Cuprins

1.Generalitati1
2.Clasificare.3
3.Functionare...5
4.Constructie8

Generalitati

Transformatorul electric este o masina electrica statica, destinata modificarii parametrilor energiei
electrice livrate de catre sursa (tensiunea si curentul electric alternativ) la valorile cerute de utilizator. In
acest proces de transformare, parametrul frecventa, ramane nemodificat. Transformatorul electric nu are
piese in miscare si, de aceea, nu necesita o supraveghere speciala in timpul functionarii iar operatiunile
de intretinere sunt foarte simple.
In procesul de transfer al energiei de la sursa catre consumator, transformatorul electric este un
subansamblu absolut necesar, pentru ca, dupa cum stim , parametrii energiei electrice difera de la o
instalatie electrica la alta in functie de scopul pentru care a fost construita respectiva instalatie electrica.
De exemplu, in centralele electrice, generatoare de mare putere livreaza energia generata la o tensiune
15,75 kV si curenti de mii de amperi; un transformator preia aceasta energie si o livreaza liniilor de
transport la o tensiune de 110, 220 sau 400 kV si la curenti mult mai mici; la capatul acestor linii de
transport sunt transformatoare care adapteaza aceste tensiuni foarte mari la liniile de transport de medie
tensiune - 20 kv; aceste linii de 20kv alimenteaza, la randul lor, transformatoare de 20kv/0,4kv care
distribuie energie in instalatiile electrice trifazate de 380v de utilitate publica.
Daca amintim aici si
nenumaratele aparate electrocasnice care au in componenta lor un transformator, constatam ca
transformatorul este un element omniprezent in viata noastra.
Transformatoarele pot fi de mica, medie si mare putere; monofazate sau trifazate;
autotransformatoare; transformatoare de sudura; transformatoare de masura; transformatoare cu destinatii
speciale. Din categoria transformatoarelor speciale face parte si autotransformatorul, definit in literatura
de specialitate ca fiind un transformator cu o singura infasurare dispusa pe un circuit magnetic de
constructie normala mai este numit si transformator in constructive economica.
Constructiv are doua infasurari (primara si secundara) conectate galvanic intre ele si amplasate pe
aceeasi coloana a miezului magnetic. Analizand schema din figura 3, observam ca ,dupa modul de
alimentare autotransformatoarele pot fi: ridicatoare de tensiune (U1 este tensiune de alimentare) ;
coboratoare ( U2 este tensiune de alimentare). Autotransformatoarele se folosesc pentru pornirea usoara a
motorului asincron cu rotorul in scurtcircuit, pentru reglarea tensiunii de la zero la o valoare maxima
aleasa, in mod continuu sau in trepte.
Autotransformatoarele sunt transformatoare de construcie special cu o singur nfurare
dispus pe un circuit magnetic de construcie normal.
Construcia de principiu a autotransformatorului este prezentat n figura 2.77 -a), iar schema
electric a autotransformatorului este dat n figura 2.77 -b).
Autotransformatoarele de puteri mici se folosesc la reglarea tensiunii din zero pn la tensiunea de
alimentare (punctul a constituie cursorul mobil care are posibilitate s se deplaseze pe lungimea ntregii
nfurri), iar autotransformatoarele de mare putere se construiesc cu raport de transformare constant
(aproximativ 2) i servesc la interconectarea reelelor de tensiuni diferite n sistemul energetic. Din cele
dou figuri se observ c ntre nfurarea primar i cea secundar este legtur electric, iar una din
nfurri (n exemplul dat - cazul nfurrii secundare) constituie o poriune din ntreaga nfurare.
Cele dou pri ale nfurrii sunt cuplate i inductiv i n general sunt executate din conductoare de
seciune diferit (nfurarea AX fiind de nalt tensiune, iar nfurarea ax de joas tensiune,
autotransformatorul este cobortor).

Clasificare
Autotransformatoarele se construiesc n variant monofazat i trifazat cobortoare sau
ridictoare. n figura 2.78 sunt prezentate cele mai utilizate scheme:
a) - autotransformator monofazat cobortor;

b) - autotransformator monofazat ridictor;

c) - autotransformator trifazat cobortor conectat n stea;

d) - autotransformator trifazat cobortor conectat n triunghi.

Functionarea
La baza funcionrii transformatorului electric st legea induciei
electromagnetice bazat pe cuplajul mutual dintre dou circuite fixe unul n raport
cu cellalt, prin fluxul util ce se stabilete n circuitul magnetic (Fig. 2.17)

Pe circuitul magnetic considerat sunt dispuse dou bobine, una primar cu nceputul notat cu A
iar sfritul notat cu X i una secundar cu nceputul a i sfritul x.
Dac se alimenteaz nfurarea primar cu tensiunea u1 aceasta va fi parcurs de curentul i10.
Considernd c nfurarea are W1 spire aceasta va crea o solenaie W1i10 ce d natere unui flux de
forma:

Liniile cmpului magnetic se vor stabili pe traseul de reluctan minima (circuitul feromagnetic);
prin urmare spirele nfurrii secundare W2 vor fi nlnuite de un flux magnetic fascicular variabil n
timp care va induce o t.e.m. e2 de forma:

Valoarea efectiv a acestei tensiuni va fi dat de relaia:

Prin acelai raionament se deduce tensiunea electromotoare indus n nfurarea

primar, n valoare
instantanee, conform relaiei:

iar valoarea efectiv se determin n funcie de valoarea maxim (ca n relaia 2.3) i are valoarea:

Se definete raportul de transformare al transformatorului monofazat raportul celor dou tensiuni

electromotoare:

Transformatorul absoarbe prin nfurarea primar puterea instantanee u1i1 de la reeaua de

alimentare i cedeaz puterea instantanee u2i2 pe la bornele nfurrii secundare (Fig. 2.18). Neglijnd
pierderile n procesul conversiei se poate aprecia ca valabil relaia: u1i1 = -u2i2. Deci transmisia la
distan a puterilor electrice mari este mai economic la tensiuni ridicate deoarece n aceast situaie
curenii au valori reduse, deci pierderile prin efect electrocaloric sunt mult mai mici, transportul fcnduse cu randament de valoare ridicat.

Cmpul magnetic de excitaie este creat de solenaia primar instantanee datorat curentului i1 ce
parcurge nfurarea primar. n situaia n care nfurarea secundar este conectat pe o impedan de
sarcin Z, conform figurii 2.18, aceasta este parcurs de curentul i2 care creaz o solenaie suplimentar,
numit solenaie de reacie datorit faptului c se opune solenaiei de excitaie, respectiv cmpului
magnetic util. Cele dou cmpuri magnetice, de excitaie i de reacie se compun i determin un cmp
rezultant de aceeai mrime cu cel corespunztor regimului de funcionare la gol. Dac se neglijeaz
cderea de tensiune pe nfurarea primar, se poate considera c tensiunea aplicat u1 este egal n
modul cu t.e.m. indus e1 n nfurarea primar, deci cele dou mrimi sunt constante.
n aceast situaie se trage concluzia c i fluxul util este constant indiferent de mrimea curenilor ce
parcurg cele dou nfurri nct solenaiile produse de nfurri W1i1 respectiv W2i2 se compun, n
permanen rezultnd solenaia de magnetizare corespunztoare regimului de funcionare n gol W1i10
care creaz fluxul util. Reprezentarea celor dou solenaii cu sensul corespunztor este dat n figura 2.19
pentru un transformator cu miezul n manta iar diagrama fazorial pentru solenaii este construit n
figura. 2.20.

Fenomenul fizic amintit este pus n eviden n ecuaiile de tensiuni i schemele echivalente
numai prin unghiul de defazaj al celor doi cureni n raport cu tensiunea de alimentare u1 i respectiv u2
de la bornele impedanei de sarcin conectat la nfurarea secundar. Pentru curentul i1 acest unghi
este mai mic dect 90o, iar pentru curentul i2 defazajul este mai mare ca 900.
n situaia n care nfurarea secundar este dispus separat pe cealalt coloan, pstrndu-se
sensul de bobinaj, tensiunile i curenii vor fi reprezentai conform figurii 2.21-a. Dac se schimb sensul
de bobinaj al nfurrii secundare atunci este necesar corelarea sensurilor curentului i tensiunii pentru
aceast nfurare (Fig. 2.21-b).

Datorit saturaiei circuitului magnetic nu se poate aplica legea suprapunerii efectelor fcnd
imposibil determinarea n mod univoc a celor dou componente.
n studiul transformatorului se folosete teoria fizic i teoria tehnic, teorie ce reflect mai fidel
comportarea real a transformatoarelor de putere.

Constructie

Autotransformatorul monofazat - proiectare si exemplu de calcul

Avantajele utilizarii autotransformatorului:

consum redus de materiale electrotehnice (cupru, izolatie, miez magnetic) in comparatie cu

un transformator de putere echivalenta;
randament superior fata de transformator;
la aceeasi incarcare si acelasi factor de putere al sarcinii, variatia tensiunii secundare este
mai mica decat la transformator.

Dezavantajele utilizarii autotransformatorului: risc crescut de distrugere a consumatorilor

alimentati in cazul intreruperii infasurarii secundare ( la autotransformatorul coborator ) ;
existenta contactului galvanic cu reteaua de alimentare ; curent de scurtcircuit mult mai mare
decat la un transformator echivalent.
Transferul energiei catre consumatori se face pe doua cai : electromagnetica (prin
inductie) ; electrica (contact galvanic).
Formulele puterii in primar si secundar sunt aceleasi ca la transformator:
P1= U1 x I1 (a) P2 = U2 x I2 (b)
Cele doua relatii sunt expresiile matematice ale puterii aparente de intrare respectiv iesire ale
autotransformatorului. Functie de caracterul sarcinii, relatiile (a) , (b) se diversifica astfel:
(1) Sarcina inductiva si capacitiva:
PAP(puterea aparenta primar)=U1 x I1
Pap(puterea activa primar)=U1 x I1 x cos
PQP(puterea reactiva primar)=U1 x I1 x sin
PAS(puterea aparenta secundar)=U2 x I2
Pas(puterea activa secundar)=U2 x I2 x cos

PQS(puterea reactiva secundar)=U2 x I2 x sin

(2) Sarcina rezistiva:

PAP=Pap=U1 x I1
PQP=0
PAS=Pas=U2 x I2
PQS=0

O msur a eficienei de utilizare a energiei electrice, ce arat ct din energia trimis de

ctre distribuitor este, n realitate, necesar consumatorilor (casnici sau industriali) pentru diverse
aciuni (lucru mecanic sau cldur utile) e factorul de putere, definit de ctre Comisia
Internaional de Electrotehnic (IEC) drept raport ntre puterea activ P i cea aparent S adica,
conform triunghiului pitagorean, de raportul ntre cateta alturat unghiului i ipotenuz, asta
nsemnnd cosinusul acelui unghi, pe scurt cos.
Expresiile trigonometrice cos si sin
masoara decalajul care apare intre tensiunea si curentul care circula prin bobinajele
autotransformatorului functie de caracterul sarcinii.
Expresia cos se mai numeste factor de putere al autotransformatorului si are valoarea:

Pentru simplificarea calculului practic al autotransformatorului vom considera sarcina

acestuia ca fiind rezistiva. In urma acestei aproximari puterea livrata in secundar are expresia:
P2=U2 x I2
Raportul P2/P1=U2 X I2/U1 x I1=randament - reprezinta randamentul
autotransformatorului.
In general autotransformatorul are randament superior fata de transformatorul echivalent pentru
ca pierderile in fier si bobinaje sunt mai mici iar consumul de materiale electrotehnice este la
aproximativ o treime din necesarul pentru un transformator echivalent. Randamentul poate lua
valori intre 0,7- 0.96 iar la autotransformatoarele de mare putere poate atinge 99,6%.

Acest parametru este masura directa a pierderilor totale in autotransformator si in figura 2 se

prezinta un desen sugestiv cu pierderile care apar,denumirea lor si relatia matematica ce le
defineste. Calculul acestor pierderi este laborios si in cazul autotransformatoarelor de mica
putere precum acesta nu se justifica.

Semnificaia puterilor i pierderilor din fig.2 sunt urmtoarele:

P1 = U1 * I1 * cos1 - puterea activ absorbit de la reea;
Pj1 = R1 * I12 pierderile de putere activ n nfurarea primar;
PFe = RW * IW2 pierderile de putere activ n miezul transformatorului;
Pj2 = R2 * I22 pierderile de putere activ n nfurarea secundar;
P2 = U2 * I2 * cos2 - puterea activ transmis receptorului;
Q1 = U1 * I1 * sin1 - puterea reactiv absorbit de la reea;
Qd1 = X1d * I12 pierderile de putere ractiv necesare producerii cmpului magnetic de
dispersie necesar nfurrii primare;
Qm = X * I2 pierderile de putere reactiv necesare pentru magnetizarea miezului;
Qd2 = Xd2 * I22 pierderile de putere ractiv necesare pentru producerea cmpului magnetic de
dispersie al nfurrii secundare;
Q2 = U2 * I2 * sin2 - puterea reactiv furnizat receptorului.

Pe lng pierderile de putere activ enumerate mai sus (numite i pierderi principale), n
transformator mai apar pierderi suplimentare n piesele de consolidare i nfurri nrutind
proprietile fizice i chimice ale materialelor izolante fapt ce determin reducerea duratei de
via a transformatorului.
Bilanul puterilor reprezentat n figura 2 ajut la determinarea randamentului. Pentru a
contrabalansa toate aceste pierderi apelam la cateva artificii:
-valoarea randamentului mai mare sau egala cu 0,85;
-numar de spire din secundar multiplicat cu 1,1 (tronsonul Aa);
-sectiunea miezului magnetic multiplicata cu 1,2.
Va rezulta un consum ceva mai mare de materiale electrotehnice dar astfel ne asiguram ca
autotransformatorul va lucra in conditii optime.

Pentru determinarea curentului din bobinajul primar I1 aplicam formula:

I1=P1/U1=P2/randament x 1/U1=P2/0,85 x U1
De aici inainte proiectarea autotransformatorului difera de cea a transformatorului. Astfel,
urmarind schema din figura 3, avem:
P2=U2 x I2=U1 x I1,2 + Uz x Iz = PEM + PE

Termenul PEM reprezinta puterea electromagnetica interioara a autotransformatorului si

se transfera catre sarcina prin inductie. Se mai numeste putere de calcul si este valoarea care se ia
in calcul pentru dimensionarea autotransformatorului .
Termenul PE reprezinta puterea electrica a autotransformatorului si se transfera catre sarcina prin
cuplaj galvanic.
Avem relatia:
PEM=PAX=U1 x I1,2 si I1,2 =I1 I2 => PAX=U1(I1 I2)
De asemenea PE=Pa,A= Uz x Iz in care Uz= U2 U1 ; IZ=I1 I1,2 (se stabileste de catre
proiectant functie de cerintele utilizatorului).
Pentru ca PAX este puterea de calcul a autotransformatorului ,din relatia:
Sm = 1,2 x radical PAX , calculam sectiunea necesara a miezului feromagnetic.
Calculam acum , numarul de spire pe volt cu relatia:
Nr. Sp./v= 1/4.44 x f x Sm x B
in care: f = frecventa retelei in hertzi ; Sm = sectiunea miezului in m2; B= inductia in Tesla
Pentru a stabili inductia in miez trebuie sa alegem tipul constructiv de tola si
caracteristicile tehnice aferente. Dupa modelul de laminare, tolele pot fi, laminate la cald si
laminate la rece. Cele laminate la cald au in componenta lor cristale de fier orientate haotic, la
acestea intensitatea fluxului magnetic este aceeasi indiferent de directia fluxului motiv pentru
care au o inductie maxima mai mica si pierderi mai mari comparativ cu tolele laminate la rece
care au in componenta lor cristale de fier orientate pe anumite directii, fluxul magnetic fiind
maxim pe aceste directii, de aceea aceasta structura ofera inductii maxime mai mari si pierderi
mai mici. Pentru ca constructorul amator are, de obicei, la indemana tole recuperate din
transformatoare vechi, fabricate cu multi ani in urma, alegem, din tabele o tola de tip E+I ,
laminata la cald , pentru care inductia recomandata se afla in plaja 0,9 1,45 T . Calculam cu
formula nr.sp.primar = nr.sp./v x U1, numarul de spire pe tronsonul AX. Idem , nr.sp. secundar=
nr.sp./v x Uz x 1,1 , numarul de spire pe tronsonul Aa.
Cunoscand valorile curentilor prin cele doua infasurari, alegem, din tabele, o densitate de
curent si diametrul cu izolatie al conductorului aferent densitatii de curent alese, pentru cele doua
infasurari. Densitatea de curent pentru infasurarea primara ( cea situata prima , pe carcasa , langa
miezul magnetic) va fi mai mica decat cea pentru infasurarea secundara (tronsonul Aa).

Calculam suprafata totala ocupata de cele doua infasurari inclusiv suprafata materialului
carcasei suport a bobinajelor (textolit cu grosimea de 2,5mm), cu datele obtinute din tabele
(numarul de spire/cm2, functie de diametrul conductorului) incluzand si grosimea izolatiei.
Factorul de utilizare optim al suprafetei ferestrei tolei este 0,6 0,8.
Se calculeaza grosimea pachetului de tole cu formula c= Sm/2a. Daca raportul c/2a se
gaseste in intervalul 1,2 2 , tola este bine aleasa. Este bine sa respectam acest raport pentru ca
forma bobinajului influenteaza randamentul autotransformatorului ( daca pachetul de tole este
mai gros creste mult lungimea bobinajului , deci si rezistenta electrica). Dimensiunea C va fi
multiplicata cu factorul 1,04-1,08, acest lucru fiind necesar pentru a lua in calcul grosimea
izolatiei tolelor (hartie, email sau carlit), aceasta valoare corespunzand izolatiei cu email.
Cu aceasta, proiectarea simplificata a autotransformatorului monofazat de mica putere s-a
incheiat. Cine doreste poate continua cu aflarea greutatii miezului magnetic, a greutatii
bobinajelor, lungimea firului de bobinaj pe fiecare infasurare, rezistenta electrica a fiecarei
infasurari, etc.
EXEMPLU DE CALCUL

Vom calcula parametrii unui autotransformator monofazat, ridicator de tensiune, care are
urmatoarele date de proiectare:

tensiunea primara U1=220V

tensiunea secundara U2=285V cu 7 prize: U2,1=220V ; U2,2=230V ; U2,3=240V ;

U2,4=250V ; U2,5=260V ; U2,6=270V ; U2,7=285V;

curentul secundar I2=9A

a) Consideram cos=1, =>

P2=U2 x I2=285 x 9 =2565W
b) Alegem randamentul autotransformatorului randament=0,85;
P1=P2/randament=2565/ 0,85=3018W
c) Curentul din primar:

I1= P2/0,85 x U1=2565/0,85 x 220=13,72A

d) Curentul pe tronsonul AX:
I1,2= I1- I2= 13,72- 9 = 4,72A
e) Puterea de calcul (tronsonul AX):
PAX = U1 x I1,2=220 x 4,72 = 1039W
Uz=U2- U1= 285 220 =65V
f) Calculam sectiunea miezului feromagnetic:
Sm= 1,2 x radical PAX=1,2 x 32,25=38,7cm2 ~~ 39cm2

g) Alegem, din tabelul 1, tola E25 cu grosimea 0,35mm, laminata la cald . Pentru aceasta
tola alegem o inductie moderata de 1,1 Tesla. Calculam acum, numarul de spire pe volt cu
relatia:
- Nr.sp./v=1/4,44 x f x Sm x B= 1/ 4,44 x 50 x 0,0039 x 1,1=1,05sp/v
- Nr.sp.primar=U1 x 1,05=220 x 1,05=231 spire
- Nr.sp.secundar=Uz x 1,05 x 1,1 = 65 x1,05 x 1,1=75 spire:
priza pentru U2,1=220v => spira 231 (Uz=0)
priza pentru U2,2=230v => Uz=10v => 10 x1,05 x 1,1=11,55 aproximam 11 => 11+ 231=242
spire

priza pentru U2,3=240v => spira 253 (Uz=20v)

priza pentru U2,4=250v => spira 265 (Uz=30v)
priza pentru U2,5=260v => spira 277 (Uz=40v)
priza pentru U2,6=270v => spira 289 (Uz=50v)
priza pentru U2,7=285v => spira 306 (Uz=65v).
h) Ca sa aflam diametrul conductorului din primar, alegem din tabele, o densitate de
curent J=3A/mm2 . La curentul nominal de 4,72A => Diam.Cu primar=1,5mm cu izolatie.
Pentru conductorul din secundar, alegem o densitate de curent J=3,5A/mm2. La curentul nominal
de 9A =>Diam.Cu secundar=1,9mm cu izolatie. Suprafata ferestrei la tola E25 este, din tabele,
18,8 cm2. Calculam suprafata ocupata de ambele bobinaje, inclusiv suprafata carcasei suport.
Pentru 1,5mm => 30,7sp/cm2 cu izolatie intre straturi => 231/30,7=7,53cm2 are suprafata totala
bobinajul primar. Pentru un diametrul de 1,9mm => 19sp/cm2 cu izolatie intre straturi =>
75/19=3,95cm2 are suprafata totala bobinajul secundar.
i) Suprafata carcasei (textolit 2,5mm) => 2,5 x(1a+3a+1a)=312,5mm2=3,125cm2. Suprafata
totala ocupata in fereastra: 7,53+3,95+3,125=14,605cm2. Factorul de utilizare recomandat, al
ferestrei, pentru transformatoare cu racire in aer se gaseste in limitele 0,6-0,8. Calculam factorul
de utilizare, in cazul nostru:
Stotala/Sfereastra=14,605/18,8=0,776 deci ne incadram.
j) Calculam grosimea miezului magnetic:
c =Sm/2a=39/5=7,8cm.
Aplicam factorul de multiplicare pentru dimensiunea c => C real=1,05 x c=8,19cm. Calculam
raportul C real/2a=8.19/5=1,638 =>tola este bine aleasa. Aflam numarul de tole C/grosime tola=
7,8/ 0,035=223 tole
k) Constuctia carcasei suport a bobinajelor trebuie sa tina cont de jocurile minime
necesare:
dimensiunea 2a=> +0,5 mm ; dimensiunea (a) sus si jos=> --1mm ; dimensiunea 3a , cel putin
0,5mm.

Masuri de siguranta in exploatarea autotransformatorului:

Din schema electrica rezulta clar ca un scurtcircuit in secundarul autotransformatorului este
deosebit de periculos pentru integritatea fizica a acestuia. La scurtcircuit, tronsonul aA se
conecteaza in paralel cu tronsonul AX rezultand o impedanta de scurtcircuit extrem de mica si,
implicit , un curent de scurtcircuit extrem de mare. De aceea este obligatorie montarea de
sigurante fuzibile pe partea de alimentare si pe sarcina. Calitatea izolatiei trebuie sa fie
superioara avand in vedere contactul galvanic cu reteaua electrica de 220v , iar carcasa de
protectie trebuie construita din materiale electoizolante. Autotransformatorul trebuie amplasat
intr-un loc bine ventilat, departe de orice atingere accidentala.

Bibliografie
- Masini si aparate electrice, Editura didactica si pedagogica Bucuresti 1969,
autor ing. CONSTANTIN DUMITRASCU
- Manualul electricianului constructor de masini electrice, Editura didactica si
pedagogica Bucuresti 1970, autor SALGO LADISLAU
- http://tehnium.org/wp/?p=2719
- http://www.mircea-gogu.ro/pdf/Curs%20Masini%20electrice/capitolul_II.pdf
- http://marconi.unitbv.ro/aut/electronica/cel/proiect/proiectTraf.pdf
- http://www.electronica.ro/transformator.shtml
- http://staff.etc.tuiasi.ro/dpatelli/MCCP-pdf/Mccp05-Pr-traf.pdf