You are on page 1of 104
Ropoyzsd WAVINITY LYS Sempronia Filipoi Basme terapeutice pentru copii si parinti CATALIN LUCA psikolog Fundatia Culturala Forum Cluj-Napoca 1998 Basme terapeutice pentru copii si parinti Cuvint inainte Orice carte are o poveste a ei, Chiar si aceasta carte de povesti, Ea este legatii de experienta dificultatilor de comunicare din practica relatiei cu pacientul copil dar si cu parintele siu, in tinpul gedintelor de consiliere sau psioterapie. in opinia lui Eric Fromm cea mai imperioas’ trebuinti'a omului este aceea de a-si depisi izolarea, inchisoarea singurititii sale, Pentru aceasta el trebuie si spun’ cova cuiva care sil asculte, si care s& ia in considerare cele spuse. Zi de 2i, cind vor- bim celor din jur, ne dim seama cf ei doar ne aud, nui ne ascultd, Mesajele verbale coti- diene sunt banale, De fapt nu comunicim, uneori nici cu cei din familie. De aceca se {ntimplé si nu ne intelegem, cu toate ci avem aceleasi pireri. Comunicarea este vitalé in procesul psihoterapeutic. Ea se realizeaza totusi dificil, mai ales sub presiunea timpului. insisi durata psihoterapiei depinde de eficienta comunicirii. Putini pacienti intelog c& terapeutul nu le rezolva el insusi problema, Acest lucru nu le-ar fi de un folos real. Rolul lui este si-i asculte, sii asiste, sii insofeasct pe calea descoperirii fortei interioare, a propriilor resurse de solutionare a problemei. Dar pentru a se lisa condus astfel, pacientul trebuie si aibi ineredere, si iba clar senzatia comunicdrii cu cineva care nu-l judeci, nu decide, nu-si asuma responsabilititile sale, Ne putem astepta si dureze mult timp pind la stabilirea unei telatii de ineredere. Majoritatca pirintilor care au copii cu probleme sunt capabili si giiseasct singuri rezolvarea deficultitilor lor. Totusi au din cind in cind nevoie si ei de cineva care sti asculte (nu doar si-i andi), si-i infeleagd, in timp ce ei insisi se afld in pro- cesul interior de ciutare si elaborare a solufici La fel se intimpl si cu copiii care vin la consiliere sau la psihoterapie. Au evoie s& se simmti intelesi si sd aibi libertatea de a hotlist pe cit posibil singuri in pro- Dlemele lor. Terapeutul supravegheaza aceasti independent, fi ajutd si-si descopere eul, forta interioard de a se impiica sau de a se confrunta cu situatia conflictual. Inainte ca psihoterapia si devin © modalitate stiinfificd de abordare, bas- mul era deja un element foleloric, poate chiar traditional de terapie si pedagogie prin folosirea metaforei. Nu putem preciza daci Seherazada a fost prima “specialist” despre care se spune ca timp de 1001 de nopti ar fi alinat tulburarea mental a singero- sului sah Riar istorisindu-i basmele care au ficut-o celebré, Intre 1812-1815 nu mai putin celebrii frati Grimm, descoperind cit de aseminitoare sunt basmele diferitelor Popoare, au semnat actul de nastere al basmologiei modeme ca autori ai culegerii “Kinder und Hausmirehen”. Cu siguranti basmmul nu tine totusi numai de domeniul copilitiei, Bste prin- cipalul motiv pentru care aceastt carte se adreseazi in acelasi timp adultilor si copiilor. Ea a fost inspirati pe ling propria experientd, de alfi doi autori si psihoterapeuti: Nancy Davis si Nossrat Paseschkian ale ciror idei convingitoare au constituit axa principal pentru adaptarea in roméneste acestei prime colectii de basme terapeutice. 3 Sempronia Filipoi Cum trebuie inteles basmul cu mesaj terapeutic “Solditelul zicea aruncat la gunoi, trist si speriat. Simfea cx ceva in interiorul lui fusese montat gresit, dar nu stia ce putea si faci, pentru ci nu era foarte sigur ce anume era gresit. in noaptea aceea, cum stitea asa bietul soldatel in intuneric, i s-a arétat deodat cova luminos, Pe masurd ce aritarea se apropia, se dovedea a fi o zin minunati si plin& de strilucire. Cind s-a apropiat destul de mult, zina s-a prezentat zicind: “Eu sunt zina visurilor distrase”. “Visuri distruse? Ce inseamni{ asta?” a intrebat incetigor soldatelul de jucirie.”"Nimeni nu mA poate repara pentru c& nici chiar eu nu stiu ce mi s-a stricat.”. “Pi nici nu este nevoie si sti tu asta” i-a rispuns cu drigilisenie zina cea strilucitoare. Apoi |-a ridicat ugurel pe solditel si a zburat cu el la mesterul de juctrii, Zina I-a rugat pe mesler sf repare pintile stricate ale soldatelului si sil faci si se miste aga cum era de asteptat de la oricare alt jucirie. Mesterul a fost foarte fericit s& repare la loc pe solditel...”(“Soldatelul de juctrie”) Fetita nu mai putea de rusine. Viata i se prea un chin. De necaz, tot gindindu-se la ce i se intimpla, obositi si rusinatd fetita s-a oprit pe mar- ginea drumului si se odihneasck. Cum plingea asa incetisor, nici n-a observat ci s-a apropiat de ea o batrinicl cu ochi buni si intelepfi, care s-a oprit si a pri- vit-o. Vizind cft de supirat’ era fetita, a intrebat-o: “Pentru ce esti supirati?” “Pentru c& nu infeleg ce se iutimpl cu legumele pe care le ingrijesc sgile duc la piata s le vind, Desi muncese aga de mult cu ele, desi le impachetez pe fiecere in ldite, cind ajung la piatt am foarte mari emotii. Deschid léditele sinu gisesc in ele decit frunze vestede, cotoare putrede, din care nu mai pot s& vind absolut nimic, Nu mai stiu ce si mi fac...”. “O, doar asta te necjeste?" a intrebat-o bitrnica. Apoi, plind de bundvointd a adiugat: “Tu nu ai auzit ined de gindacii invizibili 7” “Nu, nu am auzit si nu i-am vazut niciodat&”, a raspuns fetita ridicind ochii. “Pai nici ou aveai cum si-i vezi , pentru ci sunt invizibili. Ei apar atunci cind ai emotii gi-ti distrug munca pe loc.” “Dar cum as putea si ma aplir de ei?”, a intrebat-o fetita, Batrinica a privit-o pe fetiti in ochi si a addugat: “Am sk-ti dau o cheiti fermecati. De cite ori te vei stridui si vei munei pentru ca legumele si zarzavaturile tale si ias framoase ca s& le poti vinde, dupa ce le-ai impachetat, incuie capacul fiecarei ladite cu aceasta cheitd. Cind vei ajunge la piaté nu vei mai avea emotii, pentru ok verdeturile pe care 4 Basme terapeutice pentru copii si piri le-ai cultivat nu vor mai fi atacate de gindacii invizibili”. Zicind acestea, batrinica i-a intins fetitei o cheie mica, deosebit’ de toate cheile pe care fetita le vizuse vreodatd...."(*Gindacii invizibili”) Aproape indiferent de virsta, avantajele folosirii constiente, intenfionate a basmului cu mesaj terapeutic sunt aceleasi. 1. Basmul terapeutic ilumineazd. Se adreseaz intuitiei si fanteziei, nu ratiunii si nici logicii. Prin aceasta, la fel ca mitul, parabola sau fabula, intro- ducind irationalul, basmul terapeutic l@rgeste spapiul interior al pacientului. Extinderea desfiinteaza unilateralitatea pozitiei initiale, liniaritatea gindirii lo- gice (care nu totdeauna conduce Ja rezolyarea conflictuiui) si arancd asupra starii patogene o lumina nou. Comparativ cu realitatea, basmul reprezinté 0 lectic de viatii care sparge vechiul tipar al conflictului insurmontabil cu care era familiarizat pacientul. Prin intermediul mesajului terapeutic cele mai amare lectii de via{4 sunt usor indulcite afectiv. 2. Adaosul de fantezie, de intuitie, permite descoperirea si rezolvarea unor conflicte, din cauza c& basmul cu mesaj terapeutic este un vehical foarte potrivit pentru modele comportamentale si valori morale, Paciental absoarbe mesajul terapeutic, il incorporeazd propriilor sale ginduri, in timp ce compre- hensiunea este alimentat’ de imaginea verbal, de naratiunea propriu-zisi. Schimbarea de pozitie ii este doar sugeratd si are mai mult un caracter de joc. 3, Mesajul terapeutic nu este impus printr-o concluzie morala finalé, ca la fabule, ci ajunge si fie identificat de pacient si riimine ancorat in consti- infa lui, poate undeva la limita cu subconstiental, Pentru cé nu este legat direct, de experienta vietii reale, mesajul terapeutic este preluat la fel ca mesajul unui vis 4, Nici o confruntare direct nu are loc cu terapeutul, Din aceastil cauzi basmul nu ajunge sii fie un “trigger” pentru declangarea rezistentei la terapie. El contribuic la dezvoltarea unei noi atitudini fata de starea patogent. Comunicarea imbric prin intermediul basmului, o form “filtrat{”pe care pacientul nu o are de obicei la dispozitic. 5. Basmul aduce solutii cu totul neasteptate, cu efect emotional po- zitiv, Contrazice logica si obisnuinta. Acestea, il tin de obicei pe pacient fn cuca conflictelor care, chiar daci uneori sunt minore, il tulburd si-1 vulnerabi- lizeazi prin repetitic. 6. Pacientul are posibititatea sé lérgeascé sensul original al mesaju- ui terapeutic. {n cazuri diferite, mesajul este interpretabil diferit, in funcfie de situatia pacientului, pentru c& basmul transmite un anumit tip de creativitate, 7. Mesajul terapeuric se tezaurizeazé. El poate fi imediat aparent, deghizat sau ascuns. Informatia din naratiune este de cele mai multe ori plasatt {ntr-o manieri ambigu’ intr-un context care oscileazi de la ceva familiar la ceva cu totul neasteptat. Ambiguitatea favorizeazi efectul “retard” si face ca mesajul terapeutic si poati fi reactivat in alte situatii, fri ca dependenta fata de terapent sé creascd, 8. Basmul cu mesaj terapeutic poate fi folosit in combinatie cu orice alté tehnicd si la orice nivel al procesului terapeutic. Trebvie privit ca un instrument de comunicare, pentru cd el creazi pacientului o bazi de identifi- 5 Sempronia Filipoi Sempron pn en care, protejindu-] (f8rd si-I atace axiologic). fl fnvatii pe pacient s& se autointe- eagi, si se aprecieze pozitiv, s&-si descopere propria putere interioard de a se “autovindeca”. Basmul terapeutic indeplineste citeva funcfii care arunck o lumina teoretict asupra unui adevar simplu: in terapie, ca gi in educatie nu poti da prea mult, sau prea putin. Doza bine “calculati” are efect remarcabil dact mesajul terapeutic il transforma pe pacient dintr-un receptor pasiv in unul care igi asuma activ responsabilitatea propriei schimbari. Functia de “oglinda” pe care se proiecteazi trebuintele emotionale ale pacientului. Basmul activeazi o bogitic neasteptati de imagini. Astfel este posibil modelarea mesajului siu conform structurii pacientului, iar aceasta este 0 prim’ reactie favorabil& procesului terapeutic. Al doilea pas favorabil se datoreazi faptului ck imaginea din oglind& separii, distanteazi pacientul de conflict si de experienta sa de viatii. El inceteaza si fie o victim’ a conflictului, fat de care i se sugereaz ck existit opozitie, : Functia de model relevi existenta solutiilor posibile. Ele nu sunt pre- cizate rigid, Sunt cu totul neobisnuite si last loc optiunilor pentru ca s& sti- muleze ei active de invitare a modelelor proprii. Aplicarea solutiilor fantas- tice este un model experimental cu totul inedit pentra pacient. Functia de mediator fntre rezistenta pacientului la terapie si atacul frontal asupra conceptiilor gresite si a mecanismelor sale de apirare, Eroul bas- mului este subiectul in cauzi, nu pacientul. De aceea este necesard atitudinea creativa a terapeutului faté de fiecare basm pe care si-l modifice conform datelor anamnestice ale cazului. Ca si hipnoza de tip Erikson, basnmul cu mesaj terpeutic vizeacil sub- constientul pentru a facilita modificarea comportamentului subjectului. Citind colectia de basme inv&tdm si le intelegem si sé Ie utilizim eficient fn sens te- apeutic: in doz adecvatd cazului satu momentului, pe un ton sincer si bineinte- les fdr nuante moralizatoare sau pilduitoare. Basme terapeutice pentra copii si parinti Cum se foloseste basmul cu mesaj terapeutic Basmmul cu mesaj terapeutic nu este un panaceu universal in psi hoterapia copilului. fn putine cazuri este suficient ca mijloc de rezolvare ter- apeuticd, Poate, si se recomandg, s& fie asociat cu alte tehnici, Pentru ca bas- mul cu mesaj terapeutic sx devin totusi un punct central al efortului de vinde~ care, este absolut necesar si fie folosit la timpul potrivit si in forma (varianta) potrivits, - Psihoterapeutul igi ncepe demersal in general numai dupa ce are 9 informatie anamnestict bund. fn cazul utilizirii basmului cu mesaj terapeutic, este absolut necesar si cunoastem motivul consultatiei psihologice, istoria cazu- lui, a familiei, incidenta tulburirilor psihice la mudele apropiate, evenimentele principale, (mai ales traumele din viata copilului), descrierea cit mai aménuntit’ a simptomelor sale. Ar fi utild inclusiv informatia dintr-o caracterizare scolard sau din oricare alti sursi pe care ne putem baza. ~ Se recomanda si investigm tipul de simboluri si metafore pe care e cunoaste gi Je accept pacientul, conform educafiei gi nivelului su de dez- voltare. Testele proiective, cele grafice (Rorschach, respectiv desenul omuletu- lui, casei, pomuui) sau visele, sunt utile inainte de introducerea basmelor, pen- tru ci sondim cu ajutorul Jor nivelul subconstient cliruia se adreseazi de fapt mesajul terapeutic. Aplicarea acelorasi teste dupa introducerea basmelor, sem- nalizeazi modificirile produse si devin astfel un mijloc de control al eficientei. ~ Basmnele trebuie alese cu mult’ griji. Abea dupa ce ne-ain familiarizat cu intreaga colectie (sau am invatat-o pe de rost), suntem in méisurd si alegem povestile care se potrivesc cel mai bine cazului, Dacd ne pripim, alegerea neadec- vata il va determina pe copil si asculte far interes, si ignore relatia cu terapeutul, sau si se plictiseasck. Demersul terapeutic este astfel definitv compromis. Dimpotriva, cind alegerea a fost reusiti, pacientul doreste curind sé asculte bas- mul din nou, ori afirma spontan ci i-a pkicut. fin asemenea situatie anxictatea scade, iar copilul va cere si asculte basimul inainte de a adormi. Un alt avantaj al alegerii corecte este ci pirintele care asculti sau citeste el insusi basmul beneficiazd la rindul séu. Si el simte uncori nevoia de a-si fortifica eul. Contextul neobisnuit, neasteptat, mesajul deghizat, fantasticul in care situatii furd iesire primesc cele mai surprinzitoare rezolvari, diminueazd si la adult disfunctiile emotionale si ametioreaz& capacitatea de a-si intelege copilul cu mai mult flexibilitate. Totusi ne putem astepta ca uncori parintele si nu aibi capacitatea de a identifica si de a recunoaste calititile terapeutice ale basmului, EB] va relata dupa un timp doar schimbarile in simptomatologia copilului, flirt s& le pund pe seama terapici. 7 Sempronia Filipoi Mesajele pozitive prezente in basme sunt utile tuturor membrilor de familie care-l ascultd (mai ales mesajele de deschidere, de dragoste, de intelegere, de incredere). Trebuie semnalizat faptul c& atunci cind pacientul se afla in plin eveniment traumatizant, basmele terapeutice sunt ineficiente. La fel se intimplé in cazul copiilor enuretici, encopretici (cu exceptia situafiei cind aceste sufer- infe sunt consecinte ale unor forme de comportament abuziv asupra copilului). Inc& nu avem suficiente date experimentale pentru a fi in masur& si precizim toate tipurile de patologie im care mesajele terapeutice din basme nu sunt efi- ciente. ~ Dup& ce am selectionat setul de basme pe care le consideram adec- vate, a doua piatra de incercare pentra terapeut este adaptarea anumitor ele- mente flexibile Ja cazul_concret. Basmele care sunt notate cu asterix isi vor schimba chiar si tilul, tn functie de sexul copilului c&ruia fi sunt povestite. Cunoasterea amdnuntiti a datelor anamnestice (asupra carora insistim din nou), permite modificarea detaliilor in asa fel incit personajele basmului sf aib& insusiri cit mai apropiate de cele cunoscute de copil: Astfel pesonajul principal trebuie si aibA acelaii sex cu pacientul, sX existe aceladi anturaj familial, cu aceleadii pareri, infitistiri Mi stil de a vorbi. Aproape fiecare caz solicit anumite transformiri, Realizarea lor conduce la oglindirea in simboluti si metafore pro- uli, care si cear cel mai mic efort de acceptare din partea pacientului. Ele con- stituie vehicolul optim pentru mesajul terapeutic. Pacientul va intelege mai usor situalii concrete de via{’ care nu i-au fost explicate niciodatd. Datele din testele proiective aplicate initial sunt o bun& surs& de inspiratie pentru aceste transformari, Este important ca pacientul s¥ inteleag cuvintele folosite. Pentru copii mai mari expresiile verbale simple pot fi inlocuite cu altele mai sofisti- cate. -Introducem basmele intr-un mod cit mai lejerd si direct’: “Vreau sa- ti spun o poveste despre ... (un iepuras\ o printes&\ un béiat etc.) Ma intereseaza cum 0 si-ti plact”. Sau: “Am gisit citeva povesti frumoase, care parc iti mingfie sufletul si te ajutk s& te simti mai bine”. Sau: “Stiu cf iti plac povestile frumoase. Am si-fi spun citeva, Tu si ma ajufi si o alegem pe cea mai fu- moasé.” Dacd suntem familiarizafi cu toat& colectia de basme si cu anamneza, vom reusi si prezentiim basmele in cea mai potrivit’ fonmula de introducere. ~ Basmele trebuie povestite ints-o manierk natural’, degajatd, susti- ‘nut si nuantati emotional. ~ Se recomandi evitarea a doug tipuri de capcane: a) inclrcarea listei cu cit mai multe basme de spus intr-co singurd sedinta; b) ten- tatia de a pune intrebiri pacientului despre felul in care a inteles mesajul, respectiv de a rispunde la intrebirile sale despre semnificatia basmului. Nu se recomand& ca lista si fie prea lung pentru a nu banaliza efor- tul de ascultare si a nu obosi. Copilul trebuie sé rimind la sfiesit cu senzatia c& ar mai putea asculta mécar incd 0 poveste. La orice intrebare pe care o pune pacientul rispunsul va fi ceva de genul : “Tu ce crezi?” Pentru c& mesajul trebuie si alunece in zona subcon- 8 Basme terapeutice pentru copii si parinti ‘stientului nu von céuta daca paciental |-a fnfeles sau nu si nu vom forta aceasta explorare, aceast descoperire. Cel mai important lucru este o& pacientul are capacitatea interni de a se expune acestui mesaj, de a-] intelege in ritmul su propriu si in acelasi timp este incapabil sii reziste influentei pe care mesajul 0 are asupra lui. ~ Pacientul poate fi incurajat si inventeze el insusi un ba - Ca sii fie eficient in aplicarea tehnicii basmului cu mesaj vindecdtor, ter apeutu] trebuie si gibi cfteva calititi: si rie in mod echilibrat creativ, intuitiv, cu 0 capacitate empaticl excelentd, si descopere si si simtd farmecul basmului, si se centreze pe pacient, si fie un bun observator al realititii si si nu se grébeascé. Notele de la sfirsitul basmelor marcate cu asterix semnaleazi necesitatea modi- ficdrii titlului si a personajului principal in functie de sexul pacientului, Alte mod- ificlti rimin la latitudinea terapeutului, Sempronia Filipoi Recomandari pentru parintii care doresc sa foleseascé basmul cu mesaj terapeutic. Intre felul de a gindi al adultului si cel al copilului este o diferenti important, cu consecinte emotionale: tn timp ce copilul crede foarte usor ck totul este posibil, adultul este convins ci totul este imposibil, cu citeva mici exceptii Se stie c& basmul este o istorisire, o naratiune in care fiinte sau obiecte inzestrate cu forte supranaturale, simbolizind binele si riul, lupti pen- tru, sau impotriva fericirii unor pesonaje. Spre deosebire de basmul obisnuit, cel cu mesaj vindecator, terapeutic,este un basm special conceput ca si contind © idee, mascati, exprimata indirect, si menita si sugeteze (nu sd te forteze s inveti cu tot dinadinsul) 0 schimbare de atitudine sau de comportament. Aceastd idee este prezentatt intr-un context neobisnuit, neasteptat, care fl ia prin surprindere pe copil, furindu-1 din realitate in lumea basmului, in care absolut totul este cu putint%, cu ajutorul fanteziei. Copilul alunec& destul de ugor in aceast& directie care coincide cu opinia lui despre lume, mai ales dact se creaz.o ambiant mai deosebith, linisliti si se alege un moment potrivit pen- tru povestirea basmului, Eficienta acestei forme de terapie, atit de apropiati de relatia traditionalit de intimitate dintre pArinte si copil, depinde mult de iscusinta celui ce istoriseste, adici de: - modul cum intuieste tipul mesajului vindecdtor de care are nevoie copilul; - capacitatea de a alege momentul potrivit; - intonatia naturald, cald&, nuantat emotional. Basmele din aceasti colectie nu sunt aranjate intr-o anumitd ordine. De aceea este bine si se find cont de citeva indicatii A. Pentru a alege mesajul cel mai potrivit, cititi cu atentie toate bas- mele cdutind si descifrati mesajele emofionale pe care le sugereazi. B. Confruntati pirerile la care afi ajuns cu intespretirile oferite in anexa de la sfirsitul cirtii, : C. Selectionati basmele in care vi se pare c& ati gisit un sprijin pen- tru ca si va intelegeti mai bine copilul, situatia Ini emotional. Ele vi vor ajata si aveti fat de copil cea mai potrivitd gi mai util& otitudine. D. Alegefi 1-2 basme al clror mesaj poate fi de exemplu cresterea increderii in sine, autoevaluarea pozitiva (“Plintuta cea perseverenta”, “Fluturele din plasa paianjenului”,"Broticelul si cutremural de pint”). Selectionati apoi un basm potrivit cu problema emotional a copilului, adic un basm de al cirui mesaj vindecitor copilul si aiba nevoie. E. Aveti griji si transformati titlul si continutul basmului in asa fel 10 Basme terapeutice pentru copii si prin ca virsta, sexul, situatia, anturajul personajului principal si fie cit mai asemding- toare cu cea a copilului pe care doriti st-1 ajutafi, Tineti cont de nota explica- tivit de la sfirsitul fiectrui basm. F Se recomandi, desi nu este absolut necesar, si invatati basmele pe de rost, pent a le putea prezenta cit mai natural si mai nuantat din punct de vedere emotional, G. Profitati de orice moment adecvat, in care copilul va poate ascul- ta cu atentie. H. Unmititi reactia imediata a copilului, (fata, gesturile, tresiririle, comentariile, atentia, ticerile), Acest lucru vi ajutd s& intuiti care basm i s-a puirut mai semnificativ, Bste posibil ca p&rerile p&rintelui s& nu coincida cu cele ale copilului. Este util ca pirintele si accepte diferenta si si o inteleaga. I. Nu pitati s% urmariti si tm timp eficienta pe care o are basmul te- rapeutic (modificarile pirerii pe care copilul o are despre sine, sau schimbarea comportamentuiui su). J. Reluafi basmele care i-au plicut mai mult copilului si repetati-le printre alte povesti, dupa un interval de timp care sii nu depaseasc& o siptimind pentru copii mai mici si trei siptimini pentru cei mai mari. Binefnteles, la cer- erea copilului reluati basmul ori de cite ori este nevoie. Este un indiciu semni- ficativ faptul cX anumite basme din colectie sunt resolicitate. K. fn anumite situatii speciale este posibil s4 nu va simtiti suficient de degajafi ca s puteti utiliza cu efect bun aceste basmne. Pentru ca si vi mariti eficienta, apelati Ja un specialist psiholog, sau scrieti autoarei despre nel mnuririle pe care le aveti AVERTISMENT: 1. Nu comentati in nici un fel mesaju) basmului in fata copijujui! El il va descoperi singur. 2. Nu_puneti {ntrebiiri despre felul in care a fost inteles basmul. Nu siliti copilul s&-i “stoarc&” sensul cerindu-i st repovesteasc& sau si tragi con- cluzia moralizatoare, invatétura care se desprinde, Basmul-cu mesaj terapeutic nu este o lectie de tnvatat prin constringere! Dati timp de gindire si de “agezare” a sensului vindecitor, care este mai aproape de vis si de subconstient decit de rafionalitate, El poate “pluti” un timp in mintea copilului, fur si capete de la inceput ridicini Ritmul de “mnridicinare” variazii de 1a copil la copil, in functie de complexul emotional implicat. u-] comparati pe copil cu eroul din basm, fn mod direct, dar faceti ca datele lor si coincid&. Cu cit copilul este mai mic, cu atit aceasté coincident’ are o influent mai mare. 4, Se recomandi si nu_lungifi, “lista” basmelor pe care le-ati selectionat din colectie pentru o singurd prezentare. fn schimb reluati-le de cit mai multe ori pentru a le creste eficienta si pentru a nu-l nemultumi pe copil. 5,Daci faceti greselile de mai sus, basmele sunt ignorate de copil, au efecte contrare, sau chiar devin periculoase. Evitati si faceti aceste greseli! il Sempronia Filipoi BASME Gindacii invizibili (povestea nr. 1) a marginea unui oras indepartat, triia un gridinar cu familia lui. Era foarte vestit datorita pasiunii penta gridinarit, asa cd mult lume venea la el si-i ceard sfaturi. Dar cel mai mult sttea pe ling’ e] fetita lui, cireia fi plcea de asemenea grddinaritul. Avea si ea citeva stra- tur, pe care tatll ei i le incredintase si le ingrijeasca singurd. Sidea, sipa, plivea buruienile, cu un cuvint muncea destul de mult si se strduia din ras- puteri ca legumele si zarzavaturile de pe straturile ci si fie frumoase si sinatoase. [n fiecare dimineati fetita punea in Lidite salati, fasole verde, var2i, morcovi, dovlecei, spanac, tot ce culegea in acca zi si mergea la piati cu ele, incercind si le vind pe un pret cit mai bun, Avea mari emotii, dar marfa ei era proaspati, asa.cd seful piefei fi arta totdeauna un loc bun unde si se aseze si o ajuta si le vind. Cei din jurul ei o priveau cu sim- patie, desi era o fetitd cam temitoare si tacut’ din fire, Tatal ei se bucura si o Huda pentra aceasta treab pe care o fiicea destul de bine. El nu stia ce emotii mari avea fetita in fiecare zi, Din picate ins%, de un timp incoace, se intimpla ceva foarte ciu- dat, Cind ajungea la piati, fetita nu mai gisea in Hiditele ei ceeg ce pusese acasi, In locul legumelor proaspete, acolo mu era decit o invalmaseali de frunze mizerabile, sifonate, ofilite si cotoare putrezite, la care dack priveai, cu greu puteai si-ti dai seama daci fuseser morcovi sau pitrunjei. Fetitei nu-i venea si-gi creadi ochilor. Se uita in lidife, se uita in jur la oamenii care se stringeau in jurul ei, apoi iardsi se uita in dite, dar acolo nu mai gisea nimic demn de a vinde. Seful pietei a iertat-o o data, de dou ori dar apoi a chemat-o la el si a fntrebat-o ce s-a intimplat ci vine la piata cu marfa aga de proasti? Fetitei i s-a flicut foarte rusine, a lsat capul in 12 Basme terapeutice pentru copii si pirinti pamint, s-a rosit la fatd si abea astepta sd se termine orele de piati ca si se ducd acasi. Dupi aceca, zi de zi fetita a fost tot mai atent ce pune in dite. Se apropia de piat& cu emotii tot mai mari. $i pe bun’ dreptate, pentru c& in liditele ci nu se giseau din nou decit frunze ofilite si putrede. Cei din jur fixau cu privirile, rideau pe seama ei, fi intorceau spatele, aga ci nu putea si mai vinda nimic. $i nu mai avea nici un pricten la piatd. La inceput fetita n-a spus nimic tatlilui ei, Se gindea ci, poate, cineva fi incurcase.cogurile din greseali sau din gluma, Cind a vazut insi cA nu mai reuseste si vindi nimic, plind de necaz, cu ochii in lacrimi i-a marturisit tatilui ce pateste, Gradinarul cel vestit s-a suparat si el, ins& pen- tru c& avea mare incredere in fetitd, n-a certat-o prea tare pentru neglijent& sia inceput si impacheteze impreund cu ea Iegumele si zarzavaturile proaspete fn liditele de dus la piatd. Faceau impreuna aceastd mune’, dar degeaba. Desi tatil siu o ajuta, in ziua urmatoare, la piati liditele erau din nou pline de gunoi in loc de verdeturi proaspete. Seful pietii a inceput sio priveascd plin de mil& pe fetitd, dar nu avea ce face, decit si o aseze mai in spate, unde nu trecea multd lume, pentru cli marfa ci strica tot aspectul pieti Fotita nu mai putea de rusine. Viata i se pirea un chin, De necaz, tot gindindu-se la ce i se intimpla, obositi si rusinatd fetita s-a oprit pe mar- ginea drumului s& se odihneased. Cum plingea ca asa incetigor, nici n-a observat ci s-a apropiat de ea o bitrinicd cu ochi buni si intelepti, care ssa optit si a privit-o. Vazind cit de supiratd era fetita, a intrebat-o: “Pentru ce esti suparat?” “Pentru cd nu inteleg ce se intimpli cu legumele pe care le ingri- Jese si le duc la piatd si le vind, Desi muncesc asa de mult cu ele, desi le impachetez pe fiecare in Lidife, cind ajung Ia piatd am foarte mari emofii. Deschid ldditele si nu gisesc in ele decit frunze vestede, cotoare putrede, din care nu mai pot s& vind absolut nimic. Nu mai stiu ce si mi fac...". “O, doar asta te nec&jeste?* a intrebat-o bitrinica. Apoi, plinii de bundvoint’ a addugat: “Tu nu ai auzit incd de gindacii invizibili 2” “Nu, nu am auvit si nu i-am vizut niciodata", a rispuns fetita tidicind ochii. “Pai nici nu aveai cum sii vezi , pentra cd sunt invizibili. Hi apar atunci cind ai emotii gi-ti distrug munca pe loc. “Dar cum as putea si mi apar de ei", a intrebat-o fetita. Batrinica a privit-o pe fetiti fn ochi si a adiugat: “Am si-ti dau o cheit& fermecata, De cite ori te vei stréidui gi vei 13 Sempronia Filipoi munci pentru ca legumele si zarzavaturile tale s& iasé frumoase ca si le poti vinde, dup’ ce le-ai impachetat, incuie capacul ficcdrei Widife cu accast& cheiti. Cind vei ajunge la piafi nu vei mai avea emotii, pentru ci verdeturile pe care le-ai cultivat nu vor mai fi atacate de gindacii invi- zibili”. Zicind acestea, bitrinica i-a intins fetitei o cheie mic’, deosebité de toate cheile pe care fetita le vazuse vreodati. Multumindu-i, fetita a plecat mai bine dispusd spre casi. S-a apu- cat imediat de treabi, A smuls buruicnile de pe straturi, a curdtit plantele de frunze uscate si a cules varza, salata, ardeii, morcovii, rosiile , cu un cuvint tot ce trebuia dus la piati a doua zi, Le-a asezat cu grija in Hadite, a incuiat capacele cu cheita fermecati si s-a culcat linistitd. in dimineata urmatoare a plecat la piatd. Seful pietei s-a apropiat de ea gi a intrebat-o: “Bi, ai marfi bund astiizi?” “Da, vino si vezi”, i-a rispuns fetita sigurd de ea si rd nici o emotic. Cind a venit ling’ ea, fetita a descuiat laditele, rind pe rind, fark - si-ific deloc fricd sau rusine. Au iesit la iveala exact verdeturile proaspete, pline de roua, frumoase si slindtoase pe care ea le impachctase cu grija. Seful pietei a admirat marfa. Imediat s-au strins toti cei din jur. Legumele si zarzavaturile fetifei crau cele mai frumoase din piati asa incit au fost cumpérate la cel mai bun pret, Fetita nu mai putea de bucurie. S-a dus acasi foarte mindr’, iar tatdl ci a laudat-o cu dragoste, Fetita nu a spus nimdnui despre gindacii invizibili care i-au dis- (rus munca atunci cind avea emotii. Acum era foarte sigurd pe ca si nu-i mai era deloc rusine de nimeni. Cu timpul a reusit s& se ducd la piat abso- lut fair nici o emotie, asa cA n-a mai fost nevoie si foloseasc& acea cheit& fermecati, pe care o pistra totusi ascuns& intr-un loc secret stiut numai de ea, NOTA: Dacd spunem povestea unui biiat, eroul principal va fiun bitiat, 14 Basme terapeutice pentru copii si parinti TALIN LUCA. Puiul dé’cerb si anotimpurile (povestea nr. 2) un pui de cerb, Era foarte norocos puiul, pentru ci se niiscuse exact cind toate florile infloreau, iar vremea era tot mai calda si mai fru- moasi. Cu fiecare zi care trecea, odat’i cu micul cerb crestea totul in jur: gi copacii si iarba, si florile, Mai tirziu, cind puiul de cerb a crescut mai mare, mai puternic, primavara s-a transformat intr-o varé cald& gi plicut. Apoi a venit toam- a. Odat cu ea, frunzele din copaci s-au colorat frumos, iar dupi aceea una dupa alta au cdzut, lisind crengile complet goale, Mai tirziu toamna s-a transformat in iarnd, cerul s-a Ricut cenusiu si din nori a fnceput s& ningd. Pujul de cerb se uita la 2Apada si tremura de frig. El se nascuse cind era atit de cald si de bine. Nimeni nu-i explicase de ce copacii isi schimb§ culoarea din verde in maro si de ce cAldura se transforma in frig. Micul cerb se gindea: "Cred cf eu am fiicut ceva ru si din aceast& cauzi vremea s-a schimbat atit de mult”. Aga se gindea si era tare, tare trist. Din plcate ninsoarea continua sé cada, iar acrul era tot mai rece. Puiul de cerb cra tot mai supirat. Continua s& cread ci el era vinovat pentru cf prima- vara dispiruse si pentru c& venise iarna. fi era foarte team cA intr-o zi el insusi ar putea fi transformat fn ceva rece si pustiu, Ja fel cum iama trans- formase pidure: ‘Asa cA stitea ascuns sub un copac cit era ziua de lung, crezind c& daca va rimine acolo nemiscat, va putea face din nou vremea s& devina la fel de bund si frumoasa ca inainte. {n timp ce zicea acolo zgribulit, simtindu-se foarte singur, iat ci s-a apropiat de cl un soricel bitrin si intelept, L-a_privit pe puiul de cerb, |-a tot privit si vazind ci nu se misca de acolo i-a spus: “Vai Cerbuletule, ce tare tremuri! Si arti asa de suparat! Puiul de cerb i-a rispuns: “Sgt! Taci, nu face zgomot! Uite, din cauza mea vremea s-a ricit. A venit frigul. Eu cred ci daci o sd stau aici nemiscat pot transforma la loc vremea ca si fie iardsi framoasa. Sunt foarte trist ci am fost asa de ru.” Un timp, soricelul cel intelept s-a uitat la el in ticere, minuntndu- se cum o fi ajuns oare cerbuletul si se creadi vinovat de schimbarea anotimpurilor, I se parca foarte important goricelului si-1 ajute pe micul cerb si inteleag cum stau lucrurile in acest lume in care trim, asa ci i-a a nir-o zi de primaVard minunatd, in mijlocu] unei paduri s-a niscut 15 Sempronia Filipoi spus: “Nu esti tu de vind ci se schimba vremea! Acesta este un luctu foarte firesc. Asa este viata. fn fiecare an dup’ primavar’ urmeazd vara. Atit primavara, vara, toamna, cft si iama, sunt numai niste anotimpuri care vin si trec unul dupa altul, Primavara este anotimpul in care in padure toate inmuguresc, infloresc, cresc din nou, iar vara este foarte cald. Apoi vine anotimpul numit toamn’, cind frunzele se coloreazi asa de frumos, iar dup accea cad din copaci, lasindu-le crengile goale. Dup’ toamna urmeazi iarna. Acesta este exact anotimpul care te face si te simti asa de infrigurat cum te simti acum. lama este ger, iar pidurea este goald si pustie, Numai cd din fericire iama se va termina in curind, Dupi ea va veni iardsi primavara. in fiecare an, anotimputile vin si tre in aceeasi ordine. Se poate intimpla ca iama si vind ceva mai repede decit vremea hotiritd, iar frigul si inceap& mult mai curind decit ar trebui. Atunci este foarte greu de gisit rand in padure, Dar tu si tii minte cd fntotdeauna dupa jana urmeaz’ din nou primévara, pentru of asa a fost ficut lumea aceasta. Chiar si acum, fn timpul iemii reci, cind iti este foarte greu si crezi c& va mai fi din nou primavard, trebuie s& gsesti in inima ta puterea de a intelege acest adevar.” “Dar de ce nu pot si vid cf vine chiar acum primévara?” a fntre- bat foarte curios cerbuletul. “Ajuti-ma s& infeleg, te rog!” “Uncori norii ascund soarele de pe cer, Atunci aproape nu-ti mai vine s& crezi cli soarele exist totusi in spatele lor, Apoi, dupa un timp ,vin- tul alungd norii si te las& si vezi ck soarele a rimas tot acolo unde era din- totdeauna. Citeodatd vara, observi cu piirere de ru c& o floare minunat infloritd, se usc in scurt timp, iar semintele ei sunt luate si impristiate de vint. In acea clip este greu si-ti dai seama cA din acele seminte vor creste alte flori, Dar atunei cind in anul urmator revine primévara, poti vedea cum din seminte crese plante noi care fnfloresc la fel de frumos ca cele din anul trecut”. Cerbuletul asculta foarte atent ce spunea goricelul. I se prea ci vorbele noului siu prieten au un inteles special, care mergea drept spre inima lui. Dar mai erau atitea de spus si de aflat...” Drag’ Soricelule, iama este asa de rea pentru mine, pentru ci ma face s& simt un fel de frig in suflet, la fel cu frigul de afard’ Dar Soricelul I-a sfatuit prietenos pe puiul de cerb: " Orice fiinta are propriul siu izvor de putere si de cAldura in ca insisi, chiar daci este rece afar. Caut& propria ta cAldurd tnetuntrul t8u si incearcd s& o hranesti ca sii creascd continuu. Atunci ca te va ajuta s& te simti incdlzit chiar dack afari este cel mai frig.” Apoi, promitind ci se va intoarce pe-acolo Soricelu! si-a Iuat rimas bun. 16 Basme terapeutice pentru copii si plrinti Puiul de cerb a lasat cuvintele Soricelului si patrund’ pind adine in mintea si fn inima sa. Ce ciudat i se pirea! Oare la ce s-o fi gindit Soricelul atunci cind spunea “propria ta ciilduri dinduntrul tu?" Cerbuletul a pistrat foarte bine in minte aceste cunvinte si se tot gindea la cle in timpul plimbarilor sale prin pidure. Pind intr-o zi obisnuité, cind plimbindu-se agale, dintr-odati Cerbuletul si-a dat seama de sensul acelor cuvinte, A fnceput si simt& chiar infuntrul lui cAldura mistetioas’ si mi- nunata. Zilele de iarn& care au mai urmat au trecut usor, iar cind a venit primavara in anul urmator Cerbuletul s-a simtit foarte diferit pe dinduntra. Infelegea in cu totul alt fel lucrurile: De exemplu de data aceasta pricepea c& el nu putea deloc s& controleze sau si schimbe ordinea anotimpurilor, pentru c& ele urmeaz& unele dupa altele in ordinea dati de natur’, indife- rent de cea ce ar fi dorit el. Apoi si-a mai dat seama de ceva foarte impor- tant: c& acea cildurd dinduntrul su trebuie hranit’ si antrenat’ si creased astfel incit chiar si in cea mai friguroasi zi, induntrul lui si existe totugi propria lui cdldurd specialA si puternicd. Din acca zi, cerbuletul a inceput Si vorbeascd despre anotimpuri cu ceilalti pui de cerb din pidure. Toti si-au dat scama cit de cald gi prietenos era el gi ce multe stia. NOTA: Dacé spuneti povestea unei fetite, atunci titlul ei va fi “Caprioara cea micé si anotimpurile”, iar eroina povestii va fi bineinteles 0 etiprioard. CATALIN LUCA psiholog Poarta de Tier * (povestea nr. 3) palat foarte mare, cu multe, multe incdperi. De jur imprejurul palatului se ridica un zid inalt de piatri cu o poarti uriasi de fier. Nici un vizitator nedorit nu putea si treacd pe acolo. Din picate, pentru ci triia fntr-un astfel de palat, printul nu avea nici 0 ocazie si se apropie de altcineva cu care si povesteasci despre gin- Q= demult, intr-o tard indepartatd era un print, care traia intr-un 17 Sempronia Filipoi durile, dorintele sau visele pe care el le avea. Celor din palat, de care ar fi putut si se apropie, nici nu le trecea prin cap of ol ar fi avut nevoie si se impricteneasca cu ei, [si inchipuiau c& si aga, fiind print, avea tot ce-si dorea. Regele si regina rau foarte ocupati cu treburile lor regale, asa c& prinful, desi vorbea cu multi lume, fn sufletul siu se simfea foarte singur fnsX fntr-o noaple, s-a intimplat ci o vielate mici si imblinit& furisindu-se tiptil, s-a strecurat de afard printre gratiile porfii de fier si si-a croit drum spre camera printului, N-a trecut mult timp pind cind printul si micul siu vizitator s-au imprictenit foarte tare. Mai ales printul era asa de multumit c putea povesti si el cu cineva apropiat despre tot ce i se intim- pla zi de zi. Era fericit pentra c& in fiecare zi mica vietate venea la el, il asculta cu atentie si-i pisa de tot ce spunea el. Printul fi didea de mincare ii mingfia blinita si ficea in aga fel ca micul animal si se simté eft se poate ‘de bine in acel palat fn care tuturor le era frica s& intre. Mica vietate venea tot mereu in vizitd, iar printul a indrdit-o atit de mult incit a devenit o parte a vielii lui. ‘Toate mergeau ca pe roate si cei doi era tare fericiti, Pind cind intro zi, intoreindu-se in camera sa, prinful a glsit micul animal zicind fra vial pe dusumea Imediat a chemat tofi doctorii din palat ca si-l invie pe micul sau prieten, Gar, din pacate era prea tirziu,Toti medicii erau neputinciosi, Zdrobit de durere printul a organizat o inmormintare regeased pentru micul animal cu care se imprietenise asa de tare, Bietul print, ascunzind in sufletul Jui cea ce simtea, a devenit foarte trist si tot mai suparat si mai insingurat pe zi ce trecea, Regele a observat aceast schimbare si s-a ingrijorat de felul in care se purta printul din cauza tristetii sale. De aceea a dat ordin dulghe- rilor si timplarilor si construiascd peste poarta de fier ined o poart’, groast si rezistent%, astfel incit nici un alt animal sk nu mai poat vreodatd si se strecoare si si rneasc& din nou atit de tare inima printului. Imediat ce poarta a fost terminatd, intr-o noapte, in timp ce printul se friminta in somn, mica creaturd imbliniti a venit din nou la el in vis si i-a spus: “Tu nu m-ai inteles deloc, dragul meu prieten, Rostul meu a fost ca s& te inveselese, s& te fac si rizi, iar tu m-ai inchis afard. Acum nu mai pot ajunge la tine.” Printul a rimas foarte uimit de aceste cuvinte, pe care nu le-a pri- ceput imediat. Dupi un timp de cugetare, printul si-a dat seama ci era vorba de un alt fel,de a intelege viata si dragostea pierdutd. 18 Basme terapeutice pentru copii si parinti : Printul s-a gindit toat noaptea la visul lui. Dimineata abea a asteptat si-i intiineascdi pe rege si pe regind la dejun, dup multe saptimini de cind nu mai luaserii masa impreun, El i-a cerut regelui si dea imediat ordin s& fie demontatd uriasa poarti de len. Regele, la tindul lui mirat de aceast% dorinté, dar iubindu-si nemasurat fiul, a fost de acord sii se scoatd poarta. Dupa un timp, printul a venit din nou la pirintii sii cu o alt& rugiminte: cit se poate de curind si deschida si poarta de fier si si orga- nizeze o petrecere, un carnaval cu nenumérati invitati. ‘Astfel, dupa multd vreme, muzica si cintecele vesele au putut fi iarisi auzite de-a lungul si de-a latul imparitici. * NOTA: Daci spuneti povestea unei fetife, eroina povestii va fio prinfesi. Broftacelul * si cufremurul de pamint (povestea nr. 4) u demult, pe malul unui lae din inima muntilor tra fericit un P cticel. Cit era ziua de lung se bronza la soare, prindea muste, iar seara ordicdia din toate puterile incit toate animalele din p&dure fl auzeau de departe, Broticelul nu stia multe despre aceasti lume si se bucu- 1a trlindu-si viata de la o zi la alta, Era norocos pentru ci venise pe lume intr- tun loc atit de frumos, plin de soare si hrana dupa plac. Din picate, intr-o zi intunecoasi si nefericita s-a produs pe neastep- tate un cutremur de pimint. Stinci mari si pietre multe au inceput sd se clatine si si se miste de la locul lor. fn invdlmiseala de tirind riscolitd, pietre pribusite si copaci ristumati, bietul brotiicel a c’zut si el pe neasleptate intr-o crapaturd de pimint neagra si foarte adinc&. Printre bulgirii mari si grei nici Vorb nu mai era s& poatdi vedea soarele. Cutremurul de pimint il luase abso- lut pe nepregitite, asa c& brotzicelul zicea acoperit de intuneric si Garin’, fr si stie ce si mai faci, fri si poatt reactiona. Orele treceau si abea putea 19 Sempronia Filipoi migca din labute. Din cind in cind cite o lacrima fi umezea ochii. Gaura in care clause era asa de intunecoasi si rece. Aproape ci uitase de soare, de iarba verde $i plind de flori, de mustele pe care le prindea atit de usor. Uitase de ccilalti broticei cu care se scilda in lac, de pasitile care ciripeau in padure. Intunericul care-I Inconjura era asa de adinc, incit broticelul se simtea com- plet neputincios si s-a hotSrit si ramin& acolo pentru totdeauna. . “Nimeni n-o s& observe si n-o s&i pese” isi spunea trist brotacelul, gindindu-se ci nu va mai putea rezista multi vreme, din cauza fntunericului care il coplesea si din care incepea si simtd cd flicea parcil si el parte. Era cit pe-aci si renunte la tot. Numai ci mai era ceva. Pind atunci nu diduse deloc atentic unei voci foarte adinci din sufletul lui. Se prea of acea voce nu era de acord cu gindurile lui si parc fl indemna dinpotriva, s& incerce si se elibereze singur din gaura in care se afla. “Cautl sk gisesti o cale si iesi de aici din now la soare” fi soptea vocea foarte Huntricd. "Gindeste-te c& de fapt asta vrei si tu in realitate”, La inceput broticelul n-a ascultat-o, pentms c& vocea era mult prea slaba. Dar treptat vocea a devenit tot mai puternic%, mai insistent si el nu se mai putea face cA nu o aude. Acest glas a trezit treptat in brotiicel vechea lui do- Tint de a vedea din nou soarele si de a se zbengui prin iarba. Asa cd broticelul si-a adunat ultimele puteri, s-a scuturat de pimint sia inceput si sape cu Jibutele fn sus. Spa mai slab la inceput, dar apoi din ce in ce mai spomic, Miscaiile I-au ajutat s4 se strecoare printre pietre si bul- girii de pimint, asa inoft Ia un moment dat chiar a 2&rit o raz de lumina. Desi ochii Ini nu mai crau obisnuiti cu lumina, aceasta i-a dat putere si in curind broticelul a iesit iardsi la suprafata. Acum putea s4 vadi clar urmarile groaznice ale cutremurului de pimint. Rind pe rind a inceput s& simti cum razele soarelui fi inclzeau din nou corpul, a reineeput s4 simt& mirosul ierbii si ta cuprins o inviorare plicuti, De necrezut, dar topaind de colo-colo a sim{it chiar c& se poate bucura iardsi de viatd asa ca inainte. Bineinteles brotdcelul nu a uitat niciodaté cutremurul de pamint, pentra care a pistrat o amintire deosebiti in sufletul lui, Era acoko un locsor special din inima lui unde se afla aceasti amintire, Dat acum brotdcelul petre- cea mult timp ascultind cu mai mare atentie de vocea misterioas& din interi- orul lui, care fl indemnase s& gascascd singur calea de a se elibera si de ai iar la lumina. * NOTA: Dac& spuneti povestea unei fetife, titlul ei va fi “ Broscufa si cutremural de plimint”iat eroina povestii va fi bineinteles 0 broscutii. 20 Basme terapeutice pentru copii si parinti ‘faimuta * care se credea copac (povestea nr. 5) asa de bine, incit a ajuns si creada chiar ¢a insisi cd este un copac. Tare ciudat si de necrezut pirea acest Iucru! Maimutica stitea fn copac cit era ziulica de lung si nu cobora de acolo nici noaptea. Zi si noapte stitea in copac si nimeni nu i-a spus niciodat& ca ea nu era de fapt copac. Nici copacul nu i-a soptit niciodatii cd ea nu era copac, pentru c& si pe el fl amuza si i se plrea chiar un compliment plicut faptul ca aceasti maimuticd se credea copac. Asa ck mai departe, maimutica se isa legainati in vint odati cu copacul. Dormea in copac si se hrinea cu frun- aulitele fragede de pe crengile mai subtiri. Pe scurt maimutica crestea an dup’ an crezind in continuare cd era si ca un copac. in pidurea aceea nu se gisea nici o oglinda, asa cA nu era nici o posibilitate pentru ca maimutica si-si dea seama cd a arta cu totul altfel decit un copac. Parca multumitl ci st in copac, ins& totusi, pe undeva in adincul sufletului ci, parc& simtea ci-i lipseste ceva si ci viata ei era prea legatd de copac intr-un fel ciudat si chiar nepotrivit. {ntr-o bund zi s-a intimplat si treacd pe acolo un iepuras. S. sus in copac si vizind-o pe maimulicd a strigat “ Hei, tu de colo! Di-te jos si hai si ne jucdim! Sunt tare singur si mi-ar place si gisesc pe cineva cui care si mi imprietenese si si ma joc!” Maimutica nu vorbise pind atunci aproape cu nimeni, asa c& nu prea avea voce, Totusi i-a rispuns: “Pe MINE mi strigi? Dar eu sunt copac”. lepurasului i s-a pirat foarte comic rispunsul, ca o gluma bun’, asa cia fnceput s& chicoteascd, iar apoi s-a apucat si rid de-a binelea, de se tivalea pe jos de ris. NICIODATA nu mai vazuse o maimutd care s& se cread& copac! Ultindu-se la el cum ride de ea, maimutica s-a infuriat si a tipat: Pentru ce rizi asa?” Tot chicotind , iepurasul i-a réspuns: ” Pai nu esti copac, Esti MAIMUTA. De unde ti-a venit ideea asta caraghioas% c& esti copac?” Auzind aceste cuvinte, maimutica si-a dat seama ci de fapt nu stia sigur de unde-i venise idea. Acum ar fi vrut s& se dea jos din copac, dar nu era deloc sigur pe ea si se temea.Totusi, pentru c& iepurasul o tot Q dati demult, o maimuta vietuia intr-un copac unde se obisnuise a uitat 21 Sempronia Filipoi indemna cu binisorul, a reusit si coboare si apoi si-a petrecut tot restul zilei jucindu-se si distrindu-se asa de bine cum nu i se mai intimplase niciodata iatA pind atunci. Seara, dupi ce flicuse o mulfime de descoperiri amuzante si se zbenguise cu poft toat& ziua, s-a intors in copacul ei ca si se culce. fn copac era foarte bine si placut, ins, pe zi ce trecea, maimuticii i se pirea tot mai usor si renunte la acest confort si cobora ca sd se distreze jucindu-se. Curfnd, plrerea de riu dup’ copac a disparut de tot si maimuti- ca a ajuns s& se simt cu totul altfel in sufletul ei. Pentru prima oar in viati maimutica simfea cine este ea CU ADEVARAT si se bucura chiar c& este atit de diferité de un copac. Se bucura foarte mult pentru ci zi de zi descoperea Iucruri noi despre ea insisi, asa ci isi diidea tot mai mult seama ce fiint’ deosebit& era ea. Acum i venea chiar si zimbeascd de cite ori isi amintea c& inainte putuse s& creadi ci este un copac. *NOTA: Daca spuneti povestea unui baiat, titlul ei va fi “ Maimutoiul care se eredea copac”, iar croul principal va fi bineinteles un maimufoi. Gemenii * siamezi (povestea nr. 6) gemenii siamezi sunt aproape totdeauna absolut la fel, acestia dei nu erau deloc. Unul din ei era foarte mare, iar celllalt era foarte mic. Cu toate acestea ci tréiau agitati unul de altul, astfel incit orice fiiceau, puteau face numai impreun’. Ins& pentru c& unul dintre gemeni era mai mare decit celélalt, totdeauna ficeau numai ce dorea el si nu ce dorea cel mic, De exemplu cind cel mare Voia si se uite la televizor, dar cel mic nu voia, se uitau totusi la televizor; cind cel mare dorea si stea linistit sau s& doarmd, ei amindoi stiteau linistiti si dormeau. fn acest fel, geamfnul mare era totdeauna cel care hotdra dup bunul siiu plac ce si fack sau incotro ia, cfirindu-I dupi el oriunde pe geamanul mic. Q= demult, undeva, triia o pereche de gemeni siamezi. Desi 22 Basme terapeutice pentru copii si p&rinti Bictul geamén mic era tare obosit si situl s& fack numai pe voia celui mare, dar pe de alt parte, nu se simtea sigur de el, nu prea stia ce ar putea face si nici nu avea curajul si-si spuna parerea cu voce tare, Era atit de atasat de fratele cel mare, incit se temea chiar c& daca ar spune cova, fratele mare s-ar supira foarte tare pe el si i-ar putea face ceva rau. Desi nu-i convenea deloc cum si%teau lucturile, geamdnul cel mic nu putea decit si tack din guri, Acesti doi gemeni erau aga o ciudatenie, mcit au venit doctori din alte plirti ca sd-i observe si si le facd fotografi. Intr-o bund zi a venit la ci un doctor vestit si dup’ ce i-a studiat intorcindu-i pe toate pirtile, i-a anuntat: “Aflati c& am o veste bund pentru voi, Am s& vi pot desparti unul de altul, in asa fel incit si fiti dou persoane complet diferite”. Geaménului cel mare nu i-a convenit deloc propunerea doctoru- Ini pentru ci lui fi pliicea si-1 conduc pe cel mic dupa cum avea chef. Asta il facea si se simti mai puternic si mai important. Dar geamdnul cel mic, sa gindit un pic . Desi nu putea sti cum vor sta lucrurile cind vor fi despirtiti, se siturase 8A tot fie legat de geamanul cel mare si voia si incerce ceva nou, Asa ci a spus doctorului: ” Bine, bine! Hai, te rog desparteste-ne!”, Geamnut cel mare insista ca doctoral s& nu-i separe, Cu rabdare, doctoral i-2 asoultat pe fiecare in parte si pentru c& aveau pireri atit de diferite, a organizat o mare conferint& la care au participat tofi ceilalti doc- tori, Dupa ce au discutat despre ce credea fiecare, au ajuns la concluzia c& geamanul cel mare nu avea dreptul si ia singur hotarfrea ca geaménul cel mic si rimfn& pentru totdeauna lipit de el. Asa ca impotriva vointei celui mare, doctorii j-au despirtit. Astfel ei au devenit dou’ fiinfe cu totul diferite, Odata separati geamiinul cel mic era cit se poate de bucuros. in sfirsit putca si el si fuga sau sk meargi incet, dup cum avea chef. Putea s& facd tot ce voia. Era minunat c se simtea liber, fn schimb geamanul cel mare era foarte nefericit. Hra morocdnos si bomb&nea pentru c& in inima lui se temea, Acum lucrurile erau aga de diferite! Dac& nu-I va mai putea conduce pe cel mic, cum se va descurca el? Va sti ce trebuie si facd, si ce nu? Cum va mai avea oare putere asupra Jui? Dup& cum ne putem usor inchipui, geamanul cel mic binuia aceasti problema. El nu dorea deloc ca geaménul cel mare si se simt nefericit, Totusi ce putea face ca sd inliture nefericirea lui? Doctorul a vor bit atunci cu cel mic si i-a explicat cd despiittirea Jor era un cadou pentra 23 Sempronia Filipoi amindoi si c& ei trebuiau si astepte un timp pind se vor obisnui.cu libertatea siisi vor da seama fiecare in ce fel vor putea deveni amindoi puterni Asa cd de cite ori geaminul cel mare incerca iar si iar si-l facd pe cel mic s&-i indeplineascd voia, acesta din urmé refuza. Cel mic a inteles ca acum putea fi stipin pe el insusi pentru ch nu mai era legat de cel mare. Putea si hotdrascd singur incotro si meargi, sau nu, unde avea chef si manince sau s& se culce. Dac& geamanul cel mare se arta nemultumit de asta, cel mic se gindea in sinca lui: “i fritioare, se pare ci tu mai ai nevoie de un pic de timp ca si-ti dai scama cum si devii putemic prin tine insuti”. Si geamanul cel mic avea dreptate. *NOTA: Dac spuncti povestea unei fetife, titlul va fi “Gemenele siameze”. Prinful* si mama sa regina (povestea nr. 7) si fiul Jor Dorando. Toat& lumea spunea c& printul semana foarte bine cu regina chiar si in felul siu de a fi, Se spunea o& atunci cind va fi mare, cu siguran{Z, prinful va conduce regatul exact in acelasi fel cum ficea mama lui acum. Printul Dorando auzea far incetare c& bunicul su, profesorii sai, si tofi prictenii isi tot dédeau cu parerea cit de mult seména el cu mama sa. 7 Trebuie sd stiti ci regina mama era o femeie foarte deosebitd, care se gindea deseori cl micul siu regat va fi atacat de dusmani. Era chiar obsedata de accastii idee, asa cil supraveghea mereu uitindu-se pe ecranul radarului special instalat ca si detecteze din timp dac micul regat urma si fie atacat. Intro zi, pe cind tocmai faicea acest lucru, a observat o micd vir~ guliti pe ecran (care putea foarte bine si semnaleze prezenta unei pisiri, ori poate ca era numai un fir de praf), Regina mama a dat insé imediat alar- ma: “Vin dusmanii!” Drept urmare a cerut pe loc tuturor ostasilor care Q dati, demult, intr-o trisoard foarte mic, tréiau un rege, o reging 24 Basme terapeutice pentru copii si parinti pizeau si fic gata de apirare pentru oA regatul cra atacat. Din nefericire, regina interpreta gresit semnele de pe radar atft de des, fncit ostasii de garda au inceput s& se plictiseasc& tot pregitindu-se degeaba pentru atacurile pe care si Je imagina regina. fn plus, reginei ajunsese s& i se par’ c& aude si unele sunete suspecte pe care bineinteles c& nimeni altcineva nu le auzca. Ha credea c& dusmanul se strecurase pind in camera ei, unde ficea anumite 2gomote, sau fi deranja instalafia de telefon, Sau i se prea ca noaptea dus- manul ficea galigic la etaj. Convins& cX toate acestea erau adevarate, regi- na se aplica si strige: “Sariti! Striti! Siriti!" chemind garzile in ajutor. De fiecare dati cind regina incepea s& strige, soldatii de paz se nitau unul la altul si oftau: "Auzi, Regina a inceput iar cu bazaconiile ci”. fnsi pentru ca regina era totusi sefa lor, alergan dendata aca, prefacindu- se cl fi cauta pe dusmani. Se striduiau din risputeri si fac tot ce ordona regina, pentru ci stiau foarte bine cX in ACEL regat, daca cineva nu i-ar fi ffcut pe plac, ea ar fi putut oricind s& ordone sé le taie capul. Prinful Dorando crestea imitind-o pe regind. El a inceput si creada ci un asa-zis lup il urmrea, mai ales cind se ducea la culcare, Era sigur c& vazuse asa-zisul lup Ja fereastr%, ba i se plrea ci-1 auzise la usd, ba i se pirea ci-] aude circulind la etaj. Atunci se spuca si el s& strige: “Siriti! , Soldatii de paz se gribeau si vind sila el , dar isi ficeau unul altuia cu ochiul si comentau ingtijorati:" Dorando a inceput s4 fie exact ca mama hui”, Mai este important de stiut c in acel mic regat soldafii care pizcau primeau accasti slujb& pe toatl viata lor, flr si poati renunta la ca. Asa c&, intr-o zi, situi de atitea false alarme, ei s-au hotérft s& discute despre printul Dorando.Voiau si giseascd 0 solutie pentru ca nu cumva el si creascd, ajungind exact ca mama lui, Pur si simplu nu mai suportau si se prefact de fiecare dati cd fi caut pe dusmani sau pe aga-zisul up, care nu era niciodati nictieri. Tot discutind, soldatii s-au hotirit si fl roage pe un om bitrin si foarte fntelept din regat si stea de vorb’ cu printul. Din fericire acesta a fost de acord sti sprijine pe soldati, pentru ci la tindul sia se siturase si-i tot aud’ pe print si pe regin& strigind, Aga cA infeleptul s-a dus la prinful Dorando si |-a ajutat si priceapa cf nu era pe-acolo absolut nici un lup care si incerce si-i faci riu. Atita a vorbit si La sfituit pe prinful Dorando, pind cind acesta a infeles in sfirgit c& totul era doar fn inchipuirea lui care fi juca feste flicindu-] si vada sau si audi ceea ce de fapt nu exista. Apoi batrinul a continuat si-1 invete pe print si vada lumea asa cum este ca in realitate, Ascultindu-I pe intelept printul 25 Sempronia Filipoi Dorando si-a dat seama ce lucru important este ca e] si cresci in felul stu propriu si si devind un rege cit se poate de bun. Inteleptul l-a mai ajutat pe Dorando sd priceapa c& el nu era deloc obligat s& creascd pentru a deveni exact ca mama Jui regina, Prinful Dorando si bitrinul au stat de vorba indelung, Niciodata nu s-a stiut exact tot ce au discutat ei, Dar cea ce s-a putut observa a fost cf de la acea dati Dorando a inceput s& se comporte foarte diferit. N-a mai strigat niciodata si sara garzile s&-1 apere de asa-zisi lupi imaginari. Cind a mai crescut si a devenit adolescent, n-a mai lsat-o pe mama lui si-l plcdleascd flicindu-| s& creada cd vin dusmanii. El fi spunea: "Vai, drag’ mam, doar stii cd-i numai o pasdre pe ecranul radarului! Pentru ce vrei si ne purtim de parc ar veni dusmanii Dupé mai multi ani a venit si timpul ca Dorando si devini rege. Trebuic sd stiti cd el a condus tara cu totul altfel decit ficuse mama lui. fn primul rind pentru c& el vedea lucrurile ASA CUM ERAU IN REALI- TATE, Se simtea sigur pe el, era un om sensibil si drept, bun cu toti supusii ui, mai ales cu soldatii de garda, Multi vreme dupii aceea soldatii de gard& inc isi mai aminteau discutind intre ei despre cele intimplate si se felicitau ci avuseserd ideea de a trimite pe batrinul intelept si-i vorbeascd lui Dorando cu atita folos pen- tru toti, *NOTA: Daca spuneti povestea unei fetite, titlul povestii va fi “Printesa si mama ei regina” iar eroina principalii va fi o printesé al chret nume ar putea fi Doranda . Celelalte date ale povestii rimin neschimbate. 26 Basme terapeutice pentru copi Cum se hraneste unrechin + (povestea nr. 8) delfinarium adic la un fel de gridind zoologic’ pentru pesti, unde se aflau mai multe bazine si acvarii cu api de mare, Acolo au fost adusi si triiau toate felurile de pesti din ocean, chiar si cei mai mari si mai rai, Baiatul care fi ingrijea voia s&-si faci treaba cit mai bine, asa c& s-a strdduit sd stringd cit mai multe informatii despre fiecare peste oceanic, Din aceastd cauz biiatul trebuia s& isi amintcascd tot timpul o multime de Jucruri. Dar el avea noroc pentru cd viata pestilor fl interesa foarte mult, asa inea minte tot ce citise. Intr-unul din acvarii triia un mare rechin alb, care avea cele mai infticosdtoare si mai puternice f&lci si era cel mai mare si mai ru dintre toti pestii de acolo, Baiatul ingrijitor a aflat de undeva ci era necesar si intre gi el in ap& impreund cu rechinul pentru a-l brini Acest lucru era o problema foarte serioas& pentru ingrijitor, pentru c& odatd intrat in api cu rechinul, se puteau intimpla oricind nigte lucruri groaznice. Rechinul se repezea la ingrijitor, incercind si-1 atace si infricosindu-| tare de fiecare dati. Bietul baiat se striduia din rasputeri sa se fereascd de dinfii rechinului, inotind, strind in diferite directii ca si nu fie muscat. Cind termina de hrinit re- chinul era mort de oboseali din cauza efortului ficut. intr-o zi a venit la acvariu un vizitator care a privit indelung felul in care era hrinit rechinul, Era de-a dreptul uimit de ce vedea cf se petrece. In sfirsit, cind ingrijitorul a reusit si ias% afar din acvariu, bucuros c mai scdpase Inc odat cu viala, vizitatorul s-a apropiat de el si l-a intrebat: “Pentru ce intri in apa cind ¢ timpul s&-i dai mincare rechinului?"ingri torul i-a rispuns:” Am citit undeva in manualul de ingrijire a pestilor oi tre~ buie si intri in apa ca si hrdinesti un rechin”. “Cred cil n-ai citit din cea mai bund carte, Sau probabil n-ai inteles qd ndeva departe, trlia un béiat care s-a angajat ca ingrifitor la un esle sX sta oft mai departe de marginea bazinului in care se afl el. Cind vrei s&-] hrainesti trebuie s&-i arunci mincarea in api. in felul Asta nu poate siti faci nici un rau", Baiatul ingrijitor a inceput si se gindeascd la acest jucru gi ideca i s-a paruta fi bund, Se sdturase peste poate de frica pe care 0 incerca zil- nic, mai ales cind rechinul reugea si-si infigd cite un colt in braful sau piciorul lui, umplindu-l de singe. Asa c%, zis si ficut, in ziva urmatoare a 27 Sempronia Filipoi stat cit sa putut de departe de bazinul in care inota rechinul cel fioros si i- a aruncat de acolo mincarea in apa, Rechinul a devenit foarte furios vizind ci baiatul nu mai intra in apa. Pentru cd el se distra de minune incercind si- Latace si s&-l muste de picior, in sinea lui rechinul spera cd intr-o zi bait tul nici nu va mai fi in stare sa iasd afara din bazin si cd va ramine pentru totdeauna acolo cu el. Numai ci ingrijitorul era destul de destept ca si-si dea seama ci exist mai multe feluri de a te purta cu un rechin fioros si ci de fapt nici nu conta ce credea rechinul despre el, Cea ce conta cu adevarat era numai propria lui sigurant’. incepind din acea zi, el |-a hrinit pe rechin numai de la distant’, ba chiar le-a dat voie si altor ingrijitori si1 hrineascl, Baiatul a inteles ci in viat& unele lucruri sunt mai importante dectt altele si c& traind fnvataim ceva nou in fiecare zi, “NOTA: Daca spuneti povestea unei fetite, eroina principala va fio ingrijitoare. Papusa Lorela * (povestea nr. 9) ceva mai in virsti, au dat nastere unei fetite, minunat de fru- moase. Era un copil extraordinar si au hotirit ca numele ci si fie Lorela, Fetita stia s& fac tot ce stie s& faci un bebelus obisnuit, adic& gin- gurea, didea din miini si din picioare, faicea pipi in scutece si urla cind fi era foame, Nu-i lisa pe purintii ci si doarma noaptea, iar ziua nu-i lisa in pace de exemplu si manince fn liniste. fsi murdrea hainele si era teribil de g8ldgioasi, Din cauza tutuor acestor fapte, pirintii ei si-au dat seama cf ficuserd o mare greseali, pentru ci ei de fapt nu-si doriserd un copil care si fie chiar aga , adic si se poarte numai cum voia el. Drept care, cumva-cumva, au gisit ei o modalitate de a o trans- Q dati demult s-a intimplat cd un barbat si o femeie casatoriti, dar 28 Basme terapeutice pentru copii parinti forma pe fetita intr-o papusa. S-au hotirit si faci astfel incit si-i poat% con- trola purtarea in toate privintele, la fel cum pipusarii minuiesc trigind de sfori marionetele. Desigur Lorela cra o pipusi cu totul neobisnuiti, Ba crestea exact cum creste o fetitd, numai ci fi lisa pe plrintii ei si 0 conduct {in toate privintele: s8-i spund cum s& se miste, ce si-si doreasc’, ce si vor- beasca, ce sf facd, adicd cra exact ca 0 pipusi. Anii s-au scurs si Lorela a devenit 0 adolescentd, iar apoi a ter- minat si scoala. Treptat, cu trecerea timpului insi, in sufletul Lorelei s-a ivit un fel de sentiment foarte ascuns, un fel de dor de a fi o persoana, o fiintd adevirati, Acest dor devenea tot mai puternic, Lorela a fncercat si vorbeascd despre acest lucru chiar cu unele colege de clas, dar nimeni, absolut nimeni nu o fntelegea. Totusi, intr-o noapte, in timp ce dormea, Lorela a visat ceva deosebit, un vis care avea un infeles special pentru ca insisi, Mesajul era foarte clar: ea NU ERA absolut deloc 0 papusi. Se pare ca pirinlii flicuserd ceva ochilor ei, in asa fel incit ea nu se mai vedea deloc asa cum era in reali- tate. fns& in visul pe care tocmai I-a avut , Lorela a reusit sii se vada exact asa cum cra ea de fapt, adicd o fata care avea propriile ei dorinte, propriile ei piireri si care slia ce si fac& pentru a realiza cea ce voia. A doua 2i dimineata, cind s-a trezit, Lorela a sirit din pat si a fugit in fata oglinzii in care se putea vedea din cap pina in picioare. A privit la imaginea sa din oglinda si s-a vzut cu totul altfel. S-a convins ca intr-ade- var nu era deloe, dar deloc, o papus2, Era o fati ca toate fetele, cu visele gi dorintele pe care orice fat& de virsta ei Ie avea, Plin& de neribdare a zbughit-o si-i caute pe parintii ei ca sii le spund gi lor ceea ce descoperise. Numai ca din placate, pirintii ei pur si simplu nu apreciau aceasti descoperire si nu imp&rtseau deloc bucuria ei, Ei continuau si creada despre Lorela cd este 0 papusi care le permite sk 0 controleze si si manevreze in toate privintele, asa cum se intimplase pin’ atunci. Din aceasti cauzi, Lorela incerca in acelasi timp dou senti- mente opase. Unul de bucurie si unul de tristete, pentru ci isi diddea seama c& pentru a creste mare nu-i mai rimine decit si continue ea fnsigi s& se vada ca 0 persoand reali, ca o fiintd adevarat’, Pentru aceasta, profitind de tot ceea ce stia, Lorela a putut si afle cum s%-si giseascd propriul ei loc tn aceast lume. Pe zi ce trecea, Lorela s-a maturizat tot mai mult si de atunci areusit cu succes si nu mai permitd nimanui si facd din ca o ppusd pe care jeze pur si simplu fara a tine cont de vointa ei. “NOTA; Dac spuneti povestea unui bitiat, eroul principat va fi un bidiat, al cirui nume ar putea fi Lorel. 29 Sempronia Filipoi Patenia iepurelui Flifi * cu leul cel fioros (povestea nr. 10) glei. Cele mai multe animale din pidure il respectau sau chiar le era.un pic fricd de el, pentru cd se purta ca orice leu. Numai cd la un moment dat, leului i s-a intimplat ceva El a devenit tot mai tiranic, mai afurisit, mai riu si fntr-un cuvint a inceput si-i asupreascil pe cei din padure. fi teroriza pe toti, fi 2giria, isi batea joc de ei. Animalelor din pAdure a inceput si le fie foarte fried. Viata lor se schimbase cu totul, atit de fried Je era. Pur si simplu se temeau si adoarm§, ori si mai iasi din vizuinile lor. Unele dintre ele au inceput sf viseze cogmaruri ingrozitoare, iar altele nici nu mai puteau minca, Se pare of leului me-i pisa de toate astea. Continua si-i chinuie, asupreascd si sf fi infricoseze pe toti. De fapt, leul se purta aga urit din cauzi cA in sinea lui se simtea tare slab si credea cA singurul mod in care at putea si pard puternic era si-i forteze pe ceilalti sA fac lucruri pe care ei nu doreau si le facd si s bage frica in-ei. Numai ci trdia in p&dure, situl de toate astea pind peste urechi, amititul si zdrentirosul iepure Pliti. Bl se siturase si le tot aud pe cele- lalte animale c& se vaicdiresc despre leu si si le vada toaté ziua asa de pleostite si nedormite din cauza viselor de groaza pe care le aveau noaptea. De altfel iepurele Fliti fusese primul care se speriase groaznic de leu, dar pind la urma a reusit si scape putin de teama. fntr-o zi Fliti le-a anuntat pe celelalte animale : “ Ma duc sii dau 0 lectie acestui leu, sii fie de invatatura. “ "Bine, dar oum vrei si faci?" L-au intrebat animalele.“Doar tu esti numai un biet iepure fri aptrare. N-ai nici colfi ascutiti, nici ghiare puter nice ca Jeul, Si Ja urma urmei nici nu poti alerga chiar asa de tare”. “N-are importanta” a rispuns spre mirarea tuturor iepurele Fli “Am rousit si-mi gasesc propria putere si m-am hotrit sé-i dau acestui lew o lectie de 0 sé ma tind minte cit o s& mai triiascd!” Tuturor celorlalte animale li s-a fcut mai frick decit niciodata. Erau absolut sigure c& temutul leu il va sfisia pe iepurele Fit. Dar Pliti nu didea nici o atentie fricit lor. El s-a apucat si sape o groapi foarte adined Q dati demult vietuia un leu mare care credea ci el este regele jun- 30 Basme terapeutice pentru copii i pi drept pe cArarea pe care obignuia si treac Jeul dimineata la plimbare. Se striduia si sape cu propriile lui labe atit de repede eft putea. Toatl ziua a lucrat si numai tirziu, noaptea sia terminat treaba, Groapa era foarte adincd si Fliti a acoperit-o cu frunze gi cu tot felul de usclturi, ba chiar cu un copiicel, in aga fel ca siinu se observe deloc ca acolo ar fi 0 groapi, Pari sf aiba stire de nimic, a doua zi leul a venit sli se plimbe, asa cum facea in fiecare dimineat, Ca de obicei era prost dis- pus, bombinind, injurind, rZgnind si speriindu-le foarte pe bietele animale. Dar Fliti privea la el si tremura foarte putin. . Plimbindu-se, leul a pasit peste frunzigul cu care era acoperité groapa si cu un zgomot puternic s-a prdbusit in ea. Iepurele Fliti sipase groapa asa de adincii incit era absolut imposibil de iesit din ea. Cum la vizut pe leu clizind in groapi, Fliti s-a dus la marginea ei si La privit. “Tu, leule, n-ai inteles totusi ce inseamna si fii puternic”, i-a spus el foarte linistit leului. Si stii c& puterea nu inseamni si ai coltii fiorosi sau ghearele ascutite, Nu inseamnd ci esti puternic nici dack fi faci pe altii si tremure de fric& inaintea ta, sau dacd iti bati joc de ei, facindu-i s& se simta buni de nimic, Adevarata putere vine din interiorul ficciruia, Dacd iti diideai seama de asta, n-ai fi slat acum aici pe fundul gropii. Cind 0 Si pricepi ce inseamna sa fii puternic cu adevarat, vei fi in stare si gisesti o solutie ca s& iesi din groapa asta.” Si zicind acestea, iepurele Fliti a plecat fopdind mai departe. *NOTA: Daca spuneti povestea unei fetife, povestea se va intitula “Patania veverifei Fliti cu leal cel fioros.” iat eroina principala va fi veverifa Pliti. 31 Sempronia Filipoi Jepurica * Richi invafa sa spuna “RY (povestea nr. 11) ind cu pirintii ci, Era o iepuricd tare dragut’ si cit era ziua de lung piia pe ling mama ei si se simtea foarte fericitd. fntr-o zi mama ci i-a spus: "Eu trebuie si ma duc pind la marginea padui dack gi- sese ceva trifot pentru cind. Tu rimfi aici pentru cli ma intore imediat.” Se stie c& iepurii se dau in vint dupa trifoi, asa c&, desi iepuricdi Richi nu-i plicea cli mama pleacd, nu voia nici si rimfnd flimind’. Si-a juat rimas bun de la iepuroaicd si s-a uitat dup& ea cum pleack spre mar- ginea padurii. La inceput iepurica se simtea destul de bine de una singuri, dar asa cum vine ghinionul de obicei, iat cA s-a intimplat s& treacd pe acolo un vulpoi mare si ru, El a inceput si-i spund la iepurica Richi si fack anumite lucruri pe care ea nu voia si le fact. Biata iepuricd era tare incurcatd pen- tra ci ea totdeauna obisnuia si asculte si si facd ceea ce fi cereau adultii si faci, Dar de aceasti dat simtea ci nu trebuie deloc si fack ceea ce fi cerea vulpoiul. fn plus isi aducea aminte foarte bine ci mama ei fi spunea adesea ci este 0 iepuricd tare isteata si desteapta. Deodati si-a dat seama ce anume s&-i spund vulpoiului celui riu. Asa ci a inceput si strige cit se putea de tare: “NU! NU! OPRESTE-TE !" i cu cit striga mai tare, cu atita glasul ci devenea tot mai putemic. Aga od striga mai departe: “NU VREAU! STAI! NU FACE ASTA! OPRESTE-TE! “ Vulpoiul cel riu se ristea la iepuricd si incerca s& fie aspru si si o forteze si faca ce voia cl, dar iepurica nu voia deloc si striga intruna. Desi fi era teribil de fricd, striga si iar striga: “NU! NUINU!” cit putea de tare. intr-un tirziu, vazind cf nu reuseste nimic, vulpoiul cel mare si iu a plecat. Iepurica Richi era ined foarte inspaimintaté, dar parca acum se simfea altfel. Ea a fiicut descoperirea cX desi era mult mai micd in com- paratie cu vulpoiul, era totusi puternicd in cu totul alt fel decit el. Cind mimica ei s-a Intors acasa, iepurica i-a povestit tot ce s-a intimplat, Mama ei a fost foarte multmit’ pentru ci iepurica i-a spus absolut tot ce s-a intimplat si a imbratisat-o din toate puterile, Cind s-au dus la culeare mama ye pidure minunat de framoas’ triia odatd iepurica Richi fmpre- ui 32 Basme terapeutice pentru copii si parinti ei inci mai zimbea fericita c& iepurica Richi era la fel de desteapti ca si vulpoiul cel mare dar ru. *NOTA: Daca spuneti povestea unui biiat, titlul ei va fi ?'Mepurasul Richi invafé st spunit NU” iar eroul principal va fi éepuragul Richi. Vitelusul * si pietrele din riu (povestea nr. 12) Juned larga , verde si foarte frumoas% pe malul unei ape. Mai tri au acolo o multime de alti vecini, vaci cai mari dar nu mai erau deloc alti vifei. Asa c&, micul vitelus putea si fuga si si se joace numai cu mama sa, Totusi, desi o iubea foarte mult, se simfea teribil de singur gi era trist pentra c& nu mai erau in vecini alti vitei de virsta lui cu care ar fi dorit grozav s& se joace. Se sti ce bine se simt impreuni vitelusii cind se pot impricteni cu cei de o virsté cu ei. Asa c& vitelusul nostru simtea perma- nent c& lui fi lipseste ceva. Intr-o zi, cind parcd era mai trist ca niciodaté, vifelugul s-a asezat ling& trunchiul unui copac si a inceput si motiie si si viseze. in vis se ficea c& era intro vale nu prea mare, pe malul unui riu, Pe malul celilalt putea si vada o turma intreagi de vitei si viteluse care fugeau si se zben- guiau distrindu-se de minune, Pari toti erau de virsta lui si doreau foarte mult s&-1 fntilneascd si si-1 cunoascd. [1 tot strigau s& vind sd se joace cu ci, dar vitelusul nostru nu-si d’idea seama cum ar putea trece rful ca si ajungi Ja ei. Nici nu stia dac& va fi vreodati in stare ei, cel obisnuit cu singuri- tatea,s& se joace cu alfi vite. Asa ci a rimas privind lung spre rfu. Cum se tot uita el asa, a vazut deodati ceva interesant fn apa. Brau pur si simplu ste pietre, care traversau riul - una, doud, trei, patru...Deodati vitelusu- lui fi veni o idee. Ce-ar fi si treac pe malul celiilalt calcind cu griji pe fiecare piatri, PAS CU PAS pina pe malul celilalt. $i chiar asa a si ficut. 33 Q dat demult, era un vitelus care tritia impround cu mama lui intr-o Sempronia Filipo Ne putem inchipui ce bine s-a distrat apoi sirind si fugind impreund ou ceilalli vitei prin lunca verde... Spre sear, s-a tutors gia trecut din nou riul, cAlcind eu atentie pe pictre inapoi. Deodat’ visul vitelusului lud sfirgit, iar el se trezi tot acolo, stind asezat ling mama lui. Numai ci de data asta, vitelusul se ridici repede in picioare si exact aga cum ficuse in vis, privi spre malul eelilat al ape Descoperi cu mare incintare c& acolo se jucau intr-adevar eftiva vitei veseli. De data aceasta insa vitelusul nostru stia ce s& fac si ajungi la ci. Si asa a si facut. NOTA: Daca spunefi povestea unei fetite, titlul povestii va fi “Vitelusa si pietrele din riu”, iar eroina principal va fi bineinteles 0 vifelusd. Plantuta cea perseverenta (povestea nr, 13) rizeze pe 0 crare cu pimint putin si plind de pietre. O pall de vint a rostogolit-o pind a cizut printre bulgirii de piimint, iar cind a venit ploaia, a inceput si creascd. Floricica a reusit si se inalte destul de bine pe cdrare. Din pitcate fnsé, de cfte ori incerca si se intind’ mai mult, cineva clea peste ea: De ofte ori se intimpla acest lucru, fie cf era striviti 6 frunz’, fie cf se rapea chiar virful florii, Micuta planta incerca iar si iar si scoati la iveala cite o frunzolité, sau un bobocel de floare. Numai cd de cite ori acest ineru pornea bine, se glisea cineva care si o rupi in vreun fel, fie turtind-o cu pantoful fie cu roata bicicletei. Pind la urmé biata plintutd s-a vazut silitl si renunte la dorinta de a se mai indlta. S-a hotirit sa incerce doar si supravietuiascd riminind mereu la fel. {nsi si acest lucru era greu, pentra ci primea prea putin soare si prea puting brand, intr-owi, un grdinar a trecut pe acolo gi a observat pe carare mica 5} -a intimplat odati ca siminta unei flori, purtatf de vint si ate- 34 Basme terapeutice pentru copii si p&rinti planta. “Bi, ci, nu cresti fntr-un loc prea bun”, a spus el. Tu ar trebui si te afli intr-o grddind unde s& poti creste cit mai frumos”, Gridinaral a plecat acasi si s-a intors cu o sap si cu o gileatl, Apoi s-a apucat si sape, asi- gurindu-se cli a reusit si cuprindd toate firicelele ridacinii fara si le rapa. A loat planta la el in gridind, a gisit un loc cu pimint gras unde a fixat-o, iar apoi a stropit-o grijuliu cu mult apa. “Acuma esti intr-un loc mai potrivit, Miout& Plant” i-a zis el.” Aici vei putea s& cresti si sii te dezvolfi exact aga cum le este dat tuturor celor ca tine. si pentru ci te-ai strduit atit de mult si supravietuiesti, in mod sigur vei ereste si vei deveni cea mai frumoasi floare din aceasti gri- ind.” Mica plintuti era foarte speriat. Se chinuise s& stea in acelasi loc atit de mult timp, incit fi era pur si simplu fricd acum cind i se oferea aceasti noud posibilitate de a se schimba total. Gradinarul a bagat de seama c& micutei plante fi era fried, aga cH i-a vorbit din nou. “AVEM VOIE SA NE FIE FRICA, DAR NU TREBUIE CA FRICA SA NE OPREASCA SA CRESTEM SI SA NE DEZVOLTAM” a sfiituit-o el pe mica planta. “Pentru ca si ajungi si fii exact ceea ce poli cu adevirat s& fii trebuie si gisesti forta in tine insiti, si te indrepti_ gi si te deschizi chiar tu citre soare. Abea atunci vei reusi si te vezi in adevarata lumini.” Bietei plintute fi era inc fricd, dar s-a hotarit si nu scape aceasti ocazie, asa ci a cliutat si a gasit fn ea insisi puterea de a se deschide spre lumind, Foarte curind s-a ivit o frunzulitd, iar apoi un bobocel de floare, urmate de altele si de altele. Plantuta a cApitat incredere i a inceput sd se simt mai puternicd si mai curajoasi. Nu dup% mult timp s-a acoperit cu 0 multime de flor’ minunate. Gridinarul povestea tuturor prictenilor ski despre noua, extraordinara plant din gridina sa. Foarte mult lume a inceput si viziteze gridina ca si admire florile acestei plante atit de spe- ciale. Planta auzea din ce in ce mai des fn jurul ei cuvintele cu care vizita- torii fi Kiudau frumusetea si fsi dlidea seama ce mult se schimbase si ce mult crescuse. Acum ci era vindecata de tot, planta a infeles cu adevarat c& pen- tru ca s& se dezvolte pind la frumusetea ei deplind a trebuit s& aiba foarte multi incredere si curaj ca si se inalte singura spre soare prin propriile ei puteri. Sempronia Filipoi Povestea unui baiat care era foarte urif (povestea nr. 14) teribil de lungi si de-a dreptul ciudate. Avea si un nas urias din cauzA ci era acoperit cu umflituri, dintii lui erau rupti, iar cei Himasi erau foarte negri. Corpul lui crescuse mare gi strimb. Una peste alta tiga ca o pocitanie groaznic de privit. Viata acestui baiat era foarte grea, pentru ci ceilalti rideau mereu de el. {1 batjocoreau, fi géseau tot felul de porecle caraghioase si fl luau peste picior flicind mare haz pe seama lui. ‘Absolut nimeni nu dorea si-i fie prieten, iar el se simtea neputincios si nici- cum nu reusea si se apropie de altcineva de aceeasi virsti. Pentru ci se simtea atit de pocit, nici la scoali nu invita bine, Ura din tot sufletul sa meargi la scoala, pentru c& in acel loc copiii isi bateau joc cel mai mult de el si-] chinuiau cel mai tare. Pind si parinfilor lui Ie era nusine de el. Nici nu se fereau si-i spund in fat’ cit era de urit si oft de mult fi deranja pe ei acest juoru, Ping la urma baiatul n-a mai putut suporta si s-a hotdrit si fuga departe intr-o padure, unde si nu mai fie nimeni care si-i vaddi urifenia. Dup& ce sia strins toate lucrurile de care credea ci va avea nevoie pentru drum, biiatul cel urit a lisat 0 scrisoare parintilor sii, i noaptea s-a furisat afar din casa si a plecat. A intrat in desisul paduri mers adine, tot mai adine, pind cind s-a trezit ling un riu foarte framos, pe malurile clruia era numai muschi verde si moale de tot. Bietul baiat se simtea asa de slabit de drumul greu pe care-1 flicuse, incit s-a lasat cit era de lung pe muschiul moale si a adormit adine pe loc . : {In timp ce dormea, biiatul a inceput si viseze. In visul lui se faicea c& 0 zind foarte inteleapta a venit si-i vorbeascd. Zina I-a atins cu gingasie peumér, iar vocea ei blindé si dulce seména cu murmunal unui izvoras. Cu cit baiatal asculta mai mult vocea zinei intelepte, cu atit devenea mai calm si mai linistit, Dupi ce au stat ei de yorba indelung despre uritenia lui, zina cea inteleaptd i-a atins ochii si a indepértat de pe ci un fel de solzisori, care seménau cu niste lentile Baiatul nu-si diduse niciodat scama c& avea asa ceva pe ochi. Deci era extraordinar de surprins si de mirat. Acum se simtea cu mult mai bine si se intreba de ce oare nu-si déiduse scama inainte ce mult {1 ngelau ochii. Pentru cf, uite ce interesant, acum privind de jur imprejur A fost odat& un baiat care era foarte, foarte urft. Urechile lui erau 36 Basme terapeutice pentru copii si plrinti chiar si lucrurile i se pareau altfel. Culorile i se pireau mai luminoase. Toate straluceau mai tare, Apoi zina cca infcleapta i-a atins urechile, scotind usurel din ele dou dopuri ficute din vorbele murdare pe care biiatul le auzise spuse despre cl. Era si mai uimit. Cum au putut ajunge dopurile acolo fara stirea lui? Zina cea bund a inceput sé-i vorbeascd din nou, asa cli acum biiatul fi auzea vocea minat de blind’ foarte clar: “Au fost foarte multe lucruri pe care nu aveai cum si le auzi, si le vezi si sd le intelegi”, i-a spus zina cea inteleapti.” Dar de-acum inainte esti pregitit sd vezi si sa auzi lucrurile intr-un fel nou. In zilele si noptile eare vor urma in viitor, oamenii si intimplirile vor avea o cu totul alta infatisare si vor suna cu totul altfel pentru tine. [ti vei da seama cine are cu adevarat grija de tine, cine te respinge, cine este minios si ru si cine te iubeste cu adevarat. Vei putea pricepe cine isi bate joc de tine sau cauti s& te umileasca, astfel incit vei sti s& te feresti din calea acestor oameni, Toate aceste lucruri pe care le vei cumoaste de aici inainte, te vor face si-i inte- legi cu totul altfel pe ceilalfi. De aceea vei putea si te inconjuri cu persoane care vor avea grija de tine, pentru cd in sfirsit VEI FI CONVINS CA SITU MERITI SA FIL IUBIT._ Apoi La sdrutat pe baiat pe frunte, si l-a binecuvintat cu toata dragostea. Baiatul a simtit ceva greu de descris, ca un fior stribitindu-i tot corpul pind in inima si in suflet. Mai tirziu cind s-a trezit din somn, si-a dat seama imediat cA i s-a intimplat ceva cu totul deosebit si important. Era convins ci visul fusese special si absolut extraordinar. S-a sculat si s-a dus Ja pirfu ca sii se spele. Privindu-si chipul in unda limpede, a vizut cu uimire o infitisare care era de-a dreptul frumoasi. Si-a amintit de ce i-a spus zina care fl vizitase in vis. Atunci baiatul a inteles pe loc ci fata atit de ardtoasd pe care o zirea in oglinda apei acum, era imaginea proprici lui figuri. Si-a dat seama cd uritenia lui nu fusese altceva decit 0 iluzie, o parere, Baiatul a priceput of intr-un anume fel, cei din jurul siu vorbindu-l de riu, sau batjocorindu-l, i-au strimbat imaginea, adic’ pirerea despre el insusi, facindu-I si se cread’ ingrozitor de uri. Intorcindu-se pe drumul catre casa, baiatul vedea lumea intr-un fel care era cu totul nou pentru el. Ce ciudat: cit de minunate erau florile care cresteau pe cirare, iar pastrile - ce cintece clare aveau. Pind si soarele parca era mai putin dogoritor. Cind a ajuns acasi, parintii nu i-au adresat nici un salut, pentru c& nici nu bagaser de seam lipsa lui de acasa. [n acea noapte, cind s-a culcat din nou cu ai sai, baiatul i-a vizut si pe ei cu totul altfel, De fapt paireau alunecati intr-un somn ciudat, in care puteau si umble 37 Sempronia Filipoi si s& vorbeasc%, dar nu puteau sii vada si si audi cu adevarat, Atunci biiat- ula priceput in sfirsit cd urifenia sa era de fapt o parte din visul lor ciudat si nu era deloc propria lui imagine! Cind s-a dus din now la scoala, a inteles ci si pe colegii Iui fi vede in ou totul alt fel. Baiatul si-a dat seama cu care dintre ei s-ar putea impri- eteni. Apoi a mai descoperit ceva uimitor: cunoscindu-si calitifile si ade- vrata imagine, reusea sii descopere mult mai usor pe cei buni din jurul stu. Dar mai presus decit toate, acum cind vedea lumea intr-un mod atit de nou si special a priceput si fntelesul pe care fl avea dragostea, atit cea simtita de cl, cit si cea pe care o simfeau unii din jurul siu. Aga se face cf, avind aceasti nou’ posibilitate de a intelege lumea, a descoperit pas cu pas, in fiecare zi care trecea, cd inima si viata lui se umpleau tot mai mult de bucurie... *NOTA :Daca spuneti povestea unei fetife, povestea se va intitula “Povestea unet fetite care era foarte urita” , iar eroina principal va fi desigur o fetifa. Braduful ars (povestea nr. 15) la fel ca ceilalti copaci, pentru c& nu era verde si d’idea impre- sia c& este cu totul lipsit de vat’. area ca si cum ar fi fost lovit de trisnet si de atunci n-ar mai fi crescut deloc. Sau arta ca si cum cine- va ar fi venit si i-ar fi retezat ramutile. Ceilalti copaci de prin partea locu- lui credeau chiar c& murise, desi stitea tne in picioare, pentru c& , dupi cum se stie, majoritatea copacilor sunt capabili si rimind drepti mult vreme dupa ce ii piriseste viata, Numai cli ei se ingelau. Fourte adinc fnduntrul su, brddutul era inck fn viat&. Ins& pentru ci fusese lovit de un trisnet care fl arsese, el nu mai stia cum sf creasci si si se dezvolte, cam Q data intr-o padure depiirtata se afla un bradut care nu prea arita 38 Basme terapeutice pentru copii si parinti s& devind din nou frumos, cu cetina verde asa cum erau ceilalti brazi. Citeodati dupa ce este ars, un copac se simte ca dup’ un adevitrat soc si nu-si mai doreste s& creasci, si tliasc sau si fie la fel cu alti copaci. Aga c& uneori, dup’ socul unui triznet, dupa cite o furtuni, copacii incep s& ~ creada ci n-o si mai poati creste niciodat& si cA nu Je mai rémine nimic altceva de facut decit si agtepte moartea aga uriti si arsi. Intr-o zi, s-a nimerit s& treacd pe acolo un pidurar care iubea mult pidurea. Crezind gi el ck bridutul era mort, s-a apucat si-l loveasca la radacina cu securea, ca si-l taie. “Vai! Au!” a tipat copicelul. Foarte mirat padurarul a aruncat o privire de jur imprejur gia intrebat:""Hei! Cine-i acolo? Cine strig’?” “Sunt eu!” a scincit briidutul. “Ce faci tu mA doare, Nu m& mai Jovi!" “Nu-mi vine s& cred” s-a mirat pldurarul, “Mi s-a piirut c& nu mai ai viatd in tine, Ardti mai uscat decit orice uscituri, Esti ars si ca vai de tine. Crengile ti-s rupte si nu mai ai cetina deloc. Insi esti noro- cos, pentru c& eu sunt un padurar care iubesc pidurea si nu ma lasi inima s& tai un bridut care mai are viati in el. Dar te credeam pur si simplu mort.” “Nu sunt mort” a scincit iarisi bridutul.""Nici micar nu sunt bolnav”. Padurarul i-a aruncat o privire plind de indoiala. “Pai dack nu esti nici mort, nici bolnay, pentru ce arti aga de jalnic?” Plin de tristete, bradul cel mic a raspuns: “Nu mai stiu cum s& cresc.Nu mai stiu cum s& fac cetind verde. Nu mai stiu cum s& par din nou vin, pentru ci m-a lovit trisnetul de atitea ori si au fost atitea fur- tuni in viata mea...Pur si simplu am uitat cum trebuie s& fac ca si cresc din now.” P&durarul care iubea pidurea si avea multi experientA cu copacii, s-a hotiirit imediat s4-1 ajute pe bridut. I-a explicat ci mai inti va trebui si-i inldture toate partile arse. Apoi cu multi pricepere, pidu- rarul s-a apucat si scoat& cioturile de crengi uscate, pind cind toate partile care erau moarte au fost curatite si trunchiul a ramas pregatit pentru a da viati unor crengi noi, Bradul cel mic era surprins de faptul ca nu simtea de loc nici o durere. Apoi pidurarul a adus ingr’simint special si I-a prestirat in jurul copicelului. S-a asigurat cA Jocul era destul de luminat de soare si cl avea apa necesari. Ca prin minune, dupa aceste ingrijiri, in foarte scurt timp , bradul cel mic a descoperit 39 Sempronia Filipoi c& el de fapt STIA cum s& creascl, STIA cum si se dezvolte facind cetind verde si bogat&. Cu alte cuvinte nu uitase deloc cum s& facd pen- tru ca s& se vindece si s& devin’ la fel de frumos ca ceilalti copaci din jur. Si chiar asa fiicea: a dat la iveali multi muguragi fragezi din care au crescut o puzderie de rimurele si cetin’ nou’. in scurt timp nici n-ai mai fi zis ca a fost vreodata lovit de triznet sau ars. Padurarul era bineinteles cel mai apropiat prieten al bradutului. Pentru ci pidurarul care iubea atit de mult pidurea I-a ajutat pe copiicel si redevin& frumos si sinXtos, micul brad s-a hotirit s& facd ceva anume pentru pidurar, ca un semn al prieteniei Jor, A dat o umbri asa de deasi, ci orice trecitor pe potect se odihnea cu plicere lingi trunchiul lui, dindu-si seama ci padurarul care a ingrijit acest copac nu putea fi decit un adevirat pricten de incredere. UIcpurasul * care avea bube (povestea nr. 16) bebelus era foarte frumos. Numai c&, din pcate, putin dupa aceca s-a umplut de bube pe tot corpul. Ceilalti nu vedeau cé el are bube, asa cd mereu fi apfireau alte si alte bube noi. Asta fl supara foarte mult pe iepu- ras, Hl credea ci s-a imbolnavit din cauzd cd se purtase prea rau si cd nu fu- sese cuminte, Uneori era asa de supirat incit nici nu putea si mai pling’. fntr-o bund zi cineva si-a dat seama totusi cd iepurasul avea bube pe dinafara si l-a dus la doctori. Ei l-au vindecat, numai cd ceea ce n-au reusit doctorii si inteleagd a fost cd iepurasul mai avea o buba care i] durea foarte tare si care era ascuns undeva ling inima lui, Pind la urma iepu- rasul cel mic a mai crescut si uneori a fost chiar fericit. Altcori ins simtea cum buba de lingi inima lui incepe si zvicneascd si s’-] doar’. Iepurasul gemea si plingea de durere. La inceput nimeni nu pricepea pentru ce plinge jepurasul. Apoi, cind intr-un tirziu au priceput cf avea o buba dureroas& ling inima, nimenin-a putut s&-1 ajute, Asa cd de cite ori buba zvicnea si- 1 durea, bietul iepure se apuca farsi s4 pling’ plin de amaraciune si Q dati s-a nscut un iepuras, care in timp ce era foarte mic, adie& un 40 Basme terapeutice pentru copii si neputincios. O ducea tot fntr-un plins pentru c3 il durea atit de riu. intr-o zi a trecut pe acolo 0 iepuroaicd foarte priceputd 1, Ba a zis c& stia o cale de a-l vindeca, I-a mai spus iepuragului el se comportase bine, aga c& era o greseali sk mai creadi ci bubele fi aparusera pentm ci nu a fost cuminte. S-a itat drept in ochii iepurasului si la fiicut si aiba inoredere in ea. Apoi i-a marturisit cd se pricepea si-i scoatl tot riul din buba de la inima si |-a intrebat dac el doteste acest Jucru cu ade- virat si dack o va lisa s& incerce si-1 vindece. Bietul iepuras suferea de atita amar de vreme, ineit greu fi venea si cread& ci ar mai fi totusi posibil si scape cumva de durere. Dar iepuroaica cea inteleaptd I-a asigurat ca este otusi posibil. Deci pentru ci i-a dat voie s& incerce sil ajute, iepuroaica i-a atins pieptul, amorfindu-1 pe o mic portiune, pe unde a scos apoi buba si a curiit Jocul de ling inim&. Dup2 aceea a pansat rana cu mult’ grija, ungind- © cu un anumit medicament si i-a spus iepurasului cl Ia scdpat pentru tot- deauna de durere, iar corpul siu are puterea si se fustindtoseascd repede. Tepurasul era foarte convins de acest lucra. Deja se si simtea cu totul altfel de cind corpul su vindecase pielea din jurul Jocului unde a fost mai demult buba. Durerea a disparut cu totul, iar pielea s-a reficut ca NOUA, FARA NICI O URMA. Mai mult decit atit, inima iepurasului, dupa ce fusese amérité atit de mult timp, se umpluse acuma de bunState. Iepurasul se simtea eliberat, se bucura de vial, si crestca vioi asa cum sunt toti iepurii de obicei. {n plus inima lui devenea pe zi ce trecea, tot mai inteleapt si mai iubitoare. *NOTA: Daca spuneti povestea unei fetife, titul povestii va fi “ Iepurica cea care avea bube iar eroina va fi desigur o iepuricé, 41 Sempronia Filipoi @ lumina mai ciudata (povestea nr. 17) Spre deosebire de altii de virta lui, el nu stia cit de sigur poate fi pe sine si nu se cunostea de loc pe sine insusi. Acest Tucru se intimpla din cauzi ci era inviluit tot timpul intr-o ciudati lumin& neagri din cap pin’ in picioare. Indiferent unde mergea, sau unde se afla, lumina cea intunecatt i] Insotea peste tot, Prk si-i ceark parerea, Desigur o asemenea Jumin& intunecati era cel mai ciudat lucru, mai ales pentru ci nu oricine putea si o zireasci. Totusi, cei care isi dideau seama de prezenta ei, profitau cit puteau de baiat. flumilean, tratindu-] in cele mai injositoare feluri. Ne putem da seama c& din cauza acestei lumini negre cu care era infésurat fair’ voia lui, baiatul se simtea coplesit de tristete. Era foarte amarit, ticut si nu putea deloc si-si dea seama de destepticiunea sau de priceperea lui. Bictul baiat incercase in fel si chip si se lepede de lumina aceea neagr’, Odat% a luat-o la fuga cit il tineau picioarele, dar cind s-a oprit, lumina neagri era tot acolo, lipitt de el. Altidatd s-a clivirat fntr-un copac inalt si a ramas acolo mai multe ceasuri, dar cind a coborit, lumina ciudat de neagr& era tot in jurul su, S-a apucat s& tipe citil tinea gura ca s& o alunge, dar degeaba. A incercat si o spele, chiar sto inghiti, dar nu ajuta la nimic, Nu o putea da la oparte absolut deloc. Citeodati se simtica atit de neputincios, inoil ingenunchea in fata altora, implorindu-i si-i dea i lui un pic de putere. Numai c& nici cu ingenunchiatul n-a rezolvat nimic, ba mai mult, cet in fata clrora flcea acest lucru fl tratau cu si mai mult dispret, asa c& nu-I ajutau deloc si scape de lumina aceea mizerabil de neagri. Deja incepuse iama si se apropia Criciuaul. Baiatul era din ce in ce mai disperat. Intr-o zi, neribd&tor sii mai astepte pind la Criciun, s-a pomit la drum si-I caute pe Mos Criciun mai curind si si-I roage sii indeplrteze povara de care nu putea sckipa. L-a gisit si i-a explicat Ini Mos Criciun cf el nu-si dorea juctrii, nu-si dorea nici un cadou, ci numai si scape de lumina aceea neagr&, fird de care viata lui ar fi putut deveni atit de fericiti. Mos Criciun i-a promis c& va incerca s& vad& ce va putea face pentru el. Baiatul a plecat, indoindu-se putin in sinea lui c& Mos Criciun fl va ajuta, pentru ci, de altfel el nici mu prea credea in Mog Criciun. T Tia odati mai demult, un baietandra mai putin obisnuit. 42 Basme terapeutice pentru copii si parinti in timp ce toat’ Iumea se pregitea bucutindu-se de apropierea sirbitorii Criciumului, baiatul nostra se simfea tot mai impovirat de ciudata Ini lamin’ neagri. tn seara de ajun, béiatul era convins ci Mos Craciun uitase cu totul de rugémintea Jui, asa c s-a culcat fir a mai avea vreo speran{& s&-i fie indeplinit’. Inst in acea noapte de stirbitoare baiatul a avut un vis. Si in vis se flicea cl auzea un glas dulce si blind, care il chema pe nume, Si-a dat seama imediat ci era vocea unui inger, invidluit intr-o minunata lumind aurie. Ingerul |-a instiintat c& a fost trimis anume ca si-i indeplinease& dorinta gi sk-I scape de lumina neagra care i] impo- varase atit de mult timp. Zicind acestea, ingerul cel minunat gi-a indltat bratele, care asemenea unor magneti foarte puternici au smuls cu totul lumina ciu- data si neagrd in care fusese infagurat baiatul. Apoi ingerul i-a spus cl lumina neagr4 nu se va mai apropia niciodat’ de el si nu-l va mai impovéra. in plus, ingerul a desptins o parte din minunata fui Jumin’ aurie gi a legat-o strins de scinteia Iuminoasi care zlicea nestiutd gi ascuns’ adinc in sufletul baiatului, Indati ce a ficut acest lucru, propria Tumin& aurie pe care 0 avea baiatul inuntrul stu a inceput repede si creasc&. A crescut, a tot crescut pink ce |-a inconjurat si l-a invaluit complet, Era o lumin& strilucitoare, exact ca cea a ingerului. Dup§ ce a indeplininit acest lucru, ingerul |-a binecuvintat cu mult drag pe biiat, si-a luat ramas bun, iar apoi a disparut, Bajatul era atit de incintat, cl nici n-a mai putut dormi restul noptii. Se simtea cu totul si cu fotul altfel, Cind s-a facut in sfirsit dimineaté, a iesit tiptil din camera Jui si a observat ci ling bradul impodobit, Mos Criciun fi Msase 0 multime de alte daruri, A gisit un minunat glob de cristal si o caseti plink de chei. Mai era acolo si 0 oglind’, pe care stitea scris: “Uiti-le la mine gi vei vedea adevaratul tu chip”. Baiatul a privit si n-a mai vazut nici o urma din lumina neagra. In zilele care au urmat acelui Criciun, biiatul s c& cei din jur il tratau cu totul diferit. Pentru ci el insusi ajunsese s& se cunoasca, si-si dea seama ci este inteligent, c& poate fi sigur pe el. Ca prin minune si cei din jurul su fl apreciau la fel de bine. Pe zi ce tre- cea, baiatul fntelegea tot mai mult ce important este s& te accepti si si fii multumit de tine insuti. Acest sentiment di adeviratul inteles senza- tiei de incredere in sine si de putere pe care trebuie si le avem, El s-a convins din ce in ce mai mult cX avea aceastit putere gi ci toatii umil- inta sau vorbele urfte pe care trebuise si le indure tineau de trecut si nici nu mai metita si se gindeasci la ele. CATALIN LUCA 4B psikolog Sempronia Filipoi Anii s-au scurs unul dupa altul. Multe sarbatori de Craciun i-au adus bucurii. Baiatul a devenit un adevarat barbat. Lumina aceea strlucitoare si aurie care il inviiluia crescuse tot mai mult odati cu el. De fiecare dati cind isi impodobea bradul de Criciun, avea griji si puna acolo si un mic ingeras, care si-i aminteasc& pentru totdeauna ci visele pot deveni realitate si cl oamenii se pot schimba, *NOTA: Dac spuneti povestea unei fetife, eroina principal va fi bineinfeles tot o fetitd. Adevaratele bijuterii ale prinfesei (povestea nr. 18) improun cu pirintii ci, regele si regina. Hi locuiau impreund intr-un palat minunat. Micuta printes’ era foarte fericita. Ea avea © comoard intr-o caseti, in care pistra niste bijuterii strilucitoare de-ti luau ochii nu altceva, Erau acolo nenumérate lintisoare, bridri si inele care sclipeau, reflectind toate culorile curcubeului, Toate bijuteriile erau din aur si argint, foarte mestesugit aledtuite. Trebuie si stim c& micuta printesi tinea intr-un mod cu totul special la caseta cu bijuterii, pentru cd erau numai ale ei si nimeni nu mai avea una la fel. De accea, oriunde mergea, ea isi lua neapirat si cascta cu bijuterti. fntt-o zi insd, nu se stie cine, a ascuns caseta printesei. Biata printes& se simtea foarte nenorocitd pentru ci+i displruse caseta si nu stia cum ar putea face si o primeasca napoi., Era atit de dezamagita si supiiratl, incit a incetat s& mai rida, sd se intilneasc’ si si se joace cu prietenii ei, Statea tot timpul poso- morfti si inchisd in camer, Cu un cuvint, printesa s-a schimbat de tot, Mama ci regina, a intrebat-o ce s-a intimplat, dar ea nu stia cum si-i explice cd cine- va i-a ascuns caseta cu comoara, ,i printesa nu mai avea chef de nimic. E ya odat& mai demult, o printesd mica si foarte frumoasi, care triia 44 Basme terapeutice pentru copii si parinti intr-o noapte, in timp ce plingea disperati in camera ci, i-a apdrut in fata ochilor zina ursitoare care a fntrebat-o: “Ce {i s-a intimplat, mica ptintes’i?”. “Cineva mi-a ascuns bijuteriile” a suspinat printesa cea micd. "Nu stiu deloc cum si fac si le glsesc", Auzind acestea, ursitoarea a zimbit si a ficut peste printesi un semn magic cu bagheta ei fermecati, zicind: “Ceea ce vrei tu si gisesti, se afld chiar in tine insiti, Priveste ow atentic induntrul tau si vei gsi adeviraratele bijuterii la care trebuie si tii, Multi mursi dau seama ci au aceast putere de a se privi pe dinduntra, Hi nu se uit calititi care sunt mai prefioase decit orice bijuterie, Dact ti la propria ta fiintd, cu toate calititile pe care Je ai, vei avea puterea si te vezi cu ochii minti tale. Semnul magic pe care I-am facut asupra ta te va ajuta si descoperi acest lucru.” Zina si-a luat rimas bun si a disprut deodats, tot asa cum apiruse. in chip minunat, exact dupa prevederile zinei ursitoare, mica printes& a descoperit cum si se uite cu ochii mintii inuntral propriului ei suflet si s& descopere acolo 0 comoari de un cu total alt fel dectt bijuteriile din caset, Din Ziua aceea, a parisit camera in care se inchisese cind era suparati, si i-a cdutat pe ceilalti copii, edrora s& le druiasc& prietenia ei. Din acel moment, plind de fericire c& si-a recuperat adevirata comoari, mica printesi n-a mai permis niméinui s&i-o fure din suflet, iar toti ceilalti o iubeau foarte mult pentru bun- tatea ci. * NOTA: Daca spuneti povestea unui biliat, povestea se va intitula “Adeviiratele bijuterit ale pringului", eroul principal va fi un mie print, 45 Sempronia Filipoi Extraterestrul (povestea nr. 19) si fii extraterestru inseamna ci esti complet diferit de ceilalti, ca si cum ai fi de pe o alt planet si nu ai avea nimic in comun cu cei din jurul tiu. Ardfi cu totul altfel, gi pari atit de ciudat incit ceilalti cred ci ar fi mai bine si pleci de unde ai venit. Extraterestrul nostru avea si el aceleasi probleme. De exemplu cind se plimba pe strada, lumea se uita la cl si zicea: “Hei, ia priviti un extratere- stra!” Apoi o luau la fag pentru ci binuiau of este riu gi afurisit. Cind a incercat si-si facd prieteni, ceilalfi s-au uitat la cl fr nici o incredere, de parci el ar fi avut niste puteri supranaturale cu care si le fac ru, Nu reugea deloc s& se apropie de nimeni. Absolut nimeni no-i didea nici o ocazic, ferindu-se de el. Nu mai avea habar cum s& fac& s& ajunga intr-un loc unde s& inceteze si mai fie considerat extraterestru. Era foarte singur si amarit pentru c& nu mai cunostea alti extraterestrii cu care s-ar fi putut impricteni. Adesca mergea Ja o bibliotect mare, pentru ci i se spusese ci acolo ar mai putea afla unde se gisese alti extraterestrii, Numai c& spre necazul Iui, niciodatd nu gisca nici o informatie despre asa ceva. “Oare de unde am venit si ce mi s-a intimplat ci am ajuns aici? Pentru ce sunt altfel decit altii?” Si se mai intreba ce ar putea face el pentru ca ceilalti si-l primeascd printre ei? Extraterestrul era de-a dreptul obsedat de aceste intre- biti si se simtea cu totul nefericit. Nu se mai strduia si se poarte altfel ca si-si {acd prieteni. Toti il respingeau mereu si-i ficeau zilele amare pentru ci arta si se comporta alit de diferit de ei. {ntr-o zi, fn timp ce se afla la bibliotecd, a dat intimplitor peste 0 carte de magic, care cuprindea tot felul de desefntece, formule secrete si vrdji- torii. Cartea stétuse pe un raft dosnic si nimeni n-o mai deschisese poate de ani de zile, Extraterestrul nostra a imprumutat cartea si a luat-o acasé, unde a inceput s-o citeasc&, De neinchipuit, dar cartea continea formule magice care te puteau transforma din ceva in altceva, sau sa dispari dintr-un loc si si apari in altul. Citind-o cu atentie, extraterestrul s-a hotirit ci dacd mai vrea sd rimind pe pimint si si fie fericit, ar trebui si inceteze s& mai fie un extrater- estru. Pentru ca s& reuseasci acest ucru, era absolut necesar si se schimbe si pe dinduntru si pe dinafari. Nu avea altceva de ales daci dorea si fie si el fericit. a ndeva, departe de aici triia un extraterestru, Toatd lumea stie c& 46 Basme terapeutice pentru copii si pirinti In cartea de magic extraterestrul a gisit o retetA miraculoas’, care spera si i se potriveascl. Ca si o pregiteascl fi trebuiau tot felul de lucrari stranii, De exemplu: scoici in form de omid4, trifoi cu patru foi, 3-4 fire din mustata unui lup, oud de broasci riioast, si altele, pentru care avea nevoie de ceva timp ca si Je giseascd. Numai cf isi pusese in gind cu tot dinadinsul si incerce, aga incit s-a str&duit si-si facd rost cft mai repede de tot ce-i trebuia si a petrecut toatl noaptea amestecindu-le ca si prepare licoarea fermecati. A amestecat, a tot amestecat si cu toate cX avea un mitos ingrozitor s-a hotlirit si o bea. Si ce si vezi!? Minune! Deindati ce a inghitit licoarea,o schimbare de nectezut s-a petrecut in tot corpul stu, iar el a inceput s& se simti ca orice flint omeneascd obisnuiti! Banuitor, a cAutat o oglinds si s-a uitat in ea. fntr- adevar nu mai era extraterestru deloc! fn sfirsit aflase formula de a se preschimba din extraterestru intr-un om obisnuit - ba chiar fi pkicea nou su chip, Plin de neribdare se repezi afari si incepu si se plimbe pe strad. Cind cineva il saluta, el rispundea politicos “Bund ziua”. La drept vorbind nu era deloc obisnuit ca ceilalti si fie prietenosi cu el. Simtea o bucurie nemasuratd. Mai tirziu s-a dus ftr-un pare, s-a agezat pe o banc gi a inceput si vorbeasca plin de atentie si voiogie cu cei ce treceau pe acolo, A descoperit cu surprindere c era cu total altfel si in sufletul su, in interior. Acum fi veneau foarte usor fn minte cuvintele pe care trebuia si le rostescd, pentru ca si-si arate simpatia si dorinta de a se imprieteni, Stia ce si vorbeasci si cum s& vor- beascd. fn sinea lui si-a dat seama cA se schimbase cu adevirat intr-o flint’ omencasci sisi plicea de el insusi asa cum se schimbase! Se simtea foarte bine siera mindm de el pentru ch a reusit si glseasc formula prin care si se preschimbe dintr-un extraterestru intr-o fiinf omeneascd si mai ales pentru c& aiiesit atit de repede in lume si a putut atit de bine 8% se descurce cu noul su feldea fi. Din acea zi, a descoperit cd se simtea din ce in ce mai bine, c& era o adevarat’ fiint& omencase’, din ce in ce mai amabilé si mai apropiat’ de ceilalti. Cu fiecare moment care trecea, viata lui era tot mai plicut. ToatX supirarea si chiar disperarea lui s-au terminat definitiv. Nici micar cu 0 jumitate de gind nu mai dorea si fie extraterestru. Cit despre formula secret, a pistrat-o de atunci cu mult’ grijé, pust intr-un loc bine stiut, pen- tru ca si o poati imprumuta oricui s-ar intimpla si se simt, asa cum se simfise ¢] mai demult, extraterestru. 47 Sempronia Filipoi Balaurul din intuneric (povestea nr. 20) Era vorba de 0 cameri foarte, foarte mare, care avea mult lumina in mijloo, dar pe margini era teribil de intunecoas’, de ti so facea fricd, Pentra ci nu putea vedea prin intuneric, baietelului fi ea intreadevar tare frick. In intunecimea de acolo triia un balaur. De fapt era ceva ce bitietelul nu vizuse cu adevarat niciodati. in schimb il auzise trosnind sau scirtfind, ma rog, fieind zgomote care il infricosau Mngrozitor pe baietel, Lui nud pliicea deloc acest lucru. ‘Asa ch sa gindit ce si fac, pentru ca si-I linistescd pe balaur s& nu mai fie asa de zgomotos. Mai intii |-a rugat: "Te rog frumos nu mai face gilagic”. Dar balaurul nici vorba si-l asculte, ceea ce a indispus pe biietel destul de mult. Asa ci intr-o sear, in timp ce minca cina, iar balaurul facea zgomote infricositoare, bailtelul a luat o bucat de pline si a aruncat-o in el, Parodi a fost mai liniste, dar numai pentru putin timp. Asa c& dup aceea bijietelul a trebuit si arunce fn el cu un cimacior, Si parc din nou s-a facut un pic de liniste. Vizind c& daca fi aruncd de mincare balaurul se Jinisteste, biiefelul s-a gindit ci ar fi o idee bund si-] hrineascd. Drept care a aruncat spre el tot paharul de sue, iar balaunul s-a potolit mai mult timp, Cind 1-a auzit bombinind din nou, i-a aruncat o bucati de prijiturd. Balaurul a tcut apoi $1 mai mult. Baiefelul tsi spunea in sinea Jui: “Ce bine-mi pare cd am gisit cu ce siel pototese pe balaurul Asta afurisit si niu". I se plrea foarte important si-l linisteasc& pe balaur cit mai mult posibil, asa cd a facut rost de o cantitate mai mare de mincare pe care si i-o dea. I-a aruncat prajituri, cartofi, bomboane, inghetata, suc, carne, salati, apoi dulceatéi, crema de ciocolata, sau alune. fn sfirsit ff arunca tot ce glisea si observa ci pe masuri ce-] hrinea, balaurul fcea tot mai putind galgie si-l speria tot mai putin. {ntr-o zi n-a mai gsit nimic ce sii arunce, aga ci i-a dat mincarea pisicii, Dar balaunul a fost multumit cu asa ceva si n-a mai facut zgomot. Din picate, odatd baiatul a uitat si-1 hrineascd pe balaur.Ca urmare acesta a refnceput sé ragi, si bombane si si fac zgomote infricosétoare. Din cale-afard de speriat, biictelul a mai cdutat cu disperare cova de mincare, ins nea gisit. fi diduse deja balaurului absolut toat mincarea pe care a avut-o acolo, asa ci nu mai rimisese nimic. In schimb balaurul ficea un zgomot nemaipomenit, din ce in ce mai puternic si mai inspiimintitor. 3 -a intimplat odat, ca un biietel si traiascd intr-un loc foarte straniu. 48 Basme terapeutice pentru copii si parinti Pentru cé totusi timpul trecea, baietelul crescuse putin si cra cu ceva mai curajos. Asa c& dupa o vreme s-a gindit din nou ce era de fcut cu balau- nul. a venit 0 idee. A cdutat toate intrerupatoarele de curent electric din camer’, iar apoi -a chemat pe balaur, zicindu-i: “M-am siturat sf te tot aud ficind zgomote ca si ma spetii Cind a aprins toate becurile din camera, s-a facut o lumin& mare incit se vedea fiecare coltisor. Spre surprinderea lui, balaurul pe care baietelul il credea mare gi tare, s-a dovedit a fi ceva foarte mititel si nepericulos. [ned mai incerca si-I sperie pe baietel mitiind de zor. Dar baietelul a izbucnit in ris vizind cine era balaurul de care se temuse atita timp cind era mai mic. Acum ridea de se pripadea..Ba a observat si pe mutrigoara balaurului un zimbet, Atunci baiatul i-a spus: “Cred c& ne-am putea imprieteni”. Dar bax Jaurasul a incercat si-] sperie din nou mitfind, Totusi nu era nici pe departe asa de fioros si inspaimintator cum orezuse baiatul, chiar dacd se striduia si mirfie. Asa cd baiatul J-a indemnat: “Hai si ne jucdm un pic si si fim prieteni”, Numai cd balaurasul nu prea dorea si inceapi cu asa ceva. El a sefncit: “Da-mi ceva s& minfne. Vreau sk mininc”. Baiefelul s-a scotocit prin buzunar gi a gisit o bombonici pe care i-a dat-o, dar nu i-a mai dat altceva, Apoi i-a spus:" Hai pe genunchii mei ca si-ti spun o poveste”. Parc de data asta balaurasul era ce! mai speriat. Dar n-a trecut mult timp si a indriznit s& se ageze pe genunchii baiatului, Si ce sf vezi? Cu cit fi spunea baiatul mai multe povesti si il stringea mai mult in brate, cu atft balauragul era mai blind si mai putin temator. Cu un cuvint, a devenit la fel de dragut ca un ursulet de catifea, Nu mai era absolut deloc spetiat, Jar fn loc si tot cearl de mincare, se alinta spunind: “Hai mai imbritiseaz-ma si fii prictenul meu”. lar biietelului fi cra mult mai usor s& facd asta, Din clipa accea nu a mai trebuit si-] hréneascé pe balaur. Erau pur si simplu prieteni si baliefelului i se parea foarte simplu si firesc s&-l imbeasca pe balauras si si se joace cu el. * NOTA: Daca spuneti povestea unci fetife, croina ptincipald va fi o fetitt. 49 Sempronia Filipoi Baiatul * inconjuraf de un zid (povestea nr. 21) si observe ce se giisea in jurul lui, si-a dat seama.c& se ndscuse fn plin razboi. Cei din jur erau impartiti in doua tabere, Parca ine- buniserd de tot incercind s& se ucida unii pe altfi. Se Juptau din greu. Pustile {rligeau, gloantele suierau, tunurile bubuiau ingrozitor, bombe explodau peste tot, Baietelul era mult prea mic ca si se poatd apara singur. Nu stia si lupte si nu avea nici un chef si trag& cu pusca sau si fac riu rinind pe cineva. ins pentru od se afla in plin razboi era si el nevoit s& facd ceva, pentru of altfel |-ar fi putut lovi o bombi, sau vreun glonte si l-ar fi omorit Din aceasta cauz4, a construit ziduri de jur imprejurul lui sperind ci cele doua tabere dusmane au-] vor observa dacd se ascunde acolo Credea ci daca se va ascunde si va rlmfne neobservat nimeni nu-l va ri cu vreo arma. A folosit tot felul de lemne si pietre ca si-si construiasca ascunzitoarea. Pentru mai mult sigurantd nu a Hisat loc nici de fereastré, nici pentra usa. A mai fcut un acoperis gros si intunecat. Statca pitit in ad&postul su si incerca si fic cit mai linistit ca si fie sigur c& nu-! giseste careva, Pentru cd induntra nu pitrundea de Joc lumina zilei, singurul fel in care isi putea da seama cum trecea timpul era simfind temperatura. Dup& cum era cald sau frig, stia dac& a venit vara sau jarna. Bineinteles ci se simfea toribil de singur, dar habar nu avea ce altceva ar putea face, pentru cf afar’, cele doud tabere se razboiau inc’, iar lui fi era teribil de fried. fntr-o zi, un soricel s-a strecurat printr-o crapatura a peretelui sia inceput s& alerge incolo si incoace prin ascunzatoare, Baiatul l-a observa surprins si -a fntrebat: "Cum ai ajuns aici? Credeam c& nimeni nu poate p&trunde prin peretii mei puternici, fara us si ferestre.” “Nu fi prostut! ” i-a rispuns soricelul, Totdeauna se gasesic 0 intrare sau o iesire. Chiar atunci cind crezi c& ai construit peretii cei mai grosi, descoperi ci ei nu sunt deloc grosi sau de nepatruns! Esti singur-sin- gurel pe aici? Mi se pare cam aiurea, cam trist si cam intunecos aici, nu crezi?” “Ba da”, a raspuns biiatul.”Nu-i prea plicut aici, dar nu stiu ce si fac altceva, pentru ci afard este rizboi si nu am unde si plec in alt& parte.” “BINEINTELES CA MAI EXISTA LOC UNDE SATE DUCI” a zis foarte convins soricelul. in lumea asta nu este peste tot rizboi. Aici D emult, odatd, s-a ndscut un copil. Cind a crescut destul de mare ca 50 Basme (erapeutice pentru copii si parinti se di cu adevarat o bitilie, Dac vom putea iesi de aici ,te vei putea duce intr-un alt loc unde nu este rizboi. Pun pariu c& o s&-ti plac foarte mult si trdicsti fn alta parte. O s& te poti juca, o sé faci sport sau orice ai chef, la fel cum fac copiii de virsta ta.” Asa ci biiatul gi soricelul s-au asezat ca si se gindeasci ce-ar putea face pentru ca biiatul si iasi de dup’ ziduri si din zona unde se purta Fizboiul. $-au gindit la tot felul de planuri, Mai inti li s-a parut bine si sape un tunel jung. Numai ci asta cerea mai mult putere de muned decit avea el. In plus, se putea surpa peste el. Apoi s-au gindit ce s-ar intimpla daca baiatul ar iesi repede afar gi ar lua-o la fugd tare de tot sperind si nu-I loveascd nici o bomba fn acest timp. Totusi nici ideea asta nu prea mai bund decit cealalta. Atunci soticelul a ficut 0 observatie interesant: "Ai vizut cd atunci cind cineva ridic& un steag alb in timpul unei bat&lii nimeni nu mai are yoie s& tragi in el, pentru cé este un semn international de pace? Steagul alb Je di de inteles celorlalti c nu esti periculos si cd mu vrei si faci niminui ru. Atunci poti trece printre tabere nefnarmat fara sa patesti nimic”. Batiatul a rupt o zdreant de culoare alba si a legat-o de un bat lung. Pe soricel |-a bagat in buzunar si tremurind de frici a iesit afar din- tre peretii ascunzitorii pe care si-o construise de jur imprejurul siu, flu- turfnd steagul alb. Mergea repede, tot mai repede, in timp ce soricelul din buzunar fi spunea cum si jas din zona rizboiului. Cei care se luptau au incercat sil atragi fiecare de partea sa in r&zboi. Dar biiatul a refuzat. Fiecare tablrd voia si-1 faci si tind cu cineva si si Jupte fmpotriva celuilalt, devenind soldat in rizboi. Numai c& baiatul era tare situl de rizhoi, era satul de lupte, era situl de urd si minie, Se siturase si s& stea pitit, singur si trist dup peretii grosi pe care fi ridicase in jurul sau. Baiatul a continuat si mearga pind a ajuns la marginea cimpului de batalie, intr-un loc unde nu se mai lupta nimeni impotriva altcuiva. Nu crau gloante, bombe, sau alte pericole, A gisit oameni care si aiba grijd de el cu dragoste si bundvointi, impreund cu ci a invatat foarte multe lucruri despre el fnsusi, despre lumea sa. Lucral cel mai important pe care Ia invitat, a fost cum s& se tin departe de riizboaie, in aga fel Incit sé nu mai trebuiascd si-si ridice ziduri de aparare imprejurul sau. El a priceput poate intimpla si fic si el furios, dar atunci cind furia il stapineste, faseam- nd cl a si intrat fntr-un rzboi. Dupa ce reusit si invete toate astea, lumea a devenit pentru el un loc fericit care Ia ajutat s8 uite cd a trecut mai demult si el prin SI Sempronia Filipoi acel rizboi, ascunzindu-se dupa ziduri groase, despre care acum nici nu-si mai aducea aminte. *NOTA: Daca spuneti povestea unui fetite, titlul povestii va fi “Fetita inconjuratti de un zid”, iar eroina va fi o fetita. Jesifea la lumina * (povestea nr. 22) faci o cdilatorie foarte lung’ Cind a inceput-o, drumul pe care mergea era teribil de intunecat si complet pustiu, asa cd nu era absolut nimeni si nimic de la care ar fi putut afla sau invata cite ceva. Nu se vedeau nici macar copaci sau flori. Drumul era mai intunecat decit dacd ar fi fost miezul noptii. Din cauza acestei intunecimi Mobi trebuia si fie extrem de atent, fsi deschidea larg ochii si ciulea urechile ca si afle si sd invete orice se putea, dar mai ales ar fi vrut si stie cum si pund capat aces- tei cilitorii fortate. Numai c& din cauza intunericului, nu prea putea si afle nimic. De multe ori se intimpla ca Mobi s& auda in bezndi racnete de ani- male care se bateau, sau alte zgomote ciudate, si toate astea il faceau si-i fie foarte fricd. Pe ling ci avea de strabitut drumul acela atit de intunecat, mai era si frica aceasta, care fl impiedica si mai mult pe Mobi sé invete si si creascd mare, Totusi, la un moment dat, drumul pe care avea de mers, parc a Inceput s& se Jumineze, ca si cum soarele s-ar fi hotirit in sfirsit sii risard. ‘Acum Mobi incepea s& 2reasci de o parte si de alta a drumului cite ceva, La inceput a viaut niste copaci, apoi niste flori si curind dupa accea chiar un pic de cer albastru. Mobi era plin de incintare si nu se mai temea, Numai cd, pe ling incintare el a inceput si observe ci este singur si si resimt& nevoia de a se imprieteni cu cineva. Citi vreme fusese complet in intuneric, el nu prea bigase de seama ci e singur, dar acum singuritatea il deranja tot mai mult. Q data a fost un baiefel pe care-1 chema Mobi, Bi a fost nevoit si 52 Basme terapeutice pentru copii si parinti Din cind in cind se mai iveau alti copii in drumul lui Mobi, dar in afara faptului c& uneori fl salutau cu indiferenta, alteori se intimpla ci isi biteau joc si se purtau rau cu el. Pentru ci Mobi cilitorise atita vreme numei prin intuneric, el nu stia decit si ameninfe, s& injure sau sd fipe la acesti nesuferiti. Cind si ci fl amenintau sau il loveau, Mobi o lua la fugit plingind foarte nefericit. Odata, cind tocmai se intimplase una ca asta, iar Mobi bitut de niste copii mergea smiorcdindu-se de unul singur, a trecut pe ling& o vulpit roscovana, Mai intfi Mobi s-a speriat de ea, dar apoi a obser- vat ci vulpita era prietenoasi, A mingfiat-o, s-a asezat Engi ca si a intre- bat-o suspinind: “De ce nu pot fi copiii aceia pe care i-am intilnit la fel de pri- etenosi ca si tine?” Vulpita i-a spus: "Prietenii sunt foarte pretiosi in viatd. Este un adevarat dar si un talent s& sti cum sa {i-i faci si cum s&-i pistrezi.” “Eu am mers asa de mult vreme pe un drum foarte intunecos” s-a plins Mobi. De atitea ori m-am speriat de fiarele silbatice care urlau batindu-se, asa c& nu am avut de unde si fnvat cum si-mi fac prieteni”, Apoi ridicind din umeri adugé: “De altfel nici nu-mi pasi de ci!” “Ei, nu mi picdlesti ta pe mine” i-a spus zimbind vulpita."Dupa ochii ti tristi se vede ci totusi iti pasa”, “Dar este asa de greu s& inveti cum si-ti faci prieteni” sa plins Mobi, aplecindu-si cu tristete capul. “N-am cine si mi invete acest lucru si pe mine.” Privindu-] drept in ochi, vulpita i-a spus lui Mobi: “Ca si inveti cum sa fii prictenul cuiva , trebuie mai intfi si fii prieten cu tine insuti, Trebuic si-ti placd, si te impaci cu tine insufi si si nu-ti faci rau de unul singur. Dup§ ce 0 si-ti dai seama tu despre tine insuti ce calititi ai, se vor g4si si altii cdrora sd le placd de tine.“ “Nu inteleg cum vine asta, si fii prieten cu tine insuti” a rispuns mai linistit Mobi, in timp ce ochii i se umeziseri de lacrimi. “ Stiu cum pot si te invat acest lucru” i-a raspuns vulpita zimbind si La condus usurel pe Mobi Iingd un lac mititel, In a cdrui unda strilucitoare si limpede orice se reflecta ca intr-o oglinda. “Asta este un lac fermecat” a con- tinuat vulpita si-i explice.”Cind privesti in apa lui, vezi propria ta imagine gi descoperi ce inima bund si ce suflet bun ai. Dupii ce ai si-ti vezi clar sufletul si propria inimé, vei intelege c& poti sa tii la tine fnsuti, s& te impaci si si-ti fii propriul pricten. Apoi vei sti cum si te imprictenesti cu altii”. Lui Mobi ji era un pic fricd, dar cind s-a apropiat de lac, s-a vazut pe sine insusi, ce ciudat, IN CU TOTUL ALT FEL! Apoi a reusit si-si vada 53 Sempronia Filipoi propria inima, iar cfnd s-a uitat la chipul lui, a simfit in tot corpul un fel de multumire si a mai simtit ci-i place de el insusi asa cum era. Vulpita si Mobi au mai vorbit unul cu altul multi vreme, Mobi nea mirturisit nimanui exact tot ce a discutat cu vulpita atunei, dar nu mult dupa aceea, vulpita a condus pe Mobi fnapoi pe drumul lui, Mergind mai departe, Mobi a intiinit iardsi copii, asa cum se mai intimplase altdatt, Numai cf acum, pentru ci de data asta stia cum si fie prieten cu el insusi, Mobi a infeles ce trebuie si fact pentru ca si se imprietencascii cu acei copii. stia s& vorbeuscd frumos cu ¢i si dup’ scurti vreme ridea si se 2ben- guia deja impreuni cu ci, de pared ar fi cut toatl cdlitoria numai impre- uni, Vulpita sa uitat zimbind cum se depirteazi pe drum Mobi, insolit de acest dat’ de noii lui prieteni. Fiind foarte inteleaptd, vulpita stia c& daca ai o inima zimbitoare si bun’, dacd esti bun cu tine insuti, atunci fi vei face si zimbeasci si pe cei din jurul tiu. *NOTA: Dac spuneti povestea unei fetite, eroina principal va fi o fetifét. Soldatelul de jucarie (povestea nr. 23) data demult, intr-o tara indepartatd, traia un mester foarte pri- ceput in fabricarea juciriilor mecanice, spre matea bucurie a copiilor. Juciriile facute de el erau minunate. Cel mai mult fi plicea si facd solditei, pe care copii fi foloseau bucurosi ca s& se joace de- a rizhoiul gi ca s& cistige bitilii imaginare. Mesterului fi trebuia timp, nu glum, ca si facd soldateii mecanici. Pind reusea si termine cite unul, tre- buia si-] incerce de mai multe ori, ca s vadi dac& functioneaza fiecare pies din care era compus. Asa ci fi testa, adic4 fi incerca pe fecare in parte. In faza de incercare, soldateii fsi migcau mifinile, picioarele din cale afard de dezordonat si erau foarte neastimpirati. Faceau teribil de mare 54 Basme terapeutice pentru copii si parinti galigie si pareau cu totul necontrolati, Mesterul intelegea c& soldateli fac aga pentra ca si arate c& s-ar putea apira si singuri. Zimbea pe sub mustati cind fi vedea cum sunt in stare si se miste de jur imprejur, cum cad pe podea si fac atita zgomot Odaté,mesterul s-a hotirit si facd un soldatel care si arate mai bine decit ceilalti si i-a pus chiar un pir minunat. L-a lustruit in mod spe- cial, de stralucea, nu altceva. Mesterul a fost foarte mindru cind.L-a vindut unei familii care avea un baiefel cdruia fi plicea nespus de mult sd se joace cu soldatei mecanici. Dar, si vezi ghinion! Cum a scos baietelul pe soldite! din cutie ca si se joace ou el, s-a intimplat ci in loc si plseascd sau si ia pozitie de lupti, soldatelul a cizut pe podea si s-a stricat, Baictelul nu stia cum si-l repare, A strins buciitile si s-a striduit si le potriveascd din nou Jaolalt&. Dar, de fiecare dati cind reusea cit de cit si- facd la loc, soldaitelul cAdea din nou si se distrugea, impristiindu-se in bucdti pe podea. Pind la urmé bajatul s-a enervat asa de tare, cli La luat si ka aruncat la gunoi. S-a siturat s& tot incerce si] aranjeze la Joc, si nu reuseasc iar gi iar, dar mai ales s-a siturat si vad ci soldifelul nu ficea nimic din ceea ce era de asteptat si fack solditeii mecanici. Acum soldijelul zicea aruncat la gunoi, trist si speriat. Simfea c& ceva fn interioral lui fusese montat gresit, dar nu stia ce putea si faci, pentru cd nu era foarte sigur ce anume era gresit. fn noaptea aceea, cum stitea asa bietul soldatel in fntuneric, i s-a ardtat deodati ceva luminos. Pe misurd ce aritarea se apropia, se dovedea a fi o zin& minunatd si plind de stralucire. Cind s-a apropiat destul de mult, zina s-a prezentat zicind: “Eu sunt zina visurilor distruse” “Visuri distruse? Ce inseamna asta?” a intrebat incetisor sol- ditelul de jucdrie."Nimeni nu ma poate repara pentru c& nici chiar eu nu stiu ce mi s-a stricat. “Pai nici nu este nevoie s& sli tu asta” i-a réspuns cu dragakise- nie zina cea strilucitoare, Apoi |-a tidicat usurel pe soldatel si a zburat cu cl la mesterul de jucdrii. Zina l-a rugat pe mester si repare pirtile stricate ale solditelului si si-] facd si se miste asa cum era de asteptat de la oricare alt jucdrie, Mesterul a fost foarte fericit s% repare la loc pe soldatel, pentru ch Jui nu-i plicea ca jucdriile pe care le ficea si iasi defecte din mina lui, sau si functioneze altfel decit era programat si o fac, El |-a facut pe soldatel si functioneze bine din nou, astfel c& atunci cind fi risuceai cheita mergea si chiar ridea. MA rog, faicea tot felul de lucruri pe care asemenea jucirii obisnuiesc si le faci. Cind a fost gata, zina I-a luat din nou pe solditel in 55 Sempronia Filipoi en Oe ee N zbor si l-a dus inapoi Ja baietel, punindu-l lingé el in pat in timp ce dormea. ‘A doua zi dimincata, cind baietelul s-a trezit, l-a vazut cu mirare pe soldatel sii-a zis: “Ce cauti aici? Doar esti stricat!” Pe moment soldatelul s-a temut c& biiatul n-o sii mai incerce sil puna in functiune, Dar baiatul i-a risucit cheita, si a privit cum se misca sol- ditelul, exact aga cum trebuia si se miste. Baiatului nu-i venea sii creada. Risucea cheita iar si iar. Soldatelul functiona de fiecare data exact asa cum trebuia. Baiatul cra aga de multumit de jucdria lui, c& il iubea pe soldatel mai mult decit pe oricare alti jucirie. fn camera lui, baiatul la agezat pe soldatel in Jocul ce} mai de cinste. Ori de cite ori, isi amintea de cele intim- plate mai demult, baiatul i] intreba pe sold’fel: "MA tot mir ce s-a intimplat atunci cu tine?", Soldatelul zimbea in sinea Jui, pentru cd el stia Jucruri pe care baiatul n-ar fi putt niciodata s& Je inteleag’. Felifa * care nu pufea 5a se vada fn oglinda (povestea nr. 24) de cite ori se uita in ele se fntimpla ceva foarte straniu: nu putea s& ada imaginea ei adevarata. Fetita vedea numai un fel de linic, un contur neclar, din care nu se putea desprinde nici o forma. Asta era tot ce putea vedea cind se uita in oglindd. Acest lucra o speria destul de tare pe fetitd care se temea si spund altcuiva c& ea nu vede in oglinda decit o forma neclara. Fetifei fi era fricd mai ales pentru cli incepea si creadi cf ea nici nu este altce- va decit o forma neclar’, adici ceva fri important, de fapt un nimic. Prin urmare, ca si impresioneze si si le dovedeascd altora ci ea exist totusi citeo- dat fetita se infuria si plind de minie refuza si fack ceea cei se cerea, fn gen- eral insd ea era visitoare, cu capul in nori, nu prea stia ce sa spund celorlalti si simfea c& mintea ei este complet goal. Pentru ci fetifa considera ci lucrutile stau in acest fel, viata nu-i oferea prea multi fericire, Nu reusea s& A: odati o fetitd care avea in casa o multime de oglinzi. Numai ca, 56 Basme terapeutice pentru copii parinti obtind aproape nimic din ceea ce voia si mu reugea sé-i {acd pe ceilalfi si o ia in considerare asa cum si-ar fi dorit. Mai mult, adesea cei din jur se purtau indiferent fata de ca. Parca intr-adevar ea nu merita si fie bagatd in seama si nu conta deloc. Li se pirea tuturor cd este numai o forma neclard, ca cea din oglinda, deci cu totul altfel decit isi dorea ea si fie in realitate. intr-o zi fetita era din nou foarte minioasa, pentru cA privind in oglind’, iardsi nu vedea acolo mare luctu. Toate prietenele ei cind se uitau in oglinda puteau spune ce vad, puteau si se descrie cum sunt. Aga cd fetita s-a hotirit si facd ceva pentru ca oglinda si-i arate si ei o imagine, Mai intii s-a apucat si picteze un chip pe oglinda. Numai cd treaba asta nu se prea potrivea, Cind se uita in oglinda stia ci ceea ce a pictat acolo nu era de loc ceea ce ea ar fi dorit s& fie, Asa cd si-a facut alt plan, A plecat Ja un magazin unde se vindeau oglinzi si a spus: " Oglinzile pe care Je am acasi sunt defecte, Ori de cite ori privesc in ele nu pot si vad cine sunt eu. Stiu ci oricine priveste intr-o oglinda trebuie si se vada pe el insusi, exact aga cum este cl.” Vinzatorul s-a uitat la fetitd foarte uimit, pentru c& nu mai auzise de Ja nimeni altoineva ceca ce spunea ea: c& nu-si vedea propriul chip in oglinda. Apoi a scos din raft o oglind& nou-nouf’, a agezat-o in fata fetei gi a intrebat-o: "Nu te. vezi nici aici? Bu pot si te vid", “Nu, nu ma vad. Tot ce vid este 0 linie de contur, o forma neclari.” “Cred c& sti care-i problema ta” a zis vinzitorul."Nu-i adevarat c& oglinda nu-ti reflect imaginea. Ea este acolo in oglind’, Eu pot si o vad, DAR TU NU TE UITILA TINE CA SA TE VEZI CINE E.TL", Apoi a continuat si discute un timp cu fetita ficind-o si inteleaga c& ea isi putea construi imaginea din oglind’ cu propria ei minte, asa dupa cum dorea. Fetifa a aflat cA ceea ce reflecta oglinda, era numai o imagine a felului cum credea si simtea despre ea insisi, adic’ neclar si foarte nesigur’ de ca, Daca s-ar fi simtit mai sigurd, mai putemnica, atunci in oglinda i-ar fi apirut imaginea clard, ca a unei persoane precis definite. Fetita a plecat din magazin si a inceput si se gindeascd, s4 se tot gindeascd la ceea ce-i spusese vinzitorul. Dar din picate, nu avea habar cum si faci sd devind o persoani puternica si bine definité. Nimeni nv-i spusese niciodat& acest Iucru. Asa ca s-a dus la prietena ei cea mai buni si i-a marturisit: “Eu nu stiu cine sunt si nu stiu nici cine as vrea sa fiu", Dar pen- tru c& prietena ei era mica, de aceeasi virstd cu fetita, n-a inteles nici ea ce spunea fetita si n-a stiut cum si o aj Atunci fetita s-a dus la invititoarea ei si i-a spus acelasi lueru. 57 Sempronia Filipoi Dar invatitoarea a inteles-o gresit, A crezut cf ¢ un moft al fetilei care de fapt dorea s& chiuleascd de la scoald, asa ci s-a supirat pe ca, Fetita i-a intrebat apoi si pe parinti acelasi lucru, fnsd ci n-au fost siguri dac& au pri- ceput ce voia ea si spun’, Aga cf nu i-au putut rispunde. Dupi toate aceste incerciri fetita a devenit foarte tristi deza- miagiti si chiar disperat’, Se gindea in sinea ei: “Nimeni nu pricepe ce neplacut este s& te uiti in oglinda si vezi cine esti, Simt ceva foarte ‘ciudat, de parc as fi o fantoma. Parci oamenii s-ar uita la mine si nu m-ar vedea cu adevarat.” fn acea noapte, inainte de a se culca, fetita s-a gindit: “Ag vrea sé am un vis in care s% mi se spun cum sunt eu si si pot afla cine sunt eu de fapt.”Cind s-a culeat in acea noapte, dorinta ei a fost intr-adevar indeplinita Visul i-a rispuns la intrebare. I-au venit idei despre cum si fic mai sigur de ea, mai putemicd, despre cum si devini o per- soand pe care ceilalti si o bage in seama. fn dimineata urmitoare s-a dus repede si se priveasci in oglinda si a descoperit ck se vedea mult mai limpede decit inainte. De atunci incolo, in fiecare noapte propriile ei vise fi spuneau tot mai mult despre cum si capete incredere in ea insési, cum s4 fie mai indrizneatd, in asa fel incit si fie multumiti si si-i plack de ea insisi. Ca prin minune, dupa fiecare vis, in dimineata urmitoare , cind privea in oglindi, deslugea tot mai impede si mai clar propria ei imagine. Dup& un oarecare timp a venit si dimineata in care uitindu-se in oglinda a vazut in fata ei un chip limpede, foarte increztor, care zimbea frumos si plin de siguranta! in sfirsit si-a dat seama c& réspunsul la vechea ei intrebare (cine era ea gi cine va deveni ca in vitor? ) J-a gisit numai in propriile sale gin- duri si vise. Nimeni nu a putut mai bine decit ca instisi s4 imagineze dinainte si si planifice drumul vietii ei. Dar mai mult decit toate, fetita era multumiti pentru ci fi plicea si era foarte multumitd de propria imagine, aga cum i-o reflecta acum oglinda. *NOTA: Dac spuncti povestea unui biiat, titlul ei va fi “Baiatul care nu putea sit se vadit in oglindé”, croul principal fiind bineinfeles un baat. 58 Basme terapeutice pentru copii si piri Lacul cel mic (povestea nr. 25) A nir-un anume tinut, se afla mai demult un lac mititel si extraor- dinar de frumos. Era cu totu] acoperit de nuferi galbeni si roz, iar in undele Ini inotau puzderie de pestisori colorati. Pe valuri se zbenguiau toatd ziua rituste si bobocei galigiosi. De jur imprejurul lacu- ui cresteau de asemenea cele mai frumoase floti, iar silciile isi aplecau ramurile bogate pind fn apele lui, Numai c& Kiculetul se simtea tare neferi- ci, Nu se stie de unde, fi venise ideea c& ar fi bine pentru el si aibi mai mult ap’. Credea c& dac& ar avea mai mult apa ar fi fost cu mult mai fericit, Asa cl a inceput si fie preocupat si aibi apa in plus de unde putea, tot mai mult ap’. Nu conta cit de multi apa se aduna in el mai ales cind ploua. EI dorea tot mereu mai multi si tot mai multi, Era pur si simplu de nesiturat, pentru ci isi fixase ideea ci va fi fericit numai daci va avea enonm de multi apa. Asa ci indiferent cit stringea, nu i se prea deloc suficients, Nici au se mai gindea la altceva, decit cum sk fact s& guseasch alte cli de a mai sttinge ap’. Nu-si didea seama ci pe miisura ce se aduna ‘mai mult ap’ fn el, inftisarea lui se schimba din ce in ce mai mult. Se pare c& schimbarea nici micar nu era fn bine, pentru c& Licusorul nu devenea mai frumos absolut deloc, A crescut intins tn tot tinutul, care s-a transformat intr-o zona umedi, plin’ de billtoace si de tintari. Undele hui care odinioari erau aga de albastre, deveniseri acum tulbuti si puturoase. Nici broastele rfioase nu mai stlteau cu plcere fn el. Pestii cei colorati muriseri tind pe rind sufocati de nimol, nuferii roz si galbeni se uscaseri, iar ratele care nu mai giseau hrani acolo au zburat si caute un loc mai bun in alt parte. Astfel imprejurimile lacului au devenit tacute si pustii Lacul nu putea si inteleag’ ce se petrecuse? isi spunea in sinea lui: "Credeam ci dack apa ma face si m& simt atit de frumos, adunind in mine toati apa de pe lume, ma voi simti si eu cu mult mai bine, Acuma imi dau seama c& nu este deloc adeviirat. Dar ce ag putea si mai fac?” Pe misurd ce se tot gindea igi ddea seama c& ficuse o greseali mare, Aga c& dupa un timp s-a hotirft sii renunte la idea de a mai stringe ap¥. Treptat a impins tnapoi toate apele pe care le absorbise in el. Se bucura si cind soarele evapora biiltoacele care-] inconjurau. Treptat, treptat a revenit la forma si mirimea lui natural de altidaté, Namolul puturos a disprut, iar 59 Sempronia Filipoi undele Acusorului au redevenit albastre. Ratustele s-au intors bucuroase fnapoi. Alti pestisori colorati s-au hotirit s& fnoate in Hicugor. Curind din ridicinile rimase pe fondul apei au r&sirit nuferi, galbeni, albi, roz si albastri. L&cusorul a tnvitat ceva foarte important din pitania hui. Si apume c& a avea mai mult nu inseamni neapirat a te simti mai bine. in schimb a fi mai mic si a avea mai putin nu este chiar deloc ceva neplicut. De asemenea si-a dat seama c& ceea ce iti doresti uneori din tot sufletul, se poate intimpla si nu fie spre binele tu. Aceasti intimplare a fost atit de important in viata Kicusorului, fncit i-a deschis ochii si l-a invaitat un now mod de a privi lumea, si bineinteles de a intelege altfel fericirea. Fluturele din plasa paianjenului (povestea nr. 26) plasi mare. Scopul lui era s4 prinda toate insectele, gizele sau fluturii care din nefericire pentru ei treceau pe acolo. Paianjenul nu era prost, asa c& stiind ci insectelor le plac florile, a avut griji fntinda plasa tocmai intre doufi tufe pline de flori parfumate. Fiind sigur c& era foarte bine ficuta si asezata capcana lui, paianjenul s-a ascuns linistit in spatete plasci si se uita atent cine va cidea in ea, Dupi cum stim, dack nu sunt acoperite ou stropi de rou sau picuri de ploaic care si striluceasc4 in lumin& ca niste bijuterii, plasele paianjenilor sunt invizibile pentru ochii celor mai multe insecte. Acest lucre ficea plasa paianjenului si mai periculoasd pentru gizele naive si nestiutoare care picau in ea pentru ci nu observau deloc aceasti capcané distrugatoare, sau o vedeau prea tirziu. Desigur uncle gize stiau ci exist paianjeni si chiar fi si vizuseri, dar neintelegind cum fsi due ei viata, nimereau drept in plasele lor. Atunct erau repede fnfésurate cu un fir lipi- cios si erau tinute in vial pind cind paianjenii se hotdrau si se foloseasca T= odatd demult un paianjen. Ca toti paianjenii si-a tesut si elo 60. Basme terapeutice pentru copii si parinti de cle, si le manince. fn aceasta privinta toti paianjenii sunt la fel. Sunt foarte mindri de plasele pe care le intind si nu se simt deloc vinovati cd isi duc viata procedind in acest fel. fntt-o zi a trecut pe acolo un fluturas albastru, care tocmai cduta nectar dulce in florile unei tufe colorate, Fira si bainuiasca ceva riu, flutu- rasul a fost atras de felul cum strlucea plasa subtire pe care cldea 0 razi de soare si bineinteles fard si vrea s-a prins drept in ea. fngrozit , fluturasul a incercat si se clibereze, luptindu-se, zbatindu-se, din toate puterile. Dar cu eft se zvircolea mai tare plasa se lipea de el si mai mult. Paianjenul care stia cum se zbat de fric& vietimele sale, Picuse in asa fel incit plasa s& se stringa cu atit mai tare , cu cft se luptau mai mult si‘scape. Din fericire, s-a potrivit si treack prin apropiere o miméirutd batrind si pling de experient&, care cunostea multe despre paianjeni. Ea s-a hotarit sé-] ajute pe fluturas si scape.Paianjenul era foarte ocupat cu fesu- tul pinzei Nu didea prea mult& atentie fluturagului, fiind sigur cl era pros- tuf si prea neajutorat ca si scape, iar plasa bine ficuti oricum nu-i didea voie sa se elibereze. Ingrijorati mim&ruta zburd mai aproape de fluturas si fi sopti: “Nu te mai zbate, nu te mai lupta cu plasa. Asta o face si se sttingd si mai tare peste tine.” “Dar imi este atit de fric3” s-a vii “Atunci foloseste-ti frica in asa fel incit si-ti dea putere” Jar apoi a continuat:" Incearcd si intelegi felul cum esti prins in plasi si foloses- te-fi gura ca sa te eliberezi singur. Descurcii-te. AI ACEASTA PUTERE DE A TE ELIBERA SINGUR.” Anzind aceste cuvinte ,fluturagul s-a linistit si a incetat sii se mai zbati cu disperare fn plasi. Lufnd aminte la vorbele mamérutei, s-a gin- dit cum s& facd un plan ca si scape.A incercat si-si aminteascé tot ceca ce stia pentru ca si gaseasci un mod de a se elibera. Si a reusit. Odatai scipat, a observat c& din picate , aripioarele lui fuseseri indoite , sifonate si zdrentuite citi vreme se luptase cu plasa. Insi cu tim- pul, fluturasul a reusit singur si-si vindece rénile si suferinta pe care i-o provocase plasa paianjenului. Nu dup mult , era din nou ca fnainte,un flu- turas intreg , rd cusur, frumos si albastru, c&ruia fi plicea si culeagi polen din florile colorate, Bincinfeles ci acum stia foarte bine od existi in aceastii lume si paianjeni ri, care intind plase si capcane periculoase. Acum flutu- rasul nostru eta mai destept decit paianjenii, avea mai multd experient’ si putea si zboare liber unde voia, it fluturasul. 61 Sempronia Filipoi Fetifa care a invalat sa coloreze (povestea nr. 27) ai demult era o fetifA * cdreia fi plicea foarte mult si co- ( I j loreze, Folosea cu mare placere toate creioanele de colorat, dar fi plicca mai ales rogu, portocaliu, verde si albastru, Prefera culorile luminoase. fnsi fetita avea probleme cu coloratul pentru c depiisea mereu liniile desenelor care trebuiau colorate, Colora, colora cu spor, dar culorile ei se impristiau pe pagina, Colora cu atita pofté incit pirea ci nici nu observ marginile desenelor si le depisea totdeauna, de parc nu ar fi fost linii acolo pe care si le respecte. Cind arta prietenilor sau invititoarei ceea ce ficuse, acestia o intrebau: ‘Ce-i asta?” Fetita le rispundea nemultumit’: “Pai, nu vedeti?” Dupii care le explica ce desenase. Nimeni nu era in stare s& priceap§ ce colorase ea, dacd nu i se explica. {ntr-o zi invit&toarea s-a hotirit si discute cu fetita despre cum se coloreaza. A rugat-o pe fetiti si aduci si o carte de colorat, s-a uitat in ea sia spus: “Vad cd atunci cind colorezi, depisesti liniile gi colorezi peste tot. Nu esti in stare sii respecti liniile de contur.” “Care linii?! Nu vad niciuna, Nimeni na mi-a spus vreodatd nimic despre linii”. A raspuns fetita, uitindu-se nelimuritd la favatditoare. invat&toarea i-a aritat cu mult rabdare despre ce linii era vorba. Dupi ce fetifa a colorat pagina aceea, invatétoarea a intors foaia si i-a ar tat cu degetul pe noul desen care erau liniile care trebuiau respectate cind colorezi. Fetita a putut intelege despre ce era vorba. “Aceste linii sunt puse aici anume, iar tu trebuie si fnveti si le respecti, sH nu le depasesti” explicat Invitatoarea, “Qare din cauza asta am avut eu probleme cd nu eram deloc aten- tila aceste linii si nu le-am respectat deloc?” a intrebat fetita cu lacrimi in ochi. i-a mai invat&toarea a spus “Da”, far sii mai adauge nimic altceva. Fetita a continuat si priveascd tristf la invitatoare. O lacrima mare curgea incet pe obrijorul ei. “Stii ceva? Uncori ma simt de pared nici fn interiorul meu n-ar fi linii din astea care trebuie respectate. Ma uit Ja bratul meu si nu reusesc si 62 Basme terapeutice pentru copii si pari vid unde se termina. Ca si cum cineva L-ar fi colorat peste tot, depasind liniile si Far fi amestecat cu tot ce se afl in jurul meu.” “Hmmm”, a mormiit invitatoarea, "Poate ci de aceca n-ai reusit si vezi si sd respecti liniile cind colorai. Hai si facem niste exercitii. Eu 0 si Intlresc liniile care nu trebuie depisite, ca si le poti vedea mai usor si si le poti respecta, Nu va dura mult timp pind cind o si-ti dai seama exact eft de lungi sunt brafele tale, unde se termin’ ele si unde se afl restul corpu- tui tu.” “{ti multumese foarte mult pentru ce mi-ai explicat” a spus fetita, zambind in sfirsit Din acea zi invapitoarea a ajutat-o s& invefe despre liniile care trebuiau respectate, despre colorat si despre cum s& se priveascd pe ea insigi. Feti{a exersa in fiecare zi, iar desenele ei ieseau din ce in ce mai bine. Desigur a venit si momentul cind a colorat un desen intreg fri s& depiseasc& nici o liniut’. Era foarte bucuroast si mindri de ca instsi cind a aritat colegilor ce desenase si ficcare a inteles despre ce era vorba. Atit de fericitl era fetita cA reusise si invete despre liniile care nu trebuie depisite cind colorezi, incit in semn de mulfumire si ca amintire, i-a facut cadou invititoarei un liniar minunat, cu care s& deseneze linii, invitindu-i despre ele si pe alti copii, *NOTA: Dacd spuneti povestea unui biat, eroul principal trebuie s4 fie neapdrat un béiat care a invifat si coloreze. 63 Sempronia Filipoi Jepurele care il imita pe faticul lui (povestea nr. 28) tufisurile pidurii. fn general o ducea foarte bine pentru cA putea face tot coca ce fac de obicei iepurasii la aceasta virstd. Stia el cd intr-o zi va oreste mare si va avea de flicut Iucruri pe care iepurii tatici le fac, dar deocamdaté se simtea fericit cA este mic si cl se putea juca impreund cu alti iepurasi de virsta lui fntr-o zi, pe cind iepurasul era singur acasi, s-a intimplat ceva foarte ciudat. A trecut pe acolo wn urs mare si fioros care a rasucit un buton din micul iepuras, incit de atunci el a Inceput si se poarte la fel cum se purta uncori tatdl su. Iepurasul era foarte 2ipacit, pentru of de fapt el nu dorea de loc si se poarte in acest fel, ca un iepure mare, dar dupi accast& intimplare pur si simplu nu s-a mai putut stipini si se purta mereu ca un icpure mare. Chiar si la scoald invittoarea s-a supdrat pe el cind l-a vizut oii se poart ca un iepure mare. Micul iepuras se simtea foarte nefericit, dar exa ceva dinduntrul lui care nu-l Hisa si se opreascd si si redevind ca inainte. Din fericire, odat’, iepuragul s-a intflnit cu un iepuroi mai batrin care i-a spus: “Orice comportament isi are timpul su. Vine vremea pentru orice lucru. inci nu este timpul pentru tine s& te porti ca un iepure mare, Va veni o zi cind te vei putea purta asa, dar acum este momentul si te porti doar caun iepuras de virsta ta, Exact la fel cum o planta trebuie sii se fnalte, si fact mai intfi franze, inainte de a face flori si fructe, va trebui sf mai cresti, si te mai dezvolti ca apoi si te porfi ca un iepure mare, ca Uiticul thu.” Zicind aces- te vorbe, iepurele cel biltrin a risucit inapoi butonul din iepuras pe care il apisase ursul cel fioros. Apoi a adaugat: “fn mod sigur, cind va veni timpul potrivit ,vei putea tu singur si-ti risucesti acest buton interior. ff vei da sin- gur seama cind a venit acest moment. Dar acuma mai bucurd-te ci esti mic $i te poti juca si zbengui cit poftest Binefnteles cd iepurasul i-a multumit bitrinului iepuroi si a plecat topiind mai departe, tot strduindu-se s& inteleagd ceea ce auzise de la el. isi didea seama ci acum el se simte si se poarti din nou ca inainte de intimplarea cu ursul. Ba mai mult, de atunci incolo nu s-a mai trezit nicio- dat imitind un iepure mare si era foarte multumit c& este inc’ mic Ia virsta. Sigur ci pe undeva in sufletul lui simfea c& intr-o 2i va fi si el iepure mare, A fost odati un iepuras care locuia impreund cu familia lui prin 64, Basme terapeutice pentru copii si parinti dar acum fi ficea mare plicere ci este totusi mic. Asa c& topdind bucuros s-a dus sf se joace impreun cu prietenii lui. * NOTA: Daca spuneti povestea unei fetite, povestea se va intitula “Fepurica ce 0 imita pe mama ei” , eroina va fio iepuricdi, iar personajul, imitat va 6 iepuroaica mam Tobi * si bandajul nevazut (povestea nr. 29) prin, si cu ceilalti citelusi din familie si dupa cum este usor si ne inchipuim, cit era zitilica de lung’ se juca , Nu prea fi era fricd de nimic si toti il cunosteau drept un ciitelus gata de orice aventuri. Tobi pleca adesea si cerceteze imprejurimile casei sale uitindu-se pe sub bolovani, miriind si ltrind la paianjeni si gindaci. fi plicea mai ales pe fnserate, cind dupa ce apunea soarele se apuca si vineze licurici si si urle c&tre lund, toat4 noaptea, impreund cu alte animale. ‘Asa aventuros cum era, lui Tobi i s-a intimplat si plece odati intr-o c&latorie in adincul pidurii. Atunci cind s-a intors de acolo, prea schim- bat. Era foarte diferit de vechiul Tobi. Acum fi era frici si se culce si fi era frick si rimind singur. Noaptea avea vise urite, cosmaruri si incepea si tremure cu team dack cineva fl ruga sA caute pe sub bolovani, sav si iasi de unul singur noaptea. fn plus, se plingea si c&-1 doare burta, iar uneori fl durea foarte rau si capul. Toti ai lui au observat ci Tobi nu mai era in apele lui, Nu mai era acelasi de cind facuse acel drum in adincul pidurii. L-au rugat si le spun pentru ce se poarti altfel si pentru ce este atit de schimbat. Dar Tobi pur si simplu nu era fn stare si vorbeasc& despre cilatoria lui prin p&dure, pentru ci acolo cipitase un bandaj invizibil si vrijit peste botisor si i se spusese E ra odata un catelus al cdrai nume era Tobi. E] locuia impreuna cu 65 Sempronia Filipoi ee c& dack Lar da jos, ar dispiirea el insusi, Lui Tobi fi era groaznic de fricd sa nu dispari, asa ci a ésat bandajul mai departe pe botisor, cu toate ci toti cei din jurul siu il intrebau pentru ce se poartii asa de ciudat, si altfel decit inainte, Se temea foarte mult mai ales cind i se tot puncau intrebari, pentru ci Tobi era sigur cii daci isi va da jos bandajul amenintarea aceea se va implini si el va displrea pe loc.Cind venea vorba despre cilatoria tui in pidure ,tot cea ce simtea in sufletul Iui fl flicea si se zAplceasca de emotie Nu mai stia ce sa zici si se invirtea in jurul cozii AApoi le intorcea spatele celor ce-l intrebau si se simfea de pared l-ar fi durut burta. fntr-o zi Tobi a fost intepat de un spin si plingea de durere. Cei din familia lui stiau ca fusese prin niste tufe pline de spini asa cA il tot intre- bau unde fl doare. Dar bandajul vrajit si invizibil {] faicea si nu le spund. Ceilalti din jurul situ incercau si ghiceasca: “Te doare labuta? Ti-a intrat spinul in ureche?” Nimeni nu stia unde si caute spinul, iar pe céfelus fl durea din ce fn ce mai tare.Tobi stia c& spinul fi intrase in codita si c& nu era in stare si si-l scoati singur. Cei din familia Ini s-au supirat pind la urm’ pe el si fl fortau mereu s& le spund unde a intrat spinul, ca si-] poatd ajuta s& si-] scoatd, Dar Tobi ticea in continuare, Tot mai avea pe botisor bandajul acela fermecat si se temea mult mai tare s&-1 dea jos decit si rimfnd cu spinul infipt in codita. fntr-o zi, un alt cline batrin, rau si nesuferit, pe nume Bozo a inceput si rida de Tobi zicind:"Pariez cl nu stii nici macar si inot ¢] ruticios."Dintre toti cfinii de pe lumea asta probabil c& numai tu habar nai ce si faci in apa. Ha!Ha!” Bozo tot ficea haz de cAtelusul Tobi, dar acesta si-a dat seama ci Bozo vorbea degeaba, doar asa, ca si-se auda gi ¢l vorbind, De aceea s-a sculat si s-a dus pe malul apei. Desi fi era un pie de fricd,Tobi a intrat in api si a inceput foarte firesc si-si miste Kibutele si cor- pul. Cind a ajuns pe malul celdlalt a inteles ci stia si inoate, Numai batrinul Bozo incercase s&] packleascé.Tobi si-a dat seama cd desi sunt mici, copii simt cind cineva incearc& si-i ingele. El a vizut olar care era diferenta dintre un adevar si o minciund. Dupi aceasti intimplare cu batrinul cfine Bozo, Tobi a inceput si se indoiased privitor la bandajul acela vrijit dar nevazut. S-a gindit c& a fost plcilit cind i s-a spus si nu-| mai scoatii niciodat . A ridicat libuta si s-a pipdit pe botisor. Apoi cu multé griji l-a frecat cu kabuta ca si-l dea jos. Nu-i vorbi, a durat un pic, ins’ Tobi NU A DISPARUT. Simtindu-se foarte surat ci a sc&pat de bandaj, Tobi a fugit acas& si le-a povestit alor sli ce se intimplase. Le-a aritat si locul unde-I infepase spinul in coditd si i-a rugat si-] ajute si si-l scoala. Bietul de el, avea spinul fnfipt in codit de 66 Basme terapeutice pentru copii si périnti atita vreme, incit J-a durut un pic atunci cind |-a scos. Dar binefnteles s-a simtit cu mult mai bine dup ce a scipat de spin. Patin timp dup& aceea Tobi a redevenit cel care cra inainte, un cltelus curajos, care mergea si vineze licurici si nu se temea deloc s& stea in intuneric. Adormea cu mult mai usor, nu mai avea deloc vise urite si in plus putea foarte bine s& stea si singur far’ si-i fie fried. Ca si fie sigur cd nu va mai fi niciodata un bandaj invizibil pus pe botisorul siu, Tobi a povestit oricui voia si asculte despre cilitoria lui in adincul padurii si cit de fricd fi fusese si vorbeascd despre ce a pitit. Era foarte interesant un lucru: CU CIT POVESTEA MAL MULT ADEVARUL, CU ATITA SE SIMTEA MAI [N SIGURANTA SI MAI PUTERNIC. Astfel Tobi a descoperit ci bandajul vrajit si invizibil nu a fost deloc un bandaj vrijit, ci numai un fel de a-l face si nu vorbeasci despre anumite lucruri, Din aceasta intimplare a invatat ceva ce isi va aduce aminte totdeauna: povestind despre calatoria lui in adincul p&durii, a avut incredere in cei mari care fl puteau apira, iar acest Jucra fi didea lui insusi o putere speciala. *NOTA: Unei fetife i se va spune aceeasi poveste, cu titlul “Cifelusa Piri sé bandajul nevitzut”, eroina principald fiind cttelusa Piri. 67 Sempronia Filipoi Baiaful * si Turtuna vijelioasa (povestea nr. 30) vijelioasd. Era extraordinar pentru el s& o stpinease, pentru cd se ¢ of furtunile au mult’ for{d si vint putemic care se abate in valuri. intre baiat si furtuna vijelioast cra o legatura asa de strinsi, incit furtuna care se dez}intuia continuu in interiorul Jui il f&cea si fie totdeauna minios. Baiatul se temea de aceastd furtund cu care nu se putea intelege si de aceea so striduia din rasputeri pe dinafard s& para calm $i sf arate de parca n-ar fi fost absolut deloc minios. Ins pe multi din jurul sau nu-i putea picili cu preficitoria sa si ei isi dideau seama c& de fapt el este tul- burat, Cind fl intrebau dacd are nevoie si fie ajutat, baiatul se gribea si rispundi “Nu, deloc.” Nu dorea nicidecum ca cineva si stie c& el avea 0 furtund fn interiorul su, Era de-a dreptul speriat, Se stie ci furtunile vijelioase nu pot sta ascunse mult vreme, Cu cit stau mai mult , cu atita string mai multd putere, vintul face virtejuri si se repede cu si mai multi furie, La fel si furtuna din interioru! baiatului devenea tot mai neastimparata si de nestapinit si il supara tot mai mult. A ajuns s8-] deranjeze atit de tare, incit baiatul nu mai avea astimp&r si nu mai putea sta cuminte deloc. Aga cd s-a hotril si caute pe cineva care L-ar putea ajuta in leg&turd cu furtuna; dack nu ar fi facut asa, simfea c& furtuna il va sfisia, a yreme de demult traia un baiat care avea induntrul hui o furtund Din fericire, in orligelul lui trdia un om bitrin si foarte intelept, care aflase multe si cunostea destul de multe lucruri despre furtunile vije- lioase, pentru ci o bunt parte din viata lui locuise intr-un {inut foarte bin- tuit de furtuni. Baiatul s-a dus la el si i-a spus ci ar vrea si-i spunii ceva intre patra ochi, Omul [-a invitat si ia loc pe un scaun. Dar baiatul nu prea putea si stea linistit pe un scaun, pentru ci furtuna vijelioasd din interiorul siu il flcca si fie fri stare, asa of se migca tot timpul de colo-colo, de pared |-ar fi urmarit un roi de albine. Batrinul cel intelept I-a intrebat pe biiat: “Ce s-a intimplat? Pentru ce ai venit si vorbesti cu mine? Pentru ce nu sezi pe un scaun?” “Pai, cred ci trebuic si spun cuiva ci am o furtund vijelioasi in mine si am nevoie de ajutor ca sii scap de ea.” “O, sunt multi oameni pe care-i supard asemenea furtuni , "ica rispuns bitrinul 68 Basme terapeutice pentru copii si parinti Foarte uimit biiatul a zis:"Chiar aga? Eu n-am auzit niciodatd pe cineva spunind ci ar avea o furtund vijelicasi!” Batrinul a rispuns zimbind: “Asta din cauzi ci oamenii nu-ti spun cind au fn ei o furtund vijelioasd, pentru cf se tem. Am eu un mijloc special si o alung afard din tine, in asa fel incit si nu te mai supere vreo- data.” Zicind acestea bitrinul s-a apucat sii gopteascl niste cuvinte in ure~ chea baiatului. Deodati furtuna s-a ndpustit afard chiar prin gura baiatului, A facut un zgomot ingrozitor cind a iesit, Baiatul se temea ci furtuna vije~ lioasd ar putea si se repeada iardsi asupra lui. Se simlea cu adevarat calm pe dinduntru si era foarte usurat acum c& furtuna plecase afar din el."Dar are n-o si se mai intoarci?”, l-a intrebat e] pe bitrin."Cum ai reusit si o seoti?” asta este ceva ce fac de ani de zile” i-a mirturisit batrinul. Trebuie cd adinc in sinea ta ai avut toatd inorederea cA eu te pot ajuta, De aceea ai si venit la mine, Este foarte important ca chiar atunci cind sim c& incepe s& se formeze si si se invirt4 0 furtuni vijelioas’ prin tine si-ti amintesti cum si-i dai drumul afard. Baiatul j-a mul{umit batrinului infelept si a plecat fn drumul sau. S-a hotirit foarte serios s& verifice in fiecare zi dac& nu cumva a inceput s& se formeze vreo noui furtund in interiorul lui. fn caz c& gisea vreuna, fi didea drumul afar imediat cind era de fat cineva care il intelegea si stia cum si- ajute. Pe m&surd ce trecea timpul, se simtea din ce in ce mai bine, in fiecare zi afla tot mai multe despre el insusi, asa c& a inceput si-i plac de el insugi si de felul cum se comporta. Acum era in stare si vorbeascd celorlalti despre furtunile sale vijelioase, dar mai ales de felul in care reusea si le stiipineascd. Rind pe rind s-a convins c& furtunile vijelioase fi trecuserd de tot. *NOTA: Daca spuneti povestea unei fetite, povestea se va intitula “Felila si furtuna vijelioasié”, iar eroina principal va fi 0 fetita. 69 Sempronia Filipoi Balaurii din sertare * (povestea nr. 31) sertarele erau incuiate si fetita nu le descuia deloc. Fetita purta cu ca multe, multe chi, fiecare potrivindu-se cite unui sertar din camera ei. Tinea toate aceste chei la ea numai ca si fie sigur cl nimeni nu-i va deschide vreun sertar. Prietenii.o tot intrebau despre sertare, dar ea nu dorea si vorbeascd despre asta, asa ci tot schimba subiectul. Fetifa nu era deloc de acord s4 vorbeasc& despre sertarele incuiate. In plus era foarte atenti ca absolut nimeni si nu se apropie de cheile ei, Pentru c& fi era atit de fric’, sertarele rimineau mereu incuiate. Dar si vedeti ce s-a intimplat. Fetita s-a imprietenit cu un baietel pe care I-a intflnit, Erau foarte buni prieteni, asa ci fetita fl ascul- ta cu mult atentie ce-i spunea. Intr-o zi baietelul a intrebat-o: “Pentru ce porti dupa tine toate cheile astea peste tot unde te E ra odat o fetiti care avea foarte multe sertare in camera ci. Toate duci?” Fetifa si-a Lisat capul in jos zicind: “Toate astea sunt cheile de la sertarele din camera mea pe care nu am voie si le descui”. “Spune-mi cind te-ai uitat ultima oar in sertare?” a continuat si intrebe baiatul. “Oh, au trecut de atunci citiva ani” a rispuns fata. Baiatul era foarte mirat: “Dar pentra ce?” La inceput fetitei i se plrea c& nu poate avea mare incredere in baietel, dar mai apoi s-a hot&rit si-i spund “Pentru cd in aceste sertare sunt niste balauri. Imi este foarte frick de ei. Dacd-i las si iasi, ar n&vali in camera mea peste tot si mi-ar putea face riu. Daca balaurii vor iesi de acolo, n-o s& mai sti cum si mi scap de ei “Dar tu de unde esti asa de siguri ci acolo sunt balauri? Parc spuneai ci n-ai mai deschis sertarele de multi ani...” s-a interesat baiefelul. “Pur si simplu stiu c& sunt acolo, Sunt absolut sigura” a facut fetita uitindu-se in jos la smocul siu de chei, pe care Je stringea acum in mind mai puternic decit nicioda De la aceasta discutic, baiatul a inceput si o bata la cap iar si iar, indemnind-o s& deschida sertarele, A ajuns chiar si-i promita ci atunci cind 70 Basme terapeutice pentru copii si parinti Te va deschide el va sta chiar ling ea si o sprijine la nevoie. Fetita sa lisat convinsd pind la urmé, asa ci au intrat amindoi in camer, S-au dus la primul sertar si cu mare grifit fetita a bigat cheia in broascli. De fric, mai fntiia tras adinc aer in piept, si-a luat inima in dinti, a risu PIE CE-O FI!!! A inchis ochii imediat pentru c4 nu dorea deloc si vada balau- rul. Numai ci in acelasi timp , era si un pic cam curioas privire, Cind colo in sertar era doar un biet ursulet de catifea. La prima privire, tocmai pe el il luase fetita drept balaur! Cu prictenul Iingd ca, fetita a cXpitat curaj si s-a apucat sk deschida rind pe rind $i alte sertare. De citeva oti la prima privire fetitei i se plirea ci vede in ele balauri. Dar, cfnd se uita mai atent, vedea ci se inse- Jase, Pind Ja urmd, cu ajutorul prictenului ci a reusit s& deschida toate sertarele si s-a convins ci in niciunul nu se gisea nici un balaur.De-a drep- tul usuratl, fetita a aruncat toate cheile pentru ci s-a hotérit si nu mai incuie scrtarele acelea, pentru cA in ele nu crau balauri. Petita i-a fost recunoscdtoare prietenului ei si iva cumpérat de ziua lui un cadou, pentra c& 0 ajutase si descopere cA nu sunt balauri totdeauna acolo unde ne inchipuim ci exist. *NOTA: Pentru baiefi croul principal va fi un baiefel. Ca la razboi * (povestea nr. 32) uneori greseli. Dar spre deosebire de ceilalti baiefi, ori de cite ori i se intimpla lui s& greseasc’, isi dadea in cap cu un ciocan. Loviturile erau foarte dureroase si in plus sau cucuie care aritay urit. Cind se ducea la scoald, ceilalti fl intrebau: “Ce-ai patit?”, El Je raspundea: “M-am lovit in cap cu un ciocan”. “Dar de ce?” mai era intrebat. [ns baia- tul nu stia de ce se lovea. Uneori i se fntimpla si se loveascd si la scoala. De exemplu sedea Q dati demult, traia un baiat care, la fel ca toti biietii, mai ficea 71 Sempronia Filipoi tn bancé, flicea o gresealii la extemporal la matematic3 si imediat isi daidea una in cap cu ciocanul, Sau altdati cind se enerva oa flout ceva ce nu credea despre cl cf ar fi trebuit si faci, isi trigea iarsi una cu ciocanul. Nu-si ierta absolut nimic cind aprecia ci a gresit, pentru cd dup’ pirerea lui, copiii nu trebuiau si fack greseli niciodat pe de o parte, iar pe de alt parte copii (mai ales el) trebuiau’si fie perfecti totdeauna. Credea ci nu merit doi bani si se dispretuia foarte cind gresea. Se ura pur si simplu. Daci se fntimpla si facd lucruri pe care ceili fi spuneau si nu le facd, (el singur fiind de acord c& nu trebuia si le fi facut), din nou se lovea cu ciocanul in cap, Nu-si didea scama deloc c& toti copii crese si fnvata facind uncori lucruri care n-ar trebui si le faci. Aceasta este ceva normal. Biiatul despre care vorbim, incerca si altfel si-si faci riv. De exemplu atita fl tot necijea pe fratele siu, pind ce el se enerva si fi trigea un pumn, Odati din aceasti cauzi i s-a spart un dinte, iar altdatd i s-a rapt nasul. Pe Iing& cucuiele pe care si le ficea singur, aceste lovituri I-au flicut si arate jalnic de pocit, asa cd intr-un tirziu s-a hotdrit: “Trebuie si fac ceva ca s& termin cu toate astea”. ‘Aga cl a chemat in ajutor un specialist, care se ocupa de recla- maliile cule de copii care erau batuli, zicindu-i: “Am fost lovit in cap cu un ciocan™. Specialistul I-a intrebat: “ O, bietul de tine! Dar cine a ficut asa ceva?” “Bu singur mi-am facut-o" a raspuns baiatul. “Hai, fii sincer! Faci tu singur reclamatie c& te lovesti_singur in cap?” Biiatul a raspuns: “Da, pentru ci m-am siturat s% m8 tot lovese fa cap cu ciocanal”. Specialistul a vizut c& problema reclamati de biiat era intr-ade- var foarte compllicata ,asa cA s-a gindit si trimitl pe cineva care si vada si si fnteleagi cum stau lucrurile cu loviturile de ciocan, fn curind la vizitat pe biiat un psiholog, care s-a asezat lingi el uimit de cite vindtéi avea vid eu mai bine cucuiele tale.” Baiatul i-a arftat aici unul, acolo altul, dincolo altul mai mare. Apoi a vizut nasul rupt, dintele spart si toate celelalte urme de lovituri. “Ariti de pared ai fi fost la razboi". Bajatul a ascultat cu luare aminte, s-a gindit un minut, iar apoi a rispuns: “PH cred cd am si fost la un fel de rizboi cu mine insumi. De 72 Basme terapeutice pentru copii si pirinti fiecare dati cind fac cite o gregeald, ma enervez aga de tare pe mine fnsu- ni incft simt nevoia si-mi dau cu un ciocan in cap! De cite ori sunt suparat fac acest lucru si nu spun niménui. Uneori, desi stiu ci fratele meu ma poe- neste daci nu-i dau pace, anume i} necijesc ca si-| fac si mi pocneascd. ins in ultima vreme m-am plictisit si ma doard peste tot cind mi scol dimineata “. Psihologul a tAcut un pic, iar apoi a rispuns: “Cred cf iti faci riu lovindu-te pentru c& nu intelegi greselile. imaginezi cd pentru a fi bun nu trebuie si faci nici o greselald, cA nu tre~ buie si vorbesti cu altcineva despre ceca ce simti si nu trebuie si te enervezi. Toate idcile astea pe care tu le ai, sunt gresite, Este ca si cum ai avea ideca ci 2 +2 = 5. Ai invitat sii crezi in ceva gresit. Asa cd va trebui sh te dezveti. Adevirul pe care trebuie sé-1 inveti este ck ORICINE POATE SA GRESEASCA,, mai ales copifi. Alt adevar este si ci A AVEA DIFERITE SENTIMENTE ESTE FOARTE NORMAL. Ba este chiar folositor si spui si altora ce simti, mai ales dacd esti suparat, nervos, gelos, jignit sau ai alte sentimente despre care simti nevoia si vorbesti. Dar cel mai important luora pe care trebuie si] inveti, este SA TE IERTI $I PE TINE INSUTI $I SA NU TE DISPRETUIESTI CIND FACI UNELE GRESELI.” Baiatul a inceput s& se gindeasci si la acestea, dar a rispuns. “Sigur ci ¢ usor de spus, dar cum pot sé-mi schimb cu adevarat pirerile? Cum si gindesc in alt fel decit gindese acum?” “ Felul de a gindi se poate schimba. Tot asa si felul in care te impaci cu tine insuti” A rspuns psihologul. Faptul c& tu crezi cli a face greseli este un Iucra aga de grav, este 0 idee care poate fi corectat, schim- bat. O si-ti dai seama cf a tine la tine insuti, a nu te dispretui, a fi imp3- cat cu tine insati, este ceva foarte important, iar a face citeodata greseli nu are nimic de-a face cu acest Iucru”’ Baiatul dorea foarte mult in sinea lui si nu se mai urascd pe el insusi din cauza greselilor, si nu se mai dispretuiascd sau sf nu-si mai facd Hu pedepsindu-se pentru ci le flicuse. Aga cia ascultat sfatul psihologului si si-a schimbat felul de a gindi. La inceput i-a fost foarte greu. Gindurile vechi i se furisau secret in minte si erau greu de prins, Numai cd si baiatul cra destept si avea multi ribdare, aga cd n-a trecut mult vreme pind cind a reusit s& prinda toate gindurile care erau gresite si-i ficeau ru. in plus, cla inceput si exerseze ginduri corectate. Cind a reusit , a fost mult mai fericit. De exemplu, atunci cind era furios, nu se mai lovea cu ciocanul fn cap, ci pur si simplu le spunea celor din jur cf este furios. Cind era trist pur 73 Sempronia Filipoi si simplu le spunea celorlalti c& ¢ trist, iar ofnd flicea geseli, era mai ingi- duitor si nu se supra asa de tare pe cl insusi. Ca si invete si si exerseze mai usor noile ginduri, baiatul isi spunea adesea: “Oricine face greseli. Asta-i normal," Daca se intimpla si fac ceva ce n-ar fi trebuit s& facd, isi ticea. “Asta-i o lectie de finut minte, Alttidatd n-o st mai fac. Dar oricine poate gresi. Alffel nu poti invita ce este bine sii faci.” Va inchiputi o& exersind mereu noile ginduri, in scurt timp baiat- ul a devenit cel mai fericit copil de prin imprejurimi. Pe zi ce trecea se simfea din ce in ce mai bine, pentru c& reusca tot mai mult si se impace cu el insusi, Era de asemenca absolut extraordinar faptul c& baiatul care altd- dati era plin de cuouie si vinit4i, care avea nasul si un dinte rupt, a incetat si-] mai sictie pe fratele siiu, care a incetat si-1 mai pocneasca. Pentru ci se schimbase asa se mult, de atunci, de cite ori zrea'un ciocan, isi aducea aminte c& este firesc pentru oricine si mai facd uncle greseli. Ba a pistrat chiar in camera lui um ciocan care si-i aminteascd si fic mai fngduitor cu el fnsusi, dar mai ales sf-i reaminteasc& faptul c& a nu fi impicat cu tine insuti este de fapt cea mai mare greseall. *NOTA: Daci povestea este spusd unei fetite, croina principal va fi bineinteles o fetit’. Puicuta * si scaietele cel tepos (povestea nr. 33) | Nu ficea alteeva toat& ziua decit s4 se joace cu ceilalti pui. De cele mai multe ori se simtea fericit% si multumitd, dar, alteori era indispusi de parci ar fi avut o suparare fnduntrul ei, Asta se intimpla ori de cite ori parintii ei cocosul si gina closed, crau nemultumiti de ceva, sau cind prietenii ei nu erau prea dréguti cu ea, sau o figneau. La fel se intim- pla cind invatitorul ei, curcanul se rastea la ea, Atunci puicute era pling de i ograda larga triia odat o puicuté, impreun’ cu toatd familia 74 Basme terapeutice pentru copii si pArinti un sentiment de nefericire. Ea incerca si spun cite ceva, dar nu prea reusea, ineit mai degraba astepta si-i treaca. Zilele se scurgeau mai departe, iar puicuta se juca, minca, dormea, cu un cuvint, ficea tot ceea ce ficeau puii din curte, Dar era mult mai singuraticd, zburda mai putin, de pared i s-ar fi intimplat ceva. Puicuta a observat c& sentimentul acela de nefericire © apisa tot mai mult. Parc avea un nod fn git, de care nu mai scdpa. fi era teama si spund cuiva despre asta, pentru ci nu-si diidea seama ce putea fi nodul acela. $tia doar cd nu se simtea bine deloc, Uneori fi venea chiar si- si fac singura vreun rau la picior sau Ja arip’, atit de neplicut se simtea in sufletul ci. Cind celelalte psiri o observau cum se ranise, i se ficea rusine gi se simtea si mai ru. Int-o zi, dupa ce s-a plimbat prin livad’, puicuta a adormit lingd un pitiias si a visat un vis, in care se facea cli pe malul celélalt al apei era un cal minunat si alb. Calul era fermecat, Puicuta ar fi dorit si treacd pe celilat mal ca sil vadi mai de aproape. dar pitfiasul o impiedica, Puicuta a zirit nu departe o punte peste pirfias. “Ce bine!” si-a spus ca si cu griji a pasit peste punte pind pe malul celilalt. Calul fermecat a observat c& puicuta era tulburati si a intrebat-o ce necaz avea. Puicuta a inceput si-i spund despre nodul pe care il avea in git. “ Oh, asta inseamna cd ai cingulit un scaiete plin cu tepi” “Un scaicte tepos?” s-a mirat puicuta. “Ma” a pufait calul cel alb. “Cred c te cam doare, nu?” Auzind ce a zis calul, puicuta a izbucnit intr-un plins nervos de se scutura toat." Da! Da! Nu mai pot sd suport! Cum s&-l scot? Cum si ma soap de el?" Calul cel alb si fermecat a atins-o usurel pe puicuta cu copita sa de aur, $i ce sd vezi? Scaietele cel tepos a fcut-o pe puicuti si tuseascd putin, sia sdrit afard, rostogolindu-se pe jos. Era intr-adevir plin de {epi mici si asculifi. “Acum priveste aici” a indemnat-o calul fermecat, Cu copi- (a de aur, foarte grijuliu, calul a desficut scaictele, {nduntru, spre marea uimire a puicutei nu era decit o fiinta mic aurie. Puicutel nu-i venea si creadi. Cum era cu putinti asa ceva??? “Acum vorbeste -i” a indemnat-o calul fermecat. Ascutitoare, puicuta a inceput si vorbeascd micii fiinte aurii, Au tot Povestit una cu alta mult vreme. Aproape c& se fnsera cind si-au dat seama ci cra timpul s& plece, “Dar acum ea este prietena mea si cu sunt prictena ei”, i-a spus puicufa calului alb, Bl a zimbit intelegator si cu copita lui de aur a pus-o pe mica creaturd aurie drept in inima puicutei. Puicuta a simfit deodatd ca un 75 Sempronia Filipoi ne fior cald si plicut in tot corpul ei, Si-a dat seama cii va sti si-si aminteascd totdeauna de acest moment. Cu o privire i-a spus la revedere calului alb si fermecat, a trecut peste riu si s-a trezit din vis. Apoi a luat-o la fugi pe clrare spre casi. Desi nu vom putea sti niciodatil ce a gusotit puicuta cu creatura aceea aurie, toate pasdrile din ograda au observat c& puicuta s-a schimbat, cH a devenit altfel. De exemplu, atunci cind gina closed mama ci cirfia infuriat, puicuta avea curajul si se ducd la ea si-i spunea: “Pentru ce esti infuriata?” Cind era cu ceilalti pui prin curte la diferite jocuri, ea le spunea direct : “Asta imi place, asta nu-mi place”, lar cind cineva incerca si 0 jigneascd, puicuta se simtea destul de putemnicd si-i spund “Gata, termini Toti erau surprinsi , dar cel mai important lucra era ci puicuta era prietenoasi si calda cu fiecare. Asta pentru cd o avea pe mica ei prietend chiar in inima ei. Nici prin cap nu-i mai trecea puicutei si-si faci singurd iu sau se disprefuieascd, pentru ci nu o mai jignea nimeni si se simtea minunat de impicatii cu ca insisi. *NOTA: Dacii spunem povestea unui biiefel, ca se va intitula “ Cocoselul si seaietele cel fepos "iar eroul principal va fi un cocosel. Vulcanul si insula (povestea nr. 34) acoperitd cu flori si cu niste copaci ale cdror frunze erau incredi- bil de verzi. {n mijlocul insulei se inailta un munte mare si frumos. Valurile oceanului se rostogoleau peste nisipul fin al plajelor care inconju- rau insula. Totul strilucea la lumina soarelui. Localnicii isi iubeau foarte mult insula, pentru cd vremea era acolo perfectd intotdeauna, Temperatura aerului nu era niciodat prea ridicata sau prea scfzut. Cu un cuvint era un loc de trait ca in rai. J ntr-un ocean mare si intins se ridica din ape, pierduta, o insula, Era 16 Basme terapeutice pentru copii si pirinti Din picate, intr-o zi s-a petrecut ceva teribil, care a schimbat viafa locuitorilor, pentru ci din inima muntelui a inceput si explodeze un vulcan. Cu un uruit de neinchipuit, vulcanul a iesit la suprafata si a inceput s& scuipe lava, nori de cenus& si fur negru. Tot aerul a fost murdarit de acel fum negry, iar lava aprins& a inceput s& se reverse pe pantele muntelui prin toati insula. Valurile de lavi au omorit copacii, cenusa a sufocat plantele, florile, acoperind toate satele de pe insuld. Cit de inflorit’ si plicuta fusese mica insuli pind nu demult! Vulcanul i-a transformat frumusetea intr- urifenie jalnicd. Totusi, desi lava acoperise aproape toatl insula, locuitorii ci n-au vrut si o piirdseasci. Ei mai sperau ci vulcanul va fi cel care va pirisi insula, fns% locuitorilor le era totusi fricd pentra c& era greu de ghi- cit cum va aetiona vulcanul care era foarte nizuros si imprevizibil; in orice caz vulcanul nu obisnuia si anunte din timp pe nimeni cl ar avea de gind si explodeze. Muntele ficea numai niste zgomote in adincul siu, spre suprafata si apoi, dintr-o daté cu un uruit puternic exploda, furios, dis- trugind totul de jur imprejur. Citiva locuitoti ai insulei, s-au gindit c% ar fi totusi bine s& se mute de pe insuld. Altora dinpotriv’, li se urfse sX se mai teami de amenintSrile vulcanului si nu se mulfumeau s& se simt& neputinciosi. Ei auziser de un om care stia cum trebuie si se poarte cu vulcanii si s-au dus acl, [-au spus: “Noi o si-ti plitim , numai te ragdm sé ne ajuti s& rezolvim treaba cu acest vulcan, ca si nu ne mai distrugd insula.” Omul care se pricepea la vuleani avea o plicere deosebiti sii ajute pe cei aflati in nevoie, asa ci dupa putin timp a sosit si vada cam ce ar putea face. Privind in sus spre munte, a viizut vulcanul souipind valuri rosii si negre de fum si praf care asezindu-se pe lucruri le distrugeau, “Cred c vii pot ajuta”, a spus el. Se stic c& vulcanii ies din adincurile pamintului. Acest vulean nu cra mai altfel decit alti. Omul care se pricepea la vuleani stia cum functioneazd ei si ordinea fn care trebuiau Iuate misurile pentru a reorien- ta forta pe care o aveau. Asa stind lucrurile, s-a echipat cu un aparat pen- tru producerea razelor speciale laser, cu care putea s4 schimbe directia in care lava si cenusa fierbinte iegeau la suprafati. A folosit acest cchipament pentru ca si schimbe scurgerea vulcanului : in loc si se reverse asupra insulei, s& iasd direct sub apele oceanului, care riceau imediat lava fierbinte, Cel mai avantajos lucru a fost cX nimeni de pe insul nu a mai fost ranit atunci cind s-a produs explozia directionata spre ocean. Dupi aceasta interventie, copacii au inceput din nou si cresca, florile, plantele au risirit din abundent’, iar satele s-au umplut iarisi de 77 ‘Sempronia Filipoi locuitori fericiti. Bi se bucurau si zimbeau pentru ci datoritd acelui om care se pricepea Ia vulcani, izbucnirile vuleanului de pe insuld puteau fi acum controlate. Locuitorii care se pregitiserii si se mute de pe insula din cauza vulcanului au invatat ceva foarte important: a depinde numai de izbucnirile vuleanilor transforma viata intr-un cosmar cenusiu, dar a te ocupa si le dirijezi forta este in folosul tuturor, Baiatul * care avea o scoica (povestea nr. 35) atunci cind era mic. I s-a intimplat ceva despre care nu a mai aflat .eni niciodati, pentru cX n-a mai povestit nimanui ce i se intim- plase. Pe mAsurd ce crestea mare incerca s& uite sau cel putin si se gindeasc’ tot mai rar la acea p3tanie, Uneori amintitile evenimentului care f] ingrozise fi Teveneau fn vise care erau foarte utite, niste adevarate cosmaruri, Baiatul nu infelegea c& visele erau despre ace] eveniment si se sperie de ele. Patania aceea ingrozitoare fl ficea pe biiat sX se simth foarte neplicut si s& aib& o parere proasti despre el, desi nu a fost ceva ce a fiicut el insusi, ci ceva cei s- a intimplat lui, fr ca el sX vrea, BAiatul aproape cf uitase prin ce lucru ingrozitor trecuse, dar ceea ce nu putea si uite cra cit de supirat a fost pe el insusi atunci si ce plirere proasti a avut despre el. into noapte, in loc si aiba unul din obisnuitele Jui cosmaruri despre acea pitanie din trecut, a visat cl era pe malul unui pftfias into pidure, La un moment dat a venit s& bea api un cerb, care la intrebat: “Ce faci tu asezat aici?” “MA odihnesc”, a rispuns baiatul. “Am nevoie de un loc linistit si fn sigurangi unde si ma gindesc la mine insumi.” “O, da. inteleg” a zis cerbul si a plecat. Mai tirziu a venit s& bea api un iepure. “Ce faci tu aici? I-a intrebat si el pe biiat, “Stau si mi gindesc”,"La ce te gindesti? s-a interesat curios iepurcle, “Nu stiu. Nu pot si-mi amintese.” Ae odati un biiat care a trecut printr-o inlimplare ingrozitoare wk) Basme terapeutice pentru copii si parinti “O, da.fnteleg” a facut iepurele si a plecat si el. Baiatul stitca in continuare pe malul apei, cind a venit lingi el o pasire si bea apa si si se scalde. Pasirea |-a intrebat la tindul ei: “Ce faci tu aici?” “Imi caut eliberarea” i-a rispuns baiatul. “Hei, eu stiu ce este libertatea” a zis pasirea.” Eu zbor liber’, ate- rizez unde am chef, asa cd toat lumea este a mea”, “N-ai vrea si md inveti si pe mine si fiu liber?” a intrebat baiatul. “ Sigur cd pot.” i-a rispuns pasirea, “Numai ci tu ai un fel de greu- tate mare, ceva ce-{i stl pe inima si nu-ti permite si fii liber. Te opreste si poti zbura intr-acolo unde doresti. Dac ai putea si iei de pe inima ta acel Jucra mare si greu, si-1 asezi apoi Ing’ tine pe pimint, vel fi liber s zbori simfi usurat”. Zicind aceste cuvinte, pasitea isi lud zborul. Baiatul a rimas mai departe pe malul apei, gindindu-se ce-o fi vrut s& spun’ pasirea. In acest ristimp, parcl- parc si-a dat scama ci pirfiasul incerca de mult si-i vorbeasc, numai ci baiatul nu reusea si inteleagl ce-i spune. La un moment dat, cuvintele piriiasului au devenit mai usor de inteles, Susurfnd, pitfiasul fi spunea cé acel lucru mare $i greu pe care il avea pe inima, nu era altceva decit secretul stu. I-a explicat mai departe cl de aceea era acel lucru atit de greu, pentru c& orice secret despre intimplari ingrozitoare, atunci cind este ascuns si nu este spus nim&nui isi formeazi o carapace ca de scoick {n jur, lar carapacea se ingroas’ crescind tot mai mult, pind cind devine mult prea grea de purtat, Piriasul a mai adiugat ci daca biliatul dorea cu adevirat si fie liber, exact asa cum spusese pasdrea, trebuia s& scoatl afar’ scoica, si 0 firime bucaticd cu bucatic’, pind cind secretul ar putea si iasd afar’ treptat si ar putea si fie spus. fn visul lui, baiatul a primit puterea de a sparge carapacea scoicii, si pe masura ce aschiile se impristiau pe jos, baiatul simtea secretul su tot mai usor, mai eliberat, pind cind secretul a iesit afar’, la luming. Baiatul era acum {n stare si povesteasc’ secretul siu pirfiagului, animalelor din pdure, tui insusi, sau oricui altcuiva care dorea si asculte. De atunci fnainte, nu a mai avut nimic greu pe inima. Trecuse totul, Secretul isi pierduse orice putere asupra baiatului, iar el se simfea asa de lusurat, incft putea fugi ca un iepure, sau putea zbura ca o pasare, Baiatul a fost absolut mirat cind a descoperit c& cra in stare chiar si curgi ca si pitfiasul, Cind s-a trezit din vis, baiatul si-a amintit totul despre intimplarea aceea ingrozitoare prin care trecuse demult, cind era foarte mic. A gisit coameni in care a simtit c& poate avea incredere ca si le-o spuni si clrora le-a 79 Sempronia Filipoi impirtisit secretul su, Baiatul si-a dat seama c& pe masuri ce vorbea despre seoretul siu, acesta isi pierdea puterea, Asa cd baiatul s-a simfit eliberat si mai fericit cum nu fusese niciodaté pind atunci. *NOTA; Daci povestea va fi spusi unei fetife, ca se va intitula “Fetita care avea o seoica”, iar eroina povestii va fi o fetité. Fiul * de boier care a ramas fara un camin (povestea nr. 12) fiul si fiica unui Mare Boier, impreuni cu parintii lor, Marele Boier si Boicroaica, Din nefericire, Boieroaica suferea de 0 boalé foarte grea, care o ficuse oarbi intr-un fel foarte ciudat: nu-si recunostea proprii ei copii, Cind se uita Ja ei, in loc si-i vada pe cei doi copii, ea nu vedea decit doul broaste. Numai din cauza acelei boli atit de ciudate era Boieroaica asa, pentru cA cei doi copii nu erau deloe broaste, Boieroaicd se temea teribil de tare de broaste. De aceea, pentra cd credea cf cei doi copii sunt broaste, nu era deloc in stare s& aiba griji de ei, Tatal lor, Marcle Boier era atit de ocupat cu treburile mosiei care erau foarte multe si grele, incft nici cl nu avea timp si se ocupe si si-i ingri- jeasc& pe cei doi copii. . Astfel ci intr-o zi a devenit absolut necesar ca baiatul boierului sisi plrlseasc’ locul si casa unde se niiscuse si si plece in lume, infrun- tind tot felul de pericole, ca si-si giseascd un adpost, un cimin aga cum are nevoie orice copil. Din cfte am vazut, conacul in care se niscuse el nt era deloc un adipost potrivit, asa c& el a plecat Ja drum, Ceea ce ciuta baiatul, era exact o casi in care si se simt& bine, unde niste parinfi asa cum se cuvine, sii fie pirinti adevarafi si s&1 ingrijeascd aga cum trebuie, Baiatul Marelui Boier nu stie cum si-si dea seama cind a gisit exact ceca D mult de tot, nu departe de aici, trdiau intr-un conac boieresc 80 Basme terapeutice pentru copii si p&rinti ce chula, adicd un cdmin potrivit pentru el, asa c& de fiecare dat& ficea niste probe de examen, niste teste in fiecare loc, Testele pe care le didea celor din casele prin care trecea, erau tot mai grele si mai dificil de rezolvat . Asa c& baiatul a inceput si se indoiascd si si nu mai creada cd va gasi vreodatd exact parinfii de care avea el nevoie si care s& treacd toate probele de exa- men la care fi supunea el.” fntr-o dimineata, pe cind baiatul tocmai se gindea cit de greu se descurcau la testele lui ultimii p&rinti pe care fi gésise, a intrat la el fn camer zburind prin fereastra deschis% o libeluli minunat8. Ea a dat ocol camerei de citeva ori, iar apoi s-a asezat pe umérul baiatului si i-a soptit ceva la ureche. Probabil a fost o vraja secret, pentru ci baiatul nu a spus niciodat nimanui ce-i soptise libelula, Dar din acel moment si-a dat seama c& gisise exact pirintii pe care fi cduta si locul era exact Jocul cel mai potrivit pentru el. Parintii accia s-au striduit din risputeri sX treaci testele date de biiat: in primul rind J-au ajutat la teme, apoi I-au ajutat si invete regulile noii sale familii, i-au cumpirat o biciclet& si foarte multe jucdrii, J-au prezentat unor bunici gi altor rude. si i-au asigurat un cdmin linistit si sigur unde si fie fericit. Cind baiatul se vita in ochii lor iubitori, tsi dadea seama ca aga si era, Acesti parin{i i] iubeau atit se mult fneft au cdutat si au gisit-o si pe mica lui surioar, fata boierului pe care au adus-o de asemenca in cdminul lor, pentru ca cei doi frati si fie impreuna. Desigur, ca in toate familiile in care toti se iubesc, se mai fntimpla si se si certe unii cu alti. Apoi parintii i-au ajutat pe copii s& fack unele treburi pe care, sincer vorbind, ei nu prea erau fericiti si le fact, de exemplu s& se spele pe dinti, si fack ordine si curitenie la ei in camere, sau sX nu fie mofturosi la min care. Dar, desi nu Je prea convenea, in inima lor cei doi copii au inteles c& parintii accia fi iubcau totusi foarte mult si c& doreau si-i invete tot felul de lucruri folositoare si si-i ajute s& creasci. Dup& un timp ,baiatul si-a dat seama ci nu mai avea rost s& plece iardsi ca si caute un alt cimin, pentru c¥aceastd now familic era tocmai potrivit’. Calitoria lui pentru a gisi un cimin adevarat si o familie care si aibi grij de copii asa cum se cuvenea, se terminase. in sfirsit el a gisit ceea ce a clutat. Baiatul zimbea mereu in sinea lui, multumit c& a ffeut aceast% descoperite minunati. *NOTA: Dac& spunem povestea unei fetite, povestea se va intitula “Fata de boier care nu avea unde si locuiasca”, tar eroina povestii va fi o fatt. 81 Sempronia Filipoi Cum a invafaf aricelul * sa mormaie ca un ursulet (povestea nr. 37) vietuit, incit isi gAsiserd sAlasul acolo o mulfime de animale. Brau familii de iepuri, ciprioare, arici, bursuci, nevastuici, pisici sabatice, vulpi si chiar un urs si o ursoaica, Dup cum se stic primavara si vara sunt anotimpurile in care toate aceste animale au pui, de care se ocupl cu mult dragoste, pentru c& asa a ficut natura lucrurile. Ocupindu-se de ei cu atentie, fi ajuld sX se intZreasc’ si si crescd m: Dintre toate aceste animale ins numai aricioaica nu stia cum tre- $ . ined de cind i-a ndscut n-a stiut s-i curete de pielita in care stiitusera in burta ei. Se tot rostogolea printre ei si numai o intimplare fericitd a facut ca ei si scape nevitimati si neintepati de tepii aricioaicei. Ar fi trebuit ca de cite oti aticioaica se afla in preajma puilor si nu-si zburleasc& fepii deloc. Numai c& ca nu stia acest lucru, asa CX tofi ghimpii ci crau ridicati drept in sus , pregatiti ca de un atac, chiar dacd puii ei erau fn jurul ei si nu venea nici un dusman. Acesti tepi crau extraordinar de ascutiti, mai ru ca niste ace, asa c& dack s-ar fi intepat cineva in ei, Lar fi durut foarte riu. Puii aricioaicei, améritii de ei, ori de cite ori se apropiau de mama lor ca si sugi, se infepau in acele ei si fi durea foarte tare. Cind au mai crescut si au inceput si se tink cit de cit pe picioare, si-au dat seama c& tre- buiau si ia o hotrfre important&: oi rimineau ca si bea lapte, dar de fiecare dati se alegeau cu intepituri dureroase, oi nu se mai apropiau de mama lor si-i aldpteze, dar atunci rimineau flaminzi. Este de inteles ci puii nebriniti ou Japtele mamei lor nici nu puteau creste asa de repede ca atunci cind ar fi avut lapte destul si dupa pofta inimii. Mai mult decit atit, bietii pui erau plini de rani din cauza cf tepii mamei lor se Mnfigeau in ei ori de efte ori veneau prea aproape de ea. Puilor li se parea cd asta este soarta tuturor puilor de arici si cl toate aricioaicele se poarti la fel cu puii Jor. Pe scurt, nu se simteau absolut deloc fericifi ci sunt arici. fntr-o bund zi, unul dintre ci a luat-o spre padurea din apropicre, asa, de unul singur. fn sinea lui aricelul cel mic se siturase de intepaturile ghimpi- Jor mamei sale si se siturase s mai rabde atita foame, fird si primeascd nimic de mincare, Era libnit de foame, fl dureau toate intepaturile, se simfea absolut I ntt-o lunci frumoasi, fn apropierca unui riu, era aga de plicut de 82 Basme terapeutice pentru copii si parinti jalnic si n-avea idee incotro s-o ia. Era clar pentru el c& ori va gsi pe altcine- va ,in alt loc, s8-i dea lapte, ori va pieri de foame, ori va avea o viati plind de tot felul de greutati. Cum mergea el aga supirat pe care, s-a intflnit cu o iepuroaick si cu puii ei. Dar iepuroaca nici macar nu |-a privit si a trecut mai departe. Tot mergind, aricelul a ajuns"pe Ing vizuina ursoaicei, de unde se auzeau plescdiclile si mormdielile vesele ale ursuletilor. Ursoaica era si ea o mama bund, care stia cum sa-si cresc& si si-si hrineascd din belsug puii. fn acest timp, aricelului i se fause din ce fn ce mai foame. Numai cl fi era groaznic de ffricd de ursoaicd. El si-a zbirlit tepisorii de parc ar fi fost gata de luptd, crezind c& asta ar putea s-o spetic pe ursoaicd si s-o fack st-i dea gi lui cite ceva de mincare. Bineinteles c& amenintind-o astfel, ar fi putut-o piti rlu de tot. Dar a avut mare noroc. Aceast ursoaica era una mai deosebit pentru ci in copiliria ci rAmasese fri mam8, iar un pidurar cumsecade a tinut-o si a hrSnit-o pind s-a fficut mare, dupa care j-a dat drumul din now in padure, ca si creasca in mediul ei natural. Aceast’ ursoaict Invitase, nu se stie cind, limba aricilor, asa cd i-a putut vorbi direct cind i-a vazut tepii zbirliti cu ata amenintare, “Nu ai s& primesti nimic din ceea ce doresti si ai nevoie, daci te zbirlesti asa la mine si incerci sii intepi pe toti din jur”. Dar aricelul nu o credea si se strduia si pard si mai fioros, infoin- du-si tot mai sus ghimpigorii. El a incercat chiar si si mirfie 1a ursoaicd, Dar ursoaica, spre norocul lui, fntelegea perfect ce se petrecea in sufletul aricelu- lui, asa c& i-a spus Tinistit’: “ Ar fi cazul s& afli din timp in cine poti avea incredere, N-o si primesti nimic din ce doresti si n-o s& te ajute nimeni, dac& iti indrepti acele tale ascutite spre cei care te-ar putea ajuta. Trebuie si-ti lasi mai intii tepii in Jos, si ai incredere, iar in acest fel vei primi ceva de mincare, dup cum doresti. Aricelul fncd nu era foarte convins. Dacd ursoaica urmérea ca el si-si lase tepii in jos, iar apoi urma si-] atace? Numai cd stomicelul lui chiordia asa de tare de foame, incit simtea ch nu mai poate astepta deloc. Incetigor si-a Hisat tepii in jos si a rimas aga, lipsit de apirare, Vazind acest lucra, ursoaica Ia chemat induntru, Impreund cu tulucii ei si i-a dat si bea lapte cit a vrut. Ce gust minunat avea acel Kiptic! Dupa ce a mincat pe situ- rate, aticelul pur si simplu a adormit . Era asa de plicut acolo. Totusi aricelul era ingrijorat pulin de aceastd fntimplare. El o iubea pe mama lui aricioaica, dar stia deja din propria experient& de pind atunci, c nu va primi lapte pe situ- rate dac& va rimine cu ea pentmu totdeauna. 83 Sempronia Filipoi ‘Avind in vedere acestea, aricelul s-a inteles cu ursoaica si vind inapoi la ea de cite oti voia, iar ea 0 sa-i dea de mincare sau orice va dori. fn acest fel aricelul putea sta cu mama si cu fratii lui un timp, iar alt& perioada de timp putea sta cu ursoaica. Ea fl infelegea, se purta framos, prietenos cu el, il sprijinea cu dragostea de care avea nevoie ca si creasc’ slindtos si si devind un arici in toat’ firea, Aricelul nostru a invatat ceva foarte important de la ursoaic’: {epii trebuie folositi numai fn caz_setios de pericol, pentru a se apara contra dus- manilor, a celor care ar fi putut si-i facd ru, Dar a sta cu tepii zburliti, gata de atac tot timpul, cra o purtare cu care ii indeparta tocmai pe cei de care avea nevoie, Aricelul a mai invatat c& nu trebuia sd se simt atacat in orice moment de citre oricine sau orice, aga cA putea linistit sé-si lase fn jos tepii cind dorea si se apropie mai mult de cei de la care putea primi hrand si dragoste, Toate aceste intimpliri din viata lui, I-au fficut pe aricel si creased mare gi sd invele cum si-si foloscascd tepii, cum si obtind ceea ce dorea, cum sici giseasci si si-i recunoascd pe cei care fl iubeau, dar mai ales cum si-si faci o multime de amici. Celelalte animale din vecini comentau adesea ce mult se deosebea aricelul de familia sa, mai ales atunei cind putea fi auzit mor- mind incetigor, ca un ursulet. *NOTA: Daca spuneti povestea unei fetife titlul ei va fi“ Cum a inviitat aricica st mormitie ca 0 ursoaict.”” Prinful * de care a ris un soricel (povestea nr. 38) nimeni, impiratul si imp&rateasa au avut un pranc, Dupd ce s-a nascut el, au venit vremuri intunecate asupra acelui finut, peste care s-au abiitut lupte i rzboaie intre dou tabere. Printul era rapit ba de , ba de alta. De multe ori nici nu-si didea scama de partea cui se J: vremurile de demult, intro tar al c&rei nume nu-l mai stie 84 Basme terapeutice pentru copii si périnti .afli. Pentru ca luptele nu incetau, printul a devenit atit de dezorientat, de trist, si de infricosat, incit na gisit ceva mai bun de fRcut decit sk se retragi in el insusi ca si poatd rezista acelor vremuri grele. De cite ori trecea pe la impliriteas%, ea fi didea ochelatii ei, spunind c&numai daci fi va purta pe acestia, se va simti mai bine. fi aseza ochelarii pe nas, convins& c& ochii printilui trebuiau corectati cu acesti ochelati si fi cerea 8% nu-{ mai dea jos deloc. Totusi, cind trecea pe la imparat, acesta arunca cit colo ochelarii pe care fi diduse impiiriteasa, si spunea foarte convins cd ochelatii lui, nu cei ai imparitesei trebuiau purtati, pentru ca printul si vadi mai bine si sA scape de tristefea sa, Bietul print trebuia mereu si-si schimbe ochelarii ba pe cei ai imparatului cu cei ai impératesci, ba invers, depinde ling cine se afla. Era 0 adevirati concurenti cu privire la schimbatul ochelarilor, pind acolo, incft prinful la drept vorbind , nu mai vedea bine nici cu unii, nici cu alii. De cite ori purta oricare dintre ochelari, lumea fi apairea teribil de intunecati si de tristd, Uneori printul trebuia s& poarte deodat amindoua perechile de ochelari, dar atunci felul cum vedea Jumea prin iil inspaiminta si mai tare. Din picate, pentru cA printul pierdea asa de mult vreme tot schim- bind ochelarii, dar mai ales incereind s&-si aminteasc& pe care dintre ei trebuia sii poarte de ficcare dati, a inceput si aiba greutA{i cu invatatul la scoala. Parc nici nu mai crestea la fel de repede ca inainte si nu mai avea prieteni, Printul a devenit si mai inchis in sine si mai singuratic, iar in fundul sufletu- lui su simtea un dor pe care nu si-] putea explica. Intr-o zi pe cind se afla in gridina castelului , privind la pomi gi la flori, avea pe nas ambele perechi de ochelari. Ca de obicei, nu putea st vad clar pe unde pigea. Deodatl a auzit un chicotit subtirel. A incercat si caute de unde venea, dar din cauza ochela- rilor, bietul print nu deslusea mai nimic. fntretimp chicoteala se transformase in hohote de ris. De fapt, exact ling’ picioral siu, era un goricel care acum ridea tininduse de burt’ vazindu-I pe acel baiat ciudat care purta una peste alta doui perechi de ochelari intunecati. Cu eft hohotea mai tare soricelul, cu atita se supiira mai tare prinful, “Cine ride de mine?” a strigat el infuriat. “Hi! Hi! Hi! Eu!" a rispuns un glascior care se hlizea in conti- nuare. “Unde esti? Aratt-mi-te imediat aibi o voce cit mai impirateasc. Pi sunt chiar aici in fata ta” a rispuns amuzat soricelul. “Dact o siti scoti ochelarii aceia de pe nas o 4 mi vezi imediat!” “Dar nu pot si-i scot” a oftat printul. “Trebuie si port micar o pereche de ochelari tot timpul, iar uneori pe amindoud! Asa mi-au spus si fac impiratul i impariteasa.” a poruncit printul, incercind s& 85 Sempronia Filipoi ae Nn “Ce vezi daci te uiti prin ci?” s-a interesat soricelul. “Pi nu prea vid timic deosebit” a rispuns printul, “pentru cd totul mi se pare urit, trist si intunecat.” “Bj! Sa slit cd lamea nu este tocmai asa.” a mai zis goricelul care deja nu mai ridea. “Cred cf a venit vremea si faci o alegere. Ori si mai porti fn continuare ochelarii, oti sii dai jos. Pentru ce nu incerei s&-i scoti si si te uiti la lume ca s-o vezi la fel cum o vad si altii? Abea dupa accea te vei putea hot&ri daci o sé-i mai porti ori ba.” Printului pared fi ora cam fricl si-si scoati ochelarii. si tot amintea c& parinti lui fi ceruserd si-i poarte mercu. {nd in sinea lui printul dorea si vada clar unde se gisea, asa c& totusi gi-a dat jos ochelarii, Dupa aceea, intorcind capul dintr-o parte in alta a putut s& vadi gridina aceea minunati, curcubeul ci de culori si s-a umplut de bucurie. Privind én jos Ika zirit foarte usor pe goricelul care fi zimbea, “Acuma poti alege” a zis soricelul. Nu mai ai nevoie deloc de ochelari, nici de cei ai impiratului, nici de cei ai imparatesei, Ochii t&i sunt mai buni decit ai oricui altcuiva, asa c& este 0 prostie sporti niste ochelari care te fac s& vezi Jumea altfel decit este ea.” Printului nu-i mai vorbise nimeni in acest fel. Aga cf a inceput s& se gindeascd la ce-i spusese soricelul. .i-a dat seama c4 intr-adeviir avea 0 sans, Din aceasti cauzi, de atunci incolo a privit lumea fara ochelari. Desigur c& printul si noul sdu prieten, soricelul cel intelept, au mai discu- tat multe impreund, despre viaf, despre felul cum trebuie s& vezi lucrurile, despre frumusetile din jur. Impératul si impdriteasa au aflat si s-au infuriat c& printul nu mai purta ochelarii si i-au cerut si-i pund fnapoi. Dar printul a refuzat, pentru c& acum vedea lumea altfel si era de plrere c& 0 vedea excelent. Printul Je-a spus pirintilor ci acum era instare si vada riizboiul si dezorientarca din tard altfel decit pind atunci si c mu mai era speriat. Le-a mai spus c& se putea bucura acum de culorile si frumusefea naturii din jur. Soricelul cel infelept I-a ajutat mult pe print: s&-si dea seama cd Jumea aceasta nu era plina doar de conflicte infricositoare cum i se pAruse lui inainte, L-a ajutat sisi fac noi pricteni, si invete mai usor la scoalii si si creascd asa cum era de asteptat de la el, Cind printul a ajuns destul de mare pentru a domni_ el insusi, a avut griji si conduc regatul cu totul altfel decit facusera parintii hi. *NOTA: Daci povestea va fi spusd unei fetite, eroina va fi o prinesd. 86 Basme terapeutice pentru copii si parinti Upsul imblinzit * (povestea nr. 39) urs foarte mare si aritos, Cusca lui era insa foarte mic, pentru c& vizindu-l cum arat, la toti ingrijitorii le era fricd de el. Se temeau si pentru c& ursul era aproape tot timpul foarte agitat si nervos. Ricnea, Jovea cu labele si incerca mereu s4 atace, asa ci lumea stiitea tot mai departe de el. Chiar si pe cei mai prietenosi ingrijitori, care voiau si se apropie de el oferindu-i mincare {i speria cu cite un riget sau cu cite 0 poc- nitur de laba in gratiile custii. Foarte curind, absolut nimeni nu se mai apropia de cusca ursului care era atit de minios. Ca si- hrineasci fi arun- cau mincarea si plecau cit mai repede. Ursul era minios si pentru cA nu i se didea minearea pe care si-ar fi dorit-o el, iar cusca find atit de mic’, se tot invirtea pe loc si ficea mare gilagie, Dac treceau pe acolo turisti vizita- tori, se fineau departe de cusca pentru cd ursul didea semne clare cd doreste si fie lisat in pace sis nu vind nimeni in apropierea lui, Trebuie s& stim totusi cd ceca ce ardta ursul prin purtarea lui pe de o parte si pe de alt parte ceea ce simtea fn sufletul stu, erau dou’ ucruri foarte diferite, De fapt bietul urs era cit se poate de trist. Nu-i plicea cugca aceea strimt, nu-i pliicea ci era departe de pidurea de brad si nu-i pl&cea nici cA nu mai erau ¢i alti ursi in jurul su. Se urise de plictiseali si de singuritate. Faptul o& lucrurile stiteau asa, I-a ficult pe urs si simul un gol_mare si intunecat in sufletul stu, fns& decit si-i lase pe cei din jur si vada cit de trist eta, el se purta de parc ar fi fost tot timpul minios. Nu-si d’idea de loc seama c& procedind asa, tocmai ceca ce Lar fi facut si se simt mai bine, riminea departe de el, Administratorul gridinii binefn{eles c& I-ar fi pus cu plicere intr un spatiu mai larg, cu brazi, unde traiau si alte animale din padurile de munte. Dar din cauza acceselor sale de furie, se temeau cd ar fi periculos pentru viata celorlalte animale sau a vizitatorilor care erau destul de numerosi. Este de infeles cf astfel viata bietului urs era din ce in ce mai grea, iar el era in aparenti din ce in ce mai minios. S-a intimplat cA ingrijitorul care trebuia sd se ocupe de el, a avut niste probleme familiale si ca s& fie sigur c& ursul cel nervos nu va face rau niminui pe perioada eft urma el s& plece in concediu, a mutat cusca ursu- lui intr-un loc dosnie gi plrisit, unde nimeni nu-I mai putea vizita. Ursul a ajuns astfel absolut singur. Intr-o zi, pentru cd la gridina zoologica erau aduse din ce in ce mai J ao gridind zoolagici dintr-un oras din alti tard igi ducea zilele un 87 Sempronia ee DT Ne multe animale, administratorul sef a angajat si o ingrijitoare care era mare spe- cialistd in intelegerea animalelor. La inceput, timp de citeva zile ca a vizitat toat& gridina, ca sk vadi toate animalele, Asa s-a intimplat c& a ajuns si la bietul urs, L-a privit cu mare atentie cum ragea si se repezea cu labele spre gratiile custii ca si cum ar fi vrut si o atace. Apoi I-a privit cum i-a intors spatele si s- a prefficut cli doarme, refuzind s& ia de la ingrijitoare mincarea pe care i-o ofer- ca, Se pirea ci aceasti ingrijitoare nu era deloc la fel ou ceilali, care cind veneau la urs fi curlifau cusca, fi aruncau ceva de mincare si apoi plecau cit puteau de repede. Ea infelegea altfel inceredrile de atac pe care le arta ursul si stia ce se ascunde in spatele lor. fngrijitoarea a inceput sé-] viziteze regulat, sisi vorbeascd linistit, ardtindu-i c& isi diidea seama de tristetea lui si de faptul ci ar fi dorit sil ajute, Pe de alt& parte, ursul cel mare, desi didea adevirate spectacole de furie rigind si muscind gratiile, a inteles ci aceasti ingrijitoare noua |-ar putea totusi ajuta si scape de tristetea lui Asa cd rind pe tind a invitat chiar uncle obiceiuri noi sia devenit mai ascultitor si mai linistit. Timpul a treout si a sosit ziua fericitt cind ursul a fost mutat in spati- ul mult mai larg si plin de brazi, rezervat animalelor din pidurile de munte. Acolo putea si se plimbe printre trunchiuri de copaci impreund ou alti ursi, si stea fntins la soare iar pasirile fi cintau de parca ar fi fost intr-o padure ade- virati. La inceput a avut unele greutifi mai ales ca si-si faci prieteni, dar ingrijitoarea aceca priceputl, care stia ci el invat usor si repede, Ia ajutat pind ce a fost primit printre ursii care erau acolo de mai mult vreme. Ceilalti ingrijitori de animale erau foarte uimiti de schimbirile care se petrecuserd cu ursul cel fioros, si preziceau c& in curind ursul va redeveni cel dinainte, fiinta aceea silbatic’ si infricositoare pe care o stiau ou totii. Dar ingrijitoarea cra sigurd ci acest lucra nu se putea fntimpla, pentru ci plind de ribdare, ea fl aju- tase pe urs si inteleagi altfel viata si si-si exprime printr-o purtare mai potri- viti si pe intelesul tuturor sentimentele pe care le avea. Ursul a simfit intt-o zi cd golul acela intunecat din sufletul lui dispZiruse. De atunci, de cite ori ursul o vedea trecind pe ingrijitoarea cea Inteleapti, fficea tot felul de ghidusii, mormaind vesel, spre bucuria turistilor vizitatori. *NOTA: Dacd povestea este spusi unei fetife, eroina principal va fi o wrsoaict 88 Basme terapeutice pentru copii si parinti Fapta unui mester priceput (povestea nr. 40) foarte simpli si care duceau o vial Ja fel de simplA. Tot ce ficeau era cit se putea de simplu si fr complicatti, mai ales obiceiurile lor, cum era de exemplu acela de a trage un clopot si a-l face si sunc in ficcare seard Ja apusal soarelui. La dangatul lui, tofi locuitorii iegeau din case, se intilneau pe 6 culme de deal si se bucurau de viata lor simplé si linisliti, cintind si jucind. Fiecare iubea sunetul clopotului pentru c& era un seminal cit a sosit vremea s& se relaxeze, si cinte si s& se distreze. Dar timpul a trecut si lucrurile au inceput si se schimbe in cdtun. Viata a fnceput si se complice, Mai fntii micul citun s-a transformat intr-un sat mare, iar apoi inte-un oras cu multi comercianti si mirfuri de tot felul. Oamenii erau foarte ocupati,fiecare cu treburile lor, asfel ineft scara nu mai aveau timp sd iasi din case si si se bucure de viata lor la semnalul pe care il didea clopotul. Rind perind n-au mai fost dansatori, apoi n-au mai fost cintiret, iar mai pe urmi nici clopotul n-a mai sunat, Nefolosit& de atita timp limba clopotului s-a desprins § a cut, picrzindu-se in pAimint, Un timp clopotul s-a mai legdnat mut gi far rost fn vintul care impristia peste el tot mai mult praf si murdirie, Pind la urmi a fost {ngropat cu totul in pimint, La fel a fost ingropati si veselia de pe fetele locuito- rilor care erau apisati acum de multe griji, de fiica tlharilor si hotilor, a crimelor $i a altor rele. (Odata s-a intimplat c& primarul localititi a angajat un mester priceput ca sii repare tot ce era stricat sau degradat dintre lucrurile vechi. Din intimplare cl a descoperit pe o alee Jocul unde zicea clopotul. Viizind c& nu are limba i-a rTugat pe copiii care se jucau pe acolo si-i spund ce s-a fntimplat cu clopotul. Dar copiii nu puteau sisi aminteasci mare Incra despre timpurile vechi cind camenii din citun triiau fericifi. Ei erau mult prea tineri si nu apucaseri si audi vreodatd clopotul. Asa ci mesterul s-a apucat si fac sApituri si si cerceteze pimintul din zona respectiva. La un moment dat a atins ceva tare fn pamint. Si ce si vezi? Era chiar limba clopotului, acoperiti de umezealé si ragina, dar din fericire absolut intreag’. Mesterul a curitit-o si a atimat-o din nou in interiorul clopotuai. Apoi a lustruit suprafata tui si ha ridicat farsi i local unde era mai demult. Ba chiar s-a apucat sil tragit si si-] faci si sune. Deindatd ce s-a auzit sunetul neobisnuit al clopotului rasunind peste Jocalitate, toata lumea s-a oprit din treaba ca si-I asculte, Cei bitrini si-au amintit ad ndeva fn nordul“indepértat, se afla un cdtun in care triiau oameni 89 Sempronia Filipoi bucuria vremurilor trecute, cind oamenii se adunau si se bucurau Jaolalté, aga la fel ca atunei au iesit din nou din casele lor gi s-au adunat in central localititi Cei mai tineri crau si ci curiosi, asa cd i-au urmat, $i la fel au ficut si copiii. La auaul sunetului de clopot, cei care isi mai aminteau vremurile trecute au inceput si zimbeascd, si rida, s& se bucure, pentru ci clopotul Je readucea in minte ceva foarte plicut. Incetul cu incetul cei mai tineri au luat exemplu invatind de la ci descoperind sau redescoperind bucuria vietii. ‘Mesterul avea pe buze un zimbet sugubat si infelept fn timp ce se uita laci. El stia cd fcuse mult mai mult dectt sf repare un clopot stricat, iar asta era foarte important. Sculpforul * si razbeiul (povestea nr. 41) felusite mestesuguri artistice, trdia un sculptor vestit numit Efis. Lui ii plicea s& lucreze mai ales in piatr’, clireia parcii i didea viati, scotind la iveald statui nemaipomenit de frumoase. Vencau oameni de la mari depirtiti ca si admire lucrisile. Efis primea totdeauna multe laude de la toatit Jumea, Pentru cii era foarte talentat si ambitios, Efis visa si sculpteze o statu- ie care si reprezinte Pacea, O asemenea lucrare nu era usor de facut. Dar fanii si admiratorii lui fl tot indemnau si fl incurajau. Efis s-a apucat de treaba. a trebuit mull vreme pind si o termine, Cind in sfirsit statuia a fost gata, Efis a dorit si o plaseze chiar in capitala tixii, intr-un loc potrivit, ca si fie vazuti de cit mai multd lume. Din piicate ins, pe cind se ficeau aceste pregitiri, s-a zvonit ci o armatii dusmani va ataca tara. Efis era pur si simplu ingrozit la ideea c& in timpul rizboiului dusmanii vor distruge sau vor fura statuia. De aceea si-a tot bittut capul cum s-o salveze cu orice pret. Planul lui era foarte dibaci, dar si riscant. S-a gindit si ia statuia si so taic in fragmente mici, Era sigur ci astfel fragmentati statuia cea mare putea fi pusi mult mai usor intr-un loc sigur, sau putea fi transportati peste hotare chiar pe sub nasul dusmanilor.Zis si facut: Bfis a lucrat din greu la {nd a terminat-o s-a deghizat in tran precupet, a ascuns cfte- ad ntr-o tard mare si frumoasa in care toti oamenii se indeletniceau cu 90 Basme terapeutice pentru copii si parinti Na bucati din statuie into cirutd, sub niste cartofi, iar apoi a plecat cu ciruta trecind neobservat de girzile dusmane, Cu accasté smecherie a reusit si scoatd rind pe rind toat statuia din zona periculoasi si si o salveze. Dar nu a fost suficient afit, De fricd si nu se strice bucitile statuii din cauza ascunzi- toarei lor vremelnice, Efis a vorbit cu niste oameni de fneredere, care plecau cu un vapor mare in alt& tardiJ-a rugat si ia printre bagajele lor fragmentele statuii pachetate in lddite, Efis era sigur c& astfel minunata lui-statuie va fi cu siguranti salvati, pind cind el insusi va putea merge fn acea tard ca si refacd statuia, Oamenii aceea, care tineau mult la Efis, au pistrat cu ei fragmenttele. Din pacate insi, rizboiul s-a prelungit, Efis a trecut prin multe intimpli care [Lau intristat peste masurd si a picrdut nadejdea ci isi va putea reface vreodata statuia aga cum fusese, Prictenii Jui il asteptau, Efis le-a trimis doar o scrisoare, rugindu-i si pund ei la loc bucatile statuii Prietenilor lui le era teama sd se apuce de accasti treabi. Nu credeau cd vor reusi, ins au hotarit si incerce. Efis le-a trimis niste instructiuni si respectindu-le, pas cu pas, toate bucatile statuii au fost puse la Jocul potrivit, astfel c& statuia parc’ era acum si mai frumoasa. Efis a primit o fotografie de care a fost foarte incintat, S-a bucurat asa de mult, incit a gésit putere si plece peste mare in tara unde se afla statuia lui.Toata lumea o admira si éuda artistul,dar binefnteles, putini se gin- deau la munca grea prin care ea a fost refficut’ din buctti. *NOTA: Daca spunem povestea unei fetite, croina ei va fi seulptorita Drina. Q lume infearsa cu josul in sus * (povestea nr. 42) impreund cu familia lui. Locuiau intr-o casi frumoasi ca fi plicea foarte mult baietelului, ToatS ziua se juca si era foarte fericit impre- und cu prietenii lui. Nu avea motive si se sapere sau si-si fuck griji de ceva, pentru cé pirinfii lui fl ocroteau fn toate privintele. Aproape de necrezut, ins la un moment dat, totul in jur a fost 91 Q dat ca niciodata, a trait intr-o tard din nordul indepirtat, un baietel Sempronia Filipoi en Oe TN acoperit de un intuneric ciudat, care a fEcut ca lumea fn care triia baietelul si se intoared pe dos, De exemplu in Jocul tavanelor stiteau dusumelele, toate mobilele erau puse pe tavan in loc si stea pe dusumea. Pasirile zburau invers, cerul era negru in timpul zilelor, masinile circulau cu spatele fnainte, Pind si zimbetele oamenilor arditau ca niste incruntari. Becurile Limpilor erau fixate in dusumea, iar cind ceva cidea jos, clidea de fapt in sus. Baietelul a devenit foarte dezorientat, Nu-i venea deloc si spund jos in loc de sus si invers, sau dreapta in loc de stinga. Dar se temea si le spund pirintilor cum i se pirea lui lumea, Se gindea cA parinfii lui n-ar fi in stare si © intoarci din nou cum fusese, pentru ci nu aveau atita putere in muschii lor. Baictelul nici mu credea c& pirintii lui isi dZdeau seama c4 lumea este intoarsé cu susul in jos, dar pentru c& ei nu discutau niciodati despre asta, el nu putea 4i sigur de nimic. Citeodat, p&rintii 11 mai intrebau ce s-a intimplat cu el ci noaptea visa urit si plingea, iar ziua nu voia deloc si rimind singur fara ei. Baiefelului fi era insd tare fricd s& le spun’. fntr-o zi, o femeie drigutd si infeleapti a venit si povesteasci impreund cu biietelul despre lumea lui intoarsé cu susul in jos. Lui fi era cam fricd si-i vorbeascli, dar a gisit totusi in sufletul lui ceva putere ca si-i mare turiseascd adevarul despre tot ce se petrecuse in aceast lume intoarsi pe dos. Bietul baiefel, de atita vreme se simtea infticosat, ineft pe de o parte fi era fric%, dar totodati se simfea foarte bine si vorbeasci despre asta cu femeia. Discutia lor a durat multi vreme, pentru ca biiatul dorea si fie foarte sigur c& i-a spus absolut tot ce avea de spus, mai ales despre ceea ce-l speriase. Cind au terminat de povestit, femeia la mingfiat pe crestet si i-a promis ci-| va ajuta, L-a Idudat ci a flict exact cea ce trebuia povestindui secretele care-I infricosau. Apoi a spus c&-I va ajuta asa incit lumea Ini sii nu s¢ mai intoarcd niciodatii cu susul in jos. Mai intfi femeia a povestit ou parintit biiatului sii-a facut si inteleag’ cum s&-l ajute si ei. Apoi a fixat o altd intil- ire cu baiefelul, apoi alta si alta, pind ce biietelului nu i-a mai fost fricd abso- jut deloc. Femeia accea driiguté Ia ajutat si fie mai increzitor in el insusi, ast- fel incit in mod sigur nimeni, niciodat, s& nu-i mai poala intoarce lumea ou susul in jos. Baietelul a fost sigur ci se vindecase, in ziua cind la scoalé, invatatoarea a intrebat cine stia care este deoscbirea intre “sus” si “jos”, iar el stia foarte bine acest lucru. *NOTA; Dac spunem povestea unei fetite, eroina va fi neaparat o fetitit. 92

You might also like