Cuvint inainte la editia a doua Prima editie a acestei cArti, apiruti in 1986 la Editura Academiei, s-a bucurat de o buna primire, coneretizata atit in epuizarea rapid a celor dowd tiraje, cit si in recenziile si notele bibliografice care i-au fost consacrate ara! si in strainatate?, Aprecierile celor care au citit-o si numeroasele ‘cereri primite intre timp de la diverse persoane doritoare sa si-o procure m-ati determinat si ma gindese la reeditarea luerarit, Prin bunavointa Edi- turii Humanitas, cartea isi incepe acum al doilea drum spre cei interesati de gramatica limbii romaine Fara a fi o lucrare scrisi din nou, editia de fata este 0 versiune refacuta ~ si, sper, imbunatatita —a celei din 1986. Deosebirile constau indeosebi in adaosuri de fapte si de explicatii, dar si in reformulari ale unor pasaje, in scopul clarificarii lor. Impotriva tnor probabile asteptari, legate de pireri relativ raspindite, nu am avut de addugat multe fapte de limba recente care si fi aparut in perioa- da dintre cele dou editii, eventual in dependenta de schimbarile de natura sociopolitica. Daca in vocabular ultimii ani au adus, intr-adevar, multe noutati absolute si treceri reciproce intre fondul activ si cel pasiv, in struc {ura gramaticala inovatiile sint practic inexistente, ceea ce nue de mirare: fata de cit de incet se schimba aceasta parte a limbii, 0 perioada de zece ani este prea scurta pentru a aduce elemente relevante. Unele fenomene care attag atentia acum prin inmultirea lor si prin manifestarea in imprejurari AL Grau, in .Roménia literars™ XVIL 1985. nr. 49. p. 8: Ton Toma, in Forum” XXVIII 1986. ne. 17, p, 86-80: Stefan Bades. in Romania literara” XX. 1987. nt. 9, p. 7: ‘Maria Gherghina. in Limba si literatura romana” XVI, 1987. nr. 1, p. 60-6: Sabina Teius in ,Cercetari de lingvistca” XXXIT. 1987, nr, 2. p. 184 ~ 186: Lucia-Gabriela Munteanu, in Collegium” (lasi) IL. 1987. p, 192-193: N. Mibiescu, in ,Saptamina”. 1987, nr. 24 (861). p. 2 sir. 26 863). p. 2: Nicolae Andrei. in .Vremuri noi (Calirasi. 20 iunie 1987: M. Andrei. in Ateneu XXIV. 1987. nr-10; Cloreli] Glicmacea]. in .Teibuna seoli= ‘XVIL 1987. nr. 297. p.2: Flora Suteu. in -p-85-91 : wane" LL 1987. n® 203 ~ 204, p, S72: nauistique de Paris LXX(IL 1988, 2 Daniel Arapu. in Bulletin de la Société de p. 219-221: Povi Skirup. in .Revue comane™ XXII. 1988, 2. p. 296-297; Sunda Sora, in .Romanistisches lahrbuch” XL. 1989, p. 187-189: Gerhard Emst, in .Romanische For- schungen™ CHL 1990.1. p. 74-77 8/CUVINT INAINTE LA EDITIA A DOUA publice au o existent mai veche si au fost notate in prima editie a cartii| CUVINT INAINTE LA EDITIA A DOUs dem oamenii de cultura s-au plins de degradarea limbii: perioada inter liek renumita pentru inflorirea culturii ~ ne ofera nenumarate marturii ingrijorarilor contemporane cu privire la ,,deteriorarea™ limbii dupa Un ea Mare din 1918; si totusi in acea perioad s-a produs miract Wnificdrii rapide a limbii literare! Cred c& putem avea incredere in capi tatea limbii de a alege mereu griul de neghin’ in toate compartimentele deci de a nu ajunge, in ce priveste gramatica, si-si facd norme din dezac duri gi anacoluturi, in exprimarea neingrijita asemenea fenomene au ¢: Jat si vor exista totdeauna, dar important este ca ele si nu fie preluat: Jimba literara. Cunoasterea normelor limbii literare poate fi asigurata p {m0 mai buna formatie scolar’ si prin informatia ulterioara, pe care c ‘efiuta si o va asimila numai cineva educat in aceasta directie. Daca exista astizi un motiv real de ingrijorare in privinta limbii, m pire ca acesta este atitudinea fata de norma: anume, se constati tend Nejustificata de a asocia norma unica si actiunea institutionalizata de r mare a limbii cu regimurile totalitare, dictatoriale ~ pe care le-ar ev prin trasituri ca rigiditatea, impunerea obligatorie si nivelarea social jupusa ~, si, in consecint4, de a le respinge in numele ideilor de liberal (libertate a expresiei), de pluralism si de individualism (manifestare a sonalititii, eventual initiativa particulara); in masura in care respinge normei unice se face si in numele unei descentralizari, al unui patriot local" ~ fie teritorial, fie functional/sociocultural — opus unui fost mo Jitism, se ajunge la ideea aberanta ca n-ar exista o singura limba liter aceeasi pentru toti romanii. Sfidarea intentionat’ a normei (unice) « incomparabil mai grava decit incalcarea ei din ignorant, din inertie din neatentie. Adaugirile operate in editia de fat’ — unele sugerate de recenzenti fost facute cu respectarea si chiar sublinierea specificului general al c& care a fost orientata de la inceput spre aspectele de cultivare a limbii am introdus referiri speciale la abateri caracteristice vorbitorilor din publica Moldova, intrucit consider c& prelucrarea pentru acesti destins anormei unice este mai bine sa fie facut de specialisti locali. Pentru < deranja sistemul de trimiteri de la un paragraf la altul si de la glosarul dice la paragrafe, adaosurile au fost inglobate in vechile paragrafe. Un paragraf complet nou al acestei editii a fost plasat la sfirsit (§ 431) si consacrat unei caracterizari de ansamblu a gramaticii limbii romane actu Indicele de cuvinte (forme), afixe si imbinari discutate in carte a fost ac gat pentru a ajuta gisirea rapida a unor informatii de amanunt. in legatura cu continutul cartii si cu nivelul ei, parerile exprimate blic sau comunicate personal au mers in doua directii opuse: unii cititor fi dorit-o mai mica si mai simpla, iar altii, dimpotriva, mai ampli si mai vant; de aceea si unii, si altii au putut socoti discutabild destinatia pe: fofi afirmata in titlu, fie pentru cd li se parea c lucrarea nu este accesi10/CUVINT INAINTE LA EDITIA A DOUA tuturor, fie pentru ca ii atribuiau autoarei intelegerea lui fo drept ,netoti* sau ,tonti* care au nevoie de indicatii elementare. Prevaizusem posibili- tatea unor asemenea obiectii si ele nu m-au facut si schimb conceptia car- fii, tocmai pentru c&, exprimind puncte de vedere opuse, se anulau in fapt; am ramas la convingerea c8, dupa selectia mea, fiecare cititor isi poate ale~ ge informatiile despre care constata ca ii lipsesc. Tot opuse au fost cite- odata parerile despre indicatiile normative si corective din carte, atitudinea mea fala de unele fapte inregistrate fiind socotita sau prea intransigent’, sau prea tolerantd; la aceste obiectii — care erau si ele previzibile, intrucit consensul in materie este greu de atins ~ nu pot rispunde decit repetind pentru cititorii actuali asigurarea cd recomandarile pe care le fac sint con- forme cu cele din lucratile normative in vigoare (sau in spiritul lor in situ- atii absente din acestea) si ci se bazeaza pe observarea uzului literat, con- fruntat, cind este cazul, cu opiniile altor cercetatori. In conformitate cu explicatiile date la prima editie (vezi aici p. 13 — 14), nuam dat nici acum o bibliografie, De altfel, ultimii ani, bogati in lucrati de gramatici didacticd, nu prea au adus noutati semnificative in spiritul cari mele; singura apropiata de ea, dar altfel organizata, este lucrarea lui G. Gruita intitulata Gramaticd normativa. 77 de intrebiiri si raspunsuri (1994). Cu riscul de a pirea lipsita de modestie, indic, pentru cei interesati de aprofundarea unor aspecte, doua Iucrari ale mele publicate dupa editia | a Gramaticii pentru toti: Probleme ale exprimarii corecte (1987) $i Ortografie pentru toti. 30 de dificultati (1990). Desi s-ar pirea ca intra in contradictie cu pledoaria pentru respectarea normei unice a limbii literare, cartea de fat nu aplica normele academice din 1993 care au modificat in mod nejustificat serierea vocalei /i/ si a unor forme ale verbului a fi. Contradictia este numai aparenta, intrucit normele ortografice din 1993, decretate, abuziv, de nespecialisti, contravin realitatii lingvistice si principiilor stiintifice. Nu este locul si reiau argumentele pe care le-am expus in repetate rinduri impotriva scrierii cu 4 sia formei sunt (vezi, in special, Procesul ortografiei, in Limba roman’ XLI, 1992, ar. 4, p. 185 — 198). Spre cinstea ei, Editura Humanitas foloseste in conti- nuare scrierea rationala cu ? si sin, ceea ce este unul dintre motivele pen- tru care noua editie a Gramaticii pentru tofi se simte aici ca acasi,Cuvint inainte la editia intti Prin gramatica se inteleg doua lucruri: 1) 0 parte componentia li bij, denumitd si structur’ gramaticalt, si 2) studiu! acestei parti comy nente a limbii, deci o disciplina lingvisticd sau, altfel spus, 0 parte comp nent a stiintei limbii; ca la orice studiu, numele disciplinei desemneazi concretizarea ei sub forma unei lucrari. fn ce sens este folosit cuvintul titlul c&rtii Gramatica pentru tofi? Evident, in cel de al doilea, cici strt tura gramaticali este oricum, in mod obiectiv, a tuturor vorbitorilor lim ‘materne, asa cum limba in intregime este bunu! tuturor. Numai studiu! li bi, asadar si al gramaticii, poate fi facut in grade diferite de aprofundare de accesibilitate, pentru mai multi sau mai putini destinatari. O.,.gramat pentru toti, deci o lucrare de gramatic’ adresatd, in principiu, tuturor v: bitorilor, trebuie si cuprinda elementele considerate necesare pentru f ‘matia cultural a oricarui cetatean. Traducere directi a titlului unei gramatici franceze ~ Grammaire fit ¢aise pour tous de Maurice Rat -, titlul prezentei lucrari este in egal n surd inspirat de doud cunoscute colectii roménesti: Biblioteca pentru tof. Stiinta pentru tofi. Ca si in aceste formule, destinatia pentru fofi poate socotit’ o pretentie utopica, iluzorie, dacti nu se precizeazi ci sint avuti vedere toti cei interesati, toticei care vor si fie indrumati, care \ 88 citeascd, si capete sau si-si aminteasci anumite informatii, in cazul fati elemente de gramaticd romaneasca utile pentru practica limbii, Ex tenta unor asemenea cititori interesati si-si imbundtiteasci exprimar prin stApinirea constienta a gramaticii nu este iluzorie. Imi amintesc cu cu multi ani in urmi, dup’ o prelegere despre acord tinut’ la Universita Populari (actuala Universitate Cultural-Stiintifiea) din capital’, am f opriti de un cursant inginer care ar fi dorit sa aibi o carte cu regulile ac dului, pentru ci — marturisea cu sinceritate — subalternii sai rideau de un: rezolutii formulate agramatical. Ascultitorii emisiunilor radiofonice probleme de limba, autori ai unor intrebiri dintre cele mai variate cu f vire la corectitudinea gramaticala, sint tot atitia cititori prezumtivi ai ac tei carti. Gramatica pentru tofi a fost scrisi cu gindul la cei care — dintr-12/CUVINT INAINTE LA EDETIA INTH la cei care nu se simt bine in inferioritatea de exprimare, de cultura lingy ticd, gi care reactioneaza la risul celor din jur nu prin indiferenta sau ch prin razbunare, ci prin instruire. Nu e grav atit faptul in sine e& un vorbit face anumite greseli de limba, cit persistenta in ele, nepasarea fata de co fruntarea cu modul de a se exprima al altora. Stapinirea imperfecta a lit bii literare este o lipsi de bazi a oricarui cetitean cu pretentii de cultura oricit de motivat ar fi prin conditiile formatiei sale, ea nu poate fi scuz: la infinit. Cultivarea limbii inseamna, in primul rind, asigurarea exprimarii core te — conform normelor limbii literare actuale ~ si, la un nivel superior, t finarea si imbogatirea ei. in ambele acceptii, cultivarea limbii vizeazA to te componentele exprimarii orale si scrise, deci pronuntarea — ortoepia serierea ~ ortografia si punctuatia -, vocabularul si gramatica, in too urmarindu-se si adecvarea stilistica, iar gramatica nu este 0 componen oarecare a exprimarii corecte, ci una pe care se bazeazi multe reguli scriere si chiar unele de pronuntare, precum si distinctia intre unele senst lexicale, Spre deosebire de corectitudinea lexicali, care este prin excelent at mista (fiecare cuvint trebuie invatat treptat cu sensurile lui exacte), core titudinea gramaticala poate fi cuprinsa, in cea mai mare parte, intr-o exp nere sistematic’, avind reguli aplicabile la un numar mai mare sau mai m de cuvinte gi, mai ales, de situatii (cea ce nu inseamna cé nu existd si rege gramaticale cu aplicabilitate limitata). Sfera larga de aplicare a unei regi gramaticale constituie un dezavantaj in cazul divergentelor fati de no mele literare actuale, in sensul cA greselile gramaticale, o dats inradacinat nu sint usor de corectat (Eminescu spunea ci ele ,,se contracteazi pr deprindere si cu greu se pot dezvita"). De aceea este de dorit, fireste, pr venirea greselilor inainte de contractare si instalare, dar nu trebuie ado, tata o pozitie de resemnare total in fata greselilor existente, intrucit « vointa, studiu si atentie la modele bune de urmat corectarea este posibil Daca cititorii acestei carti vor gasi in ea raspuns la unele nedumeriri, dac vor constata ~ poate, cu surprizi — ¢& fac anumite greseli si vor incey macar s4 mediteze asupra lor, in vederea corectarii treptate, ea isi va atins scopul. in legtura cu publicul larg caruia ii este destinata Iucrarea mai sint m cesare doua preciziri, Cititorii avuti in vedere sint vorbitorii nativi ai lin bii romane, carora aceasta gramatica nu urmireste deci sa le creeze con petenta de exprimare, ci sa le-o perfectioneze si, mai ales, s& le creeze sz sa le dezvolte spiritul critic referitor la ce este sau nu corect in limba lit: tara, Lectura ei presupune existenta la acesti cititori a cunostintelor oferi de gramatica scolara (la nivelul unui absolvent de gimnaziu) si este ajuta de glosarul final, care defineste termenii cu care opereazi expunerea so indica locul din carte unde se gaseste definitia.14/CUVINT INAINTE LA EDITIA INTI sau comentat o norma oarecare, aproximativ dup’ modelul reprezentat « Le bon usage. Grammaire francaise avec des remarques sur la langt francaise d’aujourd’hui de Maurice Grevisse. Aceasta structura, idea pentru justificarea autorului si pentru satisfacerea specialistilor, ar fi pie dut ins in accesibilitate; in orice caz, dimensiunile unei asemenea lucra ar fi speriat nu numai pe editori, ci si pe cititori, de aceea am renuntat, © putin deocamdata, la aparatul de trimiteri. E de la sine inteles ins& « exemplele date urmeazi modele — pozitive sau negative — autentice gi « atitudinea adoptata a tinut seama de diverse opinii exprimate. in momentul in care Gramatica pentru tofi isi incepe drumul spre cit torii destinatari, trebuie si marturisesc ci, daca orice carte datoreazi un edituri aparitia sa, cea de fata datoreaza Editurii Academici insusi faptul « a fi fost scrisa. Pentru indemnul si permanentele stimulari pe care le-a primit de la conducerea acestei edituri gi de la intreaga ei redactie de fill logie, le adresez calde si sincere multumiri. Multumese de asemenea profesorului meu, acad. Al. Graur, pentru le tura atentA a manuscrisului, pentru observatiile facute si pentru interes cu care a incurajat alcatuirea acestei carti. Ea este, de altfel, rodul unei a tivitati de peste treizeci de ani in colectivul de gramatica format de Don nia sa la Institutul de Lingvisticd din Bucuresti, unde lucrez.Abrevieri gi semne speciale A \cuzativ a =neutru = accentuat N. = nominativ - \djectiv, adjectival neace, = neaccentuat v. \dverb, adverbial heart. = nearticulat cart, irticol, articulat neg. =negativ “aux. wuxiliar neh, = nehotarit card. = cardinal num. = numeral ef. ‘onfer compara ord. = ordinal conj. = conjunctiv; conjunctie, part, = participiu pers. rsoand, personal pfs. fect simplu pl lural poz. = pozitiv prep. = prepozitie, prepozitiona rezent ronuume, pronominal regional uubstantiv, substantival { noteaz variantele libere > ,adat™ sau ,da* < ,provine din” * (inaintea unui exemplu) noteaz’ forme sau constructii neatestate ~ inlocuieste repetarea unui element comun + plus, cu; admis”; in tabele ,existent™ (#) in tabele existent, dar foarte rar, slab reprezentat* — minus, fra; respins*; in tabele ,,inexistent™ () inmodele de flexiune marcheazi forme posibile, dar practic rar folosAbrevieri gi semne speciale A \cuzativ a =neutru = accentuat N. = nominativ - \djectiv, adjectival neace, = neaccentuat v. \dverb, adverbial heart. = nearticulat cart, irticol, articulat neg. =negativ “aux. wuxiliar neh, = nehotarit card. = cardinal num. = numeral ef. ‘onfer compara ord. = ordinal conj. = conjunctiv; conjunctie, part, = participiu pers. rsoand, personal pfs. fect simplu pl lural poz. = pozitiv prep. = prepozitie, prepozitiona rezent ronuume, pronominal regional uubstantiv, substantival { noteaz variantele libere > ,adat™ sau ,da* < ,provine din” * (inaintea unui exemplu) noteaz’ forme sau constructii neatestate ~ inlocuieste repetarea unui element comun + plus, cu; admis”; in tabele ,existent™ (#) in tabele existent, dar foarte rar, slab reprezentat* — minus, fra; respins*; in tabele ,,inexistent™ () inmodele de flexiune marcheazi forme posibile, dar practic rar folos16 / ABREVIERE §1 SEMNE. SPECIALE consoana redata in ortografie prin ¢ +e, # (ceas, deci) consoana redati in ortografie prin g + e, i (geam, legi) consoana redata in ortografie prin gh + e, i (gheafd, unghi) consoana redati in ortografie prin ch + ¢, i (cheamd, unchi) sau prin k+ e, i (Kediv, kilogram) mya. 0¢ 8+Introducere GRAMATICA $I PARTILE EL § 1. Pentru multi vorbitori, poate chiar pentru marea majoritate a nespe lor, limba este format numai din cuvinte. Cuvintele nu sint insi de cit materialul ei de constructie. Dup’ cum jocul de sah nu inseamn’ num: tabla cu cele 64 de pitrate gi 32 de piese sau tenisul un teren cu fileu, dou rachete 5i 0 minge, ci in primul rind un set de reguli, tot astfel limba nu s reduce la cuvinte — a ciror totalitate constituie vocabularul sau lexicul - ¢ are ca parte componenti unele reguli de organizare gi functionare, a care totalitate constituie structura ei gramaticald sau gramatica ei. (In timp ¢ primul termen ~ sfructura gramaticald ~ desemneaza fara echivoc o part a limbii, cel de al doilea — gramaticu ~ denumeste atit aceeasi realitate, ¢ gi studiul ei; aceasta nu afecteaza definitia, intrucit in ambele sensuri gre matica este un ansamblu de reguli, diferenta constind in caracterul Ic obiectiv sau subiectiv.) Gramatica este un ansamblu de reguli privitoare, pe de o parte, | forma cuvintelor si la modificarile ei, iar, pe de alta parte, la imbinarea ct vintelor in procesul comunicarii, Din definitie se intelege c& gramatica ar doua feluri de reguli, respectiv dou parti constitutive. Regulile privitoat la forma cuvintelor si la modificirile formale ale cuvintelor constitui morfologia, iar regulile privitoare la imbinarea cuvintelor in propozit si ftaze constituie sintaxa. (Ca si in cazul gramaticii, morfologia si sir taxa denumesc atit piirti ale limbii, cit gi parti ale studiului ei.) Legitura dintre cele dou’ parti constitutive ale gramaticii este atit d strinsi, incit practic nu se poate studia una dintre ele fara referire la ceala 18. Aceasta nu anuleaza insi distinctia metodologica dintre ele, intruc descrierea fiecareia trateazii problemele dintr-un punet de vedere specifi Legatura dintre morfologie si sintaxa consti in faptul ci ele se serves reciproc: sintaxa se serveste de morfologie folosind modificarile formal ale cuvintelor pentru a imbina cuvintele intre ele si pentru a exprima rapoi turile create in imbinitri, iar morfologia se serveste de sintaxa folosind i flexiune imbinari de cuvinte (formele verbale compuse cu verbe auxiliar diverse cuvinte ajutitoare prin care se redau anumite categorii morfolc ice).18 / INTRODUCERE Gramatica este legatt gi de celelalte parti constitutive ale limbii: voea bularul, formarea cuvintelor gi structura foneticd; de aceea in studiul gra maticii se fac adesea referiri gi la aspecte care tin de compartimentel mentionate. (De altfel, ultimele dou — formarea cuvintelor si structur fonetica — sint uneori chiar inglobate in gramatica.) De asemenea, gramatica este legat’ de alte parti constitutive ale studiu lui limbii, in primul rind de stilistica, in oricare dintre acceptiile gi varian tele acesteia. in sfirgit, gramatica este legati de scriere, atit de ortografie, cit si d punctuatie, ale cAror reguli conventionale sint influentate de ea. Concluzia practica a interdependentelor mentionate este c& orice cuvin nou trebuie si fie insusit corect sub toate aspectele formale si de continul inclusiv sub aspectele gramaticale ale flexiunii si ale constructiilor in car se foloseste. GRAMATICA $I LOGICA § 2. Pe ling’ legaturile pe care le are cu alte parti ale limbii si cu alt discipline lingvistice, gramatica este strins legat de gindire, respectiv d logic’. In special imbinarea cuvintelor si modul de organizare a construct ilor sintactice dovedese claritatea sau confuzia din gindire, avind conse cinfe asupra felului cum sint infelese ideile transmise. Acest adevar este re cunoscut de multi vreme in formula, devenita clasica, a lui Boileau: Cee ce este bine gindit se enunfi clar™, cu varianta Cine gindeste bine vor beste bine“. in temeiul acestei legiituri se admite ci studiul gramaticii, prit deprinderea de a analiza exprimarea, ajut la dezvoltarea ginditii logice idee rezumati in definitia metaforicd a gramaticii drept 0 gimnasticd mintii sau o gimnastica intelectuali. Desigur c& nu se poate pune semn de identitate intre corectitudinea gra maticala si cea logic’, gramatica avind si 0 ,logica” a ei, care permit imbinarea ~ corecti formal — a unor cuvinte incompatibile din punct d vedere notional (de exemplu: Visele triunghiulare izbesc cu blindete), b chiar si a unor creatii cu aparenti de cuvinte (de exemplu: Ronii sabos tumareau zipeste), situatii speculate in unele curente literare sau in jocur Importante deosebiri intre gramatic’ gi logic’ sint date de varietatea ma mare a expresiei gramaticale fata de un anumit continut logic (forme s constructii sinonime), mai rar de situatiile in care expresia gramaticala co respunde unor continuturi logice diferite (forme si constructii cu mai mult valori). Perfectionarea paraleli a modului de gindire si a constructiei gram: cale este, la rindul ei. legata de cresterea nivelului cultural si de asimilareINTRODUCERE /1 Amintite afirmatiile lui Eminescu referitoare ta raportul dintre limba ~ * ansamblul ei ~, cultura si gindire: ,,Limba, alegerea si cursivitatea expr: ssiunii in expunerea vorbita sau scrist, e un element esential, ba chiar u eriteriu al culturii * si ,.Limba gi legile ei dezvolta cugetarea” ORIGINEA $I STABILITATEA STRUCTURIT GRAMATICALE § 3. Structura gramaticala ~ si in special cea morfologica — reprezini ‘e¢a mai stabil parte constitutiva a oricarei limbi, ceea ce, alituri de carat terul arbitrar sau nemotivat (adici de faptul ci mijloacele concrete ¢ exprimare a unei categorii gramaticale nu sint in nici un fel impuse ¢ontinutul acesteia), ii di 0 pozitie prioritara in determinarea originii lin bil in cauz’. Latinitatea structurii gramaticale a limbii romane constitu dovada esentiala si incontestabili a originii limbii insesi, a apartenent: limbii roméne Ia familia limbilor romanice. Caracterul romanic al structurii gramaticale roménesti este dat atit ¢ felul in care s-a conservat mostenirea latineasci (de exemplu, cele trei gt nuri, dectinarea, cele patru conjugiri, tipuri flexionare regulate si form neregulate, elementele de relatie), cit si de faptul eX diferentele fata de lat ni (de exemplu, crearea articolului, unele mijloace analitice folosite in fl xiuine) sint rezultatul evolutici in sensul unor tendinte existente inci d latina $i continuate si de alte limbi romanice. Mai important decit conse varea particularititilor gramaticale latinesti ale cuvintelor mostenite, si el din latin’ este tratarea tuturor cuvintelor din limba romani, indiferent ¢ originea lor si de epoca intririi in limba, dupa acelasi model al cuvintelc mostenite: orice imprumut este adaptat din punct de vedere morfolog dupa acest model, iar functionarea lui sintactici este asigurati de elemen’ materiale si de procedee exclusiv latinesti. De exemplu, de la orice verb provenit din substratul dac (ca « bucura), imprumutat din slava (a iubi din maghiara (« banui), din greaca (a sosi) ~ perfectul compus se formeaz cu verbul auxiliar de origine latina a avea, mai mult ca perfectul cu ajt torul sufixului -se- si gerunziul cu sufixul -ind sau -ind, mostenite din | tind, conjunctivul e marcat de conjunctia sd, de aceeasi origine, diate pasiva se realizeaza cu auxiliarul latinese a fi, iar diverse valori, inclus ‘cea pasivis, se exprima prin imbiniri cu pronumele reflexive mostenite ¢le din latina; prin flexiunea si modul lor de functionare, de origir latineasc’, forme ca se bucurd, iubesti sau esti iubit, a bdnuit sau banuis sosind, sd soseascd ete. sint elemente ale limbii romane si numai radacir le triideaza legitura cu limba de origine. ‘Cunoscind aceasta, se intelege de ce putem intilni in limba noastrai pre pozitii, fraze si chiar texte mai lungi alcdtuite exclusiv din elemente | tinesti (poezii populare ca doina dobrogeani analizata de Hasdeu in legiINTRODUCERE /2 limvitat de cuvinte sau constructii, enumerate re) si chiar individual (referitoare la un anumit cuvint sau la o anumita imbinare). Bineinteles, re gulile generale au ponderea cea mai mare, dar limitarea la aceste regu principale poate duce lao gramatica rudimentara, nu numai lipsiti de nv ante, ci si pindita de pericolul unor aplicatii gresite a situatii aflate su incidenta unor reguli particulare sau individuale necunoscute; de exempl tegula general a acordului predicatului cu subiectul este contrazisi d imele reguli particulare ale subiectului exprimat prin pronume sau locut uni pronominale de politete, cu care numele predicativ se acorda dupa ir jeles (Dumneavoastrd sinteti drept, Maria sa este darnic). Perfectionarea in materie de gramatica inseamni insusirea treptata a rc gulilor secundare, prin care se asiguri atit corectitudinea deplina, cit si im bogitirea si nuantarea exprimérii din punct de vedere gramatical. Stabil unor reguli gramaticale cu un grad mai mare de generalitate este dificila i conditiile unui uz (literar) cu multe exceptii sau reguli individuale: in nt meroase situatii, ca femininul substantivelor si adjectivelor formate cu el mentul de compunere -log (-logd saw/si -loaga), genitiv-dativul singul: articulat al substantivelor feminine in -ie bisilabic si cu a accentuat in fo ma-tip (cordbici sau corabici), pluralul substantivelor feminine in -toar reducerea la o regula generala ar reprezenta o solutie simpli, dar rigid artificial’, opusa realititii complexe, care impune un set de reguli compl mentare. Intr-o anumiti masura, simplificarea regulilor gramaticale d dorinta de a le face mai accesibile (printr-un numar mai mic de reguli cu fer’ mai larga, prin climinarea exceptiilor) le reduce eficienta si sansa ¢ ‘a fi acceptate, intrucit le indepirteazi de complexitatea specifica limbil naturale. Pentru ca aplicarea unei reguli sa aiba rezultate corecte este necesar ¢ regula si fie bine inteleas’ si insusit. Regulile gramaticale sint uneo complicate de diverse conditii si exceptii, dar simplificarea lor neaten poate duce la aproximari gresite. Atentie deci Ia insusirea exacti a regul lor gramaticale in toate amanuntele lor! TIPURI DE GRAMATICI § 5. Gramaticile — ca studii asupra structurii gramaticale — pot fi « diverse feluri dup’ scopul propus, dup’ destinatarii avuti in vedere s: dupa metodele folosite. Lasind la o parte gramaticile istorice sau /si comparative, o gramatici limbii actuale poate fi, dupa scopul propus, descriptiva — cu sau fri el manta da tantia — nnrmativ’ can carectiv’ fn timn cn oramation nv22, /INTRODUCERE tea, gramatica normativ formuleaz’ regulile exprimirii eoreete, in nun le cdrora gramatica corectiva critica formele sau constructiile neacceptc de norme. Tipurile mentionate nu sint coneretizate de obicei in stare ptt ci se realizeazi prin preponderenta unui anumit caracter, Gramaticile destinate marelui public sint preponderent normative si ¢ rective. Ele nu se pot dispensa insa total de descriere, de anumite defini 31 clasificari, aparent fird utilitate practicd. Insusirea — sau actualizarea unui minim de notiuni, termeni si elemente de descriere si de explicat este necesar’ pentru insasi formularea mai economic’ a normelor gi a ind catiilor corective, pentru a nu mai vorbi de faptul cA acest minim de teor este necesar pentru explicarea $i intelegerea modului de functionare a lin bii, pentru formarea deprinderii de analiza a mesajelor receptate si a cel. emise. Gramaticile adresate specialistilor pot fi de diverse feluri dup’ metode le folosite, ,traditionale™ sau ,modeme* (structuraliste, transformationalk matematice etc.). Atit timp eit gramatica scolar’ este de tip traditionalis gramaticile destinate marelui public nu pot fi decit de aceasti orientare avind interesul sa se bazeze pe un bagaj de cunostinte existent in memori cititorului. TERMINOLOGIA, DEFINITULE $1 FORMULAREA REGULILOR GRAMATICALE § 6. Terminologia gramaticala este uneori usoard si totodati motivati ~ micar etimologic — de esenta notiunilor denumite. in aceasta privinti ter. meni ca pronume in locul unui nume", numeral ,referitor la un numar Prepozitie ,asezare inainte* si, mai ales, (perfect) simplu, respectiv com pus, complement sau propozitie de timp, de loc, de cauzd nu pun nici un fel de probleme. De asemenea nu pun probleme termenii care nu sint transpa- renti pentru vorbitorii obignuiti: de exemplu, adjectiv, interjectie, genitiv, predicat, topicd. Unii termeni pot fi insa derutanti prin faptul ca etimolo. Bia sau intrebuintarea lor curenta indicd o sferi mai restrinsa sau, dimpo- trivd, mai largi decit realitatea gramaticali denumitd: de exemplu, adverb inseamni la origine ,(care st) linga verb", dar partea de vorbire denumita astfel nu se limiteaza ln aceasta subordonare, dup cum complementul instrumental (si propozitia corespunztoare) nu exprima numai un instru- ment propriu-zis; dimpotriva, verb inseamna in gramaticd un anumit fel de cuvinte, gi nu orice cuvint sau chiar limbaj, ca in limba comund (in expre- sii livresti de tipul verbul sau inaripat). Termenii gramaticali trebuie ins telesi drept conventionali si acceptati in sencurile ein naraINTRODUCERE / Unititile gi fenomenele gramaticale pot fi definite in diverse feluri. C finitiile mai exacte si complete sint, in general, mai putin accesibile dai rith fie tehnicismului, fie detalierii unor caracteristici si conditii. Definiti Aimplificate din gramaticile scolare si din gramaticile adresate marelui ¢ blic pot fi valabile numai in linii mari, dind 0 idee general asupra notiu tn cauza; ajutate, de obicei, de elemente descriptive insotitoare, ele au gultate mulfumitoare pentru identificarea notiunilor definite. Atit in descriere, cit gi in formularea unor reguli, simplificarea duce, mod fatal, la mai putina rigoare decit au expunerile exhaustive si ne pridite de dorinta accesibilitatii. Introducerea unor restrictii prudente ca obicel, in general, in special, fr’ preciziri asupra situatiilor aflate iminoritate, ca si listele de exemple incheiate cu etc. sau si altele — care sint totdeauna usor de completat de catre cititor — nu reprezint altce decit incereari de rezolvare a contradictiei dintre rigoarea stiintific’ si si plificare, dintre exactitate (minutiozitate) si accesibilitate. NORMA GRAMATICALA § 7. Gramatica a fost mult timp confundat& cu insisi cultivarea liml dup cum rezulti din vechea ci definitie, de mare circulatie, arta de vorbi si de a scrie corect". Chiar daca astizi nu i se mai d& aceasti accep ~ nici in sensul cuprinderii exprimarii (limbii) in intregime, nici in sen limitarii la indicatii normative si corective —, obiectivele de aceasta nati ‘sigur’ locul gramaticii limbii materne in cultura general a oricirui © care stipineste empiric modul de functionare a limbii, dar vrea si cunoa: exigentele normelor referitoare la limba literara. Etimologic termenul gramaticd (< grecescul grammatiké (téchne) de a scrie si a citi literele ~ grammata*) este legat de limba scrisi, deci aspectul cult al exprimirii, iar aceasti identificare se observa in intele: tile actuale ale cuvintului agramat (si agramatism). Oricum ar fi defin gramatica, intre ea si notiunea de regula este o legatura atit de strinsa, in termenul gramaticd a ajuns sa fie folosit cu sensul general ,ansamblu reguli* in diverse alte domenii (arte, jocuri), vorbindu-se de gramatica | eziei sau a jocului de tenis. Toate acestea sint menite si confere gramaticii o pozitie privilegiat’ actiunea de cultivare a limbii. $i, dacd orice fel de gramatica incearca degajeze si si descrie regulile obiective, implicite, constitutive ale str turii gramaticale, gramaticile normative formuleaza reguli explicite si p scriptive, adugind judeciti de valoare cu privire la folosirea unei for sau constructii apreciate drept corectf sau gresiti in varietatea literar24 /INTRODUCERE Normele gramaticale ale limbii literare sint, pe de o parte, greu de ¢ Jat in toate amanuntele lor (din imbinai realizate cu diverse euvinte, i Verse contexte) si, pe de alta, greu de acceptat uneori, avind un caracter putin conventional decit normele ortografice, de exemplu. Desi din p de vedere gramatical varietitile teritoriale, sociale, stilistice si diacro istorice sau cronologice) ale limbii se deosebesc intr-o masur& mai 1 decit din alte puncte de vedere — in primul rind, din punctul de veder Yocabularului ~, exist destule variante si in gramatica, iar ierarhizare Tepattitia acestora nu sint totdeauna general admise. Daca uzul liter Consacrat de mult articolul posesiv in forma variabila al, a, ai, ale (fat Varianta regional’ invariabild a) sau auxiliarul de perfect compus in mele a 3 sg, si au 3 pl. (fat de variantele regionale o la 3 sg., respecti @ sau or la 3 pl.), in numeroase alte situatii el nu manifest aceeasi fer fate sau preferinjele sale nu reies cu aceeasi claritate (de exemph formele de plural ale mai mult ca perfectului cu sau fara -rd-— cintaser cintasem ~ sau la topica adverbului mai fata de uncle pronume neacce, ate: nu-mi mai dd sau nu mai imi dé). in special normele individuale, 1 itoare la flexiunea sau constructia cite unui cuvint in parte (mai ales d cl nu este dintre cele general si frecvent folosite), prezinta oscilatii, refl {ate uneori si in deciziile luate de lucririle normative, fie c& aceste dec au variat in timp (in ce priveste clasa de conjugare a verbelor a ramine\ @ tine(a) si a umple(a), de exemplu), fie cd ele admit in norma vari: Libera (de exemplu, la pluralul unor substantive feminine: poieni/poie ripe/ripi sau neutre: pardesiuri/pardesie, seminarii/seminare: la. indi tivul prezent al unor verbe: anticipeaza/anticipa, ignoreaza/ignord), in legatura cu ultimul concept sint necesare unele Limuriri, intrucit n ma dubla (sau admiterea unor variante in norma) nemultumeste fie p insisi existenta ei (considerata antinorma), orieit de rar admisi, fie p faptul & nu este extins& la mai multe situatii (la toate variantele din literar), iar atitudinea principiala fata de ea provine adesea din neinte gerea exact. Pentru ca doua sau mai multe variante sa fie admise in non limbii literare actuale ca ,variante libere” ele trebuie si stea aproxima Pe acelasi plan, adica sa aiba o pondere egala in uz i si fie lipsite de cor {atitstilistice diferite sau de restrictii contextuale specifice; variantele ¢ Rorma nu se confunda deci cu cele ~ mult mai numeroase — din uz, reprezint& rezultatul unei selectii. Aceasta inseamna ci ele indepline conditia unei norme, iar diferenta specifici fafa de normele unice este ac £2 dintre obligatoriu si facultativ, respectiv dintre absenta si prezenta po: bilitétii de a opta. Variantele libere din norma trebuie privite strict ca un r Recesar pentru o anumita perioada, pind la rezolvarea obiectiva, in uz, coneurentei dintre ele. Admiterea unor variante aproximativ egale fntr-1 numar limitat de situatii particulare nu inseamni nicidecum admiterea fim Honarii paralele a doud norme integrale sau sisteme de norme. FvalutINFRODUCERE normei reduce treptat nunvinu! de variante libere fie prin eliminarea u membru al cuplului, fie prin specializarea lor pe sensuri lexicale sau stiluri functionale. In general, indicatiile normative in gramatica (si in vocabular, de alt nu urmarese interzicerea din limba a variantei sau variantelor existente inlaturarea (sau macar ingradirea) din exprimarea literar, unde aparitia ar urma sa fie conditionata de investirea cu anumite intentii stilistice. orice eaz, normarea gramaticali implied indicatii cu privire la repart stilistica a unor forme sau constructii (de exemplu, faptul c& antepune adjectivului posesiv este limitata la poezie: al nostru steag). Specifica testrictiilor stilistice este un element de rafinare a normelor, operatie ab Jut necesara pentru adecvarea comunicarii. In conditiile transferului u Variante dintr-un stil in altul sau in limba licerara comuna se produc i rente schimbari de statut din punctul de vedere al corectitudinii (de exe plu, functie de, locutiune consacrata in limbajul matematic, este incore in alte stiluri ale limbii literare, unde corect se spune in fimnctie de). Adversarii normelor gramaticale — si lingvistice, in general ~ se ter ele ar afecta bogatia si evolutia limbii literare (bogatia acesteia nu st i in variante anarhice, ci in sinonime, iar evolutia nu este opriti de norme doar incetinita in scopul verificarii prealabile, in timp, a unor inovatii) De asemenea, ei incearca sa sustina inutilitatea interventiilor normat prin referirea la vorbirea corecti a nestiutorilor de carte, adulti (de pre rings rani) sau copii, ignorind cu intentie dou’ aspecte esentiale: deost rea de varietati sau niveluri ale limbii (gramatica graiului sau a limbajt familiar vorbit fata de gramatica limbii literare) si deosebirea de complt tate a exprimarii. in contextul social-politic actual normarea limbii — toate aspectele, deci inclusiv cel gramatical ~ este contestata si din cor derente extralingvistice legate de afirmarea libertatii de expresie. Bogtia, complexitatea si varietatea flexiunii din limba romana, a melor i a mijloacelor prin care se realizeaza ea, ofera implicit prilejur ezitari sau chiar de greseli morfologice; cultivarea limbii in morfole urmareste in primul rind corectitudinea elementara, respectarea norm. unitare, fara a neglija utilizarea diverselor resurse si adecvarea stilistic unor forme concurente. $i in sintaxa cultivarea limbii este in situatia « se ocupa de aspecte ale corectitudinii elementare (inlaturarea unor gre propriu-zise de constructie), dar in acest sector al gramaticii cultivarea | bii se poate ridica mai des la un nivel mai inalt, care vizeaza imbogati diversificarea si nuantarea modului de exprimare. Normele morfologice sint — sau pot fi — mai bine cunoscute decit « sintactice atit din expuneri sistematice care cuprind normele generale 5 cola narticnlare in mnd aveantional imal norma in viduale eit ei26 /INTRODUCERE stantive gi clasa de conjugare la verbe, dar, de obicei, gi forma de plural la substantive, adjective sau pronume, respectiv forma de indieativ prezent 1 sau 3 sg. la verbe; atentie ins la distinctia intre formele recomandate si variantele consemnate cu titlu descriptiv!), Cuprinse numai in expuneri de ansamblu, care nu pot da decit reguli generale si particulare, normele sin- tactice sint mai putin cunoscute, in special la nivelul normelor individuale de construire a unui cuvint; in acelasi timp, multe norme sintactice — de exemplu, normele referitoare la topicd si chiar unele de acord — sint mai putin categorice decit cele morfologice (si decit alte norme lingvistice). in masura in care sint stabilite, chiar daca sint sau par discutabile in une- le aminunte, normele gramaticale trebuie respectate, in interesul unitiii limbii literare si al prestigiului ei, de toti cei care vorbese si scriu, obligatia fiind cu atit mai mare pentru cei care i-ar putea influexta pe alti. In aceasti privinta un dicton latinesc, kisat mostenire culturii modeme, este etern va- abil: Cezar (= imparatul!) nu este mai presus de gramatica™MORFOLOGIAIntroducere in morfologie §8. Morfologia este partea structurii gramaticale (si a gramaticii ca studiu al acesteia) care cuprinde regulile privitoare la forma cuvintelor, la structura lor interna si la modificarile lor formale in diferite intrebuintari (intrucit etimologic termenul morfologie inseamma ,,studiu al formei”, el poate avea i acceptii nelegate de gramatic’, denumind in diverse domenii = ca biologia, geologia ~ forma sau disciplinele care studiaz forma si structura obiectului de cercetare.) in opozitie cu sintaxa, al cirei obiect de studiu il constituie imbinarile de cuvinte, morfologia ca stiinta este defini- ti uneori ca avind drept obiect cuvintul sau morfemul (in acceptia de uni: tate minimal’ dotati cu semnificatie din structura unui cuvint; precizarea este necesara dat fiind ca termenul morfem are acceptii dintre cele mai diferite), Forma cuvintelor $i modificarile ei sint studiate impreuna cu va~ lorile sau functiile lor, morfologia inglobind astfel ceea ce unii numesce sintaxa partilor vorbirii CLASIFICAREA CUVINTELOR IN PARTI DE VORBIRE § 9. Studiul morfologiei este organizat pe asa-numitele parti de vorbire, care nu sint altceva decit clase de cuvinte. (Termenul invechit parte de cu- vint trebuie evitat din cauza confuziei pe care o produce, la cei nedeprinsi cu sensul ,.discurs™ al lui cuvint, faptul ci un cuvint poate fi parte de cuvint.) Cuvintele pot fi clasificate in diverse feluri, mai importante sau mai putin importante numai din anumite puncte de vedere. Ele pot fi clasifi- cate, de exemplu, dup’ origine sau ~ criteriu legat de aceasta —numai dup’ virsta sau vechimea lor in limba, distingindu-se neologismele de cuvintele din fondul mai vechi; dupa structura foneticd, distingindu-se cuvintele in functie de lungimea lor, de numéirul de silabe, de locul accentului, de sune- tul initial sau final; dupa sferele semantice sau cimpurile lexicale carora le apartin; dupa apartenen(a stilisticd; dup modul de formare; dupa familiile de cuvinte etc, Multe dintre aceste clasificiri, care tin de vocabular, de fonetica sau de formarea cuvintelor, intereseaza intr-o anumits masura30/ MORFOLOGIA gramatica. Clasificarea care intereseaza direct $i integral gramatica e clasificarea cuvintelor in parti de vorbire; acestea sint clase lexicale gi maticale in acelasi timp, distinse dupa caracteristicile semantice, morfol Bice si sintactice ale cuvintelor grupate. Cele treicriterii menfionate se i tilnesc, in principiu, in definitia fiecarei parti de vorbire, in care se arata exprima ea (sensul lexical general), ce caracteristici de form’ are (da sufera sau nu modificdri de forma) si ce functii indeplineste. Din moti obiective ins, la unele parti de vorbire definitiile nu se refer’ la sensul | Xical (este situatia prepozitiei si a conjunctiei), dup’ cum la altele nu se r fera la funetile sintactice (1a substantiv, pronume, numeral, verb, unc acestea sint numeroase, variate gi nespecifice); singurul element censte de definire este cel morfologic, adic& specificarea caracterului flexibil se neflexibil, cu eventuale precizari asupra flexiunii Partile de vorbire sint zece: substantivul, articolul, adjectivul, numer: {ul pronumele, verbul, adverbul, prepozitia, conjunctia si interjectia (art colului $i numeratului le este contestat insa acest statut). Dintre cele zece parti de vorbire sase sint flexibile, adic pot prezent modificari formale (substantivul, articolul, adjectivul, numeralul, pron. mele si verbul), iar patru neflexibile (adverbul, prepozitia, conjunetia ¢ interjectia), cu precizarea c& adverbul, in general neflexibil, ocupa un lo intermediar prin faptul e8 are un element de flexiune (analitiea): grade d comparatie. Dupa felul flexiunii, verbul se opune tuturor celorlalte parti d vorbire flexibile; ea se numeste la el conjugare, Substantivul, articolul, ad dectivul si numeralul sint grupate uneori intr-o supraclas’ a numelui, vor bindu-se de o flexiune nominal, care caracterizeaza in cea mai mare part $1 pronumele (flexiunea pronominala are insi si particularitati care-i-con fera autonomic gi o pozitie intermediar’ intte nume i verb); acestor cine Pitti de vorbire le este specifica flexiunea cazuala, numiti declinare. Parti le de vorbire flexibile prezinta grade diferite de bogitie flexionara: verbu este de departe cel mai bogat; urmeaz pronumele (cu deosebiri intre spe- ciile sale, cel mai bogat fiind pronumele personal), apoi substantivul, att, colul si adjectivul; cel mai sitac este numeralul. De retinut ca in cadrul uunei parti de vorbire flexibile se pot intilni unititi invariabile, care cone trazic caracteristica generali a clasei, dar se grupeazi in ea pe baza alter criterii, La partile de vorbire neflexibile lipsa flexiunii face ea in descrierea lor sa aib& importanta alte caracteristici de form sau unele referitoare la provenienta. Din punet de vedere lexical si sintactic se disting partile de vorbire cu sens lexical de sine stat8tor sau autonom, numite autosemantice, care pot fi Parti de propozitie (substantivul, adjectivul, numeralul, pronumele, verbul, adverbul, interjectia), de partile de vorbire lipsite de aceste calititi, care au totdeauna rol de cuvinte ajutitoare sau de instrumente gramaticale (arti colul, prepozitia, conjunctia). Lipsa capacititii dea canstitii cinarina axes!INTRODUCERE IN MORFOLOGIE /3 ‘opozitie nu trebuie confundati cu lipsa oricarei functii sintactice: 1 Jor de cuvinte care exprima raporturi intre cuvinte sau intre pre ‘itti, deci de elemente de relatie, prepozitia si conjunctia au functii sin importante gi definitorii. Sensul cuvintelor autosemantice si cuvir = sespectiv partile de vorbire ~ care il exprima nu trebuie confundat tealititile denumite. Asemenea confuzii, care viciaza intelegerea gre ii, apar uneori din cele mai bune intentii; de exemplu, o sceneta, mu la serbarile scolare dintre cele dou’ rizboaie, cu titlul Ghiveci a ive, incerca s2-i convinga pe copii de utilitatea gramaticii cu argu | 68 ci traiesc printre parti ale vorbirii: mninca substantive, admit ive etc.! Pe aceeasi linie se inscriu inceredrile de a ierarhiza partil ire dupa importanta realitatilor denumite. ile vorbirii sint inegal reprezentate numeric si iaegale ca deschidet penetrabilitate) pentru unitati noi, fie formatii proprii, fie imprumt La polurile opuse se afla substantivul — cu cel mai bogat inventar, i ent completare si primenire — si articolul — cu inventarul cel m: $i, totodat’, complet inchis —. Parti de vorbire bogate si deschise mi ‘Verbul, adjectivul, adverbul si interjectia, iar relativ sirace si mai mu mai putin inchise sint pronumele, numeralul, prepozitia si conjuncti iile de vorbire cu inventar limitat au, in general, un caracter mai ab: +t si preponderent gramatical. Clasificarea cuvintelor in parti de vorbire nu este o simpli problem: ‘{eoreticd de organizare a studiului morfologiei, ci are o larga aplicabilita: ‘Mit in practica limbii materne, cit si in insusirea unei limbi straine. De al minteri, cuvintele sint clasificate astfel in gramatica empiricd pe care + hazeaza folosirea limbii de catre orice vorbitor, intrucit modelele de flex “une $i de constructie se aplici diferentiat in functie de partea de vorbis feprezentata de un cuvint. Necesitatea cunoasterii acestei clasificari, a co1 ‘slientizArii ei, apare la invatarea unui cuvint nou, pentru care incadrarea © anumita parte de vorbire inseamna indicatia de baz’ pentru modul « functionare. Orice inlocuire sinonimica sau antonimicd a unor cuvinte limba materi, ca si orice traducere a unui cuvint din sau intr-o limba str ind trebuie sa tina seama de obligativitatea apartenentei la aceeasi parte ¢ vorbire (de exemplu, impede este sinonim cu clar, nu cu claritate, antonim cu fulbure sau confuz, nu cu confizie); aceasta regula — de la ca fae exceptic numai unele imbinari de cuvinte (vezi § 10) — are o ma insemnitate in tehnica gasirii in dictionare a cuvintului sau a sensului cd) fat, mai ales atunci cind acelasi invelis sonor corespunde mai mult ‘euvinte cu statut gramatical diferit (de exemplu, mai adverb si substanti dar conjunctie si substantiv; vezi si § 11). O consecinté functionala a ¢ noasterii partilor de vorbire se poate vedea in formularea oricaror definit care sint datoare si respecte partea de vorbire a termenului definit; dacir32 / MORFOLOGIA (atunci) cind se intimpld ceva grav sau Cinstea este dacti nu fuuri aca nnu inseamnd decit c& exprimarea coreet& din punet de vedere lingvisi logic concorda cu clasificarea morfologica, deci cd ultima nu este grat In acelasi fel, cunoasterea partilor de vorbire se oglindeste in realiz nor constructii simetrice. Pentru aplicatiile din ortografie vezi § 18 LOCUTIUNILE § 10. Locutiunea este un grup de cuvinte mai mult sau mai putin si si stabil care are un inteles unitar si care, din punet de vedere gramatica comporta ca o singurd parte de vorbire. Existi locutiuni corespunzat. tuturor partilor de vorbire cu exceptia articolului (substantivale: ad re-aminte; adjectivale: de seamd; numerale: cite doi; pronominale: te ) ce; verbale: 4 aduce aminte; adverbiale: de-a dreptul; prepozitionale:, de; conjunetionale: in loe sd; interjectionale: Doamme fereste!), dar ek important mai mare la numeral ~care are unele specii reprezentate nu de locutiuni — si, mai ales, la cele mai multe parti de vorbire neflexibile adverb, la prepozitie si la conjunctie. Caracteristicile generale ale locutiunilor sint, pe plan lexical, unite semantic& realizata prin pierderea individualitatii cuvintelor alcatuite (uneori existente in limba literara actual numai in locutiuni, ca arhais saw/si regionalisme: de exemplu, adverbul buzna din a da busna, subst tivele -adar din in zadar si pofida din in pofida), iar, pe plan gramatic ordinea de obicei fix’ a cuvintelor grupate, posibilitatile reduse de di ciere si, adesea, dificultatea analizei interioare a grupului (de exemplu haga de seamé, a fine minte, pe de rest, o data ce); in unele locutiuni gureaza variante fonetice si forme flexionare care nu sint literare in a situatii (de exemplu, a bdga in sperieti, a haga in boale, de-a prinselea, Laturi sau pe de laturi, pe alese) Locutiunile nu se deosebesc ins totdeauna net de imbinarile libere cuvinte, ceea ce favorizeaza extinderea nejustificatd a conceptului (cind consider, de exemplu, locutitni adjectivale diverse imbinari libere functie de atribut, ca de aur — mai ales in sens figurat -, de nedeseris, aurul ete.). Recunoasterea sau nerecunoasterea statutului locutional unui grup de cuvinte influenteaza analiza sintactic’ a propozitiei saw/s) frazei, avind consecinte mai mari cind este vorba de locutiuni prepoziti nale si conjunetionale; analiza pirtilor de propozitie si a propozitiilor sv ceptibile de a fi dependente de un grup de cuvinte trebuie corelati cu inte pretarea dati grupului in cauzi (daca grupul in fata este consider locutiune prepozitionala, atunci cuvintul denendent em a eeINTRODUCERE IN MORFOLOGIE /33 i este considerat locutiune, ci o imbinare Libera ~ prepozitie + sub- -~, atunei cuvintul dependent este atribut al substantivului fafa). ufiunile constituie o bogatie a limbii de care trebuie si se tind sea- jile de sinonimie (0 locutiune poate fi sinonima eu un cuvint: a seama ~ a observa sau/si cu alta locutiune: a baga de seamd — a 11, «lua aminte) si in variatia exprimarii. In dictionare ele sint Ja unul dintre cuvintele alcatuitoare, de obicei la cel considerat de ‘exemplele anterioare la aminte, respectiv seamd), uneori paralelisme de structura intre locutiuni corespunzatoare iti de vorbire diferite. De la unele locutiuni verbale ca a aduce w, a biga de seamé deriva locutiuni substantivale ca aducere-aminte, fe de seama sau adjectivale i substantivale ca bagdtor de seamd. nt este paralelismul dintre locutiunile adverbiale, prepozitionale si onale: cu toate acestea—cu toate ca; in jur — in jurul; inainte de ite (cat) sa. _-TRECERI SI CONFUZII INTRE PARTI DE VORBIRE 11. Exist numeroase situatii in care un cuvint pare a se incadra la multe parti de vorbire. Desi dictionarele trateaza de obicei in acelasi ico! valorile morfologice diferite dezvoltate de un cuvint unic la origine, ‘a face cu omonime lexico-gramaticale, realizate prin procedeul nu- | schimbarea valorii (categoriei sau functiei) gramaticale sau, cu ter~ ni mai tehnici, derivare improprie ori conversiune. cerea unui cuvint de la o parte de vorbire la alta se face prin modifi- a comportirii lui gramaticale pe fondul aceluiasi sens lexical; cuvintul este, anume, caracteristicile morfologice si sintactice ale partii de ire la care trece, Orice parte de vorbire care se substantiveaza, de exem- sly un adjectiv, un numeral, un pronume, o forma verbal, un cuvint nefle- poate cApita artical, se poate declina sau, macar, poate primi determi- Mte adjectivale si poate indeplini functii sintactice specifice substantivului itii ca Pe este prepozitie sau De n-ar fi daca si dard... nu au etele exprimate prin prepozitii, respectiv conjunctii, ci prin numele or pinti de vorbire, devenite substantive prin citare). O parte de vor- flexibila care se adverbializeaz, de exemplu un adjectiv, se foloseste u forma invariabila si in functii sintactice specifice adverbului (copil fru- fata frumoasé, copii frumosi, fete frumoase, dar El, ea scrie/ei, ele = sau va/vor serie — frumos; vezi § 183). cerile de la o parte de vorbire la alta sint uneori consacrate, devenite bile si uznale, alteori ocazionale; in special ultima situatie — trecerile gazionale =, precum si trecerile limitate contextual (binisor adv. este s.34 / MORFOLOGIA lund) constituie una dintre dificultitile de stabilire eit de eit exactii numarului de cuvinte din limba, Din alt punct de vedere trecerile sint, m: rar, definitive, in sensul pierderii valorii originare (de exemplu, eurin adv. este un fost gerunziu; mincare, iubire s.f. sint foste forme de infiniti slung”); de obicei, noua valoare nu o inlatura pe cea originara, coexistent dind nastere unor cuvinte diferite (omonime — partiale sau totale —, mai r: paronime). Omonimiile intre un substantiv gi un adjectiv si intre un adverb si v adjectiv —realizate, de cele mai multe ori, prin trecerea adjectivelor in al parte de vorbire, dar si invers — sint banale; de asemenea sint banale om« nimiile dintre un participiu gi un adjectiv (iar, de aici, si un adverb sau/ un substantiv) sau dintre un supin si un substantiv. Un interes special pri zinti omonimiile mai complicate (reprezentind mai multe parti de vorbir sau mai neobisnuite (valori asociate mai rar), precum si omonimiile cap: bile de a genera greseli in analiza gramaticala, Omonimie multipla se intilneste, de exemplu, la bine adv., s.n. si ad sau la prost adj, s.m. si adv.; frumos gi rdu au si mai multe valori, intruc ca substantive pot fi de genuri diferite: adj., adv., s.n. si m. O omonim mai complicat prezinti cuvintele cu forma-tip drepr: adj., adv., s.m. ir prep. (dreapta — ca si proasta, frumoasd $i rea ~ este numai adj. gi s.f Aceste omonimii multiple rezults din cumularea unor omonimii simpl banale: adj./s., adj./adv., respectiv adv /prep. Omonime cu caracter mai neobisnuit sint, de exemplu, aproape adv sm, intrind vb. (gerunziu) si s.n. sau grafie s.f. si prep. Omonimiile care provoaea adesea greseli in analiza gramaticala sint, | de o parte, unele omonimii multiple de la cuvinte cu corp fonetic redus monosilabice sau chiar nesilabice -, iar, pe de alta parte, unele omonini simple de la cuvinte ajutitoare (instrumente gramaticale); uneori cele dot grupari se intrepatrund sau/si se complica prin existenta unor omoni morfologice. Din prima categorie fac parte urmitoarele omonimii: @ ar vb, aux. (de perfect compus, regional si de viitor), prep. (una veche si ut neologica), inter)., regional si adj. pron.; de prep., conj., pron. si inter}. nesilabie pron. (D. sg., A. m. pl.), vb. si inter}. (numai i- < ia: Lauzi!); art.,num., pron. (pers. A. f. sg), adj. pron. (neh.), vb. aux. (de viitor, regi nal si de perfect compus) $i interj.; si pron., con, si adv.; w art., num, adj. pron. in a doua categorie intra mai ales parti de vorbire neflexibil deasupra adv. gi prep; pind prep. si conj.; nici conj. si adv., dar gi altfel « cuvinte ajut3toare: Jui art. si pron. sialtele. Pentru un, o distinctia se face prin pluralul corespunziitor din punct « vedere semantic (cu pluralul niste sint articole, iar cu pluralul unii, une sint adjective pronominale; distinctia — putin clara din cauza sensul nehotarit comun — este imposibila la G.D., unde pluralul este unic: unor) prin opozitia cu alte cuvinte (opuse lui doi, doud, trei etc. sint numeralINTRODUCERE IN MORFOLOGIE/ 35 e lui alt, alta sint adjective pronominale; cind pot fi omise — ite cu zero ~ sintarticole). jpartile de vorbire neflexibile confuzia intre omens este evitata de prin cuvintele care urmeaza sau care pot ume dupa ele: dupa o pre- tie $i dupa o conjunctie subordonatoare trebuie si urmeze ceva, in timp ‘dupa adverb poate sau urmeze nimic (de aceea in Locuieste deasupra Ma face cu un adverb, iar in deasupra magazinului, deasupra noastré ) prepozitic); dupa prepozitie poate urma orice parte de vorbire afara de srb la un mod personal, care, ‘$n schimb, este caracteristic pentru con e (de aceea in pind a inserat cuvintul pind este conjunetie, spre de re de pind seara sau pind anuse insera, unde e prepozitie). Context’ “ei venit sint caracteristice pentru si adverb. fomonimia lui art. si pron. (G.D.) se rezolva in bund parte prin pre i v (eventual substitut) imediat urmator: / eceda totdeauna un substantiv sau un substitut de substantiv (carte drei, Jam scris ui Andrei), in timp ce lui pron. poate sd nu fie urm: “nimic (imi place cartea Iui, I-am scris si ul) sou poate fi urmat de oric Pe inclusiy de un substantiv, cu care nu se grupea7a (Lui iif place pron. fata de Lui Andrei 1 i place art ); procedee ajutatoa a distinge cele dowd omonime — cind nu exist alte indicii specifi zitie - sint nlocuirea cu sinonime (pentru lu prom: dinsului, dur fealui,acestuia, acelwia, iar numai la genitiv $i adjectivul posesiv sau, s ‘sai, sale; pentru lui art: articolul enclitic fn situatii ca lui Radu = Radul ‘Toma. Tomei), inlocuirea cu forme de alt gen sau numar (pentru A vg. ei, pl. Jor) sau cu corespondente din alta clasa flexionara (pc tru dui art.: fui Andrei = bdiatului, Mariei), inlocuirea cu Iu, care este ve wit (neliterara; vezi § 56) numai a articolului, nu st @ pronumelui on “hrim, si schimbarea topicii fara schimbarea intelesului (de exemplu, Lu “place Andrei, Andretti place lui, Andrei Jui ii place pron.). La unele cuvinte confuzia omonimica este evitata in exprimarea or jn accentul sintactic (si si nici sint sau pot fi accentuate ca ‘adverbe $i “gocentuate cind sint conjuncti; wm, 0 pot fi accentuate numai ca numer “hu gi ca articole sau adjective pronominale) sau prin acest accent + urmitoare (/ui art. este totdeauna neaccentuat si de obicei rostit pau intre el si cuvintul urmator, spre deosebire de Mui pron., care poa ‘accentuat sau/si separat prin pauza de cuvintul urmator); in scris ace eosebire fonetica se reflecta in interdictia de a se pune virgula dupi “art, gi posibilitatea (dar nu obligativitatea) de a se folosi acest sem _ jnctuatie dupa ui pron. in exemple ca ‘Lui, Andret ii place; Datorite. Wdrei a putut pleca; In cartea lui, Andrei povesteste fapte reale). ‘tinctia intre omonime este necesara deci si jn practica limbii, pentru le: ‘vorecta si pentru punctualia adecvata. cannes do lao parte de vorbire la alta se face cu modific36 / MORFOLOGIA dtirdt adv. ~ indiirdtul prep., inainte adv. ~ inaintea prep ; atentie pen nu confunda aceste paronime cu formele unuia $i aceluiagi cuvint! Ca si cuvintele, unele locutiuni pot corespunde unor parti de vor diferite, fie fara modificdri formale (de-a Jungul loc. adv mai mare dragul loc. adj. si loc. adv.), fie cu modifica (in jur loc. ad in jurul loc. prep.) TRECERI INTRE LOCUTIUNI $1 CUVINTE § 12. Locutiunile provin din imbinari libere de cuvinte, de care vazut cA, adesea, nu sint usor de delimitat. Prin deasa intrebuintare ut locutiuni se sudeaza pind la transformarea lor in cuvinte uniee (compu de exemplu, adjectivele cuminte si cumsecade provin din locutiunile Jectivale cu minte, respectiv cum se cade, adverbele desigur, impre invotdeauna sau totodatd din locutiunile adverbiale omofone, iax conju {iile desi, incit sau inerucit din locutiuni conjunctionale. Delimitares u locutiuni de un cuvint compus este adesea conventionala, in special ein vorba de parti de vorbire neflexibile. Mult mai rar se produce fenomenul invers, de creare a unei locuti dintr-un cuvint unic originar: adverbele induntru, dindutru, cu variant inlauntru, dinléuntru, sint analizate de unii vorbitori drept reprezenti locutiunile in launeru, din liuntra, ceea ce a dus la aparitia unui substan Kiuniru; adverbul regional oleaci este seris adesea, gresit, o leacd p fals& analiza, dup’ modelul locutiunii sinonime o fir CATEGORILE GRAMATICALE § 15. Prin categorii gramaticale se inteleg notiunile morfologice fund mentale exprimate prin flexiune (modificirile formale suferite de part de vorbire flexibile); acestea sint in limba romana genul, numirul, cam gradul de comparatie, persoana, diateza, modul si timpul. Fiecare dint termenii mentionati desemneaza nu numai categoria in eauz8, ci si fieea dintre realizarile ei: cele trei genuri (masculin, feminin 51 neutru), oe dowd numere (singular si plural), cele cinei cazuri (nominativ, geniti. d tiv, acuzativ ¢1 vocativ), cele rei grade de comparatie (pozitiv, eomparat i superlativ), cele trei persoane etc. Genul, numarul si cazul se intilnese la toate partile de vorbire flexibil chiar daca nu la toate cuvintele care le reprezint& (multe numerale nu z forme de numér) sau la toate formele lor (genul si cazul apar la verb num, {2 modul participiu, prin care are forme de acest fel intreaga diateri pasit Ja tipul alcdtuit cu auxiliarul a fi) Grade de marcos fineINTRODUCERE IN MORFOLOGIE - ntimerale), Persoand au pronumele (unele speci) gi verbul (unele mod Diateza, modul gi timpul sint categorii exclusiv verbale. Cu exceptia persoanei i a comparatici, categoriile gramaticale com wrinti adesea deosebiri mari, de continut si de pozitie in cadrul flexiu ‘le 1a 0 parte de vorbire la alta. Numai la substantiv ~ unde este, de altfel, fix (in sensul ca subst _tivele sint de un anumit gen, a carui eventuala schimbare nu este de nat jonar’, ci duce la crearea altui cuvint, fie si numai cu statut de v ut) ~ genul corespunde, in parte, unei realitati, anume, la majoritatea lor de insufletite el reflect opozitia naturala de sex, iar la celelalte s mntive se explici prin analogie cu acestea. La toate celelalte parti tbire existenta genului este datoratd referirii la un substantiv (insotit peuit), iar schimbarile dupa gen fac parte din flexiune. n flexiunea nominal si in cea pronominali formele de numir ai € vorba de un obiect intr-un singur exemplar sau in mai multe, ia sxiuunea verbala (la modurile personale) daca actiunea are un singur at sau mai multi. La verb si la pronumele care au persoana, numarul se te strins cu aceasti categorie, prezentind unele particularitati: nu ‘persoana a Ill-a se gaseste raportul normal dintre singular si plural ‘amna ,,mai multi el" sau —altfel spus — ,,c1 si el"), pe cind perso ‘Ii-a plural poate insemna nu numai ,tu si tu, ci si ,tu gi el (sau ei, )", iar persoana I plural nu este niciodata pluralul propriu-zis al } ei I singular, intrucit nu inseamna ,eu si eu”, ci cu si tu (voi)* sau el (sau ei, ea, ele)*; acestei situatii i se datoreste faptul cd in unele luc se vorbeste de trei persoane distribuite pe cele doua numere, ci de 5 joane (persoana | plural fiind considerata persoana a IV-a, a Il-a pli V-a, iar a Ill-a plural a VI-a). Pentru persoana vezi si § 103. _ Cazul este o categorie prin excelent gramatical’, care exprim’ ray urile in care se giseste un cuvint cu alte cuvinte din propozitie sau fix lorile definitorii ale celor cinci cazuri se potrivesc insi numai per olul sintactic al substantivelor si al pronumelor sau al numeralelor cu de substantiv, in timp ce la celelalte parti de vorbire (articol, adjex altele echivalente cu acesta) cazul se explic’ prin acord, deci inc pendenta de substantivul aflat in acelagi caz (cazul dativ sau acuzati Nn adjectiv nu indica, de exemplu, un complement indirect sau direct ptul ci adjectivul este atributul unui asemenea complement). Pentru problemele comparatiei vezi § 80 si 191, iar pentru diateza, x timp § 130, 135 si 145. EXPRIMAREA CATEGORIILOR GRAMATICALE _ § 14. Categoriile gramaticale se exprima prin diferite mijloace:38 / MORFOLOGIA fonetice si analitice sau sintactice (imbinari cu cuvinte ajutitoare); in Zitie cu ultimul tip de mijloace, primele dowd se numese sintetice. La rt zarea unei forme flexionare pot actiona mijloace de tipuri diferite, § 15. Specifics morfologiei este realizarea flexiunii prin modific: structurii interne a cuvintului, mai exact, prin afixele gramaticale. in st {ura oricdrui cuvint flexibil se disting, pe de o parte, elementele const: de cele variabile si, pe de alta, elementele cu valoare lexicala de cele valoare gramaticala. Componentele structurii morfologice a unui et flexibil sint r&dacina, prefixele, sufixele gi desinentele; dintre acestea ri cina are valoare exclusiv lexical’, desinenfele au valoare exclusiv gram cala (flexionara), iar prefixele si sufixele au valori de ambele feluri, F fixcle, sufixele si desinentele sint denumite, cu un termen generic. afi Radacina impreundi cu sufixe sau/si prefixe (deci fii desinente) forme: © tema, care poate fi o tema lexical sau una flexionara. Cuvintele nefle bile pot avea numai radacina gi afixe lexicale, de obicei sufixe. Radacina este elementul neanalizabil din punct de vedere morfo gic comun mai multor cuvinte cu sens inrudit prin ea (de exemplu, rid na drept. in dreptate, indrepta, indreptar, indreptiti, nedrept, nedrepta nedreptafi ete.); cuvintele care au aceeasi radacin’ alcatuiesc ceea ce numeste o familie de cuvinte. (Cuvintele compuse ~ gi derivatele lor auc doua sau mai multe ridacini, prin eare tin de tot atitea familii: drepnung dreptunghic si dreptunghiular au deci radacinile drept si unghi.) Radaet Poate constitui singura un cuvint mai ales la partile de vorbire neflexib (de exemplu, ci, de, iar) rar la cele flexibile (ca in exemplul dat, dre spre deosebire de munt- din munte, muntean, munticel, muntos ete.) Prefixul este un afix adsugat inaintea radacinii, Prefixele au de ot cei valoare lexicala, formind cuvinte noi, fie ele singure (de exemplu, de cruce: rdscruce; de laa bate: rdzhate, strabate), fie in asociete cu alte pt cedee: sufixe lexicale (de la chip: a inchipui; de la mut: a demutiza), sufi lexico-gramaticale sau conversiune (de la bun: a imbuna, a rizbuna: de femn: a inlemni), derivare regresiva (de la a fugi: transfieg). Unele pref au insa si valori apropiate de cele gramaticale: prefixul negativ ne- (mm ales in folosirea lui la gerunziu, participiu si supin), prefixele cu valoare ¢ Superlativ, ca arhi-, extra-, hiper-, stra-, super-, ultra- Sufixul este un afix adiugat dupa radacina sau dupa alt sufix, St fxele sint de dou8 feluri: lexicale, cind formeaza cuvinte noi (de exemph tor din muncitor fata de a munci; -ime din muncitorime fata de muncitor si gramaticale ~ flexionare sau morfologice —, cind creeazi forme ale acc {uiasi cuvint, in speti forme de mod si de timp la verbe (sufixul -w- de per fect simplu: técui, técusi, uicu etc., de exemplu); pozitie intermedrar intre aceste dou’ tipuri are sufixul cu valoare de superlativ-isim (rarisim. care este considerat lexico-gramatical. in categoria sufixelor lexico-graINTRODUCERE IN MORFOLOGIE/ 3 matical sint incluse de unii cercetiitori gi sufixele substantivale motional de femninin -d (din cuseru: cuscrd, elev: eleva), -e (din edlator: céilatoare regizor: regizoare), precum si sufixele verbale caracteristice pentru conju area I sia IV-a (din iainte: a inainta, abur: a aburi, chior: a chiori), car par s& formeze cuvinte noi, desi aceste ,,sufixe nu se mentin in curst intregii flexiuni a cuvintelor in cauza (vezi formele cuscre, eleve, inainte: uburese, aburea, chiordsc, chiora etc.), ceea ce este un argument in favoe ea incadrarii la alte procedee (la conversiune in cazul sufixelor verbale). Tema este o grupare de elemente din structura aceluiasi cuvint, fiin ‘aledtuita din radacina plus sufixe saw/si prefixe. La majoritatea cuvintele flexibile sau neflexibile — tema este lexical& (datorit& caracterului lexic: “Al afixelor continute). La verbe se distinge 0 tema lexicala, comuna tuturc formelor flexionare, de temele flexionare specifice unor timpuri sat modur bul a editor’, de exemplu, are tema lexicala calidtor- si diverse tem flexionare: cdldtorea- la imperfect, cdldtorise- la mai mult ca perfect ete Desinenta este afixul exclusiv gramatical care se adauga dupa radi ind sau dupa tema pentru a exprima numérul si cazul la substantiv (4 exemplu, -uri din drepturi, -e din case), genul, numérul gi cazul la adjec tive (-e din bune), articole (-ui din -ué), pronume (-ui din cdrui), numera! Ge din prime) si participii (-e din /dudate), persoana si numérul la verbe ( din indreprai), Spre deosebire de sufixe, care ~ fie lexicale, fie gramatica = pot fi mai multe intr-un cuvint (intr-o forma a acestuia), desinenta n poate fi decit una singura. (Pentru desinenta se foloseste uneori termenu neindicat, terminafic, care este echivoc; el poate fi folosit fark © accept gramaticala, pur si simplu ca sinonim al termenului finald si ca antonim : lui initiald, pentru a indica sunetul sau grupul de sunete de la sfirsitul um ‘cuvint.) in opozitie cu formele flexionare marcate prin afixe gramaticale, di spre cele lipsite de asemenea afixe se spune ci au sufix gramatical zer tespectiv desinenti zero, intrucit lipsa unui afix constituie ea insagi marc’, Unele forme flexionare cu valori diferite pot fi omonime. Formele om« nime pot avea structura morfologica identica (de exemplu, cinta 3 sg. sip ind. prez. sau (unei) zile G.D. sg. si (niste) zile pl.) sau diferit’ (de exen plu, mincafi 2 pl. ind. prez., imperf. sau imper. = minc-a-fi si mincati pat m, pl. = ninc-af-i) § 16. Mijloacele fonetice folosite in flexiune, ca marci exclusive s- complementare, sint alternantele fonetice, accentul si intonatia. Cantitate sunetelor ~ lungirea si dublarea lor — poate exprima valori apropiate « cele gramaticale (valori de superlativ sau de aspect verbal), dar nu creea:40 / MORFOLOGIA. Alternantele fonetice sint variatiile suferite de foneme in + rite forme flexionare ale aceluiasi cuvint (de exemplu, ¢ - ea in die dreapta, a ~ d si t— fin dreptate ~ dreptiti) sau in cuvintele derivate aceeasi familie (a a gi t~ fin dreptate — indreptdqi). Dupi cum rezul din exemplele date, alternantele vocalice au loc mai ales in interi "idicinii sau al sufixelor lexicale, iar cele consonantice mai ales la fir cuvintului, inaintea desinentei Altemantele folosite in flexiune sint a) vocalice a~4:s, mare — mari; adj, cdlare — cdlari: vb. art — araté @~€:8. masd~ mese; adj, desert — desarti; vb. sed ~ sade @~€:5, par peri; adj, proaspiit — proaspet; vb. apdr — aperi 4—d~e: vb. spall ~ speli - spalat €—ea: 8! mireasd ~ mirese; adj intreg — intreaga: vb. aleg — alec i: vb. vin ~venim e rdmin — rdmései — rémas 8. cuvint ~ cuvinte; adj. tindir — tineri: vb. vind = vinzi 0-04: s. cover — covoare; adj. tdios ~ tdiousdé: vb, dorm — doar surori; num, amindoi — aminduror 0 0a ~ u: adj. tot — tout — tuturor; vb. rog ~ rouga— rugiim b) consonantice d— 2:8. ghid ~ ghizi; adj. fraged — fragezi: vb. cad ~ cazi 8~ & 8. catarg~ catarge; adj, intreg — intregi: vb. rog ~ rogi &-€:s, mac — maci; adj. saérac —sdraci; vb. tac ~ tact 5—$: 8. as ~ asi, poveste Povesti, ministru~ ministri; adj, taios \diosi, ingust ingusti albastru — albastri: pron. acest — aces nostra — nostri; vb. cos ~ cosi, gust —gusti sk—$t:s. bascti— basti; adj. romdnesc ~ romdnesti: vb. crese-—cre sk— st: s. ceased — cesti; vb. muse — musti IF 8. stdent— studenti; adj. bogat — bogati; vb. caut — caufi =~ j:8. obra: — obraji; adj. viteaz — viteji Altemanjele se produe uneori regulat, mecanic, in conditii foneti identice sau sint limitate de anumite condifii gramaticale (anumite parti « vorbire, anumite forme flexionare) ori etimologice (unele alternante nu ¢ loc in neologisme). Accentul poate diferentia unele forme flexionare prin schimbare locului sau de pe o silaba pe alta. in flexiunea nominal ssemenes situat Sint exceptii: substantivele feminine neregulate nord — murori, sord surort, substantivele neutre de tipul zero — zerouri gi adjective fot ~ tuturor. in flexiunea verbal schimbarea accentului are un rol mz Important nu numai prin raspindirea fenomenului, ci si prin faptul ca loct accentului poate fi singurul element distinctiv in situatii ca adiind prez. adund vf < can anein: es FINTRODUCERE IN MORFOLOGIE /« Tntonatia constituic in flexiunea nominala o mare’ a cazului voc jar in cea verbala o marca a modului imperativ. Ea capt’ importan formele lipsite de alte marci (afixe) distinctive, care constituie mar oritate: la formele de vocativ identice cu nominativul (copii!, mama ‘eu dativul plural (frafilor!) si la formele de imperativ pozitiv sau neg, identice cu forme ale prezentului indicativ (inceteazd!, incetati!, sta: stati!). 17. Mijloacele analitice folosite in flexiune sint reprezentate « wi cu urmatoarele cuvinte ajutStoare: verbe auxiliare (cu ca tuiese formele verbale compuse; vezi § 121), unele prepozitii (fol :atit in flexiunea nominal, cit si in cea verbal; vezi § 201), conjunet folosita in flexiunea verbal’; vezi § 137), unele adverbe si locutiuni a Je (folosite la formarea gradelor de comparatie; vezi § 82, 83) si ar I (folosit atit ca mare a unor categorii gramaticale din flexiunea n nala — vezi § 56 -, cit si ca formant al unor specii de numerale ~vezi § 61 -). MORFOLOGIA $I ORTOGRAFIA \cturii lor si a alternantelor pe care le pot avea au important’ pent jea corect8. Ortografia romaneasca actual se bazeazi in mare mast ‘asa-numitul principiu morfologic, care cere si se {ind seama de str morfologica a cuvintelor, de categoria gramaticala si de tipurile ompuse), Regula scrierii cu ca sau ia se orienteaza, in diferite conter ice, dupa alternanta ea ~ ¢ (gheatd— ghete, chem ~ cheamd) sau ia — 14 ~ piete, pierd - piarda). Regulile scrierii cu a sau ea, respectiv ds ‘ei f sau i dupa s, j sint diferite pentru radacina cuvintelor (unde se ‘numai a, ¢, i) fati de afixe (unde se poate scrie atit a, e, #, cit si ea, a, ‘funetie de clasa morfologica, pastrindu-se infatisarea pe care 0 au afix« numai cunoasterea structurii morfologice poate du ‘In infelegerea scrierii diferite a formelor verbale asazd si furiseaza (ambi ind. prez. 3 sg. si pl.) sau ingroasd ind. prez. 3 sg. si pl. si (sd) ingroe con). prez. 3 sg. si pl; a unor forme adjectivale ca guresd f. N.A. sg. _gurese £. pl. si G.D. sg. (si m. V. sg.: ~ domn) sau substantivale ca na. schija N.A. sg. si nase, schije pl. si G.D. sg. Regula scrierii cu sau fat ‘final dupa consoanele j, s, f, z (in conditiile in care pronuntarea nu este indiciu sigur) este legata de distinctia dintre singular si plural in flexiur nominala (substantivali: vrej, mas, hot, sturz sg. ~ vreji, mosi, hoti, stu pl. siadjectivala: dragdlas, micuf, ursuz sg.— drdgdlasi, micuti, ursuzi 542 / MORFOLOGIA i de distinetia dintre persoane in flexiunea verbala (ingray, aga, luc | sg. — ingrasi, agdfi, lucrezi 2 sg.), Morfologice sint de asemenea tegul scrierii unor articole hotirite enelitice care nu se pronunti sau se pronu nedistinct in vorbirea curent’: notarea articolului de masculin-neutru s gular N.A. -I (litru, lucru neart. — litrul, lucrul art.) si notarea articolului masculin plural N.A. -/ (regula serierii cu un singur i sau cu doi i, respe tiv cu doi sau cu trei) in forme ca membri neart. — membrii art., copii nea ~ copiii art.; cf. si pentru feminin G.D. sg.: tari neart. — ari a Asemanitoare este regula notirii desinentei / in flexiunea verbala: citi (ir si) pf. s. 3 sg. —citi | sg., fi’ imper. poz. — nu fi imper. neg, Scrierea cu s fara cratima a cuvintelor compuse flexibile se orienteazi dup gradul | de suduri manifestat in flexiune (cf. bundvointd fata de rea-voing), i regulile despartirii in silabe separa cuvintele compuse, derivatele cu pr fixe si unele derivate cu sufixe de restul cuvintelor, recomandind re Pectarea structurii lor morfologice (de exemplu, drepi{-Junghi fata « drep|-ltate, in{-Jexact fata de if-]nel, virst{-Inic fata de mon{-|stru). Dar nu numai prin sfera principiului numit morfologic se manifes legiturile dintre morfologie si ortografie. Principiul numit sintactie, log sau sintactico-lexical (pentru ca tine seama de sensul lexical si de relatii cu alte cuvinte din propozitie) releva in primul rind apartenenta la parti « vorbire diferite a unor segmente omofone, diferentiind scrierea lui o da. num. adv. sau art. + s. de odutd adv., a lui deloc adv. de de loc prep. + « intruna adv. de intr-una prep. + num. etc. in sfirsit, scrierea cu initia majuscula sau minuscula — pe care unii 0 subordoneazi unui asa-num Principiu simbolic ~ este legata, in cea mai mare parte, de distinctia dint substantivele proprii gi cele comune, care sint clase morfologice si lexica (vezi § 20).335. Fraza este unitatea sintacticX de sine st&t&toare alcZtuiti din dow i multe propozitii. Pentru comparatia cu propozitia din punctul d al dimensiunilor si al continutului exprimat vezi § 235 1p rolul lor in frazik propozitiile sint de doud feluri: principale, cin de sine stititoare (in sensul ci nu depind de altele, dar putind nec ita unor completiri, vezi § 338), si secundare sau subordonat depind de alte propozitii din fraz’; de exemplu, in fraza leri am lipsi cdi am fost bolnav, propozitia eri am lipsit este principal’, iar per am fost boinav secundara. Minimul necesar pentru existenta unt il constituie fie dou propozitii principale, fie o propozitie principal secundar, cea ce inseamni ca fraza este conditionati de prezent in a unei propozitii principale. in frazele care au si propozitii secur - propozitia principal — sau propozitiile principale — reprezint | de baz al comunicarii, nucleul central de organizare, in jurul cz © grupeaz propozitiile secundare. (Pentru importanta in comunicat ozitiilor secundare vezi § 349.) ‘opozitia principala imprima unei fraze intregi propriul ei caracter di de vedere al scopului comunicirii (vezi § 241) si al afectivitit § 242), ceea ce se reflecti in intonatia si in punctuafia final. Semnt atie de la sfirsitul unei fraze cu diverse propozitii secundare est ident de propozitia principali: Cine fi-a dat voie si pleci desi n- ?; Ce bine e cind sintem impreund! ipurl de fraze 6. Dupa raporturile dintre propozitiile imbinate in frazi, se distin uri fundamentale de fraze: unele formate numai prin coordonan formate numai prin subordonare (acestea cu subtipuri in functie ¢ I propozitiilor secundare si, mai ales, de subordonarea lor numi principala sau si fati de unele dintre ele) si altele mixte, formatSubstantivul j@ acestea genul este constant (vezi § 13), forma substantivelor schir use numai dupa numar si caz. Substantivul este deci o parte de ve + flexibila din grupa celor care se declina. O serie de ,,forme” in plus prin articularea cu articolu! hotarit enclitic, iar acestea sint chi | mimeroase decit cele nearticulate. Flexiunea pur substantivals — lim fi la formele nearticulate — este relativ saraca, numarul de forme fiit It mai mic decit la verb sau la unele speci de pronume si chiar decit clase de adjective: el variaz’ intre o singura forma (Ia relativ putin ‘antive invariabile) si trei forme; cu adaugarea formelor articula irul maxim de forme ajunge la opt. Forma-tip a majoritagii substa or, sub care pot fi gisite in dictionare, este cea de nominativ-acuzat gular nearticulat. _ Substantivul este partea de vorbire cel mai bine reprezentaté numeric | continua imbogatire, ceea ce face s4 existe imprumuturi neadaptate fi gitipuri flexionare noi, alaturi de cele vechi, cu diferite grade de stat . Marele numar de substantive se grupeaza in relativ numeroase cla “gi subelase flexionare, inegale ca importanta. 5 CLASE LEXICO-GRAMATICALE § 20. Principala clasificare a substantivelor este cea care opune su intivele comune (numite si apelative) substantivelor proprii, Substan le comune denumesc obieéte de acelasi fel — intreaga clasa si fiece iplar al ei -, de exemplu, casdi, copil, riu, pe cind substantivele pr prii denumese numai anumite obiecte, considerate izolat pentru a le d linge de celelalte din clasa lor. Substantivele proprii pot fi: nume de px soane sau antroponime (prenume, nume de familie, supranume, nume mitologice sau de petsonaje literate): Alexandru, Maria; Grigorese44 / MORFOLOGIA Vasiliu; Pastorel, Dumnezeu;, Scufita Rosie), nume de animale sau zoo: nime (Fulger, Labus, Joiana, Mieunica), nume de locuri sau toponime (nume de ape, forme de relief, localitati, regiuni ete.: Ozana, Siret, Car. pati, Paring; Niculitel, Tulcea; Dobrogea; Romédnia; Europa), nume de intreprinderi si de institutii (Premial, Combinatul de Utilaj Greu, Institutu de Lingvisticd), nume de corpuri ceresti sau astronime (Berbecul, Carul- Mare), nume ~ sau titluri — de opere literare, stiintifice, artistice sau de documente istorice (Baltagul, Dictionarul ortografic, ortoepic si morfolo- gic al limbii romane, Rapsodia romana, Declaratia de independenta) nume de evenimente istorice (Reforma, Unirea Principatelor), nume de sirbitori (Anul Nou, Criciun), nume ~ sau marci — de produse industriale (biscuiti Adbatros, sipun Lux, pasti de dinti Supercristal), nume de vehicule (vaporul Sdgeata, trenul Orient Expres) Distinctia intre substantive comune si proprii este legati de unele ca racteristici gramaticale gi se reflect in ortografie prin serierea cu initial? minusculi sau majuscula (distinctie care se anuleazi insi la inceput de enunt, cind orice cuvint se scrie cu majuscula). Din punct de vedere gramatical, substantivele proprii au de obicei (pen: 26) un singur numir (sg. sau pl.) $i se folosese fie in for mi nearticulata, fie in forma articulati enclitic, nu ins cu articol nehotarit unele tipuri de nume proprii au gi alte particularitati, de exemplu, formare: GD. sg. cu articolul proclitic fui la multe antroponime si zoonime. Substantivele comune se scriu cu initial’ minuscula (in afara inceputu lui de enunt). Scrierea lor cu initial majuscula este permis’ daca intervin intentia de reliefare pentru sugerarea importantei acordate (substantive abstracte ca adevar, dreptate, iubire, libertate: in numele Libertatii sau concrete, ca om: A fost un Om; folosirea majusculei este mentionat uneor i in exprimarea orala: cu 0 mare sau cu majusculd) saw/si a atitudinii de reverent (nume de persoane — parintii si bunicii, sotul/ iubitul, sefuul ie rarhic — si de lucruri considerate unice de cel care scrie: Am visat-o px Mama, M-am adresat Directorului, Si-a dat viafa pentru Patrie; procedeu este folosit mai ales in adresiti directe gi indirecte: Dommule Director Domnului Director) sau daca, in contextul dat, se produce o sinonimie ct un nume propriu (Capital = Bucuresti) sau/si o elipsi a unui astfel di nume (Institutul = Institutul de Lingvisticd). De retinut c& in asemene: situatii initiala majuscula este facultativa i tebuie folositi cu misura, in trucit abuzul de majuscule cu caracter exceptional ajunge si anuleze efec tul expresiv urmarit Substantivele proprii se scriu cu initial majusculd, Aceasti regula est inclcati in situatii care au motivatii opuse intre ele: pentru reliefare sat pentru minimalizare. [n primul caz este vorba de o tendint’, raspindit’ i publicistica si in publicitatea moderna, de a se scrie cu initiala minuscul: diverse subelase de nume proprii: nume de persoane in postura de autorSUBSTANTIVUL (45 interpreti (in afige gi programe), titluri de publicatii (magazin istoric, de ‘exemplu) si de opere din domenii variate, denumini sau firme/embleme de magazine si de institutit (ca editura meridiane); sorierea contrara normelor ‘Gite aici un procedeu artistic al carui nonconformism urmareste sa relie~ feve numele respectiv, dar neglijeazi faptul ca, fiind specifica substanti- Jor comune, initiala minuscula poate fi perceputd ca indiciu al unei mini- vari (iar efectul artistic este discutabil si, oricum, anulat de banalizarea ptati a procedeului, devenit maniera). Spre deosebire de ueest procedeu, contrazice insigi logica scrierii, folosirea initialei minuscule pentru \inimalizarea unor nume proprii pare a avea sens (corelindu-se si cu fo- irea initialei majuscule la substantive comune relicfate), cea ce nu in- ‘ca ¢ recomandabila, Initiala minuscula cu rol de minimalizare a impusa in uz si chiar in norma, in anii 1950-1970, la numele de sar- i religioase (boboteazd, créciun, paste in loc de Boboteazd, Craciun, 2) si la numele Dumnezeu (si Domnul cu acelasi inteles), Maica Dom- , Mesia, Mintuitorul, Precista, Sfintul, Sfinia; regula era o componen- ‘4 propagandei ateiste, Aseminitoare este folosirea cu valoare peiora- Ji, de catre unii publicisti, a initialei minuscule la numele proprii ale srsoanelor si institutiilor detestate (grafii de tipul ceausescu sau n.c. | Ceausescu“, p.c.r, ,Partidul Comunist Romén" au reprezentat 0 ade- Yirata moda imediat dupa 1989); validarea acestui procedeu ar insemna wunarea la posibilitatea distinctiei grafice dintre substantivele proprit si Je comune, atit de necesar in cazurile de schimbare (reala!) a statutului mui cuyint. fn scricrea substantivelor proprii compuse se tine seama si de ceca ce “denumesc ele: majoritatea lor se scriu cu inifiala majuscula la toti ‘termenii, ‘exceptia cuvintelor ajutatoare, dar titlurile se seriu cu initial majuscula ai la primul termen; la toponime este necesar sa se distinga situatiile in ¢ un termen generic face parte din numele propriu ~ si deci trebuie scris ideauna cu initiala majusculi (de exemplu, Lacul Sarat, Riul Doamnei, Strada Lungd, Virful cu Dor) ~ de cele in care un asemenea termen nu 4 in aleatuirea numelui propriu ~ si deci nu se serie cu initiala majus- decit pe harti — (de exemplu, facul Razelm, rful Aries, strada Masina Piine, virfuul Omul). - Intre cele doua clase de substantive ~ comune si proprii ~ exist, pe de parte, substantive aflate la limita dintre ele, cu statut intermediar, nepre- Jzat sau controversat, si, pe de alta parte, treceri de la o clasa la alta, Substantive cu statut intermediar (neunitar sau insuficient marcat) sint, de exemplu, numele de dansuri populare, epitetele afective, numele de rase, specii sau varietiti de plante side animale, numele lunilor anului. in ivinta scrierii literci initiale, pentru unele dintre ele exist reguli ortogra- fice unice, ferme (numele lunilor se scriu cu initiala mic: ianuarie), in timp ce pentru altele regulile sint nvanfate, mai putin clare (la unele nume a Macaia ath Danaed46 / MORFOLOGIA la altele initiala minuscula: ionatan, merinos), iar pentru altele (epitete buftea, haplea, somnorila, nume de dansuri ca alunelul, hafegana) wu formuleaza reguli explicite, dar recomandarile individuale acorda pret rin initialei minuscule. Trecerile intre substantivele comune si cele proprii se produc in ambe directii, prin evolutii semantice si modificari pur gramaticale. in ambe situafii existi cuvinte la care transformarea este mostenit’ sau imprum tata gi altele Ja care ea s-a petrecut in limba noastra, de asemenea cuvinte care transformarea a avut ca rezultat eliminarea ipostazei originare $i alte la care cele doua ipostaze coexista. in sfirgit, unele transformari au rez tate stabile, altele au caracter ocazional. Substantivele proprii devin comune prin elips&: intr-un grup nominal care numele propriu este atribut, se elimina substantivul comun determin al carui sens il preia fostul nume propriu, La transformarea in substanti comune, numele proprii devin variabile in numar $i articulabile cu artic nehotirit. Exemple: marghiloman < cafeaua lui Marghiloman, murfatl < vin de Murfatlar, 0 dacie < 0 masiné Dacia, un iuda < un trédator Inda, Devenite comune, substantivele foste proprii se seriu cu initie mica; fac exceptie numele proprii ale unor creatori folosite ocazional substantive comune care denumese operele realizate sau formele de pt zentare a acestora: un Eminescu (volum), un Grigorescu sau trei Luchie (tablouri), wn Enescu (disc), de asemenea numele proprii de persoane f losite, prin elipsa unei comparatii, cu sensul ,cineva ca..."": De cite ori simtim lipsa unui Caragiale! Substantivele comune devenite proprii pierd, de obicei, posibilitat variatiei in numar sia opozitiei de articulare, in special compatibilitatea atticolul nehotarit. Exemple: antroponime ca Floarea, Puiu, Berbec, 20 nime ca Fulger, Fetita, toponime ca Brddet, Greci, Poiana, Slobox nume de institutii ca Steaua, nume de corpuri ceresti ca Berbecul, F cioara, nume de sirbatori ca Mosi, nume de produse ca Lux. in cadrul substantivelor proprii se pot produce treceri de la un tip nume fa altul: de exemplu, de la antroponime la toponime si, mai invers, de la antroponime la zoonime sau la astronime, ceea ce unet implica anumite deosebiri gramaticale (numele de familie Moldoveanu a G.D. lui Moldoveanu, pe cind toponimul Moldoveanul are G.D. Mold veanului). § 21. Clasificarea substantivelor in nume de insufletite (animate) neinsufletite (inanimate), iar in cadrul insufletitelor in numele de pe soane gi celelalte, intereseaz comportarea gramaticala ~ pentru acordul gen, complementul direct cu sau far pe, inlocuirea prin anumite pronur =, dar notiuinile respective nu au nevoie sa fie definite gi descrise. (E nec sar, cel mult, precizarea c& din punct de vedere gramatical sint tratateSUBSTANTIVUL (47 ‘de animale, nu gi numele de plante.) Tot astfel, nu au nevoie de ii unele clase lexicale ca numele de materie, de exemplu, care au $i numite particularitati gramaticale. " Pistinetia de ordin logic intre aga-numitele substantive concrete gi yaete nu interescaza direct gramatica; unele tipuri de abstracte care irticulavitati gramaticale pot fi desemnate prin referire la cea ce ex- (nume de insusiri, de stari sau de actiuni). GENUL Categorie morfologica fundamentald la aceasta parte de vorbire, fiind ca de gen depind modul de formare a pluralului si declinarea, il substantivelor este marcat si se recunoaste prin forma determinantu- cum un substantiv dat admite sa fie precedat, la singular si plural, srechi ca: lun — doi sau. acest — acesti ~* substantivele de genul masculin; “y- doud sau aceasta ~ aceste ~* cele de genul feminin, “un — doud sau acest ~ aceste ~» cele de genul neutra. te evident ca aceste indicii sint inoperante pentru cine are indoieli cu ire la genul corect al unui substantiv (ca si pentru strainii care invata nba noastra), intrucit pentru alegerea formei adecvate a determinantului ecesard cunoasterea prealabil a genului substantivului. Indiciile re- ritoare la infelesul sau la forma substantivului nu sint nici ele operante in putine situatii. Ince priveste infelesul, genul cel mai unitar este neutrul, care euprinde oape exclusiv aume de obiecte neinsufletite: de exemplu, loc, Inert, muzeu, obiect, vis (exceptiile, nume de insufletite, sint putine: de exemplu, timal, dobitoc, mamifer, macrou, personaj). Substantivele de genul mas- in sicele de genul feminin denuimesc atit insufletite, cit si ncinsufletite ‘acestea, numai la denumirile de fiinfe genul este, de obieci, motiva’ in sex — $i deci usor de recumoscut dupa infeles (de exemplu, barbat - wie, elev — eleva), de aceea cele dowa genuri se definese drep prinzind nume de fiinte de sex barbatesc, respectiv femeiese, si nume de insufletite care prin tradifie sau prin analogic cu acestea sint socotite It | Caracterizarea genurilor prin anumite clase lexicale nu se poate face ft statistic, cu referire la majoritatea cuvintelor din acceasi grupar. anticd, intrucit cele mai multe grupari sint neunitare: de exemplu, nu de fructe sint de obicei feminine, dar, chiar intre numele de fructe ne ice, sint exceptii ca pepene, sirugure m. si mar n, (pentru nume d: te exotice cf, ananas m., grep(frut), mango n.); numele de arbori sin ‘obicei masculine, dar cu exceptii feminine ca salvie, tisd (cf. acacia ); pind si la numele fiinfelor umane de sex barbatesc, dupa ocupatia sa) we ee “ an na haiendan eal edtand ardonant,48 / MORFOLOGIA (vezi § 24). Gruparile semantice unitare ca gen au un numir redus de unitati lexicale, deci sint putin importante: de exemplu, numele zilelor sap- taminii ca feminine, numele lunilor $i al notelor muzicale ca masculine, numele simfurilor ca neutre. Nici terminatia substantivului in forma-tip nu ofera indicii mult mai ficiente, deoarece nici o terminatie nu apare la un singur gen, ci una si aceeasi terminatie se intilneste, in grade diferite de reprezentare, cel putin Ja dou, daca nu la toate cele trei genuri. Jat un tablou al situatiei terminatiilor substantivelor comune pe genuri: ‘Terminatia mom Exemple 1. a(siea) ace. wm wm + papé; cinema; basma, saltea a (si ea) neace. wm - & paria, prislea; soia 3. dneace. ® - + tate; mama 4. ea wm + @ bebe; sote; koine 5. eneace, + (+ frate; nume; carte 6. i vocalie ace. wm + & colibri; scl 7. i vocalic neace. ® O © uli derbi; tanti 8. i semivocali + + tei; rai; joi 9. i soptit ® © & pustis cisti; vineri 10, o ace. ® & - mikado; banjo 11. oneace. OQ + @ picolo; radio; cacao 12. u vocalic ace. OW - cebu; atu 13. u vocalic neace. ak ar ministru; lucru 14, u semivocalic pret tk leu; tablou 15.consoandnepalatali = + 0 += sac; lac 16. consoani palatali = + =F unchis unghi (i grafic) Dupa cum rezulti din acest tablou, fa genul masculin se intilInesc toate terminatiile substantivale, dintre care 8 sint comune tuturor genurilor, 6 nu- mai masculinului gi neutrului si 2 numai masculinului si femininului. Ge- nul neutru si genul feminin pot fi caracterizate negativ prin absenta unor terminatii, dintre care mai importanta este la neutru absenta terminatiei -d, iar la feminin absenta terminatiilor -w vocalic neaccentuat (vezi exceptii in § 49), -w semivocalic si, mai ales, a terminatiilor consonantice. E usor de observat c& unele terminatii apar numai la neologisme, mai mult sau mai putin recente, uneori inc’ neadaptate, La asemenea substantive neadaptate se pot intilni terminatii neincluse in tablou pentru substantivele feminine: de exemplu, terminatia consonantica la nume de animate ca girl (si cover-girl, script-girl), madam, miss; cind nu sint nearticulabile si defective de numar sau invariabile, ca madam (vezi § 47), substantivele de acest fel prezint’ RE Mall ae omni occSUBSTANTIVUL / 4¢ cea nearticulata ~ feminind —: 0, unei (sau aceasta, acestei, frumoasa oasei ete.) cover-girl f., dupa sens, dat cover-girl-ul n., dupa forma. Indiciile furnizate de forma devin mai numeroase si mai eficiente dac: fe terminafii sint descrise mai aminun{it, cu preeizarea sunetelor can veda sunetul final si cu unele date statistice: de exemplu, terminatia ‘comuna tuturor gemurilor numai cind apare dupa consoana (neutrel Wd numai 10, iar masculinele sub 100), pe cind e precedat de alta vocal cit i caracterizeaza exclusiv substantivele feminine si chiar e precedat d se intilneste la feminine si la masculine, poate fi considerat o carac ica a celor dinti, intrucit la masculin exista numai exceptional (in 1 ide luni si in adie), de asemenea, daci descricrea formala este asc cu informatii referitoare la sens ori la modul de formare: toate term le neobisnnite, slab reprezentate la masculine (-a, -i si-o accentuate: sntuate, -e si -u accentuate, -d), se gisesc numai la nume de fiints ‘ariatele substantive terminate in e precedat de consoana cele form: ‘ou sufixele -tate (-dtate, -etate, -itate) si -toare, ca si cele provenite di tantivizarea fostului infinitiv lung (vezi § 141) sint numai feminin substantivele terminate in -u semivocalic cele formate eu sufixul -g: int numai masculine. Dati fiind comportarea specifica a genului neutru, Ia singular princ pala opozitie de gen este intre substantivele feminine si cele nonferninin far la plural intre substantivele masculine si cele nonmasculine. De acee pre substantivele defective de numar (vezi § 26) se poate sti cu sig in{a numai daca sint feminine sau masculin-neutre, cind nu se folose “tlecit la singular, respectiv numai daca sint masculine sau feminin-neuty dl nu se folosesc decit la plural, dar aceasta informatie este suficier pentru flexiune; substantive ca aur, singe, unt sint incadrate in mod co Nentional, de obicei dupa sens, la neutru, musetel, ianuarie la masculin s preliminarii, funeralii la neutra si represalii la feminin. ve Yjints-o prudenta exagerati unele dictionare evita si precizeze ger ‘nor substantive (de obicei neologisme recente nefamiliare lexicografil $i neatestate in contexte concludente sub acest aspect; simpla menfiune Sint subse. lipsita de indicatii asupra gemului inseamna ,cu genul necunc cut", dar, de fapt, la cele mai multe cuvinte, incertitudinea nu prive toate cele trei genuri, ci doar distinctia dintre doua gemuri (dintre mascu fincutru lacele atestate numai la singular si dintre feminin gi neutru la ¢ “atestate numai la plural). Substantivele proprii au adesea terminatii care la substantivele comt sint mai rare sau chiar inexistente; de exemplu, la numele proprii de p ‘soane (prenume) si de animale: -a (-ea) neaccentuat (Toma, Oprea, M folea) si chiar -d (Gavrila, Ionica, Murgila) pentra genul masculin; e ‘soand (Carmen, Catrinel, Lenus, Lotus) si -w vocalic neaccentuat (Lt Muu) pentru genul feminin; -i vocalic neaccentuat (Gabi, Vali), -0 ace twat (Uojo, Margo, Zozo) si neaccentuat (Roro, Toto) pentru masculit rst50 / MORFOLOGIA La numele proprii de inanimate (Jocuri, institutii, marei de vehieu) etc.) genul depinde de form’ sau/si de referent, mai exact de substantivy comun generic care denumeste referentul. Orientarea dup’ form’ este ev dent in exemple ca (0) Dacia (Lada, Skoda, Toyota) f. fata de (un) Citroé (Fiat, Ford, Nissan, Oltcit, Volvo) n. sau LR.T-.A. si R.A.T.A. f. fata d LTB. $i R.A.TB. n. La substantivele nonfeminine defective de plural i | cele nonmasculine defective de singular (vezi § 26) atribuirea genului est conventional: de exemplu, numele de orase (Arad, Paris), de riuri/fluv (Crges, Rin) si de tinuturi sau state (Qus, Maroc, Peru) sint de genul nev tru, iar numele de insule (Alewtine, Canare) sint de genul feminin § 23. Numeroase substantive au variante formale, fie in cadrul ace i yen, fie de genuri diferite. De obicei numai una dintre variante est considerat corecti in limba literara, dar uneori normele actuale admit cit doua variante, intr-o anumita ordine de preferinta. Substantive care cunosc variante — de terminatie — ale formei-tip i cadrul aceluiasi gen (pentru variantele de plural vezi § 28): m.: berbec (nu berbece), ciucure (nu ciucur), genunchi (nu genunche pieptene (nu piepten), soarece (nu sourec), viddica (mu vlddic); variati liber admis: bulgdre/bulgdr, tutore/tutor, f.: cineraria (nu cinerarie), curea (nu cureaud), laturd (nu lature origine (nu origind), sandala (nu sanda), sarma (nu sarmalay; variati liber’ admis’: tapiocd/tapioca, vileca/vileica; ne: itinerar (au itinerariu), linoleum (ou linoleu), opiu (nu opium), per sonaj (nu personagiu), salariu (nu salar), serviciu (nu servici), tangou (n tango), taxi (nu taxiu); variatie liber’ admisa: minimum/minim. Unele variante formale sint admise in anumite contexte, incit pot fi con siderate un fel de forme secundare. De exemplu, =i are varianta ziud, ad misa in limba literari numai in unele constructii, ca se face ziud, de c ziud; cf. diferenta de infeles dintre /a =i ,Ja curent, in actualitate™ si fa zit. ncind se face dimineati"; tot astfel, numele primelor cinci zile ale sipta mini, terminate in i soptit (Juni, marfi, miercuri, vineri), respectiv semivo calic (joi), au cite o variant’ in -e, admis’ in imbinrile cu un adjectiv post pus: se spune 0 miercuri, uceastd miercuri, cu miercure ca varianta, da numai o miercure neagrd a fotbalului. Pentru variantele unor substantiv in imbinari cu adjective posesive conjuncte vezi § 49 in putine situatii deosebirile formale din cadrul aceluiasi gen sint core late cu distinctii de inteles, in perechi de substantive cu statut de omonim partiale sau de paronime. Un tip mai bine reprezentat este cel al perechilo de substantive neutre cu finala o accentuat sau (é)u: bolero dans” 5 bolerou ,ilic, caro ,,culoare la cartile de joc" si carou ,,patrat™. intr-o situ atie asemindtoare sint substantivele neutre file .muschi*. fileu nlasi* sSUBSTANTIVUL /SI ‘Substantive care au variante de genuri diferite (fie numai la singular, ‘fumai la plural, fie la ambele numere): mm, gi m.: combustibil m, (pl. combustibili, nu combustibile n.), robinet (pl. robinete, nu robinefi m.), suport n. (pl. suporturi, nu suporti m.), den. (pl. spalturi, nu spalti m.), vagonet n. (pl. vagonete, nu vagonefi } variatie liber’ admis in norma: aséru ~ pl. astri mJastre n., cleste ~ elesti mJcleste n., cocolos — pl. cocoloase n./cocolosi m., ghiont ~ pl. ii m./ghionturi n., virus — pl. virusuri nJvirusi m5 im. gif: bocane m. (nu bocancd £.), briosd f. (nu brios m.), cartof m. carto(ayfa £.), ciorchine m. (nu ciorchind £.); variatie libera admis in i: desagd f/desag m., zori m/f. (art. zorii/zorile), si n.: butic n, (nu buticd f.), cdtun n. (au cditund £.), cinema n. (art. maul, nu cinemaua f), fine n. (att. finele, nu finea f.), fruct n. (nu fruc- *), monogramd f. (nui monogram n.), sistem n. (nu sistemd f.), fortn. (nu {.); variatie liber admis’ in norma: astma/astm, colind/coiindc “m., n. si f.: foarfece ,,instrument* n. (nu foarfec m. sau foarfe feminina este admisa cu sensuri metaforice in sport si in economia itica), gogoasd f. (nu gogos n. sau m.). " Unele variante de gen sint admise in anumite expresii: de exemplu, fn. (pl. cimpuri) are o variant masculina ~ pl. cimpi — admisa, in ba literara actuala, numai in expresiile a bate cimpii, a-si lua cimpii. Lanumele de inanimate, concurenta dintre neutru si feminin se rezolva ximativ la egalitate, in timp ce in concurenta dintre masculin si neutru constati o tendinti neti de restringere a genului neutru, prin trecerea tor substantive de acest gen la masculin sau prin scindarea altora pen- diferentierea unor sensuri. O categorie aparte de substantive cu variante de genuri diferite, neutru feminin, este constituita de cuvintele striine intrebuinjate ca atare in 1ba romana — simtite inca si citate drept straine -, la care variatia genului ‘explica prin orientarea dupa criterii diferite (etimologic, formal, seman- ), Situatia special a acestor substantive const in limitarea variatiei de Ja forma nearticulata sau insotiti de articolul nehotarit, in timp ce cu “articolul hotirit enclitic ele au o singura forma, de genul neutru, varianta feminina fiind defectiva de articularea hotarita (sau nearticulabila). Ele ‘sint mai ales nume de inanimate: neart. un, unui (sau acest, acestui, alt, ‘altui, propriul, propriului etc.) koine n./o, unei (sau aceasta, acestei, alta, ultei, propria, propriei etc.) koine f., dar numai koineul n., la fel glas- nost(i), laudatio, story sau Weltanschauung, mai rar, nume de animate ‘care descmneaza (si) persoane de sex femeiese: neart, un, unui (sau acest, acestui etc.) star n.fo, unei (sau aceasta, acestei, frumoasa etc.) star f. (0 “adevarata star), dar numai art. starul n., la fel top-model. Pentru nume proprii de inanimate cu variante de gen vezi § 26 si 53 8 aiba variante propriu-zise, unele nume proprii de inanimate osci-52./ MORFOLOGIA leaza in comportamentul sintactic intre genuri diferite, orientate dup’ fc mi sau dupa inteles (vezi § 269 si 280). Relativ numeroase sint perechile de substantive (omonime partio sau paronime) cu genuti diferite specializate pentru sensuri diferite: m. $i m.: accident ,,intimplare™ n. (pl. accidente), dar in muzica m. (| accidenti), creier ,organ anatomic, loc inalt si greu accesibil" m. (pl. cr ieri), dar ,persoana, element conducitor" n, (pl. creiere), curent de aer si de apa m. (pl. curenfi), dar cultural n. (pl. curente), glob ,,corp, obiect st rien. (pl. globuri), dar in anatomie m. (pl. globi), mar ,pom" m. meri), dar ,fruct* n, (pl. mere), termen ,cuvint, monom* m. (pl. fermen dar data fix’, interval" n, (pl. termene), umdr ,parte a corpului omenes aunui vas“ m. (pl. wneri), dar ,umera, proeminenti” n. (pl. umere); ce mai multe perechi de m. si n. sint legate de distinctia intre un nume de pe soana (de sex barbatesc) si un nume de obiect (de obicei instrument): « exemplu, difuzor ,persoani m. (pl. difuzori), dar ,dispozitiv, aparat* (pl. difuzoare), spalator ,persoana™ m. (pl. spdldtori), dar ,obiect, inst latie™ n. (pl. spalatoare) - cf. si cap ,conducator* m. (pl. capi) fat& de ce n. (pl. capete, respectiv capuri, vezi § 28) ~ sau intre un nume de persoai (de sex barbatesc) si un nume de actiune: de exemplu, fratricid ,ucigas « frate“ m. (pl. fratricizi), dar ,ucidere de frate™ n. (pl. fratriciduri) — la { alte compuse cu -cid: homicid, infanticid, matricid, paricid, patricid etc sau participii si supine substantivizate ca tuns ,,persoand* (pl. tunsi), d ,actiune n. (pl. tunsuri f. si m.: fascicul ,manunchi* n. si fasciculd parte tiparita dintr-o | crare“ f. (pl. identic fascicule), garderob ,dulap" n. (pl. garderoburi) garderoba ,,imbracaminte, loc de depunere a hainelor* f. (pl. garderobe inchizétor (la arma) n. (pl. inchizdtoare) si inchizdtoare (Ia alte obiecte) (pl. inchizatori), onoare ,cinste, faim’, mindrie, stim’, favoare* f. (fa pL) si onor ,,manifestare a stimei, rang” n. (pl. onoruri), ordin ,.porunci n. (pl. ordine) si ordine ,(o)rinduiali, orinduire™ f. (pl. ordint), pend sdispozitiv care oscileaza™ n. si penduld .ceas dé perete* f. (pl. ident pendule), m. si f: tipuri bine reprezentate sint perechile de nume de fiinte, m ales de persoane (vezi § 24), ca bunic m. si bunicd f. (pl. neart. ident bunici), cdtelus m. (pl. catelusi) si cdtelusa f. (pl. cdifeluse) si perechile « substantive in care masculinul este nume de planta (mai ales pom), i femininul nume de fruct: cais m. (pl. caisi) si caisd'f. (pl. caise), frag m. fraga f. (pl. neart. identic fragi), dar exist si alte tipuri, de exempl perechi in care masculinul este nume de persoan’, iar femininul nume « obiect: aschiuti’ ,surcica* f. (pl. aschiufe), dar ,om mic“ m. (fra pl. se invariabil), trompet ,instrumentist™ m. (pl. trompeti) si trompeta instr ease al auatiSaaa citi aaaSUBSTANTIVUL / 53 iar femininul atit nume de persoand, cit si nume de obiect: ghiei- bat..."' m, (pl. ghicitori), ghicitoare ,femeic...“ f. (pl. ghicitoare) nilitura" f. (pl. ghicitori), secerator sau semdndtor ,,barbat...“ m. ‘Secerdtori, respectiv semdndtori), secerdtoare sau semdndtoare * (pl. neart. = sg.) si ,obiect' (pl. secerdtori, semandtort); “n. si f: base ,,barbat,..“'m. (pl. basci), base ,parte a unei jachete™ hascuri), based ,,femeie....* (pl. basce) — i ylimba...* (fara pl.) ~ si i" f. (pl. basti); tragdtor .barbat..."" m. (pl. tragdtori), tragator iment de desenat" n. (pl. trdgdtoare), rdgdtoare .,femeie ...* f. (pl. |= sg.) si.,curea, instrument de descaltat* f. (pl. rdgdtori). La numele de insufletite se pune problema concordantei dintre ‘ex. Din acest punct de vedere se disting, pe de o parte, substantive care nu au pereche pentru sexul opus, iar, pe de alta parte, sub- cu genul motivat gi cu genul nemotivat. nele de insufletite la care genul marcheaza diferente de sex sint de ) perechi de cuvinte cu radacini diferite (numite heteronime): tat ~ Wid, bdiat — fatd, cal — iapd, cocos ~ gdind; ‘perechi de cuvinte cu aceeasi radacina, formate unul de la altul prin urea sau, regresiv, prin suprimarea unui sufix (numite mobile, iar enul respectiv numindu-se motiune). Mai frecventa este formarea de line de la masculine, care se realizeaza numai prin adiugarea unor su- jexicale sau lexico-gramaticale ca: -d (casier — casierd, socru ~ soa- ), ed (pui — puicd, tulcean— tulceancd), -e (ambasador — ambasadoare or ~ invatdtoare; se spune corect directoare, nu directoara, dresoare oard), -easd (bucitar — buciitdreasd, mire ~mireasa), -esa (duce - I, negru — negresd), -itd (casier — casierifd, pdun — paunifd), -oaicc leoaicd, ture ~ turcoaica; invechit gi regional, -oaie: comis ~ comi , doftor — dofioroaie), la numele proprii -a (Dumitru — Dumitra, Ion- , Grigorescu — Grigoreasca, Joian — Joiana), -ca (Ivan ~ Ivanca inu — Baleanca), -eta (George ~ Georgeta), -ina (Alexandru ~ Ale a, Gheorghe ~ Gherghina), -oaia (Florea ~ Floroaia) sau prin in a unor sufixe: a lui -el cu -ea sau -icd (vitel ~ vifea/viticd), a lui -er

You might also like

• Nevoitori Ai Rugăciunii Isihaste

  

  Document4 pages

  Nevoitori Ai Rugăciunii Isihaste

  mohiro

  No ratings yet
• Hristos - Cununa Cea Binecuvântată

  

  Document3 pages

  Hristos - Cununa Cea Binecuvântată

  mohiro

  No ratings yet
• Paraclisul Maicii Domnului

  

  Document8 pages

  Paraclisul Maicii Domnului

  ANA MARIA

  No ratings yet
• • Magazines
  • Podcasts
  • Sheet music
• Link Dieta

  

  Document1 page

  Link Dieta

  mohiro

  No ratings yet
• Cărturarul Martir

  

  Document4 pages

  Cărturarul Martir

  mohiro

  No ratings yet
• Provocarea Culturii Solomon Marcus

  

  Document9 pages

  Provocarea Culturii Solomon Marcus

  mohiro

  No ratings yet
• Nicodim Aghioritul Razboiul Nevazut

  

  Document35 pages

  Nicodim Aghioritul Razboiul Nevazut

  mohiro

  No ratings yet
• Foc Purificator

  

  Document2 pages

  Foc Purificator

  mohiro

  No ratings yet
• Duminica 3 - Grijile Lumii

  

  Document3 pages

  Duminica 3 - Grijile Lumii

  mohiro

  No ratings yet
• The Hollow Boy by Jonathan Stroud

  

  Document214 pages

  The Hollow Boy by Jonathan Stroud

  mohiro

  100% (1)
• Mikhail-Tombak-Cum Sa Traiesti 150 Ani PDF

  

  Document160 pages

  Mikhail-Tombak-Cum Sa Traiesti 150 Ani PDF

  Alina Radulescu Dima

  No ratings yet
• Rumi

  

  Document11 pages

  Rumi

  mohiro

  No ratings yet
• Padurea Privighetorii

  

  Document139 pages

  Padurea Privighetorii

  mohiro

  No ratings yet
• Alfabetizarea Digitală Si Amintirea Lui Moisil S. Marcus

  

  Document2 pages

  Alfabetizarea Digitală Si Amintirea Lui Moisil S. Marcus

  mohiro

  No ratings yet
• Hildegaard Si Peter Deunov Profetii

  

  Document19 pages

  Hildegaard Si Peter Deunov Profetii

  mohiro

  100% (3)
• Serban Ioana - Compot

  

  Document18 pages

  Serban Ioana - Compot

  Princess Barbie

  No ratings yet
• Dreptul Muncii 2011

  

  Document229 pages

  Dreptul Muncii 2011

  Valentin Pro

  No ratings yet
• Marile Taine Ale Pamantului Romanesc 1 PDF

  

  Document203 pages

  Marile Taine Ale Pamantului Romanesc 1 PDF

  Didina Stanescu

  No ratings yet
• Gitta Mallasz - Dialoguri Cu Ingerul

  

  Document255 pages

  Gitta Mallasz - Dialoguri Cu Ingerul

  ZanyRO

  100% (22)
• Anul 2000 Şi Semnele Sfârşitului Lumii

  

  Document33 pages

  Anul 2000 Şi Semnele Sfârşitului Lumii

  Apologetul Român

  100% (2)
• Istoria Literaturii Romane de La Origini Pana in Prezent Calinescu

  

  Document414 pages

  Istoria Literaturii Romane de La Origini Pana in Prezent Calinescu

  Doris Tănase

  97% (30)
• Amintiri Despre Parintele Porfirie

  

  Document138 pages

  Amintiri Despre Parintele Porfirie

  ivona_b287803

  No ratings yet
• (Serafim Rose) Scrisori Misionare

  

  Document367 pages

  (Serafim Rose) Scrisori Misionare

  Mihai1990

  100% (3)
• Mesopotamia

  

  Document11 pages

  Mesopotamia

  Oana

  100% (7)
• Oameni Si Demoni

  

  Document103 pages

  Oameni Si Demoni

  mohiro

  No ratings yet
• Curs Latina Anul 1 Drept

  

  Document61 pages

  Curs Latina Anul 1 Drept

  mohiro

  No ratings yet
• Mesopotamia

  

  Document11 pages

  Mesopotamia

  Oana

  100% (7)
• Mircea Eliade - La Umbra Unui Crin

  

  Document129 pages

  Mircea Eliade - La Umbra Unui Crin

  Andreea

  100% (1)
• Scara 4 SF Ioan Scararul

  

  Document176 pages

  Scara 4 SF Ioan Scararul

  victor_ovy

  No ratings yet
• Patericul Egiptean

  

  Document292 pages

  Patericul Egiptean

  g_teodorescu

  100% (7)