporŃia capitalului românesc a fost limitată la
50,1%. După câŃiva ani de aplicare s-a observat însă că legea nu a determinat efectele scontate. La acest
rezultat au contribuit mai mulŃi factori: a) dispoziŃiile privind drepturile câştigate i-au redus mult sfera de
aplicare; b) capitalul românesc s-a dovedit insuficient susŃinerii investiŃiilor necesare; c) capitalul străin s-a
arătat ostil orientării spre naŃionalismul economic. În cele din urmă, declanşarea crizei mondiale şi
condiŃionarea acordării de credite străine de renunŃarea la politica “prin noi înşine” au condus la
abandonarea acesteia din urmă şi înlocuirea ei cu doctrina “porŃilor deschise”, practicată de noul partid
ajuns la putere, PNł. În anul 1929, acesta a adoptat o nouă Lege pentru exploatarea minelor prin care au

113
fost înlăturate toate restricŃiile anterioare. Conform noii reglementări, concesiunile se puteau acorda oricărei
societăŃi, autohtone sau străine, cu condiŃia să respecte formele cerute de legile române.
5. 1. 3. Regimul juridic al întreprinderilor de stat
Prin Legea privitoare la comercializarea şi controlul întreprinderilor de stat din 6 iunie 1929,
întreprinderile aflate în proprietatea statului au fost împărŃite în două categorii: întreprinderi de interes
general şi întreprinderi cu caracter pur comercial. Cele din prima categorie formau obiectul unui monopolului
statului, în vreme ce întreprinderile din categoria a doua puteau fi exploatate în asociere cu capitaluri
private. Exploatarea întreprinderilor cu caracter comercial putea fi făcută atât cu capitaluri autohtone, cât şi
cu capitaluri străine, ponderea acestora din urmă fiind plafonată la 40% din capitalul social.
5. 2. Regimul juridic al persoanelor
CondiŃia juridică a persoanelor fizice a rămas reglementată potrivit Codului Civil, care nu a suferit
modificări majore. Sunt totuşi de notat dispoziŃiile Legii din anul 1928 prin care actele de stare civilă au
beneficiat de o reglementare uniformă în toată Ńara, precum şi câteva dispoziŃii legale prin intermediul cărora
s-a redus într-o anumită măsură inegalitatea dintre bărbat şi femeie în domeniul dreptului civil. Astfel, prin
Legea contractelor de muncă din 1929 a fost prevăzut faptul că femeia nu mai era obligată să ceară
consimŃământul soŃului pentru a putea încheia o convenŃie de muncă. În acelaşi timp, femeia a primit dreptul
de a încasa un salariu şi de a dispune de el. Prin Legea privitoare la ridicarea incapacităŃii femeii măritate
(lege care abroga unele dispoziŃii ale Codului civil şi ale Codului de procedură civilă), a fost prevăzut dreptul
femeii de a-şi înstrăina bunurile fără autorizarea soŃului.
Schimbările survenite în plan politic statal au determinat adăugiri importante şi în regimul persoanelor
juridice. Potrivit vechiului sistem juridic românesc, personalitatea juridică se acorda prin lege. FrecvenŃa
constituirii de asociaŃii, fundaŃii etc. a condus însă la aplicarea sistemului acordării personalităŃii juridice prin
procedură specială în faŃa instanŃelor judecătoreşti. Cea mai importantă lege în domeniu a fost Legea
pentru persoanele juridice (AsociaŃii şi FundaŃii), promulgată la 6 februarie 1924. Legea avea în vedere
numai asociaŃiile şi fundaŃiile fără scop lucrativ, cele cu scop lucrativ fiind supuse codurilor de comerŃ şi altor
legi. AsociaŃia era definită drept “convenŃia prin care mai multe persoane pun în comun în mod permanent,
contribuŃia lor materială, cunoştinŃele şi activitatea lor, pentru realizarea unui scop care nu urmăreşte
foloase personale sau materiale”; în vreme ce fundaŃia “este actul prin care o persoană fizică sau juridică
constituie un patrimoniu distinct şi autonom de patrimoniul său propriu, şi-l destină în genere, în mod
permanent, realizării unui scop de interes obştesc”. Decizia de acordare a personalităŃii juridice se dădea la
cererea celor interesaŃi, dar numai după ce se constata că statutele sau actele constitutive, precum şi
compunerea organelor de direcŃie şi de administraŃie nu intrau în conflict cu dispoziŃiile legii. În acest sens,
art. 6 stabilea că nu se poate recunoaşte personalitatea juridică a asociaŃiilor şi aşezămintelor care au “un
obiect ilicit contrar ordinii publice sau bunelor moravuri, sau care au fost formate în vederea realizării unui
asemenea scop”. Statul îşi rezerva dreptul de supraveghere şi control asupra tuturor persoanelor juridice de
drept privat, urmărind atât modul de administrare în raport cu statutele, cât şi măsura respectării bunelor
moravuri, ordinei publice şi siguranŃei statului. Dacă se constata încălcarea acestor prevederi, ministerul
public sau ministerul sub autoritatea căruia funcŃiona fundaŃia sau asociaŃia putea trimite pe administratori
în faŃa CurŃii de Apel din circumscripŃia unde acestea îşi aveau sediul. Dizolvarea asociaŃiilor şi fundaŃiilor
putea surveni în trei modalităŃi: prin propria decizie, prin hotărârea tribunalului sau prin decizia puterii
executive, prin act al Consiliului de miniştri, dacă persoana juridică respectivă aducea atingere ordinei
publice şi siguranŃei statului.
5. 3. ObligaŃii şi contracte
În materia obligaŃiilor au intervenit reglementări noi prin care a fost avută în vedere mai ales
modificarea relaŃiilor dintre creditori şi debitori. Lipsa capitalurilor, în perioada refacerii economice de după
primul război mondial şi în perioada crizei mondiale, a provocat o extensie a cămătăriei, la procedee de
acest tip apelând chiar şi unele bănci. Fenomenul de fost reclamat mai ales de micii întreprinzători, dar cei
mai afectaŃi au fost Ńăranii, care n-au putut obŃine pe recoltele lor câştiguri suficiente pentru a plăti creditele
la care mulŃi se angajaseră după reforma din 1921. Amânarea plăŃilor a antrenat capitalizarea dobânzilor,
mai ales în perioada crizei din anii 1929-1933, când s-a produs o scădere puternică a preŃurilor la produsele
agricole, iar producătorii au avut încasări foarte mici. Băncile au ajuns astfel să deŃină portofolii putrede
uriaşe, fapt care le punea în pericol chiar capitalul social.
O soluŃie era aceea a valorificării drepturilor de creanŃă prin executarea ipotecilor. Pentru aceasta a
fost introdusă, la 20 august 1929, Legea pentru libera circulaŃie a bunurilor agricole, prin care era desfiinŃată
inalienabilitatea loturilor provenite din împroprietăriri şi se permitea scoaterea la vânzare a acestora de către
creditori. Scăderea valorii bunurilor imobiliare, ca urmare a crizei, dar şi teama guvernanŃilor de o revoltă
generalizată a satelor au împiedicat însă aplicarea legii, astfel încât, sub presiunea cumulată a categoriilor
sociale afectate şi a băncilor, a fost adoptat un alt tip de măsuri. La 19 aprilie 1932 a fost adoptată Legea

114
pentru asanarea datoriilor agricole, prin care datoriile proprietarilor mici (cu terenuri sub 10 ha) au fost
reduse cu 50%. DiferenŃa era transformată în creanŃă amortizabilă în 30 ani, cu o dobândă de 4%. La 14
aprilie 1933 a urmat Legea pentru reglementarea datoriilor agricole şi urbane, care acorda un moratoriu de
5 ani pentru micii proprietari, cu o dobândă de 1%. Ultima Lege de conversiune a datoriilor agricole a fost
adoptată în aprilie 1934. Prin intermediul acesteia, datoriile erau reduse cu 50-70%, diferenŃa urmând să fie
plătită în 17 rate anuale, cu o dobândă de 3 %. În cele din urmă, s-a ajuns la constatarea că Ńăranii sunt
practic insolvabili, ceea ce însemna că băncile creditoare ajungeau în situaŃie de faliment. Pentru a se evita
această situaŃie, portofoliile putrede ale unui mare număr de bănci au fost preluate de Banca NaŃională,
care, apoi, le-a trecut asupra datoriei publice a statului. łăranii rămâneau, astfel, datori faŃă de stat, iar până
la achitarea integrală a datoriilor, proprietăŃile lor erau supuse unui regim de restricŃii.
Criza economică din 1929-1933 a determinat schimbări şi în metodologia contractului de vânzare-
cumpărare şi a contractului de consignaŃie. Spre deosebire de litera Codului civil şi practica comercială, în
anumite cazuri “s-a recurs la vânzarea bunurilor fără transferul dreptului de proprietate, dacă preŃul nu era
plătit în momentul remiterii mărfurilor”. Într-o astfel de situaŃie contractul de vânzare-cumpărare înceta de a
fi translativ de proprietate, iar eventualul faliment al comercianŃilor detailişti nu antrena şi falimentul
angrosiştilor sau industriaşilor (care astfel îşi puteau valorifica drepturile de creanŃă). S-a extins semnificativ
contractul de consignaŃie, care altă dată avusese o sferă redusă de aplicaŃie. În cazul falimentului
comercianŃilor, bunurile aflate în consignaŃie nu puteau fi preluate de creditorii acestora, nefiind în
proprietatea consignatarilor, ci a consignantului care astfel îşi păstra capacitatea economică. Din aceleaşi
motive, în anul 1929 s-a adoptat Legea pentru vânzarea maşinilor pe credit şi cu plata în rate. Într-o
perioadă de inflaŃie şi lipsă de lichidităŃi, această lege a jucat un rol pozitiv.
5. 4. LegislaŃia muncii
LegislaŃia autohtonă în domeniul muncii a cunoscut realizări majore după primului război mondial. La
aceasta au contribuit atât condiŃiile economico-sociale interne (climatul reformator apărut în România după
marea Unire, dar, mai ales, creşterea semnificativă a numărului muncitorilor industriali intervenită după
unirea Banatului şi a Transilvaniei, regiuni mai industrializate), cât şi climatul internaŃional (revoluŃia
bolşevică, ascensiunea partidelor comuniste, socialiste şi social-democrate, apariŃia principiilor umaniste şi
novatoare susŃinute de preşedintele american Woodrow Wilson şi acceptate parŃial în documentele
SocietăŃii NaŃiunilor şi ale altor organizaŃii internaŃionale recent fondate). În consecinŃă, au fost adoptate legi
şi alte acte normative cu privire la contractele de muncă, durata zilei de muncă, soluŃionarea conflictelor
colective de muncă, repausul duminical, ocrotirea minorilor şi a femeilor în procesul muncii.
Dreptul la grevă a fost codificat prin Legea pentru reglementarea conflictelor de muncă din 8
septembrie 1920. Aici a fost prevăzută o procedură modernă de arbitraj, care presupunea participarea unor
organe specializate ale statului şi parcurgerea unor termene. Procedura concilierii şi arbitrajului a fost
inclusă şi în Legea contractelor colective de muncă, din anul 1929. Potrivit acesteia din urmă, refuzul unei
părŃi de a se supune concilierii şi arbitrajului devenea motiv de desfiinŃare a contractului de muncă. La 13
aprilie 1928 a fost promulgată Legea privind durata zilei de muncă, ocrotirea minorilor şi a femeilor.
Conformându-se revendicărilor muncitoreşti exprimate pe plan intern şi internaŃional, legiuitorul a fixat
durata zilei de muncă la 8 ore, iar pe cea a săptămânii de lucru la 48 de ore. În acelaşi timp, a fost interzisă
angajarea la muncă, drept salariaŃi, a copiilor sub 14 ani. Femeile gravide primeau dreptul la concediu de
naştere şi nu puteau fi concediate în perioada gravidităŃii. În 1929 a fost adoptată prima reglementare
completă şi unitară a contractului de muncă: Legea contractului colectiv de muncă. Aceasta a recunoscut şi
a reglementat trei tipuri principale de contracte: de ucenicie, individual de muncă şi colectiv de muncă. Au
fost detaliate drepturile, obligaŃiile părŃilor şi sancŃiunile legale. Legea a contribuit în bună măsură la
limitarea abuzurilor, la detensionarea climatului social. O altă realizare importantă a fost unificarea
regimurilor de asigurări sociale, conform Legii adoptate în anul 1933. Asigurarea pentru boală, accidente de
muncă, invaliditate, maternitate şi deces a devenit obligatorie pentru salariaŃi (inclusiv pentru ucenici) atât
în întreprinderile publice, cât şi în cele private. ContribuŃiile la fondurile de asigurări urmau să provină din
partea salariaŃilor, patronilor şi statului. În acelaşi an a fost adoptată şi Legea pentru înfiinŃarea şi
organizarea jurisdicŃiei muncii. Pentru a soluŃiona litigiile privind reglementarea, organizarea şi ocrotirea
muncii, a meseriilor şi sănătăŃii lucrătorilor au fost create judecătorii de muncă pe lângă Camerele de muncă
având competenŃă în acest domeniu. Legea a fost aproape unanim apreciată, întrucât procedura era
gratuită, simplă şi rapidă, iar salariaŃii aveau posibilitatea să participe la judecarea conflictelor de muncă prin
asesori aleşi de ei alături de reprezentanŃii patronilor şi funcŃionarilor. Dacă hotărârea judecătoriei de muncă
era atacată cu apel, decizia definitivă era luată de tribunalul judeŃean.

115
 6. Dreptul penal
În domeniul dreptului penal a rămas în vigoare Codul adoptat în anul 1864; transformările profunde
produse în societatea românească după marea Unire au făcut însă necesară adoptarea unor modificări în
această materie. Întrucât spectrul problemelor care urmau a fi rezolvate era mai redus decât în domeniul
dreptului civil, a fost luată decizia de a se redacta un nou cod penal. Prin intermediul acestuia puteau fi
rezolvate atât problemele unificării legislative, cât şi cele ale adaptării legislaŃiei în domeniu la noile nevoi
sociale. După un deceniu de la marea Unire, noul Cod a fost pregătit pentru adoptare, astfel încât el putea
intra în dezbaterea Parlamentului. Din păcate însă, forul legislativ, dominat din 1928 de P.N.ł., a considerat
prevederile documentului ca fiind inadecvate. După repetate modificări ale proiectului, noul Cod penal a fost
adoptat în cele din urmă sub guvernarea liberală, la 18 martie 1936.
Până la momentul adoptării noului Cod, au fost elaborate reglementări cu caracter unificator şi
normativ referitor la o serie de probleme ce necesitau intervenŃia organelor de stat competente. La 17 iunie
1923 a fost adoptată Legea pentru înfrânarea şi reprimarea speculei ilicite. Legea a apărut într-un moment
în care fenomenele negative pe care le viza erau deja în descreştere, întrucât prevederile sale aveau în
atenŃie pe “îmbogăŃiŃii de război”, pe speculanŃii de produse de bază din perioada inflaŃiei şi unificării
monetare. Cu acest prilej, au fost incriminate: depăşirea preŃurilor maximale, înşelarea cumpărătorilor prin
substituirea mărfurilor, prin falsificarea sau denaturarea mărfurilor şi sustragerea de bunuri. Pentru aceste
fapte a fost prevăzută sancŃionarea cu amenzi şi condamnarea la privaŃiune de libertate.
Principala reglementare penală până la data de 1 ianuarie 1937 a vizat viaŃa politică. La 19
decembrie 1924 a fost adoptată Legea pentru reprimarea unor noi infracŃiuni contra liniştii publice
(supranumită legea Mârzescu, după numele iniŃiatorului ei). Legea a fost elaborată în contextul tensionat al
relaŃiilor politice pe care statul român le întreŃinea în epocă cu Uniunea Sovietică. Refuzând să recunoască
unirea Basarabiei cu România în 1918, aceasta din urmă declanşase, prin intermediul Partidului Comunist
Român, afiliat la InternaŃionala Comunistă de la Moscova, diverse acŃiuni politice ostile la adresa României.
În contextul tratativelor româno-sovietice de la Viena din 1924, InternaŃionala a III-a Comunistă, sub egida
statului sovietic a trecut la organizarea de acŃiuni subversive cu caracter militar pe teritoriu românesc. Planul
de operaŃii din august 1924 a prevăzut provocarea unor răscoale şi revolte împotriva autorităŃilor române
din Bucovina, sudul Basarabiei, sudul Dobrogei, Banat şi Transilvania. Concomitent, P.C.R., a început să
răspândească materiale propagandistice în care, conform ordinelor primite de la Moscova, România era
calificată drept “stat multinaŃional”, creat pe baza “ocupării unor teritorii străine”. În textele acestora se cerea
populaŃiei să se revolte pentru “eliberarea de sub imperialismul român”, astfel încât să se ajungă la ruperea
din statul român a unor provincii istorice româneşti.
În faŃa acestor ameninŃări, autorităŃile au fost nevoite să adopte mai multe măsuri de apărare a
ordinei de stat, cea mai importantă fiind Legea Mârzescu. Aceasta a încriminat unele acŃiuni antistatale
precum cele care vizau schimbarea pe cale violentă a ordinii sociale şi de stat, intrarea în legături cu
persoane sau asociaŃii din străinătate pentru a primi instrucŃiuni şi ajutoare în acelaşi scop, afilierea la
asociaŃii care îndemnau sau organizau acŃiuni împotriva proprietăŃii şi persoanelor, executarea de acŃiuni de
propagandă în diferite forme, în acelaşi scop. ActivităŃile având la origine “comunismul revoluŃionar” erau
considerate delicte şi se pedepseau cu închisoare corecŃională de la 5 la 10 ani, amendă de la 10 000 la
100 000 lei şi interdicŃie corecŃională. CompetenŃa judecării unor asemenea fapte aparŃinea instanŃelor
civile; dar dacă faptele erau comise pe un teritoriu supus stării de asediu, competenŃa aparŃinea instanŃelor
militare. Cu prilejul crizei dinastice, declanşate prin renunŃarea la tron a prinŃului moştenitor Carol, în anul
1927 (anul morŃii regelui Ferdinand) legea Mârzescu a primit unele adăugiri. Cu această ocazie au mai fost
incriminate acŃiunile împotriva persoanei Regelui, a alcătuirii RegenŃei sau a succesiunii legale la tron.
Ca urmare a grevei muncitorilor ceferişti de la Atelierele GriviŃa din Bucureşti, a fost promulgată
Legea pentru autorizarea stării de asediu din 4 februarie 1933. Prin aceasta guvernul era abilitat să
decreteze, la nevoie, starea de asediu generală sau parŃială pe termen de 6 luni. La 16 martie 1934 şi 15
martie 1937 au fost adoptate noi legi care autorizau instituirea stării de asediu, de astă dată în contextul
intensificării activităŃilor politice de extremă dreaptă. La 7 aprilie 1934, după aproape 4 luni de la asasinarea
de către legionari a primului-ministru I. G. Duca, a fost promulgată Legea pentru apărarea ordinei de stat.
Prin intermediul acesteia Consiliul de Miniştri putea dizolva, prin act de guvernământ, grupările politice care
periclitau ordinea politică sau ordinea socială în stat. Simpla participare la activităŃile unor asemenea grupări
putea fi pedepsită cu închisoare corecŃională şi interdicŃie corecŃională.
Noul Cod penal, intrat în vigoare la 1 ianuarie 1937, a fost adoptat pe fondul schimbării radicale a
climatului politic intern şi internaŃional. În anii celui de al doilea deceniu interbelic confruntarea dintre cele
două mari orientări politice extremiste, comunismul şi fascismul, dar şi ameninŃările amândurora la adresa
democraŃiei parlamentare au sporit în intensitate, până la punctul declanşării unor conflicte militare. Ambele

116
orientări au atacat democraŃia, au elogiat revoluŃia, au promovat violenŃa în viaŃa politică, inclusiv prin
asasinate şi constituirea de formaŃiuni paramilitare. AmeninŃarea la adresa ordinei de stat democratice a
necesitat in consecinŃă noi abordări pe plan juridic. Noul cod penal a reprezentat principalul răspunsul la
adresa acestor ameninŃări, el fiind caracterizat de legiuitor drept o “lege fundamentală de apărare socială”.
Codul din 1937 a fost redactat în trei părŃi: Cartea I cuprindea dispoziŃii generale; Cartea II-a
cuprindea dispoziŃii privitoare la crime şi delicte; în vreme ce Cartea III-a cuprindea dispoziŃii privind
contravenŃiile. După vechiul sistem din 1864, Codul a împărŃit faptele penale în trei categorii: crime, delicte
şi contravenŃii, în funcŃie de sistemul pedepselor. Pe lângă pedepsele principale, au mai fost prevăzute
pedepse complementarii şi accesorii. Având în vedere scopul său declarat, Codul a procedat la o
reglementare foarte minuŃioasă a infracŃiunilor. În acest sens, au fost definite trei genuri de infracŃiuni:
infracŃiunile de drept comun, care puteau deveni infracŃiuni politice; infracŃiunile politice prin natura lor şi
infracŃiunile de drept comun care nu puteau deveni sub nici o formă infracŃiuni politice. Anumite infracŃiuni
au fost scoase din categoria crimelor şi trecute în categoria delictelor, dar sancŃiunea delictelor era mai
aspră, iar minimul de pedeapsă era mai ridicat. Pe de altă parte, a fost mult restrânsă posibilitatea
judecătorului de a reduce valoarea pedepselor.
Codul penal din 1937 este remarcabil şi din perspectiva tehnicii de redactare. Textele sale sunt
precise, iar definiŃiile şi conceptele sunt clare, dovedind nivelul superior pe care l-a atins în epoca interbelică
ştiinŃa penală românească.

6. Procedura civilă
În domeniul procedurii civile, a continuat să se aplice Codul de procedură civilă adoptat în anul 1864.
Modificările aduse după realizarea Marii Uniri în această materie au vizat unificarea organizării
judecătoreşti, extinderea Codului la nivelul noilor provincii şi accelerarea desfăşurării proceselor.
În primul rând a fost considerată necesară efectuarea unificarea organizării judecătoreşti. O lege
specială în acest sens a fost adoptată la 15 iunie 1924, prin intermediul căreia organizarea judecătorească
din Vechiul Regat a fost extinsă şi în noile provincii ale Ńării (vezi supra, Organizarea judecătorească).
A urmat apoi Legea de unificare a dreptului procesual civil din 19 mai 1925. Aceasta a avut drept
scop unificarea dispoziŃiilor de procedură civilă şi comercială, accelerarea judecăŃilor făcute de tribunale şi
curŃi de apel, precum şi unificarea competenŃei judecătoriilor. În consecinŃă, au fost simplificate unele
proceduri şi au fost scurtate unele termene. Astfel, termenul de apel, care înainte era de 30 zile, a fost redus
acum la 15 zile; iar dreptul părŃii care nu s-a prezentat la primul termen de a cere reînceperea procesului a
fost desfiinŃat. Majoritatea prevederilor legii se refereau însă la procedura de intentare a acŃiunii în justiŃie.
Astfel, petentul a fost obligat să-şi precizeze riguros şi clar pretenŃiile, să expună mijloacele de probă, să-şi
redacteze acŃiunea în atâtea exemplare câte părŃi erau în proces, plus un exemplar pentru instanŃă. La
rândul său instanŃa era obligată să trimită părŃilor câte un exemplar şi să-i ceară pârâtului să depună la
instanŃă, în termen de 30 zile, o întâmpinare scrisă, în tot atâtea exemplare câte părŃi, în care să detalieze
modul de apărare şi probele pe care le va folosi în apărarea sa. Astfel pregătită, acŃiunea putea parcurge
mult mai uşor şi mai repede stadiile procesului, deşi fondul urma aceeaşi cale (în prima instanŃă şi în apel,
urmate de recurs). În aceste condiŃii, instanŃa putea să treacă la soluŃionarea procesului încă de la primul
termen, evitându-se amânările repetate pentru comunicarea acŃiunii, pentru luarea la cunoştinŃă, pentru
aprobarea de probatorii sau pentru administrarea acestora. Pentru majoritatea petenŃilor, costul procedurii
era ridicat, fiind necesară implicarea avocatului şi plata mai multor taxe de timbru, chiar şi în cauze de mică
valoare. Pe de altă parte trebuie admis totuşi că în acest fel s-a realizat o decongestionare a instanŃelor prin
accelerarea judecăŃii şi prin rolul sporit oferit judecătorului în desfăşurarea procedurii de fond.

8. Procedura penală
În domeniul dreptului procesual penal s-a procedat mai întâi la extinderea pe tot teritoriul statului a
unor dispoziŃii ale Codului din 1864 despre: poliŃia judiciară şi competenŃa, judecătorii de instrucŃie,
mandatele de înfăŃişare, aducere şi arestare, despre eliberarea provizorie şi cauŃiuni, despre recurs şi
revizuire, despre competenŃa CurŃilor cu juri.
Unificarea legislativă a început în 1924 prin aplicarea Legii pentru reprimarea unor noi infracŃiuni
contra liniştii publice, dar s-a împlinit abia prin aplicarea noului Cod de procedură penală, adoptat şi intrat în
vigoare odată cu noul Cod penal (19 martie 1936, respectiv 1 ianuarie 1937).
Noul Cod a preluat în mare măsură reglementările celui vechi, adăugând însă elemente absolut
necesare stadiului de evoluŃie în care ajunsese societatea românească. Astfel crimele au rămas de
competenŃa CurŃilor cu juri, delictele de competenŃa Tribunalelor, iar contravenŃiile de competenŃa

117
Judecătoriilor. ExcepŃie se făcea în cazul unor delicte politice şi de presă care erau de competenŃa CurŃilor
cu juri. Acestea erau formate din doi judecători ai Tribunalului, un consilier al CurŃii de apel şi din juraŃi.
Prima fază a procesului (cercetarea, urmărirea şi instrucŃia) a păstrat vechiul caracter inchizitorial, în
vreme ce faza a doua a păstrat caracterul acuzatorial. Ministerul public avea obligaŃia de a pune în mişcare
acŃiunea penală, efectuând acuzarea sub egida principiilor legalităŃii, oralităŃii, publicităŃii, individualităŃii şi
revocabilităŃii. Se aplica regula că fără acuzare nu există proces penal şi judecată. Codul a prevăzut alături
de achitare şi condamnare (existente în Codul anterior), încetarea urmăririi şi anularea urmăririi penale.
Noul Cod procesual penal a stabilit distribuŃia actelor de justiŃie în două faze. Faza I cuprindea
cercetarea (competentă fiind poliŃia judiciară), urmărirea, promovarea şi exercitarea acŃiunii (competent fiind
Ministerul public) şi instrucŃia (competent fiind judecătorul de instrucŃie); în vreme ce faza a II-a cuprindea
pronunŃarea sentinŃei. Judecătorul avea dreptul de a administra probe din oficiu.
În anii imediat următori schimbarea regimului politic democratic constituŃional, instaurarea unor
regimuri autoritare a determinat modificări de amploare în dreptul penal şi dreptul procesual penal.

Bibliografie
*** Istoria dreptului românesc, coordonator: Ioan Ceterchi, vol. II, partea a II-a, Editura Academiei RSR, Bucureşti, 1987, p. 231-
300.
*** Istoria românilor, vol. VIII, România întregită (1918-1940), coordonator: Ioan Scurtu, secretar: Petre Otu, Editura
Enciclopedică, Bucureşti, 2003.
Berceanu, Barbu B., Istoria constituŃională a României în context internaŃional comentată juridic, Editura Rosetti, Bucureşti, 2003.
Cziprián-Kovács, Loránd; Székely, Zsolt, Istoria administraŃiei regionale şi locale în România, Sfântu Gheorghe, 2002.
Focşeneanu, Eleodor, Istoria constituŃională a României 1859-1991, Editura Humanitas, Bucureşti, 1992.
GuŃan, Manuel, InstituŃia prefectului în perioada interbelică (1925-1938), în Acta Universitatis Cibiniensis, seria Jurisprudentia, an
2000, nr. 1, p. 97-108.
Idem, Istoria administraŃiei publice româneşti, ediŃia a II-a, revăzută şi adăugită, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2006, p. 177-205.
Idem, Istoria administraŃiei publice locale în statul român modern, Editura All Beck, Bucureşti, 2005, p. 237-346.
Hitchins, Keith, România. 1866-1947, traducere de George G. Potra şi Delia Răzdolescu, Editura Humanitas, Bucureşti, 1994.
Cernea, Emil; MolcuŃ Emil, Istoria statului şi dreptului românesc, ediŃia a II-a, Casa de editură şi presă “Şansa SRL”, Bucureşti,
1992, p. 243-271.
Nistor, I. S., Comuna şi judeŃul. EvoluŃia istorică, Editura Dacia, 2000.
Rus, T., Fondul PreşedinŃia Consiliului de Miniştri, în Revista arhivelor, an 1963, nr. 2, p. 188-200.
Scurtu, I.; Bulei, I., DemocraŃia la români, 1866-1938, Editura Humanitas, Bucureşti, 1990.
Slăvescu, P. N., Lacunele şi dificultăŃile ce se opun la o bună administraŃie a judeŃelor, plăşilor şi comunelor rurale, Tipografia
CurŃii Regale, F. Gobl & Fiii, Bucureşti, 1900.
Stan, Apostol, Putere politică şi democraŃie în România, 1859-1918, Editura Albatros, Bucureşti, 1995.
Stanomir, I., Libertate, lege şi drept. O istorie a constituŃionalismului românesc, Editura Polirom, Iaşi, 2005.
Stoica, M., Aspecte ale legislaŃiei şi funcŃionării administraŃiei locale în România burghezo-moşierească (1918-1944), în Studia
Universitatis Babeş-Bolyai, seria Jurisprudentia, 1963, p. 1-13.
Suveică, S., Integrarea administrativă a Basarabiei în România (1918-1925), în Anuarul Institutului de istorie “A. D. Xenopol”,
Iaşi, tom XXXVI, 1999, p. 125-145.

Test de autoevaluare nr. 15

01. După realizarea Marii Uniri, unificarea legislaŃiei administrative era necesară:
a) pentru a conferi substanŃă prevederii constituŃionale potrivit căreia România era de stat unitar;
b) pentru a conferi substanŃă prevederii constituŃionale potrivit căreia România stat naŃional;
c) pentru a conferi substanŃă prevederii constituŃionale potrivit căreia România stat suveran.
02. Conform ConstituŃiei din 1923, responsabilitatea miniştrilor era:
a) politică;
b) penală;
c) civilă.

03. Prin ConstituŃia din anul 1923, controlul constituŃionalităŃii legilor revenea:
a) Înaltei CurŃi de CasaŃie şi JustiŃie;
b). instanŃelor judecătoreşti;
c) Senatului.

04. În perioada interbelică, organizarea ministerelor:

a) a rămas nereglementată;
b) a fost reglementată neuniform prin legi specifice şi cutume;
c) a fost reglementată neuniform prin legi specifice şi cutume până în anul 1929; după această dată a fost reglementată uniform
prin intermediul unei legi.

05. FuncŃia de Preşedinte al Consiliului de Miniştri a fost consacrată constituŃional prin:

118
a) textul fundamental din 1866;
b) textul fundamental din 1923;
c) modificările aduse textului fundamental în anul 1917.

06. În sistemul de guvernare interbelic:

a) responsabilitatea politică a miniştrilor a fost reglementată constituŃional, dar nu a fost pusă în practică:
b) responsabilitatea politică a miniştrilor nu a fost reglementată constituŃional, motiv pentru care ea nu a fost pusă în practică;
c) responsabilitatea politică a miniştrilor nu a fost reglementată constituŃional, dar a fost pusă în practică pe cale cutumiară.
07. În perioada 1929-1931, prefectul reprezenta:
a) numai interesele generale ale statului la nivel judeŃean;
b) numai interesele comunităŃii locale judeŃene;
c) atât interesele generale ale statului la nivel judeŃean, cât şi interesele comunităŃii locale judeŃene.

08. Potrivit Legii administrative din 1925, primarii comunelor rurale:

a) erau numiŃi de administraŃia centrală;
b) erau numiŃi de administraŃia judeŃeană;
c) erau aleşi de către membrii Consiliului comunal.

09. În perioada interbelică, atribuŃiile DelegaŃiei Consiliului judeŃean au fost:

a) deliberative;
b) de inspecŃie şi control;
c) consultative.
10. În perioada interbelică, consiliile judeŃene:
a) puteau fi dizolvate prin Decret Regal, pe baza unui raport motivat al Ministerului de Interne;
b) puteau fi dizolvate prin ordin al Ministerului de Interne;
c) nu puteau fi dizolvate.

119
 SOLUłIILE TESTELOR DE AUTOEVALUARE

Nr. întrebării 01 02 03 04 05 06 07 08 09 10
Test 01 abc ac ac ab ac b abc b ab ab
Test 02 bc abc a ab ab bc b a a a
Test 03 a bc c a a ac ab b a ab
Test 04 a ab c abc b abc c b a c
Test 05 b ab c c bc c ac ac b c
Test 06 ac bc bc a b c bc b abc a
Test 07 c ab bc a abc ab c c abc ab
Test 08 a bc ac ab abc abc bc ab b abc
Test 09 c a bc abc abc c abc a ab ab
Test 10 ac ac abc c a abc ab b a bc
Test 11 ac b c b ab ac c a abc b
Test 12 abc a a a ab a b b b a
Test 13 a abc abc ac ac a c ab abc abc
Test 14 a b a bc ab abc c b c c
Test 15 a bc a c b c c c abc a

120