You are on page 1of 280

GHEORGHE MÎNDRU

BAZELE
ELECTROTEHNICII

EDITURA U.T.PRES
CLUJ-NAPOCA, 2005
Editura U.T.PRES
Str. C. Daicovicu nr. 15
400020 Cluj-Napoca
Tel.: 0264 – 401304; Fax: 0264 - 430408

Director: Prof.dr.ing. Traian Oneţ


Consilier ştiinţific: Prof.dr.ing. Virgil Maier
Consilier editorial: Ing. Călin D. Câmpean

Descrierea CIP a Bibliotecii Na]ionale a Rom$niei


M%NDRU, GHEORGHE
Bazele electrotehnicii/ Gheorghe M^ndru . - Cluj-Napoca : U.T.
Pres, 2005
p. : cm.
Bibliografie

ISBN 973-662-136-7

621.3

Copyright © 2005 Editura U.T.PRES


Toate drepturile asupra versiunii în limba română aparţin Editurii U.T.PRES.
Reproducerea integrală sau parţială a textului sau ilustraţiilor din această carte este
posibilă numai cu acordul prealabil scris al editurii U.T.PRES.
Tiparul executat la Atelierul de multiplicare al UTCN.

ISBN 973-662-136-7
PREFAŢĂ

Bazele electrotehnicii (sau Electrotehnica teoretică) are ca obiect


studiul fenomenelor electromagnetice din perspectiva aplicaţiilor tehnice ale
acestora. Pe lângă explicarea fenomenelor şi a mărimilor caracteristice se
prezintă legile şi teoremele asociate precum şi numeroşi algoritmi de calcul
atât pentru mărimi de câmp, puteri, energii şi forţe electromagnetice, cât şi
pentru evaluarea parametrilor de circuit.
Cartea se adresează atât studenţilor de profil electric cât şi
studenţilor de la facultăţile de Fizică şi specialiştilor care doresc să
aprofundeze acest domeniu al ştiinţei.
Problematica este abordată în cadrul teoriei macroscopice a
fenomenelor electromagnetice şi numai parţial, pentru o mai bună înţelegere
a unor aspecte, se recurge la interpretări microscopice.
Un capitol aparte îl constituie studiul regimurilor tranzitorii ale
circuitelor electrice, care, spre deosebire de studiul regimurilor permanente
(abordat în Teoria circuitelor electrice), utilizează metode matematice
specifice.
Fiecare capitol este însoţit de numeroase aplicaţii care permit o mai
bună înţelegere a problemelor şi algoritmilor expuşi; se insistă mai mult pe
determinarea parametrilor funcţionali ai diverselor dispozitive
electromagnetice.

Cluj Napoca, ianuarie 2005 Autorul


V

CUPRINS

1. Elemente de analiză vectorială……………………………………. 1


1.1. Câmpuri scalare………………………………………………….... 1
1.2. Câmpuri vectoriale………………………………………………... 2
1.3. Proprietăţile funcţiilor de punct în diverse sisteme de
coordonate……………………………………………………….... 8
1.3.1. Sistemul cartezian………………………………………......... 8
1.3.2. Sistemul cilindric…………………………………………...... 9
1.3.3. Sistemul sferic……………………………………………....... 12
1.3.4. Sistemul curbiliniu triortogonal…………………………........ 15
1.4. Aplicaţii……………………………………………………............ 17
2. Stările electrice şi magnetice ale corpurilor şi câmpului ……….. 21
2.1. Starea de încărcare electrică a corpurilor………………………..... 23
2.1.1. Distribuţii de sarcină electrică ................................................. 24
2.2. Starea electrică de polarizare…………………………………....... 25
2.3. Starea electrocinetică a corpurilor……………………………….... 29
2.4. Starea de magnetizare a corpurilor……………………………....... 35
2.5. Stările câmpului electric şi magnetic…………………………....... 37
3. Legile fenomenelor electromagnetice ……………………………. 41
3.1. Legea fluxului electric. Aplicaţii………………………………..... 42
3.2. Legea fluxului magnetic………………………………………...... 49
3.3. Legea circuitului magnetic. Aplicaţii…………………………....... 52
3.3.1. Formele integrale ale legii ....................................................... 52
3.3.2. Formele locale ale legii ........................................................... 55
3.4. Legea inducţiei electromagnetice……………………………….... 60
3.4.1. Fenomenul de inducţie electromagnetică ................................ 60
3.4.2. Formele integrale ale legii ....................................................... 62
3.4.3. Formele locale ale legii ........................................................... 68
3.5. Teoremele de refracţie a liniilor de câmp ………………………... 70
3.6. Legea conservării sarcinii electrice……………………………...... 72
3.6.1. Formele integrale ale legii ........................................................ 72
3.7. Legea conducţiei electrice. Metoda tuburilor şi feliilor………....... 75
3.8. Legea transformării energiei în conductori……………………...... 79
3.9. Legea polarizaţiei electrice temporare…………………………..... 82
3.9.1. Materiale linaire şi izotrope ......................................................... 82
3.9.2. Materiale liniare şi anizotrope ...................................................... 83
3.10. Legea magnetizaţiei temporare………………………………...... 84
3.11. Aplicaţii………………………………………………………...... 88
VI

4. Ecuaţiile câmpului electromagnetic …………………………….... 93


4.1. Legile câmpului electromagnetic – un sistem complet de ecuaţii 93
4.2. Teorema de unicitate a câmpului electromagnetic ……………...... 97
4.3. Teorema superpoziţiei câmpurilor electromagnetice……………... 98
4.4. Ecuaţiile lui Maxwell……………………………………………... 99
4.5. Unda electromagnetică plană……………………………………... 102
4.6. Radiaţia undelor electromagnetice………………………………... 108
4.6.1. Potenţiale electromagnetice întârziate……………………..... 108
4.6.2. Rezistenţa de radiaţie a circuitelor………………….……..... 111
4.7. Aplicaţie .......................................................................................... 112
5. Regimul electrostatic şi magnetostatic…………………………… 113
5.1. Teorema potenţialului electrostatic……………………………...... 114
5.1.1. Proprietăţile potenţialului electric V ........................................ 116
5.2. Capacităţi electrice. Aplicaţii……………………………………... 120
5.3. Relaţiile lui Maxwell privitoare la capacităţi ………………….... 128
5.4. Metoda imaginilor electrice……………………………………..... 134
5.4.1. Imagini electrice în raport cu planul conductor infinit ............. 135
5.4.2. Imagini electrice în raport cu cilindrul infint lung ................... 138
5.4.3. Imaginile electrice în raport cu sfera conductoare ................... 139
5.4.4. Câmpul electric între doi cilindrii paraleli. Axe electrice ........ 140
5.5. Capacităţi în serviciu. Aplicaţii………………………………….... 142
5.5.1. Capacitatea în serviciu a unei linii bifilare în prezenţa
pământului .......................................................................................... 144
5.6. Capacitatea unei antene……………………………………......... 147
5.6.1. Antena verticală ....................................................................... 148
5.6.2. Antena orizontală ..................................................................... 149
5.7. Regimul magnetostatic .................................................................... 150
6. Regimul magnetic staţionar ……………………………………… 153
6.1. Potenţialul magnetic A şi ecuaţiile sale…………………………... 153
6.2. Potenţialul A şi câmpul B create de fire parcurse de curent …….. 158
6.3. Metoda imaginilor magnetice…………………………………...... 160
6.4. Circuite magnetice………………………………………………... 163
6.4.1. Teoremele lui Kirchhoff pentru circuite magnetice……........ 167
6.4.2. Rezolvarea circuitelor magnetice………………………........ 168
6.5. Inductivităţi……………………………………………………...... 171
6.5.1. Inductivităţi proprii şi mutuale ............................................... 173
6.5.2. Relaţiile lui Maxwell pentru inductivităţi………………....... 174
6.5.3. Legătura dintre inductivităţi şi t.e.m. induse……………....... 176
6.5.4. Teorema lui Neumann……………………………………..... 177
6.6. Aplicaţii……………………………………………………............ 179
VII

7. Energii şi forţe în câmpuri electromagnetice ……………………. 185


7.1. Teorema energiei electrice……………………………………...… 185
7.2. Teorema energiei magnetice…………………………………….... 157
7.3. Teorema energiei electromagnetice……………………………..... 190
7.3.1. Puterea electromagnetică transmisă printr-o undă plană….... 192
7.3.2. Puterea electromagnetică transmisă printr-un conductor….... 193
7.4. Teoremele forţelor generalizate (lagrangiene) în câmp electric...... 196
7.5. Teoremele forţelor generalizate în câmp magnetic……………...... 199
7.6. Aplicaţii………………………………………………………….... 204
8. Corpuri conductoare în câmpuri variabile ……………………… 211
8.1. Pătrunderea câmpului electromagnetic în semispaţiul conductor
infinit extins …………………………………………………………... 211
8.2. Efectul de refulare……………………………………………….... 214
8.3. Efectul de pătrundere……………………………………………... 216
8.4. Efectul de proximitate…………………………………………….. 216
8.5. Efectul de buclă…………………………………………………... 218
8.6. Efectul Field (direct şi invers)…………………………………...... 218
8.7. Efectul de ecranare………………………………………………... 219
8.8. Efectul de levitaţie electromagnetică……………………………... 220
9. Circuite electrice în regim tranzitoriu ………………………….. 223
9.1. Teoremele condiţiilor iniţiale pentru comutaţii naturale…….......... 225
9.2. Circuite simple sub excitaţii particulare……………………........... 227
9.2.1. Cuplarea şi decuplarea circuitului RL la o sursă continuă … 227
9.2.2. Cuplarea circuitelor RL la o sursă sinusoidală ……............. 231
9.2.3. Încărcarea şi descărcarea unui condensator………............... 232
9.2.4. Cuplarea circuitului RC la o sursă sinusoidală…….............. 235
9.2.5. Regimul tranzitoriu al circuitului RLC serie………............. 236
9.2.6. Aplicaţii…………………………………………….............. 239
9.3. Analiza operaţională a circuitelor electrice în regim tranzitoriu pe
baza transformatei Laplace ............................................................ 243
9.3.1. Teoremele transformatei Laplace ......................................... 244
9.3.2. Schemele operaţionale ale circuitelor simple în regim
tranzitoriu ....................................................................................... 248
9.3.3. Forma operaţională a teoremelor lui Kirchhoff ................... 253
9.4. Comutaţii forţate ............................................................................. 258
9.4.1. Teoremele condiţiilor iniţiale pentru comutaţii forţate la
condensatoare ................................................................................. 259
9.4.2. Teoremele condiţiilor iniţiale pentru comutaţii forţate la
bobine ............................................................................................. 259
9.4.3. Aplicaţie ............................................................................... 260
VIII

9.5. Analiza operaţională a circuitelor electrice în regim tranzitoriu pe


baza transformatei Fourier .............................................................. 262
9.6. Analiza circuitelor electrice în regim tranzitoriu în domeniul timp 266
9.6.1. Metoda integralei Duhamel .................................................. 267
9.6.2. Răspunsul unui circuit la un semnal dat în funcţie de
răspunsul circuitului la un impuls unitate ...................................... 270
9.6.3. Răspunsul unui circuit la un semnal dat în funcţie de
răspunsul circuitului la un semnal rampă unitate ........................... 272
9.7. Aplicaţii ........................................................................................... 273
10. Linii electrice lungi (linii omogene) …………………………….. 287
10.1. Ecuaţiile liniilor electrice lungi………………………………..... 288
10.2. Regimul tranzitoriu al liniilor fără perderi……………………..... 290
10.3. Linii lungi în regim permanent sinusoidal……………………..... 292
Bibliografie ............................................................................................ 299
1. Elemente de analiză vectorială

1.2 Câmpuri scalare.

Fie o funcţie scalară „f” definită într-un domeniu spaţial (plan) D


raportat la un sistem de coordonate cartezian (x, y, z), cilindric (z ,r, ϕ ),
sferic (r, θ, ϕ) etc. În fiecare punct din domeniu P0 (x0, y0, z0) funcţia scalară
are o valoare f0 (x0, y0, z0); unind punctele în care funcţia f are aceeaşi
valoare, se obţine o suprafaţă de nivel pentru funcţia f.
Prin intermediul gradientului se pot studia proprietăţile variaţionale ale
funcţiei scalare f:
∂f ∂f ∂f
grad f = ∇f = i+ j+ k (1.1)
∂x ∂y ∂z
∂ ∂ ∂
unde ∇ = i+ j + k este un operator de derivare vectorial (nabla).
∂x ∂y ∂z
Funcţia „grad f” are drept componente vitezele de variaţie ale funcţiei f
∂f ∂f ∂f
după coordonate ( , , ), respectiv „grad f”, în orice punct P (x, y, z)
∂x ∂y ∂z
arată viteza de variaţie a funcţiei la trecerea prin acel punct ; grad f este
orientat în sensul crescător al funcţiei f. În regiunea din D unde grad f este
mare, acolo suprafeţele de nivel (f = cst) sunt apropiate.
Variaţia funcţiei f după o direcţie de versor n este:
∂f
= n ∇f (1.2)
∂n
Proprietăţile funcţiei gradient sunt:

⎪grad ( af ) = a grad f

⎪f = m ± n → ∇f = ∇ ( m ± n ) = ∇ m ± ∇ n

⎨f = m ⋅ n → ∇f = ∇ ( m ⋅ n ) = m∇n + n∇m (1.3)

⎪grad m = grad n → m = n + cst
⎪ ∂F ∂F
⎪F = F ( m, n,....) → grad F = ∇m + ∇n + ....
⎩ ∂m ∂n
2 Bazele electrotehnicii

Dacă r = xi + y j + zk este vectorul de poziţie într-un sistem cartezian


(figura. 1.1-a) sau r = zu z + ru r + rϕ u ϕ într-un sistem cilindric (figura 1.1-
b), iar r = r = x 2 + y 2 + z 2 este modulul vectorului de poziţie, atunci:
r
grad r = ∇r = (1.4)
r
şi este orientat în sensul creşterii coordonatei r.
z
z r
z y

r
y
uz = k
k j
x x φ ur
i

r Fig. 1.1

1.2 Câmpuri vectoriale.


Un câmp de vectori G definit într-un domeniu D este o funcţie
vectorială:
G = G ( x, y, z ) = G x i + G y j + G z k (1.5)
şi în orice punct din domeniu are o valoare (modulul G = G 2x + G 2y + G 2z ),
o direcţie în spaţiu, un sens pe direcţia respectivă, deci o tripletă de valori în
raport cu o funcţie scalară f care are doar valoare.
Un tub de flux unitate conţine atâţia vectori (un mănunchi de vectori)
cât este unitatea de măsură a fluxului respectiv. Fiecare tub unitate se
înlocuieşte prin axa sa geometrică care va reprezenta o linie de câmp a lui
G . Într-o regiune din spaţiu unde câmpul este intens, tuburile unitate vor fi
apropiate iar acolo unde câmpul este slab, un tub unitate se adună pe o
suprafaţă mai mare şi liniile de câmp vor fi mai îndepărtate. Geometria
liniilor de câmp sugerează multe dintre proprietăţile câmpului G .
1. Elemente de analiză vectorială 3

G G
G G
G G
G

a) linii divergente; b) linii convergente; c) linii echidistante; d) linii paralele


Fig.1.2
În lungul liniei de câmp valoarea câmpului scade (fig. 1.2-a), creşte
(fig. 1.2-b), rămâne constantă (fig. 1.2-c) sau este un câmp uniform (fig.
1.2-d).
Câmpul G rămâne tangent la linia de câmp; vectorii G şi dr fiind
coliniari: G × dr = 0 , respectiv dacă dr = dxi + dy j + dzk , rezultă:
dx dy dz
= = (1.6)
Gx G y Gz
care reprezintă ecuaţiile diferenţiale a căror soluţie sunt ecuaţiile liniilor de
câmp.
Divergenţa unei funcţii vectoriale G = G x i + G y j + G z k se defineşte:
∂Gx ∂G y ∂Gz
divG = ∇G = + + (1.7)
∂x ∂y ∂z
şi este o funcţie scalară care indică repartiţia surselor pentru liniile câmpului
G în interiorul domeniului D de definiţie a câmpului G .
Dacă într-un punct P0 (x0, y0, z0) din D :

( divG ) P0
>0→ în punctul P0 există surse (+) care produc linii de câmp
G . Valoarea div G arată care este productivitatea
( )
surselor din acel punct; divG = 2 → la trecerea prin
P0

punctul P0 se dublează numărul liniilor de câmp


( divG ) P0
<0→ în punctul P0 există surse (-) numite puţuri care absorb
linii de câmp.

( divG ) P0
=0→ nu există surse în P0, liniile lui G trec continuu prin
acel punct (numărul liniilor nici nu creşte nici nu
scade).
4 Bazele electrotehnicii

Proprietăţile „divergenţei” se pot evidenţia ţinând seama că


operatorul nabla ( ∇ ) este un operator de derivare vectorială:



⎪G = kA → div G = ∇G = k∇ A = k div A

( ) ( )
⎪G = f A → div f A = ∇ f A = f∇ A + A∇f = f div A + A grad f

⎪ ∂ 2f ∂ 2f ∂ 2f
⎨ G = grad f = ∇ f → div ( grad f ) = ∇ ( ∇ f ) = Δ f = + 2+ 2
⎪ ∂x 2
∂y ∂z
⎪ ∂ 2
∂ 2
∂ 2
⎪Δ = ∇∇ = 2 + 2 + 2 − operatorul laplacean
⎪ ∂x ∂y ∂z

⎪G = r → div r = ∂x + ∂y + ∂z = ⎪⎧3 → r vector spatial
⎪ ⎨
⎩ ∂x ∂y ∂z ⎪⎩ 2 → r = xi + y j, vector plan
Rotorul unei funcţii vectoriale G = G x i + G y j + G z k se defineşte:
i j k
∂ ∂ ∂
rot G = ∇ × G = =
∂x ∂y ∂z
(1.9)
Gx Gy Gz
⎛ ∂G ∂G y ⎞ ⎛ ∂G x ∂G z ⎞ ⎛ ∂G y ∂G x ⎞
=⎜ z − ⎟i + ⎜ − ⎟ j+ ⎜ − ⎟k
⎝ ∂y ∂z ⎠ ⎝ ∂z ∂y ⎠ ⎝ ∂x ∂y ⎠
deci rot G este tot o funcţie vectorială care indică proprietăţile geometrice
ale liniilor de câmp G .
rot G =0→ liniile lui G nu fac rotoare în domeniul D, sunt linii
deschise (cu capete, început şi sfârşit).

rot G ≠0→ liniile lui G sunt închise în domeniul D (fac rotoare în D)


sau trec prin domeniul D în fascicol paralel (deci se închid
pe la infinit).
1. Elemente de analiză vectorială 5

Câteva dintre proprietăţile funcţiei „rotor” le amintim în continuare:

i j k
∂ ∂ ∂
G = grad f = ∇f → rot ( grad f ) = =
∂x ∂y ∂z
∂f ∂f ∂f
∂x ∂y ∂z
⎛ ∂ 2f ∂ 2f ⎞
=⎜ − ⎟ i + 0 j + 0k (1.10)
⎝ ∂y∂z ∂z∂y ⎠
=0

Deci dacă:
rot G = 0 → G = −grad V = −∇V (1.11)
funcţia scalară V se numeşte potenţialul scalar al câmpului G .
Toate câmpurile G care provin dintr-un potenţial scalar V prin
intermediul gradientului se numesc câmpuri potenţiale (newtoniene,
irotaţionale) şi liniile lor sunt deschise, nu fac rotoare.
( ) ( )
G = f A → rot f A = ∇ × f A = ∇f × A + f ∇ × A =
(1.12)
( )
= grad f × A + f rot A
Dacă G = A × B , atunci aplicând formula lui Gibbs se obţine
succesiv:
A B
( ) ( )
rot A × B = ∇ × A× B = ∇ × A× B + ∇ × A × B = i
i i
(
∇ A B∇
+ ) ( )
i

A B
+
A∇ ∇ B
i
(
= A div B − B div A + B grad A − A grad B ) ( )
i

(1.13)
Dacă G = rot A = ∇ × A , aplicând (1.13) se obţine:
rot (rot A) = ∇ × ∇ × A = ( )
( ) ( )
= ∇ ∇ A − A ( ∇ ∇ ) + A ∇ ∇ − ( ∇ ∇ ) A = grad div A − Δ A ( )
=0 =0 =Δ
(1.14)
6 Bazele electrotehnicii

• Operatorul nabla acţionează asupra cantităţilor din dreapta sa cu


proprietăţi de derivare (pe cele din stânga le înmulţeşte) iar dacă în
dreapta sa nu există nimic, termenul este zero, ca în relaţia (1.14).

i j k
∂ ∂ ∂
• G = r → rot r = =0
∂x ∂y ∂z
x y z

• Dacă A şi B sunt doi vectori, atunci se definesc produsele:


AiB = A x Bx + A y By + A z Bz - produs scalar
i j k
A × B = Ax Ay A z - produs vectorial
Bx By Bz
- produs mixt:
⎧ = 0, când doi d int re vectori sunt paraleli
(
Ai B × C = ⎨ )
⎩≠ 0, cei 3 vectori det er min ă un paralelipiped

- dublu produs vectorial (Gibbs):


B C
(
A × B× C =
AB AC
)
( ) ( )
div rotA = ∇i ∇ × A = 0 - produs mixt în care doi vectori coincid.
Deci dacă:
divG = 0 → G = rotA (1.15)
funcţia vectorială A este potenţialul vector al câmpului G .
Observaţii
• În teoria câmpului „gradientul”, „divergenţa” şi „rotorul” sunt
operatori diferenţiali de ordinul întâi care exprimaţi prin operatorul
∂ ∂ ∂
de derivare spaţială nabla: ∇ = i+ j + k , se scriu pe baza
∂x ∂y ∂z
proprietăţilor de derivare şi înmulţire simultană a acestui operator:
grad f = ∇f ; divG = ∇G ; rotG = ∇ × G .
1. Elemente de analiză vectorială 7

• Dacă în domeniul D, rotG = 0 , înseamnă că liniile câmpului G nu


se închid în acel domeniu (dar se pot închide în exteriorul său) şi în
acelaşi timp dacă şi divG = 0 , înseamnă că liniile lui G nu au surse
(capete) în D (dar poate avea surse în exterior). Un astfel de câmp se
numeşte câmp laplacean.
Dacă în domeniul de câmp D există o
suprafaţă de discontinuitate S12 care separă
două regiuni cu proprietăţi materiale
2 diferite (sau la domenii plane există o
t 12
n 12 curbă de discontinuitate C12) ca în figura
1 f2 1.3, atunci la trecerea prin discontinuitate,
în sensul versorului normal la
discontinuitate n12 orientat dinspre mediul
f1 G2 1 spre 2, funcţia va avea o variaţie prin salt

G1
(f2 – f1), respectiv G2 − G1 , care ( )
reprezintă valorile celor două funcţii la
D S12
stânga şi la dreapta discontinuităţii S12. În
acest caz nu se pot defini operatorii grad,
div şi rot, dar se operează cu operatorii
fig 1.3 superficiali:

- gradient superficial: grads f = n12 ( f 2 − f1 )


- divergenţa superficială: ( )
divs G = n12 i G 2 − G1 = G n 2 − G n1
- rotor superficial: rot s G = n12 × (G − G ) = G
2 1 t2 − G t1
unde Gn este componenta lui G după normala la discontinuitate n12 iar Gt
este componenta lui G după versorul tangent t la S12.
Dacă n şi t sunt versorii normal şi tangent la o suprafaţă (curbă)
atunci:
A in = A n A × n = At
Ait = A t A × t = An
8 Bazele electrotehnicii

1.3 Proprietăţile funcţiilor de punct în diverse sisteme de


coordonate.

1.3.1 Sistemul cartezian (x,y,z) de versori ( i , j , k ).

z
z1
F =Fx i +Fy j +Fz k ; F G =FxGx+FyGy+FzGz;
F x G =(FyGz–FzGy) i + (FzGx–FxGz) j + (FxGy–FyGx) k ;
P(x1,y1,z1)
k ∂V ∂V ∂V
j y1 grad V═ i+ j+ k;
∂x ∂y ∂z
i 0 y ∂ ∂ ∂
∇ =i + j + k ;
x1 ∂x ∂y ∂z
∂F ∂Fy ∂Fz
x div F = x + + ;
∂x ∂y ∂z
⎛ ∂F ∂Fy ⎞ ⎛ ∂Fx ∂Fz ⎞ ⎛ ∂Fy ∂Fx ⎞
rot F = ⎜⎜ z − ⎟⎟i + ⎜ − ⎟ j + ⎜⎜ − ⎟⎟k ;
⎝ ∂y ∂z ⎠ ⎝ ∂z ∂x ⎠ ⎝ ∂x ∂ y ⎠

∂2V ∂2V ∂2V


∇ V = ΔV = 2 + 2 + 2 ;
2
Δ F =grad div F –rot rot F ;
∂x ∂y ∂z

∇ 2 F = Δ F = ∇ 2 Fx i + ∇ 2 Fy j + ∇ 2 Fz k = ΔFx i + ΔFy j + ΔFz k ;

⎛ ∂ 2F ∂ 2 Fy ∂ 2 Fz ⎞ ⎛ ∂ 2 Fx ∂ 2 Fy ∂ 2 Fz ⎞
grad div F = ⎜⎜ 2x + + ⎟⎟i + ⎜⎜ + + ⎟⎟ j +
⎝ ∂ x ∂x ∂y ∂x ∂z ⎠ ⎝ ∂x ∂y ∂y 2
∂y∂z ⎠
⎛ ∂ Fx ∂ Fy ∂ Fz ⎞
2 2 2
⎜⎜ + + ⎟k ;
2 ⎟
⎝ ∂x∂z ∂y∂z ∂z ⎠
∂F ∂F
grad k F = k ×rot F + ; div( k × F )= – k rot F ; rot( k × F )= k div F - ;
∂z ∂z
∂F
rot rot( k × F )= – k ×grad div F –rot ;
∂z
∂ ∂V
grad div k V= (grad V)=grad ;
∂z ∂z
1. Elemente de analiză vectorială 9

⎛ ∂ 2 Fx ∂ 2 Fx ∂ 2 Fy ∂ 2 Fz ⎞ ⎛ ∂ 2 Fy ∂ 2 Fy ∂ 2 Fz ∂ 2 Fx ⎞
rotrot F = ⎜⎜ − − 2 + + ⎟i + ⎜ − − + + ⎟j
⎝ ∂y
2
∂z ∂x∂y ∂x∂z ⎟⎠ ⎜⎝ ∂z 2 ∂x 2 ∂y∂z ∂y∂x ⎟⎠
⎛ ∂ 2 Fz ∂ 2 Fz ∂ 2 Fx ∂ 2 Fy ⎞
+ ⎜⎜ − − 2 + + ⎟k ;
⎝ ∂x
2
∂y ∂z∂x ∂z∂y ⎟⎠

rot k V=grad V× k ; ∇ 2 ( k × F )= k × ∇ 2 F ;
∂F
grad div k × F = – k ×rot rot F –rot ;
∂z
∂V
∇ 2 ( k V)= k ∇ 2 V; rot rot( k V)= – k ∇ 2 V+grad .
∂z

1.3.2 Sistemul cilindric circular (r,φ,z) de versori ( u r, u φ, u z = k )

z
dϕ dz
k

rdϕ
dr
ur
r y
ϕ

x
⎛ 1 ∂ 2 Fr ∂ 2 Fr ∂ 2 Fz 1 ∂ 2 Fϕ 1 ∂Fϕ ⎞
rot.rot F = ⎜⎜ − 2 − 2 + + + ⎟ ur +
⎝ r ∂ϕ
2
∂z ∂r∂z r ∂r∂ϕ r 2 ∂ϕ ⎟⎠
⎛ ∂ 2 Fϕ 1 ∂ 2 Fz ∂ 2 Fϕ 1 ∂Fϕ Fϕ 1 ∂Fr 1 ∂ 2 Fr ⎞
⎜⎜ − + − − + − + ⎟ uφ
⎝ ∂z
2
r ∂ϕ∂z ∂r 2 r ∂r r 2 r 2 ∂ϕ r ∂ϕ∂r ⎟⎠
⎛ ∂2F 1 ∂ 2 Fz ∂ 2 Fr 1 ∂ 2 Fϕ 1 ∂Fr 1 ∂Fz ⎞
+ ⎜⎜ − 2z − 2 + + + − ⎟ k.
⎝ ∂r r ∂ϕ 2 ∂r∂z r ∂ϕ∂z r ∂z r ∂r ⎟⎠
F =Fr u r +Fφ u φ +Fz u z ;
u r =- i cos φ+ j sin φ;
u φ = – i sin φ+ j cos φ;
10 Bazele electrotehnicii

i= u r cos φ– u φ sin φ;
j = u r sin φ+ u φ cos φ;
dl2 = dr2+r2dφ2+dz2;
dv = r dr dφ dz;
y
x = r cos φ; y = r sin φ; r2 = x2+y2; tg φ= ;
x
Fr= Fx cos φ+Fysin φ;
Fφ= – Fx sin φ+Fycos φ;
Fx= Fr cos φ–Fφsin φ;
Fy =Frsinφ+Fφcos φ;

∂ ∂ sin ϕ ∂ ∂ ∂ cos ϕ ∂
= cos ϕ − ; = sin ϕ + ;
∂x ∂r r ∂ϕ ∂y ∂r r ∂ϕ
∂ x ∂ ∂ y ∂ ∂ ∂ ∂
= y + ; =x − y
∂r (x 2 + y 2 ) 2 ∂x ∂x (x 2 + y 2 ) 2 ∂y
1 1
∂ϕ ∂y ∂x

ur × u φ = k ; u φ × k =ur ; k × u r = u φ; F G =FrGr+FφGφ+FzGz;

F × G =(FφGz–FzGφ) u r +(FzGr–FrGz) u φ +(FrGφ–FφGr) k ;

∂V 1 ∂V ∂V ∂ 1 ∂ ∂
grad V= ur + uφ+ k; ∇ = ur +u φ +k ;
∂r r ∂ϕ ∂z ∂r r ∂ϕ ∂z

1 ∂ 1 ∂Fϕ ∂Fz ∂Fr Fr 1 ∂Fϕ ∂Fz


div F =(rFr)+ + = + + + ;
r ∂r r ∂ϕ ∂z ∂r r r ∂ϕ ∂z
1 ∂ ⎛ ∂V ⎞ 1 ∂ 2 V ∂ 2 V ∂ 2 V 1 ∂V 1 ∂ 2 V ∂ 2 V
∇ 2V=∆V= ⎜r ⎟+ + = + + + ;
r ∂r ⎝ ∂r ⎠ r 2 ∂ϕ 2 ∂z 2 ∂r 2 r ∂r r 2 ∂ϕ 2 ∂z 2

⎛ F 2 ∂Fϕ ⎞ ⎛ F 2 ∂F ⎞
∇ 2 F =∆ F = ⎜⎜ ΔFr − 2r − 2 ⎟⎟ u r + ⎜⎜ ΔFϕ − ϕ2 + 2 r ⎟⎟ u φ + ΔFz k ;
⎝ r r ∂ϕ ⎠ ⎝ r r ∂ϕ ⎠

⎛ ∂ 2 Fr ∂ 2 Fz 1 ∂ 2 Fϕ 1 ∂Fr 1 ∂ 2 Fϕ Fr ⎞
grad div F = ⎜⎜ 2 + + + − − 2 ⎟⎟ u r +
⎝ ∂ r ∂r ∂ z r ∂r∂ϕ r ∂r r ∂ϕ 2
r ⎠
1. Elemente de analiză vectorială 11

⎛ 1 ∂ 2 Fz 1 ∂ 2 Fϕ 1 ∂ 2 Fr 1 ∂Fr ⎞
+ ⎜⎜ + 2 + + ⎟ u φ+
⎝ r ∂ϕ∂z r ∂ϕ
2
r ∂r∂ϕ r 2 ∂ϕ ⎟⎠
⎛ ∂ 2 Fz 1 ∂ 2 Fϕ ∂ 2 Fr 1 ∂Fr ⎞
⎜⎜ 2 + + + ⎟k
⎝ ∂z r ∂ϕ∂r ∂r∂z r ∂z ⎟⎠

∂ F ∂Fr ∂F ∂F
= ur + ϕ u φ + z k ;
∂r ∂r ∂r ∂r
∂F ∂F ∂Fϕ ∂F
= k × F + r ur + u φ+ z k ;
∂ϕ ∂ϕ ∂ϕ ∂ϕ

∂ F ∂Fr ∂F ∂F ∂u r ∂u ϕ
= ur + ϕ u φ + z k ; = u φ; = –ur ;
∂z ∂z ∂z ∂z ∂ϕ ∂ϕ
∂ u r ∂ u r ∂ u ϕ ∂ u ϕ ∂ k ∂k ∂ k
= = = = = = =0;
∂r ∂z ∂r ∂z ∂r ∂ϕ ∂z
1
div u r = ; div u φ =div k =0;
r
k
rot u φ = ; rot u r = rot k =0;
r
F
div( u r × F )= – u r rot F ; div( u φ × F )= z – u φ rot F ;
r

∂ F u r F r u z Fz
div( k × F )= – k rot F ; rot( u r × F )= u r div F – – – ;
∂r r r

Fϕ 1 ∂F ∂F
rot( u φ × F )= – u r + u φ div F – ; rot( k × F )= k div F – ;
r r ∂ϕ ∂z
12 Bazele electrotehnicii

1.3.3 Sistemul sferic (r,θ,φ) de versori ( u r , u θ , u φ).

z
F =Fr u r +Fθ u θ +Fφ u φ;
F G =FrGr+FθGθ+FφGφ
dr
ur F × G =(FθGφ–FφGθ ) u r +
θ uϕ r ⋅ sinθ ⋅ dϕ
(FφGr–FrGφ ) u θ +(FrGθ–FθGr ) u φ;

0 r uθ u r = i sin θ cos φ+ j sin θ sinφ+


rdθ y k cosθ;
ϕ u θ = i cos θ cos φ+ j cos θ sin φ–

k sin θ;
x u φ = – i sin φ+ j cos φ;

i = u r sin θ cos φ+ u θ cos θ cos φ – u φ sin φ;


j = u r sin θ sin φ+ u θ cos θ sin φ + u φ cos φ;
k = u r cos θ – u θ sin θ ;
dl2 = dr2+r2dθ2+r2sin2 θdφ2;
dv = r2 dr sin θ dθ dφ;
x = r sin θ cos φ; y = r sin θ sin φ; z = r cos θ;
2 2 2 2 x 2 + y2 y
r = x +y +z ; tg θ= ; tg φ= ;
z x
∂ ∂ cos θ cos ϕ ∂ sin ϕ ∂
= sin θ cos φ + – ;
∂x ∂r r ∂θ r sin θ ∂ϕ
∂ ∂ cos θ sin ϕ ∂ cos ϕ ∂
= sin θ sin φ + + ;
∂y ∂r r ∂θ r sin θ ∂ϕ
∂ ∂ sin θ ∂
= cos θ – ;
∂z ∂r r ∂θ
u r × u θ = u φ; u φ × u r = u θ ; u θ × u φ = u r ;
∂ F ∂Fr ∂F ∂Fϕ
= ur + θ u θ + u φ;
∂r ∂r ∂r ∂r
1. Elemente de analiză vectorială 13

∂F ∂F ∂F ∂Fϕ
=( u φ × F )+ r u r + θ u θ + u φ;
∂θ ∂θ ∂θ ∂θ

∂F ∂F ∂F ∂Fϕ
=( k × F )+ r u r + θ u θ + u φ;
∂ϕ ∂ϕ ∂ϕ ∂ϕ

∂u r ∂u r ∂u θ ∂u θ
=sin θ u φ; = u θ; =ur ; =cos θ u φ;
∂ϕ ∂θ ∂θ ∂ϕ
∂u ϕ ∂u r ∂u θ ∂u ϕ ∂u ϕ
= – u r sin θ– u θ cos θ; = = = =0;
∂ϕ ∂r ∂r ∂r ∂θ
2 1 1
div u r = ; div u φ =0; div u θ = ;
r r tgθ
1 ur 1 1
rot u r =0; rot u φ = – u θ; rot u θ = u φ;
r tgθ r r
div( u r × F )= – u r rot F ;

1 1 F 1
div( u φ × F )= Fr– θ – u φ rot F ; div( u θ × F )= Fφ – u θ rot F ;
r tgθ r r
1 1 ∂F
rot( u r × F )= u r div F – F – Fr –
r r ∂r
1 1 1 1 ∂F
rot( u θ × F )= u θ div F – (Fr u r +Fθ u θ)– Fθ u r – ;
r tgθ r r ∂θ
1 1 1 1 ∂F
rot( u φ × F )= u φ div F – Fφ u r – Fφ u θ – =
r r tgθ r sin θ ∂ϕ
1 1 ∂Fr 1 1 ∂Fθ ⎡ ∂F F 1 ∂Fθ ⎤
=– ur – u θ +⎢ r + r + u φ.
r sin θ ∂ϕ r sin θ ∂ϕ ⎣ ∂r r r ∂θ ⎥⎦

Fr= sin θ cos φ Fx +sin φ sin θ Fy+cos θ Fz;


Fθ= cos θ cos φ Fx +sin φ cos θ Fy–sin θ Fz;
Fφ= – sin φ Fx +cos φ Fy;
Fx= sin θ cos φ Fr– sin φ Fφ+ cos θ cos φ Fθ;
Fy= sin θ sin φ Fr+ cos φ Fφ+ cos θ sin φ Fθ;
Fz= cos θ Fr–sin θ Fθ;
14 Bazele electrotehnicii

∂ x ∂ y ∂ z ∂
= + + ;
∂r (x 2 + y 2 + z 2 ) 2 ∂x (x 2 + y 2 + z 2 ) 2 ∂y (x 2 + y 2 + z 2 ) 2 ∂z
1 1 1

∂ ∂ ∂ ∂
– (x 2 + y 2 ) 2
xz yz 1
= + ;
∂θ (x 2 + y 2 ) 2 ∂x (x 2 + y 2 ) 2 ∂y
1 1
∂z
∂ ∂ ∂
=x –y ;
∂ϕ ∂y ∂x
∂V 1 ∂V 1 1 ∂V
grad V= ur + uθ+ u φ;
∂r r ∂θ r sin θ ∂ϕ

∂ 1 ∂ 1 1 ∂
∇ = ur +u θ +u φ ;
∂r r ∂θ r sin θ ∂ϕ

1 ∂ 2 1 1 ∂ 1 1 ∂Fϕ
div F = (r Fr)+ (sin θ Fθ)+ =
r ∂r r sin θ ∂θ r sin θ ∂ϕ
∂F F 1 ∂Fθ 1 1 1 1 ∂Fϕ
= r +2 r + + Fθ+
∂r r r ∂θ r tgθ r sin θ ∂ϕ
1 1 ⎡∂ ∂F ⎤ 1 ⎡ 1 ∂Fr ∂ ⎤
rot F = ⎢ (Fϕ sin θ ) − θ ⎥ u r ++ ⎢ − (rFϕ )⎥ u θ
r sin θ ⎣ ∂θ ∂ϕ ⎦ r ⎣ sin θ ∂ϕ ∂r ⎦
1 ⎡∂ ∂F ⎤ ⎡1 ∂Fϕ 1 Fϕ 1 1 ∂Fθ ⎤
+ ⎢ (rFθ ) − r ⎥ u φ= ⎢ + − ⎥ ur +
r ⎣ ∂r ∂θ ⎦ ⎣ r ∂θ r tgθ r sin θ ∂ϕ ⎦
⎡1 1 ∂Fr ∂Fϕ Fϕ ⎤ ⎡ ∂Fθ Fθ 1 ∂Fr ⎤
⎢ r sin θ ∂ϕ − ∂r − r ⎥ u θ+ ⎢ ∂r + r − r ∂θ ⎥ u φ;
⎣ ⎦ ⎣ ⎦
1 ∂ ⎛ 2 ∂V ⎞ 1 1 ∂ ⎛ ∂V ⎞ 1 1 ∂2V
∇ 2 V=∆V= 2 ⎜ r ⎟ + ⎜ sin θ ⎟ + =
r ∂r ⎝ ∂r ⎠ r 2 sin θ ∂θ ⎝ ∂θ ⎠ r 2 sin 2 θ ∂ϕ 2
∂ 2 V 1 ∂V 1 ∂ 2 V 1 1 ∂V 1 1 ∂2V
= 2 +2 + + + ;
∂r r ∂r r 2 ∂θ 2 r 2 tgθ ∂θ r 2 sin 2 θ ∂ϕ 2
⎡ 2F 2ctgθ 2 ∂F 2 ∂Fϕ ⎤
∇ 2 F =∆ F = ⎢∇ 2 Fr − 2 r − 2 Fθ − 2 θ − 2 ur +
⎣ r r r ∂θ r sin θ ∂ϕ ⎥⎦
1. Elemente de analiză vectorială 15

⎡ 2 ∂Fr Fθ 2 cos θ ∂Fϕ ⎤


+ ⎢∇ 2 Fθ + − − uθ+
⎣ r 2 ∂θ r 2 sin 2 θ r 2 sin 2 θ ∂ϕ ⎥⎦
⎡ 2 ∂Fr Fϕ 2 cos θ ∂Fθ ⎤
+ ⎢∇ 2 Fϕ + − + u φ;
⎣ r 2 sin θ ∂ϕ r 2 sin 2 θ r 2 sin 2 θ ∂ϕ ⎥⎦
rot.rot F =
⎡1 ∂ Fθ 1 ∂Fθ 1 ∂ Fr 1 1 ∂Fθ 1 1 Fθ 1 1 ∂Fr
2 2

⎢⎣ r ∂r∂θ + r 2 ∂θ − r 2 ∂θ 2 + r tgθ ∂r + r tgθ r − r 2 tgθ ∂θ −


1 ∂ Fϕ 1 ∂Fϕ ⎤
2
1 ∂ 2 Fr
− 2 − + 2 ⎥ ur +
r sin θ ∂ϕ
2 2
r sin θ ∂r∂ϕ r sin θ ∂ϕ ⎦
⎡ 1 ∂ 2 Fϕ cos θ ∂Fϕ 1 ∂ 2 Fθ 2 ∂Fθ
+⎢ 2 + 2 − 2 − +
⎣ r sin θ ∂ϕ∂θ r sin θ ∂ϕ r sin θ ∂ϕ r ∂r
2 2 2 2

1 ∂ 2 Fr ∂ 2 Fθ ⎤
+ − u θ+
r ∂r∂θ ∂r 2 ⎥⎦
⎡ 1 ∂ Fr 2 ∂Fϕ 1 ∂ Fϕ ∂ Fϕ 1 1 ∂Fθ
2 2
2

⎢⎣ r sin θ ∂ϕ∂r − r ∂r − r 2 ∂θ 2 − ∂r 2 − r 2 tgθ ∂θ + r 2 sin 2 θ +
1 ∂ 2 Fθ cos θ ∂Fθ ⎤
+ 2 − u φ;
r sin 2 θ ∂θ∂ϕ r 2 sin 2 θ ∂ϕ ⎥⎦

1.3.4 Sistemul curbiliniu triortogonal (x1,x2,x3) de versori


( u1 , u 2 , u 3 ) şi h1,h2,h3 coeficienţi Lamé

x2

F =F1 u 1 +F2 u 2 +F3 u 3 ;

u2 F G =F1G1+F2G2+F3G3;
u1
0 x1
dlj=hj dxj; j=1,2,3;
u3
dl2=h12 dx12+h22 dx22+h32.dx32;
x3
rotrot F =
16 Bazele electrotehnicii

1 ⎧ ∂ ⎡ h3 ⎛ ∂ ∂ ⎞⎤
= ⎨ ⎢ ⎜⎜ h 2 F2 − h 1 F1 ⎟⎥ --
h 2 h 3 ⎩ ∂x 2 ⎣ h 1h 2 ⎟⎥
⎝ ∂x 1 ∂x 2 ⎠⎦

∂ ⎡ h ⎛ ∂ ∂ ⎞⎤ ⎫
⎢ 2 ⎜⎜ h 1F1 − (h 3 F3 )⎟⎟⎥ ⎪⎬ u1 +
∂x 3 ⎢⎣ h 3 h 1 ⎝ ∂x 3 ∂x 1 ⎠⎥⎦ ⎪⎭

1 ⎧ ∂ ⎡ h1 ⎛ ∂ ∂ ⎞⎤ ∂ ⎡ h3 ⎛ ∂ ∂ ⎞⎤⎪⎫
+ ⎨ ⎢ ⎜
⎜ h F − h F ⎟
2 2⎟ ⎥ - ⎢ ⎜ h F
2 2 − ( h F )
1 1 ⎟⎥⎬ u2

⎠⎥⎦ ∂x1 ⎢⎣ h1h2 ⎝ ∂x1 ∂x2
3 3
h 3 h 1 ⎩ ∂x 3 ⎣ h2 h 3 ⎝ ∂x2 ∂x3 ⎠⎥⎦⎪⎭
1 ⎧ ∂ ⎡ h2 ⎛ ∂ ∂ ⎞⎤ ∂ ⎡ h ⎛ ∂ ∂ ⎞⎤ ⎫
+ ⎨ ⎢ ⎜⎜ h 1F1 − h 3 F3 ⎟⎥ –
⎟ ⎢ 1 ⎜⎜ h 3 F3 − (h 2 F2 )⎟⎟⎥⎪⎬ u 3 ;
h 1h 2 ⎩ ∂x 1 ⎣ h 3 h 1 ⎝ ∂x 3 ∂x 1 ⎠⎥⎦ ∂x 2 ⎢⎣ h 2 h 3 ⎝ ∂x 2 ∂x 3 ⎠⎥⎦ ⎪⎭

1 ∂V 1 ∂V 1 ∂V
grad V= u1 + u2 + u3 ;
h 1 ∂x 1 h 2 ∂x 2 h 3 ∂x 3

1 ∂ 1 ∂ 1 ∂
∇ = u1 +u2 + u3 ;
h 1 ∂x 1 h 2 ∂x 2 h 3 ∂x 3

⎡ ∂ ⎤
div F =
1
⎢ (h 2 h 3 F1 ) + ∂ (h 3 h 1F2 ) + ∂ (h 1h 2 F3 )⎥ ;
h 1 h 2 h 3 ⎣ ∂x 1 ∂x 2 ∂x 3 ⎦
rot F =
⎡ ∂ ⎤ ⎡ ∂ ⎤
=
1
⎢ (h 3 F3 ) − ∂ (h 2 F2 )⎥ u 1 + 1 ⎢ (h 1F1 ) − ∂ (h 3 F3 )⎥
⎣ ∂x 2
h 2h 3 ∂x 3 ⎦ h 3h1 ⎣ ∂x 3 ∂x 1 ⎦
1 ⎡ ∂ ⎤
u2 + ⎢ (h 2 F2 ) − ∂ (h 1F1 )⎥ u 3 ;
h 1 h 2 ⎣ ∂x 1 ∂x 2 ⎦

∇ 2V=∆V=
1 ⎡ ∂ ⎛ h 2 h 3 ∂V ⎞ ∂ ⎛ h 3 h 1 ∂V ⎞ ∂ ⎛ h 1 h 2 ∂V ⎞⎤
= ⎢ ⎜ ⎟+ ⎜ ⎟+ ⎜ ⎟⎥
h 1 h 2 h 3 ⎣ ∂x 1 ⎜⎝ h 1 ∂x 1 ⎟⎠ ∂x 2 ⎜⎝ h 2 ∂x 2 ⎟⎠ ∂x 3 ⎜⎝ h 3 ∂x 3 ⎟⎠⎦

.
1. Elemente de analiză vectorială 17

Observatii:
-sistem de coordonate cartezian:
x1=x, x2=y, x3=z, h1=h2=h3=1.
-sistem de coordonate cilindric:
x1=r, x2=φ, x3=z, h1=h3=1, h2=r.
-sistem de coordonate sferic:
x1=r, x2=θ, x3=φ, h1=1, h2=r, h3=r sinθ.
-sistem de coordonate al cilindrului eliptic:

x1=ξ, x2=η, x3=z, h1= h2=a cos 2 ξ − cos 2 η , h3=1.

-sistem de coordonate toroidale:


a shξ
x1=ξ, x2=φ, x3=ψ, h1= h2= , h3= a
cos ξ + cos ϕ chξ + cos ϕ

cos ψshξ sin ψshξ sin ϕ


x= a , y= a , z= – a .
chξ + cos ϕ chξ + cos ϕ chξ + cos ϕ

1.4. Aplicaţii.

1. Pentru orice funcţie ce conţine vectorul de poziţie, funcţiile sale de punct


se pot scrie succesiv:

( ) ( )
G1 = k r n r → divG1 = k ∇ r n r = k r ∇ r n + k r n ∇ r =
r
= k r n r n −1+ k r n 3 = k (n + 3) r n
r
( ) (
→ rot G 1 = ∇ × k r n r = k ( ∇r n ) × r + k r n ∇ × r = )
=0

r
= k n r n −1 ×r =0
r
1 ⎛1⎞ −1 r
V1 = → gradV1 = ∇⎜ ⎟ = 2
r ⎝r⎠ r r
1 ⎛ 1 ⎞ −n −n
V2 = n → gradV2 = ∇⎜ n ⎟ = n + 1 ∇r = n + 2 r
r ⎝r ⎠ r r
18 Bazele electrotehnicii

2. Se consideră funcţiile scalare f. Să se calculeze gradientul lor.

z ∂f 1 ∂f ∂f
f ( x, y, z ) = → ∇f = u r + uϕ + uz
x +y 2
2
∂r r ∂ϕ ∂z
∂f ∂f ∂f
sau ∇f = i+ j+ k
∂x ∂y ∂z
z 2z 1
f (r, ϕ, z ) = 2 → ∇f = − 3 u r + 2 u z
r r r

3. Se consideră funcţia vectorială: G = x 2 i + e xy j + x y z k . Să se


calculeze divG şi valoarea sa în punctul P(-1,1,1).

∂ ∂ xy ∂
divG = ∇G =
∂x
( )
x2 +
∂y
( )
e
∂z
(x y z ) = 2 x + x e xy + x y
1
divG = −2 − e − 1 − 1 = −3 −
( − 1,1, 2 ) e

4. Pentru funcţia G = x 2 y 2 i + 2 x y z j + z 2 k , să se calculeze rot G şi


valoarea sa în punctual P0(1,-2,1).

i j k
∂ ∂ ∂
rotG =
∂x ∂y ∂z
(
= −2 x y i + 2 y z − 2 x 2 y ) k; rotG
Pc
= 4i

Gx Gy Gz
5. Să se calculeze circulaţia vectorului G = x 2 i + y 2 j + z 2 k pe dreapta
P1P2 sau pe curba P1P2P3P4 din figura 1.4.

Ecuaţia dreptei P1P2 este y= − x +2 ,


iar elementul de linie este:
d = dx i + dy j + dz k .Deci
P1 4
I=∫ G d = ∫ ⎡ x 2 i + ( − x + 2 ) j⎤
2
P2 1 ⎣ ⎦

( i − j) dx = ( 2x )
4
2
− 4x = 18
1

Circulaţia pe conturul P1− P3− P4− P2


Fig. 1.4 este:
1. Elemente de analiză vectorială 19

I′ = ∫ ( ) ∫ G (i dx ) + ∫ G (− j dy) =
P3 P4 P2 P2 P4 P2

∫ P1
G dl + ∫ P3
G dl + ∫ P4
G dl =
P1
G − j dy +
P3 P4

1 4 0 1 63 8
= ∫ 0
- y 2 dy + ∫ 1
x 2 dx + ∫ -2
- y 2 dy = −
3
+
3
+ = 18
3

deci valoarea integralei între punctele P1 - P2 nu depinde de drumul de


integrare. Astfel de câmpuri poartă numele de câmpuri potenţiale şi derivă
dintr-o funcţie scalară prin intermediul gradientului.

6. Să se verifice teorema lui Stokes cu vectorul A = y i - x j pentru curba Γ


din figura 1.5.

A d = y dx − x dy , deoarece
d = dx i + dy j

Pe porţiunea (a-b), având


⎧x = 0
⎨ → Ad = 0
⎩dx = 0

Pe porţiunea (b-c):
y = 1 − x2 →
x dx − x dx
Fig. 1.5 → dy = − =
y 1 - x2

x 2 dx dx
→ Ad = 1 − x dx + 2
=
1− x 2
1 − x2
c 1 dx π
∫ b
Ad = ∫ 0
1− x 2
=
2

⎧y = 0
Pe porţiunea (c-a): ⎨ → Ad = 0
⎩dy = 0

b c a π π
Atunci: ∫A d =∫
Γ
a
A d +∫ A d +∫ A d = 0+
b c 2
+0=
2
20 Bazele electrotehnicii

(
De asemenea: rot A = ∇ × A = ∇ × y i − x j = −2k şi ds = −dx dy k)
x =1 1− x2 π π
Rezultă: ∫

rot A ds = ∫
x=0
dx ∫ y=0
2 dy = 2 S Γ = 2
4
=
2

π
Deci: ∫ A d = ∫ rotA ds = ,
Γ
SΓ 2
Ceea ce înseamnă că se verifică teorema lui Stokes.
2. Stările electrice şi magnetice ale corpurilor şi
câmpului

Orice sistem fizic este constituit din corpuri (substantă) şi din câmp
electromagnetic care există atât în interiorul corpurilor cât şi în spaţiul dintre
corpuri. Stările electrice şi magnetice ale unui sistem fizic sunt complet
caracterizate prin următoarele mărimi primitive:
ƒ q – sarcina electrică, caracterizează starea de încărcare cu sarcină a
corpurilor electrice [C].
ƒ i – intensitatea curentului electric, caracterizează starea
electrocinetică a corpurilor [A].
ƒ p – momentul electric, caracterizează starea de polarizare a
corpurilor [Cm].
ƒ m – momentul magnetic, caracterizează starea de magnetizare a
corpurilor [Am2].
ƒ E – intensitatea câmpului electric, caracterizează aspectul electric
al câmpului electromagnetic [V/m].
ƒ B – inducţia magnetică, caracterizează aspectul magnetic al
câmpului electromagnetic [T].

Mărimile fizice (cele susceptibile de determinări cantitative) după


modul cum sunt definite sunt de două feluri:
⎧mărimi primitive - se definesc printr-un experiment, în orice teorie numărul

⎨ lor este fix
⎪mărimi derivate - se definesc printr-o relaţie, plecând de la mărimile

primitive

Mărimile fizice se mai pot clasifica şi pe alte criterii:


⎧ mărimi de stare - acele mărimi care trebuiesc cunoscute pentru a determina
⎪ univoc starea unui sistem fizic. Numărul lor creşte odată


⎪ cu dezvoltarea ştiinţei
⎪⎩mărimi de proces - acele mărimi care definesc interacţiunea dintre un sistem
fizic şi alte sisteme (evoluţia sa în timp şi spaţiu)
22 Bazele electrotehnicii

⎧mărimi extensive - valorile lor se adună la reuniunea a două sisteme fizice



⎨ (globale) (masă, volum, sarcină electrică);
⎪mărimi intensive - caracterizează local (punct cu punct) un sistem fizic.

(locale) Nu se adună la reuniunea sistemelor fizice (temperatură,
presiune, densitate de sarcină electrică).

Stările neelectrice ale corpurilor (geometrice, mecanice, termice) au


un caracter intrinsec şi permanent iar stările electrice şi magnetice au un
caracter extrinsec şi trecător (unei sfere metalice îi pot atribui din exterior
stări electrice prin încărcarea sa cu sarcină electrică şi îi pot retrage aceste
proprietăţi prin descărcarea sa).
Definirea stărilor electrice şi magnetice ale corpurilor este mai
dificilă, în astfel de stări corpurile interacţionează cu alt sistem fizic - câmpul
electromagnetic din jurul corpurilor.
Pentru fenomene staţionare (invariabile în timp) sau cvasistaţionare
(lent variabile în timp, frecvenţe mici) forţele ce se exercită între corpurile cu
proprietăţi electrice sau magnetice se transmit instantaneu de la un corp la
altul (ca în mecanica clasică, unde corpurile sunt în contact).
Pentru fenomene nestaţionare (variabile în timp) forţele se transmit
de la un corp la altul cu viteză finită, prin intermediul câmpului electromag-
netic ce le separă, deci au nevoie de un timp de propagare (aici acţiunea nu-i
egală cu reacţiunea, ele nu acţionează simultan).

Observaţie:
Noţiunea de câmp (sistem fizic, formă de existenţă a materiei) a fost introdusă în
fizică de către Faraday în sec XIX prin formularea teoriei de acţiune prin contiguitate (din
aproape în aproape, în spaţiu şi timp şi a reprezentat un progres enorm în înţelegerea
proceselor fizice, deşi mult timp a primit o interpretare mecanicistă (câmpul era privit ca o
stare de deformare a unei substanţe ipotetice numită eter, care s-ar afla pretutindeni atât în
corpuri cât şi în afara lor. Orice manifestare prin câmp era o întindere, comprimare, tăiere a
liniilor de câmp.

Prin “câmp” vom înţelege în primul rând un sistem fizic care are
propietăţi materiale (posedă energie şi impuls) dar în acelaşi timp, în sens
matematic, câmp este mulţimea valorilor unei funcţii (scalare sau vectoriale).
Câmp este şi regiunea din spaţiu care posedă proprietăţi speciale sau chiar
”intensitatea câmpului electric E” este numită sub forma prescurtată
câmpul E .
2. Stările electrice şi magnetice ale corpurilor şi câmpului 23

2.1 Starea de încărcare electrică a corpurilor

Pentru corpuri de dimensiuni mici starea de încărcare este complet


caracterizată prin sarcina electrică q. Obţinerea stării de încărcare, numită şi
electrizarea unui corp, se poate realiza prin mai multe procedee: frecare,
încălzire, întindere, comprimare, contact cu alte corpuri electrizate, iradiere
cu raze ultraviolete sau X. Sarcina q se defineşte pe baza forţei electrice ce
se exercită asupra sa atunci când este introdus corpul
mic într-un câmp electric exterior Ē:
Fe = q E (2.1)
Sarcina q este (+) atunci când Fe şi E sunt omoparaleli
Fig 2.1 şi este (─) cand sunt antiparaleli.
La scară microscopică, sarcina electrică se distribuie pe corp în mod
discontinuu (discret); sarcina electrică ca şi masa de inerţie sunt un atribut al
particulelor elementare. Macroscopic, masa şi sarcina electrică se consideră
mărimi fizice cu repartiţie continuă în corpuri; un volum „ dυ ” care este
infinitezimal macroscopic, conţine un număr foarte mare de particule
elementare, deci sarcina se distribuie continuu în interiorul său.
Sarcina q se poate defini şi printr-un alt experiment, bazat pe forţa
Coulomb ce se exercită între două „sarcini punctiforme” q1 şi q2:

q1q 2 r12
F21 = − F12 = (2.2)
4πε o r123
Fig 2.2
Sensul forţei de tip Coulomb este astfel încât sarcinile de acelaşi
1 ⎡F ⎤
semn se resping iar cele de semne contrare se atrag. ε o =
4π ⋅ 9 ⋅109 ⎣ m ⎦
este permitivitatea vidului (constantă universală).

Expresia (2.2) este valabilă dacă:


ƒ cele două sarcini sunt punctiforme (de fapt corpuri punctiforme
încărcate cu sarcină – dimensiunile corpurilor mult mai mici ca
distanţa r12).
ƒ cele două corpuri să nu se mişte în spaţiu (forţa Coulomb rămâne
doar o tendinţă, nu pune corpurile în mişcare).
ƒ sarcinile q1 şi q2 să nu fie variabile în timp.
24 Bazele electrotehnicii

Unitatea de măsură a sarcinii electrice este coulombul [C], care este


sarcina unui mic corp care exercită o forţă de 9 ⋅109 N (de tipul 2.2) asupra
altui mic corp încărcat cu aceeaşi sarcină şi situat în vid la o distanţă r12=1m.
Sarcina de 1 C este foarte mare, practic se lucrează cu subunităţi: μC, nC etc.

2.1.1 Distribuţii de sarcină electrică

Pentru corpuri mici este suficient a cunoaşte sarcina q totală cu care


este încărcat corpul. Pentru corpuri nepunctiforme (masive) sarcina se
distribuie în volumul sau pe suprafaţa lor în diverse moduri şi trebuie
cunoscută în acest caz distribuţia (densitatea) sarcinii. Pe elementele dυ, ds,
dl, sarcina se admite ca este distribuită uniform.
a) Distribuţie volumetrică de sarcină. Este specifică corpurilor masive
(nepunctiforme) din material dielectric (izolant) şi se defineşte:
dq ⎡ C ⎤
ρv = (2.3)
dv ⎢⎣ m ⎥⎦
3

Dacă ρ v = ct – corpul este încărcat uniform cu sarcină electrică, iar


dacă ρ v = ρ v ( r ) – aceasta este legea de distribuţie a sarcinii pe volumul
corpului:

⎧ρ v =ct

⎯⎯
→ q=
∫ Vcorp
ρ v dυ = ρ v Vcorp
(2.4)

⎪ρ =ρ r
⎩ v v( ) ⎯⎯
→ q=
∫ Vcorp
ρ v (r)dυ

b) Distribuţia superficială de sarcină. Este specifică pentru corpuri cu


două dimensiuni (o pânză foarte subţire având forma S în spaţiu) sau în cazul
corpurilor conductoare care se încarcă numai superficial cu sarcină (în acest
caz S este suprafaţa exterioară a conductorului). Densitatea superficială de
sarcină este:
dq ⎡ C ⎤
ρs = (2.5)
ds ⎢⎣ m ⎥⎦
2

⎧ρs =ct - ( distribuţie uniformă )



Dacă ⎨
⎯⎯
→ q=
∫ ρ ds = ρ S
S
s s

(2.6)
⎪ρ =ρ r - distribuţie neuniformă ⎯⎯
⎩ s s( ) ( ) → q=
∫ ρ ( r ) ds
S
s

c) Distribuţia liniară de sarcină. Este specifică corpurilor cu o singură


dimensiune (este cazul firelor subţiri, curba C este axa firului):
2. Stările electrice şi magnetice ale corpurilor şi câmpului 25

dq ⎡ C ⎤
ρA = (2.7)
dA ⎢⎣ m ⎥⎦
⎧ρ A =ct - ( distribuţie uniformă )

Dacă ⎨
⎯⎯
→ q=
∫ ρ dA = ρ A
C
A A C

(2.8)
⎪ρ =ρ r - distribuţie neuniformă
⎩ A A( ) ( ) ⎯⎯ ∫
→ q= ρ ( r )dA
C
A

2.2 Starea electrică de polarizare

Starea de polarizare electrică a unui corp este acea stare care


determină apariţia asupra corpului a unor acţiuni ponderomotoare (forţe,
cupluri) atunci când este introdus într-un câmp electric exterior chiar dacă
acel corp nu este încărcat cu sarcină electrică. Apariţia unor cupluri arată că
starea de polarizare are un caracter vectorial (starea de încărcare cu sarcină
avea un caracter scalar). Doar materialele dielectrice se polarizează.
Corpurile polarizate pot fi în acelaşi timp şi încărcate cu sarcină
electrică. Un corp polarizat introdus într-un câmp electric uniform este supus
unor cupluri (este rotit) iar în câmp neuniform este supus la forţe şi cupluri.
⎧ ⎧de deformare
⎪1. temporară ⎨
Polarizarea unui corp poate să fie ⎨ ⎩de orientare
⎪2. permanentă

1. Polarizarea temporară apare sub influenţa unui câmp electric
exterior şi este specifică tuturor materialelor dielectrice. Intensitatea sa
depinde de intensitatea câmpului electric în care a fost introdus corpul şi
dispare la scoaterea corpului din câmp.
2. Polarizarea permanentă nu este cauzată de un câmp electric, are
alte cauze neelectrice, care dau nume fenomenului:
-piezoelectrică: apare la materiale cu structură cristalină; prin
deformarea unui cristal pe feţele sale apare o tensiune. Fenomenul este
reversibil: aplicând o tensiune de o anumită frecvenţă între două feţe,
cristalul se va deforma cu aceeaşi frecvenţă (generatoare de ultrasunete,
etaloane de frecvenţă, măsurarea timpului).
- piroelectrică: cristalele încălzite se polarizează electric
- electreţii: unele materiale (răşinoase) încălzite până se înmoaie şi
lăsate apoi să se răcească într-un câmp electric exterior, vor rămâne polarizate
pe direcţia acelui câmp (sunt echivalentul electric al magneţilor permanenţi)
- feroelectrică: materiale care se polarizează neliniar (după un ciclu
D(E) de tip histerezis) rămân cu o polarizare remanentă.
26 Bazele electrotehnicii

Polarizarea de deformare este unul dintre mecanismele


microscopice de producere a polarizării temporare şi este specifică
materialelor cu molecule simetrice (diaelectrice). De exemplu, pentru atomul
de hidrogen (fig 2.3), în stare neutră centrul acţiunii (─) a electronului orbital
coincide în spaţiu cu centrul acţiunii (+) a nucleului şi în exteriorul
învelişului, atomul este neutru.
Prin introducerea atomului în
câmpul exterior E , orbita se deformează
şi cele două centre (+) si (─) nu mai
coincid, ele se vor găsi în focarele elipsei
A pe care are loc mişcarea electronului
Fig 2.3 (figura 2.3 – b).
În exteriorul său, atomul se comportă ca un dipol electric având
momentul electric:
p=qA (2.9)
A
Deplasarea celor două centre este foarte mică ( <<), practic
proporţională cu intensitatea câmpului electric exterior E şi momentul p
obţinut este pe direcţia câmpului E . Deformaţii analoage capătă şi atomii
sau moleculele cu o constituţie mai complicată.
Polarizarea de orientare (rotaţie)
este un mecanism microscopic specific
substanţelor cu molecule polare,
nesimetrice (paraelectrice) care posedă
Fig 2.4 momente electrice p şi în lipsa câmpului
exterior E (figura 2.4-a), numai că agitaţia termică determină o aşezare
stohastică (dezordonată) a dipolilor elementari, astfel încât pentru un element
dv din corp momentul electric rezultant este nul.
Sub acţiunea câmpului E dipolii vor fi rotiţi de către câmp, cuplul
exercitat este:
C = p× E (2.10)
şi determină rotirea lor pe direcţia câmpului. Când p ↑↑ E , cuplul va fi zero.
Acestei acţiuni i se opune agitaţia termică: o menţinere a momentelor p pe
direcţia câmpului E se obţine ori în câmpuri electrice infinit de mari, ori
temperatura corpului tinde spre zero absolut, când dispare agitaţia termică.
De obicei, odată cu orientarea în câmp, momentul electric creşte, deci are loc
şi o polarizare de deformare.
2. Stările electrice şi magnetice ale corpurilor şi câmpului 27

Acţiunea microscopică de deformare a orbitelor şi de orientare a


momentelor electrice microscopice pe direcţia câmpului E este apreciată
macroscopic ca “polarizarea substanţei” corpului pe direcţia câmpului E .
Dacă intensitatea câmpului E depăşeşte o anumită valoare Er
(rigiditatea dielectrică a materialului respectiv), deci E >Er atunci materialul
dielectric a fost străpuns, s-au desprins electronii de pe orbită, au devenit
liberi şi materialul nu mai este dielectric, el a devenit material conductor.
Momentul electric p este mărimea primitivă care caracterizează
macroscopic starea de polarizare a unui corp dielectric mic. Introdus într-un
câmp electric neuniform, asupra sa se exercită un cuplu C (care-l va orienta
pe direcţia câmpului E ) şi o fortă F care-l va deplasa spre regiunea unde
câmpul E este mai intens.
⎧C = p × E

⎨ ⎛ ↓⎞ ⎛ ∂E ∂E ∂E ⎞ (2.11)
⎪ F=grad ⎜ p E ⎟ = p (
grad E=p ⎜
⎝ ∂x
)i +
∂y
j + k
∂z ⎠

⎩ ⎝ ⎠
În câmpuri electrice uniforme nu există decât rotaţii ( F = 0).
Un corp masiv polarizat poate fi considerat ca o reuniune de mici
corpuri polarizate, fiecare având momentul său electric p . Starea locală de
polarizare în jurul unui punct din corp este caracterizată prin densitatea
momentelor electrice p în jurul acelui punct:
dp
P= (2.12)
dv
Mărimea P se numeşte polarizaţie electrică şi va avea şi ea (la fel ca
şi p ) o componentă temporară ( Pt ) şi una permanentă ( Pp ) având cauze
neelectrice:
P = Pp + Pt (2.13)
Dacă P = ct – corp uniform polarizat, iar dacă P = P ( r ) – aceasta
este legea de polarizare a corpului.
Cunoscând polarizaţia în orice punct din corp, momentul electric al
corpului masiv pcorp va fi:

pcorp =
∫ Vcorp
P dυ (2.14)

Observaţie:
Nu trebuie confundată polarizarea (fenomenul la care este supusă substanţa dielectrică) cu
polarizaţia P (mărime de stare prin care apreciez punctual intensitatea fenomenului).
28 Bazele electrotehnicii

Un mic corp polarizat de moment electric p poate fi


A echivalat cu un dipol electric de moment pd = q A ca
A în figura 2.5. Ambele produc acelaşi câmp electric în
jurul lor, respectiv introduse într-un câmp Eext vor fi
Fig 2.5
supuse la aceleaşi acţiuni (C,F) dacă p = pd.
Dimensional: [ p ] = [ q ][ A ] = C ⋅ m
dp C⋅m C
→ ⎡⎣ P ⎤⎦ = 3 = 2 ;
P=
dυ m m
Sarcinile ±q situate la extremităţile dipolului echivalent, la distanţa A
se numesc sarcini dipolare.

Pentru un corp masiv polarizat, un


element dυ din corp are momentul electric
dp= P dυ , iar volumul său este dυ =Ads cosα
(figura 2.6).
Sarcina dipolară este:
dp P dυ
dqd = = = P ds cos α = P ds (2.15)
Fig 2.6 A A
Sarcina dipolară rămasă în interiorul suprafeţei închise Σ, arbitrară ca
formă, numită sarcină de polarizaţie va fi:
dq p = − dq d = − P ds
Sarcina totală de polarizaţie din interiorul suprafeţei Σ este:

∫ ∫
___
qp = dq p dυ = − P ds (2.16)
∑ ∑

deci egală cu (─) fluxul polarizaţiei P prin suprafaţa închisă Σ.


Dacă admitem că această sarcină fictivă (sarcina de polarizaţie) se
distribuie în volumul delimitat de Σ cu o densitate volumetrică ρ vp , atunci se
poate scrie:
qp =
∫ V∑
ρ Vp dυ
⎯⎯⎯⎯⎯→ ρ Vp = − divP (2.17)
v =arbitrar
∫ ∫
Σ
qp = − P dυ = − divP dυ
V∑ V∑

Relaţia (2.17) pune în evidenţă faptul că liniile lui P încep pe


sarcinile de polarizaţie (─) şi se termină pe cele (+). Dacă un corp este
uniform polarizat P =ct, div P =0, atunci ρ vp =0.
2. Stările electrice şi magnetice ale corpurilor şi câmpului 29

Dacă în volumul corpului există suprafeţe S12 de discontinuitate,


acestea se vor încărca cu distribuţii superficiale de sarcină:
ρSp = − divs P= − n12 (P2 − P1 )=Pn 2 − Pn1 (2.18)
unde P1 şi P2 sunt valorile polarizaţiei pe cele două feţe a lui S12 iar n12 este
versorul normal (local) la S12 dinspre faţa 1 spre 2.
Dacă nu există discontinuităţi în corp, atunci cel puţin suprafaţa
exterioară a corpului este o discontinuitate între corp şi mediul exterior şi
aceasta se va încărca cu sarcină de polarizaţie superficială de tipul (2.18).
Observaţie:
Sarcinile de polarizaţie sunt sarcini fictive care echivalează starea reală de
polarizare a substanţei corpului. Elimin substanţa corpului (rămâne vid), deci omogenizez
domeniul şi în locul substanţei pun distribuţiile ρ Vp şi ρSp .

În vid (sau aer uscat, apropiat de vid) un câmp electric este


caracterizat prin intensitatea sa E iar în interiorul unui corp a cărui substanţă
se poate polariza (deci modifică valoarea câmpului) el este caracterizat
printr-o pereche de mărimi de stare ( E şi D ):
E – intensitatea câmpului electric în punctul M
(figura 2.7), este valoarea câmpului în acel punct înainte de a
plasa acolo substanţa corpului (creat de surse exterioare).
D – inducţia electrică în punctul M, este valoarea
câmpului în acel punct după ce substanţa corpului a modificat
câmpul existent iniţial. Fig 2.7
Dacă materialul corpului este izotrop (cu aceleaşi proprietăţi pe toate
direcţiile) atunci cele două mărimi E şi D au aceeaşi direcţie, iar dacă este
anizotrop (au proprietaţi diferite pe diverse direcţii) atunci E şi D au
direcţii diferite (figura 2.7). Între cele două mărimi de stare a aceluiaşi sistem
fizic (câmpul electric din interiorul corpului) există o legatură:
D=ε o E+P (2.19)
numită legea legăturii în câmp electric ( legea legăturii dintre mărimile:
D - inducţia electrică, E - intensitatea câmpului electric şi P - polarizaţia
electrică).

2.3 Starea electrocinetică a corpurilor

Regimul electrocinetic defineşte starea de conducţie a liniilor de


curent de către materialele conductoare. Un câmp electric existent într-o
piesă conductoare determină apariţia unui curent electric de conducţie
30 Bazele electrotehnicii

(determinând o mişcare ordonată a sarcinilor electrice libere din conductor).


Un conductor parcurs de curent este însoţit de efecte speciale:
- efecte mecanice - interacţionează mecanic cu alte conductoare
parcurse de curent sau cu un câmp magnetic extern.
- efecte magnetice - interacţiunea cu alte conductoare parcurse de
curent, cu un magnet permanent sau cu Bext se datorează
câmpului magnetic care s-a produs în jurul conductorului parcurs
de curent.
- efecte chimice - trecerea curentului printr-un mediu conductor
poate fi însoţit sau nu de reacţii chimice. La conductoare de speţa
I-a (metale, cele cu conducţie electronică) nu apar reacţii chimice
dar la conductoare de speţa II-a (soluţii, cele cu conducţie ionică)
fenomenul de conducţie este însoţit de reacţii chimice
(electroliză).
- efecte calorice - conductoarele parcurse de curent se încălzesc
(efect Joule).
- efecte luminoase - apar fie ca urmare a celor termice care duc la
incandescenţă, fie ca urmare a descărcărilor în gaze (tuburi
luminoase).
- efecte electrice - un conductor încărcat cu sarcină ca în figura 2.8-
a, are suprafaţa sa echipotenţială şi E este perpendicular pe
conductor. Când este parcurs de curent, potenţialul conductorului
scade în lungul liniilor de curent şi E iese înclinat din suprafaţa
conductorului , iar liniile echipotenţiale sunt ca în (figura 2.8-b).
Microscopic, starea electro-
cinetică este dată de mişcarea
ordonată a sarcinilor libere faţă
de structura corpului conductor.
Starea electrocinetică este
caracterizată macroscopic printr-
Fig 2.8 o singură mărime primitivă
i – intensitatea curentului electric de conducţie. Această mărime poate fi
pusă în evidenţă prin diverse experimente.
a) Asupra unui element dA dintr-un conductor
dA parcurs de curent şi plasat în câmpul exterior având
inducţia magnetică B se exercită o forţă magnetică (de tip
Laplace).
Fig 2.9 dF = i(dA × B) (2.20)
2. Stările electrice şi magnetice ale corpurilor şi câmpului 31

Elementul dA este orientat în sensul curentului i. Dacă o sarcină q se


miscă cu viteza v în câmpul B , asupra sa se exercită o forţă de tip Lorentz:
F=q (v × B) . Comparând această expresie a forţei cu (2.20) se constată că
„ i ⋅ dA ” şi „ q ⋅ v ” au aceeaşi dimensiune şi semnificaţie (o sarcină q în
mişcare cu viteza v înseamnă un curent electric). Dimensional se obţine:
m
C
[ ][ ] = s = C =A (Ampere)
q v
[i ] = (2.21)
[dl] m s
Sensul curentului (sensul lui dA ) corespunde sensului de mişcare a
unei particule q încărcată (+) cu viteza v . Cum la metale particulele libere
sunt electronii liberi (deci sarcini (─)), sensul de referintă al curentului este
invers cu sensul de mişcare a electronilor liberi.
Unitatea de măsură (Amperul) s-a definit pe baza forţei
electrodinamice (de tip Ampère) ce se exercită între două conductoare
filiforme paralele, parcurse de curenţii i1 şi i2 (figura 2.10):
μ o i1i 2
dF21 = dA = B1i 2 dA (2.22)
dA
2πd
fiind forţă de atracţie când curenţii i1 şi i2 au acelaşi sens
şi de respingere în caz contrar. Dacă i1=i2=1A şi
μ o = 4 ⋅ π ⋅10−7 H este permeabilitatea vidului, atunci
m
Fig 2.10 asupra unui segment de lungime 1m din conductorul 2 se
exercită o forţă de 2 ⋅10 −7 N/m. Cum amperul absolut este bazat pe efecte
mecanice (mai greu de controlat), amperul internaţional se bazează pe
efectul chimic al curentului electric: dacă un curent de 1A trece printr-o
soluţie de azotat de argint, depune la catod într-o secundă 1,118 mg Ag.

a) Curentul de conducţie:
Intensitatea curentului de conducţie printr-o secţiune a conductorului
reprezintă sarcina ce traversează secţiunea respectivă într-o secundă.
dq ⎡ C ⎤
i= ⎢ =A ⎥ (2.23)
dt ⎣ s ⎦
Curentul i se distribuie pe secţiunea conductorului cu
densitatea J (figura 2.11):


___
i= J ds (2.24)
Fig 2.11 Scond
32 Bazele electrotehnicii

J – densitatea curentului de conducţie [A/m²] caracterizează local (în


fiecare punct) starea electrocinetică. Fluxul său (relaţia 2.24) printr-o
secţiune este chiar intensitatea curentului electric de conducţie i.
Liniile vectorului J se numesc linii de curent, sensul său corespunde
cu sensul curentului.
• dacă J este ⊥ pe suprafaţa S şi uniform ( J = ct) atunci:


___
i= J ds = J S=J S şi conductorul se numeşte filiform.
Scond

• Dimensional: [ J ] =
[i ] = ⎡ A ⎤
[S] ⎢⎣ m 2 ⎥⎦
• dacă J nu se distribuie uniform pe secţiunea transversală a
conductorului, acesta este nefiliform (sau masiv). Aceasta depinde şi de
grosimea conductorului dar în primul rând de frecvenţa curentului.
O bară groasă, în joasă frecvenţă (sau curent continuu) este filiformă,
iar un fir subţire în înaltă frecvenţă este masiv (efecte peliculare).

Fig 2.12
În general, dacă printr-o suprafaţă deschisă SΓ, mărginită de curba Γ
(figura 2.13) trece un curent electric, atunci prin elementul de suprafaţă
orientat ds va trece curentul:
di=J ds (2.25)
iar prin toată suprafaţa SΓ va trece:


___
iS = J ds (2.26)
Γ

Dacă prin SΓ trec mai multe conductoare parcurse de
Fig 2.13 curent (filiforme sau nu) în diferite sensuri, atunci iSΓ este
un curent de conducţie generalizat numit solenaţia prin suprafaţa SΓ.

b) Curentul de convecţie (transport)


Mişcarea ordonată a particulelor libere ( −q' ) cu
viteza relativă vr determină un curent de conducţie
(icond) prin piesa conductoare (figura 2.14).
Dacă conductorul este mobil în spaţiu cu viteza
Fig 2.14
2. Stările electrice şi magnetice ale corpurilor şi câmpului 33

de transport vt , această mişcare a sarcinii ( −q' ) determină un curent de


convecţie (transport).
Practic, un curent de convecţie apare prin mişcarea cu viteza v a
unui corp încărcat în exces de sarcină (+) sau (─).

Considerăm un element de volum d(Δυ ) dintr-


un corp încărcat cu densitatea de sarcină ρ v , care se
mişcă cu viteza v şi traversează suprafaţa S (figura
2.15). Dorim să evaluăm curentul de convecţie prin
suprafaţa S.
Elementul de volum având expresia:
Fig 2.15 d ( Δυ ) = Δ A ds = ds v Δt (2.27)
încărcat uniform cu densitatea ρ v , trece prin S în timpul ∆t. Curentul de
convecţie prin elementul ds, odată cu trecerea lui d(Δυ ) se poate scrie
succesiv sub forma:
d ( Δq ) ρ V ⋅ d ( Δυ ) ρ V ds v Δt
di C = = = = ρ V ds v=J c ds (2.28)
Δt Δt Δt
Densitatea curentului de convecţie este:
C m A
JC =ρ v v ; ⎡⎣ JC ⎤⎦ = [ρ v ][ v ] = 3 = (2.29)
m s m2
Ea depinde de densitatea sarcinii din corpul mobil ( ρ V ) dar şi de
viteza cu care acesta se mişcă.
Curentul de convecţie ( transport) prin toată suprafaţa S este:

∫ ∫ ρ v ds
___
i C =i T = JC ds = v (2.30)
S S
Dacă are loc mişcarea unei distribuţii superficiale de sarcina ρS cu
viteza v , se va defini o distribuţie superficială de curent (pânza de curent) cu
densitatea:
⎡A⎤
J S =ρS v ⎢ ⎥ (2.31)
⎣m⎦

La fel cum şi pentru curentul de conducţie există “pânză de curent”


atunci când liniile de curent sunt conţinute pe o suprafaţa subţire (la
suprafaţa conductorului sau pe o discontinuitate interioară ).
34 Bazele electrotehnicii

c) Curentul de deplasare

La variaţia în timp a câmpului E , variază şi


polarizaţia P , care va antrena o mişcare a particulelor
elementare infinitezimale şi orice mişcare de sarcini
înseamnă curent electric. Dar în dielectrici sarcinile nu
sunt libere, ele pot numai să se deplaseze limitat, acest
curent numindu-se curent de deplasare.
O particulă (cea haşurată) aşezată pe suprafaţa S
Fig 2.16 din dielectric (figura 2.16) este neutră. Ca urmare a
polarizării substanţei ea se transformă într-un dipol electric, sarcina dipolară
dq d s-a deplasat prin suprafaţa ds. Conform cu (2.15) sarcina dipolară cu
expresia dq d = P ds determină curentul:
dq d d ⎛ ___ ⎞ dP ___ / ___
di d = = ⎜ P ds ⎟ = ds =Jd ds (2.32)
dt dt ⎝ ⎠ dt
dP
Mărimea Jd/ = este densitatea curentului de deplasare în substanţă.
dt
Din legea legăturii în câmp electric (2.19): D=ε o E+P ,dacă o derivăm
în raport cu timpul, vom obţine:
∂D ∂E ∂P
= εo + (2.33)
∂t ∂t ∂t
Fiecare termen din (2.33) are dimensiunea unei densităţi de curent:
⎧ ∂E ∂Do
⎪⎪ Jdo = εo ∂t = ∂t - este densitatea curentului de deplasare în vid

⎪ J = ∂D - este densitatea curentului (total) de deplasare
⎪⎩ d ∂t
Componenta Jd , în stadiul actual al ştiinţei, nu are o interpretare
o
foarte explicită; acest curent de deplasare în vid nu are multe dintre atributele
unui curent (fiind în vid el nu este însoţit de nici o mişcare de sarcini
electrice sau de corpuri încărcate, nu produce căldură – vidul nu are o astfel
de caracteristică) dar are caracteristica fundamentală a oricărui curent –
aceea de a produce câmp magnetic în jurul său. De altfel, prin acest curent se
∂E
propagă unda electromagnetică prin vid, câmpul electric variabil εo
∂t
produce câmp magnetic în jurul său.
2. Stările electrice şi magnetice ale corpurilor şi câmpului 35

∂D
Densitatea curentului de deplasare Jd = nu are direcţia
∂t
câmpului D , ci are direcţia variaţiei lui D , respectiv ( dD ) ca în figura 2.17.

Fig 2.17
Observaţie:
În afară de curenţii electrici de conducţie, convecţie şi deplasare, mai există
curentul electric de tip Röntgen (vezi relaţia 3.34), creat prin mişcarea cu viteza v a
corpurilor polarizate, el este creat de sarcinile fictive de polarizaţie în mişcarea lor odată cu
corpul. Densitatea acestui curent este :
(
JR = rot D × v ) (2.34)
1 C m A
Dimensional: ⎡⎣ JR ⎤⎦ = [ rot ][ D ][ v ] = = (2.35)
m m2 s m2

2.4 Starea de magnetizare a corpurilor

Starea de magnetizare a unui corp de dimensiuni mici este


caracterizată printr-o mărime primitivă vectorială: m - momentul magnetic.
Direcţia lui m e direcţia de magnetizare a corpului.
Corpul magnetizat de moment m introdus într-un câmp exterior de
inducţie B va fi supus unor acţiuni ponderomotoare (forţe, cupluri) de către
acesta:
⎧C= m x B

⎨ ↓ (2.36)
⎪⎩ F=grad(m B)
analog cu acţiunile unui câmp electric E asupra unui corp polarizat (2.11)
Sub acţiunea cuplului C corpul magnetizat va fi rotit pe direcţia
câmpului B , această orientare la nivel micro este interpretată la nivel macro
prin magnetizarea corpului pe direcţia câmpului B . La fel ca momentul
elecric p şi momentul magnetic m , poate avea o componentă temporară şi
una permanentă: m = m t + m p .
36 Bazele electrotehnicii

Un mic corp magnetizat de moment m poate fi


echivalat cu o buclă de curent (figura 2.18) dacă au
acelaşi moment magnetic: m=m b . Momentul unei
bucle de curent este:
Fig 2.18 m b =i A (2.37)
unde i este curentul din buclă iar A este aria orientată a buclei (în raport cu
sensul curentului din buclă).
⎧[ m ] = [ m b ] = [i ] [ A ] =A m 2

Dimensional: ⎨
[m]=
[C] = N m =A m 2 (2.38)

⎩ [ B] N A m
Starea de magnetizare a unui corp masiv (privit ca o reuniune de mici
corpuri, fiecare având momentul m ) într-un punct P din volumul său este
caracterizată prin densitatea momentelor magnetice din jurul punctului P:
dm
M= (2.39)

Mărimea aceasta M se numeşte magnetizaţia corpului şi ea
caracterizează local starea de magnetizare din orice punct interior P.
[ dm] = A m2 = A
Dimensional: [M] = (2.40)
[dυ ] m3 m
Dacă M = ct, avem un corp uniform magnetizat, iar dacă se cunoaşte
M în orice punct din corp, atunci momentul magnetic al corpului va fi:
m corp =
∫ Vcorp
M dυ (2.41)

Curentul i care parcurge bucla echivalentă poartă numele de curent


de magnetizare sau curent amperian.
Momentul magnetic al unui mic corp cilindric
de înălţime h este:
⎧m = M υ =M A h (2.42)

m =i
⎩ b m A - momentul buclei echivalente
Fig 2.19 Deci curentul amperian are valoarea: i m = M h .

Pentru un corp masiv, un element infinitezimal


cu înălţimea dh va avea echivalent curentul amperian
dA (figura 2.20):
di m = M dh=M d A (2.43)
Fig 2.20
2. Stările electrice şi magnetice ale corpurilor şi câmpului 37

Curentul amperian, prin suprafaţa curbei Γ (figura 2.20) este dat de


toate buclele elementare tăiate de curba Γ:
i mΓ =
v∫ M dA
Γ
(2.44)

Pentru corpuri magnetizate neuniform, valoarea locală a densităţii


curentului amperian este:

∫ v∫
___ ___
Jm ds = M dA ↔ Jm = rot M (2.45)
SΓ Γ


imΓ

Pe suprafaţa corpului magnetizat (care este o discontinuitate pentru M )


se poate defini o repartiţie superficială de curent (pânză de curent):
J mS = rot s M=n12 x(M 2 − M1 ) = M t − M t (2.46)
2 1
care apare ca o bobină cu spire foarte subţiri aşezate
pe suprafaţa corpului (figura 2.21). Dacă în exterior
M t = 0 atunci intensitatea pânzei de curent este:
2

Fig 2.21 JmS = M t .


1
Observaţie:
1. Analogia unui mic corp magnetizat cu o buclă de curent (introdusă de Ampere.)
este adevarată şi azi, la nivel micro. Un electron descrie o orbită (o buclă orbitală cu
momentul orbital m o ) dar şi o mişcare de spin în jurul orbitei (care determină un moment
magnetic de spin m s . Suma vectorială a acestora ne dă momentul magnetic al unui atom.
2. Materialele diamagnetice (cupru, bronz, etc) n-au moment magnetic iniţial.
Câmpul Bext le induce un moment magnetic (de sens opus cu Bext ). Ele slăbesc câmpul Bext .
Materialele paramagnetice (Al) au momente spontane m pe care câmpul B ext le
orientează pe direcţia sa. Aceste materiale întăresc câmpul exterior B ext.

2.5 Stările câmpului electric şi magnetic

Explorarea unui câmp electric se face cu un mic corp de probă


conductor încărcat cu sarcina q. Corpul de probă trebuie să fie mic pentru a
explora câmpul electric punctual (altfel fac media pe o regiune în jurul
punctului) iar q să fie mic pentru ca prin câmpul său propriu, corpul de probă
să nu modifice valoarea câmpului de explorat:
Fe = q E (2.47)
Sarcina q are unitatea de măsură stabilită experimental prin alte metode
[q]= C, iar din relaţia (2.47) rezultă:
38 Bazele electrotehnicii

[ F] = N  V
[E] = (2.48)
[q ] C m
În orice punct dintr-un domeniu, câmpul electric E defineşte local
starea câmpului electric din acel punct.
Explorarea unui câmp magnetic se poate face cu un corp de probă care
poate fi o sarcină q în mişcare cu viteza v .
Dacă în regiune există şi câmp electric, acesta va
exercita o forţă electrică Fe = q E , iar câmpul magnetic
B va acţiona cu o forţă magnetică tip Lorentz:
Fm =q ( v x B ) (2.49)
Fig 2.22
În repaus măsurăm forţa electrică Fe , iar în mişcare măsurăm:
Ft =q E+q ( v × B ) (2.50)
Forţa suplimentară, forţa magnetică Fm , este cea care apare la mişcarea
sarcinii pe curba C cu viteza v (figura 2.22)
Mărimea explorată B definită printr-un produs vectorial (2.49) îi
atribuie lui B caracterul de vector axial, spre deosebire de E care are
caracter de vector polar. Explorarea mărimii B se poate face şi pe baza altor
experimente:
(
dF = i dA × B )
sau C= m b × B (2.51)
Toate aceste moduri de definire pentru B sunt echivalente între ele.
Dimensional pentru inducţia magnetică rezultă unitatea de măsură din
relaţia sa de definiţie:
⎧ [dF] = N = T(Tesla)
(
⎪dF=i dA × B ⎯⎯ )
→ [ B] =
[i][dA ] A m

⎨ (2.52)
⎪C= m × B ⎯⎯ → [ B] =
[ C] N m
=
1Wb
= T= 2

⎩ [ m] A m2 m

Observaţie:
Ca orice formă de materie, câmpul electromagnetic are energie şi impuls pe care le
poate transmite corpurilor cu care este în contact. Deosebirea faţă de substanţa corpurilor
constă în faptul că pentru câmp nu este proprie starea de mişcare mecanică.

În vid un câmp magnetic este univoc determinat prin inducţia sa


magnetică B în orice punct. În interiorul corpurilor materiale, sub influenţa
câmpului magnetic exterior substanţa corpului se magnetizează şi va
2. Stările electrice şi magnetice ale corpurilor şi câmpului 39

modifica valoarea câmpului. Într-un punct din substanţă câmpul magnetic


este caracterizat printr-o pereche de mărimi B şi H :
B - inducţia magnetică în punctul P este valoarea câmpului
ce exista în punctul P înainte de a plasa corpul, având o
substanţă de permeabilitate μ şi este creat de surse externe
corpului.
H - intensitatea câmpului magnetic în punctul P şi este o
caracteristică a câmpului ce ţine seama de modificarea pe Fig 2.23
care substanţa corpului a adus-o câmpului iniţial.
Dacă materialul corpului este izotrop, cei doi vectori sunt coliniari iar
dacă este anizotrop (figura 2.23) atunci B şi H , în orice punct P, fac un
unghi între ei.
Între cele două mărimi de stare ale câmpului magnetic din interiorul
corpurilor există o legătură:
B=μ o ( H+M ) (2.53)
numită legea legăturii în câmp magnetic (sau legea legăturii dintre mărimile
B -inducţia magnetică, H -intensitatea câmpului magnetic şi M -
magnetizaţia corpului).
3. Legile fenomenelor electromagnetice
Studiul fenomenelor electromagnetice este mai dificil decât al altor
fenomene fizice (mecanică, căldură, optică, acustică) deoarece omul nu este
înzestrat cu simţuri speciale pentru perceperea directă a acestor fenomene
(doar undele electromagnetice cu λ=(0.4–0.6) μm sunt perceptibile sub
forma undelor luminoase).Studiul fenomenelor electromagnetice se face
indirect, determinând câmpul să se manifeste prin forţe, cupluri, reacţii
chimice, etc pe care să le percepem şi să le putem măsura.
Fenomenul electromagnetic va fi privit unitar din punct de vedere
macroscopic când toate acţiunile pe care le mijloceşte câmpul
electromagnetic se transmit cu viteză finită, prin contiguitate (din aproape în
aproape, în timp şi spaţiu). Toate acţiunile transmise prin câmp sunt
întârziate, având nevoie de timp pentru a se propaga.
Această teorie despre câmpul electromagnetic a fost iniţiată de
Faraday, a fost desăvarşită de Maxwell pentru corpuri imobile şi a fost
completată de Hertz pentru corpuri mobile. Este o teorie fenomenologică –
teoria macroscopică clasică – care consideră mediile corporale ca fiind
continuie şi nu abordează sistemele fizice la scară atomică (doar anumitor
aspecte le vom da o explicaţie microscopică pentru a le înţelege mai bine
semnificaţia).
Între mărimile fizice ale unui domeniu al ştiinţei se pot stabili relaţii
de legatură de două feluri:
legi – acele relaţii care exprimă cele mai generale cunoştinţe despre
fenomenele unui domeniu al ştiinţei, stabilite pe cale experimentală pe baza
cercetării domeniului şi care nu se pot deduce logic din alte cunoştinţe mai
generale; numărul lor este fix în orice domeniu al ştiinţei.
teoreme – acele relaţii care se pot deduce logic plecând de la legi.
Ele vizează aspecte particulare şi servesc la soluţionarea unor probleme
practice, pentru a nu fi nevoiţi să apelăm la legi de fiecare dată.
Legile teoriei macroscopice a fenomenelor electromagnetice sunt:
legi generale: valabile în orice sistem fizic; ele nu conţin în expresia
lor decât constante universale.
legi de material: în expresia lor apar constante (coeficienţi) care au
valori specifice pentru fiecare material ce intră în componenţa corpurilor ce
alcătuiesc sistemul.
Legile au forme integrale (valabile pe un anumit domeniu) şi forme
locale (valabile într-un punct din domeniu).
42 Bazele electrotehnicii

3.1 Legea fluxului electric

Fluxul electric este o mărime electrică


derivată, asociată cu inducţia electrică D .
α Fluxul electric printr-o suprafaţă deschisă SΓ
(care se sprijină pe curba Г) este definit prin:
__ __
d SΓ ψSΓ =
∫ SΓ
D ds =
∫ Dds cos α (3.1)

Γ Orientarea lui ds (deci a suprafeţei SΓ )


depinde de orientarea elementului d al
Fig 3.1 curbei Г (figura 3.1).
Fluxul printr-o suprafaţă închisă Σ (figura
Σs 3.2) pe care o considerăm întotdeauna orientată
după normala sa exterioară, se poate descompune
în fluxul prin emisfera superioară Σs şi fluxul prin
Σ emisfera inferioară Σi, cele doua emisfere fiind
separate prin planul ecuatorial.
__ __ __ __

Σi
ψΣ =

Σs
D ds +

Σi
D ds = ψs− + ψi+ (3.2)

În emisfera superioară intră liniile lui D ,


Fig 3.2 ungiul dintre D şi ds este obtuz şi
__ __

∫ D ds < 0 iar prin emisfera inferioară ies


ψs =
∑s
__ __
liniile lui D , unghiul dintre D şi ds este ascuţit şi ψ =
∫ D ds > 0 . Cum
i
Σi
fluxul Ψ Σ este suma de doi termeni unul (+) şi altul (–) vom avea:
⎧+ dacă ψi > |ψs |, ies mai multe linii a lui D decât intră

ψΣ =ψs- +ψi+ = ⎨0 dacă ψi = |ψs |, atâtea ies pe jos câte linii au intrat pe sus
⎪- dacă ψ < |ψ |, ies mai puţine linii decât au intrat
⎩ i s

Dintr-o suprafaţă închisă Σ pot să iasă mai multe linii de câmp decât
au intrat numai dacă în volumul limitat de Σ ( ν Σ ) există surse pozitive care
generează noi linii de câmp. Ies mai puţine linii de câmp numai dacă în ν Σ
3. Legile fenomenelor electromagnetice 43

există surse negative (puţuri) care absorb liniile de câmp, respectiv ies atâtea
linii câte au intrat dacă în ν Σ nu există nici o sursă sau productivitatea
surselor (+) este egală cu productivitatea surselor (–).
Deci între fluxul electric printr-o suprafaţă închisă Σ şi distribuţia
surselor în interiorul suprafeţei Σ există o legătură. Dar sursele unui câmp
electric sunt sarcinile electrice. Legea fluxului electric face legătura dintre
fluxul electric prin Σ şi sarcinile conţinute în interiorul acestei suprafeţe:
__ __

∫ D ds = q
Σ
Σ (3.3)

Expresia (3.3) reprezintă forma integrală a legii fluxului electric şi


spune că ,,fluxul electric printr-o suprafaţă închisă Σ, oarecare, este egal
numeric cu sarcina electrică conţinută în interiorul lui Σ”.
Expresia legii (3.3) este valabilă în orice sistem şi în orice regim de
funcţionare, deci este o lege generală.
Valoarea sarcinii q Σ conţine doar
sarcinile interioare q i , al căror câmp D1
produce flux prin Σ. O sarcină exterioară
qe q e (figura 3.3) creează câmpul D 2 care
nu contribuie la fluxul Ψ Σ (unele linii
înţeapă suprafaţa Σ de două ori, cu (–) la
intrare şi cu (+) la ieşire iar altele nu o
înţeapă niciodată).
Considerând sarcina q Σ repartizată în interiorul volumului ν Σ cu
densitatea ρ v , astfel încât ρ v ≠ 0 în regiunile unde există efectiv corpuri
încărcate cu sarcină şi ρ v = 0 în spaţiul dintre corpuri, atunci:

qΣ =
∫νΣ
ρ v dν ⎪
⎪⎪ ν = arbitrar
Σ
__
__ __ __ ⎬ ⎯⎯⎯⎯⎯→ div D = ρv (3.4)

∫ Σ
D ds =
∫νΣ
div D dν ⎪

⎪⎭
Relaţia (3.4) constituie forma locală a legii fluxului electric. Cum
divergenţa unui câmp indică sursele acelui câmp, legea (3.4) arată că sursele
campului D sunt distribuţiile de sarcină ρ v : liniile lui D încep pe sarcinile
(+) şi se termină pe sarcinile (–). Cartezian expresia (3.4) se scrie sub forma:
44 Bazele electrotehnicii

∂ D x ∂D y ∂D z
+ + = ρ v ( x , y, z ) (3.5)
∂x ∂y ∂z
În domeniile neîncărcate cu
sarcină unde ρ v = 0 , liniile lui D
trec continuu, nici nu apar nici nu
dispar linii ale câmpului D .
Dacă suprafaţa de trecere
S12 dintre mediile ① şi ② (deci
S12 este o discontinuitate) este
încărcată cu distribuţia superficială
de sarcină ρs (discontinuitate
ρs activă), atunci aplicând (3.4) în
punctele din jurul discontinuităţii
Fig 3.4
vom avea:
_ __ __
divs D = ρs → n12 ⋅ ( D 2 − D 1 ) = ρs
→ D n 2 − D n1 = ρs (3.6)
Cum ρs > 0 → D n 2 > D n 1 , ca în figura 3.4.
Dacă S12 este o discontinuitate pasivă ( ρs = 0 ) atunci:
D n1 = D n 2 (3.7)
respectiv la trecerea printr-o joncţiune pasivă ( ρs = 0 ) liniile lui D astfel se
refractă încât se conservă componenta normală a lui D .
Relaţiile (3.4), (3.6) şi (3.7) sunt formele locale ale legii în domenii
de continuitate sau de discontinuitate.
Observaţii:
• Liniile lui D care trec printr-
o suprafaţă limitată de un contur
Ψ2 (figura 3.5) formează un tub de flux
electric. Cum în interiorul tubului nu
există sarcini ρ v = 0 , rezultă că
ρv = 0 ψ1 = ψ 2 , deci printr-un tub de flux,
Ψ1 fluxul este conservativ.
,,Tub unitate” este acela a
cărui suprafaţă este străbătută de unitatea de flux. Fiecare tub unitate este
înlocuit cu o linie a câmpului D care coincide cu axa tubului, obţinând
astfel spectrul liniilor lui D . Din acest motiv fluxul printr-o suprafaţă este
3. Legile fenomenelor electromagnetice 45

definit ca numărul liniilor de câmp care străbat suprafaţa respectivă,


fiecare linie ţine loc de un tub unitar de flux. Când liniile nu înţeapă o
suprafaţă , fluxul este zero.
__ __
• Din relaţia (3.3) ψ Σ =
∫ D ds = q
Σ
Σ rezultă dimensional:

⎧[Ψ Σ ] = [q Σ ] = C

⎨ [q Σ ] C (3.8)
⎪[D] = =
⎩ [S] m 2
• Formele integrale ale unei legi (valabile pe un domeniu) se
pot verifica experimental iar formele locale (valabile într-un punct din
domeniu) stau la baza algoritmilor de calcul a unui câmp.
• Dacă suprafaţa Σ trece doar prin mediu continuu cu ε = ct
(unde D = εE ), atunci legea se scrie succesiv:
__ __ __ __ __ __ __ __

∫ ∫ ∫ ∫
q
D ds = ε E ds = ε E ds = q Σ E ds = Σ
⇒ (3.9)
Σ Σ Σ Σ ε
Forma particulară (3.9) a legii fluxului electric, pentru domenii de
continuitate este cunoscută sub numele de teorema lui Gauss. Forma locală
asociată expresiei (3.9) este:
ρ
div E = v (3.10)
ε
Dacă mediul cu ε a fost înlocuit prin sarcinile de polarizaţie
__
echivalente ( ρ vp = −div P ), atunci din legea legăturii (2.19) se obţine:

divD − divP ρ v + ρ v p
div E = = (3.11)
εo εo
Deci în vid ( ε o ), sursele câmpului E sunt atât sarcinile reale ρ v cât şi
sarcinile de polarizaţie ρ v p .
• Plecând de la formele integrale (3.3) şi (3.10) se pot stabili algoritmi
de calcul pentru câmpul D (respectiv E ) dacă intuiesc apriori forma liniilor
lui D (respectiv E ) şi aleg suprafaţa Σ în concordanţă cu geometria liniilor
de câmp.
Suprafaţa Σ se alege astfel:
a) să fie ortogonală câmpului D (respectiv E ):
__ __ __ __
D ds = D ds ; ( E ds = E ds) (3.12)
46 Bazele electrotehnicii

b)să fie o suprafaţă de câmp constant: D |Σ = ct ; ( E |Σ = ct ) (3.13)


În ipotezele (3.12) şi (3.13) calculul integralei de flux din (3.3) se simplifică
astfel:
__ __ ⎛ q ⎞
∫ ∫ ∫
q
D ds = Dds = D ds = D ⋅ A Σ = q Σ ⇒ D = Σ ; ⎜ E = Σ ⎟ (3.14)
Σ ↑ Σ ↑ Σ AΣ ⎝ εA Σ ⎠
(a) (b)
• Pentru o piesă conductoare încărcată superficial cu distribuţia de sarcină
ρs , în interiorul său nu există câmp ( D1 = 0 ) iar în exterior câmpul este
D 2 = D n 2 , normală la suprafaţa conductorului, atunci
forma locală (3.6) aplicată pe suprafaţa unei piese
conductoare devine:
D n 2 − D n1 = ρs ⎯⎯⎯⎯ → D 2 = Dn 2 = ρs (3.15)
D n =0
1

Valoarea inducţiei electrice D lângă un corp


conductor este egală cu valoarea locală a lui ρs iar ca
vector este ⊥ pe suprafaţa corpului conductor.

Aplicaţii:
1. O sarcină punctiformă q este situată în vid (figura 3.6). Se cere
expresia câmpului electric creat în jurul său.
Σ
Câmpul electric este radial (liniile lui E în
lungul vectorului de poziţie r ) cu simetrie sferică
(ε 0 ) (simetria unui câmp este dată de forma suprafeţelor
q sale echipotenţiale). Aplicând legea fluxului electric
sub forma (3.14) pe suprafaţă Σ sferă de rază r
obţinem: _
__ __ __


q q r
D ds = q Σ ↔ D ⋅ 4πr 2 = q → D = → D= →
Σ 4πr 2 4π r 3
__ _
D __ q r
→E==
εo 4πεo r 3
2. O sferă dielectrică de rază a şi permitivitate ε = ε r εo este încărcată
q 3q
uniform cu sarcina q ( ρ v = = ) şi plasată în vid. Se cere expresia
V 4πa 3
câmpului creat.
3. Legile fenomenelor electromagnetice 47

Atât în interiorul sferei ( r < a ) cât şi în


exteriorul său, câmpul electric este radial cu
simetrie sferică; deci vom alege suprafeţe Σ sfere
atât pentru interior (Σi) cât şi pentru exterior (Σe)
de forma unor sfere (ortogonale pe liniile de
Σi câmp) ca în figura 3.7
ρv (ε ) ÆPe domeniul interior ( r < a ) rezulttă:
(ε o ) __ __ 4πr 3

Σe
∫Σi
D i ds = q Σi ↔
__
Di 4πr 2 = ρ v
3
1 1 _ __ ρ _
→ Di = ρ v r → D i = ρv r → Ei = v r
3 3 3ε

ÆPe domeniul exterior ( r ≥ a )


vom avea:
__ __

ρv
a
∫Σe
D e ds = q Σe ↔ De 4πr 2 =

3ε 4πa 3 ρ a3 1
= ρv → De = v →
3 3 r2
_ _
ρ a3 r
__ __ ρ a3 r
De = v → Ee = v
3 r3 3εo r 3
Suprafaţa sferei de rază a este o
discontinuitate (în interior este ε şi în exterior ε o ) deci valoarea lui E suferă
un salt. În schimb:
ρ
(Di )r = a = v a = (De )r = a
3
deci valorile câmpului D nu sunt afectate de discontinuitatea mediului, ca în
figura 3.8.

3. Un fir rectiliniu foarte lung este încărcat uniform cu densitatea


liniară ρ [C / m] . Se cere expresia câmpului electric creat.
48 Bazele electrotehnicii

Câmpurile D şi E sunt radiale cu simetrie


ρ ds
D cilindrică, deci şi suprafaţa Σ o alegem un
cilindru de rază r şi lungime h (figura 3.9).
__ __ __ __ __ __

D
h

ds
D
∫Σ
D ds =

Σlat
D ds + 2
∫ D ds =
Σ baza = 0
ρ 1
= D ⋅ 2πrh = q ∑ = ρ h ⇒D= ⇒
Σ 2π r
_ __ _
r __ ρ r __ D ρ r
D= ⇒ E= =
Fig 3.9 2π r 2 εo 2πεo r 2

4. Un cilindru dielectric foarte lung şi de rază a este încărcat uniform


cu sarcină având densitatea ρv . Se cere expresia câmpului creat în interiorul
şi exteriorul său (figura 3.10).

ε ρv Câmpurile D şi E sunt radiale cu simetrie


ε0 cilindrică:
Σe Æ Pentru interiorul cilindrului r < a :
__ __
Σi
e

Σi
D ds = q Σi ↔ Di 2πr i = ρ v πr 2 i

i ρv __ ρv _ __ ρv _
→ Di = r → Di = r → Ei = r
2 2 2ε
ÆPentru exteriorul cilindrului ( r ≥ a ) rezultă succesiv:
r __ __

a
Fig 3.10
∫ Σe
D ds = q Σe ↔ De 2πr e = ρ v πa 2 e

_ _
ρ a2 1 __ ρ a2 r __ ρ a2 r
→ De = v → De = v → Ee = v
2 r 2 r2 2εo r 2

5. O sferă conductoare de rază a este încărcată superficial cu sarcina q


şi este situată jumătate într-un mediu cu ε1 iar cealaltă jumătate într-un
mediu cu ε 2 . Se cer expresiile câmpului electric creat şi densităţile de
sarcină pe cele două emisfere.
3. Legile fenomenelor electromagnetice 49

__ __


D1
D ds = q Σ ↔ (D1 + D 2 )2πr 2 = q
Σ
În plan ecuatorial este
ρs1 D1 = ε1E1 discontinuitate, unde se conservă
ε1
a componenta tangenţială a lui E :
ε2 D2 = ε2E 2
ρs 2

D1 D 2
E1 = E 2 → =
Σ D2 ε1 ε 2
Fig 3.11

⎛ ε ⎞ ε2 1 D
D1 2πr 2 ⎜⎜1 + 2 ⎟⎟ = q → D1 = q → E1 = 1
⎝ ε1 ⎠ ε1 + ε 2 2πr ε1
2

ε ε 1 D
D 2 = 2 D1 = q 2 → E2 = 2
ε1 ε1 + ε 2 2πr 2 ε2
Distribuţia sarcinii pe cele două emisfere conform relaţiei (3.15) va fi:
⎧ ε1 1
⎪ρs1 = (D1 )r = a = q ε + ε 2
⎪ 1 2 2πa
⎨ ⇒ (ρs1 + ρs 2 )2πa 2 = q
⎪ρ = (D ) ε2 1
s2 2 r =a = q
⎪⎩ ε1 + ε 2 2πa 2

3.2 Legea fluxului magnetic

Sub formă integrală legea spune că: ,,fluxul magnetic printr-o


suprafaţă închisă Σ este nul în orice regim de funcţionare, indiferent ce
formă are Σ”.
__ __
ΦΣ =
∫ B ds = 0
Σ
(3.16)

Forma integrală (3.16) a legii pune în evidenţă caracterul


conservativ al fluxului magnetic; fluxul care intră printr-o parte a suprafeţei
închise Σ este egal cu fluxul care iese prin altă parte, iar fluxul printr-o
suprafaţă deschisă SΓ depinde doar de forma curbei Γ .
În domenii de continuitate a câmpului B se poate scrie, cu teorema
lui Gauss:
50 Bazele electrotehnicii

__ __ __ __

∫ B ds = ∫
Σ vΣ
div Bdν = 0 ⎯⎯⎯⎯⎯→
ν Σ = arbitrar
div B = 0 (3.17)

Expresia (3.17) reprezintă forma locală a legii fluxului magnetic.


Cum în orice punct din spaţiu divB = 0 , înseamnă că liniile inducţiei
magnetice B sunt întotdeauna linii închise (sau sunt un fascicul paralel de
linii de câmp). Deci câmpul B este un câmp fără surse (nu există sarcini
magnetice care ar produce câmpul magnetic) şi este numit câmp solenoidal.
Dacă div B = 0 înseamnă că funcţia vectorială B provine prin
intermediul rotorului dintr-un potenţial magnetic vector A (conform relaţiei
1.15): B = rot A (3.18)
Potenţialul vector A este o mărime vectorială de calcul, nu are o
semnificaţie fizică; el se foloseşte doar pentru a creea algoritmi de calcul ai
câmpului magnetic mult mai simpli. Ca orice funcţie vectorială, potenţialul
A este univoc determinat dacă alături de rotorul său (3.18) se cunoaşte şi
divergenţa sa (numită condiţia de etalonare). În regim staţionar şi
cvasistaţionar se adoptă o condiţie de etalonare de tip Coulomb:
div A = 0 (3.19)
Cu ajutorul potenţialului A , fluxul magnetic printr-o suprafaţă
deschisă SΓ care se sprijină pe curba închisă Γ se poate exprima astfel:
__ __ __ __
ΦSΓ =
∫ SΓ
B ds =
∫ SΓ
rot A ds =
∫ Ad
Γ
(3.20)

Deci pentru a calcula un flux magnetic Φ S Γ trebuie cunoscute fie


valorile lui B în toate punctele suprafeţei SΓ , fie valorile potenţialului A
doar în punctele conturului Γ , problemă mult mai simplă; deci fluxul Φ S Γ
depinde doar de forma curbei Γ . Forma locală (3.17) este valabilă doar în
domenii de continuitate ale mediului, deci ale câmpului magnetic. În jurul
unei suprafeţe de discontinuitate forma (3.17) devine:
__ __ __
divs B = 0 → n12 ⋅ ( B 2 − B 1 ) = 0
Bn1 = Bn 2 → (3.21)
respectiv la trecerea printr-o discontinuitate liniile câmpului B astfel se
refractă încât se conservă componenta normală a inducţiei magnetice.
Dimensional [Φ ] = Wb (Weber) iar din expresia (3.16) rezultă:
Φ Wb
[B] = = = T (tesla) (3.22)
S m2
3. Legile fenomenelor electromagnetice 51

Totodată, din
N N
B = rotA ⎯⎯⎯⎯
∂A
→ [A] = [B] ⋅ [r] = ⋅m = = T⋅m (3.23)
B= A⋅m A
∂r
Observaţii:
• Într-un câmp magnetic uniform fluxul magnetic prin suprafaţa SΓ
__ __
este: Φ SΓ = B ⋅ SΓ iar într-un câmp neuniform el este ΦSΓ =
∫SΓ
B ds .

• Legea legăturii în câmp magnetic (2.53) precizează legătura dintre


inducţia magnetică B , intensitatea câmpului magnetic H şi magnetizaţia
M : B = μ o ( H + M ) , unde μ o = 4π ⋅10 −7 H / m este permeabilitatea vidului,
1 107
iar ν o = = şi este reluctivitatea vidului. Legea legăturii se poate
μ o 4π
scrie sub forma:
__ __
H = νo B − M (3.25)
Legea legăturii în câmp electric (2.19) este de forma:

D = εo E + P (3.26)
Comparând cele două expresii (3.25) şi (3.26) se poate stabili o
analogie între câmpul electric şi câmpul magnetic:

câmp electric câmp magnetic


E ←⎯
⎯→ B Æ E şi B sunt vectorii de bază în cele două
câmpuri; în funcţie de ei se exprimă
efectele motoare, forţe, energii, etc.
D ←⎯
⎯→ H Æ D şi H sunt vectorii auxiliari ai celor
două câmpuri
1
εo ←⎯⎯
→ νo = Æcorespondenţa factorilor de mediu
μo
1
(ε) ←⎯⎯
→ ( )
μ

P ←⎯⎯
→ -M → mărimea P m = − M este polarizaţia magnetică
52 Bazele electrotehnicii

3.3 Legea circuitului magnetic(legea curentului total)

3.3.1 Formele integrale ale legii


,,Tensiunea magnetomotoare (t.m.m) u mmΓ de-a lungul oricărei curbe
închise Γ este egală cu suma dintre solenaţia θSΓ corespunzătoare unei
suprafeţe SΓ ce se sprijină pe curba închisă Γ şi curentul hertzian i H Γ prin
suprafaţa SΓ ”. Matematic aceasta se scrie sub forma:
d ψSΓ
u mmΓ = θSΓ + (3.27)
dt
i HΓ
Expresia (3.27) este forma integrală a legii, unde:
__ __
i1
i2
• u mmΓ =
∫ Γ
H d – este t.m.m. de-a lungul

2 __ __
ds curbei Γ iar u m12 =

1
Hd este

tensiunea magnetică între punctele 1 şi 2


i k SΓ
s1 s2 din câmpul H
sk
• θSΓ – este solenaţia (curentul de
dl
conducţie total) care străbate suprafaţa SΓ . Aşa
cum intensitatea curentului caracterizează
i1 Γ curentul printr-un conductor, solenaţia
i2 generalizează ,,curentul printr-un conductor” la
Fig 3.12 „curentul printr-o suprafaţă oarecare SΓ ”, care
poate fi străbătută de mai multe conductoare sau
de acelaşi conductor care trece de mai multe ori prin SΓ (figura 3.12).
Admitem o densitate de curent J prin suprafaţa SΓ definită astfel încât să
fie nulă în toate punctele suprafeţei SΓ cu excepţia suprafeţelor
S1 , S2 ,..., Sk efectiv parcurse de curent.
⎧ n
⎪≠ 0 pentru ∪ Sk
⎪ k =1
J=⎨ (3.28)
n

⎪ = 0 pentru SΓ ∪ Sk

⎩ k =1
3. Legile fenomenelor electromagnetice 53

În funcţie de această densitate de curent (3.28), solenaţia se scrie sub forma:


_ __
θSΓ = ∫ J ds (3.29)

dψSΓ
• curentul hertzian prin suprafaţa SΓ este : iHΓ = (3.30)
dt
__ __
unde: ψSΓ =


D ds este fluxul electric prin suprafaţa SΓ . Fluxul electric

din (3.8) are dimensiune: [ψ ] = [q] = C iar i HΓ va avea dimensiunea:


dψSΓ [dψSΓ ] C
i HΓ = → [i HΓ ] = = =A (3.31)
dt [dt] s
În expresia (3.30) avem o derivată substanţială de flux: un flux printr-o
suprafaţă SΓ poate fi variabil fie din cauza variaţiei câmpului D , respectiv
D ( t ) şi suprafaţa este fixă în spaţiu, fie câmpul nu este variabil în timp
D ≠ D ( t ) dar suprafaţa SΓ se mişcă în spaţiu cu viteza v dinspre un câmp
slab spre unul intens (derivata este (+)) sau invers (derivata este (–)).
Matematic aceasta înseamnă:
⎡ __ ⎤
dψSΓ __ __

∫ ∫
d ⎢ ∂ D ⎥
i HΓ = = D ds = ⎢ ds ⎥ +
dt dt S ∂t
Γ ⎢⎣ SΓ = fixa ⎥⎦ __ __
D = D (t) (3.32)
⎡ ⎤
⎛ __ __ ⎛ __ __ ⎞ ⎞ ⎥


⎢ SΓ = mobila ⎜⎜ v div D + rot ⎜⎜ D × v ⎟⎟ ⎟⎟ds ⎥
⎢⎣ cu viteza v ⎝ ⎝ ⎠ ⎠ ⎥ __ __
⎦ D ≠ D(t)
Ţinând seama de (3.4) expresia (3.32) se scrie sub forma:
__
∂ D __ __ __ __ __ __
i HΓ =
∫SΓ ∂t
ds +
SΓ ∫
ρ v v ds +
SΓ ∫
rot( D × v ) ds (3.33)

Înlocuind în (3.27) expresiile lui u mmΓ , θSΓ şi i H Γ se obţine:


__
__ __ __ __
∂ D __ __ __ ⎛ __ __ ⎞ __
∫ Γ
Hd =
SΓ∫J ds +
SΓ ∂t
ds +
SΓ∫ρ v v ds +
SΓ ∫ ∫
rot ⎜ D × v ⎟ ds (3.34)




ic id iT iR
54 Bazele electrotehnicii

Expresia (3.34) este forma integrală dezvoltată a legii iar integralele din
membrul drept reprezintă:
i c − intensitatea curentului de conducţie prin SΓ ( J este densitatea sa)
∂D
i d − intensitatea curentului de deplasare prin SΓ ( este densitatea sa)
∂t
i T − intensitatea curentului de convecţie (transport) prin SΓ ( ρv v este
densitatea sa)
__ __
i R − intensitatea curentului Röentgen prin SΓ ( rot( D × v ) este densitatea
sa)
Observaţie:
__ __ __ __
J R = rot( D × v ) este densitatea curentului Röentgen teoretic iar rot( P × v ) este
densitatea curentului Röentgen practic, verificat experimental, diferenţă care în formulare
macroscopică nu afectează calculele tehnice; deosebirea are o justificare doar în
electrodinamica relativistă.
În membrul stâng al legii (3.34) sunt numai mărimi magnetice iar în
membrul drept sunt numai mărimi electrice. Deci legea circuitului magnetic
face legătura dintre aspectul electric şi cel magnetic al câmpului
electromagnetic, respectiv legea spune că ,,un câmp magnetic este creat de
către curenţi electrici (indiferent de natura lor fizică: conducţie, deplasare,
convecţie, Röentgen)”.
Aceasta este singura proprietate comună a celor patru genuri de
curenţi electrici, de unde şi numele acestei legi de,legea curentului total.
Afirmaţia că: ,,orice curent electric produce un câmp magnetic în jurul său”
admite şi reciproca: ,,nu pot exista linii de câmp magnetic fără ca ele să
înconjoare linii de curent”.
În medii fixe (fără corpuri în mişcare v = 0 ) expresia (3.34) se reduce
la forma:
__ __

∫ ∫
∂D
H d = θSΓ + ds (3.35)
Γ SΓ ∂t
respectiv câmpul magnetic H este creat doar de curenţi de conducţie
∂D
(solenaţie) şi de curenţi de deplasare (câmpuri electrice variabile ≠ 0 ).
∂t
3. Legile fenomenelor electromagnetice 55

Regimul cvasistaţionar este un regim variabil de frecvenţă mică


∂D
(medie) în care << , deci se
H ∂t
poate neglija curentul de
deplasare, respectiv câmpul
H H magnetic creat de el, peste tot, cu
excepţia dielectricului dintre
icond icond armăturile unui condensator
(altfel nu se asigură continuitatea
liniilor de curent prin
idepl condensator), vezi figura 3.13 .
Deci în regim
Fig 3.13 cvasistaţionar un câmp magnetic
este produs numai de către
curenţi de conducţie (solenaţie) la fel ca şi în regim staţionar (curent
__ __
continuu):
∫ Γ
H d = θSΓ (3.36)

Această formă particulară a legii (3.36) valabilă în regim staţionar şi


cvasistaţionar este cunoscută şi sub numele de teorema lui Ampère.
În vid unde nu există corpuri conductoare (deci J = 0, θSΓ = 0) dar
nici corpuri în mişcare (v = 0) , din expresia (3.34) mai rămâne:
__ __

∫ ∫
∂D
Hd = ds (3.37)
Γ SΓ ∂t
care pune în evidenţă faptul că în lipsa corpurilor (în particular în vid), un
câmp magnetic H este produs doar de către curenţii de deplasare, respectiv
∂D
este produs de către câmpuri electrice variabile ≠ 0.
∂t

3.3.2 Formele locale ale legii

În domenii de continuitate a proprietăţilor fizice, respectiv de


continuitate a câmpului magnetic, aplicând teorema lui Stokes în membrul
stâng din (3.34) se obţine:
⎡_ __ ⎤
__ __ __ ⎛ __ __ ⎞ ⎥ __
∫ ∫
⎢ ∂D
rot H ds = ⎢ J + ∂t + ρ v v + rot ⎜⎜ D × v ⎟⎟ ⎥ ds (3.38)
SΓ SΓ ⎢ ⎝ ⎠⎥
⎣ ⎦
56 Bazele electrotehnicii

Cum suprafaţa SΓ are o formă arbitrar aleasă, rezultă că:


__ __ ∂D __ __ __
rot H = J + + ρ v v + rot( D × v ) (3.39)
∂t
Expresia (3.39) reprezintă forma locală (valabilă în orice punct din
domeniu) a legii circuitului magnetic, respectiv ,,liniile câmpului H fac
rotoare drepte în jurul tuturor liniilor de curent care l-au creat; liniile lui H
sunt conţinute în plane ⊥ pe liniile de curent”.
• În medii fixe, fără corpuri în mişcare (v = 0) forma locală este:
∂D
rot H = J + (3.40)
∂t
Această formă locală a legii este cunoscută şi sub denumirea de prima ecuaţie
a lui Maxwell şi ea face parte dintr-un sistem de ecuaţii cu derivate parţiale.

• În regim cvasistaţionar ( << ; v = 0) forma locală a legii este:
∂t
rot H = J (3.41)
liniile lui H fac rotoare drepte (regula burghiului drept) în jurul curentului
J din fire conductoare. Cum rot H = ∇ × H = J rezultă că liniile lui H şi
cele ale lui J sunt conţinute în plane ortogonale; aceasta ne ajută să intuim
geometria liniilor lui H atunci când
cunoaştem geometria liniilor lui J ca în
figura 3.14.
H • În vid forma locală a legii este:
∂D
H rot H =
i ∂t
(3.42)
i H respectiv liniile unui câmp magnetic
Fig 3.14 produs de un câmp electric variabil (figura
3.15) sunt conţinute în plane
perpendiculare pe liniile câmpului electric iar
D ∂D
∂D
>0
ca sens fac rotoare drepte, dacă > 0 sau
∂t ∂t
∂D
H rotoare stângi, dacă < 0.
∂t
Expresiile (3.39), (3.40), (3.41), (3.42)
deduse prin aplicarea teoremei lui Stokes sunt
Fig 3.15 valabile doar în domeniile de continuitate.
3. Legile fenomenelor electromagnetice 57

Dacă S12 este o suprafaţă de discontinuitate


n care separă domeniile ① şi ② şi
presupunem că este o discontinuitate activă
H t1
(conţine o pânză de curent Js ), atunci forma
H1 H2 (3.41) aplicată în vecinătatea lui S12 devine:
Ht 2 __ _ __ ⎛ __ __ ⎞ _
rot s H = J s ↔ n × ⎜ H 2 − H1 ⎟ = Js ↔
Js ⎜ ⎟
⎝ ⎠
t __ _
Fig 3.16 ↔ H t 2 − H t1 = J s (3.43)
unde n şi t sunt versorii normal şi tangent în orice punct al discontinuităţii
S12 (vezi figura 3.16).
Dacă discontinuitatea S12 este o discontinuitate pasivă, o îmbinare
între două medii cu μ1 şi μ 2 fără a conţine o pânză de curent (Js = 0) atunci:
__ __ __
rot s H = 0 ↔ H t 2 = H t1 ↔ H t 2 = H t1 (3.44)
La trecerea printr-o discontinuitate pasivă liniile lui H astfel se
refractă încât se conservă componenta tangenţială a lui H .
Observaţie:
Forma integrală (3.36) a legii poate constitui suport pentru a crea un
algoritm de calcul a unui câmp magnetic creat de curenţi de conducţie:
__ __

∫ Γ
H d = θSΓ (3.36)

Expresia (3.36) este adevărată pentru orice curbă închisă Γ , respectiv


orice suprafaţă care se sprijină pe curba Γ . Calculul circulaţiei din membrul
stâng se simplifică dacă aleg curba Γ în concordanţă cu geometria liniilor
câmpului H :
a–) dacă intuim apriori forma liniilor lui H , alegem drept curbă Γ o linie de
__
câmp, atunci H şi d vor fi tangente la curba Γ , respectiv:
__ __
H⋅ d = H ⋅d (3.37)
b–) dacă geometria liniilor de câmp este astfel ca în lungul liniei de câmp
modulul câmpului să rămână constant, atunci:

∫ Γ
Hd =H
∫ d = H⋅
Γ
Γ (3.38)
58 Bazele electrotehnicii

această ipoteză este valabilă doar dacă liniile lui H sunt echidistante (sau în
particular paralele) ca în figura 3.17 şi evaluăm lungimea liniei de câmp Γ
şi solenaţia θSΓ prin suprafaţa curbei Γ .
Deci dacă sunt îndeplinite ipotezele (3.37) şi (3.38) atunci:

∫ ∫
⎧ ___ ___
Hd = Hd = H Γ

___ ___ ⎪ ↑ ↑
H d = θSΓ ↔ ⎨ Γ (a ) Γ (b)
Γ ⎪θ = suma algebrică a curenţilor prin suprafaţa S
⎩ SΓ Γ

θSΓ
H Γ ⋅ Γ = θSΓ → HΓ = (3.39)
Γ

H
H

Fig 3.17

Aplicaţii
H H
1. Un fir rectiliniu parcurs de
i1 curentul i sau un mănunchi de fire
i4 i2 parcurse de curenţii i1 , i 2 , i 3 şi i 4 este
Γ
i i3 situat într-un mediu omogen
a) b)
(figura3.18). Să se determine expresia
Fig 3.18 câmpului magnetic creat.

În ambele situaţii liniile lui H sunt cercuri de rază r situate în plane


⊥ pe firele parcurse de curenţi. Cercurile fac parte din categoria liniilor
echidistante, deci putem aplica (3.39):
__ __


i
a) Hd =i ↔ H ⋅ 2πr = i → H= (3.40)
Γ 2πr
Ca vector liniile lui H sunt tangente la cerc, deci sunt dirijate după
i
coordonata ϕ a sistemului cilindric: H = H u ϕ = u ϕ ; u ϕ -versorul axei ϕ.
2πr
3. Legile fenomenelor electromagnetice 59

__ __
b)
∫ Γ
H d = θSΓ ↔ H ⋅ 2πr = i1 -i 2 + i3 -i 4 →

i -i + i -i __ __
→H= 1 2 3 4 → H = H⋅ u ϕ (3.41)
2πr
2. O bobină cilindrică lungă (lungimea a bobinei este mult mai mare
decât diametrul spirelor) numită şi solenoid are N spire parcurse de curentul
i ca în figura 3.19 . Se cere expresia câmpului H creat.

Liniile lui H sunt fascicul paralel şi H ≠ 0 doar în interiorul


solenoidului, deci putem aplica (3.39):
N __ __

H

H d = θSΓ ↔ H ⋅ = N ⋅ i →
Γ
N ⋅i
→ H= (3.42)
Γ Care este un câmp magnetic
uniform(valoare constantă în interiorul
bobinei).
Fig 3.19

He 3. Un fir rectiliniu de rază a (figura 3.20) este


parcurs de curentul conducţie i, repartizat uniform
Hi i
pe secţiunea firului cu densitatea: J= . Se
Γe πa 2
Γi a
cere H i şi H e şi să se arate că Be = μ H e satis face
legea fluxului magnetic.

Fig 3.20 Liniile lui H sunt cercuri atât în interiorul


conductorului cât şi în exteriorul său.
a) pentru interior (r < a ) alegem o linie de câmp Γi – cerc de rază r şi
aplicăm (3.39):
__ __


1 i
Hi d = θSΓ ↔ Hi 2πr = J πr 2 → Hi = Jr= r
Γi i 2 2πa 2
Ca vector H i este tangent la curba Γi , deci are versorul u ϕ :
__ __ __ 1 __ 1 _ _
H i = Hi ⋅ u ϕ
sau H i = J r u ϕ = (J× r ) (3.43)
2 2
60 Bazele electrotehnicii

b) pentru exteriorul conductorului (r ≥ a ) alegem o linie de câmp Γ e :


__ __ i __

i
He d = θSΓ ↔ H e ⋅ 2πr = i → H e = ; He = uϕ (3.44)
Γe e 2πr 2πr

y Inducţia magnetică în exteriorul firului


μi
este: B = Be = . Componentele
2πr
P(x, y)
acestui câmp se scriu sub forma:
Bx
(μ) ⎧ y μi y
r ⎪Bx = Bsin ϕ = B r = 2π 2
i ϕ
By B
x ⎪ x + y2

⎪B = −Bcos ϕ = − B x = mμi − x
o
⎪⎩ y r 2π x 2 + y 2
(3.44 ')
Înlocuite în forma locală (3.17) a legii
fluxului magnetic ele o verifică sub
Fig 3.20' forma:

∂Bx ∂B y μi ⎡ ∂ ⎛ y ⎞ ∂∂ ⎛ − x ⎞ ⎤
divB = + = ⎢ ⎜ 2 ⎟+ ⎜ ⎟⎥ = 0
∂x ∂y 2π ⎢⎣ ∂x ⎜⎝ x + y 2 ⎟⎠ ∂∂yx ⎜⎝ x 2 + y 2 ⎟⎠ ⎥⎦

3.4 Legea inducţiei electromagnetice

3.4.1 Fenomenul de inducţiei electromagnetică

Experimental se constată că într-o spiră


e ei conductoare Γ există curent i dacă spira
conţine o sursă cu t.e.m e (figura 3.21–a) care
i i produce curentul i sau dacă prin suprafaţa spirei
Γ
trece un câmp magnetic variabil în timp B( t )
a) B(t) b)
ca în figura 3.21–b care induce în spiră t.e.m
Fig 3.21 indusă e i şi care la rândul său va produce un
curent indus i. Deosebirea este că sursa „e” este
concentrată local pe spira Γ iar t.e.m indusă e i apare ca o sursă uniform
3. Legile fenomenelor electromagnetice 61
k i1 Φf i2 distribuită de-a lungul
e spirei Γ , efectul însă,
N1 N2 h
curentul i, este acelaşi.
a) Situaţiile ilustrate în figura
v v 3.22 pun în evidenţă că:

v i a) Există curent în
i S N secundar ( i 2 ≠ 0 ) şi lampa
h arde numai dacă fluxul
magnetic din miez Φ f este
b) ω variabil în timp (la
2 închiderea şi deschiderea
contactului k). În secundar
B 1 Γ 2 se induce o t.e.m statică
(t.e.m de transformare).
b) la apropierea
1 magnetului de spiră (sau de
c) bobină) fluxul magnetic prin
ω aceasta creşte, se induce
d) curent i într-un anumit sens
4 3 iar la îndepărtare se schimbă
B sensul curentului indus.
Totul este invers când
Fig 3.22 magnetul se apropie (sau
îndepărtează) cu polul sud. Deci sensul curentului indus depinde şi de sensul de
variaţie a fluxului inductor.
c) dacă o bară se mişcă (taie linii de câmp) într-un câmp B , între capetele
ei (1,2) se va induce o t.e.m e 21 chiar dacă circuitul este deschis (bara nu
închide o suprafaţă, deci nu avem flux magnetic inductor), dar va apare o
t.e.m de mişcare în bara mobilă.
d) o spiră Γ dreptunghiulară se poate roti cu viteza unghiulară ω într-un
câmp magnetic exterior B .
– dacă ω = 0 şi B( t ) în spiră se va induce o t.e.m statică ,, e t ”
–dacă ω ≠ 0 şi B ≠ B( t ) în spiră se induce o t.e.m de mişcare ,, e m ” care
de fapt se induce doar pe laturile 1-2 şi 3-4 care în mişcare lor taie liniile
câmpului B .
– dacă ω ≠ 0 şi B = B( t ) în spira Γ se induce atât t.e.m de mişcare cât şi
de transformare: e Γ = e t + e m .
62 Bazele electrotehnicii

Inducţia electromagnetică este fenomenul prin care se induce o t.e.m


într-un circuit (o spiră Γ , în general) datorită variaţiei în timp a fluxului
magnetic Φ SΓ care străbate suprafaţa curbei Γ . Sensul t.e.m induse este
astfel încât prin toate efectele sale să se opună cauzei inductoare (regula lui
Lenz).

3.4.2 Formele integrale ale legii

Sub formă integrală legea spune că ,,t.e.m e Γ indusă prin inducţie


electromagnetică în lungul curbei Γ este egală numeric cu viteza de scădere
a fluxului magnetic prin suprafaţa SΓ a curbei Γ ”.
B( t ) Æ câmpul magnetic exterior (câmpul magnetic
inductor)[T]

__ __


Æ fluxul magnetic inductor [Wb], cel care prin
Φ SΓ = B ds variaţia sa în timp induce o t.e.m;

1Wb
dΦ SΓ Æ t.e.m indusă în curba închisă Γ [V]; 1V =
1sec
eΓ = −
dt Æ dacă curba Γ este din material izolant (sau este o
curbă virtuală) t.e.m indusă nu are nici un efect;

iΓ Æ dacă spira Γ este din material conductor, atunci


t.e.m indusă e Γ se converteşte într-un curent electric
indus în curba Γ :


e de 1
(i Γ = Γ ; i Γ = Csp Γ ; i Γ = e Γ dt...)
R sp dt L sp
Br
Æ curentul indus în spiră (i Γ ) creează în jurul acesteia
un câmp magnetic (câmpul magnetic creat de curenţii
. induşi se numeşte câmp magnetic de reacţie Br )

__ __ ÆFluxul magnetic de reacţie este fluxul câmpului


Φr =
∫ B r ds

Br .
3. Legile fenomenelor electromagnetice 63

dΦSΓ
eΓ = − (3.45)
dt
Relaţia (3.45) este forma integrală compactă a legii.
dΦSΓ dΦSΓ
În general este viteza de creştere a fluxului ΦSΓ iar −
dt dt
este viteza de scădere în timp.
Prin toate efectele sale,
Br fluxul magnetic de reacţie se
Br opune efectelor fluxului magnetic
inductor Φ SΓ . În

eΓ (iΓ ) particular, Φ r se opune variaţiei


în timp a fluxului inductor Φ SΓ :
Γ
la creşterea lui Φ SΓ
B(t)
Fig 3.23 dΦ S Γ
( > 0) , Φ r are sens contrar
dt
cu Φ S Γ ca în figura 3.23 şi se opune creşterii, iar la scăderea lui Φ S Γ
dΦ S Γ
( < 0) , fluxul de reacţie îşi schimbă sensul şi are acelaşi sens cu
dt
Φ S Γ opunându-se astfel scăderii lui. Datorită existenţei fluxului magnetic
de reacţie Φ r , se spune că circuitele prezintă inerţie faţă de variaţia
fluxului magnetic inductor prin suprafaţa lor.
Din acest punct de vedere fluxul magnetic de reacţie Φ r are în
sistemele electrice acelaşi rol pe care îl are forţa de inerţie Fi în sistemele
mecanice. De altfel, între cele două clase de probleme se poate stabili o
analogie:
64 Bazele electrotehnicii

sisteme sisteme
mecanice electromagnetice
Factivă ←⎯⎯
→ Φinductor ÆForţa activă şi fluxul inductor
variabil sunt cauza funcţionării
celor două sisteme.
m ←⎯
⎯→ L Æmasa (m) şi inductivitatea (L)
sunt o măsură a inerţiei celor
două sisteme.
F dΦ
a= ←⎯
⎯→ e Γ = − → i Γ Æefectul în cele două sisteme
m dt
(mişcare accelerată, curentul indus
în circuit)
⎛ dv ⎞ ⎛ dq ⎞
⎜⎜ a = ⎟ ←⎯⎯
→ ⎜ i = dt ⎟
⎝ dt ⎟⎠ ⎝ ⎠

v ←⎯⎯
→ q Æviteza v şi sarcina q sunt mărimile
de stare ale sistemului (cele care
nu pot varia prin salturi)
Finerţ = -ma ←⎯⎯
→ Φ r = L ⋅ iindus Æforţa de inerţie şi fluxul de reacţie
pun în evidenţă inerţia sistemului
faţă de accelerare sau faţă de
inducerea curenţilor

T.e.m indusă e Γ se poate exprima în funcţie de câmpul electric indus E


sub forma:
__ __
eΓ =
∫ Γ
Ed (3.46)

Deci mai general, un câmp magnetic variabil B( t ) induce în jurul


său un câmp electric indus E care există în orice condiţii. Dacă în câmpul
indus E considerăm curba Γ , vom evalua t.e.m indusă e Γ cu (3.46) iar
dacă Γ este o spiră conductoare atunci va apare curentul indus i Γ .
3. Legile fenomenelor electromagnetice 65

⎛ dΦ SΓ ⎞
Derivata fluxului magnetic inductor ⎜⎜ − ⎟ o exprimăm cu (3.32)

⎝ dt ⎠
dΦSΓ ⎡ __ __ ⎛ __ __ ⎞ ⎤ __
∫ ∫
∂B
astfel: − =− ds − ⎢ v div B + rot ⎜ B × v ⎟ ⎥ ds (3.47)
⎜ ⎟⎥
dt SΓ ∂t SΓ ⎢⎣ =0 ⎝ ⎠⎦

deoarece curba Γ poate, în principiu, să treacă prin conductori, izolanţi, vid


şi ea este ataşată corpurilor mobile în mişcarea lor cu viteza v . Înlocuind în
expresia (3.45) se obţine:
__ __ ∂B __ ⎛ __ __ ⎞ __
∫Γ
Ed =


∂∫
t
ds −
SΓ ∫
rot ⎜ B × ν ⎟ ds




(3.48)

care reprezintă forma integrală dezvoltată a legii inducţiei electromagnetice.


În membrul stâng sunt mărimi electrice ( E ) iar în membrul drept
sunt numai mărimi magnetice, deci şi legea inducţiei electromagnetice este
o lege generală care face legătura dintre aspectul electric şi aspectul
magnetic al câmpului electromagnetic.
Aplicând teorema lui Stokes în ultimul termen din (3.48) se obţine:
__ __ __ __

∫ ∫ ∫
∂B
eΓ = Ed =− ds + ( v × B )d (3.49)
Γ SΓ ∂t Γ
et em


∂B
• et = − ds – este t.e.m de transformare (statică) care se induce
S Γ ∂t
în circuite fixe prin suprafaţa cărora trece un câmp magnetic variabil
⎛ ∂B ⎞
⎜⎜ ≠ 0 ⎟⎟
⎝ ∂t ⎠
⎛ __ __ ⎞ __
• em =

Γ⎝
⎜⎜ v × B ⎟⎟ d – este t.e.m de mişcare (dinamică) care se

induce într-o curbă Γ care se mişcă în câmpul B cu viteza v .
__ __ __
Mărimea ( v × B ) d fiind un produs mixt, va fi nul când două dintre
cele trei mărimi sunt paralele(şi în acest caz em = 0 ):
__ __
v || d – conductorul se mişcă în lungul său
66 Bazele electrotehnicii

__ __
v || B – mişcarea conductorului are loc în lungul liniilor de câmp B
__ __
B || d – conductorul rămâne pe timpul mişcării paralel cu liniile lui B
Se induce t.e.m de mişcare e m numai dacă în mişcarea sa,
conductorul taie linii de câmp B (constant sau variabil în timp). Dacă
__ __ __
v , B şi formează un triedru drept, t.e.m de mişcare este
__ __
em = ± B v ; semnul (± ) după cum vectorul ( v × B ) se asociază (± ) cu
sensul lui d de pe curba Γ .
__ __
T.e.m se calculează ca o circulaţie: eΓ =
∫ Γ
Ed iar fluxul

magnetic ca o integrală de
__ __
ΦSΓ flux: ΦSΓ =
∫ SΓ
B ds .

ds ΔΦ Dacă sensul de integrare


eΓ pe curba Γ ( d ) se
B asociază corect cu
d t
orientarea lui SΓ (ds) , în
Γ t t + Δt
acest caz t.e.m e Γ are
Fig 3.24 expresia (3.45). Când nu
dΦ S Γ
se asociază corect d cu ds , atunci: e Γ = . Să ilustrăm acest lucru:
dt


__ __
Æ ΦSΓ = B ds > 0 cu sensul ales incorect pentru ds la SΓ (figura 3.24)

⎛ ΔΦ ⎞
Æpresupunând ΔΦ > 0 , fluxul în creştere prin valori pozitive ⎜ ⎟ > 0 . În
⎝ Δt ⎠
ΔΦ
acest caz: eΓ = > 0 ; o t.e.m e Γ > 0 înseamnă că se induce în sensul în
Δt
care am orientat curba Γ (figura 3.24).
Pentru orientarea lui ds din figura 3.25 rezultă:
__ __ __ __
Æ Φ SΓ =
∫ SΓ
B ds < 0 ; ds ↑↓ B
3. Legile fenomenelor electromagnetice 67

Æfluxul negativ îl
Φ t t + Δt t
presupunem în scădere
ds ⎛ ΔΦ ⎞
ΔΦ < 0 , deci ⎜ ⎟ < 0.
⎝ Δt ⎠

B ΔΦ Cum d şi ds se asociază
d
Γ corect, t.e.m indusă va fi:
Fig 3.25 ΔΦ
eΓ = − > 0 , deci eΓ se
Δt
induce în sensul lui d (când e Γ < 0 , ea se induce invers cu orientarea
curbei Γ ).
În ambele cazuri avem aceeaşi problemă fizică: prin SΓ trece un
flux magnetic în creştere doar cu valori (+) sau (–). Numai alegerea
orientării prealabile a curbei Γ a diferit, rezultatul însă nu depinde de
aceasta. A rezultat acelaşi sens pentru e Γ .
Observaţie:

Calculul t.e.m induse e Γ prin cele două modalităţi trebuie înţeleasă astfel: –) ,, ”
dt
ΔΦ
este operaţia de derivare a fluxului Φ ( t ) , iar ,, ” este operaţia de împărţire dintre
Δt
creşterea fluxului Φ (creşterea funcţiei) şi creşterea timpului (creşterea
argumentului).
__ __ __ dΦSΓ
a) B (t) → ΦS± =
Γ ∫ SΓ
B ds → eΓ = −
dt
(3.50)

__ ˆ
camp __ __
±
uniform ΔΦ
b) B (t) ⎯⎯⎯⎯→ ΦS = B ⋅ SΓ → ΔΦ = Φ t +Δt − Φ t → eΓ = −
Γ Δt
Exemplificăm cu o bară care lunecă, în
2
contact cu un cadru, într-un câmp
magnetic B . Suprafaţa SΓ = vt este
v
variabilă în timp, deci şi fluxul magnetic
B va fi variabil.

Γ ΦSΓ = ± B SΓ = B( vt) →
Sau, în
1 dΦSΓ timpul
→ eΓ = − = − B v = e12
vt dt Δt
suprafaţa creşte cu ΔSΓ : ΔSΓ = vΔt (figura b) iar fluxul are o variaţie:
ΔΦSΓ = BΔSΓ = B vΔt .
68 Bazele electrotehnicii

vΔt T.e.m indusă are expresia:


b) 2
ΔΦSΓ B νΔt
eΓ = − =− = − B v = e12
Δt Δt

B Γ

1
t t + Δt

3.4.3 Formele locale ale legii

În domenii de continuitate a mediului (deci şi a câmpului B ) putem


aplica teorema lui Stokes asupra membrului stâng din (3.48) şi se obţine:
⎡ __ ⎤
__ __ ⎛ __ __ ⎞ ⎥ __
∫ ∫
⎢∂ B
rot E ds = − ⎢ ∂t + rot ⎜⎜ B × v ⎟⎟ ⎥ ds (3.51)
SΓ SΓ ⎢ ⎝ ⎠⎥
⎣ ⎦
Suprafaţa SΓ fiind aleasă în mod arbitrar, rezultă că:
__ ∂B __ __
rot E = − − rot ( B × v ) (3.52)
∂t
Expresia (3.52) reprezintă forma locală a legii inducţiei electromagnetice .
Pentru medii fixe (fără corpuri în mişcare, v = 0 ) în forma integrală nu
există decât e t iar sub formă locală rămâne:
∂B
rot E = − (3.53)
∂t
care pune în evidenţă faptul că liniile de câmp electric indus ( E ) fac rotoare
stângi (rot E < 0) în jurul liniilor unui câmp magnetic inductor, fiind situate
în plane ⊥ pe liniile lui B . Totodată forma locală (3.53) face parte din
pachetul de ecuaţii ale câmpului electromagnetic, cunoscută sub numele de
ecuaţia a doua a lui Maxwell.
În general câmpul electric indus: E indus = E are două componente:
E transf = E t şi E mişc =E m , care au semnificaţiile:
E = Et + Em (3.54)
3. Legile fenomenelor electromagnetice 69

⎧rot E = rot E t + rot E m


⎪ __ __ __ __
⎨ ∂B ⎛ ∂A ⎞ (3.55)
⎪rot E = − + rot( v × B ) = − rot ⎜ ⎟ + rot( v × B )
⎩ ∂t ⎝ ∂t ⎠
Prin identificare rezultă cele două componente ale câmpului electric indus:
⎧ ∂A
⎪⎪E t = − ∂t − câmp electric indus static (câmp de tip Neumann)
⎨ (3.56)
⎪ __ __
⎪⎩E m = v ×B − câmp electric indus prin mişcare
⎧ V Wb
⎪⎪ [A] = [E] ⋅ [t] = ⋅ sec = = Tm
m m
Dimensional ⎨ (3.57)
⎪[E m ] = [v] ⋅ [B] = m ⋅ V sec = V
⎪⎩ sec m 2 m

Observaţii:
• Curba plată Γ având SΓ <<, deci ΦSΓ ≈ 0, înconjoară o
discontinuitate S12 :
__ __ dΦSΓ

Δ E2 Ed =− ↔
Γ dt
Γ E1 __ _ __ _
Et ↔ E2 t Δ − E 1 t Δ = 0 → E t 2 = E t1
S12 Et La trecerea printr-o discontinuitate liniile
i(t) câmpului E astfel se refractă încât se
M
conservă componenta sa tangenţială:
B E t1 = E t 2 (3.58)

a b -) Tensiunea între punctele M şi N în regim


variabil depinde de drumul de integrare:

N
__ __ dΦSΓ __ __ __ __ dΦSΓ
∫ Γ
Ed =−
dt


MaN
Ed +
∫ NbM
Ed =−
dt
→ u MaN ≠ u MbN

u MaN -u MbN
Numai în regim staţionar există noţiunea de potenţial electric şi
70 Bazele electrotehnicii

atunci cele două tensiuni ar fi egale cu ,,diferenţa de potenţial” dintre M şi N


noţiune care în regim variabil nu există.
• Formele locale valabile în vid:
∂D ∂B
rot H = ; rot E = − (3.59)
∂t ∂t
⎛ ∂D ⎞
arată că un câmp electric variabil ⎜ ⎟ produce în jurul său câmp
⎝ ∂t ⎠
⎛ ∂B ⎞
magnetic iar un câmp magnetic variabil ⎜⎜ ⎟⎟ induce în jurul său un câmp
⎝ ∂t ⎠
electric. Unda electrică este ⊥ în spaţiu pe cea magnetică, ele se
autogenerează reciproc şi în vid (în lipsa altor sisteme) şi se propagă cu
viteză finită.
• Prin cele N spire ale unei bobine trece fluxul magnetic fascicular Φ f
care va induce în fiecare spiră o t.e.m ,, e ' ” iar t.e.m indusă la bornele
bobinei este:
dΦ f dΦ t
e = Ne′ = − N =− (3.60)
dt dt
Φ f − este fluxul fascicular, un flux mediu acelaşi prin toate spirele bobinei
Φ t = NΦ f este fluxul magnetic total al unei bobine;

3.5 Teoremele de refracţie a liniilor de câmp

I. Câmp electric
Dacă S12 este o joncţiune între două medii cu proprietăţi diferite
n (permitivităţi ε1 şi ε 2 ) şi este o
suprafaţă de discontinuitate pasivă
ε2 (neîncărcată cu sarcină, ρs = 0 ), atunci
D n1 = D n2 la trecerea liniilor de câmp electric
ε1
α D1 printr-o astfel de discontinuitate se
α1 2 E1 conservă componenta normală a lui D
E2 D2 (relaţia 3.57) şi componenta
E t1 = E t 2 tangenţială a lui E (relaţia 3.58):
E t1 = E t 2 ; D n1 = D n 2 . Unghiurile
cu normala n la discontinuitate se
t numesc: α1 = de incidenţă; α 2 =
S
Fig 3.26 12 de refracţie
3. Legile fenomenelor electromagnetice 71

D t1 ε1 E t1 Dt 2 ε2 E t 2 tg α1 ε1
tg α1 = = ; tg α 2 = = → = (3.61)
D n1 D n1 Dn 2 Dn 2 tg α 2 ε 2
Relaţia (3.61) este teorema de refracţie a liniilor de câmp electric. Evident
că am admis că cele două regiuni sunt cu proprietăţi liniare şi sunt izotrope
(liniile lui E şi D sunt pe
n aceeaşi direcţie.)
II. Câmp magnetic
μ2 Dacă există o
μ1 Bn1 = Bn 2 suprafaţă de discontinuitate
S12 pasivă (fară pânză de
B21
B
α1 2 α curent, J s = 0 ) care separă
H1
H2 două subdomenii liniare şi
H t1 = H t 2 izotrope cu permeabilităţile
μ1 şi μ 2 , (figura 3.27)
atunci ţinând seama de
formele locale ale legilor
BB2 1 (3.21) şi (3.44) valabile în
S12
Fig 3.27
t punctele din jurul unei
discontinuităţi, putem scrie:

⎧ B t1 μ1 H t1
⎪tg α1 = =
⎪ B n1 Bn 2 tg α1 μ1
⎨ ⇒ = (3.62)
⎪tg α = B t 2 = μ 2 H t 2 tg α 2 μ 2
⎪ 2
Bn 2 Bn 2

Relaţia (3.62) este expresia teoremei de refracţie a liniilor de câmp
magnetic la trecerea lor printr-o discontinuitate.
Dacă subdomeniul ① este feromagnetic atunci μ1 = μ Fe = μ r ⋅μo ≈ ∞ şi din
n
(3.62) rezultă: ⎧ π
⎪•) α1 = 2 ,dar în acest caz nu mai

⎪ există refracţie
⎪•) α =0,deci liniile de camp
ˆ magnetic
⎪ 2
⎪ ies şi intră ⊥ pe suprafeţele pieselor B1
tg α1 μ1 ⎪
= =∞ ⇒ ⎨ feromagnetice
tg α2 μ2 ⎪(Această proprietate ne ajută

⎪să construim spectrul liniilor lui B1 B2

⎪B atunci când sistemul conţine
⎪ piese feromagnetice )


72 Bazele electrotehnicii

3.6 Legea conservării sarcinii electrice

3.6.1 Formele integrale ale legii


ÆDacă o suprafaţă Σ trece numai prin medii izolante (dielectrici)
atunci suma algebrică a sarcinilor conţinute în interiorul lui Σ este constantă
indiferent de fenomenele (regimul de funcţionare) care au loc în interior.
qΣ = ∑q ±
k = ct (3.63)
ÆDacă suprafaţa Σ este intersectată de fire conductoare parcurse de
curenţi de conducţie (figura 3.28), atunci intensitatea curenţilor de conducţie
care ies din Σ (după normala exterioară) este egal numeric cu viteza de
i1 scădere a sarcinilor conţinute în interiorul
i2 suprafeţei Σ:
dq
ds iΣ = − Σ (3.64)
dt
ik În forma integrală (3.64) iΣ este
Σ suma algebrică a curenţilor care ies prin
Fig 3.28 firele conductoare
(iΣ = −i1 + i 2 + ... + i k + ...) . Relaţiile
(3.63) şi (3.64) reprezintă formele integrale compacte ale legii.
Scriind curentul iΣ în funcţie de densitatea sa J şi sarcina q Σ pe care
o admitem repartizată în volumul ν Σ cu densitatea ρ v , atunci:
_ __

∫ ∫
d
J ds = − ρ v dν (3.65)
Σ dt ν
Σ

Suprafaţa Σ este, în general, mobilă cu viteza v , odată cu corpurile încărcate,


deci în membrul drept din (3.65) avem o derivată substanţială de volum:

∫ ∫ ∫
d ∂ρ v
ρv dν = dν + div(ρ v v) dν =
dt ν ν ∂t ν
Σ Σ Σ
fix mobil
__ __

∫ ∫
∂ρv
= dν + v ρ v ds (3.66)
ν Σ ∂t Σ
Înlocuind în (3.65) se obţine:
⎛_ __ ⎞ __

∫ ∫ ∫
∂ρ ∂ρ
⎜⎜ J + ρv v ⎟⎟ ds = − v dν ↔ icond Σ + iconvΣ = − v dν (3.67)
Σ⎝ ⎠ νΣ ∂t ν Σ fix ∂t
Relaţia (3.67) este forma integrală dezvoltată a legii. Conform
3. Legile fenomenelor electromagnetice 73

acestei legi sarcina electrică din volumul ν Σ , considerat fix în raport cu


sistemul de referinţă, scade datorită curentului de conducţie ( J ) şi datorită
curentului de convecţie (ρv v) care ies din suprafaţa Σ.
Transformând cu teorema lui Gauss membrul stâng (3.67) în integrală
de volum, se obţine:
_ __ ∂ρ
div(J + ρ v ν ) = − v (3.68)
∂t
relaţie care reprezintă forma locală a legii conservării sarcinii electrice,
valabilă în domenii de continuitate a mediului. Dacă nu există corpuri în
mişcare, forma locală devine:
∂ρ
div J = − v (3.69)
∂t

iar în regim staţionar (curent continuu, când = 0 ) rezultă:
∂t
iΣ = 0 ↔ div J = 0 (3.70)
relaţie cunoscută şi sub numele de teorema continuităţii liniilor de curent;
liniile unui curent continuu sunt întotdeauna linii închise (div J = 0) .
În jurul suprafeţelor de discontinuitate S12 , care separă două medii cu
conductivităţi diferite σ1 şi σ2 (şi eventual încărcată discontinuitatea cu
ρs , majoritatea joncţiunilor parcurse de curent, au ρs ≠ 0 ) forma locală
∂ρ ∂ρ
(3.69) devine: divs J = − s ↔ J n 2 − J n1 = − s (3.71)
∂t ∂t
⎛∂ ⎞
Dacă sistemul funcţionează în curent continuu ⎜ = 0 ⎟ sau este o
⎝ ∂t ⎠
joncţiune pasivă (ρs = 0) atunci: J n1 = J n 2 (3.72)
deci la refracţia liniilor de curent se conservă componenta normală a lui J .
Observaţii:
• Prima teoremă a lui Kirchhoff este o consecinţă a acestei legi.
Dacă suprafaţa Σ înconjură un nod de circuit, sarcina acumulată într-un nod
fiind nulă, rezultă că iΣ = 0 .
• O suprafaţă Σ poate fi traversată atât de fire parcurse de curent
de conducţie, cât şi de corpuri încărcate cu sarcină – curent de convecţie –
sau liniile unui câmp electric variabil în timp – curent de deplasare – .
Liniile de curent se pot considera închise în orice regim de funcţionare (nu
74 Bazele electrotehnicii

numai în curent continuu) doar dacă se ţine seama de toate formele fizice de
curenţi electrici posibili:
(icond + iconv + idepl )Σ = 0 (3.73)
De exemplu, în figura 3.29 i î este curentul de încărcare a unui condensator
(k – pe poziţia 1). Până la
1 2 armătura condensatorului el
k
este curent de conducţie prin
fire. La încărcare sarcina din
suprafaţa Σ creşte, deci va
+ creşte şi câmpul dintre armături
Σ R
e ⎛ ∂D ⎞
i i ⎜⎜ > 0 ⎟⎟ , respectiv curentul
− î
D C
d
⎝ ∂t ⎠
de deplasare care iese din Σ este
egal cu curentul de conducţie
Fig 3.29 care intră. La descărcare (k – pe
poziţia 2), sarcina pe armături
⎛ dq ⎞ ⎛ ∂D ⎞
scade ⎜ Σ < 0 ⎟ , scade şi câmpul ⎜⎜ < 0 ⎟⎟ ceea ce înseamnă că şi
⎝ dt ⎠ ⎝ ∂t ⎠
curentul de deplasare din dielectric îşi va schimba sensul iar curentul de
descărcare i d este curent de deplasare şi în continuare este curent de
conducţie.
• Ecuaţiile scrise în jurul punctelor de discontinuitate se mai
numesc ecuaţii de trecere:
⎧⎪D n 2 − D n = ρs ⎪⎧H t 2 − H t1 = Js ∂ρ
⎨ ⎨ J n 2 − J n1 = − s (3.74)
E
⎩⎪ t1 = E B = B ∂t
t2 ⎩⎪ n1 n2
Ele pun în evidenţă că doar componenta tangenţială a lui E şi
componenta normală a lui B se conservă necondiţionat la trecerea lor
(refracţia) printr-o suprafaţă de discontinuitate. Celelalte componente
D n , H t şi J n se conservă doar condiţionat, aşa cum au precizat legile
câmpului.
3. Legile fenomenelor electromagnetice 75

3.7 Legea conducţiei electrice

• La scară microscopică asupra unei particule libere dintr-un mediu conductor


încărcată cu sarcina q ′ se exercită o forţă electrică Fel = q ′ E de către câmpul electric E
din interiorul conductorului (figura
E q' 3.30) şi o forţă neelectrică Fneel
Fel i cond
datorită altor fenomene din interiorul
conductorului (neomogenităţi, stare
Fneel de accelerare, diferenţă de
Ei
temperatură, etc). Particula q ′ va fi
Fig 3.30
în echilibru electrostatic doar dacă
Fel + Fneel = 0 . Dacă Fel = q′ E vom exprima şi forţele neelectrice sub forma:
Fneel = q′ E i = q ′ E str , unde Ei (Estr ) se numeşte intensitatea câmpului electric
imprimat (străin).
Câmpul imprimat Ei este un câmp electric echivalent, el echivalează acţiuni
neelectrice ce se exercită asupra particulelor libere. Câmpul Ei exprimă în termeni
electrici efectul altor stări (chimice, termice, mecanice) şi el se consideră ,,dat” în studiul
fenomenelor electrice, deducerea lui Ei nu ţine de teoria fenomenelor electrice. În general,
câmpul Ei există în regiunile conductoare active, în interiorul surselor de tensiune (pile,
acumulatoare, celule solare, etc).
• Sub acţiunea forţei rezultante Frez = Fel + Fneel particula q ′ se mişcă cu
viteza ν rel faţă de structura fixă a conductorului. Mişcarea microscopică ordonată a
particulelor q ′ supuse ciocnirilor dezordonate se echivalează cu mişcarea macroscopică a
unui corp într-un mediu vâscos, cu frecare, când forţa activă este proporţională cu viteza
medie. Mişcarea ordonată a particulelor q ′ este apreciată macroscopic ca un curent de
conducţie cu densitatea J : J = k1 v rel = k 2 (Fel + Fneel ) = k 2q′(E + Ei )
respectiv: J = σ(E + Ei ) ; E + Ei = ρ J (3.75)
⎧σ - conductivitatea mediului conductor

unde: ⎨ 1
⎪⎩ρ= σ - rezistivitatea mediului conductor
Legea conducţiei electrice este o lege de material (expresia sa conţine
constante de material, σ(sau ρ) care diferă de la un domeniu la altul) şi
conform cu justificarea microscopică (3.75) ea spune că ,,în orice punct dintr-
un mediu conductor, densitatea curentului de conducţie J este proporţională
cu intensitea câmpului electric rezultant ( E + Ei ) din acel punct”.
76 Bazele electrotehnicii

J = σ(E + Ei ) ; E + Ei = ρ J (3.76)
Relaţiile (3.76) reprezintă forma locală a legii (valabilă într-un punct din
domeniu conductor).
Experienţa arată că cele două constante de material σ şi ρ nu depind
numai de natura materialului ci şi de temperatură. Variaţia cu temperatura a
rezistivităţii ρ este mică şi că în jurul unei temperaturi de referinţă To
variaţia este aproximativ liniară, respectiv dezvoltarea în serie a lui ρ(T ) se
poate aproxima cu primul cu termen:
ρ(T) = ρ(To )[1 + α(T − To )] (3.77)
,, α ” este coeficientul de variaţie a rezistivităţii cu temperatura:
α>0 – pentru metale, deci ρ creşte cu temperatura,conduc mai bine în
stare rece
α<0 – pentru cărbune, soluţii, deci ρ scade cu temperatura,conduc mai
bine în stare caldă
La unele metale (plumb, thaliu, etc) ρ scade la zero la temperaturi
foarte mici, când materialul ajunge în stare de supraconductibilitate.
Valoarea temperaturii critice la care ρ = 0 depinde de metal dar şi de
valoarea câmpului B în care este plasat. În această stare materialele suportă
densităţi foarte mari de curent, fără a se încălzi, în ele se pot concentra
câmpuri foarte intense; de astfel de fenomene se ocupă o nouă disciplină –
crioelectrotehnica.
În conductoare omogene (Ei = 0) , forma locală a legii devine:
J = σE ; E=ρ J (3.78)
Considerăm un tronson de circuit filiform care cuprinde între punctele
m şi n o regiune cu câmp imprimat (o sursă), tronson care face parte dintr-
un circuit închis, deci este parcurs de curentul i.
Conductor filiform înseamnă că liniile de curent J se distribuie
⎛ i ⎞
uniform pe secţiunea sa transversală ⎜ J = ⎟ şi în acest caz putem
⎝ A⎠
considera că întregul curent este concentrat în curba C (axa tronsonului) şi
_ __
J || d .
Vom integra forma locală (3.76), membru cu membru, de-a lungul
curbei C:
2 ⎛ __ __ ⎞ __ 2 _ __


1⎝
⎜⎜ E + E i⎟


d =
1∫ρJd (3.79)
3. Legile fenomenelor electromagnetice 77

Notăm:
2 __ __
-) u f = u f12 =
∫ 1
Ed − tensiunea electrică în lungul firului

2 __ __ n __ __
-) ei =
∫ 1
Ei d =
∫ m
Ei d – t.e.m imprimată care este localizată pe

porţiunea m – n a curbei C.
2 _ __ 2 2

∫ ∫ ∫
i d
ρJd = ρ
d = i ρ = R12 ⋅ i
1 1 A 1 A
J 2

∫ A
i d
d R12 =R= ρ – este
2 1
2
Ei n ei n rezistenţa electrică a tronsonului
u f12
m 1–2 .
Cu notaţiile făcute, relaţia 3.79 se
m
(C) R12 poate scrie astfel:
i u f + ei = R ⋅ i (3.80)
1 care este forma integrală a legii
1
i conducţiei electrice care
Fig 3.31 precizează că ,,pe o porţiune
neramificată de circuit, suma
dintre tensiunea electrică în lungul firului (u f ) şi t.e.m imprimată (ei ) a
surselor ce se găsesc pe acea porţiune de circuit, este egală cu produsul
dintre rezistenţa electrică a tronsonului şi intensitatea curentului i”.
În teoria circuitelor electrice, relaţia (3.80) este numită ecuaţia de
tensiuni pentru o latură activă de circuit , tronsonul poate fi echivalat cu un
circuit electric echivalent, ca în figura 3.31.
Dacă conductorul este închis, curba C devine o curbă închisă Γ şi:
u f + ei = eΓ = e numită t.e.m de contur şi: e Γ = R ⋅ i Γ . Dacă circuitul
este pasiv (fără câmp imprimat, ei = 0 ) rămâne: u f = R ⋅ i .
În curent continuu (sau joasă frecvenţă) există noţiunea de potenţial
electric V şi tensiunea între capetele 1 şi 2 ale circuitului nu depinde de
2 __ __
drumul de integrare: u f =
∫ 1
E d = V1 − V2 = u b , mărimea u b numindu-

se tensiunea la bornele laturii de circuit. În acest caz particular se poate


u
scrie: ub = R ⋅ i ; i= b (3.81)
R
78 Bazele electrotehnicii

Această formă particulară a legii conducţiei electrice este cunoscută în


literatură sub numele de legea lui Ohm. Pentru circuite liniare (când R=ct)
dependenţa u b = f (i) este o funcţie liniară. Când R(u) sau R(i) avem un
circuit neliniar, respectiv u b (i) are o aliură neliniară.
Rezistenţa unui tronson de circuit are expresia:
2


d
i i R12 = ρ [Ω] (3.82)
1 A

A ρ
Dacă conductorul este omogen (ρ = ct ) şi în
Fig 3.32 lungul liniilor de curent secţiunea
conductorului rămâne constantă (figura 3.32) atunci:
R =ρ (3.83)
A
Dimensional se obţine:

⎧Ω m
⎡R A⎤ ⎪
[ρ] = ⎢ ⎥ = ⎨ Ω mm 2
⎣ ⎦ ⎪ - dacă secţiunea A se exprimă în mm 2
⎩ m
Conductanţa tronsonului de circuit este:
1 A σ A ⎡ -1 ⎤
G= = = Ω ; 1Ω-1 = 1S = 1Mho (3.84)
R ρ ⎣ ⎦
Pentru piese conductoare cu o formă oarecare se poate aplica
metoda tuburilor şi feliilor pentru calculul lui R sau G (Tubes and Slices
Method ).
Tuburile de curent sunt porţiuni de
J i conductor cu secţiune infinitezimală ,,ds”
şi sunt luate în lungul liniilor de curent J
(figura 3.33). Un tub are lungimea ,, ” şi
diferă de la o linie de curent la alta.
(σ ) J σ Conductanţa unui tub este:
σds
ds 2 dG tub = (3.85)
i

Diversele tuburi elementare sunt parcurse


Fig 3.33 de curent într-o conexiune paralel, deci:
1
3. Legile fenomenelor electromagnetice 79

∫ ∫
σ ds
G= dG = (3.86)
Scond
– este o funcţie ce exprimă lungimea liniilor de curent J ca funcţii de
geometria dispozitivului.

Feliile de curent dintr-un dispozitiv se consideră de grosime ,, d ”


infinitezimală şi sunt luate ⊥ pe liniile lui J (figura 3.34). Rezistenţa unei
i
felii este:
d
dR felie = ρ (3.87)
d S
J iar pentru întregul dispozitiv feliile sunt
(ρ ) conectate în serie:
2 2

∫ ∫
d
R = dR = ρ (3.88)
S 1 S

aici ,,S” este o funcţie care indică variaţia


i 1 secţiunii dispozitivului în lungul liniilor de
Fig 3.34 curent.
Dacă ,, ” în (3.86) şi ,,S” în (3.88) sunt greu de apreciat, atunci
întregul dispozitiv se aproximează cu câteva (n) tuburi având (ΔG k ) sau
câteva felii având (ΔR k ) şi pentru tot dispozitivul vom avea:
n n n n
G=
∑1
ΔG k =

1
σk ΔSk
k
; R=

1
ΔR k =

1
ρk Δ k
Sk
(3.89)

3.8 Legea transormării energiei în conductori

Experimental se constată că la trecerea curentului electric printr-un


mediu conductor energia electrică se transformă în alte forme de energie
(termică, chimică, etc). Un conductor parcurs de curent se încălzeşte
,,energia cedată în unitatea de timp (puterea p j ) şi în unitatea de volum a
conductorului (puterea specifică W / m 3 ) de către câmpul electromagnetic
în procesul de conducţie, este egală cu produsul scalar dintre E şi J ”.
pj = E⋅ J (3.90)
Forma locală (3.90) a legii scrisă dimensional reprezintă:
80 Bazele electrotehnicii

V A W
[ p] = [ E ] ⋅ [ J ] = ⋅ 2 = 3
m m m
Sub forma (3.90) legea este valabilă în conductori omogeni sau neomogeni,
izotropi sau anizotropi, liniari sau neliniari.
Observaţie:
Acestei legi i se poate da o justificare (interpretare) microscopică: câmpul electric rezultant
cheltuie un lucru mecanic δL pentru a mişca o particulă elementară q′ în timpul dt pe
direcţia d :
__ __ __ __
δL = F d = q′ E d (3.91)
relaţie care pentru unitatea de volum devine un lucru mecanic specific:
__ __
δLsp = ρv E d = p jdt
Viteza medie a particulei (între două ciocniri) faţă de conductor este v rel , deci:
__ _ __ _ __ __
d = ν rel ⋅ dt; J = ρ v ν rel → ρ v d = J dt → E J = p j (3.92)
Ceea ce microscopic reprezintă curent de convecţie (ρ v ν rel ) , macroscopic este
privit ca un curent de conducţie J .
Puterea specifică p j este efectul macroscopic al lucrului mecanic specific, cheltuit
de câmp pentru a transporta particulele libere prin conductor. Ciocnirile microscopice dau
un efect macroscopic de încălzire a piesei conductoare.
Pentru conductori neomogeni: E + Ei = ρ J → E = ρ J − Ei
p j = ρJ 2 − Ei J = p r − pg (3.93)
unde: p r = ρJ 2 ≥ 0 este densitatea de volum a puterii pierdută ireversibil de
câmpul electromagnetic sub formă de căldură prin efect electrocaloric
ireversibil (efect Joule).
⎧+ dacă E i şi J sunt omoparaleli; puterea cedată de

⎪ sursă şi primită de câmp
⎪⎪
pg = Ei J = ⎨
⎪ dacă E i şi J sunt antiparaleli, liniile lui J au sens
⎪− contrar cu E i , sursa absoarbe putere

⎪⎩ (sursa pusă la încărcat)
În conductoare omogene ( E i = 0) rezultă: p j = p r = ρJ 2 (3.94)
3. Legile fenomenelor electromagnetice 81

Forma integrală a legii se obţine integrând forma locală (3.90) pe tot


volumul conductorului parcurs de curent. Conductorul fiind filiform,
_ __ __
i = JA şi de asemenea J || d || E .
Puterea absorbită de întregul tronson (figura 3.35) este:
⎧ __ _ 2 2 2 __ __
⎪⎪Pj =
⎨ ∫ ν cond
p jdν =

ν
E J dν =
1 ∫
EJ(Ad ) =
1 ∫
Eid = i
1 ∫
E d = uf ⋅ i
(3.95)

P
⎪⎩ j = u f ⋅ i
Forma (3.95) reprezintă forma integrală a
J legii. Ţinând seama de forma integrală (3.80) a
i
dv = Ad E legii conducţiei electrice (u f = Ri − ei ) avem:
2
d Pj = R ⋅ i 2 − ei ⋅ i = PR − PG (3.96)
A
unde:
d −) P = Ri 2 =
R
∫p dν =
ν cond
r

ρJ 2dν ≥ 0 este
ν cond
puterea disipată sub formă de căldură pe rezistenţa
R parcursă de curentul i ( PR = Ri 2 ) este ,,legea”
i 1
Joule-Lenz.
Căldura produsă în timpul Δt = t 2 − t1 este :
Fig 3.35 t2

i
Q=
∫ t1
Ri 2dt [J]

⎧( + ) sursa produce puterea electrică (ei ⋅ i)


⎪ ei

–) PG = ei ⋅ i = ⎨
⎪ i
⎪⎩(−) sursa consuma puterea electrică (ei ⋅ i)
ei
Dacă printr-un conductor se stabileşte un curent variabil, de exemplu
sinusoidal, atunci şi densitatea de curent are o variaţie sinusoidală:
J = J max sin ωt = 2 J ef sin ωt
Puterile transformate în căldură au expresiile:

2
p j = ρ J ef ; Pj =
∫ ν cond
2
ρ J ef 2
dν = R Ief (3.97)
82 Bazele electrotehnicii

2
Pentru orice formă de variaţie în timp a lui J(t) , pierderile depind de Jef .
Sau, dacă lucrăm cu funcţiile J(t) şi i( t ) atunci:
⎧ T

∫ ρJ (t)dυ ∫
1
⎪p′j = ρJ 2 (t) → Pj′ (t) = 2
→ Pj = Pj′ (t)dt
⎪ ν T 0
⎨ (3.98)
T

T∫
⎪ 2 1 2 2
⎪PR′ (t) = Ri (t) → PR = Ri (t)dt = RI ef
⎩ 0

3.9 Legea polarizaţiei electrice temporare

Polarizarea este un fenomen specific corpurilor dielectrice (izolanţi).


Exceptând polarizare permanentă (care are cauze neelectrice), polarizarea
temporară apare ca urmare a introducerii corpurilor într-un câmp electric
exterior de intensitate E . Legea polarizaţiei temporare este o lege de
material care exprimă local (punct cu punct) dependenţa polarizaţiei
temporare Pt de intensitatea câmpului electric E .
Relaţia Pt = Pt ( E ) se poate stabili experimental, cu aproximaţie, în
anumite limite de variaţie a lui E şi a condiţiilor neelectrice. După forma
acestei relaţii, dielectricii se împart în liniari şi neliniari, respectiv izotropi şi
anizotropi.

3.9.1 Materiale liniare şi izotrope

Sub acţiunea câmpului E , un material


ε o χe E liniar şi izotrop se polarizează pe
Pt direcţia câmpului E , polarizaţia fiind
proporţională cu intensitatea câmpului:
E
P t = εo χe E (3.99)
unde χ e este susceptivitatea electrică
t relativă, mărime ce indică pentru un
material cât este de susceptibil a se
O
Fig. 3.36 polariza la introducerea sa în câmpul
E.
Forma (3.99) este valabilă în regim static sau lent variabil; în regim
variabil Pt rămâne în urma lui E (postefect, vâscozitate electrică, trenaj
3. Legile fenomenelor electromagnetice 83

electric) şi efectul este utilizat pentru încălzirea dielectrică a corpurilor. De


exemplu în figura 3.36, la aplicarea unei trepte de câmp E , polarizaţia
atinge valoarea dată de E abia după un timp. Dacă E = E max sin ωt şi
polarizaţia va avea o variaţie sinusoidală dar defazată din cauza
postefectului: Pt (t) = εo ⋅ χe (ω) ⋅ E max sin[ωt − ϕ(ω)]
atât susceptivitatea χ e cât şi defazajul ϕ depind de frecvenţa câmpului
electric. La materiale dialectrice χ e este mic şi nu variază cu temperatura
iar la cele paraelectrice χ e este mare şi depinde de temperatură
⎛ c ⎞
⎜ χ e = − legea Curie ⎟ şi de frecvenţă.
⎝ T ⎠

3.9.2 Materiale liniare şi anizotrope

La astfel de materiale polarizaţia Pt nu mai are direcţia lui E :


Pt = εo χ e E (3.100)
Fiecare direcţie din cristal are o anumită susceptivitate, deci χ e nu
mai este o constantă (scalar) ci tensor. Dacă direcţia lui E coincide cu una
dintre axele proprii ale cristalului, se va produce o polarizaţie foarte
puternică pe direcţia respectivă.
Pentru dielectrici neliniari Pt = f (E) este o funcţie neliniară, în general de
forma unui histerizis. Aceste materiale au susceptivităţi χ e foarte
mari.Corelând legea legăturii în câmp electric:
__ __ __ __ __ __
D = εo E + P = ε o E + P t + P p
cu legea polarizaţiei temporare, se obţin dependenţele:
• Materiale liniare:
__ __ __ __ __ __
D = εo E + εo χe E + P p = εo (1 + χe ) E + P p =
__ __ __ __
=εo ε r E + P p = ε E + P p (3.101)
unde: ε r = 1 + χ e este permitivitatea relativă ( χ e = ε r − 1 )
ε = ε r ε o este permitivitatea absolută a mediului
Cum la toate materialele dielectrice ε r ≥ 1 → χ e ≥ 0 , deci toate se
polarizează pe direcţia câmpului E şi întăresc câmpul în care au fost
plasate.
84 Bazele electrotehnicii

În lipsa polarizaţiei permanente ( Pp = 0) rămâne:


__ __
D =ε E (3.102)
• Materiale anizotrope:
__ __ __ __ __ __ __ __ __ __
D = εo E + εo χe E + P p = εo (1 + χe ) E + P p = ε o εr E + P p = ε E + P p (3.103)

iar în lipsa polarizării permanente:


D = εE (3.104)
• Material neliniare:
__ __ __ __ __ __
D = εo E + εo χe (E) E + P p = εo (1 + χe (E)) E + P p =
__ __ __ __
= εo ε r (E) E + P p = ε(E) E + P p (3.105)
__ __
iar în lipsa polarizării permanente: D = ε (E) ⋅ E (3.102)

3.10 Legea magnetizaţiei temporare

Este o lege de material care exprimă dependenţa locală dintre


magnetizaţia temporară M t şi intensitatea câmpului magnetic H ;
M t = M t (H) . Forma acestei relaţii depinde de material şi de condiţiile
nemagnetice.
– materiale liniare şi izotrope: Mt = χm H (3.107)
χ m – susceptibilitate magnetică relativă
Combinat cu legea legăturii în câmp magnetic:
__ __ __ __ __ __
B = μo ( H + M) = μo ( H + M t + M p ) , se obţine:
__ __ __ __ __ __
B = μo H + μo χ m H + μo M p = μo (1 + χ m ) H + μ o M p =
__ __ __ __
= μoμ r H + μo M p = μ H + μo M p ; M p =0 → B=μ H (3.108)
unde: μ r = 1 + χ m este permeabilitatea relativă ( χ m = μ r − 1 )
μ = μ r μ o este permeabilitatea absolută a mediului

⎧μ r < 1 − materiale diamagnetice ; se magnetizează invers cu H


⎪ şi slăbesc astfel câmpul H .
⎪ → χm < 0
⎨ se magnetizează pe direcţia lui
⎪μ r > 1 − matriale paramagnetice ;
⎪⎩ → χm > 0 H şi-l întăresc în acest fel.
3. Legile fenomenelor electromagnetice 85

– materiale anizotrope:
⎧ __ __
M
⎪ t = χ mH
⎪ __
( )
__ __ __ __ __ __

⎨ B = μo 1 + χ m H + μo M p = μo μ r H + μo M p = μ M + μo M p (3.109)

⎪M = 0 → B = μ H
⎪ p

– materiale neliniare:
⎧M t = χ m (H) H

⎪⎪B = μo (1 + χ m (H))H + μo M p = μoμ r (H) H + μo M p =
⎨ (3.110)
⎪ = μ(H)H + μo M p

⎪⎩M p = 0 → B = μ(H) H
Dintre materialele neliniare frecvent utilizate în tehnică sunt
materialele feromagnetice şi
B
A materialele ferimagnetice
Bs (feritele).
Br 1 Materiale feromagnetice
3 2 Materialele feromagnetice
−H m −H sunt fierul, cobaltul, nichelul
c
Hc
şi aliajele lor; ele au valori
O Hm H mari ale permeabilităţii
− Br
relative μ r ≈ 105 iar
dependenţa B=f(H) este de
forma unei curbe histerezis
−Bs
(figura 3.37).
Fig 3.37 Ramura 1 este
curba de primă magnetizare, plecând din origine, cu materialul demagnetizat
şi până se atinge saturaţia B = Bs în punctul A.
Ramurile 2,3 – variaţia lui B la creşterea sau scăderea câmpului exterior H.
Bs – inducţia de saturaţie
B r – inducţia remanentă, cea care rămâne la anularea câmpului exterior H.
H m – valoarea maximă pentru care se atinge saturaţia
H c – câmp coercitiv, valoarea câmpului de sens contrar care anulează
inducţia remanentă.
86 Bazele electrotehnicii

B În funcţie de valorile lui H c o curbă


a
histerezis este mai îngustă sau mai lată.
Pentru o magnetizare reversibilă până la
b saturaţie se cheltuie o energie; pierderile prin
histerezis reprezintă puterea consumată
H c1 H c2 pentru a magnetiza unitatea de volum a
materialului şi ele sunt proporţionale cu aria
ciclului histerezis.
Materialele cu ciclu histerezis îngust
( )
H c1 = 1 Oe şi μ r >> se numesc materiale
moi. Ele se magnetizează uşor, aria ciclului
Fig 3.38 histerezis (curba „a” din figura 3.38) este
mică. Din astfel de materiale se confecţionează miezurile pentru maşini
electrice, transformatoare, aparate electrice şi se prezintă sub formă de tole
magnetice cu grosimi de (0,1– 0,35) mm pentru a limita intensitatea
curenţilor turbionari care se induc în tolă.
Materialele cu ciclu histerezis lat ( H c 2 ≈ 50 Oe ) ca în curba b din
figura 3.38 se numesc materiale dure . Aria ciclului histerezis este mare, se
magnetizează greu, cu consum mare de energie, dar se şi demagnetizează
greu. Din astfel de materiale (oţeluri speciale) se realizează magneţii
permanenţi.
B Termenii de dur şi moale se
Bs referă la proprietăţile magnetice şi nu la
Br cele mecanice.
Variind pe H într-un sens şi altul
H
se pot trasa diferite cicluri histerezis
−H c Hc Hm intermediare. Există un ciclu histerezis
limită care duce la atingerea saturaţiei
− Br Bs şi care le cuprinde în interiorul său
pe toate ciclurile intermediare; numai
Fig 3.39 intersecţia acestuia cu axele
caracterizează materialul (B r , H c ) ca în
figura 3.39.
Caracteristica ce trece prin vârful tuturor curbelor histerezis
intermediare se numeşte caracteristica de magnetizare fundamentală sau
curba tehnică de magnetizare, indicată de firma producătoare şi în raport cu
care se defineşte permeabilitatea magnetică a materialului (figura 3.40) .
3. Legile fenomenelor electromagnetice 87

BA
(μ rs )A = = k1 tgα – permeabilitatea statică în punctul A
μo H A
B ⎧ dB
⎪( dH ) A =k 2 tgβ -permeabilitatea

(μ r d ) A = ⎨ dinamică în punctul Α
A ⎪ dB d(μ H) dμ
BA ⎪ = st
=μ st +H st
⎩ dH dH dH
respectiv în maximul lui μ st se
α
β intersectează cele două curbe μ st
HA H şi μ d ca în figura 3.41.
Materialele feromagnetice au o stare
B Fig 3.40 solidă cristalină (există materiale
anizotrope cu cristale orientate prin
laminare la rece care au μr foarte mare
pe acea direcţie). Ele se magnetizează
μi B(H) uşor până la saturaţie (figura 3.42) care se
μs (H) atinge la H
μo m1 ≈ 100 Oe , faţă de
materialele paramagnetice pentru care
μd (H) H m 2 ≈ 109 Oe , mult peste valorile de
o A
câmp care se pot realiza astăzi
Fig 3.41
(maxim 106 Oe).
Materialele feromagnetice îşi pierd proprietăţile magnetice dacă sunt
încălzite peste temperatura
B critică (punctul Curie) care
pentru fier este 760oC,
pentru nichel 360oC, când
−μ >> −feromagnetic
r
devin paramagnetice.
−μ > 1 − paramagnetic
r Practic demagnetizarea
−μ = 1 − nemagnetic(vid) unui material nu se
r
−μ < 1 − diamagnetic realizează prin încălzire, ci
r
se magnetizează până la
o H m1 H saturaţie şi apoi este supus
Fig 3.42 unor câmpuri alternative de
amplitudine din ce în ce
mai mică, până se ajunge în origine.
Feritele sunt materiale ceramice obţinute prin sinterizare la (1000–
1400)oC a unor amestecuri de oxizi bivalenţi amestecaţi cu răşini, toate sub
88 Bazele electrotehnicii

1 formă de pulbere. Ele au Bs ≈ (0,4–0,5)T,


deci mai mici ca la feromagneţi (1~1,2)T. Ele
B
F au rezistivitate mare ρ ≈ 10 6 Ωm
(feromagneţi: ρ ≈ 10 −6 Ωm ) fiindcă particulele
v
i Γ metalice sunt separate prin pelicule de răşini.
2 Ele se utilizează ca miezuri magnetice în
x tehnica frecvenţelor înalte (nu mai apar
Fig 3.43 curenţi turbionari). Se utilizează pentru:
miezuri de transformatoare şi micromotoare,
antene magnetice, memorii magnetice etc.

3.11 Aplicaţii

1. Sub acţiunea unei forţe F o bară de lungime lunecă pe un cadru


conductor într-un câmp exterior B . Care trebuie să fie legea de mişcare a
barei pentru ca prin cadru să treacă un curent constant (i = Io).

În bara mobilă se induce o tensiune electromotoare de mişcare:


⎛ __ __ ⎞ __ 2 ⎛ __ __ ⎞ __ 2
eΓ =
∫Γ⎝
⎜⎜ v × B ⎟⎟ d =
⎠ ∫ ∫
⎜⎜ v × B ⎟⎟ d = − vB d = − vB
1( Γ ) ⎝ ⎠ 1
− vBd
⎧ +x
⎪⎪R Γ =2ρ A - este rezistenţa electrică a curbei Γ

⎪ v= dx - este viteza instantanee a barei
⎪⎩ dt
+x 2ρ Io 2ρ Io
eΓ = vB = R Γ ⋅ i = 2ρ ⋅ Io → v = x+ = k(x + 1)
A A B A B
⎧ dx
⎪ = k(x + 1) dx dx
⎨ dt → = kdt → x = ekt − 1 → v = = kekt
⎪⎩ t = 0 → x = 0 x +1 dt

respectiv viteza trebuie să crească exponenţial pentru a se respecta condiţia



din enunţul problemei, iar forţa care producce mişcare este:F= ma = m =
dt
m k 2e kt , deci tot exponenţială .
3. Legile fenomenelor electromagnetice 89

2. Fluxul magnetic Φ ce trece prin cele N = 100 spire ale unei bobine
plate variază în timp ca în figura 3.44. Să se construiască funcţia e(t) –
tensiunea electromotoare indusă la bornele bobinei.

Φ Tensiunea electromotoare indusă este


:
ΔΦ 0.02
e = –N = –100 = –100V
t Δt 0.02
când fluxul creşte ( ΔΦ > 0 ),
respectiv e = 100V când fluxul scade
( ΔΦ < 0 ) şi e = 0 când Φ = ct ca
în figura 3.44. Graficul lui e(t) se
t obţine prin derivarea grafică a

funcţiei .
dt

3. Să se verifice continuitatea liniilor de curent printr-un condensator.

Dacă se aplică o tensiune sinusoidală la


E,D
bornele sale atunci:
U
i
A
i
u = U m sin ω t → E = m sin ω t → D = εo E
(εo ) d
u
Curentul de deplasare prin condensator are
d
densitatea:
Fig 3.45

∂D U π
Jd = = (εo ω m ) sin(ωt + ) , iar intensitatea curentului este:
∂t d 2
εo A π π
i d = J d A = ωU m sin(ωt + ) = ωCU m sin(ωt + )
d 2 2
du π
Curentul de conducţie prin fir este: i = C = ωCU m sin(ωt + )
dt 2
deci i = i d , curentul de conducţie din fir se continuă prin dielectric sub
formă de curent de deplasare.
90 Bazele electrotehnicii

N,i
4. Într-o bobină
cilindrică cu N spire
parcurse de curentul i(t)
este plasat coaxial un tub
Γ r conductor. Neglijând
B
r1 r 2
câmpul magnetic de
reacţie, să se determine
puterea electrică
transformată în căldură în
1 materialul tubului
conductor (figura 3.46).

Fig 3.46 Inducţia B în interiorul


bobinei este un câmp
uniform cu expesia:
Ni
B = μo → ΦSΓ = B SΓ = − Bπr 2
Tensiunea electromotoare indusă în curba Γ (r є (r1,r2)), respectiv
câmpul electric indus de-a lungul curbei Γ este:
__ __ dΦSΓ

∂B N ∂i
Ed =− → E ⋅ 2πr = πr 2 → E = μo r →
Γ dt ∂t 2 ∂t
→ J = σE → p j = ρJ 2 = EJ
Puterea transformată în căldură pe materialul tubului conductor este:
r2 2 2
N2 π 1 4
Pj′ =

ν tub
p j dν =

r1
(σE 2 )2π 1rdr = σμo 2
2 8 ( )
⎛∂ i⎞ ⎛∂ i⎞
r2 − r14 ⎜ ⎟ = k ⎜ ⎟
⎝ ∂t ⎠ ⎝ ∂t ⎠
k
⎧ T T 2

∫ ∫
1 k ⎛∂ i⎞
⎪Pj = Pj′ dt = ⎜ ⎟ dt ⎯⎯⎯⎯⎯ → Pj = k ω2 Ief 2
⎪ T 0 T 0 ⎝ ∂t ⎠ i = I m sinω t
⎨ 2 2 2


P
⎪ j = k
⎛∂ i⎞
⎜ ⎟
∂t
⎝ ⎠ef
= k ( ω I ef ) 2
= ω 2 μo N π 1
σ
8 2
r24 − r14 Ief 2( )
3. Legile fenomenelor electromagnetice 91

z 5. Prin curba Γ conţinută în planul


xOy şi descrisă de ecuaţia x 2 + y 2 = 16 ,
B B trece un câmp magnetic variabil având
ds expresia: B = k 2 x 2 + y 2 cos ωt
Γ y Se cere expresia t.e.m induse în
ϕ r spira Γ din figura 3.47
x dl
Tensiunea electromotoare indusă
Fig 3.47 (prin transformare) este:

__ __

∫ ∫ ∫ ∫
d ∂B ⎛ −2ω x 2 + y 2 sin ωt ⎞ dx
eΓ = − B ds = − ds = dy ⎜ ⎟
dt S S ∂t ⎝ ⎠
Γ Γ

⎧r = x 2 + y 2
⎧⎪ds = k dx dy ⎪⎪ ⎧ ∂B
⎪ = −2 ω r sin ωt
⎨ ⎨ x = r cos ϕ ⎨ ∂t
⎪⎩d = r dϕ u ϕ ⎪ y = r sin ϕ ⎪⎩ds = r dr dϕ
⎪⎩
Cu schimbarea de variabile, expresia tensiunii electromotoare devine:
2π 4

∫ ∫

eΓ = 2ω sin ωt dϕ r 2 dr = 64 ω sin ωt [V]
0 0 3

z 6. Printr-o tolă feromagnetică cu


parametrii (σ, μ) şi geometria din
figură trece un flux magnetic variabil
B sinusoidal. Cum Δ << (h, ) pe
dv
grosimea tolei (figura 3.48) câmpul B
îl presupunem repartizat uniform:
σ, μ
y B = B m sin ωt . Să se determine
h
pierderile prin curenţi turbionari în
volumul tolei.
Γ
x Câmpul B = jB ( t ) induce în jurul său
− x x dx linii de câmp electric indus E situate în
Fig 3.48 plane ⊥ pe B . Fie Γ o astfel de linie a
Δ câmpului electric indus E :
92 Bazele electrotehnicii

__ __
eΓ =
∫ Γ
E d = E ⋅ Γ = E ( 2h + 4x ) ≈ 2hE

Fluxul magnetic prin suprafaţa SΓ este :


__ __ dΦSΓ
∂B
ΦSΓ = B S Γ = B 2xh → − = −2xh
dt ∂t
Din legea inducţiei electromagnetice (3.49) tensiunea elecromotoare indusă
prin transformare este:
dΦSΓ ∂B ∂B
eΓ = − → 2hE = −2xh → E = −x = −ωxBm cos ωt
dt ∂t ∂t
Semnul (–) indică faptul că liniile de câmp indus E nu coincid cu orientarea
curbei Γ din figura 3.48, ele fac rotoare stângi în jurul câmpului inductor B .
Cutenţii induşi J şi pierderile specifice au expresiile:
2 2
1 2 ω Bm
J ef = σE ef = ωxBm → p j = ρ J ef = x2
2 2ρ
E, J Integrând pierderile specifice (pj) pe
volumul tolei ( dv = hdx ) se obţine :
E
J
Δ
x
ω2 Bm 2 ω2 Bm 2 Δ 2
∫ ( hΔ )
2 2
Pj = h x dx =
Δ o Δ 2ρ Δ 3ρ
− − −
2 2 2 v
Fe
Fig 3.49

Pierderile de putere din unitatea de volum sunt:


ω2 Bm 2 Δ 2
( )
Pj
Pjsp = = = f ω2 , Bm 2 , Δ 2 , ρ
v Fe 3ρ
Încălzirea tolei creşte proporţional cu mărimile:
ω2 – frecvenţa fluxului; peste o anumită frecvenţă miezurile nu se
mai fac din tole feromagnetice, s-ar încălzi prea mult.
B m 2 – amplitidinea câmpului, deci cu solicitarea magnetică a
miezului (tolei).
Δ2 – grosimea tolei; tolele subţiri se încălzesc mai puţin
1
– cu cât ρ este mai mare (tole cu adaos de siliciu, care măreşte ρ
ρ
dar le face şi mai casante) se încălzesc mai puţin .
4. Ecuaţiile câmpului electromagnetic
4.1 Legile câmpului electromagnetic- un sistem complet de
ecuaţii

Teoria macroscopică a fenomenelor electromagnetice utilizează pentru


caracterizarea fenomenelor şi a stărilor corespunzătoare un număr de şase
( )
mărimi primitive q, p, i, m, E, B şi un număr nelimitat de mărimi derivate.
Determinarea univocă a unui câmp de vectori (problema Poincaré)
este posibilă sub forma integrală dacă este precizată circulaţia sa în lungul
oricărei curbe închise Γ şi fluxul său printr-o suprafaţă închisă Σ iar sub
formă locală dacă în orice punct din domeniu este precizat rotorul şi
divergenţa câmpului. Dacă expresiile legilor electrotehnice satisfac aceste
condiţii se spune că expresiile lor constituie un sistem complet de ecuaţii pe
baza căruia se poate determina un câmp.
La baza fenomenelor electromagnetice stau un număr de 12 legi,
dintre care 9 sunt legi generale şi 3 sunt legi de material.
Legile generale(considerând medii fixe v = 0 , fără mărimi neelectrice
P p = 0, M p = 0, E i = 0 ) scrise sub forma lor integrală şi locală sunt:
I. Legea inducţiei electromagnetice :
dΦ s Γ

∂B
E ⋅ dl = − ; rot E = −
Γ dt ∂t
II . Legea circuitului magnetic:
dψ SΓ

∂D
H ⋅ dl = θSΓ + ; rot H = J +
Γ dt ∂t
III. Legea fluxului electric:

∫ D ⋅ ds = q
Σ

; div D = ρ v (sau 0 în afara

corpurilor încărcate)
IV. Legea fluxului magnetic:

∫ B ⋅ ds = 0
Σ
; div B = 0

V. Legea conservării sarcinii electrice:


dq ∂ρ
i∑ = − ∑ ; div J = - v
dt ∂t
94 Bazele electrotehnicii

VI. Legea legăturii în câmp electric:


D = εo ⋅ E + P
VII. Legea legăturii în câmp magnetic:
(
B = μo ⋅ H + M )
VIII. Legea transformării energiei în conductori:
pj =E⋅J
IX. Legea electrolizei:
A
m= ⋅q = k⋅q
n ⋅ Fo
In expresiile acestor legi intervin trei constante universale
1
εo = F , μ o = 4π 10 −7 H şi Fo = 96 ⋅ 496 C -
9 m m ech.gr
4π 910
constanta lui Farraday.
Principalele legi de material (mai sunt şi alte legi de material: legea
câmpurilor voltaice, legea emisiei electronilor din metale etc) sunt:

X. Legea polarizaţiei electrice temporare:


P t = εoχe E
care combinată cu legea III fără P p = 0 → D = ε E
XI. Legea magnetizaţiei temporare:
M t = χm H
care combinată cu legea VII pentru M p = 0 → B = μ H
XII. Legea conducţiei electrice:
J = σE
In expresiile acestor legi apar constante ce ţin de proprietăţile
1
mediului în care se aplică legea: ε(χ e , ε r ) ; μ(χ m , μ r ) ; σ = .
ρ
Examinând expresiile acestor legi se constată următoarele
proprietăţi:
4. Ecuaţiile câmpului electromagnetic 95

Stări
electrice

Stări
magnetice





corpuri ˆ
campuri

• Legile I,III,VI stabilesc con-diţiile produ-cerii unui câmp electric

( )
E, D de către câmpuri variabile
∂B
∂t
, de către corpuri încăr-cate

()
(q) şi de către corpuri polarizate p .
• Legile II, VII stabilesc condiţiile producerii unui câmp magnetic

( )
H, B de către câmpuri electrice variabile ⎜⎜
⎛ ∂D ⎞
∂t
⎟ , de către curenţi

⎝ ⎠
( )
electrici (i) şi de către corpuri magnetizate m .
• Legile VIII, IX stabilesc efectul energetic, respectiv chimic al
procesului de conducţie a curentului electric.
⎛∂ ⎞
• In regim staţionar ⎜ = 0 ⎟ fenomenele electrice (stările electrice)
⎝ ∂t ⎠
şi cele magnetice nu se influenţează reciproc. Câmpurile E şi
B pot coexista în aceeaşi regiune a spaţiului (de exemplu în jurul
conductoarelor parcurse de curent continuu) fără a interacţiona
între ele; proprietatea rămâne adevărată şi în regim cvasistaţionar
(frecvenţe joase).
• In regim variabil repartiţia de sarcină este condiţionată de repartiţia
de curent (legea V). Câmpul magnetic variabil induce câmp
96 Bazele electrotehnicii

electric (legea I) iar un câmp electric variabil produce în jurul său


un câmp magnetic (legea II).Legăturile între câmpul electric şi cel
magnetic există doar în regimuri variabile (sunt desenate cu linie
punctată în figura 4.1).
In regim variabil câmpul electromagnetic poate exista şi în lipsa
corpurilor sub formă de undă electromagnetică, undă care se propagă în
1
spaţiu cu viteza v = .
εμ
Legile permit o corelare care arată că ansamblul lor formează, din
punct de vedere matematic, un sistem complet de ecuaţii:
- legile I şi III precizează sub formă integrală circulaţia şi fluxul
câmpului electric, respectiv sub formă locală precizează rotorul şi
divergenţa câmpului electric
- legile II şi IV precizează integral circulaţia şi fluxul câmpului
magnetic iar local rotorul şi divergenţa câmpului magnetic.

Deoarece legile sub formă locală nu precizează rotorul şi divergenţa


aceleiaşi mărimi, ci rot E şi div D , ţinând seama de expresiile celorlalte
legi din sistem se pot aduce la aceeaşi specie. Similar în câmp magnetic,
deşi se cunosc div B şi rot H se pot aduce la rot şi div din aceeaşi specie ca
4. Ecuaţiile câmpului electromagnetic 97

în figura 4.2. Legătura între câmpul electric şi cel magnetic există doar în
regim variabil (legăturile sunt desenate cu linie punctată).
Formele locale ale legilor sistematizează matematic proprietăţile
câmpului şi permit stabilirea unor algoritmi de calcul iar formele integrale
asociate sunt singurele adevăruri verificabile experimental.

4.2 Teorema de unicitate a câmpului electromagnetic

Sistemul de legi ale câmpului electromagnetic permit să determinăm


univoc mărimile de stare ale câmpului electromagnetic:
( ) ( ) ( )
E r, t ; D r, t ; H r, t ; B r, t ( )
în fiecare punct din domeniul de câmp v ∑ mărginit de suprafaţa închisă ∑ şi
în fiecare moment “t” ulterior momentului iniţial t ≥ t o ,dacă se cunosc:
1.condiţiile iniţiale: starea câmpului electromagnetic în fiecare punct
( ) ( )
din v ∑ la momentul iniţial t o : E r, t o ; H r, t o .
2.condiţiile la limită: distribuţia (şi evoluţia în timp) pe frontiera Σ în
( )
fiecare moment t ≥ t o a componentelor tangenţiale: E t r, t ; H t r, t . ( )
3.proprietăţile mediului şi starea corpurilor din domeniul de câmp
() ()
v∑ : ε = ε r ; μ = μ r ; σ = σ r ; ()
( )
4.condiţiile de surse: cunoaşterea funcţiilor ρ v , J , P p , M p , E i r , t ,
care produc câmp în jurul lor.
Sistematic, aceste condiţii se scriu sub forma (4.1):

⎡E t (Pi , t ') ⎤ ⎡E(P, t o ) ⎤ ⎡E(P, t ) ⎤


⎢ ⎥ +⎢ ⎥ ⇒⎢ ⎥ (4.1)
⎣⎢H t (Pi , t ')⎦⎥ P∈∑ ⎢⎣H(P, t o )⎦⎥ P∈v ∑ ⎣⎢H(P, t )⎦⎥
t'> t o
respectiv pentru a determina câmpurile E şi H într-un punct din v ∑ la un
moment t trebuie cunoscute valorile lor iniţiale în orice punct din v ∑ şi
evoluţia componentelor tangenţiale E t , H t , pe frontiera Σ a domeniului, de la
originea t o până la momentul considerat t, la proprietăţi ale mediului date.
Demonstrarea teoremei se poate face plecând de la expresiile legilor
şi reflectă matematic proprietatea câmpului electromagnetic de a satisface,
ca orice sistem fizic, principiul cauzalităţii.
Deoarece condiţiile impuse de această teoremă sunt severe
(în special condiţia (2)), în cele mai multe cazuri nu se determină direct
98 Bazele electrotehnicii

câmpul E şi H ci se studiază probleme asociate, mult mai simple ; se


determină potenţialele lor V şi A care satisfac condiţii de unicitate mai uşor
de stabilit şi în final se revine la câmpurile fizice: E = −grad V şi B = rot A ,
aşa cum se va vedea în capitolele ce urmează.

4.3 Teorema superpoziţiei câmpurilor electromagnetice

Un domeniu de câmp v ∑ limitat de suprafaţa Σ conţine în interior


medii liniare şi izotrope aflate în repaus şi în acest domeniu sunt suprapuse
“n” câmpuri electromagnetice corespunzând fiecare dintre ele la condiţii
iniţiale şi la limită proprii.
Dacă E k , D k , H k , B k sunt mărimile de stare ale câmpului ce
corespund la:
• ( ) ( )
Condiţii iniţiale: E k r, t o ; H k r, t o în orice punct din v ∑
• Condiţii la limită: E tk (r, t ); H tk (r, t ) pe suprafaţa Σ, la t> t o
• Mărimi neelectrice: P pk (r, t ); H pk (r, t ); E ik (r, t )
atunci câmpurile rezultante ce provin din însumarea (vectorială) a mărimilor
de stare ale câmpurilor componente (k=1,2…n) sunt:
n n n n
E=
∑E
1
k; H=
∑H 1
k ; D= ∑D
1
k ; B= ∑B 1
k (4.2)

având în vedere liniaritatea ecuaţiilor câmpului. Acestor câmpuri rezultante


le corespund condiţii iniţiale şi la limită rezultante:
n n
• ( )
Condiţii iniţiale: E r, t o =
∑ E (r, t );
1
k o ( )
H r, t o =
∑ H (r, t )
1
k o

(4.3)
n n
• ( )
Condiţii la limită: E t r, t =
∑E 1
( ) ( )
tk r, t ; H t r , t = ∑H 1
( )
tk r, t

(4.4)
Teorema superpoziţiei şi în domeniul câmpului, ca în alte domenii ale
ştiinţei, pune în evidenţă faptul că la suma cauzelor le corespunde suma efectelor.
Dacă cel puţin o regiune din v ∑ nu are proprietăţi liniare, teorema nu
se mai poate aplica.
4. Ecuaţiile câmpului electromagnetic 99

4.4 Ecuaţiile lui Maxwell

Studiul general şi sistematic al câmpului electromagnetic se poate


face cu ajutorul formelor locale ale legilor. Ecuaţiile cu derivate parţiale ce
(
rezultă din formele locale ale legilor pentru medii imobile v = 0 şi în )
domenii de continuitate a proprietăţilor fizice se numesc ecuaţiile lui
Maxwell.
Pe baza acestor ecuaţii se pot studia câmpurile electromagnetice
pure, fără fenomene mecanice ( v = 0 - medii fixe), fără polarizaţie
( ) (
permanentă P p = 0 , fără magnetizaţie permanentă M p = 0 şi fără )
câmpuri electric imprimate (E i = 0 ) . Ce mai rămâne din formele locale ale
legilor sunt expresiile (4.5):
⎧ ∂D
⎪rot H = J + - legea circuitului magnetic
⎪ ∂t
⎪ ∂B
⎪rot E = - - legea inductiei electromagnetice
⎪ ∂t
⎪ ρ
⎨div D = v 0 - legea fluxului electric (4.5)

⎪div B = 0 - legea fluxului magnetic

⎪D = ε E ; B = μH ; J = σE - legile legaturii si a conductiei electrice



Vom considera că prezintă interes tehnic doar câmpul din exteriorul
corpurilor încărcate cu sarcină (ρ v = 0 ) .
Ecuaţiile câmpului se pot scrie în două variante, cunoscute sub
numele de ecuaţiile lui Maxwell în E şi H şi ecuaţiile lui Maxwell în E şi
B:
⎧ ∂E
⎪rot H = σE + ε
⎪ ∂t
⎪⎪ ∂H
⎨rot E = −μ (4.6)
⎪ ∂t
⎪div E = 0

⎪⎩div H = 0
100 Bazele electrotehnicii

⎧ ∂E
⎪rot B = σμE + εμ
⎪ ∂t
⎪⎪ ∂B
⎨rot E = - (4.7)
⎪ ∂t
⎪div E = 0

⎪⎩div B = 0

Sub formele (4.6) şi (4.7) ecuatţiile lui Maxwell reprezintă, din punct
de vedere matematic, un sistem de opt ecuaţii scalare simultane cu derivate
parţiale, având şase funcţii necunoscute: H x , H y , H z , E x , E y , E z care sunt
( ) ( )
componentele vectorilor H r, t şi E r, t atunci când domeniul de câmp are
o astfel de configuraţie încât să folosim raportarea la un sistem cartezian de
axe x,y,z.
Să stabilim ecuaţiile cu derivate parţiale pe care le satisfac separat
câmpurile E şi respectiv H .
Aplicăm rotorul primei ecuaţii a lui Maxwell din (4.6):

⎧ ∂2 H
⎪ (
rot rot ) (
H = σ rot E) + ε

∂t
(
rot )
E = − σμ
∂H
∂t
− εμ
⎪ ∂t 2
⎨ (4.8)
⎪rot rot H = grad⎛⎜ div H ⎞⎟ − Δ H = − Δ H
( )
⎪ ⎜ 

⎩ ⎝ 0 ⎠
Deci ecuaţia satisfăcută de câmpul H este de forma:
∂H ∂2 H
Δ H − σμ − εμ =0 (4.9)
∂t ∂t 2
Similar, aplicând rotorul celei de a doua ecuaţii a lui Maxwell (4.6) şi
ţinând seama de celelalte ecuaţii, obţinem o ecuaţie de tipul (4.9) şi pentru E .
Reunite, în scriere matricială, cele două ecuaţii de acelaşi tip, avem:

⎡E ⎤ ∂ ⎡E ⎤ ∂ 2 ⎡E ⎤ ⎛
⎜ ∂ ∂2 ⎞ ⎡E ⎤
⎟⎢ ⎥ = 0
Δ ⎢ ⎥ − σμ ⎢ ⎥ − εμ ⎢ ⎥ = 0 ↔ ⎜ Δ - σμ − εμ 2
∂t ⎢H ⎥ ∂ 2 H ∂t ∂t ⎟ ⎢H ⎥
⎣⎢H ⎦⎥ ⎣ ⎦ t ⎣⎢ ⎦⎥ ⎝ ⎠⎣ ⎦
(4.10)
Ecuaţiile de tipul (4.10) sunt ecuaţii cu derivate parţiale de ordinul
doi, de tip hiperbolic şi au, în general, ca soluţie o undă atenuată. Soluţiile
4. Ecuaţiile câmpului electromagnetic 101

lor ( E şi H ) nu sunt independente (deşi sunt ecuaţii distincte), ele sunt


legate prin primele două ecuaţii din (4.6), deci unda electrică şi cea
magnetică se intercondiţionează reciproc în unda electromagnetică.

• In cazul mediilor dielectrice (izolante) σ = 0 şi din (4.10) rămâne:


⎛ 2 ⎞ ⎡E ⎤ ⎛ 2 ⎞⎡ ⎤ ⎡E ⎤
⎜ Δ − εμ ∂ ⎟ ⎢ ⎥ = 0 ↔ ⎜ Δ - 1 ⋅ ∂ ⎟ ⎢E ⎥ = 0 ↔ ‫ = ⎥ ⎢ ٱ‬0
⎜ ∂t 2 ⎟⎠ ⎢⎣H ⎥⎦ ⎜ v 2 ∂t 2 ⎟⎠ ⎢⎣H ⎥⎦ ⎢⎣H ⎥⎦
⎝ ⎝
(4.11)

1 ∂2
unde : = Δ − ⋅ este operatorul d’Alembertian
v 2 ∂t 2
1
v= este viteza de propagare a undei prin mediul cu ε şi μ.
εμ
Unda electromagnetică printr-un mediu dielectric (în particular şi prin
vid, aer uscat) este soluţia unei ecuaţii de tip d’Alembert (4.11) numită
şi ecuaţia undei, scrisă într-un mediu dielectric prin care unda se
propagă.
• In medii conductoare (σ >> ε ) ecuaţia (4.10) devine:
⎛ ∂ ⎞ ⎡E ⎤
⎜ Δ − σμ ⎟ ⎢ ⎥ = 0 (4.12)
⎝ ∂t ⎠ ⎣⎢H ⎦⎥
care este o ecuaţie vectorială de tip parabolic (ecuaţie de tip Helmholz) sau
1
ecuaţia difuziei iar λ = este constanta de difuzie a mediului. Deci într-o
σμ
piesă conductoare unda electromagnetică pătrunde amortizat, are loc un
fenomen de difuzie (analog cum pătrunde căldura într-un corp).
In regim permanent sinusoidal, ecuaţiile lui Maxwell (4.6) se
transpun în mărimi complexe sub forma:
⎧rot H  = σE + jωεE

⎪⎪rot E = -jωμH 
⎨ (4.13)

⎪div H = 0

⎪⎩div E = 0
unde H este reprezentarea în complex a câmpului vectorial H (t) care are o
variaţie sinusoidală în timp. In loc de a sublinia mărimea complexă H
102 Bazele electrotehnicii

(cum era în teoria circuitelor U, I, Z…) se pune un punct deasupra barei care
 , E , J .
reprezintă caracterul vectorial al funcţiei: H
In regim tranzitoriu (cu condiţiile iniţiale date ) ecuaţiile lui
Maxwell se scriu operaţional (cu transformata Laplace) sub forma:
⎧rot H (s ) = σE (s ) + sεE (s ) − εE o

⎪rot E (s ) = sμH (s ) − μH o
⎨ (4.14)
⎪div H (s ) = 0
⎪div E (s ) = 0

unde H(s ) este imaginea Laplace a funcţiei vectoriale H(t ) iar H o este
valoarea iniţială (din momentul comutaţiei) a aceleeaşi funcţii. Ecuaţiilor lui
Maxwell (4.6) şi (4.7) valabile în domenii de continuitate li se asociază
ecuaţiile de trecere (4.15) valabile în vecinătatea unor suprafeţe de
discontinuitate fixe S12 ce separă două medii corporale cu proprietăţi
diferite:

⎧rots E = 0 → n12 ( E2 − E1 ) = 0 → Et = Et
⎪ 2 1

⎪rots H = Js → n12 ( H2 − H1 ) = Js → Ht2 − Ht1 = Js ⎯⎯⎯ Js =0


→ Ht2 = Ht1
⎪ ∂
⎪ ∂ρs ∂ρs ∂ρs
12 ( 2 1)
ρs =0; =0
div
⎨ s J = − → n J − J = − → J n2 − J n1 = − ⎯⎯⎯⎯ ∂t
→ Jn1 = Jn2
⎪ ∂t ∂t ∂ t
⎪divs D = ρs → n12 ( D2 − D1 ) = ρs → Dn − Dn = ρs ⎯⎯⎯ ρs =0
→ Dn2 = Dn1 ( 4.15)
⎪ 2 1

⎪divs B = 0 → n12 ( B2 − B1 ) = 0 → Bn = Bn
⎩ 2 1

unde n 12 este versorul normalei la suprafaţa S12 , dirijat dinspre mediul 1


spre 2. Pentru discontinuităţi mobile cu v s ecuaţiile de trecere (4.15) au o
formă mai dezvoltată[10].

4.5 Unda electromagnetică plană

Din analiza primelor două ecuaţii ale lui Maxwell rezultă că, în cazul
câmpurilor variabile în timp, apare o dublă legătură cauzală între aspectul
electric şi cel magnetic al câmpului electromagnetic desprins de corpuri, sub
formă de undă electromagnetică.
Vom examina un caz particular de undă într-un mediu dielectric
(σ = 0) când în toate punctele situate într-un plan perpendicular pe direcţia
4. Ecuaţiile câmpului electromagnetic 103

de propagare valoarea câmpului este constantă. Dacă Ox este direcţia de


propagare a undei, atunci avem un câmp plan sau undă plană dacă mărimile
de stare ale câmpului depind doar de x şi t:
E = E (x , t ) ; H = H (x , t )
O astfel de undă plană există practic la distanţă suficient de mare faţă
de sursă (antena de emisie) într-un mediu izotrop şi omogen.
Considerăm un mediu dielectric (σ = 0 ) cu permitivitatea ε ,
permeabilitatea μ , neîncărcat cu sarcină (ρ v = 0 ) şi neparcurs de curenţi
(J = 0) şi vom pune îm evidenţă doar câmpul electromagnetic ce apare prin
interacţiunea dintre câmpul electric şi cel magnetic variabile în timp.
Căutăm numai soluţiile variabile în timp ale ecuaţiilor lui Maxwell (o
constantă, deci, nu face parte dintr-o undă).
⎛ ∂ ∂ ⎞
In aceste condiţii ⎜⎜ = 0, = 0, ρ v = 0, σ = 0 ⎟⎟ ecuaţiile lui
⎝ ∂y ∂z ⎠
Maxwell se scriu sub forma particulară:
⎧ i j k
⎪ ∂H ∂H y
⎪rot H = ∂ ∂ ∂
= −j z + k
⎪ ∂x ∂y ∂z ∂x ∂x
⎨ Hx Hy Hz ⇒

⎪ ∂E ∂E ∂E y ∂E
⎪rot H = ε = iε x + jε + kε z
⎩ ∂t ∂t ∂t ∂t

∂E x ∂E y∂H z ∂E ∂H y
⇒ =0 ;ε =− ; ε z = (4.16)
∂t ∂t ∂x ∂t ∂x
∂H x ∂H y ∂H z ∂H x
div H = 0 → + + =0 ⇒ =0 (4.17)
∂x ∂y ∂z ∂x
⎧ i j k
⎪ ∂E ∂E y
⎪rot E = ∂ ∂ ∂
= −j z + k
⎪⎪ ∂x ∂y ∂z ∂x ∂x
⎨ Ex Ey Ez ⇒

⎪ ∂H ⎛ ∂H x ∂H y ∂H z ⎞
⎪rot E = −μ = −μ⎜⎜ i +j +k ⎟

⎪⎩ ∂t ⎝ ∂t ∂t ∂t ⎠
104 Bazele electrotehnicii

∂H x ∂H y ∂E z ∂H z ∂E y
⇒ = 0 ;-μ = ; -μ = (4.18)
∂t ∂t ∂x ∂t ∂x
∂E x
div E = 0 → =0 (4.19)
∂x
Din relaţiile (4.16) şi (4.19) respectiv (4.17) şi (4.18) rezultă:
⎧ ∂E x ∂E x
⎪⎪ ∂t = 0 ; ∂x = 0 → E x = ct = 0
⎨ (4.20)
⎪ ∂H x = 0 ; ∂H x = 0 → H = ct = 0
⎩⎪ ∂t
x
∂x
respectiv unda plană este o undă transversală care nu are componente pe
direcţia de propagare (E x = 0, H x = 0 ) , deci vectorii E şi H sunt conţinuţi
în plane perpendiculare pe direcţia de propagare. Din (4.20) rezultă că E x şi
H x nu variază în timp şi nici în spaţiu (sunt nişte constante), deci nu pot fi
parte componentă a unei unde (câmp variabil) şi le considerăm nule; aceste
componente E x şi H x pot fi cel mult nişte câmpuri statice, care nu
afectează propagarea undei.
Din relaţiile (4.16) şi (4.18) rezultă:
⎧ ∂E y ∂H z
⎪ε =−
⎪ ∂t ∂x
⎨ (4.21)
⎪μ ∂ H z
∂E y
⎪⎩ ∂t = − ∂x
⎧ ∂E z ∂H y
⎪ε =
⎪ ∂t ∂x
⎨ (4.22)
⎪μ ∂ H y ∂ E z
⎪⎩ ∂t = ∂x
Relaţiile (4.21) reprezintă o undă plană având
( )
componentele E y , H z iar (4.22) o undă plană
( )
având componentele E z , H y . Cele două unde
sunt independente între ele, deci de-a lungul axei
Ox se pot propaga două unde plane care nu se
influenţează reciproc. Fiecare este o undă
transversală de direcţie fixă (Ox) deci sunt unde
polarizate liniar după două direcţii ortogonale.
( )
Una dintre ele E y , H z reprezentată în figura
4. Ecuaţiile câmpului electromagnetic 105

4.3 se propagă după direcţiaOx cu viteza v :


E = j E y = j E y (x , t )
(4.23)
H = k H z = k H z (x , t )
Cele două funcţii E y (x , t ) şi H z (y, t ) sunt legate între ele prin
ecuaţiile (4.21) care reprezintă un sistem de ecuaţii cu derivate parţiale de
ordinul I. Eliminând pe rând câte una dintre funcţii, prin derivări în raport cu
x şi cu t, obţinem:
∂ 2Hz ∂ 2Hz ∂ 2E y ∂ 2E y
− εμ =0 ; − εμ =0 (4.24)
∂x 2 ∂t 2 ∂x 2 ∂t 2
∂2
Ecuaţiile (4.24) sunt de tipul (4.11) (în care Δ = + 0 ) deci
∂x 2
reprezintă ecuaţia undelor, ecuaţii cu derivate parţiale de ordinul II de tip
hiperbolic a căror soluţie este de forma:
⎛ x⎞ ⎛ x⎞
H z (x , t ) = f1 ⎜ t − ⎟ ; E y (x, t ) = f 2 ⎜ t − ⎟ (4.25)
⎝ v⎠ ⎝ v⎠
Ele sunt funcţii numai de x şi t prin intermediul unei combinaţii
x df d 2 f1
liniare şi omogene t ′ = t − . Notăm f1′ = 1 ; f1′′ = .
v dt dt 2
∂H z ∂f1 ∂t ′ 1 ∂ 2Hz 1
= ⋅ = − f1′ → = f1′′
∂x ∂t ′ ∂x v ∂x 2 v2
∂H z ∂f1 ∂2Hz
= = f1′ ; = f1′′
∂t ∂t ∂t 2
∂ 2Hz ∂ 2Hz
⎛ 1 ⎞
Deci: − εμ= f1′′⎜⎜ − εμ ⎟⎟ (4.26)
2 2 2
∂x ∂t ⎝v ⎠
Pentru ca soluţia (4.25) să verifice ecuaţia (4.24) trebuie ca
1 1
v2 = , respectiv: v = ± (4.27)
εμ εμ
⎛ x⎞
Scăzând şi adunând Δt la argumentul ⎜ t − ⎟ , obţinem:
⎝ v⎠
⎛ x⎞ ⎡ x − vΔt ⎤
f1 ⎜ t − ⎟ = f1 ⎢(t − Δt ) − (4.28)
⎝ v⎠ ⎣ v ⎥⎦
106 Bazele electrotehnicii

respectiv funcţia f1 , soluţie a ecuaţiei undelor (4.24), depinde de timp şi de


x astfel că valoarea pe care o are f1 în punctul x, la momentul t este egală cu
valoarea pe care a avut-o funcţia într-un moment anterior (t − Δt ) , într-un
punct situat mai la stânga cu (vΔt ) . Deci soluţia f1 este o funcţie ce se
propagă în spaţiu de-
a lungul axei Ox cu
viteza v .
Forma (repartiţia
spaţială) a undei f1 se
deplasează în lungul
axei x cu viteza v
numită viteza de fază
a undei. Relaţia (4.27) arată că viteza de fază are două valori egale şi de
semn contrar. Prima corespunde undei care se propagă în sensul pozitiv al
axei x (unda directă) şi are expresia:
⎛ x⎞
(
f1 ⎜ t − ⎟ = f1 t − εμ ⋅ x ) (4.29)
⎝ v⎠
iar a doua valoare a lui v corespunde undei care se propagă în sensul negativ
al axei x (unda inversă) şi are expresia :
⎛ x⎞
(
f1 ⎜ t + ⎟ = f1 t + εμ ⋅ x ) (4.30)
⎝ v⎠
Fiecare dintre aceste unde există numai dacă au existat undeva la
stânga (sau la dreapta pentru unda inversă) condiţii fizice pentru producerea
lor (antenă de emisie pentru unda directă, suprafaţă reflectantă pentru unda
inversă etc.).
Unda directă se propagă cu viteza:
1 1 vo
v= = = (4.31)
εμ ε r ε oμ r μo εrμr
1
iar v o = c = = 3 ⋅ 10 8 m este viteza undei în vid.
ε μ s
o o
Unda directă pentru componenta magnetică a undei este:
⎛ x⎞
(
H z (x , t ) = f1 ⎜ t − ⎟ = f1 t − x εμ) (4.32)
⎝ v⎠
Dacă într-un punct din spaţiu H z are de exemplu o variaţie
sinusoidală, atunci funcţia f1 este de forma:
4. Ecuaţiile câmpului electromagnetic 107

⎡ ⎛ x⎞ ⎤
H z = H z max sin ⎢ω⎜ t − ⎟ − ϕ⎥ (4.33)
⎣ ⎝ v⎠ ⎦
( )
Cunoscând H z se poate calcula componenta electrică a undei E y :
⎧ ∂E y ∂H z
⎪ = −μ
⎪ ∂x ∂t
⎨ (4.34)
⎪ ∂E y = − 1 ⋅ ∂H z = − 1 ⎛⎜ − 1 f ′ ⎞⎟ = 1 f ′
⎪⎩ ∂t 1 1
ε ∂x ε ⎝ v ⎠ εv
Integrând ultima expresie se obţine:


1 1
Ey = f1′ ⋅ dt = f1 + const (4.35)
εv εv
Constanta de integrare se poate omite, interesează doar soluţiile
variabile în timp (undele). Mărimea:
μ r E y ⎡⎢ m ⎤
V
1 μ
Z = μv = = = Zo = = Ω⎥ (4.36)
εv ε εr Hz ⎢A ⎥
⎣ m ⎦
este o caracteristică a mediului prin care se propagă unda electromagnetică
şi se numeşte impedanţa de undă a mediului. Valoarea sa în vid este:
μo
Zo = = 120π = 377 Ω (4.37)
εo
numită impedanţa de undă a vidului, o constantă universală.
⎛ x⎞ ⎛ x⎞ ⎛ x⎞
E y = Z H z = Z f1 ⎜ t − ⎟ → f 2 ⎜ t − ⎟ = Z f1 ⎜ t − ⎟ (4.38)
⎝ v⎠ ⎝ v⎠ ⎝ v⎠
( )
Conform cu (4.38) în fiecare punct din spaţiu unda electrică E y şi
cea magnetică (H z ) sunt în fază. (figura 4.5), au forme de variaţie identice
dar sunt situate în plane perpendiculare:
108 Bazele electrotehnicii

( ) ( )
La fel ca unda E y , H z se propagă şi unda E z , H y . Deci există cel mult
patru unde electromagentice elementare care compun o undă plană de
direcţie de propagare Ox dată, care diferă între ele fie prin sensul de
propagare (unda directă şi unda inversă), fie prin direcţia de polarizare
( ) ( )
liniară E y , H z sau E z , H y . In fiecare dintre ele vectorii E şi H sunt
perpendiculari între ei şi perpendiculari pe direcţia de propagare.
Variaţia în timp a mărimilor E şi H , deci forma funcţiilor f1 şi f 2 ,
sunt arbitrare, ele depind de condiţiile de producere a undei şi de forma
mesajului transmis.

4.6 Radiaţia undelor electromagnetice

La frecvenţe înalte câmpul electromagnetic din jurul circuitelor


electrice (circuite radiante) apare sub formă de unde electromagnetice,
⎛ ∂H ⎞
câmpul magnetic H(t ) induce un câmp electric ⎜⎜ rot E = −μ ⎟ iar cel

⎝ ∂t ⎠
⎛ ∂E ⎞
electric E(t ) va produce un câmp magnetic ⎜⎜ rot H = ε ⎟ , deci se

⎝ ∂t ⎠
autogenerează reciproc. Acest câmp se poate desprinde de circuitele care le-au
produs şi se propagă sub formă de undă electromagnetică la distanţe mari şi
transmit o parte din energia circuitelor; fenomenul este numit radiaţia circuitelor.

4.6.1 Potenţiale electrodinamice întârziate (retardate)


Aceste potenţiale generalizează noţiunile de potenţial magnetic
vector A şi potenţial electric scalar V care se utilizează în cazul câmpurilot
staţionare şi cvasistaţionare.
Astfel, din legea fluxului magnetic rezultă: div B = 0 → B = rot A e ,
∂B ∂A e
iar din legea inducţiei electromagnetice: rot E = − → rot E = −rot
∂t ∂t

⎛ ∂A e ⎞ ∂A e
→ rot ⎜⎜ E + ⎟=0 ↔ E+
⎟ = −grad Ve
⎝ ∂t ⎠ ∂t
Deci în regim variabil câmpul electric E se scrie sub forma:
4. Ecuaţiile câmpului electromagnetic 109

∂A e
E=− − grad Ve (4.39)
∂t
⎛ ∂A e ⎞
el are o componentă solenoidală ⎜⎜ − ⎟ şi una potenţială (- ∇ Ve).

⎝ ∂t ⎠
Pentru a determina ecuaţiile pe care le satisfac potenţialul
electrodinamic vector A e şi potenţialul electrodinamic scalar Ve vom pleca
de la ecuaţiile lui Maxwell:
⎛ − ∂ 2 Ae ∂V ⎞
rot B = μJ + εμ
∂E
∂t
( )
⇒ grad div A e − ΔA e = μJ + εμ⎜
⎜ ∂t 2
− grad e ⎟
∂t ⎟⎠

(4.40)
Ecuaţia pe care o satisfac cele două potenţiale este de forma:
∂2 Ae ⎛ ∂V ⎞
Δ A e − εμ = −μ J + grad⎜ div A e + εμ e ⎟ (4.41)
∂t 2 ⎝ ∂t ⎠
Similar putem stabili o altă ecuaţie pentru cele două funcţii A e şi Ve :
ρ ∂A e ρ ⎛ ∂ 2 Ve ⎞
div E = v ⎯⎯ ⎯ ⎯→ −div − div(grad Ve ) = v ; ⎜ ± εμ ⎟ (4.42)
ε ( 4.39) ∂t 
ε ⎜ ∂t 2 ⎟
ΔVe ⎝ ⎠
∂ 2 Ve ρ ∂⎛ ∂V ⎞
ΔVe − εμ = − v − ⎜ div A e + εμ e ⎟ (4.43)
∂t 2 ε ∂t ⎝ ∂t ⎠
In regim variabil (înaltă frecvenţă) se admite o condiţie de etalonare
a celor două potenţiale- etalonare Lorentz- care presupune:
∂V
div A e + εμ e = 0 (4.44)
∂t
spre deosebire de regimul staţionar(cvasistaţionar) unde se admite pentru
potenţialul magnetic vector A o condiţie de etalonare Coulomb, de forma:
div A = 0 .
Impunând condiţia (4.44), fiecare dintre ecuaţiile (4.41) şi (4.43)
rămâne o ecuţie numai în variabila A e sau numai în Ve de aceeaşi formă:
∂2 Ae
Δ A e − εμ = −μ J (4.45)
∂t 2
∂ 2 Ve ρ
ΔVe − εμ =− v (4.46)
∂t 2 ε
110 Bazele electrotehnicii

Cele două ecuaţii poartă numele de ecuaţia vectorială neomogenă a


undelor (4.45), respectiv ecuaţia scalară neomogenă a undelor (4.46), ambele
sunt de acelaşi tip cu ecuaţia undelor (4.11), care este însă o ecuaţie omogenă.
⎛∂ ⎞
In regim staţionar sau cvasistaţionar ⎜ = 0 ⎟ ecuaţiile (4.45), (4.46)
⎝ ∂t ⎠
devin ecuaţii de tip Poisson (Laplace) satisfăcute de A şi V în aceste
regimuri şi ale căror soluţii sunt de forma :

() J r′() () ρ v r′ ()
∫ ∫
μ 1
Ar = dv ′ ; V r = dv ′ (4.47)
4π v ∞ R 4πε v ∞ R
în care am utilizat notaţii cu semnificaţiile din figura 4.6.
Soluţiile ecuaţiilor (4.45) şi (4.46) sunt similare cu soluţiile (4.47),
sub forma:

( ) (
J r ′, t − εμ R )

μ
A e r, t = dv ′ (4.48)
4π v ∞ R

V (r, t ) =
(
ρ v r ′, t − εμR ) dv′
4πε ∫
1
e (4.49)
v∞ R
()
Câmpul în punctul P r , la momentul
t, este determinat de valoarea densităţii de
curent J (sau a densităţii de sarcină ρ v ) la un
moment anterior
R
t ′ = t − εμ R = t − = t − Δt , momentului t
v
R
cu Δt = = εμ R . Timpul Δt este timpul
v
necesar ca unda electromagnetică să se propage de la circuitul radiant până în
()
punctul P r , pe distanţa R = R = r − r ′ înaintând cu viteza v, viteza de
propagare a undei prin mediul cu parametrii constitutivi (ε, μ ) . Timpul Δt este
timpul de întârziere(retardare) între mărimile de stare ale circuitului radiant şi
ale câmpului la distanţa R de circuit; motiv pentru care A e şi Ve date de (4.48)
şi (4.49) se numesc potenţiale electrodinamice întârziate(retardate).Aceste
expresii ale potenţialelor(şi ale câmpului electromagnetic) descriu propagarea
câmpului electromagnetic din aproape în aproape, în timp şi în spaţiu(prin
1
contiguitate) cu viteză mare, dar finită: v = .
εμ
4. Ecuaţiile câmpului electromagnetic 111

4.6.2 Rezistenţa de radiaţie a circuitelor


Puterea activă absorbită de un circuit electric în regim sinusoidal este
2
P j = RI ef = RI 2 , unde R este rezistenţa circuitului radiant.
La frecvenţe înalte circuitul radiază unde electromagnetice, deci va
transmite putere activă şi prin undele radiate, putere pe care o scriem sub
forma: Prad = R rad I 2 , unde R rad este rezistenţa de radiaţie a circuitului.
Puterea activă totală absorbită de circuit este : P = P j + Prad .
Dacă circuitul radiant are forma curbei Γ din figura 4.7-a, câmpul magnetic
B în punctele suprafeţei S Γ va fi defazat în urma curentului I din spira Γ
din cauza timpului de propagare Δt (datorită retardării dintre B şi I). Deci şi
fluxul magnetic printr-o suprafaţă S Γ va fi defazat în urma curentului I cu
unghiul β ca în diagrama fazorială din figura 4.7-b, defazare care creşte
odată cu frecvenţa curentului: β = β(ω) .

Descompunem fluxul Φ în două componente, una în fază cu I şi alta în


cuadratură cu curentul I, sub forma:
Φ = L I − jΛ I (4.50)
Ecuaţia de tensiuni pentru circuitul radiant este de forma:

u = Ri + ↔ U = R I + jωΦ = R I + jωL I + ωΛ I
dt
respectiv ecuaţia de tensiuni a unui circuit radiant are expresia:
U = [(R + ωΛ ) + jωL] ⋅ I (4.51)
unde: R e = R + ωΛ - este rezistenţa echivalentă a circuitului radiant;
112 Bazele electrotehnicii

ωΛ = R rad este rezistenţa de radiaţie a circuitului iar R este


rezistenţa proprie a circuitului, evaluată cu luarea în considerare a efectului
pelicular din înaltă frecvenţă.
Z e = R e + jωL - este impedanţa echivalentă a circuitului, cea care
introduce un defazaj ϕ între U şi I ca în figura 4.7-b.

4.7 Aplicaţie
Dacă se cunoaşte una dintre componentele undei plane şi
proprietăţile mediului, se poate deduce cealaltă componentă:
1. In medii dielectrice (σ = 0 ) cunoscând E = jE şi impedanţa de undă
μ
Z= se poate deduce cealaltă componentă(cea magnetică):
ε
 
 = i × E = kH
H  =kE
Z Z
2. In medii conductoare (σ ≠ 0 ) legătura între cele două componente ale
undei este de forma:

H
μω
( )
 = γ e jΩ i × E = k γE e jΩ
ωμ
ωσμ
unde γ = jωσμ = (1 + j) este constanta de propagare a mediului
2
( )
γ = α + jβ , α = γ cos Ω este constanta de atenuare iar β = γ sin Ω este
(
constanta de defazare a mediului α 2 − β 2 = ω 2 εμ . )
3. Unda plană având H o = 5 A trece printr-un mediu cu μ r = 1, ε r = 4.
m
Componenta electrică a undei este:
E μ
= = R = 60π[Ω] - rezistenţa de undă a mediului
H ε

E=H
μ
ε
= HZ o
μr
εr
1
= H ⋅ ⋅ 120π = 300 V
2 m
[ ]
Observaţie Vectorul S = E × H , numit vectorul Poynting indică prin direcţia sa care
este direcţia de propagare a undei iar prin modulul său indică care este densitatea de putere
V A W
a undei: [S] = [E ] ⋅ [H ] = ⋅ = . Fluxul lui S printr-o suprafaţă este puterea
m m m2
transmisă de undă prin suprafaţa respectivă.
5. Regimul electrostatic şi magnetostatic
În regim variabil în timp câmpul electric şi magnetic se
intercondiţionează reciproc alcătuind un câmp electromagnetic.
În regim staţionar (curent continuu), mărimile de stare sunt
invariabile în timp şi studiul câmpului electric şi magnetic se poate face
separat. În acest regim câmpul electric din medii conductoare generează
curent electric şi este însoţit de degajare de căldură în mediul conductor.
(
Un sistem fizic format din corpuri imobile v = 0 încărcate cu )
⎛∂ ⎞
sarcini invariabile în timp ⎜ = 0 ⎟ creează un câmp electrostatic. În regim
⎝ ∂t ⎠
electrostatic mărimile magnetice de stare sunt nule iar mărimile electrice de
stare (ale corpurilor şi ale câmpului) sunt invariabile în timp; într-un astfel
de regim nu există schimburi de energie între componentele sistemului.
Neexistând câmp electrostatic şi nici curent electric în interiorul corpurilor
conductoare, nu au loc transformări energetice (dezvoltări de căldură).
Practic,un câmp electrostatic este creat de corpuri imobile încărcate cu
sarcini invariabile în timp. Deci condiţiile de regim electrostatic sunt:
∂ __
= 0; v = 0; J = 0; B = H = 0 (5.1)
∂t
În condiţiile (5.1) legile vor avea forme particulare:
∂B __
-) Din legea inducţiei electromagnetice, dacă = 0, v =0 rămâne:
∂t
__ __ __ __

v∫
Γ
E dA = 0 ; rot E = 0 ↔ E = −grad V (5.2)

Expresia (5.2) este teorema potenţialului electrostatic sub formă integrală,


respectiv locală. Mărimea ”V” este potenţialul electrostatic , câmpul
electrostatic E este un câmp potenţial (care poate fi scris ca un gradient),
circulaţia lui pe o curbă Γ închisă este nulă iar între două puncte 1şi 2
circulaţia nu depinde de drumul de integrare:
2 __ __ 2 2

∫1
E dA =
∫ −∇VdA = −∫ dV = V − V
1 1
1 2 (5.3)

-) Legea fluxului electric are aceeaşi formulare şi în regim electrostatic:


__ __ __

∫ D ds = q
Σ
Σ ; div D = ρv ( sau 0 ) ; divs D = D n 2 − D n1 = ρs ( sau 0 ) (5.4)
114 Bazele electrotehnicii

-) Legea legăturii în câmp electric :


D = εo E + P ; ⎡⎣ P t = εo χe E ; D = ε E ⎤⎦ (5.5)
Celelalte legi nu prezintă interes în studiul regimului electrostatic .

5.1 Teorema potenţialului electrostatic

Deoarece în regim electrostatic mărimile de stare ale câmpului


electric şi ale corpurilor sunt invariabile în timp, starea electrostatică a unui
sistem fizic (corpuri+câmp) se poate menţine fără aport de energie din
exterior. Pentru o sarcină punctiformă expresia câmpului electric creat este :
q r
E= (5.6)
4πεo r 3
Să arătăm că şi în acest caz este verificată expresia teoremei (5.2):
⎧ __ __
_ __

v∫ v∫ v∫ v∫
⎪ q r dA q r dr q ⎛1⎞
⎪ E dA = = = d⎜ ⎟ = 0
4πεo Γ r 3 4πεo 3 4πεo Γ ⎝ r ⎠
⎪ Γ r
⎪⎪ ⎛ q r ⎞ q ⎛1⎞ q −3 ⎛ r ⎞
⎨rotE = ∇ × ⎜ 3 ⎟ = ∇⎜ ⎟× r =
3 ⎜ ×r⎟ = 0 (5.7)
⎪ ⎝ 4πεo r ⎠ 4πεo ⎝ r ⎠ 4πεo r 4 ⎝ r ⎠

⎪dV = − Edr = −q r dr = q d ⎛⎜ 1 ⎞⎟ → V = q 1 + C
⎪ 4πεo r 3 4πεo ⎝ r ⎠ 4πεo r
⎪⎩
Expresia locală
dq = ρs ds
dq = ρvdv rotE = 0 pune în evidenţă
faptul că liniile lui E sunt
deschise, ele încep pe
sarcini (+) şi se termină pe
sarcini (–). Expresia (5.7)
a potenţialului arată că
dacă îl calculăm la distanţă
dq = ρA dA mare de sarcina
punctiformă (r → ∞)
atunci constanta de
integrare este C = V∞ .
Fig. 5.1 qk La infinit depărtare
de q câmpul E este nul şi admitem că şi V∞ = 0 (C = 0 ) şi în acest caz
(sarcina punctiformă) expresia potenţialului este:
5. Regimul electrostatic şi magnetostatic 115

q
V= (5.8)
4πεo r
Alegerea punctului unde V = 0 se numeşte alegerea originii de
potenţial faţă de care expresia (5.8) rămâne valabilă.
Dacă avem un sistem cu distribuţiile ρ v , ρs , ρA şi sarcini
punctiforme q k ca în figura 5.1, atunci câmpul rezultant în punctul P se scrie
cu teorema superpoziţiei (vectoriale) a câmpurilor create de fiecare sarcină
dq r
în parte (fiecare element dq creează câmp de forma 5.6 : dE = ),
4πεo r 3
deci:
⎡ _ _ _ n _ ⎤

E=

1 ⎢ ρv r
4πεo ⎢ V r 3
⎢⎣
dv +
∫S
ρs r
r 3
ds +
∫C
ρA r
r 3 ∑
dA +
1
qk r k ⎥
rk
3 ⎥
⎥⎦
(5.9)

Expresia (5.9) este expresia generală a câmpului electrostatic creat


de toate distribuţiile de sarcină (numit şi câmp electric coulombian ,
expresia (5.6) se poate stabili pe baza forţei de tip coulombian ). Punctul P
în care calculăm câmpul E nu poate fi în interiorul corpurilor încărcate,
integralele din (5.9) nu ar mai fi convergente când r → 0 . Fiind integrale
din funcţii vectoriale ele trebuie calculate pe componente.
Dacă pentru o sarcină punctiformă potenţialul electrostatic are
expresia (5.8), atunci potenţialul punctului P din figura 5.1. se obţine tot
printr-o superpoziţie (scalară) a potenţialelor create de fiecare sarcină în
parte:
⎡ n
qk ⎤
V=

1 ⎢ ρv dν
4πεo ⎢ V r

+
∫ S
ρs ds
r
+
∫ C
ρA dA
r
+
∑1
r

k ⎥

(5.10)

Expresia (5.10) este valabilă în raport cu originea de potenţial la


infinit (deci nici unul dintre corpurile din fig. 5.1 nu este infinit extins
pentru a se păstra convenţia V∞ = 0 ). Nici pentru calculul lui V cu (5.10)
punctul P nu poate fi decât punct exterior tuturor corpurilor încărcate pentru
ca integralele din (5.10) să fie convergente. Toate integralele din (5.10) sunt
din funcţii scalare, deci mai uşor de calculat ca (5.9), respectiv este mai
indicat a se calcula prima dată V cu (5.10) şi apoi E = −grad V .
116 Bazele electrotehnicii

5.1.1 Proprietăţile potenţialului electric V

1. Alegerea originii de potenţial:


Dacă se cunoaşte valoarea potenţialului într-un punct Po (VPo ) ,
atunci potenţialul într-un punct oarecare P va fi:
P __ __
VP = VPo −
∫ Po
E dA (5.11)

Potenţialul VP caracterizează câmpul E p în fiecare punct şi se poate


determina cu aproximaţia unei constante VPo .Dacă se adoptă VPo = 0,
atunci punctul Po este considerat referinţă (origine de potenţial).Alegerea
originii de potenţial se face în diverse moduri:
– pentru sistem restrâns de corpuri încărcate, originea de potenţial se
consideră punctul de la infinit, acolo E ∞ = 0 şi V∞ = 0
– pentru sisteme practice în care se precizează poziţia corpurilor
încărcate în raport cu pământul sau cu masa (carcasa aparatului) atunci
originea de potenţial se consideră pământul (masa)
– pentru probleme teoretice în care apar corpuri încărcate cu
dimensiuni infinite (suprafeţe încărcate infinit extinse, fire foarte lungi, etc)
punctul origine de potenţial se adoptă arbitrar şi expresiile calculate pentru
V trebuie precizat în raport cu care origine de potenţial sunt adevărate.

2. Valenţele energetice ale potenţialului


Pentru a deplasa o sarcină
P0 q′ într-un câmp electrostatic E din
punctul origine de potenţial
Po (VPo = 0) până într-un punct
curent P din câmp, trebuie cheltuit un
P lucru mecanic:

P __ P __ __
L=

Po
F ext dA = q′

Po
− E dA = q′VP (5.12)

Deci potenţialul punctului P ( VP ) este egal numeric cu lucrul


mecanic ce ar trebui efectuat de câmp pentru a deplasa unitatea de sarcină
( q′ = 1C ) din P în Po , sau este egal numeric cu lucrul mecanic ce ar trebui
efectuat din exterior pentru a deplasa unitatea de sarcină din Po în P.
5. Regimul electrostatic şi magnetostatic 117

Potenţialul nu este lucru mecanic, se măsoară în volţi nu în jouli,


numai este egal numeric cu el. În fiecare punct din câmp potenţialul V are o
valenţă energetică, el caracterizează energetic câmpul electrostatic din acel
punct. Potenţialul V arată care este potenţa câmpului în acel punct, respectiv
capacitatea câmpului de a efectua lucru mecanic.

3. Proprietăţile geometrice ale potenţialului V


Legătura punctuală dintre câmpul E şi potenţialul său V:
__ __
dV = − E dA (5.13)
ne permite să interpretăm geometric această legătură:
• Suprafeţele echipotenţiale (V=constant, dV=0) înseamnă
__ __
E dA = 0 , respectiv E ⊥ dA , liniile câmpului E sunt perpendiculare pe
suprafeţele echipotenţiale (în care este conţinut dA ).Cunoscând liniile
(suprafeţele) echipotenţiale ale unui sistem, se pot trasa liniile de câmp E ca
fiind normale în orice punct cu suprafeţele echipotenţiale(figura 5.3).
Punctele unui corp conductor au legătură galvanică între ele, deci se află la
acelaşi potenţial. Rezultă că liniile câmpului electric întotdeauna ies şi intră
perpendicular pe suprafeţele corpurilor conductoare încărcate cu sarcină.

Fig 5.4
Fig 5.3 __ __
• În lungul liniilor de câmp electric ( E ↑↑ dA) avem:
__ __
dV = − E dA < 0 (5.14)
Deci în lungul liniilor lui E potenţialul V scade sau reciproc, liniile
lui E sunt orientate dinspre regiunea cu potenţial mai ridicat (mai pozitiv)
spre cea cu potenţial mai scăzut (figura 5.4).
• Fie două suprafeţe echipotenţiale între care diferenţa de
potenţial este de dV=const.
dV12 = E1 ⋅ Δ12 = dV34 = E 2 ⋅ Δ 34
118 Bazele electrotehnicii

Cum în figura 5.5 distanţa


Δ12 < Δ 34 ⇒ E1 > E 2
Câmpul electric este mare
(intens) acolo unde suprafeţele
echipotenţiale sunt mai
apropiate. Dacă facem o analogie
Fig 5.5 între spectrul unui câmp
electrostatic (liniile câmpului E
corelate cu liniile echipotenţiale V=const.) şi o problemă de cartografie în
care curbele de nivel (ce unesc punctele de aceeaşi altitudine) sunt
echivalentul liniilor echipotenţiale (de acelaşi V), atunci corespondenţa ar
fi:
linii echipotenţiale ↔ curbe de nivel
intensitatea câmpului electrostatic ↔ panta terenului
Acolo unde curbele de nivel sunt apropiate, panta terenului este
mare, acolo unde liniile echipotenţiale sunt apropiate, intensitatea câmpului
electric este mare.

4. Ecuaţiile satisfăcute de funcţia V


ρ
Dacă E = −∇V = −gradV şi div E = v (relaţia 3.10) atunci :
ε
ρ
divE = ∇ E = ∇ ( −∇V ) = −ΔV → ΔV = − v (5.15)
ε
respectiv potenţialul electrostatic V este soluţia unei ecuaţii cu derivate
parţiale (5.15) de tip Poisson, pentru probleme interioare, respectiv în
interiorul corpurilor încărcate cu sarcină.
Pe domenii exterioare, în exteriorul corpurilor încărcate ( ρ v = 0 ) rămâne:
ΔV = 0 (5.16)
care este o ecuaţie cu derivate parţiale de ordinul doi, de tip Laplace.
Soluţia ecuaţiilor (5.15) şi (5.16) este univocă dacă sunt precizate
condiţiile la limită pe frontiera Σ a domeniului de câmp ν Σ . Aceste condiţii
sunt de trei feluri:
• condiţii de speţa întâi (de tip Dirichlet) când se cunoaşte potenţialul
V pe frontiera domeniului: VΣ = f D . Dacă VΣ = 0 , avem o condiţie Dirichlet
omogenă sau VΣ = const , care presupune că frontiera Σ este o suprafaţă
conductoare.
5. Regimul electrostatic şi magnetostatic 119

• condiţii de speţa a doua (de tip Neumann) când se cunoaşte componenta


⎛ ∂V ⎞ 1
normală a inducţiei electrice pe frontiera Σ: ( D n )Σ = f N sau ⎜ ⎟ = fN ,
⎝ ∂n ⎠Σ ε
deci derivata după normala exterioară la Σ a potenţialului V, care este componenta
∂V
normală a câmpului electric : E n = . O condiţie Neumann omogenă
∂n
D n | = 0 precizează că fluxul electric prin frontiera Σ este nul.
Σ
• condiţii de frontieră mixte (de tip Robin) când se cunoaşte
∂V
potenţialul pe o parte Σ D din frontieră şi componenta pe cealaltă parte
∂n
Σ N a frontierei ( Σ D ∪ Σ N = Σ ) .
Dacă mediul nu este omogen ( ε ≠ const ) atunci: D = ε E = ε(− ∇V )
iar: divD = ρ v → ∇ ⎡⎣ε ( −∇V ) ⎤⎦ = ρ v → εΔV + gradV ⋅ gradε = −ρ v (5.17)
Ecuaţia (5.17) pe care o satisface funcţia V în medii neomogene este
o ecuaţie specială de potenţial, căreia i se asociază aceleaşi trei genuri de
condiţii la limită. Dacă ε =const (grad ε=0) ecuaţia (5.17) se reduce la (5.15)
pentru probleme interioare sau la (5.16) pentru probleme exterioare.
Scrise în coordonate carteziene, respectiv cilindrice, ecuaţia (5.15) devine
∂ 2V ∂ 2V ∂ 2V
∂x 2
+
∂y 2
+
∂z 2
=
−1
ε
ρv ( sau 0 ) (5.15' )
1 ∂ ⎛ ∂V ⎞ 1 ∂ 2 V ∂ 2 V −1
⎜r ⎟+
r ∂r ⎝ ∂r ⎠ r 2 ∂ϕ2 ∂z 2
+ = ρ v ( sau 0 )
ε
5.15'' ( )
Funcţia V soluţie a ecuaţiilor precedente este o funcţie continuă în
orice punct din spaţiu, chiar şi pentru o discontinuitate Vstânga= Vdreapta. Dacă
V ar prezenta discontinuităţi (salturi), în acel punct E = −∇V ar deveni
infinit; cum câmpuri electrice infinite nu există, nici potenţiale electrice
discontinui nu pot exista.
Potenţialul şi câmpul unui dipol electric
Două sarcini +q aflate
la distanţa A şi pentru care
θ p d = qA = const este momentul
A
dipolului, formează un dipol
electric. Potenţialul punctului P
r2 − r1 ≈ A cos θ din figura 5.6 este:
Fig 5.6
120 Bazele electrotehnicii

q 1 1 q r2 − r1
Vp = V1 + V2 = ( − )= (5.18)
4πεo r1 r2 4πεo r1r2
A
Dacă ţinem seama că << 1 → r2 − r1 = A cos θ şi r1r2 = r 2
r
qA cos θ 1 pr
Vp = = (5.19)
2 4πεo r 3
4πεo r
⎛ π⎞
Se observă că planul median ⎜ θ = ⎟ este un plan echipotenţial
⎝ 2⎠
având V = 0 şi de asemenea punctele foarte îndepărtate ( r → ∞ ) sunt tot de
potenţial nul. Intensitatea câmpului electric în punctul P este:
1 p r
E = −gradV = − grad( ) (5.20)
p 4 πε o r 3

⎧∇(p r) = i p x + j p y + k pz = p

⎨ 1 −3 r −3 r
⎪∇( 3 ) = 4 =
⎩ r r r r5
Fig 5.7
Înlocuind în (5.20)
Se obţine expresia câmpului E
1 ⎡ (p r) r p ⎤
E= ⎢3 − ⎥ (5.21)
4πεo ⎣ r5 r3 ⎦
Spre deosebire de câmpul unei sarcini punctiforme care scade cu r 2 ,
câmpul unui dipol scade cu r 3 , este foarte intens lângă dipol şi nu mai are o
simetrie sferică, valoarea sa nu depinde numai de r ci şi de direcţia razei
vectoare r . Liniile de câmp electric şi liniile echipotenţiale ale unui dipol
electric au geometria din figura 5.7.

5.2 Capacităţi electrice


Un sistem format din două corpuri conductoare omogene, încărcate
cu sarcini electrice egale şi de semn contrar ( q1 = −q 2 = q ) şi separate
printr-un dielectric omogen sau neomogen, dar pasiv (neîncărcat cu sarcină
ρ v = 0 şi nepolarizat permanent P p = 0 ) formează un condensator electric.
Capacitatea electrică a condensatorului este mărimea pozitivă
definită ca raportul dintre sarcina unuia dintre conductoare (numit armătură)
şi tensiunea dintre armături:
5. Regimul electrostatic şi magnetostatic 121

q1 q q q ⎡C ⎤
C= = 1 = 2 = ⎢ = F⎥ (5.22)
V1 − V2 U12 U 21 U ⎣ V ⎦
Practic, cele două conductoare formează un condensator, dacă
aplicând o tensiune între armături, ele creează un câmp electric complet
(toate liniile de câmp ce pleacă de pe o armătură ajung pe
cealaltă).
Alegem o suprafaţă închisă Σ (figura 5.8) ce trece
prin cele două armături (unde D = ε E = 0 ) şi se închide
în exterior astfel încât să nu intersecteze liniile de câmp.
Atunci:
Ψ Σ = q Σ = 0 → q Σ = q1 + q 2 = 0 → q1 = −q 2 (5.23)
Fig 5.8
u Deci dacă q1 = −q 2 condensatorul creează un
câmp electric complet.
Capacitatea unui condensator (5.22) este o mărime pozitivă definită
ca raportul dintre q şi U dar nu depinde nici de q nici de U (dacă dielectricul
este liniar ε ≠ ε(E) ) ci depinde de:
- geometria condensatorului (forma şi dimensiunea
armăturilor,distanţa dintre ele, nu contează materialul şi nici grosimea lor)
- proprietăţile electrice ale dielectricului ( ε r ). Calculul capacităţii se
poate face prin algoritmii prezentaţi în schema din figura 5.8’.

Fig.5.8’
122 Bazele electrotehnicii

1. Condensatoul plan
Dacă distanţa între armături este mică şi neglijăm efectul de margine
ΔS atunci câmpul electric este uniform.
q Pentru o suprafaţă închisă Σ având
aria cuprinsă în câmp ΔS, aplicăm
legea fluxului electric:
Σ
(ε)

__ __
A ψΣ =
∫ D ds = ∫ Dds = D ⋅ ΔS = Δq
Σ Σ
Fig 5.9
Δq q D ρ q
D= = ρs = → E= = s = ( 5.24 )
ΔS A ε ε εA
Mergând pe algoritmul din dreapta al fig. 5.8’ calculăm succesiv:

2 __ __


qd q εA
U= E dA = Ed = → C= = (5.25)
1 εA U d
Expresia (5.25) rămâne
valabilă şi pentru condensatoare cu
armături curbe, dacă distanţa dintre
armături este mică faţă de raza de
curbură a armăturilor.
Dacă condensatorul plan are
dielectricul format din mai multe
straturi (figura 5.10), la trecerea prin
suprafeţele de discontinuitate dintre
Fig 5.10 straturi se conservă D n :

q
D n1 = D n 2 = .... = Dn n → D1 = D2 = ... = D n = ( 5.26 )
A
iar intensităţile câmpului sunt:

D q D q
E1 = 1 = ; ........ E n = n = ( 5.27 )
ε1 ε1A εn εn A
5. Regimul electrostatic şi magnetostatic 123

Tensiunea dintre armături are expresia:


n __ __ 2 __ __ 3 __ __ n __ __
U=

1
E dA =
∫ 1
E 1 dA +

2
E 2 dA + ... +
∫ n −1
E n dA =

n
q ⎛ d1
∑ε
d ⎞ q dk
= ⎜ + 2 + ... ⎟ = (5.28)
A ⎝ ε1 ε2 ⎠ A k
1
q A
C= = (5.29)
U n


1
dk
εk
Expresia (5.29) a capacităţii pune în evidenţă faptul că acest
condensator (fig. 5.10) poate fi privit şi ca un ansamblu de n condensatoare
legate în serie.
2. Condensatorul cilindric
Armăturile sunt doi cilindrii coaxiali (figura 5.11) de lungime A şi
raze r1 şi r2 , dielectricul are
permitivitate ε . Aplicăm legea
fluxului electric pentru suprafaţa
Σ cilindrică Σ având r є (r1,r2):

Fig 5.11

__ __
ψΣ =
∫ D ds = D∫
Σ Σlat
ds = D ⋅ 2πrA = q (5.30)

q ρ D q
D= = A → E= = →
2πrA 2πr ε 2πεrA
2 __ __ r2

∫ ∫
dr q q r
→ U= E dA = = ln 2 (5.31)
1 r1 r 2πεA
2πεA r1
Capacitatea condensatorului cilindric va avea expresia:
q 2πεA
C= = ( 5.32 )
A ln r2
r1
124 Bazele electrotehnicii

3. Condensatorul sferic

Armăturile sunt două sfere concentrice cu


razele r1 şi r2 iar suprafaţa Σ este o sferă
(ε ) Σ
intermediară:
__ __
ψΣ =
∫ D ds = D∫ ds = D ⋅ 4πr
Σ Σ
2
=q →


q D q r2 − r1
Fig 5.12 → D= → E= →u= Edl = (5.33)
2 ε 4πε r1r2
4πr
1

Capacitatea condensatorului sferic are expresia :


q rr
C = = 4πε 1 2 ( 5.34 )
u r2 − r1
Capacitatea unei sfere de rază r1 izolată (capacitatea este formată în
raport cu infinitul)se obţine din expresia (5.34) dacă r2 → ∞ :
Csferă = 4πεr1 (5.35)
Dacă L este lungimea unei linii de câmp electric dintre cele două
armături iar A este aria unei suprafeţe echipotenţiale între armături, atunci
1
elastanţa S = a condensatorului se poate evalua succesiv sub forma:
C
__ __
2 2 2

∫ ∫ ∫
u E dA E dA dA
S= = = = (5.36)
__ __
1 εEA 1 εA

q 1
D ds
A
Capacitatea va avea o expresie reciprocă cu (5.36), de forma:


εdA
C= (5.36)
A A
Expresiile (5.35) şi (5.36) permit să extindem metoda tuburilor şi
feliilor (3.86, 3.88) la calculul capacităţilor şi elastanţelor.
Dacă regiunea dintre armături o împărţim în tuburi de flux electric
elementare cu secţiunea ds, luate în lungul liniilor de câmp E , atunci
capacitatea unui tub este:

∫ ∫
ε dA ε dA
dC tub = → C = dC = (5.37)
A tub A A
5. Regimul electrostatic şi magnetostatic 125

O felie din dielectric de grosime d A luată ⊥ pe linia de câmp E va


avea elastanţa:
2 2

∫ ∫
dA dA
dSfelie = → S= dS = (5.38)
εA 1 1 ε A
Dacă funcţia „ A ” din (5.37) sau A din (5.38) sunt greu de evaluat
pentru un dispozitiv cu geometrie neregulată, atunci tuburile şi feliile nu se
vor lua infinitezimale, tuburile vor avea secţiunile ΔA k şi lungimile A k iar
feliile vor avea grosimile ΔA k şi secţiunile A k , respectiv:
n n
1
S= =
C ∑ k =1
ΔA k
εk A k
; C=
∑ ε AΔA
k =1
k
k
k
( 5.39 )

Aplicaţii:
1. Două bare conductoare
de lungime A şi secţiune
pătratică cu latura ,,a’’ sunt
plasate ca în figura 5.13 şi
alimentate cu tensiunea continuă
U. Să se determine:
a) expresia câmpului
electric creat E
b) expresia densităţii de
sarcină ρs pe suprafaţa barei
c) capacitatea formată de
Fig. 5.13 cele două bare

a) Aproximăm liniile de câmp electric prin segmente de dreaptă de


lungime „d” între planele de bază formate într-o secţiune ⊥ pe bare
2 __ __ 2

∫ ∫
⎛ π ⎞ U
U= E dA = E dA = E ⎜ d + x ⎟ → E=
(5.40)
⎝ 2 ⎠ π
1 1 d+ x
2
şi prin arce de cerc cu raze x (x є (0,a)). Tensiunea între cele două
bare este U indiferent în lungul cărei linii de câmp electric este
calculată:
126 Bazele electrotehnicii

Cel mai intens câmp electric se obţine


pentru x = 0 (de fapt acolo unde este cea
mai scurtă linie de câmp) .
b) Densitatea sarcinii pe suprafaţa barelor se
obţine pe baza relaţiei (3.15) ca fiind:
ε U
ρs = D = εo E = o
π
( 5.41)
d+ x
2
deci maximă acolo unde şi câmpul electric
Fig 5.14 este maxim (x=0).
c) Capacitatea dispozitivului o putem calcula „clasic” :
a

∫ ∫
εo U ε UA ⎛ πa ⎞
q= ρs ds = (Adx) = 2 o ln ⎜1 + ⎟ →
0 d+ x
π π ⎝ 2d ⎠
2
q ε A ⎛ πa ⎞
→ C = = 2 o ln ⎜1 + ⎟ (5.42)
U π ⎝ 2d ⎠
sau, considerăm un tub de flux cu secţiunea ds = Adx luat în lungimea
liniilor de câmp. Capacitatea tubului este :
εo ds εo ( Adx ) a


εo Adx ε A ⎛ πa ⎞
dC tub = = →C= = 2 o ln ⎜1 + ⎟ (5.43)
A π π π ⎝ 2d ⎠
d+ x 0 d+ x
2 2
Capacitatea totală este formată din două capacităţi de forma (5.43) şi
formate între feţele de sus şi de jos ale dispozitivului din figura 5.13.
4ε A ⎛ πa ⎞
C t = 2C = o ln ⎜1 + ⎟ ( 5.44 )
π ⎝ 2d ⎠

2. Un izolator cilindric este


realizat din mai multe straturi
concentrice separate prin foiţe
conductoare. Să se determine în ce
condiţii straturile de izolaţie vor fi
uniform solicitate (acelaşi câmp
E2 E ), indiferent de poziţia (raza) lor.

Pentru un condensator cilindric


capaciatea are expresia (5.32) iar
repartiţia câmpului electric între
Fig 5.15 armături este:
5. Regimul electrostatic şi magnetostatic 127

2πεA q U 1
q = CU = U → E= = ⋅ (5.45)
r2 2 πε A r r2 r
ln ln
r1 r1
Câmpul are valoare maximă lângă armătura interioară ( r = r1 ) şi minimă
lângă cea exterioară ( r = r2 ) ca în figura 5.15.
Pentru un condensator cilindric
cu mai multe straturi se poate
realiza solicitarea uniformă a
acestor starturi (între aceleaşi
limite E max − E min ) indiferent
de poziţia straturilor (figura
5.16).
a) dacă toate straturile au
aceeaşi lungime
ε1 ε2 ε3
A k = A = const atunci:
q
Ek = = const (5.46)
Fig 5.16 2πε k A k rk

şi vom avea solicitare uniformă


dacă ε k rk = const , deci straturile
de lângă armătura interioară
Ak ( rk = mic ) să aibă calităţi
izolatoare mari ( ε k = mare ) astfel
Δr ca ε k rk = const .
b) dacă însă toate straturile sunt
realizate din acelaşi material
Fig 5.17 ε k = ε = const şi sunt la fel de
groase Δrk = const = Δr , atunci
pentru a realiza condiţia E k = const în fiecare strat (conform 5.46) trebuie
const
ca: A k rk = const , respectiv , A k = (5.47)
rk
deci lungimea straturilor trebuie să aibă o variaţie hiperbolică cu raza
acestora ca în figura 5.17.
128 Bazele electrotehnicii

3. Pentru o reţea oarecare de capacităţi aflate într-o anumită conexiune


(figura 5.18) sarcina acumulată într-un nod este nulă ( q nod = 0 ) iar teorema
potenţialului electrostatic aplicată
pe o curbă închisă Γ va fi:
eΓ =
∑u
k ε ochi
±
k

În nodul (a)se scrie:


−q 2 + q 3 + q 4 = 0 (5.48)

Pe ochiul Γ avem:
U1 + U 2 + U3 + U5 + U 6 = e1 (5.49)

Relaţii de forma (5.48) se scriu în


(n–1) noduri iar de forma (5.49) pe o = A − n + 1 ochiuri independente.
Condensatoarele în serie se încarcă cu aceeaşi sarcină ( q1 = q 2 , q5 = q 6 )
iar cele în paralel cu aceeaşi tensiune între armături ( U 3 = U 4 ).

5.3 Relaţiile lui Maxwell privitoare la capacităţi

Relaţiile lui Maxwell privitoare la capacităţi (sau Mehrleitersysteme


= sisteme cu mai multe conductoare) exprimă relaţiile ce există între
sarcinile corpurilor conductoare şi potenţialele acestora (când avem un
sistem de n corpuri conductoare încărcate şi aflate „în prezenţă” , respectiv
se influenţează reciproc) prin intermediul unor mărimi ce depind de
geometria sistemului de corpuri şi de proprietăţile electrice (ε) ale mediului
dielectric ce le separă.
Cu aceste relaţii se pot determina sarcinile şi potenţialele corpurilor
din sistem fără a fi necesară cunoaşterea câmpului electric ce se stabileşte
între corpuri. Dacă pentru un condensator avem: q1 = C(V1 − V2 ) ;
q 2 = C(V2 − V1 ) , atunci pentru un sistem de n corpuri putem scrie :
⎧V1 = α11q1 + α12q 2 + .......... + α1n q n

⎪V2 = α 21q1 + α 22q 2 + .......... + α 2n q n ( 5.50 )

⎪.........................................................
⎪V = α q + α q + .......... + α q
⎩ n n1 1 n2 2 nn n
Termenul ( α11q1 ) arată contribuţia propriei sarcini la potenţialul V1 şi acest
6. Regimul magnetic staţionar
Câmpul magnetic staţionar este câmpul creat de magneţi permanenţi
imobili şi de conductoare parcurse de curent continuu (sau de joasă
frecvenţă) aflate în repaus. Studiul câmpului magnetic creat de curenţii
electrici constituie partea din teoria câmpului numită electromagnetism.
Ecuaţiile câmpului magnetic staţionar (cvasistaţionar) derivă din
expresiile legilor generale în care impunem restricţiile acestui regim:

medii imobile v = 0 ; mărimi invariabile în timp =0
∂t
∂D ∂B ∂ρ ∂ ∂D
( = 0, = 0, v = 0 ) sau în regim cvasistaţionar << : ( << ).
∂t ∂t ∂t ∂t ∂t
• legea legăturii în câmp magnetic: B = μ o (H + M) (6.1)
• legea magnetizaţiei temporare: M t = χ m H (6.2)

• legea fluxului magnetic: Φ Σ =


∫ B ds = 0; divB= 0 ↔ B = rotA(6.3)
Σ

• legea circuitului magnetic:


∫ Γ
H d = θSΓ ; rot H = J (6.4)
Câmpul magnetic staţionar se studiază indirect, se determină
potenţialul său magnetic vector A (etalonat cu o condiţie de etalonare de tip
Coulomb: divA = 0 ) şi în final se revine la câmpul fizic: B = rotA .

6.1 Potenţialul magnetic vector A şi ecuaţiile pe care le


satisface

Din legea fluxului magnetic rezultă că rotA = B iar din condiţia de


etalonare a potenţialului A rezultă că: divA = 0 , deci A este univoc
determinat, fiind precizate atât rotorul cât şi divergenţa potenţialului
magnetic vector A .
În medii neomogene ( μ = μ(r) ) dar fără magnetizaţie permanentă
M p = 0 , putem scrie:
rotH = rot(ν B) = J ; rot(rotA) = grad( divA ) − ΔA
=0
rot(ν rotA) = ν rot(rotA) + grad ν × rotA = J
154 Bazele electrotehnicii

1
Deci: ΔA − (∇ν×rotA) = −μJ (6.5)
ν
Ecuaţia (6.5) este o ecuaţie cvasipoisson vectorială având asociate
condiţiile de unicitate corespunzătoare:
− condiţii de material: în orice punct din domeniu se cunoaşte μ(r)
sau v(r).
− condiţii la limită pe frontiera Σ a domeniului de câmp υΣ :
componenta tangenţială a intensităţii câmpului magnetic H t Σ şi a
potenţialului A t Σ .
− ecuaţii de trecere în jurul discontinuităţilor: (A)1 = (A) 2 .
− condiţii de surse: distribuţia curentului de conducţie J în υΣ şi a
mărimilor M p , Js pe suprafeţele de discontinuitate S12.
În subdomenii de omogenitate ( v = ct → grad v = 0 ) ecuaţia (6.5)
devine:
ΔA = −μJ (6.6)
__
care este o ecuaţie Poisson vectorială a cărei soluţie este potenţialul A din
__
domenii interioare distribuţiilor de curent J .
Pentru domenii din exteriorul conductoarelor parcurse de curent
( J = 0 ) rămâne:
ΔA = 0 (6.7)
care este o ecuaţie Laplace vectorială. Condiţiile la limită asociate ecuaţiilor
(6.6) şi (6.7) pot fi:
− condiţii Dirichlet: componenta tangenţială a lui A: A t = f D
Σ
( sau 0 ); pentru zero este o condiţie la limită omogenă.
∂A
− condiţii Neumann: = μf N (sau 0).
∂n Σ
Ecuaţia Poisson vectorială (6.6) dacă o raportăm la un sistem
cartezian de axe se poate descompune în trei ecuaţii Poisson scalare:
ΔA x = −μJ x ; ΔA y = −μJ y ; ΔA z = −μJ z (6.8)
Dacă avem un câmp magnetic staţionar în domeniu plan (xOy),
atunci ecuaţiile liniilor de câmp B sunt aceleaşi cu ecuaţiile A(x,y)=ct.
Soluţiile celor trei ecuaţii (6.8) pentru întregul spaţiu υ∞ se
determină din problema interioară prin extinderea la infinit a suprafeţei Σ,
sursele câmpului magnetic sunt numai curenţii electrici de conducţie, iar
6. Regimul magnetic staţionar 155

densităţile au astfel de variaţii în spaţiu încât asigură convergenţa


integralelor de volum:
__ __ __
J y ( r ')
∫ ∫ ∫
μ J x ( r ') μ μ J z ( r ')
Ax = dυ '; A y = dυ '; A z = dυ '
4π υ∞ R 4π υ∞ R 4π υ∞ R (6.9)
Expresii care pot fi reunite sub
forma:


d ' μ J(r ')
dυ ' A=
4π υ∞ R (6.10)
care reprezintă soluţia ecuaţiei Poisson (6.6)
vectoriale. Integrala din (6.10) se poate
restrânge doar la volumul conductorului
parcurs de curent unde de fapt J≠0.
Fig 6.1 Dacă conductorul parcurs de curent
este filiform ( J A d ' ; dυ ' = Ad ' ; J dυ ' = JAd ' = i d ' ) cu notaţiile
din figura 6.1, atunci expresia potenţialului A creat de curentul i concentrat
în axa Γ a firului parcurs de curentul i devine de forma:


μi d '
A= (6.11)
4π Γ R
Dacă firul este de dimensiuni infinite, în (6.10) nu se mai poate
admite că la ∞ potenţialul şi câmpul sunt nule ( A = 0 ) iar integrala din
(6.10) devine improprie.
În general, când sursele câmpului sunt nu numai distribuţii de volum
ale curenţilor ( J ) ci şi pânze de curent ( Js ) sau fire subţiri parcurse de
curenţii ik , soluţia pentru potenţialul magnetic vector este de forma generală:
n
μ ⎡ d '⎤
A= ⎢
4π ⎢ υ∞ R


J
dυ '+
S
Js
R ∫
ds '+
k=1
ik
Γ k

R ⎥

∑ ∫
(6.12)

Cunoscând expresia lui A pentru un conductor filiform plasat în


mediu omogen (μ=ct), putem determina expresia inducţiei magnetice B :
⎡ μi d '⎤
B = rotA = rot ⎢
⎣ 4π Γ R ⎦
⎥ ∫ (6.13)

d ' d ' ⎛1⎞ R d '× R


rot = ∇× = ∇⎜ ⎟× d ' = − 3 × d ' =
R R ⎝R⎠ R R3


μi d '× R
Bfir = 3 (6.14)
4π Γ R
156 Bazele electrotehnicii

Expresia (6.14) este cunoscută şi sub numele de teorema lui Biot-Savart-


Laplace.
Dacă conductorul parcurs de curent nu este filiform, soluţia (6.14)
rămâne de forma:


μ J(r ') × R
B= dυ ' (6.15)
4π υcond R 3
Observaţie:
În medii omogene (μ=ct) şi fără densitate de curent ( J = 0 ), respectiv studiem
câmpul magnetic din exteriorul conductoarelor parcurse de curenţi, ecuaţia satisfăcută de
A este o ecuaţie Laplace de forma (6.7). Tot în acest caz se poate scrie:
rot H = J = 0 → H = −∇VH = −gradVH ⎪⎫
⎬ ⇒ ΔVH = 0 (6.16)
div B = div(μH) = 0 → divH = 0 ⎪⎭
unde VH este potenţialul magnetic scalar al câmpului H . În astfel de probleme sau se
integrează ecuaţia vectorială (6.7) sau cea scalară (6.16), fiecare în condiţii la limită date. În
final, fie B=rotA , fie H = −gradVH .
Aplicaţii:
1) Să se determine potenţialul vector A
creat de un conductor rectiliniu parcurs de
curentul i, respectiv de către două conductoare
paralele parcurse de curentul i în sensuri opuse.

Potenţialul vector A de forma (6.14) sau


(6.15) nu are decât componenta Ay:

∫ ∫ ∫
μ J μ i 2μi dy
A= dυ → A y = dy =
- 4π υcond r 4π − r 4π 0 x 2 +y 2
Fig 6.2
(6.17)
μi ⎡
Ay =ln( + x 2 +y 2 ) − ln x ⎤ (6.18)
2π ⎣ ⎦
Dacă conductorul are lungime mare ( >> x), atunci expresia (6.18) devine:

μi μi 2 (6.19)
Ay ≅ (ln 2 − ln x) = ln
2π 2π x
Pentru două fire paralele parcurse
de curentul i ca în figura 6.3 vom avea:
μi ⎛ 2 2 ⎞ μi r2 (6.20)
Ay = ⎜ ln − ln ⎟ = ln
2π ⎝ r1 r2 ⎠ 2π r1
Fig 6.3 unde:
6. Regimul magnetic staţionar 157

⎧ 2 ⎧ 2
⎪r1 = ⎛⎜ x + ⎞⎟ + z 2 ⎪r2 = ⎛⎜ x − ⎞⎟ + z 2
d d
⎪ ⎝ 2⎠ ⎪ ⎝ 2⎠
⎪ ⎪
⎪ d ⎪ d
x+ x−
⎨ ∂r1 2 ⎨ ∂r
⎪ ∂x = r 2 ;⎪ 2 = 22 ;
∂x r2
⎪ 1

⎪∂r1 z ⎪∂r2 z
⎪ ∂z = r 2 ⎪ ∂z = r 2
⎩ 1 ⎩ 2

Componentele inducţiei magnetice într-un punct curent P(x,z) ca în


figura 6.3 sunt:
⎧ ∂A y μi ⎛ z z ⎞
⎪Bx = rot x A = = − ⎜ 2 − 2 ⎟ = f1 ( x,z )
⎪ ∂z 2π ⎝ r1 r2 ⎠
⎪ ⎡ d d⎤
⎪ x+ x− ⎥
⎨ ∂A μi ⎢ 2 2
⎪By = rot y A = ∂x = 2π ⎢ r 2 − r 2 ⎥ = f 2 ( x,z )
y
(6.21)
⎪ ⎢ 1 2 ⎥
⎪ ⎣ ⎦
⎪B = B i + B j
⎩ x y

2) Să se determine expresia potenţialului A creat de un conductor


tubular cu raza interioară a şi exterioară b, parcurs uniform de curentul i.

Conductorul orientat în lungul axei Oz va avea densitatea de curent:


i
Jz = , iar potenţialul A=A z k are doar componenta Az soluţie a
π(b - a 2 )
2

ecuaţiei Poisson: ΔA z = −μ o J z , care în coordonate cilindrice devine:


1 d ⎛ dA z ⎞
ΔA z = ⎜r ⎟→
r dr ⎝ dr ⎠
dA z −1 C −1
→ = μ o J z r + 1 → A z = μ o J z r 2 + C1ln r + C2 (6.22)
dr 2 r 4
Admitem că Az=0 pentru r=a şi în acest caz:
1 1 r
C2 = − μ o J z a 2 − C1ln a → A z = μ o J z ( r 2 − a 2 ) + C1ln (6.23)
4 4 a
Din compunerea celor două expresii pentru potenţialul A şi câmpul B ,
rezultă:
158 Bazele electrotehnicii

dA z ⎛ 1 C ⎞ ⎫
Bϕ = ∇ × A = − u ϕ = ⎜ − μoJz r + 1 ⎟ u ϕ ⎪
r ⎠ ⎪ 1
μ i
dr
μ J
⎝ 2
⎬ ⇒ C1 = μ o J z 2r − a
2
2
(
2
)
(
Bϕ = o u ϕ = o z π r 2 − a 2 u ϕ
2πr 2πr
) ⎪
⎪⎭

Expresia finală a potenţialului magnetic vector va fi de forma:


1 1 r 1
4 2
( )
A z = μ o J z r 2 + μ o J z 2r 2 − a 2 ln − μ o J z a 2 − C1ln a
a 4
(6.24)

6.2 Potenţialul magnetic A şi câmpul B creat de fire rectilinii


parcurse de curent

Considerăm un fir rectiliniu lung


dirijat după axa Oz parcurs de curentul i.
Faţă de un sistem cilindric de
coordonate (figura 6.4) vectorul A este
paralel cu J , respectiv cu firul, va avea doar
componenta A = A z u z = Au z . Liniile
câmpului B fiind ⊥ pe A vor fi cercuri
conţinute în planul xOy (câmp plan-paralel).
Fig 6.4
1 ∂ ⎛ ∂A ⎞ ∂A
ΔA = 0 → ⎜r ⎟=0→r = C1 → A = C1ln r + C2
r ∂r ⎝ ∂r ⎠ ∂r

( ) C1 C1
⎪⎪B = rotA = ∇ × Au z = − u z × ∇A = − u z × u r r = − r u ϕ μ i
⎨ ⇒ C1 = − o
⎪B = μ oi u ϕ 2π
⎪⎩ 2πr

Considerăm originea de potenţial arbitrară: A=0 pentru r=ro →


μ i
C2 = o ln ro , respectiv:

μ i r
A = k o ln o (6.25)
2π r
Se observă că liniile de câmp sunt cercuri având r=ct, ceea ce
implică A=cst, ecuaţia liniilor de câmp B corespunde ecuaţiei A(r) = ct .
6. Regimul magnetic staţionar 159

Observaţie:
Expresia 6.25 pentru potenţialul A creat de un fir parcurs de curentul i este
asemănătoare cu cea a potenţialului electric V creat de acelaşi fir încărcat cu ρ (originea
de potenţial V este la distanţa ro de fir):
ρ ro
V= ln (6.26)
2πε o r
Asemănarea celor două soluţii provine din faptul că cele două potenţiale satisfac
ecuaţii Poisson asemănătoare şi au aceeaşi geometrie:
ρ
ΔA = −μ o J ; ΔV = v (6.27)
ε
Pentru o linie bifilară potenţialul A are expresia:
μ i r
A = k o ln 2
2π r1
r
Locul geometric al punctelor A = cst ↔ ln 2 = cst , respeciv o
r1
familie de cercuri de tip Appolonius, care vor fi liniile câmpului magnetic
B creat de cele două fire ale liniei.
Pentru un conductor cilindric de rază a, parcurs de curentul i, soluţia
este de forma (6.22) valabilă atât în interiorul cât şi în exteriorul
conductorului.
⎧ 1
⎪pt. interior: r ∈ ( 0,a ) ; J ≠ 0 → A i = − μ o Jr + C1ln r + C2
2

⎨ 4 (6.28)
⎪⎩pt. exterior: r > a; J = 0 → A e = C1′ln r + C′2
În centrul conductorului ( r = 0 ) potenţialul Ai este finit, deci C1=0 şi
cum în centrul conductorului Bi = 0 admitem că şi A i = 0 ; deci pentru
r = 0 → C2 = 0 ,
respectiv în interior:
1 dA 1
A i = − μ o Jr 2 → Bi = − i = μ o Jr ; Bi = Bi u ϕ (6.29)
4 dr 2
Deci pentru un conductor de rază a, originea lui A este pe axă, spre
deosebire de firul fără grosime la care originea se alege arbitrar la r=ro sau
ro = 1 m.
Pe domeniul exterior se poate scrie:
dA C′
Be = rot ϕ A e = − e u ϕ = − 1 u ϕ (6.30)
dr r
160 Bazele electrotehnicii

Din continuitatea potenţialului şi câmpului pe suprafaţa de separaţie


(r=a) se deduc constantele de integrare ( A , la fel ca V, trebuie să fie funcţie
continuă, altfel B = rotA va fi infinit în punctele sale de discontinuitate).
( Ae )r=a = ( Ai )r=a ↔ − μ o ⎜⎛ 2 ⎟⎞ a 2 = C1′ln a + C2′ = − o
1 i μ i
4 ⎝ πa ⎠ 4π
μ i C′
( Be )r=a = ( Bi )r=a ↔ o = − 1
2πa a
μ oi μ oi ⎛ 1⎞ μ oi ⎛ a 1 ⎞
C1′ = − ; C′2 = ⎜ ln a − ⎟ → A e = ⎜ ln − ⎟ ( 6.31)
2π 2π ⎝ 2⎠ 2π ⎝ r 2 ⎠
iar dacă conductorul are μ ≠ μ o atunci:
i ⎛ a μ⎞
Ae = ⎜ μ o ln − ⎟ (6.32)
2π ⎝ r 2⎠
Dacă în (6.25) admitem că ro = 1 m , atunci:
μi 1
A= ln (6.33)
2π r
iar ca vector potenţialul A este paralel cu firul
Fig 6.6 (figura 6.6).

6.3. Metoda imaginilor magnetice

Presupunem o spiră Γ parcursă de curentul i situată într-un mediu


heterogen format din două subdomenii de permeabilităţi μ1 şi μ2 separate
prin planul xOy ca în figura 6.7.

Fig 6.7
Problema „neomogenă” o descompunem în două subprobleme
omogene. Presupunem mediul cu μ1 infinit extins în care alături de spira Γ
parcursă de i va mai acţiona spira Γ′ (imaginea lui Γ în raport cu planul
6. Regimul magnetic staţionar 161

xOy) care va produce în semispaţiul superior (z>0) un potenţial A′i


asemănător cum Γ produce A i în semispaţiul inferior (z<0).
i′
A′i ( x,y,z ) = A i ( x,y,-z ) (6.34)
i
i′
Notăm = a şi A1 = A i + A′i potenţialul magnetic în prima
i
subproblemă unde acţionează i şi i′ şi ale cărui componente sunt:
⎧A1x = A ix + aA ix = (1 + a ) A ix
⎪⎪
⎨A1y = A iy + aA iy = (1 + a ) A iy (6.35)

⎪⎩A1z = A iz − aA iz = (1 − a ) A iz
În a doua subproblemă din figura 6.7 am extins peste tot mediul cu
μ2 iar prin curba Γ trece curentul imagine i′′ . Prin analogie cu cazul
precedent, potenţialul magnetic vector creat de i′′ în semispaţiul inferior
(z<0), este de forma:
μ i′′ μ
A 2 = 2 Ai = b 2 Ai (6.36)
μ1 i μ1
Valorile lui a şi b se determină din condiţiile de continuitate pe
suprafaţa S12 (z=0):
⎧Bn1 = Bn 2 → B1z = B2z

⎪ ⎧ B1x B2x
⎪ ⎪H1x = H 2x ↔ μ = μ (6.37)
⎨ ⎪ 1 2
H
⎪ t1 = H t2 → ⎨
⎪ ⎪H = H ↔ B1y = B2y
⎪⎩ ⎪⎩ 1y 2y
μ1 μ2
Dar cum B = rotA rezultă:
∂A z ∂A y ∂A x ∂A z ∂A y ∂A x
Bx = − ; By = − ; Bz = − (6.38)
∂y ∂z ∂z ∂x ∂x ∂y
Atunci din prima condiţie (6.37) rezultă:
⎛ ∂A ∂A ⎞ μ ⎛ ∂A ∂A ⎞ μ
(1 + a ) ⎜ iy − ix ⎟ = 2 b ⎜ iy − ix ⎟ → 1 + a = 2 b
⎝ ∂x ∂y ⎠ μ1 ⎝ ∂x ∂y ⎠ μ1
iar din ultimele două ecuaţii (6.37) rezultă: 1 − a = b , respectiv:
μ −μ 2μ1
a= 2 1 ; b= (6.39)
μ 2 + μ1 μ 2 + μ1
162 Bazele electrotehnicii

Cunoscând a şi b, se pot determina curenţii imagine: i′ = ai ; i′′ = bi .


Un caz particular este atunci când S12 separă un mediu feromagnetic
nesaturat ( μ 2 = μ Fe ≈ ∞ ) faţă de aer (vid) cu μ1 = μ o iar spira Γ este un fir
paralel cu suprafaţa feromagnetului. În acest caz: a = 1 ; b = 0 , respectiv
i′ = i (cei doi curenţi au aceeaşi valoare şi sens) iar i′′ = 0 .

Fig 6.8

În prima subproblemă din figura 6.8 cei doi curenţi identici i aşezaţi
în mediu omogen cu μ o creează potenţialul vector:
μ oi ⎛ h h⎞ μ oi h 2
A1 = k ⎜ ln + ln ⎟ = k ln (6.40)
2π ⎝ r1 r2 ⎠ 2π r1r2
dacă am considerat originea de potenţial în punctul Po din figura 6.8.
În a doua subproblemă presupunem că μ 2 >> (dar mediul este liniar):
divB2 = 0 ⎫

rotB2 = rot ( μ 2 H 2 ) = μ 2 rotH 2 + ∇μ 2 × H 2 = 0 → B2 = −∇V2 ⎬ ⇒ ΔV2 = 0
⎪ (6.41)
J 2 =0 =0 ⎭

în mediul cu μ 2 câmpul B2 este Laplacian, liniile sale sunt cercuri cu centrul


în Po, ele sunt ⊥ pe suprafaţa S12 care este o suprafaţă echipotenţială.
Suprapunând câmpul din cele două subprobleme rezultă câmpul aşa
cum este desenat în problema iniţială din figura 6.8.
Dacă interesează doar câmpul H , atunci în mediul cu μ 2 >>
→ H 2 ≈ 0 şi nu există decât prima subproblemă respectiv H = H1 ca în
figura 6.9.
6. Regimul magnetic staţionar 163

Fig 6.9

6.4 Circuite magnetice

Un circuit magnetic este un ansamblu de piese feromagnetice (cu


μ r >> ), eventual separate prin porţiuni de aer, care servesc la închiderea
liniilor de flux magnetic. Liniile lui B sunt conduse prin corpuri
feromagnetice (tangente la faţa interioară a corpului) la fel cum trec liniile
lui J prin piese conductoare.
Pentru circuitul magnetic din
figura 6.10 se definesc noţiunile:
1. coloană – partea din circuitul
magnetic pe care este aşezată
bobina cu N spire.
2. jug magnetic – partea de
circuit magnetic nebobinată,
care serveşte numai pentru a
uşura închiderea liniilor de
flux magnetic.
3. armătură – o parte din jugul
Fig 6.10 magnetic care se poate mişca.
4. întrefieruri – porţiuni cu aer care separă porţiuni cu fier.
5. poli – feţele miezului care mărginesc întrefierul: pol nord (N) acolo unde
liniile de câmp ies din miez în aer şi pol sud (S) acolo unde liniile intră
în miez.
6. linia mijlocie de flux – fluxul magnetic creat de bobina cu N spire
parcurse de curentul i are două componente: Φ = Φ u + Φ d ; fluxul util Φ u se
închide de-alungul întregului circuit magnetic şi dacă miezul este filiform, el
este uniform repartizat pe secţiunea miezului şi-l putem considera
concentrat în linia mijlocie de flux (axa geometrică a miezului). Cealaltă
componentă Φ d - fluxul magnetic de dispersie se închide doar în jurul
bobinei şi nu se ia în considerare la studiul circuitelor magnetice.
164 Bazele electrotehnicii

În figura 6.11 este reprezentat un


tub de flux magnetic dintr-un circuit
magnetic de permeabilitate μ , parcurs de
d fluxul fascicular Φ f uniform repartizat pe
secţiunea A şi concentrat în axa tubului
(curba C) respectiv: H B d . Tensiunea
magnetică între capetele 1 şi 2 ale tubului
Fig 6.11 este:

2 2 2 2 2

∫ ∫ ∫ ∫ ∫
B Φf d
Um = Hd = Hd = d = d = Φf = R mΦf
1(C) 1 1 μ 1 μA 1 μA (6.42)
2


d
Mărimea R m12 = este reluctanţa (rezistenţa magnetică) a
1 μA
tubului de flux iar dacă materialul este liniar, (6.42) se scrie sub forma:
U m = R m Φf (6.43)
numită legea lui Ohm pentru o porţiune de circuit magnetic, analoagă cu
forma u = Ri din circuitele electrice.
Dacă miezul este omogen ( μ = cst ), de secţiune constantă ( A = ct )
şi de lungime atunci reluctanţa este:
2
[ U ] Asp = H −1
∫ ∫
d 1
Rm = = d = ; [R m ] = m = (6.44)
1 μA μA μA [Φf ] Wb
Inversul reluctanţei se numeşte permeanţă:


1 Φ μA μds
Λm = = f = ; Λm = (6.45)
R m Um SFe
Calculul reluctanţei şi permeanţei cu (6.44) şi (6.45) se poate efectua
şi pentru miezuri neomogene cu o geometrie oarecare utilizând metoda
tuburilor şi feliilor de miez magnetic.
Tuburile de flux sunt de secţiune infinitezimală ds şi sunt luate în
lungul liniilor de flux Φ f ; = tub fiind lungimea tubului (o funcţie).

∫ ∫
μds μds
dΛ mtub = → Λ m = dΛ m = (6.46)
tub Smiez
n

sau: Λ m = ∑ μ ΔS
1
k

k
k
pentru tuburi mai groase, avându-se în vedere că

tuburile sunt parcurse de flux în conexiune paralel.


6. Regimul magnetic staţionar 165

Feliile de flux au grosime infinitezimală d şi sunt ⊥ pe liniile de


flux, diversele felii sunt parcurse în serie de către fluxul magnetic:

∫ ∫
d d
dR mfelie = → R m = dR m = (6.47)
μSfelie linie flux μS
n

sau: R m = ∑ μΔ S pentru felii mai groase (am considerat n felii).


1 k
k

Bazat pe izomorfismul relaţiilor (6.43)-(6.47) cu relaţiile scrise


pentru piese conductoare parcurse de curent se poate construi o analogie
între circuitele electrice şi circuitele magnetice, sub forma:

Circuite electrice Circuite magnetice


(fără cuplaje)

eV θ A =Ni

e - t.e.m. a surselor este cauza θ=Ni - solenaţia bobinelor, face să


funcţionării (producerea lui i ) în existe flux magnetic prin miezuri
circuite electrice (cauza funcţionării).

iA ΦfWb - efectul în circuite electrice


este circulaţia de curenţi iar în
circuitele magnetice circulaţia de
fluxuri fasciculare prin miezuri

R R m - opoziţia circuitului

1 1
G= Λm =
R Rm

Re = ∑R k R me = ∑R mk

circuit electric serie circuit magnetic serie


166 Bazele electrotehnicii

Ge = ∑G k Λ me = ∑Λ mk

circuit electric paralel circuit magnetic paralel

∫ ∫
__ ___ __ ___
i cond = J ds J B Φf = B ds
miez
Scond Smiez
J - densitate de curent B -densitate de flux (inducţie
magnetică)
liniile lui J - linii de curent liniile lui B - linii de flux magnetic

∑i = 0
T1K:
k∈nod
k ∑Φ
k∈nod
fk = 0 ; T1K

T2K:
∑R i = ∑e
k∈ochi
k k
k∈ochi
k ∑R
k∈ochi
mk Φ f k =
∑θ
k∈ochi
k ; T2K

∫ σA ∫
d d
R= Rm =
linieJ linieB μA
ρ
R= = Rm =
A σA μA
1 1
=σ μ=
ρ v

∫ ∫
σds μds
G= Λm =
Scond Smiez
nod nod
ochi ochi

Pe baza acestei analogii teoremele şi metodele utilizate la studiul


circuitelor electrice rămân valabile şi pentru studiul circuitelor magnetice
(mai puţin teoremele de conservare a puterilor electrice care nu au
corespondent magnetic).
Analogia {circuit electric ↔ circuit magnetic} este pur formală, cele
două clase de probleme diferă esenţial între ele. Printr-o latură de circuit
electric nu circulă curent dacă latura este întreruptă; printr-o latură de circuit
6. Regimul magnetic staţionar 167

magnetic va circula flux chiar dacă latura are un întrefier (miezul este
întrerupt). Bineînţeles că fluxul printr-o latură cu întrefier este foarte mic din
cauza reluctanţei mari a porţiunii cu întrefier:
R mFe = Fe
; R mo = o ; μ Fe >> μ o → R mo >> R mFe (6.48)
μ Fe A μoA
O rezistenţă electrică R parcursă de curent este însoţită de
transformarea energiei electrice în căldură însă o reluctanţă (un miez
magnetic) parcurs de fluxul Φ f nu este însoţită de dezvoltări de căldură (dacă
totuşi un miez se încălzeşte, asta se întâmplă din cauza altor efecte, atunci
când fluxul Φ f este variabil în timp: încălziri prin histerezis sau prin curenţi
turbionari induşi în miez, dar nu din cauza conducerii fluxului magnetic).

6.4.1 Teoremele lui Kirchhoff pentru circuite magnetice

Conform legii fluxului magnetic,


fluxul magnetic printr-o suprafaţă închisă Σ
este întotdeauna nul:
ΦΣ =
∫ B ds = 0
Σ

Alegând o suprafaţă Σ care


înconjoară un nod b de circuit magnetic
(figura 6.12) va exista flux doar prin
suprafeţele S1, S2...Sn din Σ şi putem scrie că:
Fig 6.12
ΦΣ =
∑Φ
k∈b
fk =0 (6.49)

în suma algebrică (6.49) se consideră cu (+) fluxurile orientate după


normala exterioară la Σ, deci cele care ies din nod.

Considerăm ochiul p dintr-un circuit


magnetic (figura 6.13) care este format din mai
multe laturi cu reluctanţele R m1 , R m2 ... R mk ,
cele care sunt active au solenaţiile θ1 = N1i1 ,
θ 2 = N 2i 2 , ... θ k = N k i k iar prin laturi trec
fluxurile fasciculare Φ f1 , Φf 2 , ... Φ f k .
Fig 6.13 Legea circuitului magnetic în regim
staţionar (cvasistaţionar) sau teorema lui Ampère aplicată pe o curbă Γ în
lungul ochiului p se scrie astfel:
168 Bazele electrotehnicii


⎪ ∫ Hd = ∑∫ Hk d k = ∑ ∑
u mk = R mk Φ f k


⎪ Γ
k∈p
C k
H d = θSΓ ↔ ⎨
Γ ⎪θS =
⎪ Γ


k∈p
θk ⇒ ∑
k∈p
R mk Φ f k =∑ k∈p
θ k (6.50)

Expresia (6.50) reprezintă T2K pentru circuite magnetice analoagă


cu ∑ Zk Ik = ∑ E k pentru circuite electrice fără cuplaje sau ∑ R k I k = ∑ E k în
circuite de c.c.
În (6.50) se consideră că au solenaţie doar laturile active (au o
bobină cu N spire parcurse de curentul i) şi sensul solenaţiei depinde de
sensul curentului prin bobină şi de sensul de înfăşurare a spirelor pe miez.
Dacă ţinem seama şi de dispersia magnetică, vom considera fluxul
fascicular de dispersie ca fluxul unei noi laturi de circuit magnetic legată în
derivaţie între punctele de început şi sfârşit ale acestui flux. Reluctanţa
acestor laturi corespunzătoare fluxului de dispersie se poate evalua doar
aproximativ sau se măsoară experimental. În probleme obişnuite aceste
fluxuri de dispersie se neglijează în raport cu fluxurile utile, ele închizându-
se doar prin aer vor avea valori foarte mici.

6.4.2 Rezolvarea circuitelor magnetice

A „rezolva” un circuit magnetic înseamnă a determina fluxul


magnetic fascicular Φ f , inducţia magnetică B şi intensitatea câmpului
magnetic H prin fiecare porţiune a circuitului magnetic atunci când se
cunoaşte geometria miezului, permeabilitatea sa μ şi solenaţiile θ=Ni ale
diverselor bobine ale circuitului .
Calculul se face neglijând fluxurile magnetice de dispersie iar
fluxurile utile se consideră uniform repartizate pe secţiunea miezului (miez
filiform).

Fig 6.14
6. Regimul magnetic staţionar 169

Presupunem circuitul magnetic cu geometria din figura 6.14-a care


are două noduri (M şi N) şi trei laturi. Lungimile laturilor se evaluează de-
alungul liniei mijlocii de flux de la nodul M la N iar secţiunile laturilor sunt
A1, A2, A3.
Reluctanţele laturilor de miez (şi a întrefierului) sunt:
2 +h h 2 +h− o
R m1 = ; R m2 = ; Rm = ; R mo = o (6.51)
μA1 μA 2 3f μA 3 μ o A3
iar solenaţiile sunt: θ1 = N1i1 şi θ 2 = N 2i 2 .
Pe baza analogiei dintre circuitele electrice şi cele magnetice s-a
desenat în figura 6.14-b circuitul electric echivalent cu aceeaşi topologie ca
şi cel magnetic iar mărimile care-l caracterizează au valorile calculate
anterior.
→ Determinarea fluxurilor fasciculare se poate face aplicând TK pe
circuitul echivalent:
⎧ ⎡Φ ⎤
⎪Φf1 + Φf 2 − Φf3 = 0 ⎢ f1 ⎥ ⎡ B1 ⎤ B ⎡ H1 ⎤
⎪ ⎢ ⎥ Hk = k
⎨R m1 Φf1 − R m2 Φf 2 = θ1 − θ 2 → ⎢Φf ⎥ ⎯⎯⎯⎯ Φf k → ⎢ B2 ⎥ ⎯⎯⎯⎯
μ
→ ⎢⎢ H 2 ⎥⎥
⎪ ⎢ 2 ⎥ Bk = A
⎢⎣ B3 ⎥⎦ ⎢⎣ H 3 ⎥⎦
( ) ⎢ Φ ⎥ k
⎪ R m Φ f + R m + R mo Φ f = θ 2 ⎣ f3 ⎦
⎩ 2 2 3f 3
(6.52)
Dacă miezul îl considerăm liniar atunci
Bk = μH k iar dacă îl considerăm neliniar atunci
caracteristica miezului B(H) are aspectul din
Φf
figura 6.15. La o valoare Bk = k a inducţiei
Ak
magnetice îi corespunde o valoare H k a intensităţii
câmpului şi dacă punctul de funcţionare este în (a),
Fig 6.15
B μ
permeabilitatea acelui punct este μ = k respectiv μ r = ≈ 105 − 106 este
Hk μo
permeabilitatea relativă în punctul (a) de funcţionare. Şi circuitul electric
echivalent este tot neliniar în acest caz.
Intensitatea câmpului magnetic în întrefierul de lungime o are
B
valoarea H o = 3 .
μo
→ Cu metoda fluxurilor ciclice ( Φ′f ,Φ′f ) pentru circuitul electric
1 2
analog avem:
170 Bazele electrotehnicii

⎪( 1 2
)
⎧ R m + R m Φ′ − R m Φ′ = θ1 − θ 2
f1 2 f2

⎡Φ′f1 ⎤
⎢ ⎥→



1
( ) ′
⎪− R m2 Φf + R m2 + R m3f + R mo Φf = θ 2
2
⎢ Φ ′
⎣ f 2 ⎥⎦
⎧ Φ = Φ′ ⎡ H1 ⎤
⎪ f1 f1 ⎡ B1 ⎤ ⎢H ⎥

→ ⎨Φf = −Φ′f + Φ′f → ⎢⎢ B2 ⎥⎥ → ⎢ ⎥
2
⎢ (6.53)

2 1 2 H3 ⎥
⎢ B ⎥ ⎢ ⎥
⎪⎩Φf3 = Φ′f 2 ⎣ 3⎦
⎣Ho ⎦
→ Cu metoda potenţialeleor nodurilor, luând nodul N referinţă vom
scrie o singură ecuaţie pentru nodul M: Λ mM ⋅ VmM = ΦscM , respectiv:
⎛ 1 1 1 ⎞ θ θ
⎜ + + ⎟ VmM = 1 + 2 → VmM →
⎜ Rm Rm R m3f + R mo ⎟ R m1 R m2
⎝ 1 2 ⎠ (6.54)
θ1 − VmM θ 2 − VmM VmM
→ Φf = ; Φf = ; Φf =
1 R m1 2 R m2 3 R m3f + R mo
În exemplul considerat în figura 6.14 fluxul fascicular Φ f3 va fi mic
din cauza reluctanţei mari a întrefierului ( R mo >>).

Circuite magnetice cu magnet permanent

Circuitul magnetic
din figura 6.16-a conţine
un magnet permanent de
lungime ℓo care determină
o
flux magnetic de-alungul
miezului.
Curba Γ are lungi-
mea ℓo prin magnet şi ℓ
Fig 6.16 prin miez şi aplicând
legea circuitului magnetic pentru curba Γ, putem scrie:

∫ Γ
H d = 0 ↔ Ho o + H = 0 → Ho = −H
o
→ Bo = μ o H o = − μ o
o
H
(6.55)
tgα

Dreapta de sarcină Δ din figura 6.16-b are panta tgα = μ o iar la


o
intersecţia sa cu curba de demagnetizare se stabileşte punctul de funcţionare
6. Regimul magnetic staţionar 171

P al magnetului permanent. În magnet valorile câmpului sunt Bo şi Ho. În


interiorul miezului valorile câmpului sunt:
B
B = Bo ; H = .
μ
Spectrul câmpului H pentru magnetul tip bară
din figura 6.17 pune în evidenţă cum se închid liniile lui
H = H ext şi H o = H int .

Fig 6.17
6.5 Inductivităţi

Inductivitatea (inductanţa) unei spire Γ parcursă de curentul i Γ este o


mărime ce caracterizează circuitul Γ şi se defineşte ca
raportul dintre fluxul magnetic ce străbate suprafaţa
circuitului ( ΦS ) şi valoarea curentului care a produs
Γ
acest flux:
ΦS Wb
Fig 6.18 L = Γ = f ( geom. circ ; μ mediu ) ; [ L ] = =H
iΓ A (6.56)
[ H ] → Henry
În medii liniare μ = μ mediu = cst
inductivitatea depinde doar de geometria
circuitului (forma curbei Γ) şi de
permeabilitatea din jurul său.
Dacă avem două circuite cu N1 şi N2
spire aflate „în prezenţă” (se influenţează
Fig 6.19 reciproc), atunci când circuitul 1 este parcurs
de curentul i1 el va crea un câmp magnetic; Φ f11 este fluxul magnetic
fascicular creat de i1. O parte din acest flux va trece şi prin spirele N2 ale
circuitului al doilea ( Φ f 21 - este creat de circuitul 1 şi trece prin suprafaţa
circuitului 2). Celelalte linii de câmp care nu trec şi prin circuitul 2
reprezintă fluxul de dispersie (scăpări) ale circuitului 1 faţă de 2 ( Φ d21 ).
Sensul de referinţă a fiecărui flux magnetic se consideră după regula
burghiului drept cu sensul de referinţă al curentului care l-a produs. Deci
Φ f11 >0 iar Φ f 21 este (+) dacă are acelaşi sens cu fluxul propriu al circuitului
172 Bazele electrotehnicii

2 (cuplaj adiţional) şi (-) când are sens contrar cu Φ f22 (cuplaj diferenţial
între cele două circuite). În raport cu aceste fluxuri se definesc următoarele
inductivităţi:
a) Inductivitatea proprie a unui circuit este raportul dintre fluxul
magnetic total ( Φ = NΦ f ) prin cele N spire ale circuitului şi curentul care
l-a produs, mărime întotdeauna pozitivă.
⎧ Φ11 N1Φf11
⎪L1 = L11 = = >0
⎪ i1 i1
⎨ (6.57)
Φ
⎪L = L = 22 = N 2 Φ f
⎪ 2 22
22
>0
⎩ i 2 i 2

Inductivitatea (inductanţa) proprie a unui circuit mai are şi alte


denumiri: coeficient de inducţie proprie, coeficient de autoinducţie,
coeficient de selfinducţie. Numele de inductanţă apare în cărţi mai vechi
preluate din literatura franceză.
În medii liniare L=ct şi „fluxurile magnetice sunt
proporţionale cu valorile curenţilor care le-au produs”
(teorema inductivităţii).

b) Inductivitatea mutuală L21 dintre circuitul 1 şi 2 se defineşte ca


raportul dintre fluxul total Φ 21 prin cele N2 spire ( Φ 21 = N 2 Φ f 21 ) şi curentul
i1 care l-a creat.
±
± Φ 21 N 2 Φ f 21
L 21 = = (6.58)
i1 i1
Inductivitatea mutuală (coeficient de inducţie mutuală) într-un mediu
liniar depinde de natura mediului din jurul circuitului ( μ ), de dimensiunile,
forma şi poziţia relativă a celor două circuite.
În mod analog se defineşte:
±
± Φ12 N1Φ f12
L12 = = dacă i1 = 0 şi i 2 ≠ 0 (6.59)
i2 i2
Vom arăta (în alt capitol) că L12=L21 – teorema reciprocităţii pentru
inductivităţi.
c) Inductivităţi utile şi de dispersie
O parte din fluxul fascicular propriu produs de circuitul 1 ajunge să
treacă şi prin suprafaţa circuitului 2, numit flux fascicular util. Cealaltă parte
care se închide doar în jurul circuitului 1 care l-a produs se numeşte flux
fascicular de dispersie (de scăpări) şi valoarea sa este:
6. Regimul magnetic staţionar 173

Φfd21 = Φ f11 − Φ f 21 > 0


Inductivitatea de dispersie a circuitului 1 faţă de 2 este:
⎧ NΦ NΦ Φ
⎪Ld = 1 fd21 = 1 f11 − N1 f 21 = L11 − N1 L 21 > 0
⎪ 21 i1 i1 i1 N2
⎨ (6.60)
⎪ N2
⎪Ld12 = L 22 − N L 21
⎩ 1

Dar inductivitatea proprie a circuitului 1 aflat în prezenţa circuitului 2 este:


N
L11 = Ld 21 + 1 L 21 = Ld21 + L u 21 (6.61)
N2
N
unde L u 21 = 1 L 21 este inductivitatea utilă a circuitului 1 faţă de 2 şi
N2
N
analog L u12 = 2 L 21 .
N1
Coeficientul de cuplaj magnetic dintre două bobine se defineşte prin:
L12 L 21 L12 M12
k= = = (6.62)
L11L 22 L11L 22 L1L 2
Bobine necuplate magnetic: L12 = 0 → k = 0 iar cuplaj perfect (fără
dispersii) înseamnă k=1 ( L212 = L1L 2 ).
Coeficientul de dispersie magnetică a două bobine este:
L L − M2
σ2 = 1 − k 2 = 1 2 (6.63)
L1L 2
− bobine necuplate: k=0; σ=1 – dispersie maximă
− bobine cuplate perfect: k=1; σ=0 – dispersie nulă.

6.5.1 Relaţiile lui Maxwell privitoare la inductivităţi

Considerăm un sistem de n circuite aflate


în prezenţă pentru care se cunosc inductivităţile
lor proprii: L11, L22 … Lnn , inductivităţile
mutuale Lkj=Ljk şi curenţii care le parcurg
i1 ,i 2 ... i n .
Fluxul magnetic prin circuitul k, din
sistem, este superpoziţia dintre fluxul său
propriu total Φ kk = L kk i k şi fluxurile mutuale
Fig 6.20
174 Bazele electrotehnicii

care vin prin suprafaţa circuitului k din celelalte circuite cu care este cuplat.
Fluxul total al circuitului j prin suprafaţa circuitului k este:
Φ kj = N k Φf kj = L kjiij .
Fluxul total prin circuitul k este superpoziţia tuturor fluxurilor
(proprii şi mutuale) care trec prin suprafaţa sa:
n n

Φk = ∑Φ = ∑L i
j=1
kj
1
kj j j=1,n (6.64)

Explicit, dacă i1 ,i 2 ... i n sunt curenţii din cele n circuite (figura 6.20)
atunci fluxurile magnetice totale prin suprafeţele lor se pot scrie detaliind
relaţia (6.64):
⎧Φ1 = L11i1 + L12i 2 + ... + L1n i n
⎪Φ = L i + L i + ... + L i
⎪ 2 21 1 22 2 2n n
⎨ (6.65)
⎪ ...........................................
⎪⎩Φ n = L n1i1 + L n2i 2 + ... + L nn i n
Coeficienţii de pe diagonala principală sunt inductivităţile proprii ale
celor n circuite iar coeficienţii nediagonali sunt inductivităţile de cuplaj
dintre circuite. Cum L jk = L kj sistemul (6.65) este simetric faţă de diagonala
principală.
Sistemul (6.65) se poate scrie matricial sub forma:
[Φ ] = [ L]⋅ [i] (6.66)
n ×1 n ×n n×1
care reprezintă forma matricială a relaţiilor lui Maxwell pentru inductivităţi.
Dacă în matricea [ L ] un coeficient Lmn=0 înseamnă că bobina m nu este
cuplată cu bobina n.
[ ‫ [ = ]ך‬L]
−1
Dacă rezolvăm ecuaţia matricială (6.66) şi notăm
matricea inductivităţilor reciproce, atunci:
[i] = [ ‫[ ⋅ ]ך‬Φ ] (6.67)
reprezintă a doua formă a relaţiilor lui Maxwell pentru inductivităţi. Evident
1
că ‫ך‬kj ≠ , ‫ך‬kj este ceea ce rezultă din inversarea matricei [ L ] .
L kj

6.5.2 Legătura dintre inductivităţi şi t.e.m. induse

Dacă circuitele din figura 6.20 sunt rigide, nu au piese (miezuri)


mobile, atunci toate inductivităţile sunt constante. Fluxul total prin circuitul
6. Regimul magnetic staţionar 175

k poate fi variabil în timp Φ k (t) numai atunci când curenţii sunt variabili în
timp.
T.e.m. e k indusă la bornele circuitului k de către Φ k (t) este de
forma:
dΦ di di di di
e k = − k = −L k1 1 − L k2 2 − ... − L kk k − ... − L kn n (6.68)
dt dt dt dt dt
Notăm:
di - t.e.m de inducţie proprie (t.e.m autoindusă). Ea apare în
e kk = − L kk k circuitul k datorită variaţiei în timp a propriului său curent
dt
di
( k ≠ 0 ).
dt
di - t.e.m de inducţie mutuală. Ea se induce în circuitul k
e kj = − L kj j datorită variaţiei în timp a curentului din circuitul j cu care
dt
circuitul k este cuplat.

Dacă un circuit nu este fix în spaţiu (se poate mişca, roti sau se
deplasează un miez magnetic în interiorul său), atunci şi inductivitatea sa va
fi variabilă L=L(t) iar fluxul total al circuitului: Φ (t) = L(t) ⋅ i(t) .
T.e.m indusă în circuit va fi de forma:
dΦ di dL
e=− = −L − i (6.69)
dt dt dt
unde:
di - t.e.m indusă prin transformare (static), care în funcţie de
et = −L

dt câmpul magnetic inductor avea expresia: e = ∂B
t − ds .
SΓ ∂t
dL - t.e.m indusă prin mişcare (dinamic), care în limbaj de câmp
e m = −i
dt avea expresia: e =
m
∫ (v × B)d .
Γ

Dacă există mai multe bobine cuplate,


parcurse de curenţi variabili şi ţinem seama de
semnele cuplajelor: L12>0; L23<0; L31<0 atunci
t.e.m indusă la bornele bobinei L3 va fi de forma:

di3 di di
e3 = L3 − L 23 2 − L31 1 (6.70)
dt dt dt
Fig 6.21
176 Bazele electrotehnicii

Observaţie:
Pentru fire (circuite) foarte subţiri, câmpul magnetic lângă fir este foarte mare
( H → ∞ ), deci Φ → ∞ şi L = Φ i → ∞ , inductivitatea prin definiţia clasică nu are sens.
Pentru fire groase, curba Γ care defineşte suprafaţa circuitului nu mai coincide cu axa
geometrică a firului, deci inductivitatea L ar depinde de modul cum aleg curba Γ, deci nu
are semnificaţie. Definiţia L = Φ i este doar pentru circuite nici prea subţiri, nici prea
1
groase. Energia magnetică Wm = Φi = 12 Li conţine termeni ce depind de alegerea curbei
2
2
Γ (Φ şi L) dar şi termeni riguroşi:
Wm =
∫ 1
μH dυ ; i =

2
2 J ds
υ∞ Scond
şi-n acest caz definiţia energetică a inductivităţii este cea corectă:
2W 2W 2W
L = 2 m = 2int + 2ext = Lint + L ext
i i i

6.5.3 Teorema lui Neumann

Această teoremă permite să calculăm inductivitatea mutuală între


două circuite care ocupă în spaţiu forma curbelor Γ1 şi Γ 2 şi sunt aşezate
într-un mediu omogen cu permeabilitatea μ .
Circuitul Γ1 , parcurs de curentul i1 ,
d1 creează în jurul său câmpul B care va da 1

d 2
naştere prin suprafaţa circuitului 2 la fluxul de
cuplaj:

Fig 6.22
Φ 21 =
∫ SΓ2
B1 ds =
A1 d 2
(6.71)
∫ SΓ2
rotA1 ds =
∫ Γ2

Potenţialul magnetic vector A1 creat de circuitul 1 în punctele de pe


curba Γ 2 este de forma (6.11) şi fluxul mutual devine:

∫ ∫ ∫ ∫
μi1 d 1 ⋅d 2 Φ 21 μ d 1 ⋅d 2
Φ 21 = → L12 = L 21 = =
4π Γ1 Γ2 R12 i1 4π Γ1 Γ2 R12 (6.72)
unde R12 (vezi figura 6.22) este distanţa dintre elementele d 1 şi d 2 a celor
două circuite, ambele având orientarea celor doi curenţi i1 şi i 2 .
Dacă cele două circuite ( Γ1 şi Γ 2 ) sunt formate fiecare din porţiuni
mai simple (analitice), relaţia (6.72) permite să calculăm inductivitatea
mutuală de calcul între două porţiuni deschise de circuit
n m
( Γ1 = ∪ C1k ; Γ 2 = ∪ C2j ), sub forma:
k =1 j=1
6. Regimul magnetic staţionar 177

n m

L 21 =
∑∑ 4πμ ∫ ∫
k =1 j=1
C1k C2j
d ⋅d
1k

R12
2j
(6.73)

Dacă două porţiuni de circuit sunt dispuse ortogonal în spaţiu


d 1 ⊥ d 2 atunci d 1 ⋅ d 2 = 0 şi între porţiunile respective nu există
inductivitate mutuală.
Când dorim ca două componente dintr-un aparat să nu se perturbe
prin influenţă mutuală, ele se dispun perpendicular. Liniile de înaltă tensiune
trec întotdeauna ⊥ peste liniile de joasă tensiune, peste liniile de
telecomunicaţii sau peste şinele de cale ferată, pentru a nu induce în acestea
t.e.m care ar putea deveni periculoase.
Ca să putem determina L12 cu (6.72) trebuie ca cele două circuite să
nu se intersecteze (atingă); dacă au un punct comun, acolo R12 = 0 şi L12 nu
are sens în acest caz.

Aplicaţie:
Să se determine inductivitatea mutuală de calcul între două segmente
de lungime a, situate la distanţa d (figura 6.23).

Cu (6.73) putem scrie succesiv:


a a

∫∫
μ dx1dx 2
Laa = =
4π o o d 2 + ( x − x )
2
1 2

Fig 6.23
a − x 2 + d2 + ( a − x2 )
2
μa ⎡ d2 + a 2 − d ⎤
a


μ d2 + a 2 + a
= ln dx 2 = ⎢ ln − ⎥
4π o −x 2 + d2 + x 22 2π ⎢⎣ d a ⎥⎦
Dacă a>>d atunci: (6.74)
μa ⎛ 2a ⎞
Laa ≅ ⎜ ln − 1⎟ ;
2π ⎝ d ⎠

6.5.4 Metode de calcul a inductivităţilor

a) metode directe de calcul


Dacă avem un sistem de n circuite aflate în prezenţă şi se cunoaşte
geometria circuitelor (forma, dimensiunea, poziţia reciprocă), curenţii din
circuite i1 ,i 2 ... i n şi proprietăţile mediului din jur, atunci:
178 Bazele electrotehnicii

ƒ se presupune circuitul (bobina) k parcursă de curentul i k ;


ƒ se calculează inducţia Bk creată de i k (posibil pentru configuraţii
simple);
ƒ se calculează fluxul prin suprafaţa circuitului k şi prin suprafaţa
circuitului j şi apoi inductivităţile:
⎧ N k Φ fk
⎪Φ f k =
⎪ ∫
Sk
Bk ds → Φ k = N k Φf k → L k = L kk =
ik
⎨ N jΦf jk (6.75)
⎪Φ =
⎪ f jk

∫Sj
B k ds → Φ jk = N Φ
j f jk → L jk =
ik
b) calculul inductivităţilor plasate pe miezuri magnetice
Dacă bobina este aşezată pe un miez magnetic (şi toate bobinele din
joasă şi medie frecvenţă sunt cu miez magnetic) atunci:
ƒ se calculează reluctanţa echivalentă a miezului prin care bobina
produce flux (în raport cu capetele bobinei) R m .
ƒ inductivitatea bobinei va fi de forma:
NΦ f N θ N Ni N 2
L= = ⋅ = ⋅ = = N2Λm (6.76)
i i Rm i Rm Rm
c) calculul cu ajutorul energiei magnetice
Energia magnetică înmagazinată în câmpul magnetic al unei bobine
este:
1 2W
Wm = Li 2 → L = 2 m (6.77)
2 i
2Wint
aplicabilă mai ales pentru inductivitatea interioară a unui circuit: Lint = .
i2
d) calculul inductivităţii mutuale cu teorema lui Neumann
Am văzut că se poate determina inductivitatea mutuală dintre două
circuite cu (6.72) sau cea de calcul între două porţiuni de circuite (6.73)
dacă acestea sunt aşezate în mediu omogen ( μ = cst ) şi nu se intersectează.
Dacă segmentul j din circuit este
⊥ pe segmentul k (figura 6.24)
atunci L kj = 0 .
Dacă avem două circuite Γ1 şi
Γ 2 de forma a două spire pătrate
cu latura a, situate paralel pe
aceeaşi axă la distanţa d (figura
Fig 6.24 Fig 6.25
6. Regimul magnetic staţionar 179

6.25) în mediu omogen cu μ , ne propunem să determinăm inductivitatea


mutuală dintre ele.
Inductivitatea de calcul între două segmente paralele Laa este de
forma (6.74) şi în această categorie intră: L15 = L37 = L 26 = L 48 = Laa iar
dacă în (6.74) se înlocuieşte d prin d 2 + a 2 se obţine valoarea L′aa* :
L17 = L 28 = L35 = L 46 = L′aa* .
Pentru segmente ⊥ inductivitatea mutuală este nulă:
L16 = L18 = L 25 = L 27 = L36 = L38 = L 45 = L 47 = 0 .
Sumând inductivităţile mutuale de calcul pentru cele două spire Γ1
şi Γ 2 din figura 6.25, inductivitatea mutuală dintre ele este:
4 8

L Γ1Γ2 = ∑∑ ±L
j=1 k =5
jk = 4Laa − 4L′aa* =

=

2μ o a ⎢
ln
(
d2 + a 2 d2 + a 2 + a
+
) ⎤
d 2 + 2a 2 − 2 d 2 + a 2 + d ⎥
(6.78)
π ⎢
⎣⎢
d ( d 2
+ 2a 2
+ a ) a ⎥
⎥⎦

6.6 Aplicaţii

1) Să se determine inductivitatea unui solenoid (bobină cilindrică cu


N spire a căror secţiune este A iar lungimea bobinei ℓ, dacă ℓ este mult mai
mare decât diametrul spirei).
Pentru o bobină scurtă
(figura 6.26a) fluxul magnetic
este diferit prin fiecare spiră,
cel mai mare este prin spirele
centrale. Fluxul magnetic total
Fig 6.26 este Φ t = Φ1 + Φ 2 + ... .
Dacă ℓ/d>>1 bobina reală o putem privi ca un solenoid (figura 6.26b)
la care există câmp magnetic doar în interiorul bobinei şi este un câmp
uniform (cu liniile paralele), prin toate spirele avem acelaşi flux (valoarea
medie a fluxurilor din bobina reală) numit flux fascicular Φ f .
În acest caz fluxul magnetic total este Φ t = NΦ f . Neglijând câmpul
magnetic exterior, cu teorema lui Ampère determinăm H iar apoi L:
180 Bazele electrotehnicii

Ni NΦ f N 2iA
B = μH = μ → Φf = B ⋅ A → L = =μ (6.79)
i
2) Două bobine cu N1 şi N3 spire sunt aşezate pe un miez magnetic
de permeabilitate μ şi geometria din
figura 6.27. Să se determine
inductivităţile proprii L11 , L33 şi
inductivitatea mutuală dintre ele L13 = L31 .

Bobinele fiind aşezate pe miez


magnetic vom determina inductivităţile cu
(6.76). Inductivitatea bobinei 1 este:
N2
L1 = L11 = 1 ,unde R me1 este reluctanţa
Fig 6.27 R me1
echivalentă prin care stabileşte flux bobina 1 dacă ar acţiona singură:
R m 2 R m3
R me1 = R m1 + (6.80)
R m 2 + R m3
Inductivitatea bobinei 3 se scrie analog:
N2 R m1 ⋅ R m2
L3 = L33 = 3 ; R me3 = R m3 + (6.81)
R me3 R m1 + R m2
Bobina 1 parcursă de curentul i1 produce fluxul fascicular Φ f1 care
în nodul 1 se ramifică în Φ f 21 şi Φ f31 ; aplicând regula divizorului de flux
(analog cu regula divizorului de curent) se scrie succesiv:
Ni R m2 N 3Φf31 N1 N 3 R m2
Φf1 = 1 1 ; Φf31 = Φ f1 ⋅ ; L13 = L31 = =
R me1 R m 2 + R m3 i1 R me1 R m2 + R m3
(6.82)
3) O bobină cu N spire este aşezată
pe un miez magnetic toroidal cu secţiune
dreptunghiulară A Fe = h ( r2 − r1 ) şi
permeabilitate μ având un întrefier cu o
deschidere la centru α. Să se determine
inductivitatea bobinei.

a) prin metode directe de calcul (6.75)


înseamnă:
Fig 6.28 ƒ liniile de câmp H sunt cercuri în
6. Regimul magnetic staţionar 181

lungul miezului; fie o linie de câmp Γ (cerc de rază r ∈ (r1 ,r2 ) ):

∫ H d =θ
Γ
SΓ ↔ H + Ho o = Ni ↔ H(2π − α)r + H o αr = Ni (6.83′)

ƒ la trecerea liniilor de câmp B din fier în aer se conservă componenta


normală a lui B :
BFe = Baer ↔ μH = μ o H o (6.83′′)
Din ecuaţiile (6.83’) şi (6.83”) rezultă:
Ni 1 k
H= ⋅ = 1 (6.84)
( 2π − α ) + μ r α r r
Fluxul fascicular de-alungul miezului este de forma:
r2

∫ ∫
Nih r
Φf = B ds = ( μH ) h dr = μ ln 2
(6.85)
A Fe r 1
(2π − α) + μ r α r1
Expresia inductivităţii rezultă din relaţia sa de definiţie:
NΦ f N2h r
L= =μ ln 2 (6.86)
i ( 2π − α ) + μ r α r1
b) Bobina fiind aşezată pe un miez magnetic, inductivitatea o putem
calcula cu (6.76), reluctanţa echivalentă este formată din porţiunea de fier
în serie cu întrefierul (parcurse de acelaşi flux Φ f ): R m = R mf + R mo .
Permeanţa porţiunii de fier o determinăm prin metoda tuburilor de flux,
tuburi luate de-alungul miezului:
μ ( h dr ) r ⎫
r2

∫ ∫
μ ds μh
Λ mf = = = ln 2 ⎪
A Fe r1 ( 2π − α ) r 2π − α r1 ⎪
⎬ (6.87)
μ o h r2 ⎪
Analog: Λ mo = ln ⎪
α r1 ⎭
Reluctanţa echivalentă este de forma:
1 1 N2 N2h r
R m = R mf + R mo = + ⇒L= =μ ln 2 (6.88)
Λ mf Λ mo Rm ( 2π − α ) + μ r α r1
expresie identică cu (6.86) obţinută prin definiţia clasică a lui L.
Dacă miezul este toroidal fără întrefier, atunci în expresiile
precedente se consideră α = 0 şi rezultă valoarea L′ :
μN 2 h r2
L′ = L α =0 = ln (6.89)
2π r1
4) Să se determine inductivitatea mutuală dintre un fir rectiliniu şi o
spiră Γ triunghiulară având o latură paralelă cu firul (figura 6.29).
182 Bazele electrotehnicii

μi
Firul creează câmpul B = u ϕ care
2πr
determină prin spira Γ un flux:
a+h

∫ ∫ ∫
μi μi b
ΦSΓ = B ds = ydr = ( r − a ) dr
SΓ 2πr a 2πr h

μbi ⎛ a+h⎞
Φ 21 = ΦSΓ = ⎜ h − a ln ⎟
2πh ⎝ a ⎠
Fig 6.29
Φ μb ⎛ a+h⎞
L12 = L 21 = 21 = ⎜ h − a ln ⎟ (6.90)
i 2πh ⎝ a ⎠

5) Două linii bifilare vecine sunt aşezate ca în figura 6.30. Se cere


inductivitatea mutuală dintre linii şi
t.e.m indusă în linia Γ 2 .

Linia 1 creează câmpul magnetic B1 :


μ oi1 ⎛ 1 1 ⎞
B1 = ⎜ − ⎟
2π ⎝ y + b y + a + b ⎠
care produce un flux magnetic prin
Fig 6.30 suprafaţa circuitului 2:
c
c 1+

μ oi1 b
Φ 21 = B1 ( dy) = ln (6.91)
2π c
o 1+
a+b
Φ
Inductivitatea mutuală are expresia: L12 = L 21 = 21 iar t.e.m indusă
i1
în linia Γ 2 va fi:
c
1+
di1 μo b di1
e 2 = − L 21 =− ln (6.92)
dt 2π 1 + c dt
a+b
6) Să se determine inductivitatea de disperesie a unei crestături
feromagnetice (figura 6.31).
Într-o crestătură de lungime , adâncime ( h1 + h 2 ) şi lăţime a, într-
un material feromagnetic (crestătura rotorului la o maşină electrică rotativă)
6. Regimul magnetic staţionar 183

este introdusă o bară de secţiune


ah1 parcursă uniform de
curentul i. Aplicând teorema lui
Ampère succesiv pe curbele
Γ1 , Γ 2 şi Γ3 se obţin succesiv
expresiile câmpurilor H1, H2 şi
H3 din cele trei porţiuni:

← Fig 6.31



z i
⎪ H1d = iSΓ → H1a = i → H1 = ⋅z
⎪ Γ1
1 h1 ah1
⎪⎪

i
⎨ H 2 d = iSΓ → H 2 a = i → H 2 = (6.93)
⎪ Γ2
2 a


i
⎪ H 3d = iSΓ → H 3 ( a + πx ′ ) = i → H 3 =
⎪⎩ Γ3 3 a + πx′
Distribuţia câmpului H între pereţii crestăturii (câmpul de dispersie)
este reprezentată în figura 6.31-b pe baza expresiilor (6.93). La fundul
crestăturii câmpul este nul iar la partea de sus a barei ( a = h1 ) câmpul are
valoarea maximă ( i a ).
Fluxul de dispersie printr-o porţiune de înălţime dz este
dΦd = B dz = i dΛ mz . Fluxul de dispersie total între pereţii crestăturii este:
b
h1 h2

∫ ∫ ∫
μ oi μ oi 2 μ oi
Φd = ⋅ z dz + ⋅ dz + ⋅ dx ′ =
o ah1 o a o a + πx ′
⎡ b⎤
⎢ h1 h 2 1 a + π 2 ⎥
= μ oi ⎢ + + ln ⎥
⎢ 2a a π a ⎥
⎣ ⎦
Φ
iar inductivitatea de dispersie a crestăturii este Ld = d .
i
• ) Fluxul de dispersie (cel care se închide de la un perete la altul al
crestăturii feromagnetice) parcurge trei permeanţe în paralel a căror valori
sunt de forma:
184 Bazele electrotehnicii

μoS1med 1 μo h1
Λm1 = =
a 2 a
μS μ h
Λ m2 = o 2 = o 2
a a
π
b
a+ b

μo dx 2μo
2
2
Λm3 = = ln
π π a
o
a+ x
2
iar inductivitatea de dispersie se scrie astfel:
Ld = N2 Λme = Λme = Λm1 +Λm2 +Λm3
deci aceeaşi expresie ca prin definiţia sa clasică.
7. Energii şi forţe în câmpuri electromagnetice

7.1 Teorema energiei electrice

Un sistem de n corpuri conductoare aflate la potenţialele


V1 , V2 … Vn şi încărcate cu sarcinile q1 , q 2 …q n creează în jurul lor un
câmp electric cu un anumit spectru, câmp care înmagazinează în el o
q ,V cantitate de energie electrică We :
1 1

1 1 n
2 We = ∑ q k Vk
2 k =1
(7.1)

E energie care depinde de toate sarcinile şi


potenţialele corpurilor din sistem, valoare
egală cu lucrul mecanic cheltuit pentru
k încărcarea corpurilor cu sarcină.
n
qk,Vk Dimensional relaţia (7.1) înseamnă:
Fig. 7.1 [We ] = [q]⋅ [V] = CV = AV sec = W sec = J .
Pentru un condensator ( q1 = −q 2 = q ) relaţia (7.1) devine:
1 1 1 1 1 q2
We = q1V1 + q 2 V2 = q (V1 − V2 ) = qU = CU 2 = (7.2)
2 2 2 2 2 2C
⎛1 ⎞
Expresia ⎜ CU 2 ⎟ o utilizăm pentru condensatoare cuplate la tensiunea U
⎝2 ⎠
⎛q ⎞
2
iar ⎜ ⎟ pentru condensatoare decuplate dar care au rămas încărcate cu
⎜ 2C ⎟
⎝ ⎠
sarcina q.
Ţinând seama de prima formă a relaţiilor lui Maxwell:
n
Vk = ∑ α kjq j , relaţia funcţionalei de energie (7.1) se scrie sub forma :
j =1

1 n n
1 n n
We = ∑ k ∑ kj j 2 ∑∑ α kjq k q j = f1 (geometria corpurilor, ε, q1 …q n )
q
2 k =1 j =1
α q =
k =1 j =1
(7.3)
186 Bazele electrotehnicii

n
Dacă ţinem seama de a doua formă a relaţiilor lui Maxwell: q k = ∑ γ kjVj ,
j =1
funcţionala de energie (7.1) se va exprima sub forma:
1 n n
We = ∑∑ γ kjVk Vj = f 2 ( geometria corpurilor, ε, V1 , V2 … Vn ) (7.4)
2 k =1 j =1
În expresia (7.3) trebuie cunoscute sarcinile de pe toate corpurile din
sistem, în (7.4) trebuie cunoscute potenţialele tuturor corpurilor şi
generalizând, putem afirma că energia electrică se poate evalua dacă pentru
o parte dintre corpuri se cunosc sarcinile iar pentru celelalte se cunosc
potenţialele:
We = f 3 ( geometria corpurilor, ε, q1 , q 2 …q k , Vk +1 … Vn ) (7.5)
Expresiile (7.3),(7.4),(7.5) exprimă însă energia electrică într-un
mod impropriu. Ea este localizată în câmpul electric dintre corpuri, deci ar
trebui exprimată în funcţie de parametrii câmpului electric.
La un condensator plan, între armături se creează un câmp electric
uniform de intensitate E=U/d şi energia electrică se va repartiza uniform în
acest câmp.
1
We = CU 2 =
2 2 d
( )
1 εA 2 2 1 2
2
1
E d = εE (Ad ) = εE 2 ⋅ Vdielectric
2
(7.6)
Densitatea de energie electrică se scrie sub forma:
We 1
w 'e = = εE 2 ⎡ j 3 ⎤ (7.7)
Vdielectric 2 ⎢⎣ m ⎥⎦
În câmpuri neuniforme densitatea de energie electrică se scrie
succesiv sub forma:
dWe 1 2 D 2 ED E D ⎡ j ⎤
w 'e = = εE = = = (7.8)
dV 2 2ε 2 2 ⎢⎣ m 3 ⎥⎦
Integrând densitatea de energie (7.8) pe volumul V ∑ determinăm
câtă energie electrică există în volumul delimitat de suprafaţa ∑ :
DE

We ∑ = w 'e dv =



2
dv (7.9)

Cu expresiile (7.3),(7.4) şi (7.5) putem determina energia electrică


totală a unui sistem, fără a putea aprecia cum se repartizează ea în spaţiu,
unde este mai concentrată, etc.
Dacă extindem volumul V Σ din (7.9) la V ∞ , putem obţine energia
electrică totală la fel cu formele anterioare:
7. Energii şi forţe în câmpuri electromagnetice 187

DE
We total =

V∞
2
dv (7.10)

Dimensional densitatea de energie electrică se exprimă astfel:

[ ]
2
⎡1 2 ⎤ F V CV
'
w e = ⎢ εE ⎥ = 2
= 3 = j 3
⎣2 ⎦ mm m m
Mai mult, expresiile (7.1),(7.3),(7.4) şi (7.5) sunt valabile doar în
regim electrostatic, când câmpul electric este produs de un sistem de corpuri
încărcate, pe când expresiile (7.9),(7.10) sunt valabile în orice regim de
funcţionare, chiar şi în câmpuri electrice variabile.
DE 1 2 D 2
Expresia w 'e = = εE = este valabilă doar în medii
2 2 2ε
DE
izotrope iar expresia w 'e = este valabilă şi în medii anizotrope, dar
2
liniare.

7.2 Teorema energiei magnetice

i1 Un sistem de n circuite aflate


în prezenţă sunt alimentate de
e1 sursele e1 , e 2 …e n cu curenţii
i1 , i 2 …i n şi se creează prin
R1
L1 Rk suprafeţele lor fluxurile totale
Φ1 Lk Φ1 , Φ 2 …Φ n . În câmpul
Φk ek
magnetic creat în jurul
acestui sistem de circuite se
Φn ik
înmagazinează energie
Rn L magnetică a cărei expresie:
n
1 n
Wm = ∑ Φ k i k (7.11)
Fig. 7.2 2 k =1
en in
pune în evidenţă faptul că ea depinde de fluxurile şi curenţii din circuitele
sistemului. Dimensional relaţia (7.11) înseamnă:
[Wm ] = [Φ ][i] = Wb ⋅ A = A ⋅ V sec = J
188 Bazele electrotehnicii

Exprimând fluxurile magnetice totale Φ k cu prima formă a relaţiilor


n
lui Maxwell: Φ k = ∑ L kji j , funcţionala energiei magnetice devine:
j =1
n n
1
Wm = ∑∑ L kji k i j = f1 (geometria circuitelor, μ, i1 , i 2 …i n )
2 k =1 j =1
(7.12)

Dacă exprimăm curenţii din (7.11) cu forma a doua a relaţiilor lui


n
Maxwell, pentru sisteme de circuite: i k = ∑ ΓkjΦ j , se obţine expresia:
j =1

1 n n
Wm = ∑∑ ΓkjΦ k Φ j = f 2 (geometria circuitelor, μ, Φ1 , Φ 2 …Φ n ) (7.13)
2 k =1 j =1
În (7.12) pe lângă geometria circuitelor şi μ mediu trebuie cunoscuţi toţi
curenţii iar în (7.13) toate fluxurile magnetice. Generalizând, funcţionala de
energie este determinată dacă pentru o parte dintre circuitele sistemului se
cunosc curenţii şi pentru celelalte se cunosc fluxurile totale:
Wm = f 3 (geometria circuitelor, μ, i1 , i 2 …i k , Φ k +1 …Φ n ) (7.14)
Pentru o bobină de inductivitate L parcursă de curentul i, fluxul
magnetic total este Φ = L ⋅ i iar energia din câmpul propriu este:
1 1 Φ2
Wm = Φi = Li 2 = (7.15)
2 2 2L
Pentru un sistem format din două circuite cuplate magnetic, energia
magnetică cu (7.12) este:
1 1 1 1
Wm = L11i12 + L12i1i 2 + L 21i 2i1 + L 22i 22 (7.16)
2 2 2 2
unde:
⎧ 1
⎪ Wm1 = 2 L 1 i 1
2
-este energia din câmpul propriu al bobinei 1

⎪ 1 -este energia din câmpul propriu al bobinei 2
⎨ Wm 2 = L 2 i 2
2

⎪ 2
⎪ Wm12 = L 12 i1i 2 -este energia magnetică de interacţiune dintre
⎪ bobinele L1 şi L 2

Energia magnetică de interacţiune dintre cele două bobine se poate


scrie astfel:
Wm12 = i1Φ12 = i 2 Φ 21 = i1i 2 L12 (7.17)
7. Energii şi forţe în câmpuri electromagnetice 189

Dacă avem un singur circuit plasat într-un câmp


i magnetic exterior, astfel că Φ ext este fluxul
acestui câmp prin suprafaţa circuitului, atunci
conform (7.17) energia de interacţiune dintre
circuit şi câmpul exterior este:

Wint er = i ⋅ Φ ext (7.18)


Fig. 7.3
ext
Formele (7.11)…(7.16) ale funcţionalei de energie magnetică exprimă energia
în funcţie de mărimile ce caracterizează circuitele componente, deşi ea este
localizată în câmpul magnetic din jurul circuitelor. Pentru un solenoid (cu
câmp magnetic uniform (vezi relaţia (6.79)) energia magnetică este:
1 1 μN 2 A 2 1 N 2 ⋅ i 2 1
Wm = Li 2 = i = μ 2 (Al ) = μH 2v (7.19)
2 2 l 2 l 2
şi ea se repartizează uniform în câmpul magnetic cu densitatea:
W 1
w 'm = m = μH 2 (7.20)
v 2
sau generalizând si pentru medii anizotrope (şi câmpuri neuniforme) se
obţine:
dWm 1 B 2 BH BH
w 'm = = μH 2 = = = (7.21)
dv 2 2μ 2 2
Dimensional, densitatea de energie magnetică înseamnă:

[ ]
2
⎡1 ⎤ H⎛A⎞ Wb ⋅ A J
w 'm = ⎢ μH 2 ⎥ = ⎜ ⎟ = 3
= 3
⎣2 ⎦ m⎝m⎠ m m
În general, în medii neliniare, densitatea de energie magnetică înseamnă:
B
w 'm

= Hd B (7.22)
0
şi are semnificaţia
ariei de pe caracte-
ristica neliniară din
figura 7.4.
Pentru medii
liniare: B = μH şi se
obţine din fig 7.4-b:
a) Fig. 7.4 b)
190 Bazele electrotehnicii

B H
1
w 'm

0

= H d B = μH d H = μH 2
0
2
(7.23)

În funcţie de potenţialul magnetic A, densitatea de energie este: w 'm = 1 J A .


2
Energia magnetică parţială, conţinută în volumul v ∑ , sau cea totală din
volumul v ∞ vor avea expresiile:

BH BH
Wm ∑ =


2
dv ; Wm ∞ =

V∞
2
dv (7.24)

Energia totală calculată cu (7.24) coincide cu cea calculată cu


(7.11)…(7.16) care tot energiile totale exprimă, fără însă a indica cum se
repartizează ea în spaţiu. De asemenea, formele (7.11)…(7.16) sunt valabile
în regim staţionar sau cvasistaţionar (joasă frecvenţă) iar (7.24) sunt valabile
în orice regim de funcţionare.
Observaţie: Pentru un sistem de circuite cuplate energia magnetică dată de (7.12) se scrie
sub forma:
⎧ 1 n n 1 n n 1 n
⎪Wm = ∑∑ L kji j i k = ∑ ∑ Φ kji k = ∑ Φ k i k
⎪⎪ 2 k =1 j=1 2 k =1 j=1 2 k =1
Φ kj (7.25)

⎪ n
⎪Φ k = ∑ L kji j
⎪⎩ j=1

( )
Funcţionalele Wm (Φ k , i k ) şi Φ k L kj , i k au dependenţe liniare, deci:

∂Φ k ∂ ⎛ ∂Wm ⎞ ∂ ⎛ ∂Wm ⎞ ∂Φ j
L kj = = ⎜ ⎟⎟ = ⎜ ⎟= = L jk (7.26)
∂i j ∂i j ⎜⎝ ∂i k ⎠ ∂i k ⎜ ∂i j ⎟ ∂i k
⎝ ⎠
Relaţia (7.26) exprimă faptul că în medii liniare inductivităţile mutuale dintre două
( )
circuite din sistem verifică teorema reciprocităţii pentru inductivităţi L kj = L jk , respectiv
matricea [L] pentru un sistem de circuite cuplate este simetrică în raport cu diagonala
principală.

7.3 Teorema energiei electromagnetice

Această teoremă este o consecinţă a ecuaţiilor lui Maxwell bazată pe


concepţia despre câmpul electromagnetic considerat ca un sistem fizic
capabil să schimbe, să acumuleze şi să transmită energie.
Într-un mediu liniar ( ε = ct, μ = ct ) considerăm o suprafaţă închisă
∑ în interiorul căreia se găsesc corpuri imobile ( v = 0 , deci nu se cheltuie
7. Energii şi forţe în câmpuri electromagnetice 191

energie pentru deplasarea lor) în interacţiune cu câmpul electromagnetic. În


domeniul V ∑ câmpul electromagnetic are înmagazinată energia:
⎛ DE BH ⎞

V∑ ⎜
W=
⎝ 2
+
∫ ⎟
2 ⎟⎠
(7.27)

Bazat pe principiul de conservare a energiei, viteza de scădere a


acestei energii trebuie să fie egală cu suma puterilor cedate de câmpul
interior altor sisteme fizice cu care este în contact. Dar câmpul interior este
în contact direct doar cu corpurile interioare, cărora le transferă energie
pentru a acoperi pierderile de putere prin efect Joule ( Pj ) şi cu domeniul din
exteriorul suprafeţei ∑ , deci:
dW
= Pj + P∑ − (7.28)
dt
unde: Pj = ∫ E Jdv sunt pierderile de putere prin efect Joule iar P∑ este
v∑
puterea cedată prin suprafaţa ∑ câmpului exterior. Ţinând seama de
identitatea:
( ) ( ) ( ) (
div H × E = ∇ H × E = ∇ H × E + ∇ H × E = E ⋅ rot H − H ⋅ rot E ) (7.29)
pierderile locale de putere prin efect Joule se scriu succesiv sub forma:
⎛ ∂D ⎞
p j = E J = E⎜⎜ rot H −
∂t ⎟⎠
( )
⎟ = div H × E + H ⋅ rot E − E
∂D
∂t
= div H × E −
⎛ ∂B
⎜H(
⎜ ∂t + )
E
∂D ⎞
⎟=
∂t ⎟⎠
⎝ ⎝
∂ ⎛ D E BH ⎞
( )
= div H × E − ⎜⎜
∂t ⎝ 2
+ ⎟
2 ⎟⎠
(7.30 )
Integrând expresia (7.30) pe volumul v ∑ se obţine:

∫ ∫ ∫
⎛ D E BH ⎞
p jdv = (
div H × E dv − ) ∂
∂t

⎜ + ⎟dv
2 ⎟⎠
(7.31)
V∑ V∑ V∑ ⎝ 2
Pj − P∑ ∂W

∂t
Comparat cu ecuaţia de bilanţ al puterilor (7.28), integralele din
(7.31) au semnificaţiile notate sub fiecare dintre ele.
Puterea transmisă (radiată) de câmpul electromagnetic interior prin
suprafaţa ∑ spre exterior are expresia:
P∑ =
V∑
∫ div(E × H)dv = ∫ (E × H)ds = ∫ S ds
∑ ∑
(7.32)
192 Bazele electrotehnicii

unde: S = E × H reprezintă vectorul Poynting sau densitatea de putere ce se


transmite prin câmpul electromagnetic.Dimensional verifică semnificaţia sa:
[] [ ][ ]
S= E⋅H = ⋅ = 2.
V A W
m m m
Expresia (7.32) a puterii ce iese prin ∑ se generalizează şi pentru
puteri ce se transmit printr-o suprafaţă deschisă SΓ :
PS Γ =
∫ S ds = ∫ S n ds
SΓ SΓ
(7.33)

Sensul arbitrar ales pentru ds (respectiv n ) este sensul de referinţă


pentru puterea ce se transmite; dacă rezultă PS Γ > 0 înseamnă ca energia se
transmite efectiv în sensul lui n .

7.3.1 Puterea electromagnetică transmisă printr-o undă plană


Considerăm o undă plană, ca în figura 4.3 caracterizată (relaţia 4.38)
prin mărimile:
ε 1 1
E = j E y ; H = kH z = k E y ↔ εE 2 = μH 2 ↔ w 'e = w 'm (7.34)
μ 2 2
Se constată că în cazul undei plane transmisia energiei prin câmp are
două proprietăţi speciale:
• Energia electromagnetică se repartizează egal între componenta
electrică şi cea magnetică a undei electromagnetice ( w 'e = w 'm ).
Densitatea de energie a undei electromagnetice este:
D E BH 1 2 1
w′ = + = εE + μH 2 = εE 2 = μH 2 = 2w 'e = 2w 'm (7.35)
2 2 2 2
• Vectorul Poynting este
dirijat în direcţia de
propagare a undei

Fig. 7.5

electromagnetice: S = E × H = i S x = i S .
7. Energii şi forţe în câmpuri electromagnetice 193

ε 2 εE 2
S = EH =
E = = v ⋅ w′ (7.36)
μ εμ
Modulul densităţii de putere radiată (transmisă) S este egal cu
produsul dintre densitatea de energie a undei ( w ′ ) şi viteza de fază a
undei (v).
Totul se petrece ca şi cum unda ar „transporta” energia localizată în
câmpul său, pe măsură ce ea înaintează pe direcţia de propagare (Ox) cu
viteza sa de fază (v).
Această proprietate nu este generală, energia se transmite prin câmp
si în absenţa undelor (câmpuri desprinse de circuitul radiant), de
exemplu în regimuri staţionare (cvasistaţionare) prin fire (linii de
transmisie).
În general, pentru ca un câmp să transmită energie, el trebuie să fie
electromagnetic, adică E şi H să nu fie independenţi, să fie variabile în
timp, nu numai ca ele să coexiste în aceeaşi regiune a spaţiului; (de
exemplu: E creat de sarcini electrice şi H creat de un magnet
permanent, suprapuse nu înseamnă câmp electromagnetic ).

7.3.2 Puterea electromagnetică transmisă printr-un


conductor
Considerăm un conductor rectiliniu, de formă cilindrică cu raza a,
lungime l, care are rezistivitatea ρ şi e parcurs de curentul de conducţie i.
Liniile câmpurilor E şi H create de acest fir (în interiorul şi exteriorul
firului) arată ca în figura 7.6.
În interiorul conductorului, liniile câmpului electric sunt paralele cu
Er Ee
Ee
He Sl Er
He Et
Hi Ei= J Sr Se
i Si Se i Sl Er
dl2 dl1
a n
-n ds
He
Fig. 7.6
a) He b)
S
Ee
194 Bazele electrotehnicii

axa: E int = ρJ iar liniile lui H i sunt cercuri concentrice cu firul. În


consecinţă în interiorul firului, vectorul Poynting: Si = E i × H i = −u r Si .
El este dirijat spre axă şi asigură fluxul de energie necesară pentru a acoperi
pierderile Joule din fir.
În exterior (r>a), liniile lui H e rămân tot cercuri (figura 7.6) iar
liniile lui E e ies din conductor înclinate în direcţia liniilor de curent J
(la suprafaţa firului se conservă componenta tangenţială a lui E :
E i = E t = (E e )tg . Componenta radială E r corespunde potenţialului V la care
a
se află firul: V = − ∫ E r dr .

Vectorul Poynting, în exterior, Se are o componentă longitudinală
Sl care asigură transmisia energiei în lungul conductorului şi alta radială
Sr care asigură fluxul de energie spre interiorul firului, pe direcţie radială.
Vom arăta că fluxul acestei componente prin suprafaţa laterală a firului
(r=a) acoperă pierderile Joule din fir:
( )
Pr = ∫ Sr ds = ∫ E t × H ds = ∫ E t Hds = E t o H o 2πal =
S lat S lat S lat
(7.37)
i ρl
= ρJ 2πal = 2 i 2 = R fir i 2
2aπ πa
u=Ri Câmpul magnetic pe suprafaţa
i
firului este: H o = iar câmpul
i i 2 π a
electric în interiorul firului este:
E i = E t = ρJ . Pentru un tronson
l de lungime l avem:
Fig. 7.7 Et ⋅l = u = R ⋅i (7.38)
unde R este rezistenţa tronsonului de conductor considerat (figura 7.7);
Deci: Pr = ui = Ri 2 .
Puterea care se transmite în lungul conductorului prin suprafaţa S⊥
din figura 7.6 are expresia:
( ) ( )( )
Pl = ∫ Sl ds = ∫ E r × H ds = ∫ ∫ E r × H dl1 × dl 2 = ∫ E r dl1 ⋅ ∫ H dl 2 = u ⋅ i
S⊥ S⊥ Γ1Γ2 Γ1 Γ2
u i
(7.39)
7. Energii şi forţe în câmpuri electromagnetice 195

deoarece vectorii H şi de dl1 , respectiv E r şi dl2 sunt perpendiculari între ei


(figura 7.6-b) şi produsele acestora s-au anulat.
Puterea Pl se transmite în lungul firului printr-o suprafaţă S⊥ infinit extinsă
şi perpendiculară pe axa firului.
În procesul de conducţie printr-un fir, energia se transmite doar prin
câmpul din exteriorul conductorului, singurul care are componentă
longitudinală Sl a vectorului Poynting: conductorul are doar rolul de a ghida
în spaţiu această transmisie(traseul) şi pentru aceasta absoarbe din energia
câmpului exterior o putere Pr necesară pentru a-şi acoperi pierderile
interioare prin efect electrocaloric.
Starea(câmpul) electromagnetică se propagă odată cu cuplarea firului
1
(alimentarea sa), prin câmpul din jurul său, cu viteza v = şi acolo unde
εμ
ajunge, o parte din energia sa pătrunde în conductor, pune în mişcare
ordonată sarcinile(electronii liberi se propagă prin conductor lent, cu o
viteză de ordinul mm/sec). Deci nu electronii liberi, care se mişcă ordonat
printr-un conductor parcurs de curent, transmit energia în lungul firului, ci
câmpul electromagnetic din jurul acestuia, de aceea energia se poate
propaga şi fără fire conductoare, numai prin câmp electromagnetic (undă);
energia se transmite fie în lungul firului, fie în lungul direcţiei de propagare
a undei.
In cazul unei linii bifilare (figura 7.8) cu fir de dus şi întors, (1 şi 2)
indiferent
E de sensul
H
E curentului,
H 1 energia este
i
transmisă
H1 S1 de ambele
E S fire ale
S2 E1 liniei in
i 2 H2 acelaşi
E2
sens, spre
H receptor.
Fig. 7.8
Observaţie:
Dacă puterea
transmisă printr-un fir este: P = Vfir ⋅ i iar printr-o linie bifilară este: P = ui atunci, aşa
cum se prezintă în teoria circuitelor, puterea ce intră pe la bornele unui multipol cu n poli
196 Bazele electrotehnicii

n
este: P = V i iar puterea ce intră pe la bornele unui multiport cu m porţi este:
∑ kk
k =1
m
P = ∑ u kik .
k =1
Din acest motiv studiul energetic al multor dispozitive electronice se poate reduce,
punând în evidenţă doar legăturile dintre tensiuni(potenţiale) şi curenţii ce intră prin
porţi(poli), fără a fi întotdeauna nevoie a se cunoaşte detaliat procesele din interior.

7.4 Teoremele forţelor generalizate (lagragiene) în câmp electric

Configuraţia geometrică a unui sistem de corpuri este caracterizată


printr-un număr de parametri de poziţie; dacă un corp se poate mişca după
câteva coordonate, al căror număr este numărul gradelor de libertate ale
corpului respectiv, atunci aceste coordonate poartă numele generic de
coordonate generalizate.
Forţa care asigură deplasarea corpului după coordonata generalizată
x poartă numele de forţă generalizată X. Dacă x este o deplasare liniară
atunci X este componenta unei forţe în lungul acelei deplasări; dacă x este
un unghi de rotaţie, atunci X este un moment(cuplu) în raport cu axul de
rotaţie; dacă x este o arie, X este o tensiune superficială; dacă x este volum,
X este o presiune, etc.
x Considerăm un
q1
1 sistem de n corpuri
X conductoare (figura 7.9)
dx aflate în prezenţă, încărcate
dielectric
cu sarcinile q1 , q 2 …q n .
Dacă unul dintre
qn k corpurile conductoare (de
n q k exemplu corpul k),
Fig. 7.9
sau un bloc dielectric dintre corpuri, se poate deplasa după coordonata x sub
acţiunea forţei electrice X exercitată de câmp, atunci la o deplasare a
corpului k cu dx, sarcinile tuturor corpurilor din sistem se modifică cu câte
dq k (ele sunt conectate la surse de potenţiale V1 … Vn ).
n
Energia primită în acest interval de la surse: ∑ Vk dq k trebuie să acopere
k =1
atât creşterea energiei câmpului electric (dWe ) cât şi lucrul mecanic
efectuat de câmp pentru a schimba poziţia corpului k (dL = Xdx ) , respectiv:
7. Energii şi forţe în câmpuri electromagnetice 197

n
∑ Vk dq k = dWe + Xdx (7.40)
k =1
Ecuaţia (7.40) de bilanţ energetic este o ecuaţie diferenţială
multivariabilă, care se poate integra doar în stări particulare. Să presupunem
stările:
a) pe timpul deplasării corpului k, toate corpurile sunt deconectate de
la surse, deci sarcinile lor rămân constante (q k = ct → dq k = 0 ) şi din (7.40)
rămâne:
(dWe )q = ct = −Xdx → X = −⎛⎜ ∂We ⎞⎟ (7.41)
⎝ ∂x ⎠ q = ct
Expresia (7.41) reprezintă prima teoremă a forţelor generalizate în
câmp electric. Semnul (-) arată că pentru deplasarea corpului se cheltuie
energie din energia acumulată în câmpul sistemului, deci duce la micşorarea
acestei energii.
b) pe timpul deplasării corpului k, toate corpurile rămân conectate la
sursele de tensiune constantă (potenţialele lor Vk = ct → dVk = 0 ). La
schimbarea configuraţiei geometrice a sistemului, variază capacităţile dintre
conductoare şi deoarece Vk = ct , se vor modifica sarcinile lor cu dq k :
1 n 1 n 1 n
We = ∑ Vk q k → (dWe )Vk =ct = ∑ Vk dq k + ∑ q k dVk
2 k =1 2 k =1 2 k =1 =0
n
⎛ ∂We ⎞
(7.40) → (dWe )Vk = ct = Xdx = 1 ∑ Vk dq k ⇒ X=⎜ ⎟ (7.42)
2 k =1 ⎝ ∂x ⎠ Vk = ct
Expresia (7.42) reprezintă teorema a doua a forţelor generalizate în
n
câmp electric. Aportul de energie de la surse: ∑ Vk dq k este dublu faţă de
k =1
creşterea energiei electrice a sistemului şi se împarte egal între creşterea
energiei (dWe ) şi lucrul mecanic dL=Xdx efectuat de forţele electrice.
Cele două expresii (7.41) şi (7.42) ale forţelor generalizate sunt
echivalente şi dau acelaşi rezultat: forţa nu depinde de modul în care
decurge procesul energetic la punerea corpurilor în mişcare. Descompunerea
în cele două ipoteze (q=ct, V=ct) serveşte numai la calculul forţei, în general
pe timpul mişcării unui corp din sistem se pot modifica şi sarcinile şi
potenţialele.
Energia electrică a sistemului este o funcţională care depinde de
sarcinile sistemului şi de coeficienţii de potenţial( care şi ei depind de
geometria sistemului, respectiv de coordonatele generalizate, al căror număr
198 Bazele electrotehnicii

este egal cu numărul gradelor de libertate: x1 , x 2 … x p , dacă există p grade


de libertate). Deci:
n p
(
We = We q1 , q 2 …q n , x1 , x 2 … x p ) → dWe = ∑
∂We
dq k + ∑
∂We
dx k
k =1 ∂q k =0 k =1 ∂x k
Sau (7.43)
n p
(
We = We V1 , V2 … Vn , x1 , x 2 … x p ) → dWe = ∑
∂We
∂V
dVk + ∑
∂We
∂x
dx k
k =1 k =0 k =1 k
(7.44)
Pentru a calcula forţa generalizată cu prima teoremă (7.41) energia se scrie
sub forma (7.43), punându-se în evidenţă parametrii constanţi q k = ct şi
⎛ ∂We ⎞
X k = −⎜⎜ ⎟⎟ iar pentru a calcula cu teorema a doua (7.42), energia se va
∂x
⎝ k ⎠q
scrie sub forma (7.44) şi-n acest caz forţa care determină o mişcare după
⎛ ∂We ⎞
coordonata x k va fi: X k = ⎜⎜ ⎟⎟ .
⎝ ∂x k ⎠ v
Pentru un condensator la care una dintre armături (sau un strat
dielectric) este deplasabil, forţa generalizată ce acţionează asupra corpului
mobil este:
⎧ ⎛ ∂We ⎞ ∂ ⎛ q 2 ⎞⎟ q 2 ∂ ⎛ 1 ⎞ q 2 ∂C 1 2 ∂C
⎪X = −⎜ ⎟ = − ⎜⎜ =− ⎜ ⎟= = u
⎪ ⎝ ∂x ⎠ q ∂x ⎝ 2C ⎟⎠ 2 ∂x ⎝ C ⎠ 2C 2 ∂x 2 ∂x
⎨ (7.45)
⎪ ⎛ ∂We ⎞ ∂ ⎛ 1 2 ⎞ 1 2 ∂C
⎪X = ⎜ ∂x ⎟ = ∂x ⎜ 2 Cu ⎟ = 2 u ∂x
⎩ ⎝ ⎠u ⎝ ⎠
deci rezultatul este acelaşi, indiferent de teoremă, forţa depinde de variaţia
⎛ ∂C ⎞
capacităţii C în funcţie de gradul de libertate x, ⎜ ⎟ . Întotdeauna se
⎝ ∂x ⎠
consideră corpul mobil într-o poziţie intermediară (x) şi se calculează
capacitatea sistemului C(x) şi apoi forţa cu (7.45).
• Indiferent de teorema utilizată pentru calculul forţei generalizate X,
dacă a rezultat X>0 înseamnă că forţa X duce la creşterea
coordonatei generalizate x iar dacă X<0 ea va duce la micşorarea
coordonatei x.
• Forţele generalizate X sunt forţe rezultante ce acţionează asupra
corpurilor aflate în câmp electric. Corpurile se presupun rigide
(nedeformabile) pe timpul deplasării, forţa X este concentrată în
7. Energii şi forţe în câmpuri electromagnetice 199

centrul de greutate al corpului. Se poate arăta că această forţa se


distribuie asupra substanţei corpului pe tot volumul său ca o stare de
presiune sau numai pe suprafaţa lor ca o tensiune superficială.
Numai dacă se cunoaşte distribuţia forţelor electrice (magnetice)
asupra unui corp se poate face un calcul de dimensionare a corpului
ca să reziste solicitării. Forţele generalizate X ne permit să studiem
mişcarea corpurilor şi care sunt tendinţele de mişcare a unui corp
într-un câmp electric.

7.5 Teoremele forţelor generalizate în câmp magnetic

Şi în câmp magnetic, la fel ca în câmp electric, putem determina


forţa rezultantă care o exercită câmpul magnetic asupra unui circuit dintr-un
ansamblu de n circuite sau asupra unei armături feromagnetice.
Energia magnetică a sistemului de circuite se poate exprima în
funcţie de fluxurile sau curenţii din circuite şi în funcţie de geometria
sistemului( gradele de libertate x1 , x 2 … x p dacă sistemul prezintă p grade de
libertate). Forţa generalizată se calculează separat pentru fiecare coordonată
generalizată din cele p.
( )
Wm = Wm i1 , i 2 …i n , x1 , x 2 … x p (7.46)
Wm = Wm (Φ1 , Φ 2 …Φ n , x1 , x 2 … x p ) (7.47)
La mişcarea circuitului j cu dx j se modifică fluxurile cu câte dΦ k .
Energia suplimentară absorbită de la surse trebuie să acopere variaţia
energiei magnetice a sistemului (dWm ) şi lucrul mecanic necesar pentru a
mişca circuitul: dL = Xdx :
n p
∑ i k dΦ k = dWm + ∑ X jdx j (7.48)
k =1 j =1
Şi ecuaţia de bilanţ energetic (7.48) este o ecuaţie diferenţială
multivariabilă, pe care o integrăm în stări particulare:
a) pe timpul deplasării circuitului j cu dx j , fluxurile prin suprafeţele
circuitelor rămân constante: Φ k = ct → dΦ k = 0 şi din ecuaţia de
bilanţ (7.48) rămâne:
200 Bazele electrotehnicii

p ⎫
(dWm )Φ k = ct = −∑ X jdx j ⎪
j =1 ⎪ ⎛ ∂Wm ⎞
⎬ ⇒ X j = −⎜ ⎟
n p ⎜ ∂x j ⎟
∂Wm ∂Wm ⎪ ⎝ ⎠ Φ k = ct
(7.47) → (dWm )Φ = ct = ∑ dΦ k + ∑ dx j ⎪
k =1 ∂Φ k = 0 j =1 ∂x j
k

(7.49)
Expresia (7.49) este prima teoremă a forţelor generalizate în câmp
magnetic. Dacă Φ k = ct , nu pot exista fenomene de inducţie
electromagnetică, deci nu există schimb de energie între circuite şi câmp şi-
n acest caz lucrul mecanic pentru deplasarea corpului j se efectuează pe
seama rezervei de energie existentă în câmpul magnetic, deci duce la
scăderea acestei energii (aşa se explică (-) din 7.49).
∂Wm ∂Wm
Identificând (7.48) cu (7.49) rezultă: i k = , respectiv Φ k = .
∂Φ k ∂i k
b) considerăm că pe timpul deplasării circuitului j nu se modifică
curenţii din circuite ( i k = ct ):
1 n 1 n 1 n ⎫
Wm = ∑ Φ i
k k → (dW )
m i k = ct = ∑ i k d Φ k + ∑ Φ k di k ⎪
2 k =1 2 k =1 2 k =1
=0 ⎪
n p
⎬⇒

(7.48) → (dWm )i = ct = ∑ i k dΦ k − ∑ X jdx j ⎪
k
k =1 j =1 ⎭
p n ⎫
(dWm )i k = ∑ X jdx j = 1 ∑ i k dΦ k ⎪
j =1 2 k =1 ⎪ ⎛ ∂Wm ⎞
⇒ ⎬ ⇒ Xj = ⎜ ⎟
n p ⎜ ∂x ⎟
(7.46) → (dWm )i k = ∑ ∂Wm di k + ∑ ∂Wm dx j ⎪⎪ ⎝ j ⎠ i k = ct
k =1 ∂i k = 0 j =1 ∂x j ⎭
(7.50)
Expresia (7.50) este teorema a doua a forţelor generalizate în câmp
magnetic. Pentru a calcula forţa magnetică generalizată cu (7.49)
funcţionala de energie magnetică trebuie scrisă sub forma (7.47) ca funcţie
de parametrii constanţi ( Φ k ) şi coordonatele generalizate iar pentru a putea
calcula cu (7.50) energia Wm trebuie scrisă sub forma (7.46). În general, la
mişcarea unui circuit pot varia simultan atât fluxurile cât şi curenţii, cele
două ipostaze rămân doar ipoteze de calcul.
7. Energii şi forţe în câmpuri electromagnetice 201

Pentru o bobină, energia magnetică este de forma:


1 2 Φ2
Wm = Li = , iar forţa ce se exercită asupra bobinei sau asupra unui
2 2L
miez magnetic, calculată cu cele două teoreme este de forma:
⎛ ∂Wm ⎞ ∂ ⎛⎜ Φ 2 ⎞⎟ Φ 2 ∂ ⎛ 1 ⎞ Φ 2 ∂L 1 2 ∂L ⎫
X m = −⎜ ⎟ = − = − ⎜ ⎟= = i ⎪
⎝ ∂x ⎠ Φ ∂x ⎜⎝ 2L ⎟⎠ 2 ∂x ⎝ L ⎠ 2L2 ∂x 2 ∂x ⎪
⎬(7.51)
⎛ ∂Wm ⎞ ∂ ⎛ 1 2 ⎞ 1 2 ∂L ⎪
(7.50) : X m = ⎜ ⎟ = ⎜ Li ⎟ = i ⎪
⎝ ∂x ⎠i ∂x ⎝ 2 ⎠ 2 ∂x ⎭
deci rezultatul nu depinde de teorema utilizată. Trebuie evaluată expresia
inductivităţii L a bobine atunci când armătura se află într-o poziţie
∂L
intermediară x, se calculează şi cu (7.51) putem afla forţa ce se exercită
∂x
asupra ei.

• Forţa generalizată în câmp electric X e = We (q, V, x ) şi cea din
∂x

câmp magnetic X m = Wm (i, Φ, x ) pot fi interpretate ca o viteză de
∂x
variaţie a funcţionalei de energie electrică We sau magnetică Wm ;
forţele care provin din variaţia (derivata) unor funcţionale de energie,
poartă numele, în mecanică, de forţe lagragiene.
• Echilibrul mecanic al sistemului de circuite se obţine acolo unde
forţa Frez = 0 (nu va exista deplasare) sau momentul M rez = 0 (nu va
exista rotaţie), deci în general când X=0, condiţie echivalentă cu
∂We ∂Wm
= 0 respectiv = 0 . Aceasta înseamnă însă un punct de
∂x ∂x
extrem al funcţionalei de energie electrică ( We ) sau magnetică
( Wm ).
În mecanica newtoniană punctele de echilibru corespund unor
minime ale funcţionalei de energie (corpurile obţin echilibru prin cădere,
oprire din mişcare, etc); la fel şi în alte sisteme(termice),toate sunt sisteme
disipatoare. În câmp electric şi magnetic sistemele găsesc echilibru în
punctele de maxim ale funcţionalei de energie We sau Wm ; ele sunt
sisteme acaparatoare dacă sunt cuplate la surse.
202 Bazele electrotehnicii

∂We ⎧(We )min sisteme decuplate ⎫


Xe = 0 ↔ =0→⎨ ⎪
∂x ⎩(We )max sisteme cuplate la surse ⎪⎬ (7.52)
∂Wm ⎪
Xm = 0 ↔ = 0 → (Wm )max circuite cuplate la surse⎪
∂x ⎭
Este de altfel evident că un sistem electric astfel acţionează asupra
corpurilor încât să crească capacitatea electrică C a sistemului:
⎧ q2
⎪⎪decuplat : (We )min =
C max → ⎨ 2C
⎪cuplat : (W ) 1 2
⎪⎩ e max = Cu
2
Un sistem magnetic acţionează în sensul creşterii inductivităţii L a
1
sistemului, ceea ce înseamnă L max → (Wm )max = Li 2 .
2
Observaţii: 1. Forţele ce se exercită prin intermediul câmpului magnetic, în
funcţie de mărimile care interacţionează, au următoarele denumiri:
• forţe electrodinamice: forţe ce se exercită între două circuite(sau bobine) parcurse
de curenţi( forţe de tip Ampère).
• forţe electromagnetice: forţe ce le exercită un circuit parcurs de curent asupra unui
corp magnetic( armătură); de exemplu forţa de atracţie a
unui miez în interiorul unei bobine
• forţe magnetoelectrice( forţe de tip Laplace): forţa cu care un câmp magnetic
exterior de inducţie Bext acţionează asupra unui circuit
parcurs de curent sau interacţiunea dintre câmpul
magnetic inductor şi curentul indus.
• forţe magnetostatice: interacţiunea dintre doi magneţi permanenţi.
• forţe magnetice( de tip Lorentz): forţa cu care un câmp B acţionează asupra
particulelor încărcate cu sarcină când se mişcă în
interiorul câmpului magnetic.
2. Forţele pe care le exercită câmpul electric sau magnetic asupra corpurilor se
distribuie cu o densitate de volum asupra substanţei corpului. Densităţile de volum
ale forţei electrice, respectiv magnetice au expresiile( τ - densitatea de masă):
⎧ 1 2 1 ⎛ 2 dε ⎞
⎪f e v = ρ v E − 2 E gradε + 2 grad⎜ E dτ τ ⎟
⎪ ⎝ ⎠ (7.53)

⎪⎩ v
( )
⎪f m = J × B − 1 H 2 gradμ + 1 grad⎛⎜ H 2 dμ τ ⎞⎟
2 2 dτ ⎠

Termenii care apar în (7.53) se interpretează ca fiind diferite forme de acţiune a
câmpului electromagnetic asupra corpurilor.
7. Energii şi forţe în câmpuri electromagnetice 203

• (ρv E) - densitatea forţei exercitată de câmpul exterior E asupra corpurilor


încărcate cu sarcină ρ v .Forţa rezultantă este F= ∫ ρv E dv⎯⎯⎯→F = qE.
v<<
vcorp
O sarcină nu interacţionează cu propriul câmp electric.
• (J×B) - densitatea forţei exercitate de câmpul exterior B asupra corpurilor
parcurse de curent J . Forţa rezultantă este: F = ∫ (J × B)dv = i ∫ (dl × B) -forţa
vcond Γ

de tip Laplace. Un curent J nu interacţionează cu propriul său câmp magnetic, în


mediu omogen.
⎛ 1 2 ⎞ ⎛ 1 2 ⎞
• ⎜− E grad ε ⎟ şi ⎜ − H grad μ ⎟ - densităţile forţelor datorate
⎝ 2 ⎠ ⎝ 2 ⎠
neomogenităţilor permitivităţii ε şi permeabilităţii μ . Cum (-grad ε ) are sensul
scăderii lui ε , aceste forţe sunt îndreptate dinspre regiunile cu ε mare spre cele cu
ε mic; la fel şi componenta magnetică de la μ mare, la μ mic.
⎡1 ⎛ dε ⎞ ⎤ ⎡ 1 ⎛ 2 dμ ⎞ ⎤
• ⎢ grad ⎜ E 2 τ ⎟ ⎥ şi ⎢ grad⎜ H τ ⎟ -densităţile forţelor de
⎣2 ⎝ dτ ⎠ ⎦ ⎣ 2 ⎝ dτ ⎠⎥⎦
electrostricţiune şi magnetostricţiune; aceste forţe solicită local materialul creând
tensiuni interne şi deformaţii mecanice interne, dar aduc o contribuţie nulă la forţa
rezultantă ce se exercită asupra unui corp plasat în aer (vid).
dWe dWm
3. Forţele electrice şi cele magnetice sunt Xe = ;Xm = şi la aceeaşi
dx dx
deplasare dx, forţele vor fi egale dacă dWe = dWm . La aceleaşi dimensiuni
geometrice, dispozitivul electric şi cel magnetic trebuie să aibă aceeaşi densitate de
energie:
B2 1 E 1
w 'e = w 'm → = εo E 2 → = ≈ 3 ⋅ 108
2μ o 2 B εoμo
Dacă în câmp magnetic se poate concentra până la o inducţie având B ≈ 1T , în
câmp electric va fi nevoie de un câmp având E ≈ 3 ⋅108 V m , câmp la care toate
materialele sunt străpunse.
Deci câmpul magnetic este capabil să concentreze în volum mic energii şi forţe
mari, motiv pentru care majoritatea dispozitivelor electromagnetice( maşini
electrice, contactoare, electromagneţi, etc) acţionează prin intermediul câmpului
magnetic. Dispozitivele magnetice au volum mic dar greutate mare, din cauza
miezurilor magnetice utilizate. Interacţiunea prin câmp electric necesită suprafeţe
active mari ale corpurilor, chiar dacă greutăţile lor n-ar fi prea mari, dar ar trebui
alimentate cu tensiuni înalte.
204 Bazele electrotehnicii

7.6 Aplicaţii

1. Să se determine forţa ce se exercită asupra unui bloc dielectric de


permitivitate ε introdus între armăturile unui condensator plan ca în
figura 7.10.
+ Armăturile
condensatorului au aria
A=hl iar blocul dielectric
îl presupunem introdus
parţial pe distanţa x şi
E
E studiem ce se întâmplă cu
F
(εο) el. În această poziţie
capacitatea electrică a
condensatorului este:
l x
⎡ h(l − x ) hx ⎤
C = ⎢ε o + ε ⎥ (7.54)
⎣ d d⎦
-
Fig. 7.10
a)Admitem condensatorul încărcat cu ± q o şi decuplat de la sursă:
q o2
( We = ). Cum coordonata x este o deplasare liniară, forţa generalizată
2C
X e este o forţă F pe direcţia coordonatei x:
⎛ ∂We ⎞ ∂ ⎛ q 2 ⎞ q 2h ε − εo
X e = F = −⎜ ⎟ = − ⎜⎜ o ⎟⎟ = o > 0 (7.55)
⎝ ∂x ⎠ q ∂x ⎝ 2C ⎠ 2d ⎡ h (l − x ) hx ⎤
2

⎢⎣ε o d + ε d ⎥⎦
Cum F>0, ea va duce la creşterea lui x, deci atragerea blocului dielectric
între armături; aceasta duce la creşterea capacităţii C iar energia
q o2 q o2
We = va scădea. Echilibrul se obţine pentru un (We )min = ;
2C 2C max
blocul intră complet între armături iar dacă lungimea sa este mai mică decât
l, el se va opri în zona centrală a condensatorului.
b) Admitem condensatorul cuplat la o sursă de tensiune U; energia
1
sistemului este We = CU 2 iar forţa o calculăm astfel:
2
⎛ ∂We ⎞ ∂ ⎛1 2 ⎞ 1 2 ∂C 1 h
Xe = F = ⎜ ⎟ = ⎜ CU ⎟ = U = U 2 (ε − ε o ) > 0 (7.56)
⎝ ∂x ⎠ U ∂x ⎝ 2 ⎠ 2 ∂x 2 d
Expresia (7.56) este aceeaşi cu expresia (7.55).
7. Energii şi forţe în câmpuri electromagnetice 205

Cum întotdeauna ε > ε o forţa este (+), deci duce le creşterea coordonatei x şi
va atrage blocul între armături. Creşterea lui C duce la
(We )max = 1 C max U 2 şi în acest caz( sistem cuplat la sursă) echilibrul se
2
realizează într-un maxim al funcţionalei de energie. În ambele situaţii,
sistemul duce la C max .

2. Să se determine forţa pe care o exercită o bobină cilindrică cu N spire


asupra unui miez magnetic cu permeabilitatea μ (figura 7.11).
N
Admitem că blocul cu
B Ho BH permeabilitatea μ este
(μo) introdus parţial pe distanţa
(μ)
F x şi studiem ce forţă va
exercita câmpul magnetic
asupra sa. Privind bobina ca
o bobină cu miez, scriem
i x inductivitatea sa sub forma:
l
Fig. 7.11
N2 N2 N 2μ o A
L= = = (7.57)
Rm l − x x ⎛ 1⎞
+ l − x ⎜⎜1 − ⎟⎟
μ o A μA ⎝ μr ⎠
Aici nu putem considera că avem două bobine în serie (cum în problema
precedentă erau două condensatoare în paralel), fiindcă bobina cu aer de
lungime (l-x) este cuplată magnetic cu cea având lungimea x, deci
L ≠ L1 + L o .
Calculăm forţa generalizată asupra miezului cu ambele teoreme ale forţelor
generalizate:
⎧ Φ2 ⎛ ∂Wm ⎞ ∂ ⎛⎜ Φ 2 ⎞⎟ Φ 2 ∂L 1 2 ∂L
⎪Wm = → X m = F = −⎜ ⎟ =− ⎜ = = i
⎪ 2L ⎝ ∂x ⎠ Φ ∂x ⎝ 2L ⎟⎠ 2L2 ∂x 2 ∂x
⎨ (7.58)
⎪ 1 2 ⎛ ∂Wm ⎞ 1 2 ∂L L2i 2 ⎛ 1 ⎞
⎪Wm = 2 Li → X m = F = ⎜ ∂x ⎟ = 2 i ∂x = ⎜⎜1 − ⎟⎟
⎩ ⎝ ⎠i 2 N 2μ o A ⎝ μ r ⎠
Dacă μ > μ o (μ r > 1) atunci F>0 şi duce la creşterea lui x, respectiv creşterea
lui L iar Wm tinde spre un maxim.
206 Bazele electrotehnicii

Daca μ < μ o (μ r < 1, material diamagnetic ) atunci F<0, duce la


scăderea lui x, blocul este respins afară de către bobină şi aceasta duce la
creşterea lui L şi Wm tot spre maxim tinde (maximul se atinge la x=0).

3. Forţa portantă a unui electromagnet

i N
Un electromagnet format dintr-un
miez magnetic de permeabilitate
μ şi geometria din fig. 7.12 are o
bobină cu N spire parcurse de
curentul i.
Φf Coordonata generalizată este
distanţa x dintre armătură şi polii
F electromagnetului. Să se
determine forţa de atracţie (forţa
S N portantă) asupra armăturii.
Bo Ho x Conform cu relaţia (7.51) forţa ce
acţionează asupra armăturii este:
1 ∂L
Xm = F = i2 .
Fig. 7.12 2 ∂x
Bobina fiind aşezată pe un miez magnetic, inductivitatea bobinei o vom
evalua în funcţie de reluctanţa miezului:
N2 N2 N2 N 2μ o A
L= = = = (7.59)
R m R mf + R mo lf 2x lf
+ + 2x
μA μ o A μ r
unde lf este lungimea liniei mijlocii de flux prin miez(fier) şi lo =2x este
lungimea sa prin aer.
∂L N 2μ o A − 2L2
= −2 = <0 (7.60)
∂x ⎛ lf ⎞
2
N 2μ o A
⎜⎜ + 2 x ⎟⎟
⎝ μr ⎠
Forţa de atracţie dintre armături este:
i 2 ∂L L2i 2 Φ2
F= =− 2 =− f <0 (7.61)
2 ∂x N μoA μoA
Forţa fiind (-), ea duce la scăderea coordonatei x, respectiv atragerea
armăturii; forţa fiind proporţională cu i 2 rămâne forţă de atracţie indiferent
7. Energii şi forţe în câmpuri electromagnetice 207

de sensul curentului prin bobină.


Dacă bobina este alimentată cu F
Fmax
un curent sinusoidal i = I m sin ωt
forţa va fi de forma: Fmed
F = Fmax sin 2 ωt , fiind o forţă i
variabilă în timp cu o valoare medie ca în figura 7.13. Fig. 7.13
Forţa este variabilă ca un sin 2 ωt , va produce o vibraţie a armăturii
pe frecvenţa (2 ω ). Pentru a elimina aceste vibraţii există mai multe metode
tehnice (electromagnet trifazat, ecranarea polului cu o spiră în scurtcircuit,
etc ) toate variantele au în vedere eliminarea posibilităţilor ca forţa să treacă
prin zero, cum era în figura 7.13.
Forţa specifică, raportată la unitatea de arie a polului, este:
2
F 1 ⎛ Φ ⎞ B2 1 2 '
fs = = ⎜ ⎟ = o = μoHo = w m (7.62)
2A 2μ o ⎝ NA ⎠ 2μ o 2
cu atât mai mare cu cât densitatea de energie magnetică a câmpului dintre
poli şi armătură este mai mare. Inducţia magnetică pentru miezuri din tole
are valori B ∈ (1,…1,5) T iar pentru miezuri din ferite B ∈ (0,4…0,6) T,
admitem B ≅ 1T şi în acest caz forţa specifică care se poate crea sub polul
unui electromagnet este:
B2 1
fs = = −
≈ 4 ⋅105 N 2 = 4 atm.
2μ o 8π10 7 m
Forţa de atracţie (7.61) nu este constantă pe timpul mişcării, ea
depinde de x ca în figura 7.14. Armătura este reţinută la depărtarea maximă
x M de un resort elastic iar când este atrasă, depărtarea minimă este x m ≈ 0 .
F Pentru x = x M forţa are valoarea
Fa numită forţă de acţionare, care
Fr
trebuie să fie suficientă pentru a pune
în mişcare armătura (cu contactele
mobile ale releului sau contactorului
care sunt ataşate de ea) iar la sfârşit
forţa este Fr numită forţă de reţinere
Fa (figura 7.14), capabilă să menţină
xm
Fig. 7.14 xM x armătura lipită de poli.
208 Bazele electrotehnicii

4. Într-un mediu omogen cu permitivitate ε se suprapun două câmpuri


electrice E1 şi E 2 sub un unghi α . Să se determine densitatea de energie
w 'e a câmpului electric rezultant.
E1 E Câmpurile se compun
vectorial (figura 7.15):
α E = E1 + E 2
E 2 = E12 + E 22 + 2E1E 2 cos α
Fig. 7.15 E2 Densitatea de energie electrică a
lui E este:
1 1 1
w 'e = εE 2 = εE12 + εE 22 + εE1E 2 cos α (7.63)
2 2 2
- este densitatea de energie dacă ar exista doar E1
⎧ ' 1 2
⎪w e1 = 2 εE1
⎪ - densitatea de energie dacă ar exista doar E 2
⎪ ' 1 2
⎨ w e 2 = εE 2
⎪ 2 - densitatea energiei de interacţiune dintre cele
⎪w int er. = εE1E 2 cos α două câmpuri E1 şi E 2
'


'
Densitatea w int er este maximă dacă α = 0 sau π (câmpuri paralele sau
(
antiparalele) şi este nulă când câmpurile sunt ortogonale E1 ⊥ E 2 şi )
π
α = . Se observă că w 'e ≠ w 'e1 + w 'e 2 , deci la compunerea câmpurilor
2
energiile nu sunt adiţionale.

5. Să se determine parametrii L şi C pentru o linie bifilară formată din două


fire paralele de rază „a”
E2
aflate la distanţa D. Ce
E1 1 2 forţă se exercită între ele?
a P E2 E1 x a) Firul 1 este fir de dus iar
firul 2 este fir de întors; în
x model electrostatic ele se
D
consideră încărcate cu
Fig. 7.16 + ρl , respectiv − ρ l .
Într-un punct P(x) din figura 7.16 câmpul electric are expresia:
ρ ⎛1 1 ⎞
E(x ) = E1 + E 2 = l ⎜ + ⎟ (7.64)
2πε ⎝ x D − x ⎠
7. Energii şi forţe în câmpuri electromagnetice 209

Tensiunea între cele două fire, calculată de-a lungul axei x, este:
D −a
2
q ⎛1 1 ⎞ q D−a
U = ∫ E dl = ∫ ⎜ + ⎟dx = ln
1 a
2πεl ⎝ x D − x ⎠ πεl a

Cum D>>a, capacitatea între cele două fire este:


q πεl
C= ≈ (7.65)
U ln D
a
Energia electrică acumulată în câmpul electric dintre fire este
1
We = CU 2 ; coordonata generalizată o considerăm distanţa D, deci forţa
2
electrică ce se exercită între fire este:
∂We U 2 ∂C U2 πεl
F= = =− <0
∂D 2 ∂D 2 D ⋅ ln 2 D
a
Fiind forţă negativă, ea ar duce la micşorarea lui D deci, atracţie
între fire.
B1 x b) Firul de dus 1 şi cel de
B2
întors 2 parcurse de
i P curentul i creează în jurul
a m B n 2 x lor câmpurile magnetice
1 2
B1 D B1 şi B 2 . Câmpul
rezultant în punctul P(x)
Fig. 7.17 are expresia:
μi ⎛ 1 1 ⎞
B(x ) = B1 + B 2 = ⎜ + ⎟ (7.66)
2π ⎝ x D − x ⎠
Fluxul exterior (prin suprafaţa cuprinsă între punctele m şi n din
figura 7.17 este:
D−a
μil D − a Φ μl D
Φ ext =
∫ B(x ) ldx =
a
π
ln
a
→ L ≈ L ext = ext ≅ ln (7.67)
i π a
Forţa magnetică ce se exercită între fire este:
∂Wm 1 2 ∂L 1 μli 2
F= = i = >0
∂D 2 ∂D 2 πD
Forţa magnetică fiind (+) va duce la creşterea coordonatei D, deci firele se
resping.
210 Bazele electrotehnicii

Observaţie: Dacă C s şi L s sunt parametrii specifici ai liniei (pentru l=1m), se


observă că L sCs = εμ , deci viteza de propagare a unei unde electromagnetice
pe o linie bifilară este aceeaşi ca la propagarea unei unde printr-un mediu cu
(ε, μ ) , cum este cel din jurul liniei bifilare:
1 1 (7.68)
v= =
εμ Ls Cs
8. Corpuri conductoare în câmpuri variabile

Câmpul electromagnetic în medii conductoare se studiază neglijând


densitatea curentului de deplasare în raport cu densitatea curentului de
conducţie, în valori efective:

Jcond = σE → Jcond = σE ⎫
ef ⎪ σ
∂E ⎬ → ωε << σ ←⎯ → ω <<  10 10616 (8.1)
Jdepl = ε → Jdepl = ωεE ⎪ ε
∂t ef ⎭
respectiv ipoteza rămâne valabilă dacă frecvenţa undei electromagnetice
(sau a curentului) îndeplineşte condiţia (8.1), condiţie care pentru
frecvenţele care se pot produce în actualele condiţii tehnice este îndeplinită;
deci în medii conductoare se neglijează curentul de deplasare.
În regim staţionar (cvasistaţionar) liniile curentului se repartizează
i
uniform pe secţiune ( J = = ct ),circuitul este filiform. Ecuaţiile
S
satisfăcute de câmp în medii conductoare au forma (4.12) ecuaţii ale
difuziei, respectiv:
∂H ∂E ∂J
ΔH = σμ ; ΔE = σμ ; ΔJ = σμ … (8.2)
∂t ∂t ∂t
Soluţia acestor ecuaţii pune în evidenţă “difuzia” câmpului
electromagnetic într-o piesă conductoare,câmpul pătrunde şi se amortizează
pe măsură ce înaintează în grosimea piesei conductoare.

8.1 Pătrunderea câmpului electromagnetic în semispaţiul


conductor infinit extins
O undă plană
având componentele
E= jE şi H=kH înaintează
în lungul axei Ox şi cade
pe suprafaţa plană a unei
piese conductoare
considerată infinit extinsă
si conţinută în planul yOz.
Valorile câmpului la
intrare sunt Eo şi Ho . Să
studiem pătrunderea undei
212 Bazele electrotehnicii

magnetice în piesa conductoare. Partea magnetică a undei are la pătrundere


componentele:

⎧⎪H = H(x,t) = kH z (x,t)


⎨ (8.3)
⎪⎩H z (0,t) = Ho (t) = Homsinωt
În regim permanent sinusoidal ecuaţia difuziei (8.2) se transpune în
complex sub forma:
∂H d2Hz d2Hz

ΔH = σμ ↔ = jωσμH z ↔ = γ 2Hz (8.4)
2
∂t dx 2 dx

ωσμ
unde: γ 2 = jωσμ ⎯⎯⎯⎯⎯⎯ π → γ = jωσμ = (1+j) = α(1+j) (8.5)
j 1+j 2
j=e =4
2
γ = α+jα este constanta de propagare a câmpului prin spaţiul conductor;
partea reală ( α ) este constanta de atenuare a câmpului [Np], iar partea
imaginară ( α ) este constanta de defazare [rad]( γ = α+jα = α 2 )
Soluţia ecuaţiei (8.4) este de forma:
-γ γ -γ H -jαx
H z = A1e x +A 2e x = Ho e x = om e-αx ⋅ e (8.6)
2
unde am admis că piesa conductoare este infinită în lungul axei Ox, deci nu
va exista undă reflectată (undă inversă), deci A 2 = 0 , iar condiţia la limită
este de tipul (8.3).
În valori instantanee, expresia undei magnetice (8.6) se scrie astfel:
H z (x,t)=Hom e-αx ⋅ sin(ωt-αx) (8.7)
Cum:
∂H z -γx -αx -j(αx- π )
J = rot H → J = J y = - = γHo e = αHom e ⋅e 4 (8.8)
∂x
π
J y (x,t) = 2αHom e-αx sin(ωt - αx+ ) (8.9)
4
Expresia undei electrice prin spaţiul conductor este de forma :
⎡ α ⎤ π
E y (x,t) = ρJ y (x,t) = ⎢ 2 H om e-αx ⎥ ⋅ sin(ωt-αx+ ) (8.10)
⎣ σ ⎦ 4
respectiv H z (x,t) este defazat în urma lui E y (x,t) , aşa cum I este în urma
lui U la un circuit cu caracter inductiv.
8.Corpuri conductoare în câmpuri variabile 213

Impedanţa de undă a mediului conductor este :

π π
E 2α j4 ωμ j4 ωμ
Z= = e = e = (1+j) (8.11)
H σ σ 2σ
Vectorul Poynting la intrarea în spaţiul conductor are valoarea :

1 1 α 2
So = (E o ×H*o ) = i Eo H*o = i 2 Hom = i So (8.12)
2 2 σ
iar într-un punct la adâncimea x în interiorul conductorului (figura 8.1) va fi
1 1 α 2 -2α x
S = (E×H* ) = i E ⋅ H* = i 2 Hom e = iS (8.13)
2 2 σ
α 2 -2αx π
Sx (x,t) = 2 Hom e sin(ωt-αx) ⋅ sin(ωt-αx+ ) =
σ 4
2
α Hom -2αx ⎡ π ⎛ π ⎞⎤
= e ⎢ cos - cos ⎜ 2ωt - 2αx+ ⎟ ⎥ (8.14)
σ 2 ⎣ 4 ⎝ 4 ⎠⎦
Valoarea medie a vectorului Poynting, la x = 0 , este :
2
k α Hom α α 2 -2αx
So (0,t) = = Ho2 ; Sk x (x,t) = Hoe (8.15)
σ 2 σ σ
Puterea activă care pătrunde în spaţiul conductor este :
1α 2
Po = k S (0,t) ⋅ A = H ⋅A (8.16)
o lat 2 σ om lat
iar curenţii induşi în spaţiul conductor vor avea expresia :
⎛ π⎞
J = J y = 2αHom e-αx sin ⎜ ωt - αx+ ⎟ ; J om = 2αHom (8.17)
⎝ 4⎠
cu o repartiţie pe axa Ox ca în figura 8.2.

Atenuarea curenţilor induşi este


ωσμ
α= , care este foarte pronunţată
2
la frecvenţe mari.La frecvenţe înalte,
funcţia J(x) fiind puternic amortizată,
se admite că am avea un curent
repartizat cu aceeaşi valoare ca la
suprafaţa piesei conductoare ( J om )
1
pe o adâncime δ = numită adâncime de pătrundere, aria de sub graficul
α
214 Bazele electrotehnicii

real al funcţiei J = J om e-αx şi cel al repartiţiei uniforme la suprafaţă


( J om ⋅ δ ) are aceeaşi valoare.

8.2 Efectul de refulare

Un conductor cilindric cu parametrii constitutivi


( σ,μ ) este parcurs de un curent variabil
i = I m sin ω t .
Repartiţia liniilor de curent pe secţiunea
conductorului depinde în principal de frecvenţa
curentului ( ω ) ca în figura 8.3. Există
posibilităţile:
(1) dacă curentul este continuu ( ω = 0 )
sau de joasă frecvenţă, el se repartizeză uniform
pe secţiunea conductorului cu densitatea:
i i
Jo = = , iar rezistenţa firului este:
A πa 2
l
Ro = .
σA
(2) dacă frecvenţa este medie, repartiţia
curentului are loc după legea J = J m e-αx ,
plecând de la suprafaţă spre interior. În centru
densitatea curentului este mică iar rezistenţa
firului creşte, R a se numeşte rezistenţa în
alternativ a conductorului ( R a >R o ).
(3) dacă frecvenţa este mare, atenuarea
lui J este pronunţată. Practic în centrul firului nu
circulă curent, la suprafaţă densitatea este foarte
mare, firul se încălzeşte puternic la exterior.
Curentul îl putem considera concentrat într-o
peliculă de grosime δ la suprafaţa sa ca în figura
-1
8.3. De exemplu, dacă printr-un fir de cupru( σ = 57 ⋅106 Ω ) cu raza
m
a = 6 mm trece un curent sinusoidal de frecvenţă f = 2500 Hz , atunci
raportul dintre densitatea de curent J(r) si densitatea J o la o repartiţie
8.Corpuri conductoare în câmpuri variabile 215

I
uniformă ( Jo = ) considerată în centrul conductorului este:
πa 2
J o
= 0,804e-j68 iar la periferia conductorului ( r = a ) aceasta devine:
Jo
J o
= 1,726e j37 (coeficientul de atenuare este α = 750 ).
Jo
2
Cum δ = , la ω >> , adâncimea de pătrundere (de refulare) δ va
ωσμ
fi foarte mică, curentul circulă doar pe pelicula de grosime δ ( de unde
numele de efect pelicular ( efect skin)).Dacă δ << a se apreciază că avem
un efect pelicular pronunţat ( efect pelicular net). Contează deci şi grosimea
( raza a ) a conductorului dar în principal contează frecvenţa.
O bară conductoare poate fi filiformă ( J  constant pe secţiune) în
curent continuu şi joasă frecvenţă iar o liţă subţire este masivă în înaltă
frecvenţă.
Cum în înaltă frecvenţă curentul circulă doar la suprafaţa firului
conductor, conductorul poate fi ca o ţeavă prin care poate circula agentul de
răcire a conductorului.
Conductoarele utilizate în înaltă frecvenţă nu se realizează dintr-un
singur conductor gros la care curentul ar
fi refulat la exteriorul său, ci sub forma
unei împletituri din mai multe
conductoare subţiri ( liţe ), ceea ce
permite ca să existe curent şi în centrul
conductorului ( figura 8.4-a).
Funiile pentru liniile de înaltă
tensiune fiind de secţiune mai mare,
chiar la f = 50 Hz , se manifestă efectul
de refulare. Ele se realizează dintr-o
inimă de oţel care îi asigură o rezistenţă
mecanică (la vânt, încărcare cu chiciură,
etc ) iar în jurul acesteia există o
împletitură din fire de aluminiu (figura 8.4-b) care conduc curentul şi a cărei
grosime este egală cu adâncimea de refulare δ .
216 Bazele electrotehnicii

8.3 Efectul de pătrundere


O piesă conductoare cilindrică este
introdusă într-un câmp magnetic inductor B
ale cărui linii să fie tangente la suprafaţa
piesei şi este variabil în timp sub forma:
B=Bmsinωt .
Câmpul B(t) induce în conductor un
câmp electric indus E ale cărui linii sunt
situate în plane ⊥ pe B (ca în figura 8.5).
Câmpul E generează curenţii induşi J = σE
ale căror linii coincid cu cele a lui E
(curenţii J se mai numesc şi curenţi
turbionari sau curenţi Foucault, tocmai
fiindcă liniile lor fac turbioane (rotoare) în
volumul piesei conductoare.
Dacă frecvenţa câmpului B este mică, curenţii induşi vor exista
până aproape de centrul conductorului iar dacă ω  , curenţii induşi sunt
puternic amortizaţi spre interior, ei practic “pătrund” în conductor doar într-
o peliculă de grosime δ la suprafaţă (de unde numele pentru δ de adâncime
de pătrundere).
Fenomenul este utilizat în tehnica tratamentelor termice de suprafaţă
(călire) pentru a se obţine efecte speciale (duritate mare a piesei la suprafaţă,
pentru a nu se uza). Se introduce piesa în interiorul bobinei inductoare (cea
care creează câmpul B ) şi în câteva secunde se înroşeşte la suprafaţă; se
scoate şi se răceşte în mediul dorit (apă, cianură etc). Randamentul este
foarte bun (comparat cu încalzirea în cuptoare cu gaz sau altele), se
încălzeşte doar suprafaţa piesei, proprietăţile structurii interioare nu sunt
afectate prin încălzire.
Totul este să se poată produce un câmp magnetic ale cărui linii să
fie tangente la suprafaţa piesei iar când piesa are o formă mai complicată
trebuie să avem bobine inductoare speciale.Alimentarea acestor bobine se
face de la generatoare de înaltă frecvenţă (GIF).

8.4 Efectul de proximitate (vecinătate)

Curentul variabil printr-un conducor se repartizează pe secţiunea


acestuia în funcţie de frecvenţa sa ca urmare a efectului de refulare (spre
exterior) a liniilor de curent. De fapt liniile de curent sunt refulate spre
regiunea din conductor unde câmpul său magnetic este maxim; şi cum la un
8.Corpuri conductoare în câmpuri variabile 217

conductor singur câmpul magnetic este maxim la suprafaţa sa, acolo are loc
refularea liniilor de curent.
Dacă în vecinătatea unui conductor se găsesc şi alte conductoare
parcurse de curent variabil (fie de aducţie, fie indus în ele) câmpul magnetic
al conductoarelor vecine modifică repartiţia câmpului magnetic iniţial şi
refularea va avea loc spre regiunea cu
câmp maxim H max .
În zona interioară plăcilor
conductoare din figura 8.6, cele două
câmpuri magnetice au sensuri contrare,
deci câmpul H va avea valori mari pe
partea exterioară şi acolo va avea loc
refularea liniilor celor doi curenţi. La
frecvenţe mari ei se pot considera
concentraţi pe o peliculă de grosimea
δ la exteriorul plăcilor. Similar, pentru
două conductoare paralele cu secţiune
circulară, parcurse de curentul i de înaltă
frecvenţă, efectul de refulare are loc ca în
figura 8.7.
În figura 8.7-a curenţii au acelaşi
sens, în zona centrală câmpurile H au
sensuri contrarii, câmpul maxim este la
exterior iar curenţii vor fi refulaţi spre
exterior, ei circulă prin secţunile haşurate.
În figura 8.7-b curenţii au sensuri
contrarii, câmpul magnetic este maxim în
zona interioară şi curenţii vor fi refulaţi
spre interior; ei vor circula doar prin
secţiunea haşurată, cu atât mai îngustă cu
cât
frecven
ţa este
mai
mare.
218 Bazele electrotehnicii

8.5 Efectul de buclă

Fie o spiră groasă dintr-o bobină parcursă de un curent de înaltă


frecvenţă. Câmpul magnetic este maxim în zona interioară, deci acolo va
avea loc şi refularea liniilor de curent, prin secţiunea haşurată din figura 8.8.
Aceasta determină încălzirea spirelor pe
partea interioară, acolo unde sunt
condiţii grele de răcire a acestora
(excepţie cazul spirelor realizate cu
conductor ţeavă parcurs de un agent de
răcire). Dacă bobina este un inductor
care trebuie să încălzească piesele din
interiorul său, în acest caz încălzirea spirelor la interior va îmbunătăţii
condiţiile de transfer a energiei spre interior.

8.6 Efectul Field (direct şi invers)

Dacă o bară conductoare este plasată într-un mediu omogen ( μ = ct ) şi este


parcursă de un curent variabil i(t) ca în figura 8.9-a, la frecvenţe mari va avea
loc o refulare a liniilor de curent la periferia barei pe un strat de grosime δ .
8.Corpuri conductoare în câmpuri variabile 219

Dacă bara parcursă de curentul i este plasată într-o crestătură


feromagnetică (figura 8.9-b) atunci liniile de câmp magnetic au o altă
distribuţie. Câmpul H este nul la fundul crestăturii şi este maxim la partea
de sus a barei (pentru x=b). Deci şi refularea liniilor de curent va avea loc
spre partea de sus a barei, curentul putând fi concentrat pe stratul de grosime
l l
δ . Rezistenţa barei nu va mai fi R o =ρ ci R a =ρ . Acest efect este
ab aδ
numit efectul Field direct şi reprezintă echivalentul efectului de refulare
doar că este aplicat conductoarelor plasate în
crestături feromagnetice.
Dacă asupra barei conductoare plasată în
crestătură cade un câmp magnetic inductor din
exterior (figura 8.10), cum este cazul unui motor
electric la care câmpul B creat de stator cade pe
înfăşurarea rotorului, plasată în crestătură. Cu cât
frecvenţa câmpului B este mai mare, densitatea
curentului J indus în lungul barei va fi mai intens la
suprafaţa de sus a acesteia, adâncimea de pătrundere
δ va fi mică. Acest efect numit efectul Field invers
este analogul efectului de pătrundere, doar că este aplicat conductoarelor
plasate în crestături. La pornirea unui motor electric asincron frecvenţa
curenţilor induşi în rotor este mare, δ este mic şi rezistenţa barei din rotor
este mare, fiind cu secţiune mică. Rezistenţa mare va limita curentul de
pornire. Pe măsură ce se accelerează, scade frecvenţa curenţilor, δ creşte,
scade rezistenţa şi în final curenţii induşi pătrund până la fundul crestăturii.
Totul simulează introducerea unei rezistenţe suplimentare în rotor pe timpul
pornirii. Ca efectul să se manifeste deplin, la micromotoare crestăturile se
fac înguste şi adânci (motor cu bare înalte) pentru a avea porniri fără şocuri.

8.7 Efectul de ecranare

A ecrana un dispozitv sensibil la câmpurile exterioare înseamnă a nu


permite ca un câmp exterior să treacă prin ecran (ecranare dinspre exterior
spre interior). A ecrana interior → exterior înseamnă a nu permite ca un câmp
perturbator creat de un dispozitiv să se propage în mediul din jurul său.
O ecranare electrică (figura 8.11-a) se realizează printr-un înveliş
conductor ∑ care nu permite să intre câmpul Ee .Dacă învelişul conductor
∑ (o folie conductoare, plasă de sârmă etc) este legat la masă, atunci el
220 Bazele electrotehnicii

realizează ecranare în
ambele sensuri, nici nu
lasă să intre câmpul
Ee dar nici să iasă
câmpul E .
i
O ecranare
magnetică se realizează cu
folie feromagnetică care
înconjoară zona protejată.
Ea nu lasă să treacă (deloc
sau parţial) nici Be nici
B ca în figura 8.11-b.
i
Ecranare electromagnetică înseamnă a nu permite să treacă o undă
electromagnetică. El se realizează dintr-o folie conductoare având grosimea
g. Unda electromagnetică care cade pe suprafaţa ecranului va pătrundere în
acesta pe adâncimea de pătrundere δ , care depinde de parametrii ( σ,μ ) ai
ecranului şi de frecvenţa undei. Dacă δ < g , vom obţine o ecranare
completă, unda “s-a pierdut” în ecran iar daca δ ≥ g se obţine o ecranare
parţială, la ieşire amplitudinea sa este redusă de eαg ori.

8.8 Efectul de levitaţie electromagnetică

În câmpuri statice (electrostatice, magnetostatice ) nu se poate obţine


echilibrul unui corp încărcat sau magnetizat permanent.
În schimb un corp conductor poate fi adus în echilibru prin
introducerea sa într-un câmp magnetic inductor, astfel ca interacţiunea
dintre acest câmp şi curenţii turbionari să anuleze greutatea corpului
conductor G (figura 8.12).
Considerăm un conductor
cilindric masiv, foarte lung, plasat
centrat în câmpul magnetic inductor
creat de două fire (1 şi 2) parcurse
de curentul i în sensuri opuse şi
paralele cu axa cilindrului:
i = Imsinωt . Problema de
proximitate dintre fire şi cilindru
precizează poziţia firelor imagine
8.Corpuri conductoare în câmpuri variabile 221

1′ şi 2′ . Compunerea forţelor de interacţiune F11′ ,F22′ F12′ ,F1′ 2 ne dă forţa


rezultantă R ce se exercită asupra conductorului.
Dacă cilindrul este centrat între cele două fire, forţa rezultantă nu va
avea decât componenta R y ; dacă nu este centrat, componenta R x va aduce
cilindrul pe axa O y , care este o axă de stabilitate.
Dacă forţa R = R y < G , se obţine un efect de pernă magnetică,
corpul nu se lasă cu toată greutatea, efect utilizat în tracţiunea electrică de
mare viteză pentru a reduce frecarea trenului cu calea de rulare.
Dacă R ≥ G se obţine efectul de levitaţie( plutirea corpului
conductor ) într-un câmp magnetic exterior. Fenomenul este utilizat în
diverse aplicaţii tehnice: topirea metalelor în atmosferă controlată,
depunerea picăturilor conductoare în tehnologia integratelor, când picătura
pentru a nu se oxida superficial se depune în vid şi dirijarea ei din exterior
se face prin levitaţie electromagnetică.
9. Circuite electrice în regim tranzitoriu
Un circuit electric care înainte de momentul t=0 era în regim
permanent (sau în repaus) va intra în regim tranzitoriu ca urmare a unei
comutaţii ce apare în momentul iniţial (t=0). Comutaţie într-un circuit
electric înseamnă:
- închiderea sau deschiderea unui contact (sau aducerea în stare de
conducţie a unui dispozitiv electronic – care echivalează cu închiderea unui
contact sau stingerea unui dispozitiv, care echivalează cu deschiderea unui
contact).
- aplicarea unui semnal (cuplarea la o sursă) sau încetarea unui
semnal (decuplarea de la o sursă a circuitului).
- variaţia bruscă (în trepte) a unui parametru de circuit.

( Δt )

Reglarea unor dispozitive (potenţiometru, bobină variabilă,


condensator variabil) chiar dacă se face relativ rapid nu declanşează un
regim tranzitoriu, circuitul trece printr-o succesiune de regimuri permanente.
Comutaţiile într-un circuit pot fi: naturale (reale) când fenomenele
care însoţesc regimul respectă toate legile şi teoremele acelor fenomene, şi
forţate (ideale) când nu toate teoremele se verifică sub forma lor clasică.
Comutaţiile forţate practic au apărut în studiu odată cu electronica de putere.
Un circuit funcţiona într-un regim permanent (1) până la momentul
t=0 când a apărut o comutaţie, după care urmează un regim tranzitoriu de
durată Δt în care circuitul se adaptează la situaţia de după comutaţie şi în
final urmează regimul permanent (2) ca în figura 9.1
224 Bazele electrotehnicii

Regimul tranzitoriu a unui semnal este cuprins între două regimuri


permanente. Durata sa Δt teoretic este infinită, iar practic ea este de ordinul
( μ sec ~ m sec ). Cele mai mari vârfuri de tensiune sau de curent pot apărea
în timpul regimului tranzitoriu, deci circuitele trebuie protejate pe baza
studiului acestor regimuri.
Soluţiile de regim tranzitoriu u(t) şi i(t) se obţin prin integrarea
ecuaţiilor diferenţiale ale circuitelor în condiţii iniţiale date; pentru circuite
liniare acestea sunt ecuaţii diferenţiale cu coeficienţi constanţi. Soluţia lor se
poate scrie sub forma :
i(t) = i + if ; u(t) = u + u f (9.1)

unde ( i , u ) reprezintă componenta liberă şi matematic ele sunt soluţia


generală a ecuaţiei diferenţiale omogene; în expresia lor intervin constantele
de integrare al căror număr este egal cu ordinul ecuaţiei diferenţiale a
circuitului, respectiv cu numărul de elemente reactive din circuit (L şi C).
Circuitele de ordinul I au un L sau un C, cele de ordinul II au două elemente
reactive. Circuitele care conţin numai rezistenţe nu au regim tranzitoriu, ele
sunt descrise de ecuaţii algebrice şi orice comutaţie ar suferi, ele intră direct
în noul regim permanent. De altfel numai elementele care înmagazinează
energie (L şi C) au nevoie de un interval de timp pentru a se adapta.
Componentele ( if , u f ) se numesc componenta forţată şi matematic
ele reprezintă soluţia particulară a ecuaţiei (sau a sistemului de ecuaţii)
diferenţiale neomogene (în membrul drept ecuaţiile conţin t.e.m ale surselor
din circuit).
Din alt punct de vedere, soluţia de regim tranzitoriu se poate scrie
astfel:
i(t) = i t + i p ; u(t) = u t + u p (9.2)

în care ( i t , u t ) reprezintă componenta tranzitorie a soluţiei ( partea din


soluţie ce tinde la 0 când t → ∞ ), iar ( ip , u p ) reprezintă componenta
permanentă a soluţiei, cea care rămâne în circuit la sfârşitul regimului
tranzitoriu, în regimul permanent 2, respectiv nu se anulează pentru t → ∞ .
Componentele ( ip , u p ) există numai dacă sursele din circuit au
componentă permanentă (continuă, sinusoidală, periodică nesinusoidală).
În foarte multe situaţii există corespondenţele:
i = i t ; if = i p ; u = u t ; u f = u p .
9. Circuite electrice în regim tranzitoriu 225

Cum componentele (i ,u ) conţin constante de integrare,


determinarea acestora se face punând condiţia iniţială în soluţia generală:
i(t)= i + if ; u ( t ) = u + u f .

9.1 Teoremele condiţiilor iniţiale pentru comutaţii naturale

a) Condiţii iniţiale pentru laturi cu bobine:


Ecuaţia de tensiuni pentru o bobină este:
di L
Φ uL = L (9.3)
dt
Dacă intensitatea curentului prin bobină ar
prezenta puncte de discontinuitate, atunci în
di
punctele respective L → ∞ şi u L → ∞ . Cum
dt
tensiuni infinite nu există, nici curentul prin bobină nu poate prezenta
salturi; deci iL(t) este o funcţie continuă în orice moment, inclusiv în jurul
momentului comutaţiei (t=0):
i0 − = i0 + = i0 (9.4)
Dar fluxul magnetic al bobinei este Φ = Li L , deci nici fluxul nu
poate fi discontinuu:
Φ0− = Φ0+ = Φ0 (9.5)
Cele două relaţii (9.4) şi (9.5) ne permit să stabilim condiţia iniţială a
unei bobine dacă ştim starea bobinei chiar înainte de comutaţie: io − ; Φ o − .
Cele două relaţii care reprezintă teorema condiţiei iniţiale pentru o
bobină aflată în comutaţie au şi o justificare energetică. Energia magnetică a
unei bobine se scrie sub forma:

1 2 Φ2
Wm = Li = (9.6)
2 L 2L
Dacă iL(t) sau Φ (t) ar prezenta discontinuităţi atunci şi energia Wm
ar avea discontinuităţi, ceea ce contrazice legile fenomenelor naturale: nici o
energie nu apare sau dispare brusc şi nici nu variază prin salturi, energiile se
adună în timp şi dispar în timp.
226 Bazele electrotehnicii

b) Condiţii iniţiale pentru condensatoare:

Curentul prin condensator are


expresia:
du C
iC = C
(9.7)
dt
Dacă tensiunea la bornele unui condensator
uC(t) ar prezenta discontinuităţi aceasta ar
du C
implica în acele momente: → ∞ şi iC → ∞ . Dar curenţi infiniţi nu
dt
există, respectiv uC(t) este funcţie continuă pentru orice t, inclusiv pentru
t=0:
uC = uC = uC (9.8)
0− 0+ 0

dar: q = Cu C → q 0 − = q 0 + = q 0 (9.9)
Relaţiile (9.8) şi (9.9) reprezintă teorema condiţiei iniţiale pentru un
condensator. Energia înmagazinată în câmpul electric dintre armăturile sale
este:

1 2 q2
We = Cu C = (9.10)
2 2C
Dacă uC(t) şi q(t) ar putea fi discontinue, atunci şi We ar putea varia
printr-un salt ceea ce contrazice legile naturii; deci (9.8) şi (9.9) au şi o
justificare energetică.
Curentul printr-o bobină se scrie sub forma:
t
1 1
i L (t) = ∫ u L (t)dt + C1 sau i L (t) = ∫ u L (t)dt + i L0 (9.11)
L L
0

iar tensiunea la bornele unui condensator se scrie sub forma:


t
1 1
u C (t) =
C ∫ iC (t)dt + A1 sau u C (t) = ∫ iC (t)dt + u C0
C
(9.12)
0
9. Circuite electrice în regim tranzitoriu 227

Cele două funcţii iL(t) şi uC(t) sunt univoc determinate dacă se


cunosc condiţiile lor iniţiale: i Lo şi u Co . Pentru a cunoaşte evoluţia unei
bobine sau a unui condensator după comutaţia din momentul (t=0), trebuie
să cunosc “istoria” celor două elemente, starea lor dinainte de comutaţie,
fiindcă relaţiile (9.4) şi (9.8) spun că: i Lo = i Lo , u Co = u Co .
− −
Trebuiesc cunoscute atâtea condiţii iniţiale câte bobine şi
condensatoare există în circuit, dar şi numărul constantelor de integrare din
soluţie este egal tot cu ordinul circuitului (ordinul ecuaţiei sale diferenţiale)
deci problema este determinată; pe baza celor două teoreme ale condiţiilor
iniţiale se pot determina constantele de integrare din soluţia de regim
tranzitoriu.
Observaţie: Mărimile iL ( t ) şi u C ( t ) care, conform teoremei condiţiilor
iniţiale, sunt mărimi cu variaţie continuă în jurul oricărui moment t, inclusiv în jurul
momentului comutaţiei (t=0); astfel de mărimi cu variaţie controlată nu prezintă salturi, ele
se mai numesc variabilele de stare ale unui circuit electric.

9.2 Circuite simple sub excitaţii particulare

9.2.1 Cuplarea şi decuplarea unui circuit RL serie la o sursă


continuă
Observaţie: Toate ecuaţiile diferenţiale ale unui circuit pentru studiul regimului
tranzitoriu se scriu în starea de
după a circuitului, deci după
comutaţie. În urma comutaţiei o
parte de circuit e posibil să iasă
din funcţiune, deci pentru
porţiunea respectivă nu se mai
scriu ecuaţii.

Pentru circuitul din figura 9.3 comutaţia înseamnă închiderea


contactului k la momentul t=0. Ecuaţia de tensiuni este:
di
L + Ri = E (9.13)
dt
circuitul este de ordinul întâi (o singură bobină) deci şi ecuaţia (9.13) este de
ordinul I.
Soluţia ecuaţiei diferenţiale omogene este soluţia liberă:
R
di − t
L + Ri = 0 → i = i t = Ae L (9.14)
dt
228 Bazele electrotehnicii

Soluţia permanentă (forţată) se poate scrie de pe circuit; după ce a


trecut regimul tranzitoriu prin circuitul din figura 9.3 se stabilizează curentul:
E
i p = if =
R
Deci:
R
− t
i = i p + i t = i p + Ae L ⎯⎯⎯⎯⎯→ io = i p + A → A = io − i p
(t = 0;i =io ) o o
Soluţia de regim tranzitoriu pentru circuitul RL este de forma:
R
− t
(
i = i p + io − i p
o ) e L (9.15’)

L
Mărimea τ = [sec] este constanta de timp a circuitului.
R
Dimensional pentru τ rezultă:
⎡ di ⎤ ⎡ L ⎤
⎢⎣ u = Ri, u = L → = sec .
dt ⎥⎦ ⎢⎣ R ⎥⎦

Soluţia
t

(
i = i p + i0 − i p)0
e τ (9.15)
este reprezentată grafic în figura
9.4.

Cuplarea circuitului RL
Înainte de închiderea lui k nu există curent în circuit (i0=0) iar în
τ final va circula curentul
E
i p = , deci (9.15) devine:
R
⎛ t⎞
E⎜ − ⎟
i = ⎜ 1 − e τ ⎟ (9.16)
R⎜ ⎟
⎝ ⎠
τ Constanta de timp τ a
unui circuit are mai multe interpretări:
9. Circuite electrice în regim tranzitoriu 229

• este timpul după care curentul ar atinge valoarea de regim


E
permanent i p = dacă ar varia cu viteza iniţială (după
R
tangenta la grafic în origine ca în figura 9.5)
• este subtangentă la curbă
în orice punct M al
variaţiei i(t).
• pentru o mărime cu
t

variaţia i(t) = Io e τ ,
constanta de timp τ
reprezintă timpul după care
τ 2τ mărimea i se reduce de e ori
ca în figura 9.6. După 2 τ se
reduce de e2 ori, iar după
I
5 τ ajunge la valoarea o = 0, 67%Io . Deducem că orice regim tranzitoriu
e5
durează maxim (4-5) constante de timp.
Bobinele cu multe spire şi aşezate pe miez magnetic au L mare şi
L
τ= va fi mare, pentru ele durata regimului tranzitoriu va fi mare
R
(~ msec), ele se adaptează mai greu.
Decuplarea circuitului RL. Admitem că la momentul t=0 se deschide
contactul, şi curentul care există în circuit în acel moment va fi condiţia
iniţială pentru regimul tranzitoriu
E
care începe: t = 0 → io = iar
R
în final pentru t →∞,
i p = 0 → i p = 0 ( i p este o
o o
mărime de calcul, ea reprezintă
valoarea lui i p luată în t=0; însă
ip nu există decât după
terminarea regimului tranzitoriu, valoarea sa la t=0 nu are nici o semnificaţie
fizică). Deci soluţia de regim tranzitoriu (9.15) la decuplare este de forma:
t
E −τ
i= e (9.17)
R
230 Bazele electrotehnicii

ea este reprezentată în figura 9.7 ( id - curentul la decuplare). Cum contactul


k s-a deschis, acest curent (9.17) nu se poate închide decât dacă între
contactele fix şi mobil ale întreruptorului k apare o scânteie (la bobine mai
mari chiar arc electric care se menţine până bobina s-a descărcat, toată
energia sa magnetică s-a
transformat în căldură pe R şi
pe scânteia electrică dintre
contacte. Dacă k nu este un
întreruptor mecanic (ci unul
electronic, static) trebuie să
se prevadă în paralel cu k un circuit de stingere
(figura 9.8) prin care să se descarce bobina. Sau
în paralel cu circuitul RL se prevede o diodă de
fugă prin care se va închide curentul de
descărcare a bobinei id ( t ) atunci când se
decuplează de la sursă (se deschide k) ca în
figura 9.9.
Tensiunea la bornele bobinei va avea
următoarea dinamică:
t
di −
⎧ cuplare : uL = L = E e τ
⎪ dt
(9.18)
⎨ t
⎪ did −
⎩ decuplare : u L = L = −E e τ
dt
şi ele sunt reprezentate în figura 9-10 a,b.

Vârful de tensiune (-E) din figura 9.10 – b favorizează aprinderea


unei scântei între contacte la deschiderea lui k.
9. Circuite electrice în regim tranzitoriu 231

9.2.2 Cuplarea şi decuplarea unui circuit RL serie la o


sursă sinusoidală

Circuitul RL se va
cupla la o sursă sinusoidală
având t.e.m. e de forma:

e = 2E sin ( ωt + γ e ) (9.19)

Dacă în regim permanent γ e era o mărime arbitrară (distanţa de la


originea de timp, arbitrar aleasă, până la cea mai apropiată trecere prin zero
în sens crescător a lui e), în studiul regimului tranzitoriu originea de timp nu
mai e aleasă arbitrar ci este chiar momentul
comutaţiei (t=0). Faza iniţială γ e pune în
evidenţă în ce poziţie a fost surprinsă sursa
în momentul comutaţiei, când t.e.m. avea
ωt valoarea e0 (figura 9.12).
Soluţia de regim tranzitoriu este de
γe forma (9.15) când la cuplarea circuitului
vom avea:
t = 0 → i0 = 0;

E E
ip = 2 sin ( ωt + γ e − ϕ ) ⎯⎯⎯ → i p = 2 sin ( γ e − ϕ )
Z t =0 o Z
⎧ Z = R 2 + ω2 L2
⎪ E
⎨ ωL ; I p = (9.20)
⎪ tgϕ = Z
⎩ R
Înlocuind în (9.15) se obţine expresia curentului tranzitoriu la
cuplare:
⎡ t⎤
E⎢ − ⎥
i = 2 ⎢sin ( ωt + γ e − ϕ ) − sin ( γ e − ϕ ) e τ ⎥ (9.21)
Z
⎢ ⎥
⎣ ⎦
232 Bazele electrotehnicii

Componentele:
⎧i p = 2Ip sin ( ωt + γ e − ϕ )
⎪⎪
ωt ⎨ t
⎪ −
⎪⎩i = 2Ip sin ( γ e − ϕ ) e
τ
sunt reprezentate în figura
i 9.13, iar soluţia tranzitorie
este superpozitia lor:
reg. tranzit. i = i p + i . Cea mai mare
valoare pe care o poate atinge
curentul este:
⎛ E⎞
i max ≤ 2 ⎜ 2 ⎟ în funcţie de momentul ales pentru cuplarea la sursă ( γ e ) .
⎝ Z⎠
Dacă dorim să alegem un moment optim al cuplării, astfel încât să nu existe
e regim tranzitoriu, circuitul din repaos să
treacă direct în regimul permanent i p ,
trebuie ca în soluţia (9.21) să impunem ca
T i = 0 ↔ sin ( γ e − ϕ ) = 0
γe
t ωL
γe = ϕ = arctg
opt R
(9.22)
Pentru o frecvenţă de doar f=50Hz,
1
perioada lui e este T = = 0.02sec (figura
f
9.14) şi manual ar fi imposibil de închis circuitul pe o fază γ e dată de
(9.22). Aceasta devine posibil doar electronic, în momentul dorit ( γ e ) se
opt
dă impulsul de cuplare a circuitului la sursă.

9.2.3 Încărcarea şi descărcarea unui condensator


Când comutatorul k din figura
9.15 se închide pe poziţia 1, circuitul
RC este cuplat la sursă şi începe
încărcarea condensatorului ( iî – este
curentul de încărcare), iar când k
trece pe poziţia 2, începe descărcarea
( id –este curentul de descărcare).
9. Circuite electrice în regim tranzitoriu 233

Ecuaţia de tensiuni a circuitului este de forma:


1
C∫
Ri + idt = E (9.23’)

dq dq q
sau cu o schimbare de variabilă: i = →R + =E (9.23’’)
dt dt C
⎧q = Cu c
⎪ du c
sau ⎨ du c → RC + uc = E (9.23’’’)
⎪i = C dt dt

Soluţia ecuaţiei diferenţiale (9.23’’) este q = q + q p , în care q este
soluţia generală a ecuaţiei omogene:
1 t
−t −
q = Ae RC → q = q p + A RC (9.24)

Dacă în momentul cuplării comutatorului pe poziţia (1)


condensatorul era încărcat cu q o (de la o funcţionare anterioară), atunci:

⎧q = q o t


t = 0 → ⎨q
⎪ p t =0
( )
= q p → A = qo − q p → q = q p + q o − q po e τ (9.25)
o

În care τ = RC [sec ] este constanta de timp a circuitului RC serie.
Încărcarea condensatorului
Dacă q0=CU0 era
încărcarea iniţială a
condensatorului iar q p = CE
este încărcarea finală (după
regimul tranzitoriu), atunci
q p = q p t =0 = CE .
o

Soluţia (9.25) devine,


pentru acest caz, de forma
t

q = CE + C ( Uo − E ) e τ
(9.26’)
234 Bazele electrotehnicii

iar curentul de încărcare este:


t
dq E − Uo − τ
i= = e (9.27’)
dt R
reprezentate grafic în figura 9.16.
Dacă nu există încărcare iniţială ( q o = CUo = 0 ) atunci:

⎛ t⎞
⎧ q = CE ⎜1 − e− τ ⎟ (9.26)
⎪ ⎜ ⎟
⎪⎪ ⎜ ⎟
⎝ ⎠

⎪ t
⎪ E −τ
⎪⎩ i= e (9.27)
R
E
Curentul de încărcare este un impuls cu valoarea iniţială care,
R
dacă R este mic (cum este cazul la cuplarea cablurilor de comunicaţii care
sunt circuite RC cu R<<), poate deveni periculos pentru circuit.
În acest caz, în serie cu circuitul RC se introduce o rezistenţă de
valoare mare Rp (rezistenţă de
pornire) care va limita vârful
impulsului de curent la
E
(figura 9.17) iar
R + Rp
după regimul de cuplare se
închide şi contactul k1 pentru
a scoate rezistenţa Rp din
circuit. Se poate arăta că
introducerea rezistenţei Rp nu
afectează cu nimic
randamentul schemei.
Într-adevăr, energia
transformată în căldură pe
rezistenţa înseriată cu
condensatorul are expresia:
9. Circuite electrice în regim tranzitoriu 235

∞ ∞ 2t 2t ∞
E2 − τ E 2 ⎛ −τ ⎞ − τ CE 2
Wj =
∫ Ri 2dt =
∫ R
R2
e dt = ⎜ ⎟e
R ⎝ 2 ⎠
0
=
2
(9.28)
0 0
Deci energia pierdută prin efect Joule nu depinde de valoarea
rezistenţei din circuitul de încărcare şi este egală cu energia utilă
înmagazinată în condensator (randament 50%); rezistenţa Rp a avut doar un
rol benefic.

Descărcarea condensatorului
La trecerea comutatorului k pe poziţia (2) în figura 9.15 începe
procesul de descărcare a condensatorului, toată energia acumulată în câmpul
electric se va transforma în căldură pe rezistenţa R.
⎧ t
⎪ −
τ
⎪q = CEe
⎪ t
t = 0 → q o = CE ⎫⎪ ⎪ −
⇒ u = Ee τ
t → ∞ → q p = 0 ↔ q p = 0 ⎬⎪ ⎨⎪ c (9.29)
0 ⎭ t
⎪ dq − E − τ
⎪i d = = e
⎪ dt R

Mărimile (9.29)
reprezentate grafic arată
dinamica descărcării unui
condensator ca în figura 9.18.

9.2.4 Cuplarea circuitului RC la o sursă sinusoidală

Sursa are t.e.m.de forma:


e = 2E sin ( ωt + γ e ) (9.30)

unde γ e este faza iniţială a lui e faţă de


236 Bazele electrotehnicii

momentul comutaţiei (t=0).


Curentul absorbit în regim permanent este:
E 1
i p = 2 sin ( ωt + γ e + ϕ ) unde Z = R 2 + X c2 şi ϕ = arctg sunt
Z ωRC
impedanţa şi defazajul introduse de circuit. Sarcina de pe armături în regim
permanent este de forma:
E ⎛ π⎞
q p = ∫ i pdt = 2 sin ⎜ ωt + γ e + ϕ − ⎟ (9.31)
ωZ ⎝ 2⎠
π⎞
qp = qp
o ( )
t =0
= 2
E ⎛
sin ⎜ γ e + ϕ − ⎟
ωZ ⎝ 2⎠
(9.32)

Dacă în momentul cupălrii q0=0, atunci expresia tranzitorie (9.25)


devine:
t
E ⎛ π⎞ E ⎛ π ⎞ −τ
q= 2 sin ⎜ ωt + γ e + ϕ − ⎟ − 2 sin ⎜ γ e + ϕ − ⎟ e (9.33)
ωZ ⎝ 2⎠ ωZ ⎝ 2⎠
qp q

Dacă dorim, şi-n acest caz, să găsim un moment optim al cuplării

( γe ) , astfel ca circuitul să treacă direct în regim permanent, trebuie ca


opt
soluţia liberă să fie nulă:
⎛ π⎞ π
q = 0 ↔ sin ⎜ γ e + ϕ − ⎟ = 0 → γ e = −ϕ (9.34)
⎝ 2⎠ opt 2
Curentul la cuplare are expresia de forma:
t
dq E E ⎛ π ⎞ −τ
i= = 2 sin ( ωt + γ e + ϕ ) + 2 sin ⎜ γ e + ϕ − ⎟ e (9.35)
dt Z ωRCZ ⎝ 2⎠

9.2.5 Regimul tranzitoriu al circuitului RLC serie

Ecuaţiile circuitului
scrise în variabilele (i, q,
uC) sunt de forma:
9. Circuite electrice în regim tranzitoriu 237

di 1 ⎫
dt C ∫
Ri + L + idt = E ⎪

dq d 2q dq q ⎪⎪
i= →L +R + =E ⎬ (9.36)
dt 2 dt C
dt ⎪
du C d 2u C du ⎪
i=C → LC + RC C + uC = E ⎪
dt dt 2 dt ⎪⎭
Ecuaţia caracteristică pentru ecuaţia omogenă în variabila u C are
rădăcinile:
2
2 −RC ± R 2C2 − 4LC −R ⎛R⎞ 1
LCr + RCr + 1 = 0 → r1,2 = = ± ⎜ ⎟ − (9.37)
2LC 2L ⎝ 2L ⎠ LC
R
Notăm: δ = - factorul de amortizare a circuitului
2L
1
ωo = - pulsaţia proprie de rezonanţă a circuitului
LC
Deci: r1,2 = −δ ± δ2 − ω02 = −δ ± Ω (9.37’)
R 1 L
a) dacă δ > ωo → > ↔R>2 = R cr (rezistenţa critică a
2L LC C
circuitului) atunci, având două rădăcini reale (r1,r2) soluţia liberă este de
forma:

= A1er1t + A2er2 t = A1e(


−δ+Ω) t
+ A2e(
−δ−Ω) t
uC = Ae−δt sh ( Ωt + α ) (9.38)
1
soluţia, în acest caz, este aperiodică de forma (9.38)
L
b) dacă δ = ω0 → R = R cr = 2 → r1 = r2 = −δ . Soluţia liberă în acest caz
C
este de forma:

uC = ( A1 + A 2 t ) e−δt (9.39)
2
Regimul în acest caz este un regim aperiodic critic (este cel mai
scurt regim aperiodic)
L
c) dacă δ < ω0 ↔ R < R cr = 2 → r1,2 = −δ ± jΩ
C
238 Bazele electrotehnicii

Soluţia liberă are expresia:

= A1e(
−δ+ jΩ ) t
+ A 2e(
−δ− jΩ ) t
uC = Ae−δt sin ( Ωt + α ) (9.40)
3
care este un regim periodic (oscilant) amortizat.
Circuitul este de ordinul II, ecuaţia diferenţială este şi ea tot de
ordinul II şi în soluţia liberă există două constante de integrare (A1, A2) sau
(A, α ). Determinarea lor se face pe baza condiţiilor iniţiale.
La cuplare condensatorul putea avea o încărcare u C0 sau nu

( uC 0
)
= 0 iar curentul prin circuit înainte de cuplare era zero, iar bobina L
impune io = 0 .
Punând condiţiile iniţiale în soluţia generală:
u C = u C + u Cp = u C ( t ) + E ↔ u C0 = uC ( 0) + E⎫

du du C ⎬ ⇒ A1, A 2 (9.41)
i=C C =C ⎪
dt dt ⎭

Soluţiile sunt reprezentate grafic în fig. 9.21 – a,b. Tensiunea u C ( t ) tinde


în final spre valoarea E, dar în funcţie de valorile elementelor, dinamica cum
ajunge la valoarea finală este diferită în cele trei situaţii(a,b,c). La curentul
E
de încărcare a condensatorului nu va mai apare vârful de curent , din
R
cauza bobinei care se găseşte în circuitul de încărcare a condensatorului,
acest maxim este redus şi întârziat în timp.
9. Circuite electrice în regim tranzitoriu 239

9.2.6 Aplicaţii

1. Pentru circuitul
din figura 9.22 contactul
k1 se închide în momentul
t=0, iar după timpul
t=t1=4ms se închide şi k2.
Să se determine
expresiile tranzitorii ale
curenţilor i, i1 şi i2.

________________ E = 7,5V; R1 = 10Ω; R 2 = 5Ω


t1 = 4ms; L1 = 10mH; L2 = 20mH
a) La t = 0; io = 0
Ecuaţia de tensiuni a circuitului este:
di
( R1 + R 2 ) i + ( L1 + L2 ) = E
dt
t
E 7,5 − L + L2
ip = = = 0.5A = i p ;i = Ae τ ; τ = 1 = 2ms
R1 + R 2 15 0 R1 + R 2
Soluţia de regim tranzitoriu va fi de forma:
t
( )

(
i = i p + io − i p
o ) e τ = 0,5 1 − e−500t ⋅ γ ( t ) (9.42)

(
b) La momentul t=t1=4ms → i ( t1 ) = 0,5 1 − e−500t1 = 0, 432A şi )
aceasta va fi condiţia iniţială pentru ambele bobine din circuit în
noul regim tranzitoriu care începe în momentul t1.
• Bobina L1:
R1
− ( t − t1 )
i1p =
E
R1 o (
= 0, 75A = i1p → i1 = i1p + i1o − i1po e L1 )
;

L
τ1 = 1 = 10−3 sec
R1
240 Bazele electrotehnicii

−1000( t − t1 ) −1000( t − t1 )
i1 = 0,75 + ( 0, 432 − 0,75) e = 0,75 − 0,318e ⋅ γ ( t − t1 )
(9.43)
• Bobina L2:
R
− 2 ( t − t1 )
⎛ ⎞ L2 L
i2 = i2 = 0 → i2 = i2 + ⎜ i2 − i2 ⎟ e ; τ2 = 2 = 4ms.
p p p
o ⎝ o p
o ⎠ R2
−250( t − t1 )
Deci: i 2 = 0, 432e ⋅ γ ( t − t1 ) (9.44)

Dinamica celor trei curenţi este prezentată în figura 9.23.

Faptul că expresiile
τ1
(9.43) şi (9.44) sunt înmulţite cu
trepta translatată γ ( t − t1 ) pune
în evidenţă că cele două funcţii
i1(t) şi i2(t) există numai
începând cu momentul t1 (t>t1).

τ τ2

2. Circuitul din figura 9.24


funcţionează în regim permanent, iar la
momentul t=0 se închide k. Se cere
expresia tranzitorie pentru uC(t).
_____________________
Deşi este circuit de ordinul I, cu un
singur condensator, nu se pot aplica
relaţiile (9.25) care sunt valabile doar
pentru circuite RC – serie.
Vom scrie ecuaţiile de funcţionare
a circuitului în starea de după
comutaţie(cu k închis):
9. Circuite electrice în regim tranzitoriu 241

⎧ u R du
⎪i3 = c + 2 C c
⎧E = 60V ⎧i1 = i 2 + i3 ⎪
R 3 R 3 dt
⎪R = 5Ω ⎪ ⎪
⎪⎪ 1 ⎪⎪R1i1 + R 2i 2 + u c = E ⎪ C ( R1R 2 + R1R 3 + R 2 R 3 ) du c + R1 + R 3 u c = E

⎨R 3i3 − R 2i 2 − u c = 0 ⎨ R 3 dt R3
⎨R 2 = R 3 = 10Ω
⎪R = 15Ω ⎪ ⎪
⎪i = C du c ⎪ ↓
⎪ 4 2
⎪⎩C = 100μF ⎩⎪ dt ⎪ du
R 'C c + R ''u c = E

⎩ dt (9.45 )
Ecuaţia diferenţială echivalentă (9.45) la care s-a redus sistemul de ecuaţii
iniţial este o ecuaţie diferenţială de ordinul I pentru care constanta de timp
este:
R 'C 1
τ== = 5m sec
R '' 200
După regimul tranzitoriu se va stabiliza un regim nou permanent
pentru care:
R3 R3
uC = E = 40V; u C ( 0− ) = E = 20V
p R1 + R 3 R1 + R 3 + R 4

Soluţia ecuaţiei (9.45) este de forma:


u C ( t ) = 40 + Ae−200t
u C ( 0− ) = u C ( 0+ ) ↔ 20 = 40 + A → A = −20
Soluţiile tranzitorii sunt:
⎧u ( t ) = 40 − 20e−200t
⎪ c
⎨ du
⎪i 2 = C c = 2e−200t
⎩ dt
(9.46)
Ele sunt reprezentate grafic
în figura 9.25.

3. Circuitul din fig. 9.26 – a are comutatorul k pe poziţia 1 şi


funcţionează în regim permanent. Comutatorul k trece pe poziţia 2 în
E
momentul în care t.e.m. a sursei alternative are valoarea max şi este în
2
descreştere.
242 Bazele electrotehnicii

Să se determine regimul tranzitoriu al curentului i(t).

ωt

γ 'e
γe

⎧R1 = R 2 = 10Ω; L = 31,8mH



⎨E = 200V
⎪e = 141sin 314t + γ
⎩ ( e)
Em
Comutaţia apare în momentul (t=0): ( e )t = 0 = şi este în
2
141 1
descreştere = 141sin γ e → sin γ e = → γ e = 30 sau 150 şi dacă este
2 2
⎛ 5π ⎞
în descreştere → γ e = 150 ⎜ ⎟ ca în figura 9.26 – b.
⎝ 6 ⎠
Valoarea iniţială a curentului prin bobină este:
E 200
io = = = 10A . În regim sinusoidal circuitul are:
R1 + R 2 20
ωL π
Z = R 22 + X 2L = 10 2Ω ; tgϕ = = 1 → ϕ = . Deci în regimul
R2 4
permanent final va rămâne curentul:
E
(
i p = m sin ( ωt + γ e − ϕ ) = 10sin 314t + 105 [ A ]
Z
)
1 R
i p0 = 10sin105 = 9, 66 A; = = 314sec−1
τ L
Soluţia tranzitorie cerută este de forma:

( )
i ( t ) = 10sin 314t + 105 + 0,33e−314t (9.47)
9. Circuite electrice în regim tranzitoriu 243

Curentul i(t) nu va avea regim tranzitoriu ( i = 0 ) dacă io = i p0 ,


π 3π
respectiv: 10 = 10sin ( γ e − ϕ ) → sin ( γ e − ϕ ) = 1 → γ 'e = + ϕ = .
2 4
Cuplarea trebuie să aibă loc în momentul 0’, astfel ca faza iniţială să

fie γ 'e = şi circuitul R2L va intra direct în regim permanent. (Aşa cum se
4
π 3π
observă pe figura 9.26 – b, la fazele şi funcţia e(t) trece prin valoarea
4 4
E
sa efectivă E ef = m , iar în momentul 0’ t.e.m. e(t) trece prin valoarea
2
efectivă şi este în descreştere).

9.3 Analiza operaţională a circuitelor electrice în regim


tranzitoriu pe baza transformatei Laplace

Metodele clasice (directe) de rezolvare a unui sistem de ecuaţii


diferenţiale implică trei etape:
ƒ determinarea soluţiei generale a sistemului omogen;
ƒ determinarea soluţiei particulare a sistemului neomogen;
ƒ determinarea constantelor de integrare pe baza condiţiilor
iniţiale date.
Metodele operaţionale contopesc cele trei etape şi permit calculul
direct al soluţiei corespunzătoare condiţiilor iniţiale date. Plus de aceasta,
ele permit o sistematizare a calculelor (metode tip de calcul, tabele
precalculate, etc.).
Metodele operaţionale se bazează pe asocierea biunivocă a unei
funcţii imagine pentru o funcţie original f(t) dată şi prin aceasta ecuaţiile
integro-diferenţiale între funcţiile original se transformă în ecuaţii algebrice
între funcţiile imagine.
Atât în metoda operaţională cât şi în cea clasică intervine ca parte
dificilă rezolvarea unor ecuaţii algebrice de grad superior (gradul
polinomului în s, respectiv gradul ecuaţiei caracteristice) dacă circuitul este
de ordin superior. În reprezentarea din figura. 9.27 se prezintă în paralel cei
doi algoritmi clasic şi operaţional.
244 Bazele electrotehnicii

Circuitul electric

Ecuaţia diferenţială
a circuitului în i k ( t ) L
Schema operaţională a
circuitului

Condiţiile iniţiale
Soluţia generală:
ale circuitului Ecuaţii algebrice în
ik = ik + ik
Ik ( s )
f

Soluţia de regim L-1


tranzitoriu: i k ( t ) Ik ( s )
Fig. 9.27

9.3.1 Teoremele transformatei Laplace

O funcţie original f(t) admite o transformată Laplace F(s) sub forma:



F ( s ) = ∫ f ( t ) e−st dt (9.48)
0

Pentru a exista transformata (convergenţa integralei 9.48) funcţia


original f(t) trebuie să îndeplinească condiţiile Dirichlet (semnal neted, cu
număr finit de subintervale de monotonie) şi să nu crească în timp mai
repede ca o exponenţială. Semnalele fizice care există într-un circuit toate
admit transformată Laplace.
Æ teorema liniarităţii: L ⎡⎢⎣ ∑ a k f k ( t )⎤⎥⎦ = ∑ a k Fk (s) ;
L ( f1 ± f 2 ) = F1 ( s ) ± F2 ( s )
⎡ df ⎤
Æ teorema derivării: L ⎢ ⎥ = sF ( s ) − f ( 0+ ) ;
⎣ dt ⎦
⎡ dn f ⎤ n n −1 n −2 '
L⎢
n
⎥ = s F ( s ) − s f o − s f o ...
⎢⎣ dt ⎥⎦
F ( s ) f o−1
Æ teorema integrării: L ⎡ ∫ f ( t ) dt ⎤ = − ;
⎣ ⎦ s s
9. Circuite electrice în regim tranzitoriu 245

⎡t ⎤ F (s )
Æ L ⎢ ∫ f ( τ ) dτ ⎥ = .
⎢⎣ 0 ⎥⎦ s

τ
τ −τ τ

⎪⎧f1 ( t ) = f ( t − τ) ⋅ γ ( t − τ)
a) f ( t ) ⋅ γ ( t ) b) f ( t ) ⋅ γ ( t − τ) c) ⎨
⎪⎩f2 ( t ) = f ( t + τ) ⋅ γ ( t + τ)
Fig. 9.28
În fig. 9.28–a funcţia f ( t ) ⋅ γ ( t ) există pentru t>0; în fig 9.28 – b este o
trunchiere, funcţia f ( t ) ⋅ γ ( t − τ ) există pentru t > τ , iar în fig. 9.28 – c
avem o translaţie a funcţiei f(t), în întârziere cu τ , f1(t) sau în avans cu τ ,
f2(t).
Æ teorema translaţiei în domeniul timp:
L ⎡⎣f ( t ± τ ) ⎤⎦ = e±sτ F ( s ) (9.49)
Æ teorema translaţiei în planul s (teorema atenuării,
amplificării): L ⎡e± at f ( t ) ⎤ = F ( s ∓ a ) (9.50)
⎢⎣ ⎥⎦
Æ teorema asemănării (scara timpului):
1 ⎛s⎞ ⎡ ⎛ t ⎞⎤
L f ( at ) = F ⎜ ⎟ ; L ⎢ f ⎜ ⎟ ⎥ = aF ( as )
a ⎝a⎠ ⎣ ⎝ a ⎠⎦

Æ teorema valorii iniţiale: lim f ( t ) = lim sF ( s ) (9.51)


t →0 + s→∞
Æ teorema valorii finale: lim f ( t ) = lim sF ( s ) (9.52)
t →∞ s →0
dF ( s )
Æ derivata (integrala) imaginii: L ⎡⎣ tf ( t ) ⎤⎦ = − ;
ds

f (t)
∫ F ( s ) ds → t
;
s
246 Bazele electrotehnicii

F1 ( s )
Æ funcţii periodice: ; L ⎡⎣f ( t + T ) ⎤⎦ = ; (9.53)
1 − e−sT

Semnalul de forma f1 ( t ) având transformata Laplace F1 ( s ) se repetă cu


perioada T .
Æ teorema convoluţiei (teorema lui Borell):
t t
L−1
F ( s ) = F1 ( s ) ⋅ F2 ( s ) ⎯⎯⎯
→ f ( t ) = ∫ f1 ( τ) f2 ( t − τ) dτ = ∫ f1 ( t − τ) f2 ( τ) dτ (9.54)
0 0
Æ teorema lui Duhamel:
t
d
F ( s ) = s F1 ( s ) ⋅ F2 ( s ) → f ( t ) = ∫ f1 ( τ ) f 2 ( t − τ ) dτ (9.55)
dt
0

Æ Transformata Laplace inversă:

ƒ Cu formula lui Mellin-Fourier:

j∞
1 st
f (t) = ∫ F ( s ) e ds
2πj
− j∞

ƒ Pe baza tabelelor de corespondenţă


ƒ Cu formulele lui Heaviside (bazat pe
descompunerea unui raport de polinoame în fracţii
P (s )
simple) F ( s ) =
Q (s )
n P (s )
- Poli simpli: f ( t ) = ∑ k es k t
Q ' ( sk )
1

- Pol în origine: Q(s)=sQ1(s)


9. Circuite electrice în regim tranzitoriu 247

P ( 0)n P (s )
f (t) = +∑ k es k t
Q1 ( 0 ) '
1 s k Q1 ( s k )

24
Exemplu : I ( s ) = → i ( t ) = 24t ⋅ e−20t
2
( s + 20 )

Tabela 9.1
Originalul f(t) Imaginea F(s) Originalul f(t) Imaginea F(s)
Impuls unitate
δ(t)
1 1
α (
1 − e−αt ) 1 1

s s+α
Impuls de arie A ω
(de valoare A): A sin ωt s 2 + ω2
Aδ ( t )
Treapta unitate 1 cos ωt s
γ (t) s s + ω2
2

Treapta 1 −sτ
e sin ( ωt + ϕ ) s sinϕ+ω cosϕ
translatată s s 2 + ω2
γ ( t − τ)
Rampa unitate: 1 cos ( ωt + ϕ ) s cos ϕ − ω sin ϕ
r (t) = t ⋅ γ (t) s 2
s 2 + ω2
e±αt 1 e−αt sin ωt ω
s∓α ( s + α )2 + ω2
te±αt 1 e−αt cos ωt ω
s+α
2
(s ∓ α ) ( s + α )2 + ω2
2 Nu are imagine
Aeαt
Observaţie: Teorema valorii iniţiale o putem folosi pentru a calcula condiţia
iniţială f(0+) atunci când se cunoaşte imaginea F(s), iar teorema valorii finale pentru a
calcula soluţia de regim permanent care se stabileşte în circuit după regimul tranzistoriu
( t → ∞ ) în funcţie de soluţia operaţională F(s).
248 Bazele electrotehnicii

9.3.2 Schemele operaţionale ale circuitelor simple în


regim tranzitoriu

Vom considera pe rând elementele simple de circuit cărora li se


aplică la momentul t=0 tensiunea la borne u(t) sau li se injectează curentul
i(t) ale căror transformate Laplace sunt U(s) şi I(s). Ecuaţiilor
integro-diferenţiale scrise pentru funcţii de timp pe schema reală li se
asociază ecuaţii algebrice între imagini Laplace scrise pe schema
operaţională.

⎧u = Ri ⎧⎪ U ( s ) = RI ( s )
Rezistorul: ⎨ → ⎨
⎩i = Gu ⎪⎩I ( s ) = GU ( s )
Impedanţa operaţională Z(s)=R şi admitanţa operaţională Y(s)=G
fiind nişte constante, înseamnă că circuitele numai cu rezistenţe nu au
comportare dinamică (nu au regim tranzitoriu).

Bobina:
di
Ecuaţia de tensiuni u=L cu condiţia iniţială i0− = i0+ = i0
dt
transpusă operaţional devine: U ( s ) = sL I ( s ) − Lio (9.56)


⎪ Z ( s ) = sL este impedanţa operaţională a bobinei;

⎪ E Lo = Lio = Φ o t.e.m. a sursei de tensiune fictivă care echivalează

condiţia iniţială a bobinei.
t
1
L∫
Ecuaţia de curenţi a bobinei i = udt + io transpusă operaţional
0
devine :
1 i
I (s) = U (s) + o (9.57)
sL s
unde:
⎧ Y ( s ) = 1 este admitanţa operaţională a bobinei;
⎪ sL

i
⎪ I = o este curentul de scurt al sursei fictive de curent care
⎩ L0
s
echivalează condiţia iniţială.
9. Circuite electrice în regim tranzitoriu 249

Ecuaţiei 9.56 îi corespunde o schemă ooeraţională în care în serie cu


impedanţa bobinei sL se introduce o sursă de tensiune E L0 = Φ o = Lio
orientată în sensul lui I(s).

E L0 = Φ o = Lio

i = io
t=0

Ecuaţiei 9.57 îi corespunde o schemă operaţională în care în paralel


1
cu admitanţa bobinei se introduce o sursă de curent I L0 orientată în
sL
sensul de referinţă a laturii (figura 9.29).

Bobine cuplate:

Tensiunea la bornele bobinei j dintr-un sistem de bobine este:


m m m
di k L
u j = ∑ L jk ⎯⎯ → U j ( s ) = ∑ sL jk I k ( s ) − ∑ L jk i k ( 0 ) (9.58)
k =1
dt k =1 k =1
unde sLjk=Zjk(s) este impedanţa operaţională de cuplaj; Ljkik(0) este valoarea
m
iniţială a fluxului de cuplaj dintre j şi k, iar Φ j ( 0 ) = ∑ L jk ik ( 0 ) este
k =1
valoarea iniţială a fluxului prin bobina j, în care intră atât fluxul propriu cât
şi cele de cuplaj între Lj şi celelalte m bobine din circuit.
Separând fluxul propriu se poate scrie:
250 Bazele electrotehnicii

⎧ dΦj (9.59)
⎪u j = → Uj ( s) = sΦj ( s) −Φj ( 0)
⎪ dt
⎪ m m ⎡ m ⎤
⎨u = L di j + L dik → U ( s) = sL I ( s) + sL I ( s) − ⎢L i + L± i ⎥
⎪ j j dt ∑ jk dt j jj ∑ jk k ⎢ j jo ∑ jk ko ⎥
⎪ k=1 k=1 ⎣ k=1 ⎦
⎪ Φjo =Ejo

În serie cu bobina se introduce în schema operaţională o sursă fictivă
de tensiune având t.e.m. Ej0 egală numeric cu valoarea iniţială a fluxului său
Φ j ; ⎡⎢ E V = Φ Wb ⎤⎥ .
o ⎣ jo jo ⎦

În particular vom desena schema operaţională pentru două bobine


cuplate (figura 9.30) când sursele fictive au valorile:
⎧E1o = L1i1o ± L12i 2o

⎩E 2o = L 2i 2o ± L12i1o
di 2 di
Tensiunii u 2 = L 2 ± L12 1 îi corespunde imaginea U2(s) care
dt dt
cuprinde şi sursa fictivă E 20 :

U 2 ( s ) = sL 2 I2 ( s ) ± sL12 I1 ( s ) − E 20 (9.60’)

Condensatorul:
du L
Ecuaţia de curenţi: i = C ⎯⎯ → I ( s ) = sCu ( s ) − Cu Co (9.60)
dt

⎪ Y ( s ) = sC este admitanţa operaţională pentru condensator;

⎪ Ico = q o = Cu Co este curentul de scurt al sursei de curent fictive

corespunzătoare condiţiilor iniţiale:
9. Circuite electrice în regim tranzitoriu 251

t uc
1 L 1
Ecuaţia de tensiuni: u c = ∫ idt + u c ⎯⎯→ Uc ( s ) = I ( s ) + o (9.61)
C o sC s
0
1
⎧ Z (s ) = este impedanţa operaţională a unui condensator
⎪ sC


⎪ u Co
⎪⎩ E Co = s este t.e.m. a sursei fictive de tensiune corespunzătoare
condiţiei sale iniţiale.
Ecuaţiei 9.61 îi corespunde o schemă operaţională în care, în serie cu
1
impedanţa se introduce o sursă de tensiune E C0 orientată invers cu
sC
sensul de referinţă al laturii.
Ecuaţiei 9.60 îi corespunde o schemă operaţională în care în paralel
cu admitanţa sC se introduce invers cu orientarea laturii o sursă de curent
IC
o (I A
Co
= qC )
o .

Observaţie 1. Acestor surse fictive operaţionale E L , E C0 , I L0 , IC0 le


0
corespund în domeniul timp surse “reale” corespunzătoare condiţiilor iniţiale:
eL , eC0 ,i L0 ,iC0 , după cum urmează:
0
252 Bazele electrotehnicii

E Lo = Φ o = Lio = cst → eLo = Φ o δ ( t ) = Lio δ ( t ) Φo = Lio


e Lo - impuls de arie Φ 0

u Co
E Co = → e Co = u Co ⋅ γ ( t )
s
eCo - treaptă de valoare u C0

i
I Lo = o → i Lo = io ⋅ γ ( t ) - treaptă de curent
s

ICo = q o = Cu Co → iCo = q o ⋅ δ ( t )
iCo - impuls de valoare (arie) q0

2. Un condensator poate să aibă condiţie iniţială pozitivă CI


+ sau condiţie

iniţială negativă CI . În schema operaţională sursele fictive corespunzătoare se aşează
întotdeauna corect (invers cu orientarea laturii), iar valoarea lor poate fi ( ± ) ca în figura
9.32.

Circuite serie în operaţional

Ecuaţia de tensiuni pentru un circuit RLC serie este:


t uC
di 1 ⎛ 1 ⎞
u = Ri + L + ∫ idt + u Co → U ( s ) = ⎜ R + sL + ⎟ I ( s ) − Lio + o (9.62)
dt C ⎝ sC ⎠ s
0
9. Circuite electrice în regim tranzitoriu 253

1
Z ( s ) = R + sL + este impedanţa operaţională a circuitului
sC
u C0
E o = Lio − este t.e.m. a sursei fictive care echivalează condiţia
s
iniţială a circuitului (L şi C).
Atunci schema operaţională a circuitului RLC serie este ca şi în
figura 9.33.

Pentru a scrie operaţional tensiunea de pe bobină sau pe condensator


va trebui separat din E o condiţia iniţială care-i revine fiecăruia:

⎧ U L ( s ) = sLI ( s ) − Lio

⎨ 1 uC (9.63)
⎪UC ( s ) = I (s ) + 0
⎩ sC s

9.3.3 Forma operaţională a teoremelor lui Kirchhoff

Pentru un circuit oarecare cu s – subreţele , n – noduri şi – laturi


cu T1K se scriu (n-s) ecuaţii independente în noduri, iar cu T2K se scriu
o= -n+s ecuaţii independente pe ochiuri.
⎧ ∑ i k = 0; b = 1, n − s

⎪k∈b
⎨ (9.64)
( )
⎪ ∑ u R k + u L k + u Ck = ∑ ek ; p = 1, o
⎪⎩k∈p k∈p
Aplicând transformata Laplace membru cu membru asupra
sistemului (9.64) se obţine:
• ik ( t ) → Ik ( s ) = Ik
254 Bazele electrotehnicii

• u R k = R k ik → U R k = R k Ik

dΦ k di j
• u Lk = = ∑ L kj → U L k ( s ) = sΦ k − Φ k o = ∑ sL kjI j − Φ k o
dt j=1
dt 1

unde Φ k = ∑ Lkji j - este valoarea iniţială a fluxului prin bobina Lk


o o
1
1
t
Ik u Ck
( )
Ck ∫
• u Ck = i dt + u → U s = + o
k Ck Ck
o sCk s
0
Sistemul (9.64) se poate scrie operaţional sub forma:
⎧ ∑ I k ( s ) = 0 ; b = 1, n − s
⎪ k∈b
⎪ (9.65)
⎨ ⎧ ⎡⎛ ⎞ m ⎤ m uC ⎫⎪
⎪ ∑ ⎪⎨ ⎢⎜ R k + sLk + 1 ⎟ Ik + ∑ sLkjI j ⎥ − ∑ Lkji j + k0 ⎬ = ∑ Ek (s )
⎪ k∈p ⎪ ⎣⎢⎝ sCk ⎠ ⎦⎥ j=1
0
s ⎪⎭ k∈p
⎩ ⎩ 1

Notăm:
u Ck
Eek ( s ) = E k ( s ) + Φ k 0 − 0
- t.e.m. echivalentă laturii k şi formată
s
din t.e.m. a sursei reale de pe latura
Ek(s) şi t.e.m. ale surselor fictive ce
echivalează condiţia iniţială a lui Lk:
E k = Φ k o = L k i k o + ∑ L kji jo sau a
u Ck
lui Ck : E Ck = o
s o
1
Zk ( s ) = R k + sL k + este impedanţa operaţională a laturii k
sCk

Zkj(s)=sLkj – impedanţa operaţională de cuplaj dintre Lk şi Lj


9. Circuite electrice în regim tranzitoriu 255

TK scrise în (9.65) cu notaţiile făcute devine:

⎧ ∑ Ik = 0
⎪ k∈b

⎨ ⎛ m ⎞ (9.66)
⎪ ∑ ⎜ Zk Ik + ∑ ZkjI j ⎟ = ∑ E e
⎪ k∈p ⎜ j=1
⎟ k∈p k
⎩ ⎝ ⎠

T2K se enunţă astfel: “suma algebrică a căderilor de tensiune


operaţionale pe elementele ochiului p este egală cu suma algebrică a t.e.m.
operaţionale din ochi”.
Algoritmul aplicării TK – operaţional la studiul regimurilor
tranzitorii presupune:

ƒ Se studiază funcţionarea circuitului înainte de comutaţie pentru a


se stabili condiţiile iniţiale pentru fiecare bobină şi condensator
(
din circuit i L , u C .
o o)
ƒ Se alcătuieşte schema operaţională care va conţine partea din
circuit care este în funcţiune după comutaţie (t>0).
1
ƒ Elementele schemei operaţionale au impedanţele R,sL, ,sL kj
sC
şi în serie cu fiecare bobină şi condensator se introduce câte o
sursă fictivă de tensiune corespunzătoare condiţiei iniţiale ale
acelui element.
ƒ Se aplică TK scriind ecuaţiile (9.66) pe noduri şi ochiuri
independente, alese cu ajutorul grafului de circuit.
ƒ Se rezolvă sistemul algebric de ecuaţii (9.66) şi se obţin
P (s )
imaginile curenţilor din fiecare latură sub forma: I k ( s ) = .
Q (s )
ƒ Se revine în domeniul timp cu : transformata inversă (L-1),
tabelele de corespondenţă, teoremele lui Heaviside şi se obţin
curenţii tranzitorii din laturi ik(t).
ƒ Schemei operaţionale, odată desenată, i se poate aplica oricare
dintre teoremele şi metodele de analiză utilizate de teoria
circuitelor pentru studiul regimului permanent (curenţi ciclici,
potenţiale la noduri, variante matriciale, generatoare echivalente
etc.). Excepţie faţă de regimul permanent sinusoidal fac
256 Bazele electrotehnicii

teoremele de conservare a puterilor, care erau condiţionate de


caracterul periodic al mărimilor, în regim tranzitoriu, unde
mărimile nu sunt periodice rămâne valabilă doar teorema de
conservare a puterilor instantanee, evident fără aplicabilitate
deosebită.

Observaţie: În regim permanent, pentru un dipol pasiv, se poate întotdeauna


U
scrie Z = . În regim tranzitoriu nu este suficient să fie pasiv (fără surse) ci trebuie ca
I
toate elementele sale de tip L şi C să fie în condiţii iniţiale nule (CI=0), altfel în schema
operaţională apar surse fictive corespunzătoare acestor condiţii iniţiale. Deci pentru circuite
pasive şi cu
condiţii
iniţiale nule
se poate
scrie:
U (s)
Z (s ) =
I (s )

Fig. 9.35’

Aplicaţie:

E C10
Γ1 Γ2

Γ3

Circuitul din figura 9.35 – a funcţionează în regim permanent;


E
circulă curentul io = , iar C1 este încărcat cu tensiunea u Co = R1io .
r + R1
În cele două bucle nu există curent i’=0 şi i’’=0 (fluxurile fiind constante nu
9. Circuite electrice în regim tranzitoriu 257

induc t.e.m.). La momentu t=0 se deschide contactul k şi latura cu sursă iese


din funcţiune.
În figura 9.35 – b este desenată schema operaţională a circuitului, în
serie cu fiecare bobină şi condensator este plasată câte o sursă
corespunzătoare condiţiei sale iniţiale:

E1o = L1io ; E2o = L2io ;E3o = L13io = Φ3o ; E4o = L24io = Φ 4o ;


uC (9.67)
EC1o = − 10 ; EC3o = 0;
s
Pe schema operaţională cu topologia [s=3, n=3, =3] scriem
ecuaţiile de funcţionare cu TK:

⎧⎛ 1 ⎞
⎪⎜ R1 + s ( L1 + L2 ) + ⎟ I1 + sL13I2 − sL24 I3 = E10 + E 20 − EC10
⎪⎝ sC1 ⎠
⎪ ⎛
⎪ 1 ⎞
⎨sL13I1 + ⎜ sL3 + ⎟ I2 = E30 − EC30 (9.68)
⎪ ⎝ sC3 ⎠
⎪−sL I + ( R + sL ) I = E
⎪ 24 1 4 4 3 40
⎪⎩

Prin rezolvarea sistemului 9.68 rezultă I1(s), I2(s), I3(s). Aplicând


transformata Laplace inversă se obţin soluţiile de regim tranzitoriu i1(t), i2(t)
şi i3(t).
Tensiunea la bornele condensatorului C1 se poate deduce astfel:

t
1
u C1 ( t ) = i1 ( t ) dt + u C10
C1 ∫
0

I (s )
sau : UC1 ( s ) = 1 + E C10 → u C1 ( t ) = L−1 ⎡⎣ UC1 ( s ) ⎤⎦ .
sC1
258 Bazele electrotehnicii

9.4 Comutaţii forţate

Comutaţii forţate(ideale, impropii) într-un circuit sunt cele la care nu


se respectă condiţiile(9.4), (9.8) respectiv i L ( t ) şi u C ( t ) nu mai sunt
variabile de stare, controlate, ele pot avea variaţii prin salt, discontinuităţi .O
comutaţie forţată apare într-un circuit dacă:
• în urma comutaţiei două bobine L1 şi L2
cu “istorie” diferită ( i10− ≠ i 20− )ajung în
serie, deci : i10+ = i 20+ . b
• în urma comutaţiei o bobină ajunge în se-

<<
rie cu o sursă ideală de curent, chiar dacă:
i o − ≠ i sco− , imediat după comutaţie :
Fig.9.36
i o + = i sco + .
• într-un nod b de circuit (figura 9.36) concură doar laturi cu bobine şi
cu surse ideale de curent. Rămâne adevărată T1K: ∑
i ko− = 0
k∈nod b
şi ∑ i ko + = 0, numai că diferiţii curenţi vor prezenta
k∈nod b
discontinuităţi
• două condensatoare cu “istorie” diferită ( u c1o − ≠ u c2o − ) ajung în
paralel, deci: u c1o + = u c2o+ .
• un condensator ajunge în paralel cu o sursă ideală de tensiune :
u co − ≠ e o − dar u c+ = e o+ .
• O buclă formată numai din laturi cu condensatoare şi surse ideale de
tensiune pentru care T2K înseamnă : ∑
u k o− = 0 şi ∑
u k o+ = 0 ,
k ∈ ochi k ∈ ochi
numai că diferitele tensiuni vor avea discontinuităţi de la t = 0 − la
t = 0+ .
În astfel de comutaţii curenţii i L ( t ) au discontinuităţi care duc la impulsuri
de t.e.m. cu valori foarte mari la bornele bobinelor iar discontinuităţile
tensiunilor u C ( t ) duc la impulsuri foarte mari de curent prin condensatoare.
De fapt egalizarea condiţiilor iniţiale la t = 0 + se realizează prin aceste
impulsuri .
9. Circuite electrice în regim tranzitoriu 259

9.4.1 Teorema condiţiilor iniţiale pentru comutaţii forţate la


condensatoare

Fie o sectiune ∑1 ce conţine numai laturi cu condensatoare (figura 9.37).


dq k
Curentul prin latura k este i k = iar sarcina de pe armătura lui Ck va fi:
dt
C1 t t
q k (t ) = ∫ i k (t )dt =q k (t o ) + ∫ i k (t )dt
' ' '

R2 −∞ to

C2 . (9.69)
momentul t’ fiind oarecare: t '∈ (− ∞, t )
1 du k ( t ' )
iar i k ( t ' ) = C k . Cum pentru
Ck Fig.9.37 dt '
toate laturile ce converg în secţiunea
∑1 este valabilă T1K, putem scrie:
∑ i k (t ' ) = 0 ⇒ ∑ q k (t ) = ∑ C k u k (t ) = ct (9.70)
k ∈ ∑1 k ∈ ∑1 k ∈ ∑1
Cum (9.70) este valabilă pentru orice moment “t”, ele rămân valabile şi
pentru momentul iniţial (momentul comutaţiei to):

∑ q k (t o ) = ct ↔ ∑ q k (0 − ) = ∑ q k (0 + ) (9.71)
k ∈ ∑1 k ∈ ∑1 k ∈ ∑1
Relaţia reprezintă teorema condiţiilor iniţiale pentru condensatoare aflate în
comutaţie forţată. La comutaţii naturale pentru fiecare condensator în parte
era adevărat că: q o − = q o + (relaţia 9.9) iar la comutaţii forţate doar suma
pentru toate condensatoarele ce converg într-un nod(sau într-o secţiune
∑1 )este continuă în jurul momentului t = 0 (relaţia 9.71).

9.4.2 Teorema condiţiilor iniţiale pentru comutaţii forţate la


bobine

Considerăm o buclă Γ (un ochi p) care cuprinde cel puţin două


bobine aflate în comutaţie forţată (figura 9.38).
dΦ k
Tensiunea la bornele bobinei Lk este: u k = iar fluxul prin bobina Lk
dt
se poate scrie astfel:
260 Bazele electrotehnicii

t t

∫u ∫
)dt = Φ k (t o ) + u k ( t ' )dt '
' '
Φ k (t) = k (t (9.72)
−∞ to

momentul t ' fiind oarecare t ' = (− ∞, t ) . Pentru bucla Γ din figura 9.38 sau
pentru ochiul p din figura 9.36 , T2K ne dă :
∑u k (t ' ) = 0 → Φ k (t ) = ∑ ∑
L k i k (t ) = ct (9.73)
k ∈Γ k ∈Γ k ∈Γ
(p)
Cum (9.73) sunt adevărate pentru orice moment t, ele rămân valabile
şi pentru momentul iniţial to (sau t = 0 ):

L k i k (t o ) = ct → Φ k (0 − ) = ∑
Φ k (0 + ) (9.74) ∑
k ∈ ochi k ∈ ochi k ∈ ochi
Relaţia (9.74) reprezintă teorema
L2 condiţiilor iniţiale pentru bobine aflate
Lk
în comutaţie forţată.La o comutaţie
R2 naturală fluxul magnetic Φk şi curentul
i L k ale fiecărei bobine sunt variabile
de stare: Φ o − = Φ o + şi i L o = i L o .
− +
L1 La comutaţii forţate doar suma
fluxurilor pentru toate bobinele din
C1
Fig.9.38 bucla Γ (sau din ochiul p) este
continuă în jurul momentului de
comutaţie t = 0 . (relaţia 9.74)
9.4.3 Aplicaţie
L1 sL1 e10 =L i10
1

e1 i10 E1(s)
R1 R1
k I(s)
=>

e2 i20 R2 E2(s) R2

L2 sL 2 e 20 =L2 i20
a) Fig.9.39 b)
9. Circuite electrice în regim tranzitoriu 261

Pentru circuitul din figura 9.39 contactul k se deschide la


momentul t = 0 , condiţia iniţială a celor două bobine este: i10− ≠ i 20− . La
momentul t = 0 + cele două bobine ajung în serie dar cu curenţi diferiţi prin
ele şi vor avea aceeaşi condiţie iniţială i o+ , unde:
i 0+ ≠ i10− ≠ i 20− (9.75)
Ecuaţia de tensiuni scrisă pentru schema operaţională a circuitului din figura
9.39-b este:
s (L1 + L 2 )I(s) + (R 1 + R 2 )I(s) = E1 (s) + E 2 (s) + (L1 + L 2 ) i 0+ (9.76)
Conform cu relaţia (9.74): Φ Γ (0 = Φ Γ (0 ) , deci:
−) +
L1i10− + L 2 i 20−
L1i10− + L 2 i 20− = (L1 + L 2 ) i 0+ → i 0+ = (9.77)
L1 + L 2
În urma comutaţiei ( t = 0 ) curenţii din cele două bobine vor avea un salt :
⎧ L2
(
⎪Δi10 = i 0+ − i10− = L + L i 20− − i10− )
⎪ 1 2
⎨ (9.78)
⎪Δi = i − i =
L1
⎪⎩ 20 0+ 20− L1 + L 2 10− 20−
i −i( )
Fluxul magnetic total al ochiului care cuprinde cele două bobine aflate în
comutaţie forţată va avea o variaţie continuă în jurul momentului t = 0 :
⎧Φ 0 = (L1 + L 2 ) i 0
⎪⎪ + +

⎨Φ10− = L1i10− ↔ Φ 0+ = Φ10− + Φ 20− = Φ 0− (9.79)



⎪⎩Φ 20− = L 2 i 20−
T.e.m indusă în ochiul Γ ce cuprinde cele două bobine este:
ΔΦ Γ Φ Γ(0 + ) − Φ Γ(0−)
eΓ = − =− =0 (9.80)
Δt Δt
dar la bornele fiecărei bobine se induce câte un impuls de t.e.m, dar cele
două impulsuri e10 şi e 20 sunt în opoziţie : e 0 = e10 + e 20 = 0 .
⎧ Δi10 L1L 2
(
⎪e10 = − L1 Δt = L + L i10− − i 20− .δ( t ) )
⎪ 1 2
⎨ (9.81)
⎪e = −L Δi 20 = L1L 2 i
⎪⎩ 20 2
Δt L1 + L 2
(
20− − i10− .δ( t ) )
Cele două impulsuri mari de t.e.m solicită însă izolaţia între spirele
bobinelor .
262 Bazele electrotehnicii

Observaţie:
Dacă sursele fictive corespunzatoare condiţiilor iniţiale pentru elementele L şi C se
calculează cu valorile la t = 0 − :( u C0 , i L0 ), atunci schemele operaţionale permit să
− −
obţinem soluţia corectă, indiferent de tipul comutaţiei (naturală sau forţată).

9.5 Analiza operaţională a circuitelor electrice în regim


tranzitoriu pe baza transformatei Fourier

Clasa funcţiilor care admit transformată Fourier este mai mică decât
clasa funcţiilor care au transformată Laplace.
Transformata Fourier (imaginea Fourier) bilaterală pentru o funcţie
original f(t) se defineşte prin:
+∞

∫ f (t) e - j ωt
*
F( jω) = F (− jω) = dt (9.82)
−∞
Pentru ca o funcţie f(t) să admită transformată Fourier trebuie :
• să satisfacă condiţiile Dirichlet (discontinuităţi finite, număr finit de
intervale de monotonie).
• să fie absolut integrabilă pe intervalul (− ∞, ∞ ) , respectiv integrala
+∞

∫ f (t) dt să fie convergentă; aceasta impune anularea funcţiei pentru


−∞
t → ±∞ , f(-∞) = f(+∞) = 0 respectiv funcţia f(t) să nu persiste în circuit
(să fie amortizată) şi exclude posibilitatea ca funcţia f(t) să fie periodică (cu
perioadă finită). Pe scurt, doar semnalele de tip impuls (şi care nu se repetă
periodic) admit transformată Fourier.
Pentru funcţii nule la t < 0 , transformata bilaterală (9.82) devine o
transformată Fourier unilaterală :
+∞

F( jω) =
∫ f (t) e
0
- jω t
dt (9.83)

expresie ce seamănă cu (9.48) care definea transformata Laplace; motiv


pentru care se spune că transformata Fourier unilaterală se obţine din
transformata Laplace a acelei funcţii pentru s = jω ; F(jω) = F(s) s= jω , cu
condiţia ca f(t) să admită transformată Fourier.
9. Circuite electrice în regim tranzitoriu 263

Sursele corespunzătoare condiţiilor iniţiale pentru o bobină sunt de


tip impuls: e L0 = Φ o ⋅ δ( t ) = Li o ⋅ δ( t ) , deci admit transformată Fourier iar
cele pentru condensatoare: e C0 = − u C0 ⋅ γ ( t ) sunt de tip treaptă şi nu admit
transformată Fourier. Din acest motiv analiza operaţională Fourier este
destinată circuitelor liniare aflate în condiţii iniţiale nule.
Transformata Fourier inversă (integrala Fourier) este:
j∞


1
f (t) = F( jω) e jωt djω (9.84)
2πj
− j∞
care poate fi privită ca o descompunere a funcţiei neperiodice, de tip impuls
f(t) într-o infinitate de componente sinusoidale (reprezentate în complex) cu
pulsaţii ce iau toate valorile (− ∞, ∞ ) , deci are un spectru continuu (la
semnale periodice aveam dezvoltare în serie Fourier şi spectrul era discret).
Modulul F(ω) = F( jω) se mai numeşte densitatea spectrală a
amplitudinilor. Din acest motiv analiza operaţională Fourier se mai numeşte
analiză spectrală.
Dacă o funcţie g(t) poate fi descompusă într-o componentă pară g p ( t ) şi
alta impară g i ( t ) : g( t ) = g p ( t ) + g i ( t ) , atunci:
• transformata Fourier a unei funcţii reale şi pară de t este o funcţie
reală şi pară de ω:
+∞ ∞

G p ( jω) =
∫ g (t) e
−∞
p
- jω t

dt = 2 g p ( t ) cos ωt dt
0
(9.85)

• transformata Fourier a unei funcţii reale şi impare de t este o funcţie


impară şi imaginară de ω:
+∞ ∞

G i ( jω) =
∫ g (t) e
−∞
i
- j ωt

dt = − j2 g i ( t ) sin ωt dt
0
(9.86)

respesctiv:
Re[ G ( jω) ] = G p ( jω) = R (ω); Im[ G ( jω) ] = G i ( jω) = jX (ω); (9.87)
iar transformata inversă înseamnă:
∞ ∞
−2
∫ ∫ X(ω) sin ωt dω
2
g( t ) = R (ω) cos ωt dω + (9.88)
π π
0 0
264 Bazele electrotehnicii

relaţie care reprezintă forma trigonometrică a dezvoltării în integrală


Fourier, analog cu dezvoltarea în serie Fourier.
Descompunerea unei funcţii f(t) în componentă pară şi impară atrage
după sine descompunerea transformatei Fourier într-o componentă reală
R(ω) şi una imaginară X(ω): F( jω) = R (ω) + jX (ω) iar modulul şi faza
transformatei sunt:
F(ω) = F(−ω) = R 2 (ω) + [− X(ω)]2
X(ω)
ϕ(ω) = arctg = −ϕ(−ω) (9.89)
R (ω)
La seria Fourier A k şi B k se măsoară în V sau A iar la transformata
Fourier R(ω) şi X(ω) se măsoară în V Hz sau A Hz .
Aplicarea metodei operaţionale Fourier la studiul unui regim tranzi-
toriu presupune:
• Transformata Fourier unilaterală are proprietăţile transformatei
Laplace pentru s = jω (dacă există transformata) şi prezintă interes practic
dacă se cunosc impedanţele operaţionale ale elementelor
⎛ 1 ⎞
⎜⎜ Z R = R , Z L = jωL , Z C = ⎟ prin analogie cu impedanţele operaţio-
⎝ jωC ⎟⎠
⎛ 1⎞
nale Laplace ⎜ R ; sL ; ⎟ . Deosebirea faţă de regimul permanent sinu-
⎝ sc ⎠
⎛ 1 ⎞
soidal constă în faptul că acolo ⎜⎜ R , jωL , ⎟ erau numere complexe iar
⎝ jωC ⎟⎠
aici sunt funcţii complexe de (jω). Aici, pentru o structură mare de circuit,
impedanţa operaţională Z( jω) = R (ω) + jX(ω) se poate determina şi pe cale
experimentală (prin puncte) făcând măsurarea impedanţelor ca şi în regim
sinusoidal dar pentru diverşi ω [ω ∈ (0, ∞ )] .
• Deoarece pentru t → ∞ toate mărimile trebuie să tindă la zero,
înseamnă că se pot studia numai acele
xi xe regimuri tranzitorii care nu au
componentă permanentă.
• Dezvoltarea în integrală Fourier fiind interpretată ca o descompunere
în componente armonice (sinusoidale) elementare, studiul se face aplicând
teorema superpoziţiei.
• Considerăm un dipol liniar, pasiv şi în repaus ( x i ( t ) = 0 pentru t < 0)
căruia i se aplică la momentul t = 0 mărimea de intrare x i ( t ) a cărei
transformată Fourier este:
9. Circuite electrice în regim tranzitoriu 265

X i ( jω) =

0
x i ( t ) e − jωt dt = X i (s) s= jω (9.90)

Dacă H ( jω) este funcţia de transfer a dipolului, atunci transformata Fourier


a mărimii de ieşire este: X e ( jω) = H( jω) ⋅ X i ( jω) iar mărimea de ieşire se
scrie sub forma:

∞ j∞

∫ H( jω) ⋅ X ( jω) e ∫ X ( jω) e


1 jω t 1 jω t
x e (t) = i dω = e djω (9.91)
2π 2πj
−∞ − j∞
H ( jω) poate avea caracter de: impedanţă, admitanţă sau funcţie complexă
după cum x i şi x e sunt ambele tensiuni sau curenţi sau una tensiune,
cealaltă curent.
• Avantajul metodei operaţionale Fourier constă în faptul că se
operează cu funcţii de circuit H( jω) formal identice cu cele din regimul
permanent sinusoidal dar care pot fi determinate pe cale experimentală la
diverse frecvenţe (ω) şi apoi le aproximez analitic. Funcţia H( jω) se
interpretează ca răspunsul circuitului la o excitaţie sub formă de impuls
Dirac: dacă x i = δ( t ) , atunci X i = 1 iar X e = H( jω) .

Aplicaţie:
Unui circuit RL aflat în condiţii iniţiale nule i se aplică la momentul
t = 0 un impuls dreptunghiular de tensiune. Să se determine răspunsul i(t) .

ui ui
i Uo (1)
Uo
ui R
t To t
L 0 To 0

b) (2)
Uo
a) Fig.9.40 c)

Semnalul u i ( t ) se consideră că provine din superpoziţia a două drepte


translatate (figura 9.40-c):
u i ( t ) = U o [γ ( t ) − γ ( t − To )] (9.92)
266 Bazele electrotehnicii

şi fiind un semnal impuls satisface condiţia de a avea transformată Fourier:


∞ To

U i ( jω) =
∫ u i ( t )e − jωt
dt = U o
∫ e − jωt dt =
Uo

(
1 − e − jωTo ) (9.93)
−∞ 0
Impedanţa operaţională a circuitului este: Z( jω) = R + jωL iar răspunsul
circuitului este:
I( jω) = i
U ( jω)
Z( jω)
=
Uo
jω(R + jωL)
1 − e − jωTo (
(9.94) )
Pentru a determina răspunsul original i(t) vom descompune pe I(jω) în
fracţii simple:
⎡ ⎤
I( jω) =
Uo ⎢ 1
⎢ −
R ⎢ jω
1 ⎥
R
⎥ ⋅ 1− e
− jωTo
( )
jω + ⎥
⎣⎢ L ⎦⎥
Deci curentul absorbit ( originalul lui I( jω) ) va fi:

⎛ R ⎞ ⎛ R ⎞
U
i( t ) = o ⎜1 − e − L t ⎟ γ ( t ) − U o ⎜1 − e − L ( t −To ) ⎟ γ ( t − T ) = i ( t ) + i ( t ) (9.95)
R ⎜ ⎟ R ⎜ ⎟ o 1 2
⎝ ⎠ ⎝ ⎠

Uo
R u i (t) i1 Soluţia este reprezentată grafic în
-R To figura 9.41; curentul i(t) este
Uo (1-e L i2
) superpoziţia celor doi curenţi i1 şi
R i(t)
t i2 translataţi cu To.
o To
Fig.9.41

9.6 Analiza circuitelor electrice în regim tranzitoriu în domeniul


timp

Metodele de analiză în domeniul timp se aplică circuitelor liniare,


pasive şi aflate în condiţii iniţiale nule, atunci când la intrare se aplică un
semnal x i ( t ) nu prea complicat ca formă sau îl pot aproxima prin
suprapunerea unor semnale cu variaţie simplă.
9. Circuite electrice în regim tranzitoriu 267

9.6.1 Răspunsul unui circuit la o excitaţie dată în funcţie de


răspunsul circuitului la o treaptă unitate (metoda integralei
Duhamel)

Semnalul de intrare x i ( t ) îl descompunem într-o succesiune de trepte


retardate cu câte dτ şi de înălţimi dx i (ca în figura 9.42-b,c) în care :
dx i = x i' (τ)dτ iar prima treaptă: x i (0 + ) ⋅ γ ( t ) este dată de valoarea
semnalului de intrare x i în momentul t = 0 .
xi
x i'(τ )
xe }dx i

}
xi dτ

x i (0+ ) τ τ+d τ
t
0 τ τ dτ c)
a) b)
Fig.9.42
Semnalul de intrare x i ( t ) se scrie ca o superpoziţie a acestor trepte retardate.
t


x i ( t ) = x i (0 + ) γ ( t ) + x i' (τ) ⋅ γ ( t − τ)dτ
0
(9.96)

Dacă se cunoaşte răspunsul circuitului dat f(t) la semnalul treaptă


unitate aplicat la intrare γ(t), atunci putem determina răspunsul la orice
semnal aproximabil prin trepte. Funcţia f(t) care reprezintă răspunsul la
treapta unitate se numeşte răspuns tranzitoriu (funcţie indicială) şi poate fi
calculată pentru un circuit dat prin orice altă metodă.
γ ( t ) → f ( t ) -răspunsul la treapta unitate
Aγ ( t ) → Af ( t ) -răspunsul la treapta de înălţime (valoarea) A.
x i ' (τ) γ ( t − τ) → x i ' (τ) f ( t − τ) -răspunsul la treapta translatată cu τ şi
de valoare x i ' (τ) .
Atunci, aplicând teorema superpoziţiei, răspunsul la semnalul
x i ( t ) aproximabil prin trepte sub forma (9.96) va fi:
t


x e ( t ) = x i (0 + ) f ( t ) + x i ' (τ) f ( t − τ) dτ
0
(9.97)
268 Bazele electrotehnicii

Printr-o schimbare de variabilă, produsul de convoluţie din (9.97) se scrie


t

sub forma:

x e ( t ) = x i (0 + ) f ( t ) + x i ' ( t − τ) f (τ) dτ
0
(9.98)

iar integrând prin părţi în (9.97) şi (9.98) se obţin formele duale:


t


x e ( t ) = x i ( t ) f (0 + ) + x i (τ) f ' ( t − τ) dτ
0
(9.99)


x e ( t ) = x i ( t ) f (0 + ) + x i ( t − τ) f ' (τ) dτ
0
(9.100)

Formele (9.99) şi (9.100) se pot aplica şi când semnalul x i ( t ) are


discontinuităţi de prima speţă întrucât nu apare derivata sa.Deasemenea se
preferă una dintre cele patru forme de calcul a răspunsului (9.97, 9.98, 9.99,
9.100 ) în funcţie de forma lui x i ( t ) şi funcţia indicială f(t), respectiv care
dintre aceste relaţii duc la un volum minim de calcul.

Observaţii:
Dacă F1(s) si F2(s) sunt transformatele Laplace ale funcţiilor f 1 ( t ) şi f 2 ( t ) atunci
imaginii F(s) = F1 (s) ⋅ F2 (s) îi corespunde (conform teoremei lui Borell) originalul f(t) dat
de un produs de convoluţie:
t t

∫ ∫
f ( t ) = f1 (τ)f 2 ( t − τ)dτ = f1 ( t − τ)f 2 (τ)dτ (9.101)
0 0
iar funcţiei imagine : F(s) = s F1 (s) ⋅ F2 (s) , conform teoremei lui Duhamel, îi corespunde
t
d
originalul: f (t ) =
dt ∫
⋅ f1 (τ) ⋅ f 2 ( t − τ)dτ (9.102)
0
Expresia (9.102) dezvoltată duce la formele (9.97)….(9.100).
Dacă la intrarea unui circuit aflat în repaus se aplică la momentul
t = 0 o treaptă de tensiune γ(t), atunci la ieşire apare curentul f(t). În acest
caz răspunsul tranzitoriu al circuitului f(t) reprezintă o admitanţă indicială.
Aplicând o treaptă de curent , la ieşire apare tensiunea f1(t) , care este în
acest caz o impedanţă indicială. Dacă la intrare se aplică o treaptă de
tensiune şi răspunsul este tot tensiune f 2 ( t ) , atunci f 2 ( t ) este funcţie de
transfer tranzitorie.
1
Dacă imaginea treptei unitate este iar F(s) este imaginea lui f(t),
s
9. Circuite electrice în regim tranzitoriu 269

atunci când se aplică u(t) şi răspunsul este i(t), putem scrie :


I(s) = U(s)Y(s) .
1 1 I(s)
Răspunsul tranzitoriu scris cu Laplace este : F(s) = Y(s) = ,
s s U(s)
respectiv răspunsul i(t) este de forma (9.102).
t t
d d
I(s) = sF(s) U(s) → i( t ) =
dt ∫
u (τ)f ( t − τ)dτ =
0
dt ∫
f (τ)u ( t − τ)dτ (9.103)
0
Dezvoltând (9.103) se obţin chiar expresiile (9.97), (9.98), (9.99) şi (9.100).
Metoda integralei Duhamel este utilă mai ales atunci când se
cunoaşte expresia funcţiei indiciale (răspunsul tranzitoriu ) f(t). Logica
metodei s-ar prezenta sub forma :” Vrei să ştii cum răspunde circuitul la un
semnal x i ( t ) ? Spune-mi cum răspunde circuitul la o treaptă unitate (adică
cine este f(t)) , c-apoi îţi spun eu cum răspunde la orice semnal x i ( t )
aproximabil prin trepte translatate”.

Circuitul RC: Dacă se conectează la o sursă de tensiune continuă de valoare


E v atunci u ( t ) = E γ ( t ) iar răspunsul în curent i şi în tensiune u C este de
forma: (9.26) şi (9.27):
t t
E − RC −
i= e u C = E(1 − e RC ) (9.104)
R
Când se aplică o treaptă unitate (E = 1V ) atunci : u = γ ( t ) şi răspunsul
tranzitoriu va fi de forma:
t t
1 − RC −
f i (t) = e ; f u ( t ) = 1 − e RC (9.105)
R
Circuitul RL : Cuplarea circuitului la o tensiune continuă : u = E ⋅ γ ( t ) , are
răspunsul de forma: (9.16), (9.18):
R R
E − t di − t
i= (1 - e L ) ; uL = L = E e L (9.106)
R dt
A aplica o treaptă unitate de tensiune este echivalent cu a cupla circuitul la o
sursă cuE =1V,răspunsul tranzitoriu în curent f i ( t ) şi în tensiune f u ( t ) vor fi:
R R
1 − t − t
f i ( t ) = (1 - e L ) ; f u (t) = e L (9.107)
R
270 Bazele electrotehnicii

Dacă semnalul de intrare x i ( t )


xi
prezintă discontinuităţi ca în
figura 9.43 , atunci răspunsul
circuitului calculat cu integrala
Duhamel este de forma :

0 t
t1 t' t2 t
Fig.9.43
⎡ t1 ⎤


x e ( t ) = x i (0)f ( t ) + x i (τ) f ( t − τ)dτ⎥ +
'
⎢ ⎥
⎢⎣ 0 ⎥⎦
⎧ t2 ⎫
⎪ ⎪
⎪ ∫
+ ⎨[x i ( t 1+ ) − x i ( t 1− )] f ( t − t 1 ) γ ( t − t 1 ) + x i (τ) f ( t − τ)dτ⎬
'


(9.108)
⎩ t1 ⎭
⎧ t ⎫
⎪ ⎪
⎪ ∫
+ ⎨[x i ( t 2+ ) − x i ( t 2− )] f ( t − t 2 ) γ ( t − t 2 ) + x i (τ) f ( t − τ)dτ⎬
'


⎩ t2 ⎭
Expresia (9.108) este adevărată dacă ne interesează răspunsul la un
moment t > t 2 iar dacă ne interesează pentru t ' ∈ ( t 1 , t 2 ) atunci ultimul
termen din (9.108) va lipsi iar la termenul al doilea limita superioară a
integralei este t’ şi nu t 2 .
O discontinuitate cu salt (+) ca în momentul t 1 ,este privită ca o
treaptă pozitivă, de valoare egală saltul funcţiei care apare în momentul t 1 iar
un salt (-), ca în momentul t 2 , este privită ca o treptă negativă ce apare în
acel moment.( tratarea discontinuităţilor de speţă I ).

9.6.2 Răspunsul unui circuit la un semnal dat în funcţie de


răspunsul circuitului la un impuls unitate

Impulsul unitate δ(t) permite exprimarea oricărei funcţii y(t), în punctele ei


de continuitate, prin integrala:
t

y( t ) =
∫ y(τ)δ(t − τ)dτ
0
(9.109)
9. Circuite electrice în regim tranzitoriu 271

Aceasta se poate interpreta ca o descompunere a funcţiei y(t) într-o


succesiune de componente (y(τ)dτ) ⋅ δ( t − τ) reprezentând fiecare câte un
impuls de arie (valoare) „ y(τ)dτ ⋅ ” care apare în momentul t = τ , deoarece
această componentă este nulă pentru τ ≠ t şi egală cu y(t) pentru τ = t , deci
o succesiune infinită de impulsuri aşezate alături, fiecare egal cu valoarea
funcţiei în acel punct. Deci o mărime de intrare x i ( t ) se poate descompune
într-o succesiune de impulsuri finite şi retardate sub forma:
t

x i (t) =
∫ x (τ)δ(t − τ)dτ
0
i (9.110)

Dacă v(t) este răspunsul unui circuit cu condiţii iniţiale nule la un


semnal impuls unitate δ(t), numit răspuns tranzitoriu la impuls unitate,
atunci, ţinând seama de caracterul liniar al circuitului, considerăm că:
δ( t ) → v( t ) - răspunsul la impulsul unitate ce apare în momentul t = 0
Aδ( t − τ) → Av( t − τ) -răspunsul la impulsul de arie A ce apare translatat
cu τ
x i (τ) δ( t − τ) → x i (τ) v( t − τ) - răspunsul la impulsul de valoare x i (τ) ce
apare translatat cu τ.
Cu teorema superpoziţiei, răspunsul la o infinitate de impulsuri
translatate cu câte dτ, sub forma(9.110) se scrie astfel:
t t

x e (t) =
∫ v(t − τ)x (τ)dτ
0
i ; x e (t) =
∫ v(τ)x (t − τ)dτ
0
i (9.111)

Aceste relaţii (9.111) se pot aplica numai dacă în intervalul


( 0 − t )funcţia de intrare (excitaţia) x i ( t ) este continuă. Dacă x i ( t ) conţine
un număr finit de puncte de discontinuitate, acestea se separă şi răspunsul la
acestea (privite ca trepte de tensiune) se calculează separat.
Un impuls unitate (aria = 1 şi durata
xi
Δt << )din figura 9.44 poate fi privit ca
γ (t) . 1 o superpoziţie de două trepte:
1 t 1
t x i ( t ) = [γ ( t ) − γ ( t − Δt )] = γ ' ( t )
Δt
. t (9.112)
0 t iar răspunsul v(t) la acest impuls va fi:
- γ (t- t) .1 1
v( t ) = [f ( t ) − f ( t − Δt )] = f ' ( t )
Fig.9.44 D t
Δt
(9.113)
272 Bazele electrotehnicii

Deci răspunsul la impulsul unitate v(t) este derivata funcţiei indiciale f(t)
(răspunsul la treapta unitate) : v( t ) = f ' ( t ) .

9.6.3 Răspunsul unui circuit la un semnal dat în funcţie de


răspunsul la un semnal rampă unitate

π
Semnalul rampă unitate r(t) (de pantă: tg = 1 ), rampă oarecare (de
4
pantă k = tgα )şi rampă translatată, se definesc cum se indică în figura 9.45:
r xi xi

p a a
4 t t t
0 0 0 τ
Fig.9.45

x i = k ⋅ t ⋅ γ(t) x i = k ⋅ ( t − τ) ⋅ γ ( t − τ)
r(t) = t ⋅ γ(t)
k = tgα k = tgα
Dacă se cunoaşte răspunsul unui circuit liniar, cu condiţii iniţiale nule, la
xi semnalul rampă unitate r(t) ca fiind g(t),
atunci semnalul continuu x i ( t ) se poate
s
descompune într-un număr finit (n) de rampe
translatate (ca o aproximare a unei funcţii prin
t segmente, pe porţiuni):
0 τ1 τs n
Fig.9.46 x i ( t ) = ∑
k s ⋅ (t − τs ) ⋅ γ(t − τs ) (9.114)
s =0
⎧τ s = translatarea rampei

⎨k s = tgα s − panta rampei ( valoarea sa )
⎪n = numarul de intervale de aproximare

Răspunsul circuitului la acest semnal (9.114) va fi o superpoziţie de forma:
n
x e (t) = ∑ k s ⋅ g( t − τ s ) ⋅ γ ( t − τ s ) (9.115)
s =0
soluţii care trebuie racordate între ele pe fiecare interval de aproximare.
Cum între impuls, treaptă şi rampă unitate există legătura:
δ( t ) = γ ' ( t ) = r '' ( t ) (9.116)
9. Circuite electrice în regim tranzitoriu 273

atunci între răspunsurile tranzitorii la aceste semnale va fi legătura:


v( t ) = f ' ( t ) = g '' ( t ) (9.117)
deci este suficient dacă-l cunosc pe unul dintre cele trei răspunsuri
tranzitorii pentru un circuit dat.
Observaţii:
• Problema se poate generaliza, când pe cele n intervale aproximarea nu se face prin
rampe (segmente de dreaptă )ci prin polinoame de gradul m. Dacă aproximăm
prima derivată a lui x i ( t ) prin segmente (înseamnă a aproxima funcţia x i ( t ) prin
arce parabolice) eroarea de aproximare se reduce de 5 ori faţă de aproximarea
directă a funcţiei.
L
• În metode directe mărimile τ = RC şi τ = reprezintă constanta de timp a
R
circuitului RC sau RL serie iar în metodele de analiză în domeniul timp, τ este
variabila de integrare si τ o sau To sunt utilizate ca notaţii pentru constanta de
timp.

9.7 Aplicaţii

1. Pentru câteva „semnale tip” desenate (date sub formă grafică), să se scrie
expresia lor u(t) şi expresia transformatei Laplace a lor U(s).
u1 u2 u3
1 1
t 1
p
t t 4 t
0 t 0 0
(impuls unitate) (treptă unitate) (rampă unitate)
1 1
u 1 = δ( t ) → U 1 = 1 ; u 2 = γ ( t ) → U 2 = ; u 3 = r ( t ) = t ⋅ γ ( t ) → U 3 = 2
s s
u4 u5 u6

A Uo

a
t t t
0 To 0 To 0 To

(impuls translatat cu To ) (treaptă translatată) (rampă translatată)


274 Bazele electrotehnicii

⎧⎪u 4 = A ⋅ δ( t − To )
(impuls translatat cu To ) ⎨
⎪⎩U 4 = Ae −sTo
⎧u 5 = U o ⋅ γ ( t − To )

(treptă translatată) ⎨ U o −sTo
⎪⎩U 5 = s e
⎧u 6 = r ( t − To ) ⋅ tgα = ( t − To ) tgα ⋅ γ ( t − To )

(rampă translatată) ⎨ 1 −sTo
⎪U 6 = 2 e tgα
⎩ s
u7 u8 u9

Uo
Uo 1 A
1
t
t t 0 To
0 To 0 To 2

2
(impuls de durată) (impuls exponenţial) (impuls sinusoidal)

⎧u 7 = U o [γ ( t ) − γ ( t − To )] ⎧u 8 = Ae −α ( t −To ) ⋅ γ ( t − To )
⎪ ⎪
⎨ Uo
⎪U 7 = s 1 − e

(
−sTo
) ⎨
⎪U 8 =

A −sTo
s+α
e

⎧u 9 = U o [γ ( t ) sin ωt + γ ( t − To ) sin ω( t − To )]

(impuls sinusoidal) ⎨ ω
⎪U 9 = U o s 2 + ω 2 1 + e
−sTo
; ω= (
2π 2π
=
T 2To
)

2. La momentul t = 0 se închide k din figura 9.47. Se cere expresia
tranzitorie pentru u 2 ( t ) .
u2(t) U 2 (s)

L sL
i'o R R sM E30
M
(+) L (+) s L E10
k
Uo Uo
i'o L s sL E20 R
R
(-) (-)
9. Circuite electrice în regim tranzitoriu 275

I" R
(+)
⎧U o = 10V ; R = 1Ω
Uo
I' ⎨
2s sL ⎩L = 1H ; M = 0,1H
E10
. .
(-) Fig.9.47
În schema operaţională sursele fictive au valorile:
Uo
E10 = E 20 = Li 'o = L = 10V şi E 30 = Mi 'o = 1V . Curentul I ' (s) şi
R
Uo 5
+ E10 + 10
tensiunea U 2 (s) au expresiile: '
I (s) = 2s = s
sL s

⎛ 5 10 ⎞ 0,5
U 2 (s) = s M I ' (s) − E 30 = 0,1s ⎜ 2 + ⎟ − 1 = → u 2 ( t ) = 0,5 ⋅ γ ( t )
⎝s s ⎠ s
3.Circuitul din figura 9.4.8 funcţionează în regim permanent. La momen-
a tul t = 0 se deschide contactul k. Se cer
i1 i2 expresiile curenţilor i1 şi i 2 .
Io R1 R2 ⎧R 1 = 2 R 2 = 2 Ω
k ⎪
⎨L1 = 2L 2 = 2 mH
L1 L2 ⎪I = 3 A
⎩ o
. .
Fig.9.48 În nodul (a) concură o sursă de curent
şi laturi cu bobine, deci va apare o
comutaţie forţată: i1 (0−) = i 2 (0−) = 0 ,bobinele erau şuntate de k, iar
i1 (0+) + i 2 (0+ ) = I o ,deci are loc o comutaţie forţată,cei doi curenţi i1 şi
i 2 vor avea un salt în momentul t = 0 .
Aplicăm (9.74) pe curba Γ:
L1i10− − L 2 i 20− = L1i10+ − L 2 i 20+



Φ Γ ( 0− ) Φ Γ ( 0+ )

⎧ di 2 di1
⎪⎪i1 + i 2 = I o → dt = − dt

⎪R i + L di1 = R i + L di 2 ; (i = I − i )
⎪⎩ 1 1 1
dt
2 2 2
dt
2 o 1
276 Bazele electrotehnicii

⎧ di1 ⎧ R2 − t
τo
⎪⎪(L1 + L 2 ) dt + (R 1 + R 2 )i1 = R 2 I o i
⎪1

= I o
R1 + R 2
+ Ae
Sau: ⎨ →⎨
⎪τ o = L1 + L 2 = 1ms ⎪i = I R1
− Ae
− t
τo
⎪⎩ R1 + R 2 ⎪2 o
R1 + R 2

⎛ R 2Io ⎞ ⎛ R 1I o ⎞
Φ Γ (0 − ) = Φ Γ (0 + ) → 0 = L1 ⎜⎜ A + ⎟⎟ − L 2 ⎜⎜ − A ⎟⎟
⎝ R1 + R 2 ⎠ ⎝ R1 + R 2 ⎠
L 2 R 1 − L1R 2
⇒ A = Io =1
(R 1 + R 2 )(L1 + L 2 )
L1 L 2
Dacă = (τ1 = τ 2 ) ⇒ circuitul nu va trece prin regim tranzitoriu
R1 R 2
(A = 0) .
⎧⎪i1 = 1 + e −1000 t
În cazul nostru cei doi curenţi sunt: ⎨ a căror reprezentare
⎪⎩i 2 = 2 − e −1000 t
este în figura 9.49

i1 i2

2 2A

1 A
1
t t

Fig 9.49

4.Circuitul din figura 9.50 funcţionează în regim permanent iar la


momentul t = 0 se închide contactul k. Se cere expresia tranzitorie u g ( t ) a
tensiunii la bornele sursei de curent din schemă.
M ⎧R 1 = 2Ω
L1 L2 ⎪
i2 ⎪R 2 = R 3 = 4Ω
i1 * * ⎪
+ ⎨L1 = 2H
R1 Ig R 2 ⎪L = M = 1H
- ⎪ 2
ug R3 ⎪⎩I g = 10A

Fig.9.50 k
9. Circuite electrice în regim tranzitoriu 277

Condiţiile iniţiale ale celor doi curenţi


i10 i20 sunt:
⎧ R2 + R3
+ ⎪i10 = I g R + R + R = 8A
R2 ⎪ 1 2 3
R1 Ig ⎨
⎪i = I R1
- 20 g = 2A
⎪⎩ R1 + R 2 + R 3

Sursele fictive care se introduc în schema operaţională au valorile:


⎧E10 = Φ10 = L1i10 + M i 20 = 18Wb → E10 = 18V

⎩E 20 = Φ 20 = L 2 i 20 + M i10 = 10 Wb → E 20 = 10V

E10 sM E20
sL1 sL2 ug
16
* *
+ 40
R1 I'1 Ig R2 3
Ug(s) -s I'2 8

0 t
Fig 9.51

Schema operaţională din figura 9.51 o rezolvăm prin metoda curenţilor


ciclici; alegem latura cu sursă ideală de curent drept coardă,
I g 10
deci: I1' = = iar ecuaţia pentru ochiul al doilea este:
s s
I 2 ' [(R 1 + R 2 ) + s(L1 + L 2 − 2M )] + I1' (R 1 + sL l − sM ) = E10 − E 20
2(s + 10)
→ I2' =
s(s + 6)
Tensiunea U g (s) , scrisă pe latura din stânga are expresia:
8s + 80
(R 1 + sL1 )I1 + sMI 2 − U g = E10 → U g (s) = →
s(s + 6)

→ u g (t) =
80 32 −6 t 1
+
6 −6
e = 40 − 16e −6 t ⋅ γ ( t )
3
( )
a cărei expresie u g ( t ) este reprezentată în figura 9.51.
278 Bazele electrotehnicii

5. În circuitul din figura 9.52 se închide k iar după stabilizarea regimului


permanent se deschide din nou k. Se cer expresiile tranzitorii ale curenţilor
în cele două regimuri tranzitorii.

k R 1 i L1
1
i3 ⎧R 1 = R 3 = 100Ω
i2
R3 ⎪L = L = 0,1H
C2 ⎪⎪ 1 3
E ⎨C 2 = 250μF
L2 ⎪L = 0,05H
L3 ⎪ 2
⎪⎩E = 100V
Fig 9.52
. .

a)Pentru primul regim tranzitoriu, condiţiile iniţiale înainte de a închide k


sunt nule:
q
E Lo = Li o = 0 ; E Co = o = 0
sC
Impedanţa operaţională în raport cu bornele sursei (circuit operaţional pasiv,
toate elementele aveau condiţii iniţiale nule) este:
⎛ ⎞
(R 3 + sL 3 )⎜⎜ sL 2 + 1 ⎟⎟
⎝ sC 2 ⎠ (100 + 0,1s)(0,2s 2 + 100s + 8000)
Z(s) = (R 1 + sL1 ) + =
1 0,15s 2 + 100s + 4000
R 3 + s(L 2 + L 3 ) +
sC 2

Curentul tranzitoriu debitat de sursă (operaţional) are expresia:


100
I1 (s) =
E(s)
= s = 0,5 + − 0,5 + 0,83 + 0,83
Z(s) Z(s) s s + 1000 s + 400 s + 100
iar originalul său este de forma:
( )
i1 ( t ) = 0,5 − 0,5e −1000 t + 0,83 e −400 t + e −100 t
În regim permanent (t → ∞ ) se vor stabiliza curenţii:
i1p = i 3p = 0,5A ; i 2p = 0 ; u Cp = R 3i 3p = 50V
b)Pentru al doilea regim tranzitoriu (se deschide k) condiţiile iniţiale sunt
date de valorile de regim permanent ale regimului precedent :
i 30− = 0,5A ; i 20- = 0 ; u Co = 50V ; Φ 30 = L 3i 30 = 0,05Wb
-
După deschiderea lui k, în schema operaţională rămân doar laturile 2 şi 3 ca
în figura 9.53.
9. Circuite electrice în regim tranzitoriu 279

Curentul operaţional este: ( E 20 = L 2 i 20− = 0 ):

sE 30 + u Co 0,05s + 50
I 3 (s) = = ;
1 2
0,15s + 100s + 4000
s (L 2 + L 3 ) + sR 3 +
2
C2

0,549 0,216
I 3 (s) = −
s + 42,7 s + 624

( )
i 3 ( t ) = 0,549e −42,7 t − 0,216e −624 t ⋅ γ ( t )

Valoarea curentului i 3 ( t ) la
I (s) momentul 0− era:
3
i 3 (0−) = 0,5A iar la momentul
-u Co 0 + este:
UC (s) s R3
1 1
i 3 (0 + ) = lim sI 3 (s) = 0,333 =
sC s→∞ 3
E E deci bobina L va suferi o
20 30 UL (s) 3
3
comutaţie forţată ( L 2 şi L 3 cu
sL2 sL3
condiţie diferită la 0- au ajuns
în serie, figura 9.53). Aplicăm
Fig.9.53 teorema condiţiei iniţiale (9.76)
pentru curba Γ :

Φ Γ (0 − ) = Φ Γ (0 + ) → L 2 i 20− + L 3i 30− = L 2 i 20+ + L 3i 30+ ;


1
i 30+ = i 20+ = 0,333A =
3
1
0 + 0 ⋅ 0

,1 ,5 = (0,05 + 0,1) ⋅
0,05 
3
0,05
Deci se verifică teorema condiţiilor iniţiale pentru comutaţia forţată a lui L 2
şi L 3 .
280 Bazele electrotehnicii

6. Să se arate în ce condiţii un circuit de derivare (integrare) operează


corect.

R
C
C
u1 i R u2
u1
u2
a) b)
Fig.9.54
. .
Pentru circuitul de derivare din figura 9.54-a, dacă R<<, se poate scrie:
1 du
u1 ≈
C ∫
i dt → i = C 1
dt
du du
u 2 = R i = RC 1 = τ o 1
dt dt
Deci tensiunea de ieşire u 2 este proporţională cu derivata tensiunii de
intrare.
Dar u 2 este de valoare foarte mică şi trebuie amplificată ca în figura 9.54-b
Cu transformata Fourier putem scrie:
R jωτ o
U 2 (ω) = U1 (ω) = U (ω)
1 1 + jωτ o 1
R+
jω C
Funcţiile de transfer ale circuitului sunt:
jωτ o
H ideal = jωτ o ; H real =
1 + jωτ o
lgH
În figura 9.55 se vede că circuitul de
-ideal
derivare real se apropie de cel ideal
pentru ωτ o << 1 , respectiv dacă
0,1 1 10
τo 1
-real R << , condiţie ca să realizăm o
ωC
Fig.9.55 bună derivare.

Pentru circuitul de integrare din figura 9.56-a dacă R>>, se poate scrie:
9. Circuite electrice în regim tranzitoriu 281

∫ ∫ ∫u
1 1 1
u1 ≅ R i → u 2 = i dt = u 1 dt = 1 dt
C RC τo
C
R
R
u1 C u2 u1
i
u2

a) Fig.9.56 b)

Tensiunea u 2 este integrala lui u 1 ( t ) dar este foarte mică şi trebuie


amplificată ca în figura 9.56-b.
Cu transformata Fourier putem scrie:
1
jω C 1
U 2 (ω) = U1 (ω) = U (ω)
1 1 + jωτ o 1
R+
jω C
Funcţia de transfer pentru circuitul de integrare este:
1 1
H ideal = ; H real =
jωτ o 1 + jωτ o
lgH
Cele două funcţii se apropie ca în
figura 9.57 dacă:
0,1 1 10
τo ωτ o >> 1 ↔ ωRC >> 1 → R >>
1
,
-ideal ωC
real care este ipoteza pentru a se realiza o
Fig.9.57 bună integrare.

7. Unui circuit RL i se aplică un impuls triunghiular ca în figura 9.58-b. Se


cere răspunsul i(t).
ui f(t) γ (t-t2 )
x e=i R 1
Uo 3
x i=u i L t t
0 To 2To 0 t1 t2
a) b) 2 c) f(o ) f(t)δ (t-t1)
Fig.9.58
282 Bazele electrotehnicii

Semnalul u i ( t ) de forma unui impuls triunghiular se consideră că provine


din suprapunarea a trei semnale rampă, ca în figura 9.58-b, (unde
U
tgα = o ):
To
U
u i ( t ) = o [t ⋅ γ ( t ) − 2( t − To ) ⋅ γ ( t − To ) + ( t − 2To ) ⋅ γ ( t − 2To )]
To

semnal care admite transformata Laplace: U i (s) = o ⋅ 2 1 − e −sTo


U
(
To s
1
) 2

Funcţia indicială (răspunsul tranzitoriu, răspunsul la treapta unitate) pentru


circuitul RL este de forma (9.107):
1⎛ − t ⎞ ⎛ L⎞ 1 −τ
f ( t ) = ⎜⎜1 − e τo ⎟⎟ ; ⎜ τ o = ⎟ ; f(0) = 0 ; f ' (τ) = e τo
R⎝ ⎠ ⎝ R⎠ L
Atunci răspunsul calculat cu (9.100) se scrie sub forma:
t
U −τ

LTo∫
x e ( t ) = i( t ) = o ( t − τ)e τo ⋅ γ ( t − τ)dτ −
0

unde :
i1
t ⎧t < To : i 2 = i 3 = 0
2U o −τ ⎪

LTo ∫
( t − τ − To )e τo ⋅ γ ( t − τ − To )dτ + ⎨t ∈ (To ,2To ) : i 3 = 0
⎪ t > 2T : i = i + i + i
 0
⎩ o 1 2 3
i2
t
U −τ

LTo ∫
+ o ( t − τ − 2To )e τo ⋅ γ ( t − τ − 2To )dτ;
0


i3
Efectuând integralele Duhamel din expresia precedentă se obţine expresia
finală a răspunsului:
⎡ ⎛ −
t −To ⎞
U o τ o ⎢⎛ −t ⎞ ⎜ ⎟
i( t ) = ⎜ t − τ o + τ o e τo ⎟ ⋅ γ(t ) + 2⎜ τ o + To − t − τ o e τo ⎟γ(t − To ) +
LTo ⎢⎜⎝ ⎟
⎠ ⎜ ⎟
⎣⎢ ⎝ ⎠
⎛ −
t −2To ⎞ ⎤
⎜ τo ⎟ ⎥
+ ⎜ t − τ o − 2To + τ o e ⎟ ⋅ γ(t − 2To )⎥;
⎜ ⎟
⎝ ⎠ ⎥⎦
Cu transformata Laplace calculul curentului ar fi presupus:
9. Circuite electrice în regim tranzitoriu 283

I(s) =
U i (s) U o 1
Z(s)
= ⋅ 2⋅
1
To s R + sL
1 − e −sTo ( ) 2
→ i( t ) ca având aceeaşi expresie

ca şi prin metoda precedentă.

8. Circuitului din figura 9.59 i se aplică un impuls exponenţial de tensiune la


poarta de intrare. Se cere răspunsul circuitului, tensiunea la poarta de ieşire
u e ( t ) , calculată prin trei metode.

ui
R
Uo
ui C ue

t
0 To
Fig.9.59

⎧R = 1kΩ ⎫
⎪ ⎬T = RC = 0,1sec− este constanta de timp a circuitului.
⎪C = 100μF⎭

⎪To = 0,02 sec⎫u = U e − To - expresia semnalului de intrare
t

⎪U = 10V ⎬ i o
⎩ o ⎭
. .

a)În domeniul timp, cu integrala Duhamel, se evaluează succesiv:


−t −t 1 −τT
→ funcţia indicială: f ( t ) = 1 − e RC = 1− e T ; f ( 0) = 0 ; f ' ( τ ) = e
T
→ răspunsul scris cu (9.100) este:

t t t −τ τ

1 −
∫ ∫
' To
u e ( t ) = u i ( t ) ⋅ f (0 + ) + u i ( t − τ)f (τ)dτ = U o e ⋅ e T dτ =
T
0 0
t ⎛1 1 ⎞
t − τ⎜⎜ − ⎟⎟ ⎛ − t ⎞
U − U T −t

T To ⎠
= o e To
e ⎝ dτ = o o ⎜e To
− e T ⎟;
T To − T ⎜ ⎟
0 ⎝ ⎠
284 Bazele electrotehnicii

Numeric se obţine expresia:


Uo
ue
t
(
u e ( t ) = 2,5 e −10 t − e −50 t ; )
Uo e T funcţie care este reprezentată în
ue figura 9.60.
Dacă T = To atunci:
t
0
t t
Uo e To Uo − t To o U −t
Uo
Fig.9.60
u e (t ) =
T
e
T ∫
e dτ = o t ⋅ e T
0

b)Aceeaşi problemă rezolvată operaţional cu Laplace, presupune:


U
s o
U (s) Uo sCUo R
I(s) = i = = =
1 ⎛ 1 ⎞ ⎛ 1 ⎞ ⎛ 1 ⎞
⎜⎜ s + ⎟⎟⎛⎜ R + ⎞⎟ ⎜⎜ s + ⎟⎟(sRC + 1) ⎜⎜ s + ⎟⎟⎛⎜ s +
R+ 1 1 ⎞
sC ⎝ To ⎠⎝ ⎟
sC ⎠ ⎝ To ⎠ ⎝ To ⎠⎝ RC ⎠
Tensiunea de ieşire scrisă operaţional este:
⎛ ⎞
⎜ ⎟
1 Uo 1 U o TTo ⎜ 1 1 ⎟
U e (s) = I(s) = ⋅ = ⋅ − ;
sC RC ⎛ 1 ⎞⎛ 1⎞ T To − T ⎜ 1 1⎟
⎜⎜ s + ⎟⎟⎜ s + ⎟ ⎜s+ s+ ⎟
⎝ To ⎠⎝ T ⎠ ⎝ To T⎠
U T ⎛ − t ⎞ −t
şi revenind în timp: u e ( t ) = o o ⎜⎜ e ⎟

To
−e T
To − T ⎝ ⎠
c)Se poate aplica şi transformata Fourier, semnalul de intrare admite
transformată Fourier ( lim u i ( t ) = 0 ; u i (0−) = 0 → transformata Fourier
t →∞
unilaterală).
U i ( jω) Uo 1
I( jω) = = ; U e ( jω) = I( jω);
1 ⎛ 1 ⎞ ⎛ 1 ⎞ jωC
R+ ⎜ jω + ⎟⎜ R + ⎟
jωC ⎜⎝ To ⎟⎠⎜⎝ jωC ⎟⎠
Deşi calculul seamană cu regimul permanent sinusoidal, revenirea însă în
domeniul timp se face altfel. Putem folosi fie tabelele de corespondenţă de
la transformata Laplace pentru s = jω , fie transformata Fourier inversă:
9. Circuite electrice în regim tranzitoriu 285

j∞
1 U o To ⎛ - t
−t ⎞
∫ U e ( jω)e − jωt djω = ⎜e ⎟;
To
u e (t) = ⎜ −e T

2πj To − T ⎝ ⎠
− j∞


2 πj ∑ reziduri

9. Circuitului din figura 9.61 i se aplică la intrare tensiunea:


u i ( t ) = 100(1 − e −2 t ) . Se cer expresiile curenţilor i1 ( t ) şi i 2 ( t ) .

i1 R1 i2
M ⎧ R 1 = 2 R 2 = 2Ω

ui L*1
*
L2 ⎨L1 = L 2 = 2H
R2

⎩M = L1L 2 = 2H
a)
Fig.9.61

ui
100 I'1 (s) R 1
sM
1 s L*1 *
sL 2 R2
t
s
0 0,5 sec.
b) Fig.9.61 c) I'2 (s)
. .

Pentru a calcula funcţia indicială f(t) presupunem că la intrare


aplicăm în loc de u i ( t ) , funcţia treaptă unitate γ ( t ) pentru care imaginea
1
Laplace este şi schema operaţională este cea din figura 9.61-c.
s

⎧ 1
⎪(R 1 + sL1 )I1 + sMI 2 =
' '
s +1 1 1 −t
⎨ s ⇒ I1' = → i1 ' = − e 2 = f ( t )
⎪sMI ' + (R + sL )I ' = 0 ⎛ 1⎞ 2 4
⎩ 1 2 2 2 4s⎜ s + ⎟
⎝ 2⎠
Soluţia obţinută: i1' ( t ) = f ( t ) este răspunsul tranzitoriu al circuitului .
Atunci în domeniul timp, cu integrala Duhamel vom scrie succesiv:
x i ( t ) = u i ( t ) = 100(1 − e 2 t ); x i' ( t ) = 200 ⋅ e −2 t
286 Bazele electrotehnicii


i( t ) = x e ( t ) = x i (0)f ( t ) + x i ' (τ)f ( t − τ)dτ;
0
t
⎛ 1 − 2(t−τ) ⎞⎟
1


i1 (t) = 0 + 200⋅ e −2τ ⎜ 1
⎜2 4
− e



(
dτ = ⎢501 − e−2t − )500 −2t 100 −t ⎤
3
e +
3
e ⎥ ⋅ γ(t)

0 ⎝ ⎠
Curentul în secundar se poate evalua operaţional:
sM s 2
I 2 (s) = I1 (s) = I1 (s) → i 2 ( t ) = L−1 [I 2 (s)]
R 2 + sL 2 1+ s
10. Linii electrice lungi (linii omogene)

Circuitele cu parametri concentraţi de tip r, L, C reprezintă o aproxi-


maţie cu atât mai bună cu cât frecvenţa de lucru este mai mică şi cu cât
dielectricul din jurul circuitelor este mai bun izolant.
Regimurile staţionare (cvasistaţionare) neglijează curentul de
deplasare dintre două conductoare vecine, curentul de conducţie este
uniform repartizat pe secţiunea transversala şi constant în lungul unei laturi
de circuit şi se ramifică doar în noduri de circuit. Izolaţia fiind perfectă se
neglijează perditanţa izolaţiei (inversul rezistenţei de izolaţie dintre două
conductoare).
În comunicaţii pe fire transmisia semnalelor şi a energiei se
realizează prin linii electrice lungi, a căror lungime fizică ℓ este mult mai
mare decât lungimea de undă λ a semnalului transmis.

Fig. 10.1
Considerăm o linie bifilară omogenă în lungul său pentru care la
frecvenţe înalte nu se neglijează curentul de deplasare dintre fire şi nici
curentul de pierderi prin dielectricul imperfect dintre fire (fig, 10.1).
Liniile de curent se consideră închise doar dacă se ţine seama şi de
∂D ∂E
curentul de deplasare dintre fire: Jt = J + = σi E + εi . (10.1)
∂t ∂t
Prin dielectric va exista curentul de conducţie σ i E şi curentul de deplasare
∂E
εi .
∂t
288 Bazele electrotehnicii

Din cauza curenţilor ce se ramifică transversal între fire, în lungul


firului valoarea curentului nu mai rămâne constantă ci chiar îşi poate
schimba sensul (figura 10.1).

Fig. 10.2
Studiul exact al problemei, plecând de la ecuaţiile lui Maxwell arată
că este vorba de o propagare a undei electromagnetice în lungul liniei,
propagarea fiind ghidată în spaţiu de firele liniei, dar problema se poate
transpune pentru a fi studiată ca o problemă de circuit electric. Neglijăm
∂E
componentele longitudinale ale curenţilor σE şi ε care se ramifică
∂t
transversal de la un fir la altul, atunci câmpul magnetic H în orice secţiune
transversală face rotoare în jurul firului iar valoarea sa depinde de valoarea
curentului în acea secţiune.

10.1 Ecuaţiile liniilor electrice lungi

Considerăm o linie bifilară cu lungimea ℓ mult mai mare decât


⎛ v 2π ⎞
lungimea de undă a semnalului transmis pe linie ⎜ λ = vT = = v ⎟ şi
⎝ f ω ⎠
luăm un tronson infinitezimal de lungime dx aşezat în secţiunea x a liniei,
socotită în raport cu bornele de intrare 1-1’ (figura 10.2).
Dacă Rℓ/2 este rezistenţa lineică a unui fir [Ω⁄m], tensiunea în lungul
firului este duf =1/2Rℓi(x)dx.
Dacă L A este inductivitatea lineică [H/m] atunci fluxul magnetic
prin suprafaţa tronsonului de linie (cu suprafaţa ds=Ddx) este
dΦ S = L A i( x )dx .
Γ
Aplicăm legea inducţiei electromagnetice pe curba infinitezimală Γ
sub forma:
10. Linii electrice lungi (linii omogene) 289

∂Φ S
eΓ =
∫E dA = −
Γ ind ∂t
Γ

∂u ∂
e Γ = du f + (u x + dx ) + du f − u x = − (L A i x dx )
∂x ∂t
1 ∂u 1 ∂i
eΓ = R A idx + dx + R A idx = − L A dx
2 ∂x 2 ∂t
∂u ∂i
Respectiv: − = R Ai + LA (10.2)
∂x ∂t
Ecuaţia (10.2) constituie prima ecuaţie cu derivate parţiale de ordinul
întâi a liniilor lungi şi care exprimă că: ,, scăderea tensiunii în lungul liniei
este egală cu suma căderilor de tensiune rezistivă şi inductivă pe firele liniei”.
Dacă Gℓ este perditanţa lineică [Ω-1⁄m] a izolaţiei dintre fire, atunci
curentul de conducţie care se scurge de la un fir la altul prin izolaţia
imperfectă, pe porţiunea dx este: diG = Gℓu(x)dx, iar dacă Cℓ este
capacitatea lineică [F⁄m] dintre cele două fire, atunci porţiunea dx se va
încărca cu sarcina: dq = Cℓu(x)dx.

Fig. 10.3
Legea conservării sarcinii aplicată pentru suprafaţa închisă
infinitezimală Σ (figura 10.3) ce înconjoară tronsonul de fir cu lungimea dx
este:
dq ∂i ∂u
i Σ = − Σ ↔ −i x + (i x + dx ) + G A u x dx = −C A dx
dt ∂x ∂t
∂i ∂u
Respectiv : − = G A u + CA (10.3)
∂x ∂t
Ecuaţia (10.3) constituie cea de-a doua ecuaţie cu derivate parţiale
de ordinul întâi a liniilor lungi şi care spune că: ,,scăderea curentului electric
în lungul firului este egală cu suma dintre curentul de pierderi prin izolaţie şi
curentul de deplasare dintre fire, curenţi ce ies prin suprafaţa laterală de la
un fir la altul.”
Cele două ecuaţii (10.2) şi (10.3) împreună formează un sistem de
două ecuaţii cu derivate parţiale de ordinul întâi, cunoscute sub numele de
ecuaţiile telegrafiştilor de ordinul I:
290 Bazele electrotehnicii

⎧ ∂u ∂i
⎪ − ∂ x = R A i + LA ∂ t

⎨ (10.4)
⎪− ∂ i = G u + C ∂ u
A A
⎪⎩ ∂ x ∂t

Dacă mai derivăm o dată prima ecuaţie în raport cu x şi ţinem seama


de cea de-a doua ecuaţie, se obţine:
∂ 2u ∂u ∂ 2u
= R A G A u + (R A C A + L A G A ) + LACA (10.5)
∂x 2 ∂t ∂t 2
şi similar se obţine o ecuaţie pentru i(x,t):
∂ 2i ∂i ∂ 2i (10.6)
= R A G A i + (R A C A + L A G A ) + L A C A
∂x 2 ∂t ∂t 2
Ecuaţiile cu derivate parţiale de ordinul doi (10.5) şi (10.6) se
numesc ecuaţiile telegrafiştilor de ordinul II. Deşi cele două ecuaţii sunt de
aceeaşi formă şi sunt independente (una în variabila u(x,t) şi alta în i(x,t)),
soluţiile lor nu sunt independente, fiind legate prin ecuaţiile (10.4). În
realitate se integrează doar una dintre ele (în condiţii iniţiale şi la limită
(capete) precizate) şi soluţia se înlocuieşte în (10.4) pentru a determina
cealaltă necunoscută. Integrarea lor în regim tranzitoriu se poate face şi
operaţional : L[u(x,t)] = U(s,x).

Observaţie: la frecvenţe joase parametrii lineici (Rℓ, Gℓ, Lℓ, Cℓ) se pot calcula ca şi în regim
staţionar. La frecvenţe înalte repartiţia curentului pe secţiunea firului se modifică din cauza
efectului pelicular (şi de vecinătate) deci Rℓ creşte; dielectricul are şi pierderi prin histerezis,
deci şi Gℓ creşte. Ceilalţi doi parametri au valorile cunoscute pentru o linie bifilarã:

πε μ D (10.7)
CA = [ F / m] ; LA = ln [ H / m]
ln D / a π a
10.2 Regimul tranzitoriu al liniilor fără pierderi

Liniile se consideră fără pierderi dacă se neglijează pierderile Joule


atât pe fire cât şi în dielectricul dintre fire, respectiv Gℓ=Rℓ=0. Ecuaţiile
telegrafiştilor de ordinul I şi II devin de forma:
⎧∂ 2u ∂ 2u
⎧ ∂u ∂i
⎪ 2 = L C
⎪⎪− ∂x = L A ∂t ⎪ ∂x
A A
∂t 2
⇔⎨ (10.8)

⎪− ∂ i ∂u ⎪∂ i2 2
∂ i
= CA
⎩⎪ ∂x ∂t ⎪ 2 = LACA 2
⎩ ∂x ∂t
10. Linii electrice lungi (linii omogene) 291

Aceste ecuaţii sunt de acelaşi tip (ecuaţii cu derivate parţiale de


ordinul II de tip hiperbolic) cu ecuaţiile (4.24) care se referă la unda
electromagnetică plană ce se propagă printr-un mediu dielectric. Deci la fel
se propagă unda (semnalul) pe o linie fără pierderi ca şi unda plană printr-un
mediu dielectric. Soluţia ecuaţiilor (10.8) conţine o undă directă şi una
1
inversă care se propagă în lungul liniei cu viteza v o = ± (aşa cum la
LC
1
unda plană era v o = ± ; deci: u(x,t)=ud(x-vot)+ ui(x+vot). (10.9)
εμ

Fig. 10.4
Cele două componente se propagă în lungul axei x ca în figura 10.4.
Funcţiile ud şi ui sunt arbitrare, forma lor depinde de alimentarea liniei
(semanlul transmis) dar şi de condiţia iniţială şi la limită (x = 0; x = ℓ).
Cunoscând soluţia u(x,t), unda de curent i(x,t) rezultă din ecuaţiile
de ordinul întâi din (10.8):
⎧ , ∂u d − 1 ∂u d
⎪u d = ∂x = v ⋅ ∂t
∂u ∂i ∂i ⎪ o
− = LA ↔ − u ,d − u ,i = L A → ⎨
∂t ∂t ∂t ⎪u , = ∂u i = 1 ⋅ ∂u i
⎪⎩ i ∂x v o ∂t
∂ 1 1
[L A i − (u d − u i )] = 0 ⇒ i = (u d − u i ) + A( x ) (10.10)
∂t vo vo LA
1 LA
Dacă Z o = v o L A = = > 0 este impedanţa caracteristică
voCA CA
a liniei fără pierderi, atunci expresia curentului devine de forma:
1 1
i( x , t ) = u d (x − v o t) − u i ( x + v o t ) + A( x ) (10.11)
Zo Zo



id ii
292 Bazele electrotehnicii

La unda plană impedanţa de undă a mediului prin care avea loc


1 μ μr
propagarea pe o linie era: Z = μv = = = .ZO (10.12)
εv ε εr
Făcând o analogie între propagarea undei plane prin dielectric şi
propagarea pe o linie fără pierderi, se pot stabili corespondenţele:

10.3 Linii lungi în regim permanent sinusoidal

În regim permanent sinusoidal undele de tensiune u(x,t) şi cele de


curent i(x,t) sunt în fiecare punct de pe linie (x=cst) funcţii sinusoidale de
timp, de aceeaşi frecvenţă şi se pot reprezenta în complex:
⎧U( x ) = U (x ) γ ( x )
⎧⎪u ( x , t ) = 2 sin[ ωt + γ u ( x )] ⎪⎪ u
⎨ ⇔ ⎨
⎪⎩i( x , t ) = 2 sin[ ωt + γ u ( x ) − ϕ( x )] ⎪ I ( x ) = I ( x ) γ u ( x ) − ϕ( x )
⎪⎩
(10.13)
Ecuaţiile telegrafiştilor de ordinul I şi II transpuse în complex nu mai sunt
ecuaţii cu derivate parţiale ci devin ecuaţii diferenţiale ordinare, de forma:
⎧d2 U
⎧ dU
⎪⎪ − = ( R A + j ω L A ) I = Z A I ⎪ 2 = ( R A + j ω L A )( G A + j ω C A ) U = Z A Y t U
dx ⎪ dx
⎨ ;⎨
⎪− dI 2
= ( G A + j ω C A ) U = Y t U ⎪ d I = ( R + j ω L )( G + j ω C ) I = Z Y I
⎪⎩ dx ⎪ A A A A A t
⎩ dx 2
(10.14)
10. Linii electrice lungi (linii omogene) 293

⎧ Notăm:

⎪ γ = ( R A + jωL A )(G A + jωC A ) = Z A Y t = α + jβ
⎪ Z = R + jωL - impedanţa lineică longitudinală [Ω / m]
⎪ A A A
[
⎪Y t = G A + jωC A - admitanţa lineică transversală Ω −1 / m ] (10.15)
⎪ - constanta de propagare a liniei, pe unitatea de lungime
⎪γ = ZA Y t

⎨ 1 2 - constanta de atenuare a
⎪ α = Re{ γ} = [ R A G A − ω L A C A + Z A Y t ] ≥ 0 liniei
2

⎪ 1 2 - constanta de defazare a
⎪β = Im{γ} = 2 [ω L A C A − R A G A + Z A Y t ] ≥ 0
⎪ liniei
⎪ ω ω
⎪v = β = 1 - viteza de fază a undei pe
⎪ [ω2 L A C A − R A G A + Z A Y t ] linie
⎩ 2
Ecuaţiile de ordinul doi (10.4) devin de forma:
d2 U d2 I
= γ2 U ; = γ2 I (10.16)
dx 2 dx 2
Soluţia ecuaţiei în variabila U este de forma:
− γx γx − γx γx
U( x ) = A1e + A e = Ud e + Ui e (10.17)

2
0 0
U d (x) U i (x)
Curentul complex şi el va avea două componente ce se propagă în
lungul liniei (pe axa Ox) în sensuri contrarii cu aceeaşi viteză (curentul
direct şi invers):
− 1 dU γ − γx γx
I( x ) = ⋅ = (A1e − A 2e ) (10.18)
Z A dx Z A
R A + jωL A Z γ
Notăm: Z c = = A = = Z c ϕc (10.19)
G A + jωC A γ Yt
impedanţa caracteristică a liniei cu pierderi. Curentul complex (10.18) se
poate scrie astfel:
A − γx A 2 γx U d o − γx U i γx
I( x ) = 1 e + e = e + (− o e ) = I d ( x ) + I i ( x )
Zc Zc Zc Zc
294 Bazele electrotehnicii

(10.20)

Mărimile Z c şi γ se mai numesc parametri secundari ai liniilor


lungi. În funcţie de aceştia, se pot scrie ecuaţiile liniilor lungi în regim
sinusoidal, atunci când se cunosc tensiunea şi curentul la intrarea pe linie
(x=0): U1 şi I1 sau la ieşirea de pe linie (x=ℓ): U 2 , I 2 .

⎧U1 = U(0) = A1 + A 2 ⎧ 1
⎪ A1 = ( U1 + Z c I1 )
⎪ ⎪ 2
⎨ A1 − A 2 ⇒ ⎨ (10.21)
⎪1I = I ( 0) = ⎪ 1
⎩ Zc ⎪⎩A 2 = 2 ( U1 − Z c I1 )
Deci ecuaţiile liniilor lungi se scriu sub formă similară cu ecuaţiile
pentru lanţurile de cuadripoli:
⎧ U ( x ) = U1ch γx − Z c I1sh γx ⎧ U 2 ( x ) = U1ch γA − Z c I1sh γA
⎪ (x =A) ⎪
⎨ U1 ⎯⎯ ⎯→ ⎨ U (10.22)
⎪ I ( x ) = I1ch γ x − sh γ x ⎪ I 2 ( x ) = I1ch γA − 1 sh γA
⎩ Zc ⎩ Zc

Fig. 10.5
Dacă raportarea se face faţă de bornele de ieşire ale liniei (x΄=ℓ-x, figura
10.5) atunci:
⎧ U x ' = U 2 ch γx '+ Z c I 2 sh γx ' ⎧ U1 = U 2 ch γA + Z c I 2 sh γA
⎪ ( x ' = A) ⎪ (10.23)
⎨ U 2 ⎯ ⎯ ⎯⎯ → ⎨ U 2
⎪I x ' = I 2 ch γx '+ Z sh γx ' ⎪I1 = I 2 ch γA + Z sh γA
⎩ c ⎩ c
Impedanţa de sarcină Z s conectată la ieşirea liniei are expresia:
U2 Zi − Z c th γA Z − Z c th γA
Zs = = = Zc i (10.24)
I 2 : I1ch γA Z Z c − Z i th γA
1 − i th γA
Zc
Coeficientul de reflexie al undelor, la joncţiunea dintre linie şi Z s
U 2i I 2i U 2 − Z c I 2 Z s − Z c
este: K rf = U = − I = U + Z I = Z + Z (10.25)
2d 2d 2 c 2 s c
10. Linii electrice lungi (linii omogene) 295

Dacă linia funcţionează adaptat ( ( Z s = Z c ) nu va exista reflexie de


semnal, K rf = 0 şi U = U d ; I = I d . Pentru o linie fără pierderi
(R A = G A = 0) expresiile (10.15) devin:
LA ω 1
α = 0 ; β = ω L A C A ; γ = jβ ; Z c = şi v = = (10.26).
CA β LACA
Cum v nu depinde de frecvenţa ω înseamnă că toate armonicile unui semnal
se propagă de-a lungul liniei cu aceeaşi viteză, ele ajung simultan la capătul
2-2´ al liniei şi se reface forma semnalului de la intrare. Se spune că liniile
fără pierderi nu distorsionează semnalul, ele se numesc linii fără dispersie.
Pentru linia cu pierderi, viteza de fază (cea pentru care faza iniţială
(ωt − βx ) rămâne constantă) a unui semnal sinusoidal este:
ω ω
v(ω) = = = f (ω) (10.27)
β(ω) 1 2
(ω L A C A − R A G A + Z A Y t
2
Cum viteza v depinde de frecvenţă, nu toate armonicile unui semnal
se propagă cu aceeaşi viteză în lungul liniei, armonicile înalte au viteză mai
mare şi ajung mai repede la capătul 2-2´ şi se suprapun peste armonicile
joase ale unui semnal precedent, linia prezintă distorsiuni ale semnalelor;
linia cu pierderi este o linie cu dispersie.
Linia cu pierderi poate deveni linie fără distorsiuni dacă parametrii
R G
săi îndeplinesc condiţia Heavisaide: A = A . (10.28)
LA CA
1
În acest caz: v = = ct. şi se elimină distorsiunea liniei.
LA CA
CA LA LA
Dar: α = R A = GA ≠ 0 ; Zc = = Zo ; ϕc = 0 . (10.29)
LA CA CA
Satisfacerea condiţiei Heavisaide (10.28) la cablurile telefonice este
mai greu de îndeplinit, datorită capacităţii lor CA mari şi L A mică. Deci este
nevoie a se mări artificial inductivitatea lineică L A . Prin procedeul Krarup
se înfăşoară cablul cu o bandă feromagnetică mărind astfel L A până se
satisface (10.28).
296 Bazele electrotehnicii

Fig. 10.6
Procedeul Pupin presupune a secţiona cablul şi la intervale egale
(mai mici decât λ) se introduc bobine cu inductivitatea L o (figura 10.6) care
să îndeplinească (10.28). Aceste bobine vor întârzia armonicile înalte sosite
primele până se reface semnalul iniţial şi ultima refacere este la bornele de
ieşire 2-2´ (pupinizarea cablului).
Aplicaţie
Să se determine impedanţa de intrare Z i a unei linii omogene de
lungime ℓ având parametrii Z c şi γ când este închisă pe impedanţa de
sarcină Z s . Să se particularizeze expresia lui Zi în următoarele cazuri:
a1 ) Z s = Z c ; a 2 ) Z s = 0 (mers în scurt); a 3 ) Z s → ∞ (mers în gol).
(
b) pentru linia fără pierderi R A = G A = 0 ; α = 0 . )
c) pentru linia de lungime egală cu un număr par (impar) de sferturi
de lungime de undă (λ / 4) .
d) pentru linia infinit lungă (A → ∞ ) .
Plecând de la ecuaţiile (10.23) ale liniei lungi putem scrie:
⎧ Zc
⎪U1 = U 2 (ch γA + sh γA)
⎪ Zs
⎨ (10.30)
⎪I = I (ch γA + Z s sh γA)
⎪1 2 Zc

Impedanţa de intrare se scrie succesiv sub forma:
Z Z − Z c − 2 γA
ch γA + c sh γA 1+ s e
U1 Zs Zs + Zc
Zi = = Zs = Zc
I1 Zs Z − Z s − 2 γA
ch γA + sh γA 1+ c e
Zc Zs + Zc
a1 ) Dacă Z s = Z c ⇒ Z i = Z c - linia funcţionează adaptat.
−2 γA
1− e
a 2 ) Dacă Z s = 0 ⇒ Z i = Z c = Z c th γA - linia merge în scurt.
− 2 γA
1+ e
a 3 ) Dacă Z s → ∞ ⇒ Z i = Z c cth γAl - linia merge în gol.
10. Linii electrice lungi (linii omogene) 297

Z
1 + j c tgβA
Zs
b) Pentru o linie fără pierderi: γ = jβ ; Z c = Z c → Z i = Z c
Z
1 + j s tgβA
Zc
deci linia funcţionează ca un transformator de impedanţe.
λ
c) Dacă lungimea liniei este A = k ; k=par (impar), atunci:
4
π
2π λ π − 2 γA − jk
βl = k =k ; e = e − 2αA e − j2βA = e − 2αA e 2 = ( −1) k e − 2αA .
λ 4 2
(Zs + Z c ) + (Zs − Z c )e −2γA (Zs + Z c ) + (−1) k (Zs − Z c ) .
Zi = Zc = Zc
(Zs + Z c ) − (Zs − Z c )e − 2γA (Zs + Z c ) − (−1) k (Zs − Z c )

Fig. 10.7

Dacă α = 0 (linie fără pierderi) atunci:


⎧ Z i = Z s pentru k=par – linie sfert lungime de undă, adaptat

⎨ Z c2 pentru k=impar – linie jumătate lungime de undă şi în acest caz
Z
⎪ i =
⎩ Z s linia se comportă ca un girator, schimbând caracterul de sarcină
Z s ca în figura 10.7.
− 2γA
d) Pentru linia de lungime infinită: lim e = 0 → Z i = Z c , valoarea
A →∞
sa este independentă de valoarea lui Z s .
Bibliografie
1. Andronescu, PL., Bazele electrotehnicii, vol I şi II, EDP, Bucureşti;
1972
2. Antoniu, I.S., Bazele electrotehnicii, vol I şi II, EDP, Bucureşti;
1974
3. Binns, K.J., Lawrenson, P.J., Trowbridge, C.W., The analytical and
numerical solution of electric and magnetic fields, John
Wilez&Sons, 1995
4. Bossavit,A., Modelásation numèrique en èlectrotechnique, Notes de
cours, Bucureşti, 1995
5. De Sabata, I., Bazele electrotehnicii, vol I, II, III, Lito I.P.Timişoara,
1972
6. Edminister, J.A., Electromagnetics, Theory and Problems, McGraw-
Hill, Inc., 1993
7. Ghircoiaşu., N., s.a. Matematici speciale, vol I,II, Lito I.P. Cluj-
Napoca, 1981
8. Hameyer, K., Belmans, R., Numerical Modelling and Design of
Electrical Machines and Devices, WIT Press, Boston, 1995
9. Mîndru, Gh., Electrotehnică, Lito I.P. Cluj-Napoca, 1976
10. Mîndru, Gh., Rădulescu, M.M., Analiza numerică a câmpului
electromagnetic, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1986
11. Mîndru, Gh., Teoria câmpului electromagnetic, Probleme, Editura
Mediamira, Cluj-Napoca, 2000
12. Mîndru, Gh., ş.a. Bazele electrotehnicii, Probleme, Lito I.P. Cluj-
Napoca, 1976
13. Mocanu, C.I., Teoria câmpului electromagnetic, EDP, Bucureşti,
1981
14. Moraru, A., Frăţiloiu,G., Bazele electrotehnicii, Probleme, Editura
BIC ALL, 1999
15. Nasar, S.A., Solved Problems in Electromagnetics, McGRAW-
HILL, INC, 1992
16. Neiman, L.R., Kalantarov, P.L., Bazele electrotehnicii, vol. I, II, ET,
Bucureşti, 1956
17. Nicolaide, A., Bazele fizice ale electrotehnicii, Editura Scrisul
românesc, Craiova, 1983/86
18. Preda, M., Cristea, P., Spinei F., Bazele electrotehnicii, vol.I, EDP,
Bucureşti, 1981
19. Răduleţ, R., Bazele electrotehnicii. Probleme, vol I, EDP, Bucureşti,
1981
300 Bazele electrotehnicii

20. Simion, E., Maghiar, T., Electrotehnică, EDP, Bucureşti, 1981


21. Simony, K., Electrotehnică teoretică, ET, Bucureşti, 1974
22. Sykulski, J.K., Computational Magnetics, Chapman&Hall, London,
1995
23. Şora, C., Bazele electrotehnicii, EDP, Bucureşti, 1982
24. Timotin, Al., ş.a., Lecţii de Bazele electrotehnicii, EDP, Bucureşti,
1970

You might also like