Professional Documents
Culture Documents
BAZELE
ELECTROTEHNICII
EDITURA U.T.PRES
CLUJ-NAPOCA, 2005
Editura U.T.PRES
Str. C. Daicovicu nr. 15
400020 Cluj-Napoca
Tel.: 0264 – 401304; Fax: 0264 - 430408
ISBN 973-662-136-7
621.3
ISBN 973-662-136-7
PREFAŢĂ
CUPRINS
r
y
uz = k
k j
x x φ ur
i
uϕ
r Fig. 1.1
G G
G G
G G
G
( divG ) P0
>0→ în punctul P0 există surse (+) care produc linii de câmp
G . Valoarea div G arată care este productivitatea
( )
surselor din acel punct; divG = 2 → la trecerea prin
P0
( divG ) P0
=0→ nu există surse în P0, liniile lui G trec continuu prin
acel punct (numărul liniilor nici nu creşte nici nu
scade).
4 Bazele electrotehnicii
i j k
∂ ∂ ∂
G = grad f = ∇f → rot ( grad f ) = =
∂x ∂y ∂z
∂f ∂f ∂f
∂x ∂y ∂z
⎛ ∂ 2f ∂ 2f ⎞
=⎜ − ⎟ i + 0 j + 0k (1.10)
⎝ ∂y∂z ∂z∂y ⎠
=0
Deci dacă:
rot G = 0 → G = −grad V = −∇V (1.11)
funcţia scalară V se numeşte potenţialul scalar al câmpului G .
Toate câmpurile G care provin dintr-un potenţial scalar V prin
intermediul gradientului se numesc câmpuri potenţiale (newtoniene,
irotaţionale) şi liniile lor sunt deschise, nu fac rotoare.
( ) ( )
G = f A → rot f A = ∇ × f A = ∇f × A + f ∇ × A =
(1.12)
( )
= grad f × A + f rot A
Dacă G = A × B , atunci aplicând formula lui Gibbs se obţine
succesiv:
A B
( ) ( )
rot A × B = ∇ × A× B = ∇ × A× B + ∇ × A × B = i
i i
(
∇ A B∇
+ ) ( )
i
A B
+
A∇ ∇ B
i
(
= A div B − B div A + B grad A − A grad B ) ( )
i
(1.13)
Dacă G = rot A = ∇ × A , aplicând (1.13) se obţine:
rot (rot A) = ∇ × ∇ × A = ( )
( ) ( )
= ∇ ∇ A − A ( ∇ ∇ ) + A ∇ ∇ − ( ∇ ∇ ) A = grad div A − Δ A ( )
=0 =0 =Δ
(1.14)
6 Bazele electrotehnicii
i j k
∂ ∂ ∂
• G = r → rot r = =0
∂x ∂y ∂z
x y z
G1
(f2 – f1), respectiv G2 − G1 , care ( )
reprezintă valorile celor două funcţii la
D S12
stânga şi la dreapta discontinuităţii S12. În
acest caz nu se pot defini operatorii grad,
div şi rot, dar se operează cu operatorii
fig 1.3 superficiali:
z
z1
F =Fx i +Fy j +Fz k ; F G =FxGx+FyGy+FzGz;
F x G =(FyGz–FzGy) i + (FzGx–FxGz) j + (FxGy–FyGx) k ;
P(x1,y1,z1)
k ∂V ∂V ∂V
j y1 grad V═ i+ j+ k;
∂x ∂y ∂z
i 0 y ∂ ∂ ∂
∇ =i + j + k ;
x1 ∂x ∂y ∂z
∂F ∂Fy ∂Fz
x div F = x + + ;
∂x ∂y ∂z
⎛ ∂F ∂Fy ⎞ ⎛ ∂Fx ∂Fz ⎞ ⎛ ∂Fy ∂Fx ⎞
rot F = ⎜⎜ z − ⎟⎟i + ⎜ − ⎟ j + ⎜⎜ − ⎟⎟k ;
⎝ ∂y ∂z ⎠ ⎝ ∂z ∂x ⎠ ⎝ ∂x ∂ y ⎠
⎛ ∂ 2F ∂ 2 Fy ∂ 2 Fz ⎞ ⎛ ∂ 2 Fx ∂ 2 Fy ∂ 2 Fz ⎞
grad div F = ⎜⎜ 2x + + ⎟⎟i + ⎜⎜ + + ⎟⎟ j +
⎝ ∂ x ∂x ∂y ∂x ∂z ⎠ ⎝ ∂x ∂y ∂y 2
∂y∂z ⎠
⎛ ∂ Fx ∂ Fy ∂ Fz ⎞
2 2 2
⎜⎜ + + ⎟k ;
2 ⎟
⎝ ∂x∂z ∂y∂z ∂z ⎠
∂F ∂F
grad k F = k ×rot F + ; div( k × F )= – k rot F ; rot( k × F )= k div F - ;
∂z ∂z
∂F
rot rot( k × F )= – k ×grad div F –rot ;
∂z
∂ ∂V
grad div k V= (grad V)=grad ;
∂z ∂z
1. Elemente de analiză vectorială 9
⎛ ∂ 2 Fx ∂ 2 Fx ∂ 2 Fy ∂ 2 Fz ⎞ ⎛ ∂ 2 Fy ∂ 2 Fy ∂ 2 Fz ∂ 2 Fx ⎞
rotrot F = ⎜⎜ − − 2 + + ⎟i + ⎜ − − + + ⎟j
⎝ ∂y
2
∂z ∂x∂y ∂x∂z ⎟⎠ ⎜⎝ ∂z 2 ∂x 2 ∂y∂z ∂y∂x ⎟⎠
⎛ ∂ 2 Fz ∂ 2 Fz ∂ 2 Fx ∂ 2 Fy ⎞
+ ⎜⎜ − − 2 + + ⎟k ;
⎝ ∂x
2
∂y ∂z∂x ∂z∂y ⎟⎠
rot k V=grad V× k ; ∇ 2 ( k × F )= k × ∇ 2 F ;
∂F
grad div k × F = – k ×rot rot F –rot ;
∂z
∂V
∇ 2 ( k V)= k ∇ 2 V; rot rot( k V)= – k ∇ 2 V+grad .
∂z
z
dϕ dz
k
uϕ
rdϕ
dr
ur
r y
ϕ
x
⎛ 1 ∂ 2 Fr ∂ 2 Fr ∂ 2 Fz 1 ∂ 2 Fϕ 1 ∂Fϕ ⎞
rot.rot F = ⎜⎜ − 2 − 2 + + + ⎟ ur +
⎝ r ∂ϕ
2
∂z ∂r∂z r ∂r∂ϕ r 2 ∂ϕ ⎟⎠
⎛ ∂ 2 Fϕ 1 ∂ 2 Fz ∂ 2 Fϕ 1 ∂Fϕ Fϕ 1 ∂Fr 1 ∂ 2 Fr ⎞
⎜⎜ − + − − + − + ⎟ uφ
⎝ ∂z
2
r ∂ϕ∂z ∂r 2 r ∂r r 2 r 2 ∂ϕ r ∂ϕ∂r ⎟⎠
⎛ ∂2F 1 ∂ 2 Fz ∂ 2 Fr 1 ∂ 2 Fϕ 1 ∂Fr 1 ∂Fz ⎞
+ ⎜⎜ − 2z − 2 + + + − ⎟ k.
⎝ ∂r r ∂ϕ 2 ∂r∂z r ∂ϕ∂z r ∂z r ∂r ⎟⎠
F =Fr u r +Fφ u φ +Fz u z ;
u r =- i cos φ+ j sin φ;
u φ = – i sin φ+ j cos φ;
10 Bazele electrotehnicii
i= u r cos φ– u φ sin φ;
j = u r sin φ+ u φ cos φ;
dl2 = dr2+r2dφ2+dz2;
dv = r dr dφ dz;
y
x = r cos φ; y = r sin φ; r2 = x2+y2; tg φ= ;
x
Fr= Fx cos φ+Fysin φ;
Fφ= – Fx sin φ+Fycos φ;
Fx= Fr cos φ–Fφsin φ;
Fy =Frsinφ+Fφcos φ;
∂ ∂ sin ϕ ∂ ∂ ∂ cos ϕ ∂
= cos ϕ − ; = sin ϕ + ;
∂x ∂r r ∂ϕ ∂y ∂r r ∂ϕ
∂ x ∂ ∂ y ∂ ∂ ∂ ∂
= y + ; =x − y
∂r (x 2 + y 2 ) 2 ∂x ∂x (x 2 + y 2 ) 2 ∂y
1 1
∂ϕ ∂y ∂x
ur × u φ = k ; u φ × k =ur ; k × u r = u φ; F G =FrGr+FφGφ+FzGz;
∂V 1 ∂V ∂V ∂ 1 ∂ ∂
grad V= ur + uφ+ k; ∇ = ur +u φ +k ;
∂r r ∂ϕ ∂z ∂r r ∂ϕ ∂z
⎛ F 2 ∂Fϕ ⎞ ⎛ F 2 ∂F ⎞
∇ 2 F =∆ F = ⎜⎜ ΔFr − 2r − 2 ⎟⎟ u r + ⎜⎜ ΔFϕ − ϕ2 + 2 r ⎟⎟ u φ + ΔFz k ;
⎝ r r ∂ϕ ⎠ ⎝ r r ∂ϕ ⎠
⎛ ∂ 2 Fr ∂ 2 Fz 1 ∂ 2 Fϕ 1 ∂Fr 1 ∂ 2 Fϕ Fr ⎞
grad div F = ⎜⎜ 2 + + + − − 2 ⎟⎟ u r +
⎝ ∂ r ∂r ∂ z r ∂r∂ϕ r ∂r r ∂ϕ 2
r ⎠
1. Elemente de analiză vectorială 11
⎛ 1 ∂ 2 Fz 1 ∂ 2 Fϕ 1 ∂ 2 Fr 1 ∂Fr ⎞
+ ⎜⎜ + 2 + + ⎟ u φ+
⎝ r ∂ϕ∂z r ∂ϕ
2
r ∂r∂ϕ r 2 ∂ϕ ⎟⎠
⎛ ∂ 2 Fz 1 ∂ 2 Fϕ ∂ 2 Fr 1 ∂Fr ⎞
⎜⎜ 2 + + + ⎟k
⎝ ∂z r ∂ϕ∂r ∂r∂z r ∂z ⎟⎠
∂ F ∂Fr ∂F ∂F
= ur + ϕ u φ + z k ;
∂r ∂r ∂r ∂r
∂F ∂F ∂Fϕ ∂F
= k × F + r ur + u φ+ z k ;
∂ϕ ∂ϕ ∂ϕ ∂ϕ
∂ F ∂Fr ∂F ∂F ∂u r ∂u ϕ
= ur + ϕ u φ + z k ; = u φ; = –ur ;
∂z ∂z ∂z ∂z ∂ϕ ∂ϕ
∂ u r ∂ u r ∂ u ϕ ∂ u ϕ ∂ k ∂k ∂ k
= = = = = = =0;
∂r ∂z ∂r ∂z ∂r ∂ϕ ∂z
1
div u r = ; div u φ =div k =0;
r
k
rot u φ = ; rot u r = rot k =0;
r
F
div( u r × F )= – u r rot F ; div( u φ × F )= z – u φ rot F ;
r
∂ F u r F r u z Fz
div( k × F )= – k rot F ; rot( u r × F )= u r div F – – – ;
∂r r r
Fϕ 1 ∂F ∂F
rot( u φ × F )= – u r + u φ div F – ; rot( k × F )= k div F – ;
r r ∂ϕ ∂z
12 Bazele electrotehnicii
z
F =Fr u r +Fθ u θ +Fφ u φ;
F G =FrGr+FθGθ+FφGφ
dr
ur F × G =(FθGφ–FφGθ ) u r +
θ uϕ r ⋅ sinθ ⋅ dϕ
(FφGr–FrGφ ) u θ +(FrGθ–FθGr ) u φ;
∂F ∂F ∂F ∂Fϕ
=( u φ × F )+ r u r + θ u θ + u φ;
∂θ ∂θ ∂θ ∂θ
∂F ∂F ∂F ∂Fϕ
=( k × F )+ r u r + θ u θ + u φ;
∂ϕ ∂ϕ ∂ϕ ∂ϕ
∂u r ∂u r ∂u θ ∂u θ
=sin θ u φ; = u θ; =ur ; =cos θ u φ;
∂ϕ ∂θ ∂θ ∂ϕ
∂u ϕ ∂u r ∂u θ ∂u ϕ ∂u ϕ
= – u r sin θ– u θ cos θ; = = = =0;
∂ϕ ∂r ∂r ∂r ∂θ
2 1 1
div u r = ; div u φ =0; div u θ = ;
r r tgθ
1 ur 1 1
rot u r =0; rot u φ = – u θ; rot u θ = u φ;
r tgθ r r
div( u r × F )= – u r rot F ;
1 1 F 1
div( u φ × F )= Fr– θ – u φ rot F ; div( u θ × F )= Fφ – u θ rot F ;
r tgθ r r
1 1 ∂F
rot( u r × F )= u r div F – F – Fr –
r r ∂r
1 1 1 1 ∂F
rot( u θ × F )= u θ div F – (Fr u r +Fθ u θ)– Fθ u r – ;
r tgθ r r ∂θ
1 1 1 1 ∂F
rot( u φ × F )= u φ div F – Fφ u r – Fφ u θ – =
r r tgθ r sin θ ∂ϕ
1 1 ∂Fr 1 1 ∂Fθ ⎡ ∂F F 1 ∂Fθ ⎤
=– ur – u θ +⎢ r + r + u φ.
r sin θ ∂ϕ r sin θ ∂ϕ ⎣ ∂r r r ∂θ ⎥⎦
∂ x ∂ y ∂ z ∂
= + + ;
∂r (x 2 + y 2 + z 2 ) 2 ∂x (x 2 + y 2 + z 2 ) 2 ∂y (x 2 + y 2 + z 2 ) 2 ∂z
1 1 1
∂ ∂ ∂ ∂
– (x 2 + y 2 ) 2
xz yz 1
= + ;
∂θ (x 2 + y 2 ) 2 ∂x (x 2 + y 2 ) 2 ∂y
1 1
∂z
∂ ∂ ∂
=x –y ;
∂ϕ ∂y ∂x
∂V 1 ∂V 1 1 ∂V
grad V= ur + uθ+ u φ;
∂r r ∂θ r sin θ ∂ϕ
∂ 1 ∂ 1 1 ∂
∇ = ur +u θ +u φ ;
∂r r ∂θ r sin θ ∂ϕ
1 ∂ 2 1 1 ∂ 1 1 ∂Fϕ
div F = (r Fr)+ (sin θ Fθ)+ =
r ∂r r sin θ ∂θ r sin θ ∂ϕ
∂F F 1 ∂Fθ 1 1 1 1 ∂Fϕ
= r +2 r + + Fθ+
∂r r r ∂θ r tgθ r sin θ ∂ϕ
1 1 ⎡∂ ∂F ⎤ 1 ⎡ 1 ∂Fr ∂ ⎤
rot F = ⎢ (Fϕ sin θ ) − θ ⎥ u r ++ ⎢ − (rFϕ )⎥ u θ
r sin θ ⎣ ∂θ ∂ϕ ⎦ r ⎣ sin θ ∂ϕ ∂r ⎦
1 ⎡∂ ∂F ⎤ ⎡1 ∂Fϕ 1 Fϕ 1 1 ∂Fθ ⎤
+ ⎢ (rFθ ) − r ⎥ u φ= ⎢ + − ⎥ ur +
r ⎣ ∂r ∂θ ⎦ ⎣ r ∂θ r tgθ r sin θ ∂ϕ ⎦
⎡1 1 ∂Fr ∂Fϕ Fϕ ⎤ ⎡ ∂Fθ Fθ 1 ∂Fr ⎤
⎢ r sin θ ∂ϕ − ∂r − r ⎥ u θ+ ⎢ ∂r + r − r ∂θ ⎥ u φ;
⎣ ⎦ ⎣ ⎦
1 ∂ ⎛ 2 ∂V ⎞ 1 1 ∂ ⎛ ∂V ⎞ 1 1 ∂2V
∇ 2 V=∆V= 2 ⎜ r ⎟ + ⎜ sin θ ⎟ + =
r ∂r ⎝ ∂r ⎠ r 2 sin θ ∂θ ⎝ ∂θ ⎠ r 2 sin 2 θ ∂ϕ 2
∂ 2 V 1 ∂V 1 ∂ 2 V 1 1 ∂V 1 1 ∂2V
= 2 +2 + + + ;
∂r r ∂r r 2 ∂θ 2 r 2 tgθ ∂θ r 2 sin 2 θ ∂ϕ 2
⎡ 2F 2ctgθ 2 ∂F 2 ∂Fϕ ⎤
∇ 2 F =∆ F = ⎢∇ 2 Fr − 2 r − 2 Fθ − 2 θ − 2 ur +
⎣ r r r ∂θ r sin θ ∂ϕ ⎥⎦
1. Elemente de analiză vectorială 15
1 ∂ 2 Fr ∂ 2 Fθ ⎤
+ − u θ+
r ∂r∂θ ∂r 2 ⎥⎦
⎡ 1 ∂ Fr 2 ∂Fϕ 1 ∂ Fϕ ∂ Fϕ 1 1 ∂Fθ
2 2
2
Fϕ
⎢⎣ r sin θ ∂ϕ∂r − r ∂r − r 2 ∂θ 2 − ∂r 2 − r 2 tgθ ∂θ + r 2 sin 2 θ +
1 ∂ 2 Fθ cos θ ∂Fθ ⎤
+ 2 − u φ;
r sin 2 θ ∂θ∂ϕ r 2 sin 2 θ ∂ϕ ⎥⎦
x2
u2 F G =F1G1+F2G2+F3G3;
u1
0 x1
dlj=hj dxj; j=1,2,3;
u3
dl2=h12 dx12+h22 dx22+h32.dx32;
x3
rotrot F =
16 Bazele electrotehnicii
1 ⎧ ∂ ⎡ h3 ⎛ ∂ ∂ ⎞⎤
= ⎨ ⎢ ⎜⎜ h 2 F2 − h 1 F1 ⎟⎥ --
h 2 h 3 ⎩ ∂x 2 ⎣ h 1h 2 ⎟⎥
⎝ ∂x 1 ∂x 2 ⎠⎦
∂ ⎡ h ⎛ ∂ ∂ ⎞⎤ ⎫
⎢ 2 ⎜⎜ h 1F1 − (h 3 F3 )⎟⎟⎥ ⎪⎬ u1 +
∂x 3 ⎢⎣ h 3 h 1 ⎝ ∂x 3 ∂x 1 ⎠⎥⎦ ⎪⎭
1 ⎧ ∂ ⎡ h1 ⎛ ∂ ∂ ⎞⎤ ∂ ⎡ h3 ⎛ ∂ ∂ ⎞⎤⎪⎫
+ ⎨ ⎢ ⎜
⎜ h F − h F ⎟
2 2⎟ ⎥ - ⎢ ⎜ h F
2 2 − ( h F )
1 1 ⎟⎥⎬ u2
⎟
⎠⎥⎦ ∂x1 ⎢⎣ h1h2 ⎝ ∂x1 ∂x2
3 3
h 3 h 1 ⎩ ∂x 3 ⎣ h2 h 3 ⎝ ∂x2 ∂x3 ⎠⎥⎦⎪⎭
1 ⎧ ∂ ⎡ h2 ⎛ ∂ ∂ ⎞⎤ ∂ ⎡ h ⎛ ∂ ∂ ⎞⎤ ⎫
+ ⎨ ⎢ ⎜⎜ h 1F1 − h 3 F3 ⎟⎥ –
⎟ ⎢ 1 ⎜⎜ h 3 F3 − (h 2 F2 )⎟⎟⎥⎪⎬ u 3 ;
h 1h 2 ⎩ ∂x 1 ⎣ h 3 h 1 ⎝ ∂x 3 ∂x 1 ⎠⎥⎦ ∂x 2 ⎢⎣ h 2 h 3 ⎝ ∂x 2 ∂x 3 ⎠⎥⎦ ⎪⎭
1 ∂V 1 ∂V 1 ∂V
grad V= u1 + u2 + u3 ;
h 1 ∂x 1 h 2 ∂x 2 h 3 ∂x 3
1 ∂ 1 ∂ 1 ∂
∇ = u1 +u2 + u3 ;
h 1 ∂x 1 h 2 ∂x 2 h 3 ∂x 3
⎡ ∂ ⎤
div F =
1
⎢ (h 2 h 3 F1 ) + ∂ (h 3 h 1F2 ) + ∂ (h 1h 2 F3 )⎥ ;
h 1 h 2 h 3 ⎣ ∂x 1 ∂x 2 ∂x 3 ⎦
rot F =
⎡ ∂ ⎤ ⎡ ∂ ⎤
=
1
⎢ (h 3 F3 ) − ∂ (h 2 F2 )⎥ u 1 + 1 ⎢ (h 1F1 ) − ∂ (h 3 F3 )⎥
⎣ ∂x 2
h 2h 3 ∂x 3 ⎦ h 3h1 ⎣ ∂x 3 ∂x 1 ⎦
1 ⎡ ∂ ⎤
u2 + ⎢ (h 2 F2 ) − ∂ (h 1F1 )⎥ u 3 ;
h 1 h 2 ⎣ ∂x 1 ∂x 2 ⎦
∇ 2V=∆V=
1 ⎡ ∂ ⎛ h 2 h 3 ∂V ⎞ ∂ ⎛ h 3 h 1 ∂V ⎞ ∂ ⎛ h 1 h 2 ∂V ⎞⎤
= ⎢ ⎜ ⎟+ ⎜ ⎟+ ⎜ ⎟⎥
h 1 h 2 h 3 ⎣ ∂x 1 ⎜⎝ h 1 ∂x 1 ⎟⎠ ∂x 2 ⎜⎝ h 2 ∂x 2 ⎟⎠ ∂x 3 ⎜⎝ h 3 ∂x 3 ⎟⎠⎦
.
1. Elemente de analiză vectorială 17
Observatii:
-sistem de coordonate cartezian:
x1=x, x2=y, x3=z, h1=h2=h3=1.
-sistem de coordonate cilindric:
x1=r, x2=φ, x3=z, h1=h3=1, h2=r.
-sistem de coordonate sferic:
x1=r, x2=θ, x3=φ, h1=1, h2=r, h3=r sinθ.
-sistem de coordonate al cilindrului eliptic:
1.4. Aplicaţii.
( ) ( )
G1 = k r n r → divG1 = k ∇ r n r = k r ∇ r n + k r n ∇ r =
r
= k r n r n −1+ k r n 3 = k (n + 3) r n
r
( ) (
→ rot G 1 = ∇ × k r n r = k ( ∇r n ) × r + k r n ∇ × r = )
=0
r
= k n r n −1 ×r =0
r
1 ⎛1⎞ −1 r
V1 = → gradV1 = ∇⎜ ⎟ = 2
r ⎝r⎠ r r
1 ⎛ 1 ⎞ −n −n
V2 = n → gradV2 = ∇⎜ n ⎟ = n + 1 ∇r = n + 2 r
r ⎝r ⎠ r r
18 Bazele electrotehnicii
z ∂f 1 ∂f ∂f
f ( x, y, z ) = → ∇f = u r + uϕ + uz
x +y 2
2
∂r r ∂ϕ ∂z
∂f ∂f ∂f
sau ∇f = i+ j+ k
∂x ∂y ∂z
z 2z 1
f (r, ϕ, z ) = 2 → ∇f = − 3 u r + 2 u z
r r r
∂ ∂ xy ∂
divG = ∇G =
∂x
( )
x2 +
∂y
( )
e
∂z
(x y z ) = 2 x + x e xy + x y
1
divG = −2 − e − 1 − 1 = −3 −
( − 1,1, 2 ) e
i j k
∂ ∂ ∂
rotG =
∂x ∂y ∂z
(
= −2 x y i + 2 y z − 2 x 2 y ) k; rotG
Pc
= 4i
Gx Gy Gz
5. Să se calculeze circulaţia vectorului G = x 2 i + y 2 j + z 2 k pe dreapta
P1P2 sau pe curba P1P2P3P4 din figura 1.4.
( i − j) dx = ( 2x )
4
2
− 4x = 18
1
I′ = ∫ ( ) ∫ G (i dx ) + ∫ G (− j dy) =
P3 P4 P2 P2 P4 P2
∫ P1
G dl + ∫ P3
G dl + ∫ P4
G dl =
P1
G − j dy +
P3 P4
1 4 0 1 63 8
= ∫ 0
- y 2 dy + ∫ 1
x 2 dx + ∫ -2
- y 2 dy = −
3
+
3
+ = 18
3
A d = y dx − x dy , deoarece
d = dx i + dy j
Pe porţiunea (b-c):
y = 1 − x2 →
x dx − x dx
Fig. 1.5 → dy = − =
y 1 - x2
x 2 dx dx
→ Ad = 1 − x dx + 2
=
1− x 2
1 − x2
c 1 dx π
∫ b
Ad = ∫ 0
1− x 2
=
2
⎧y = 0
Pe porţiunea (c-a): ⎨ → Ad = 0
⎩dy = 0
b c a π π
Atunci: ∫A d =∫
Γ
a
A d +∫ A d +∫ A d = 0+
b c 2
+0=
2
20 Bazele electrotehnicii
(
De asemenea: rot A = ∇ × A = ∇ × y i − x j = −2k şi ds = −dx dy k)
x =1 1− x2 π π
Rezultă: ∫
SΓ
rot A ds = ∫
x=0
dx ∫ y=0
2 dy = 2 S Γ = 2
4
=
2
π
Deci: ∫ A d = ∫ rotA ds = ,
Γ
SΓ 2
Ceea ce înseamnă că se verifică teorema lui Stokes.
2. Stările electrice şi magnetice ale corpurilor şi
câmpului
Orice sistem fizic este constituit din corpuri (substantă) şi din câmp
electromagnetic care există atât în interiorul corpurilor cât şi în spaţiul dintre
corpuri. Stările electrice şi magnetice ale unui sistem fizic sunt complet
caracterizate prin următoarele mărimi primitive:
q – sarcina electrică, caracterizează starea de încărcare cu sarcină a
corpurilor electrice [C].
i – intensitatea curentului electric, caracterizează starea
electrocinetică a corpurilor [A].
p – momentul electric, caracterizează starea de polarizare a
corpurilor [Cm].
m – momentul magnetic, caracterizează starea de magnetizare a
corpurilor [Am2].
E – intensitatea câmpului electric, caracterizează aspectul electric
al câmpului electromagnetic [V/m].
B – inducţia magnetică, caracterizează aspectul magnetic al
câmpului electromagnetic [T].
Observaţie:
Noţiunea de câmp (sistem fizic, formă de existenţă a materiei) a fost introdusă în
fizică de către Faraday în sec XIX prin formularea teoriei de acţiune prin contiguitate (din
aproape în aproape, în spaţiu şi timp şi a reprezentat un progres enorm în înţelegerea
proceselor fizice, deşi mult timp a primit o interpretare mecanicistă (câmpul era privit ca o
stare de deformare a unei substanţe ipotetice numită eter, care s-ar afla pretutindeni atât în
corpuri cât şi în afara lor. Orice manifestare prin câmp era o întindere, comprimare, tăiere a
liniilor de câmp.
Prin “câmp” vom înţelege în primul rând un sistem fizic care are
propietăţi materiale (posedă energie şi impuls) dar în acelaşi timp, în sens
matematic, câmp este mulţimea valorilor unei funcţii (scalare sau vectoriale).
Câmp este şi regiunea din spaţiu care posedă proprietăţi speciale sau chiar
”intensitatea câmpului electric E” este numită sub forma prescurtată
câmpul E .
2. Stările electrice şi magnetice ale corpurilor şi câmpului 23
q1q 2 r12
F21 = − F12 = (2.2)
4πε o r123
Fig 2.2
Sensul forţei de tip Coulomb este astfel încât sarcinile de acelaşi
1 ⎡F ⎤
semn se resping iar cele de semne contrare se atrag. ε o =
4π ⋅ 9 ⋅109 ⎣ m ⎦
este permitivitatea vidului (constantă universală).
⎧ρ v =ct
⎪
⎯⎯
→ q=
∫ Vcorp
ρ v dυ = ρ v Vcorp
(2.4)
⎨
⎪ρ =ρ r
⎩ v v( ) ⎯⎯
→ q=
∫ Vcorp
ρ v (r)dυ
(2.6)
⎪ρ =ρ r - distribuţie neuniformă ⎯⎯
⎩ s s( ) ( ) → q=
∫ ρ ( r ) ds
S
s
dq ⎡ C ⎤
ρA = (2.7)
dA ⎢⎣ m ⎥⎦
⎧ρ A =ct - ( distribuţie uniformă )
⎪
Dacă ⎨
⎯⎯
→ q=
∫ ρ dA = ρ A
C
A A C
(2.8)
⎪ρ =ρ r - distribuţie neuniformă
⎩ A A( ) ( ) ⎯⎯ ∫
→ q= ρ ( r )dA
C
A
pcorp =
∫ Vcorp
P dυ (2.14)
Observaţie:
Nu trebuie confundată polarizarea (fenomenul la care este supusă substanţa dielectrică) cu
polarizaţia P (mărime de stare prin care apreciez punctual intensitatea fenomenului).
28 Bazele electrotehnicii
∫ ∫
___
qp = dq p dυ = − P ds (2.16)
∑ ∑
a) Curentul de conducţie:
Intensitatea curentului de conducţie printr-o secţiune a conductorului
reprezintă sarcina ce traversează secţiunea respectivă într-o secundă.
dq ⎡ C ⎤
i= ⎢ =A ⎥ (2.23)
dt ⎣ s ⎦
Curentul i se distribuie pe secţiunea conductorului cu
densitatea J (figura 2.11):
∫
___
i= J ds (2.24)
Fig 2.11 Scond
32 Bazele electrotehnicii
∫
___
i= J ds = J S=J S şi conductorul se numeşte filiform.
Scond
• Dimensional: [ J ] =
[i ] = ⎡ A ⎤
[S] ⎢⎣ m 2 ⎥⎦
• dacă J nu se distribuie uniform pe secţiunea transversală a
conductorului, acesta este nefiliform (sau masiv). Aceasta depinde şi de
grosimea conductorului dar în primul rând de frecvenţa curentului.
O bară groasă, în joasă frecvenţă (sau curent continuu) este filiformă,
iar un fir subţire în înaltă frecvenţă este masiv (efecte peliculare).
Fig 2.12
În general, dacă printr-o suprafaţă deschisă SΓ, mărginită de curba Γ
(figura 2.13) trece un curent electric, atunci prin elementul de suprafaţă
orientat ds va trece curentul:
di=J ds (2.25)
iar prin toată suprafaţa SΓ va trece:
∫
___
iS = J ds (2.26)
Γ
SΓ
Dacă prin SΓ trec mai multe conductoare parcurse de
Fig 2.13 curent (filiforme sau nu) în diferite sensuri, atunci iSΓ este
un curent de conducţie generalizat numit solenaţia prin suprafaţa SΓ.
∫ ∫ ρ v ds
___
i C =i T = JC ds = v (2.30)
S S
Dacă are loc mişcarea unei distribuţii superficiale de sarcina ρS cu
viteza v , se va defini o distribuţie superficială de curent (pânza de curent) cu
densitatea:
⎡A⎤
J S =ρS v ⎢ ⎥ (2.31)
⎣m⎦
c) Curentul de deplasare
∂D
Densitatea curentului de deplasare Jd = nu are direcţia
∂t
câmpului D , ci are direcţia variaţiei lui D , respectiv ( dD ) ca în figura 2.17.
Fig 2.17
Observaţie:
În afară de curenţii electrici de conducţie, convecţie şi deplasare, mai există
curentul electric de tip Röntgen (vezi relaţia 3.34), creat prin mişcarea cu viteza v a
corpurilor polarizate, el este creat de sarcinile fictive de polarizaţie în mişcarea lor odată cu
corpul. Densitatea acestui curent este :
(
JR = rot D × v ) (2.34)
1 C m A
Dimensional: ⎡⎣ JR ⎤⎦ = [ rot ][ D ][ v ] = = (2.35)
m m2 s m2
∫ v∫
___ ___
Jm ds = M dA ↔ Jm = rot M (2.45)
SΓ Γ
imΓ
[ F] = N V
[E] = (2.48)
[q ] C m
În orice punct dintr-un domeniu, câmpul electric E defineşte local
starea câmpului electric din acel punct.
Explorarea unui câmp magnetic se poate face cu un corp de probă care
poate fi o sarcină q în mişcare cu viteza v .
Dacă în regiune există şi câmp electric, acesta va
exercita o forţă electrică Fe = q E , iar câmpul magnetic
B va acţiona cu o forţă magnetică tip Lorentz:
Fm =q ( v x B ) (2.49)
Fig 2.22
În repaus măsurăm forţa electrică Fe , iar în mişcare măsurăm:
Ft =q E+q ( v × B ) (2.50)
Forţa suplimentară, forţa magnetică Fm , este cea care apare la mişcarea
sarcinii pe curba C cu viteza v (figura 2.22)
Mărimea explorată B definită printr-un produs vectorial (2.49) îi
atribuie lui B caracterul de vector axial, spre deosebire de E care are
caracter de vector polar. Explorarea mărimii B se poate face şi pe baza altor
experimente:
(
dF = i dA × B )
sau C= m b × B (2.51)
Toate aceste moduri de definire pentru B sunt echivalente între ele.
Dimensional pentru inducţia magnetică rezultă unitatea de măsură din
relaţia sa de definiţie:
⎧ [dF] = N = T(Tesla)
(
⎪dF=i dA × B ⎯⎯ )
→ [ B] =
[i][dA ] A m
⎪
⎨ (2.52)
⎪C= m × B ⎯⎯ → [ B] =
[ C] N m
=
1Wb
= T= 2
⎪
⎩ [ m] A m2 m
Observaţie:
Ca orice formă de materie, câmpul electromagnetic are energie şi impuls pe care le
poate transmite corpurilor cu care este în contact. Deosebirea faţă de substanţa corpurilor
constă în faptul că pentru câmp nu este proprie starea de mişcare mecanică.
Σi
ψΣ =
∫
Σs
D ds +
∫
Σi
D ds = ψs− + ψi+ (3.2)
Dintr-o suprafaţă închisă Σ pot să iasă mai multe linii de câmp decât
au intrat numai dacă în volumul limitat de Σ ( ν Σ ) există surse pozitive care
generează noi linii de câmp. Ies mai puţine linii de câmp numai dacă în ν Σ
3. Legile fenomenelor electromagnetice 43
există surse negative (puţuri) care absorb liniile de câmp, respectiv ies atâtea
linii câte au intrat dacă în ν Σ nu există nici o sursă sau productivitatea
surselor (+) este egală cu productivitatea surselor (–).
Deci între fluxul electric printr-o suprafaţă închisă Σ şi distribuţia
surselor în interiorul suprafeţei Σ există o legătură. Dar sursele unui câmp
electric sunt sarcinile electrice. Legea fluxului electric face legătura dintre
fluxul electric prin Σ şi sarcinile conţinute în interiorul acestei suprafeţe:
__ __
∫ D ds = q
Σ
Σ (3.3)
∫ Σ
D ds =
∫νΣ
div D dν ⎪
⎪
⎪⎭
Relaţia (3.4) constituie forma locală a legii fluxului electric. Cum
divergenţa unui câmp indică sursele acelui câmp, legea (3.4) arată că sursele
campului D sunt distribuţiile de sarcină ρ v : liniile lui D încep pe sarcinile
(+) şi se termină pe sarcinile (–). Cartezian expresia (3.4) se scrie sub forma:
44 Bazele electrotehnicii
∂ D x ∂D y ∂D z
+ + = ρ v ( x , y, z ) (3.5)
∂x ∂y ∂z
În domeniile neîncărcate cu
sarcină unde ρ v = 0 , liniile lui D
trec continuu, nici nu apar nici nu
dispar linii ale câmpului D .
Dacă suprafaţa de trecere
S12 dintre mediile ① şi ② (deci
S12 este o discontinuitate) este
încărcată cu distribuţia superficială
de sarcină ρs (discontinuitate
ρs activă), atunci aplicând (3.4) în
punctele din jurul discontinuităţii
Fig 3.4
vom avea:
_ __ __
divs D = ρs → n12 ⋅ ( D 2 − D 1 ) = ρs
→ D n 2 − D n1 = ρs (3.6)
Cum ρs > 0 → D n 2 > D n 1 , ca în figura 3.4.
Dacă S12 este o discontinuitate pasivă ( ρs = 0 ) atunci:
D n1 = D n 2 (3.7)
respectiv la trecerea printr-o joncţiune pasivă ( ρs = 0 ) liniile lui D astfel se
refractă încât se conservă componenta normală a lui D .
Relaţiile (3.4), (3.6) şi (3.7) sunt formele locale ale legii în domenii
de continuitate sau de discontinuitate.
Observaţii:
• Liniile lui D care trec printr-
o suprafaţă limitată de un contur
Ψ2 (figura 3.5) formează un tub de flux
electric. Cum în interiorul tubului nu
există sarcini ρ v = 0 , rezultă că
ρv = 0 ψ1 = ψ 2 , deci printr-un tub de flux,
Ψ1 fluxul este conservativ.
,,Tub unitate” este acela a
cărui suprafaţă este străbătută de unitatea de flux. Fiecare tub unitate este
înlocuit cu o linie a câmpului D care coincide cu axa tubului, obţinând
astfel spectrul liniilor lui D . Din acest motiv fluxul printr-o suprafaţă este
3. Legile fenomenelor electromagnetice 45
⎧[Ψ Σ ] = [q Σ ] = C
⎪
⎨ [q Σ ] C (3.8)
⎪[D] = =
⎩ [S] m 2
• Formele integrale ale unei legi (valabile pe un domeniu) se
pot verifica experimental iar formele locale (valabile într-un punct din
domeniu) stau la baza algoritmilor de calcul a unui câmp.
• Dacă suprafaţa Σ trece doar prin mediu continuu cu ε = ct
(unde D = εE ), atunci legea se scrie succesiv:
__ __ __ __ __ __ __ __
∫ ∫ ∫ ∫
q
D ds = ε E ds = ε E ds = q Σ E ds = Σ
⇒ (3.9)
Σ Σ Σ Σ ε
Forma particulară (3.9) a legii fluxului electric, pentru domenii de
continuitate este cunoscută sub numele de teorema lui Gauss. Forma locală
asociată expresiei (3.9) este:
ρ
div E = v (3.10)
ε
Dacă mediul cu ε a fost înlocuit prin sarcinile de polarizaţie
__
echivalente ( ρ vp = −div P ), atunci din legea legăturii (2.19) se obţine:
divD − divP ρ v + ρ v p
div E = = (3.11)
εo εo
Deci în vid ( ε o ), sursele câmpului E sunt atât sarcinile reale ρ v cât şi
sarcinile de polarizaţie ρ v p .
• Plecând de la formele integrale (3.3) şi (3.10) se pot stabili algoritmi
de calcul pentru câmpul D (respectiv E ) dacă intuiesc apriori forma liniilor
lui D (respectiv E ) şi aleg suprafaţa Σ în concordanţă cu geometria liniilor
de câmp.
Suprafaţa Σ se alege astfel:
a) să fie ortogonală câmpului D (respectiv E ):
__ __ __ __
D ds = D ds ; ( E ds = E ds) (3.12)
46 Bazele electrotehnicii
Aplicaţii:
1. O sarcină punctiformă q este situată în vid (figura 3.6). Se cere
expresia câmpului electric creat în jurul său.
Σ
Câmpul electric este radial (liniile lui E în
lungul vectorului de poziţie r ) cu simetrie sferică
(ε 0 ) (simetria unui câmp este dată de forma suprafeţelor
q sale echipotenţiale). Aplicând legea fluxului electric
sub forma (3.14) pe suprafaţă Σ sferă de rază r
obţinem: _
__ __ __
∫
q q r
D ds = q Σ ↔ D ⋅ 4πr 2 = q → D = → D= →
Σ 4πr 2 4π r 3
__ _
D __ q r
→E==
εo 4πεo r 3
2. O sferă dielectrică de rază a şi permitivitate ε = ε r εo este încărcată
q 3q
uniform cu sarcina q ( ρ v = = ) şi plasată în vid. Se cere expresia
V 4πa 3
câmpului creat.
3. Legile fenomenelor electromagnetice 47
Σe
∫Σi
D i ds = q Σi ↔
__
Di 4πr 2 = ρ v
3
1 1 _ __ ρ _
→ Di = ρ v r → D i = ρv r → Ei = v r
3 3 3ε
ρv
a
∫Σe
D e ds = q Σe ↔ De 4πr 2 =
3ε 4πa 3 ρ a3 1
= ρv → De = v →
3 3 r2
_ _
ρ a3 r
__ __ ρ a3 r
De = v → Ee = v
3 r3 3εo r 3
Suprafaţa sferei de rază a este o
discontinuitate (în interior este ε şi în exterior ε o ) deci valoarea lui E suferă
un salt. În schimb:
ρ
(Di )r = a = v a = (De )r = a
3
deci valorile câmpului D nu sunt afectate de discontinuitatea mediului, ca în
figura 3.8.
D
h
ds
D
∫Σ
D ds =
∫
Σlat
D ds + 2
∫ D ds =
Σ baza = 0
ρ 1
= D ⋅ 2πrh = q ∑ = ρ h ⇒D= ⇒
Σ 2π r
_ __ _
r __ ρ r __ D ρ r
D= ⇒ E= =
Fig 3.9 2π r 2 εo 2πεo r 2
i ρv __ ρv _ __ ρv _
→ Di = r → Di = r → Ei = r
2 2 2ε
ÆPentru exteriorul cilindrului ( r ≥ a ) rezultă succesiv:
r __ __
a
Fig 3.10
∫ Σe
D ds = q Σe ↔ De 2πr e = ρ v πa 2 e
_ _
ρ a2 1 __ ρ a2 r __ ρ a2 r
→ De = v → De = v → Ee = v
2 r 2 r2 2εo r 2
__ __
∫
D1
D ds = q Σ ↔ (D1 + D 2 )2πr 2 = q
Σ
În plan ecuatorial este
ρs1 D1 = ε1E1 discontinuitate, unde se conservă
ε1
a componenta tangenţială a lui E :
ε2 D2 = ε2E 2
ρs 2
D1 D 2
E1 = E 2 → =
Σ D2 ε1 ε 2
Fig 3.11
⎛ ε ⎞ ε2 1 D
D1 2πr 2 ⎜⎜1 + 2 ⎟⎟ = q → D1 = q → E1 = 1
⎝ ε1 ⎠ ε1 + ε 2 2πr ε1
2
ε ε 1 D
D 2 = 2 D1 = q 2 → E2 = 2
ε1 ε1 + ε 2 2πr 2 ε2
Distribuţia sarcinii pe cele două emisfere conform relaţiei (3.15) va fi:
⎧ ε1 1
⎪ρs1 = (D1 )r = a = q ε + ε 2
⎪ 1 2 2πa
⎨ ⇒ (ρs1 + ρs 2 )2πa 2 = q
⎪ρ = (D ) ε2 1
s2 2 r =a = q
⎪⎩ ε1 + ε 2 2πa 2
__ __ __ __
∫ B ds = ∫
Σ vΣ
div Bdν = 0 ⎯⎯⎯⎯⎯→
ν Σ = arbitrar
div B = 0 (3.17)
Totodată, din
N N
B = rotA ⎯⎯⎯⎯
∂A
→ [A] = [B] ⋅ [r] = ⋅m = = T⋅m (3.23)
B= A⋅m A
∂r
Observaţii:
• Într-un câmp magnetic uniform fluxul magnetic prin suprafaţa SΓ
__ __
este: Φ SΓ = B ⋅ SΓ iar într-un câmp neuniform el este ΦSΓ =
∫SΓ
B ds .
D = εo E + P (3.26)
Comparând cele două expresii (3.25) şi (3.26) se poate stabili o
analogie între câmpul electric şi câmpul magnetic:
P ←⎯⎯
→ -M → mărimea P m = − M este polarizaţia magnetică
52 Bazele electrotehnicii
2 __ __
ds curbei Γ iar u m12 =
∫
1
Hd este
∫ ∫
d ⎢ ∂ D ⎥
i HΓ = = D ds = ⎢ ds ⎥ +
dt dt S ∂t
Γ ⎢⎣ SΓ = fixa ⎥⎦ __ __
D = D (t) (3.32)
⎡ ⎤
⎛ __ __ ⎛ __ __ ⎞ ⎞ ⎥
∫
⎢
⎢ SΓ = mobila ⎜⎜ v div D + rot ⎜⎜ D × v ⎟⎟ ⎟⎟ds ⎥
⎢⎣ cu viteza v ⎝ ⎝ ⎠ ⎠ ⎥ __ __
⎦ D ≠ D(t)
Ţinând seama de (3.4) expresia (3.32) se scrie sub forma:
__
∂ D __ __ __ __ __ __
i HΓ =
∫SΓ ∂t
ds +
SΓ ∫
ρ v v ds +
SΓ ∫
rot( D × v ) ds (3.33)
Expresia (3.34) este forma integrală dezvoltată a legii iar integralele din
membrul drept reprezintă:
i c − intensitatea curentului de conducţie prin SΓ ( J este densitatea sa)
∂D
i d − intensitatea curentului de deplasare prin SΓ ( este densitatea sa)
∂t
i T − intensitatea curentului de convecţie (transport) prin SΓ ( ρv v este
densitatea sa)
__ __
i R − intensitatea curentului Röentgen prin SΓ ( rot( D × v ) este densitatea
sa)
Observaţie:
__ __ __ __
J R = rot( D × v ) este densitatea curentului Röentgen teoretic iar rot( P × v ) este
densitatea curentului Röentgen practic, verificat experimental, diferenţă care în formulare
macroscopică nu afectează calculele tehnice; deosebirea are o justificare doar în
electrodinamica relativistă.
În membrul stâng al legii (3.34) sunt numai mărimi magnetice iar în
membrul drept sunt numai mărimi electrice. Deci legea circuitului magnetic
face legătura dintre aspectul electric şi cel magnetic al câmpului
electromagnetic, respectiv legea spune că ,,un câmp magnetic este creat de
către curenţi electrici (indiferent de natura lor fizică: conducţie, deplasare,
convecţie, Röentgen)”.
Aceasta este singura proprietate comună a celor patru genuri de
curenţi electrici, de unde şi numele acestei legi de,legea curentului total.
Afirmaţia că: ,,orice curent electric produce un câmp magnetic în jurul său”
admite şi reciproca: ,,nu pot exista linii de câmp magnetic fără ca ele să
înconjoare linii de curent”.
În medii fixe (fără corpuri în mişcare v = 0 ) expresia (3.34) se reduce
la forma:
__ __
∫ ∫
∂D
H d = θSΓ + ds (3.35)
Γ SΓ ∂t
respectiv câmpul magnetic H este creat doar de curenţi de conducţie
∂D
(solenaţie) şi de curenţi de deplasare (câmpuri electrice variabile ≠ 0 ).
∂t
3. Legile fenomenelor electromagnetice 55
∫ ∫
∂D
Hd = ds (3.37)
Γ SΓ ∂t
care pune în evidenţă faptul că în lipsa corpurilor (în particular în vid), un
câmp magnetic H este produs doar de către curenţii de deplasare, respectiv
∂D
este produs de către câmpuri electrice variabile ≠ 0.
∂t
∫ Γ
H d = θSΓ (3.36)
∫ Γ
Hd =H
∫ d = H⋅
Γ
Γ (3.38)
58 Bazele electrotehnicii
această ipoteză este valabilă doar dacă liniile lui H sunt echidistante (sau în
particular paralele) ca în figura 3.17 şi evaluăm lungimea liniei de câmp Γ
şi solenaţia θSΓ prin suprafaţa curbei Γ .
Deci dacă sunt îndeplinite ipotezele (3.37) şi (3.38) atunci:
∫ ∫
⎧ ___ ___
Hd = Hd = H Γ
∫
___ ___ ⎪ ↑ ↑
H d = θSΓ ↔ ⎨ Γ (a ) Γ (b)
Γ ⎪θ = suma algebrică a curenţilor prin suprafaţa S
⎩ SΓ Γ
θSΓ
H Γ ⋅ Γ = θSΓ → HΓ = (3.39)
Γ
H
H
Fig 3.17
Aplicaţii
H H
1. Un fir rectiliniu parcurs de
i1 curentul i sau un mănunchi de fire
i4 i2 parcurse de curenţii i1 , i 2 , i 3 şi i 4 este
Γ
i i3 situat într-un mediu omogen
a) b)
(figura3.18). Să se determine expresia
Fig 3.18 câmpului magnetic creat.
∫
i
a) Hd =i ↔ H ⋅ 2πr = i → H= (3.40)
Γ 2πr
Ca vector liniile lui H sunt tangente la cerc, deci sunt dirijate după
i
coordonata ϕ a sistemului cilindric: H = H u ϕ = u ϕ ; u ϕ -versorul axei ϕ.
2πr
3. Legile fenomenelor electromagnetice 59
__ __
b)
∫ Γ
H d = θSΓ ↔ H ⋅ 2πr = i1 -i 2 + i3 -i 4 →
i -i + i -i __ __
→H= 1 2 3 4 → H = H⋅ u ϕ (3.41)
2πr
2. O bobină cilindrică lungă (lungimea a bobinei este mult mai mare
decât diametrul spirelor) numită şi solenoid are N spire parcurse de curentul
i ca în figura 3.19 . Se cere expresia câmpului H creat.
H
∫
H d = θSΓ ↔ H ⋅ = N ⋅ i →
Γ
N ⋅i
→ H= (3.42)
Γ Care este un câmp magnetic
uniform(valoare constantă în interiorul
bobinei).
Fig 3.19
∫
1 i
Hi d = θSΓ ↔ Hi 2πr = J πr 2 → Hi = Jr= r
Γi i 2 2πa 2
Ca vector H i este tangent la curba Γi , deci are versorul u ϕ :
__ __ __ 1 __ 1 _ _
H i = Hi ⋅ u ϕ
sau H i = J r u ϕ = (J× r ) (3.43)
2 2
60 Bazele electrotehnicii
∂Bx ∂B y μi ⎡ ∂ ⎛ y ⎞ ∂∂ ⎛ − x ⎞ ⎤
divB = + = ⎢ ⎜ 2 ⎟+ ⎜ ⎟⎥ = 0
∂x ∂y 2π ⎢⎣ ∂x ⎜⎝ x + y 2 ⎟⎠ ∂∂yx ⎜⎝ x 2 + y 2 ⎟⎠ ⎥⎦
v i a) Există curent în
i S N secundar ( i 2 ≠ 0 ) şi lampa
h arde numai dacă fluxul
magnetic din miez Φ f este
b) ω variabil în timp (la
2 închiderea şi deschiderea
contactului k). În secundar
B 1 Γ 2 se induce o t.e.m statică
(t.e.m de transformare).
b) la apropierea
1 magnetului de spiră (sau de
c) bobină) fluxul magnetic prin
ω aceasta creşte, se induce
d) curent i într-un anumit sens
4 3 iar la îndepărtare se schimbă
B sensul curentului indus.
Totul este invers când
Fig 3.22 magnetul se apropie (sau
îndepărtează) cu polul sud. Deci sensul curentului indus depinde şi de sensul de
variaţie a fluxului inductor.
c) dacă o bară se mişcă (taie linii de câmp) într-un câmp B , între capetele
ei (1,2) se va induce o t.e.m e 21 chiar dacă circuitul este deschis (bara nu
închide o suprafaţă, deci nu avem flux magnetic inductor), dar va apare o
t.e.m de mişcare în bara mobilă.
d) o spiră Γ dreptunghiulară se poate roti cu viteza unghiulară ω într-un
câmp magnetic exterior B .
– dacă ω = 0 şi B( t ) în spiră se va induce o t.e.m statică ,, e t ”
–dacă ω ≠ 0 şi B ≠ B( t ) în spiră se induce o t.e.m de mişcare ,, e m ” care
de fapt se induce doar pe laturile 1-2 şi 3-4 care în mişcare lor taie liniile
câmpului B .
– dacă ω ≠ 0 şi B = B( t ) în spira Γ se induce atât t.e.m de mişcare cât şi
de transformare: e Γ = e t + e m .
62 Bazele electrotehnicii
__ __
∫
Æ fluxul magnetic inductor [Wb], cel care prin
Φ SΓ = B ds variaţia sa în timp induce o t.e.m;
SΓ
1Wb
dΦ SΓ Æ t.e.m indusă în curba închisă Γ [V]; 1V =
1sec
eΓ = −
dt Æ dacă curba Γ este din material izolant (sau este o
curbă virtuală) t.e.m indusă nu are nici un efect;
∫
e de 1
(i Γ = Γ ; i Γ = Csp Γ ; i Γ = e Γ dt...)
R sp dt L sp
Br
Æ curentul indus în spiră (i Γ ) creează în jurul acesteia
un câmp magnetic (câmpul magnetic creat de curenţii
. induşi se numeşte câmp magnetic de reacţie Br )
dΦSΓ
eΓ = − (3.45)
dt
Relaţia (3.45) este forma integrală compactă a legii.
dΦSΓ dΦSΓ
În general este viteza de creştere a fluxului ΦSΓ iar −
dt dt
este viteza de scădere în timp.
Prin toate efectele sale,
Br fluxul magnetic de reacţie se
Br opune efectelor fluxului magnetic
inductor Φ SΓ . În
sisteme sisteme
mecanice electromagnetice
Factivă ←⎯⎯
→ Φinductor ÆForţa activă şi fluxul inductor
variabil sunt cauza funcţionării
celor două sisteme.
m ←⎯
⎯→ L Æmasa (m) şi inductivitatea (L)
sunt o măsură a inerţiei celor
două sisteme.
F dΦ
a= ←⎯
⎯→ e Γ = − → i Γ Æefectul în cele două sisteme
m dt
(mişcare accelerată, curentul indus
în circuit)
⎛ dv ⎞ ⎛ dq ⎞
⎜⎜ a = ⎟ ←⎯⎯
→ ⎜ i = dt ⎟
⎝ dt ⎟⎠ ⎝ ⎠
v ←⎯⎯
→ q Æviteza v şi sarcina q sunt mărimile
de stare ale sistemului (cele care
nu pot varia prin salturi)
Finerţ = -ma ←⎯⎯
→ Φ r = L ⋅ iindus Æforţa de inerţie şi fluxul de reacţie
pun în evidenţă inerţia sistemului
faţă de accelerare sau faţă de
inducerea curenţilor
⎛ dΦ SΓ ⎞
Derivata fluxului magnetic inductor ⎜⎜ − ⎟ o exprimăm cu (3.32)
⎟
⎝ dt ⎠
dΦSΓ ⎡ __ __ ⎛ __ __ ⎞ ⎤ __
∫ ∫
∂B
astfel: − =− ds − ⎢ v div B + rot ⎜ B × v ⎟ ⎥ ds (3.47)
⎜ ⎟⎥
dt SΓ ∂t SΓ ⎢⎣ =0 ⎝ ⎠⎦
∫ ∫ ∫
∂B
eΓ = Ed =− ds + ( v × B )d (3.49)
Γ SΓ ∂t Γ
et em
∫
∂B
• et = − ds – este t.e.m de transformare (statică) care se induce
S Γ ∂t
în circuite fixe prin suprafaţa cărora trece un câmp magnetic variabil
⎛ ∂B ⎞
⎜⎜ ≠ 0 ⎟⎟
⎝ ∂t ⎠
⎛ __ __ ⎞ __
• em =
∫
Γ⎝
⎜⎜ v × B ⎟⎟ d – este t.e.m de mişcare (dinamică) care se
⎠
induce într-o curbă Γ care se mişcă în câmpul B cu viteza v .
__ __ __
Mărimea ( v × B ) d fiind un produs mixt, va fi nul când două dintre
cele trei mărimi sunt paralele(şi în acest caz em = 0 ):
__ __
v || d – conductorul se mişcă în lungul său
66 Bazele electrotehnicii
__ __
v || B – mişcarea conductorului are loc în lungul liniilor de câmp B
__ __
B || d – conductorul rămâne pe timpul mişcării paralel cu liniile lui B
Se induce t.e.m de mişcare e m numai dacă în mişcarea sa,
conductorul taie linii de câmp B (constant sau variabil în timp). Dacă
__ __ __
v , B şi formează un triedru drept, t.e.m de mişcare este
__ __
em = ± B v ; semnul (± ) după cum vectorul ( v × B ) se asociază (± ) cu
sensul lui d de pe curba Γ .
__ __
T.e.m se calculează ca o circulaţie: eΓ =
∫ Γ
Ed iar fluxul
magnetic ca o integrală de
__ __
ΦSΓ flux: ΦSΓ =
∫ SΓ
B ds .
∫
__ __
Æ ΦSΓ = B ds > 0 cu sensul ales incorect pentru ds la SΓ (figura 3.24)
SΓ
⎛ ΔΦ ⎞
Æpresupunând ΔΦ > 0 , fluxul în creştere prin valori pozitive ⎜ ⎟ > 0 . În
⎝ Δt ⎠
ΔΦ
acest caz: eΓ = > 0 ; o t.e.m e Γ > 0 înseamnă că se induce în sensul în
Δt
care am orientat curba Γ (figura 3.24).
Pentru orientarea lui ds din figura 3.25 rezultă:
__ __ __ __
Æ Φ SΓ =
∫ SΓ
B ds < 0 ; ds ↑↓ B
3. Legile fenomenelor electromagnetice 67
Æfluxul negativ îl
Φ t t + Δt t
presupunem în scădere
ds ⎛ ΔΦ ⎞
ΔΦ < 0 , deci ⎜ ⎟ < 0.
⎝ Δt ⎠
eΓ
B ΔΦ Cum d şi ds se asociază
d
Γ corect, t.e.m indusă va fi:
Fig 3.25 ΔΦ
eΓ = − > 0 , deci eΓ se
Δt
induce în sensul lui d (când e Γ < 0 , ea se induce invers cu orientarea
curbei Γ ).
În ambele cazuri avem aceeaşi problemă fizică: prin SΓ trece un
flux magnetic în creştere doar cu valori (+) sau (–). Numai alegerea
orientării prealabile a curbei Γ a diferit, rezultatul însă nu depinde de
aceasta. A rezultat acelaşi sens pentru e Γ .
Observaţie:
dΦ
Calculul t.e.m induse e Γ prin cele două modalităţi trebuie înţeleasă astfel: –) ,, ”
dt
ΔΦ
este operaţia de derivare a fluxului Φ ( t ) , iar ,, ” este operaţia de împărţire dintre
Δt
creşterea fluxului Φ (creşterea funcţiei) şi creşterea timpului (creşterea
argumentului).
__ __ __ dΦSΓ
a) B (t) → ΦS± =
Γ ∫ SΓ
B ds → eΓ = −
dt
(3.50)
__ ˆ
camp __ __
±
uniform ΔΦ
b) B (t) ⎯⎯⎯⎯→ ΦS = B ⋅ SΓ → ΔΦ = Φ t +Δt − Φ t → eΓ = −
Γ Δt
Exemplificăm cu o bară care lunecă, în
2
contact cu un cadru, într-un câmp
magnetic B . Suprafaţa SΓ = vt este
v
variabilă în timp, deci şi fluxul magnetic
B va fi variabil.
eΓ
Γ ΦSΓ = ± B SΓ = B( vt) →
Sau, în
1 dΦSΓ timpul
→ eΓ = − = − B v = e12
vt dt Δt
suprafaţa creşte cu ΔSΓ : ΔSΓ = vΔt (figura b) iar fluxul are o variaţie:
ΔΦSΓ = BΔSΓ = B vΔt .
68 Bazele electrotehnicii
1
t t + Δt
Observaţii:
• Curba plată Γ având SΓ <<, deci ΦSΓ ≈ 0, înconjoară o
discontinuitate S12 :
__ __ dΦSΓ
∫
Δ E2 Ed =− ↔
Γ dt
Γ E1 __ _ __ _
Et ↔ E2 t Δ − E 1 t Δ = 0 → E t 2 = E t1
S12 Et La trecerea printr-o discontinuitate liniile
i(t) câmpului E astfel se refractă încât se
M
conservă componenta sa tangenţială:
B E t1 = E t 2 (3.58)
u MaN -u MbN
Numai în regim staţionar există noţiunea de potenţial electric şi
70 Bazele electrotehnicii
I. Câmp electric
Dacă S12 este o joncţiune între două medii cu proprietăţi diferite
n (permitivităţi ε1 şi ε 2 ) şi este o
suprafaţă de discontinuitate pasivă
ε2 (neîncărcată cu sarcină, ρs = 0 ), atunci
D n1 = D n2 la trecerea liniilor de câmp electric
ε1
α D1 printr-o astfel de discontinuitate se
α1 2 E1 conservă componenta normală a lui D
E2 D2 (relaţia 3.57) şi componenta
E t1 = E t 2 tangenţială a lui E (relaţia 3.58):
E t1 = E t 2 ; D n1 = D n 2 . Unghiurile
cu normala n la discontinuitate se
t numesc: α1 = de incidenţă; α 2 =
S
Fig 3.26 12 de refracţie
3. Legile fenomenelor electromagnetice 71
D t1 ε1 E t1 Dt 2 ε2 E t 2 tg α1 ε1
tg α1 = = ; tg α 2 = = → = (3.61)
D n1 D n1 Dn 2 Dn 2 tg α 2 ε 2
Relaţia (3.61) este teorema de refracţie a liniilor de câmp electric. Evident
că am admis că cele două regiuni sunt cu proprietăţi liniare şi sunt izotrope
(liniile lui E şi D sunt pe
n aceeaşi direcţie.)
II. Câmp magnetic
μ2 Dacă există o
μ1 Bn1 = Bn 2 suprafaţă de discontinuitate
S12 pasivă (fară pânză de
B21
B
α1 2 α curent, J s = 0 ) care separă
H1
H2 două subdomenii liniare şi
H t1 = H t 2 izotrope cu permeabilităţile
μ1 şi μ 2 , (figura 3.27)
atunci ţinând seama de
formele locale ale legilor
BB2 1 (3.21) şi (3.44) valabile în
S12
Fig 3.27
t punctele din jurul unei
discontinuităţi, putem scrie:
⎧ B t1 μ1 H t1
⎪tg α1 = =
⎪ B n1 Bn 2 tg α1 μ1
⎨ ⇒ = (3.62)
⎪tg α = B t 2 = μ 2 H t 2 tg α 2 μ 2
⎪ 2
Bn 2 Bn 2
⎩
Relaţia (3.62) este expresia teoremei de refracţie a liniilor de câmp
magnetic la trecerea lor printr-o discontinuitate.
Dacă subdomeniul ① este feromagnetic atunci μ1 = μ Fe = μ r ⋅μo ≈ ∞ şi din
n
(3.62) rezultă: ⎧ π
⎪•) α1 = 2 ,dar în acest caz nu mai
⎪
⎪ există refracţie
⎪•) α =0,deci liniile de camp
ˆ magnetic
⎪ 2
⎪ ies şi intră ⊥ pe suprafeţele pieselor B1
tg α1 μ1 ⎪
= =∞ ⇒ ⎨ feromagnetice
tg α2 μ2 ⎪(Această proprietate ne ajută
⎪
⎪să construim spectrul liniilor lui B1 B2
⎪
⎪B atunci când sistemul conţine
⎪ piese feromagnetice )
⎪
⎩
72 Bazele electrotehnicii
∫ ∫
d
J ds = − ρ v dν (3.65)
Σ dt ν
Σ
∫ ∫ ∫
d ∂ρ v
ρv dν = dν + div(ρ v v) dν =
dt ν ν ∂t ν
Σ Σ Σ
fix mobil
__ __
∫ ∫
∂ρv
= dν + v ρ v ds (3.66)
ν Σ ∂t Σ
Înlocuind în (3.65) se obţine:
⎛_ __ ⎞ __
∫ ∫ ∫
∂ρ ∂ρ
⎜⎜ J + ρv v ⎟⎟ ds = − v dν ↔ icond Σ + iconvΣ = − v dν (3.67)
Σ⎝ ⎠ νΣ ∂t ν Σ fix ∂t
Relaţia (3.67) este forma integrală dezvoltată a legii. Conform
3. Legile fenomenelor electromagnetice 73
numai în curent continuu) doar dacă se ţine seama de toate formele fizice de
curenţi electrici posibili:
(icond + iconv + idepl )Σ = 0 (3.73)
De exemplu, în figura 3.29 i î este curentul de încărcare a unui condensator
(k – pe poziţia 1). Până la
1 2 armătura condensatorului el
k
este curent de conducţie prin
fire. La încărcare sarcina din
suprafaţa Σ creşte, deci va
+ creşte şi câmpul dintre armături
Σ R
e ⎛ ∂D ⎞
i i ⎜⎜ > 0 ⎟⎟ , respectiv curentul
− î
D C
d
⎝ ∂t ⎠
de deplasare care iese din Σ este
egal cu curentul de conducţie
Fig 3.29 care intră. La descărcare (k – pe
poziţia 2), sarcina pe armături
⎛ dq ⎞ ⎛ ∂D ⎞
scade ⎜ Σ < 0 ⎟ , scade şi câmpul ⎜⎜ < 0 ⎟⎟ ceea ce înseamnă că şi
⎝ dt ⎠ ⎝ ∂t ⎠
curentul de deplasare din dielectric îşi va schimba sensul iar curentul de
descărcare i d este curent de deplasare şi în continuare este curent de
conducţie.
• Ecuaţiile scrise în jurul punctelor de discontinuitate se mai
numesc ecuaţii de trecere:
⎧⎪D n 2 − D n = ρs ⎪⎧H t 2 − H t1 = Js ∂ρ
⎨ ⎨ J n 2 − J n1 = − s (3.74)
E
⎩⎪ t1 = E B = B ∂t
t2 ⎩⎪ n1 n2
Ele pun în evidenţă că doar componenta tangenţială a lui E şi
componenta normală a lui B se conservă necondiţionat la trecerea lor
(refracţia) printr-o suprafaţă de discontinuitate. Celelalte componente
D n , H t şi J n se conservă doar condiţionat, aşa cum au precizat legile
câmpului.
3. Legile fenomenelor electromagnetice 75
J = σ(E + Ei ) ; E + Ei = ρ J (3.76)
Relaţiile (3.76) reprezintă forma locală a legii (valabilă într-un punct din
domeniu conductor).
Experienţa arată că cele două constante de material σ şi ρ nu depind
numai de natura materialului ci şi de temperatură. Variaţia cu temperatura a
rezistivităţii ρ este mică şi că în jurul unei temperaturi de referinţă To
variaţia este aproximativ liniară, respectiv dezvoltarea în serie a lui ρ(T ) se
poate aproxima cu primul cu termen:
ρ(T) = ρ(To )[1 + α(T − To )] (3.77)
,, α ” este coeficientul de variaţie a rezistivităţii cu temperatura:
α>0 – pentru metale, deci ρ creşte cu temperatura,conduc mai bine în
stare rece
α<0 – pentru cărbune, soluţii, deci ρ scade cu temperatura,conduc mai
bine în stare caldă
La unele metale (plumb, thaliu, etc) ρ scade la zero la temperaturi
foarte mici, când materialul ajunge în stare de supraconductibilitate.
Valoarea temperaturii critice la care ρ = 0 depinde de metal dar şi de
valoarea câmpului B în care este plasat. În această stare materialele suportă
densităţi foarte mari de curent, fără a se încălzi, în ele se pot concentra
câmpuri foarte intense; de astfel de fenomene se ocupă o nouă disciplină –
crioelectrotehnica.
În conductoare omogene (Ei = 0) , forma locală a legii devine:
J = σE ; E=ρ J (3.78)
Considerăm un tronson de circuit filiform care cuprinde între punctele
m şi n o regiune cu câmp imprimat (o sursă), tronson care face parte dintr-
un circuit închis, deci este parcurs de curentul i.
Conductor filiform înseamnă că liniile de curent J se distribuie
⎛ i ⎞
uniform pe secţiunea sa transversală ⎜ J = ⎟ şi în acest caz putem
⎝ A⎠
considera că întregul curent este concentrat în curba C (axa tronsonului) şi
_ __
J || d .
Vom integra forma locală (3.76), membru cu membru, de-a lungul
curbei C:
2 ⎛ __ __ ⎞ __ 2 _ __
∫
1⎝
⎜⎜ E + E i⎟
⎟
⎠
d =
1∫ρJd (3.79)
3. Legile fenomenelor electromagnetice 77
Notăm:
2 __ __
-) u f = u f12 =
∫ 1
Ed − tensiunea electrică în lungul firului
2 __ __ n __ __
-) ei =
∫ 1
Ei d =
∫ m
Ei d – t.e.m imprimată care este localizată pe
porţiunea m – n a curbei C.
2 _ __ 2 2
∫ ∫ ∫
i d
ρJd = ρ
d = i ρ = R12 ⋅ i
1 1 A 1 A
J 2
∫ A
i d
d R12 =R= ρ – este
2 1
2
Ei n ei n rezistenţa electrică a tronsonului
u f12
m 1–2 .
Cu notaţiile făcute, relaţia 3.79 se
m
(C) R12 poate scrie astfel:
i u f + ei = R ⋅ i (3.80)
1 care este forma integrală a legii
1
i conducţiei electrice care
Fig 3.31 precizează că ,,pe o porţiune
neramificată de circuit, suma
dintre tensiunea electrică în lungul firului (u f ) şi t.e.m imprimată (ei ) a
surselor ce se găsesc pe acea porţiune de circuit, este egală cu produsul
dintre rezistenţa electrică a tronsonului şi intensitatea curentului i”.
În teoria circuitelor electrice, relaţia (3.80) este numită ecuaţia de
tensiuni pentru o latură activă de circuit , tronsonul poate fi echivalat cu un
circuit electric echivalent, ca în figura 3.31.
Dacă conductorul este închis, curba C devine o curbă închisă Γ şi:
u f + ei = eΓ = e numită t.e.m de contur şi: e Γ = R ⋅ i Γ . Dacă circuitul
este pasiv (fără câmp imprimat, ei = 0 ) rămâne: u f = R ⋅ i .
În curent continuu (sau joasă frecvenţă) există noţiunea de potenţial
electric V şi tensiunea între capetele 1 şi 2 ale circuitului nu depinde de
2 __ __
drumul de integrare: u f =
∫ 1
E d = V1 − V2 = u b , mărimea u b numindu-
∫
d
i i R12 = ρ [Ω] (3.82)
1 A
A ρ
Dacă conductorul este omogen (ρ = ct ) şi în
Fig 3.32 lungul liniilor de curent secţiunea
conductorului rămâne constantă (figura 3.32) atunci:
R =ρ (3.83)
A
Dimensional se obţine:
⎧Ω m
⎡R A⎤ ⎪
[ρ] = ⎢ ⎥ = ⎨ Ω mm 2
⎣ ⎦ ⎪ - dacă secţiunea A se exprimă în mm 2
⎩ m
Conductanţa tronsonului de circuit este:
1 A σ A ⎡ -1 ⎤
G= = = Ω ; 1Ω-1 = 1S = 1Mho (3.84)
R ρ ⎣ ⎦
Pentru piese conductoare cu o formă oarecare se poate aplica
metoda tuburilor şi feliilor pentru calculul lui R sau G (Tubes and Slices
Method ).
Tuburile de curent sunt porţiuni de
J i conductor cu secţiune infinitezimală ,,ds”
şi sunt luate în lungul liniilor de curent J
(figura 3.33). Un tub are lungimea ,, ” şi
diferă de la o linie de curent la alta.
(σ ) J σ Conductanţa unui tub este:
σds
ds 2 dG tub = (3.85)
i
∫ ∫
σ ds
G= dG = (3.86)
Scond
– este o funcţie ce exprimă lungimea liniilor de curent J ca funcţii de
geometria dispozitivului.
∫ ∫
d
R = dR = ρ (3.88)
S 1 S
V A W
[ p] = [ E ] ⋅ [ J ] = ⋅ 2 = 3
m m m
Sub forma (3.90) legea este valabilă în conductori omogeni sau neomogeni,
izotropi sau anizotropi, liniari sau neliniari.
Observaţie:
Acestei legi i se poate da o justificare (interpretare) microscopică: câmpul electric rezultant
cheltuie un lucru mecanic δL pentru a mişca o particulă elementară q′ în timpul dt pe
direcţia d :
__ __ __ __
δL = F d = q′ E d (3.91)
relaţie care pentru unitatea de volum devine un lucru mecanic specific:
__ __
δLsp = ρv E d = p jdt
Viteza medie a particulei (între două ciocniri) faţă de conductor este v rel , deci:
__ _ __ _ __ __
d = ν rel ⋅ dt; J = ρ v ν rel → ρ v d = J dt → E J = p j (3.92)
Ceea ce microscopic reprezintă curent de convecţie (ρ v ν rel ) , macroscopic este
privit ca un curent de conducţie J .
Puterea specifică p j este efectul macroscopic al lucrului mecanic specific, cheltuit
de câmp pentru a transporta particulele libere prin conductor. Ciocnirile microscopice dau
un efect macroscopic de încălzire a piesei conductoare.
Pentru conductori neomogeni: E + Ei = ρ J → E = ρ J − Ei
p j = ρJ 2 − Ei J = p r − pg (3.93)
unde: p r = ρJ 2 ≥ 0 este densitatea de volum a puterii pierdută ireversibil de
câmpul electromagnetic sub formă de căldură prin efect electrocaloric
ireversibil (efect Joule).
⎧+ dacă E i şi J sunt omoparaleli; puterea cedată de
⎪
⎪ sursă şi primită de câmp
⎪⎪
pg = Ei J = ⎨
⎪ dacă E i şi J sunt antiparaleli, liniile lui J au sens
⎪− contrar cu E i , sursa absoarbe putere
⎪
⎪⎩ (sursa pusă la încărcat)
În conductoare omogene ( E i = 0) rezultă: p j = p r = ρJ 2 (3.94)
3. Legile fenomenelor electromagnetice 81
i
Q=
∫ t1
Ri 2dt [J]
2
p j = ρ J ef ; Pj =
∫ ν cond
2
ρ J ef 2
dν = R Ief (3.97)
82 Bazele electrotehnicii
2
Pentru orice formă de variaţie în timp a lui J(t) , pierderile depind de Jef .
Sau, dacă lucrăm cu funcţiile J(t) şi i( t ) atunci:
⎧ T
∫ ρJ (t)dυ ∫
1
⎪p′j = ρJ 2 (t) → Pj′ (t) = 2
→ Pj = Pj′ (t)dt
⎪ ν T 0
⎨ (3.98)
T
T∫
⎪ 2 1 2 2
⎪PR′ (t) = Ri (t) → PR = Ri (t)dt = RI ef
⎩ 0
– materiale anizotrope:
⎧ __ __
M
⎪ t = χ mH
⎪ __
( )
__ __ __ __ __ __
⎪
⎨ B = μo 1 + χ m H + μo M p = μo μ r H + μo M p = μ M + μo M p (3.109)
⎪
⎪M = 0 → B = μ H
⎪ p
⎩
– materiale neliniare:
⎧M t = χ m (H) H
⎪
⎪⎪B = μo (1 + χ m (H))H + μo M p = μoμ r (H) H + μo M p =
⎨ (3.110)
⎪ = μ(H)H + μo M p
⎪
⎪⎩M p = 0 → B = μ(H) H
Dintre materialele neliniare frecvent utilizate în tehnică sunt
materialele feromagnetice şi
B
A materialele ferimagnetice
Bs (feritele).
Br 1 Materiale feromagnetice
3 2 Materialele feromagnetice
−H m −H sunt fierul, cobaltul, nichelul
c
Hc
şi aliajele lor; ele au valori
O Hm H mari ale permeabilităţii
− Br
relative μ r ≈ 105 iar
dependenţa B=f(H) este de
forma unei curbe histerezis
−Bs
(figura 3.37).
Fig 3.37 Ramura 1 este
curba de primă magnetizare, plecând din origine, cu materialul demagnetizat
şi până se atinge saturaţia B = Bs în punctul A.
Ramurile 2,3 – variaţia lui B la creşterea sau scăderea câmpului exterior H.
Bs – inducţia de saturaţie
B r – inducţia remanentă, cea care rămâne la anularea câmpului exterior H.
H m – valoarea maximă pentru care se atinge saturaţia
H c – câmp coercitiv, valoarea câmpului de sens contrar care anulează
inducţia remanentă.
86 Bazele electrotehnicii
BA
(μ rs )A = = k1 tgα – permeabilitatea statică în punctul A
μo H A
B ⎧ dB
⎪( dH ) A =k 2 tgβ -permeabilitatea
⎪
(μ r d ) A = ⎨ dinamică în punctul Α
A ⎪ dB d(μ H) dμ
BA ⎪ = st
=μ st +H st
⎩ dH dH dH
respectiv în maximul lui μ st se
α
β intersectează cele două curbe μ st
HA H şi μ d ca în figura 3.41.
Materialele feromagnetice au o stare
B Fig 3.40 solidă cristalină (există materiale
anizotrope cu cristale orientate prin
laminare la rece care au μr foarte mare
pe acea direcţie). Ele se magnetizează
μi B(H) uşor până la saturaţie (figura 3.42) care se
μs (H) atinge la H
μo m1 ≈ 100 Oe , faţă de
materialele paramagnetice pentru care
μd (H) H m 2 ≈ 109 Oe , mult peste valorile de
o A
câmp care se pot realiza astăzi
Fig 3.41
(maxim 106 Oe).
Materialele feromagnetice îşi pierd proprietăţile magnetice dacă sunt
încălzite peste temperatura
B critică (punctul Curie) care
pentru fier este 760oC,
pentru nichel 360oC, când
−μ >> −feromagnetic
r
devin paramagnetice.
−μ > 1 − paramagnetic
r Practic demagnetizarea
−μ = 1 − nemagnetic(vid) unui material nu se
r
−μ < 1 − diamagnetic realizează prin încălzire, ci
r
se magnetizează până la
o H m1 H saturaţie şi apoi este supus
Fig 3.42 unor câmpuri alternative de
amplitudine din ce în ce
mai mică, până se ajunge în origine.
Feritele sunt materiale ceramice obţinute prin sinterizare la (1000–
1400)oC a unor amestecuri de oxizi bivalenţi amestecaţi cu răşini, toate sub
88 Bazele electrotehnicii
3.11 Aplicaţii
2. Fluxul magnetic Φ ce trece prin cele N = 100 spire ale unei bobine
plate variază în timp ca în figura 3.44. Să se construiască funcţia e(t) –
tensiunea electromotoare indusă la bornele bobinei.
∂D U π
Jd = = (εo ω m ) sin(ωt + ) , iar intensitatea curentului este:
∂t d 2
εo A π π
i d = J d A = ωU m sin(ωt + ) = ωCU m sin(ωt + )
d 2 2
du π
Curentul de conducţie prin fir este: i = C = ωCU m sin(ωt + )
dt 2
deci i = i d , curentul de conducţie din fir se continuă prin dielectric sub
formă de curent de deplasare.
90 Bazele electrotehnicii
N,i
4. Într-o bobină
cilindrică cu N spire
parcurse de curentul i(t)
este plasat coaxial un tub
Γ r conductor. Neglijând
B
r1 r 2
câmpul magnetic de
reacţie, să se determine
puterea electrică
transformată în căldură în
1 materialul tubului
conductor (figura 3.46).
∫ ∫
1 k ⎛∂ i⎞
⎪Pj = Pj′ dt = ⎜ ⎟ dt ⎯⎯⎯⎯⎯ → Pj = k ω2 Ief 2
⎪ T 0 T 0 ⎝ ∂t ⎠ i = I m sinω t
⎨ 2 2 2
⎪
⎩
P
⎪ j = k
⎛∂ i⎞
⎜ ⎟
∂t
⎝ ⎠ef
= k ( ω I ef ) 2
= ω 2 μo N π 1
σ
8 2
r24 − r14 Ief 2( )
3. Legile fenomenelor electromagnetice 91
__ __
∫ ∫ ∫ ∫
d ∂B ⎛ −2ω x 2 + y 2 sin ωt ⎞ dx
eΓ = − B ds = − ds = dy ⎜ ⎟
dt S S ∂t ⎝ ⎠
Γ Γ
⎧r = x 2 + y 2
⎧⎪ds = k dx dy ⎪⎪ ⎧ ∂B
⎪ = −2 ω r sin ωt
⎨ ⎨ x = r cos ϕ ⎨ ∂t
⎪⎩d = r dϕ u ϕ ⎪ y = r sin ϕ ⎪⎩ds = r dr dϕ
⎪⎩
Cu schimbarea de variabile, expresia tensiunii electromotoare devine:
2π 4
∫ ∫
4π
eΓ = 2ω sin ωt dϕ r 2 dr = 64 ω sin ωt [V]
0 0 3
__ __
eΓ =
∫ Γ
E d = E ⋅ Γ = E ( 2h + 4x ) ≈ 2hE
∫ D ⋅ ds = q
Σ
∑
; div D = ρ v (sau 0 în afara
corpurilor încărcate)
IV. Legea fluxului magnetic:
∫ B ⋅ ds = 0
Σ
; div B = 0
Stări
electrice
Stări
magnetice
corpuri ˆ
campuri
( )
E, D de către câmpuri variabile
∂B
∂t
, de către corpuri încăr-cate
()
(q) şi de către corpuri polarizate p .
• Legile II, VII stabilesc condiţiile producerii unui câmp magnetic
( )
H, B de către câmpuri electrice variabile ⎜⎜
⎛ ∂D ⎞
∂t
⎟ , de către curenţi
⎟
⎝ ⎠
( )
electrici (i) şi de către corpuri magnetizate m .
• Legile VIII, IX stabilesc efectul energetic, respectiv chimic al
procesului de conducţie a curentului electric.
⎛∂ ⎞
• In regim staţionar ⎜ = 0 ⎟ fenomenele electrice (stările electrice)
⎝ ∂t ⎠
şi cele magnetice nu se influenţează reciproc. Câmpurile E şi
B pot coexista în aceeaşi regiune a spaţiului (de exemplu în jurul
conductoarelor parcurse de curent continuu) fără a interacţiona
între ele; proprietatea rămâne adevărată şi în regim cvasistaţionar
(frecvenţe joase).
• In regim variabil repartiţia de sarcină este condiţionată de repartiţia
de curent (legea V). Câmpul magnetic variabil induce câmp
96 Bazele electrotehnicii
în figura 4.2. Legătura între câmpul electric şi cel magnetic există doar în
regim variabil (legăturile sunt desenate cu linie punctată).
Formele locale ale legilor sistematizează matematic proprietăţile
câmpului şi permit stabilirea unor algoritmi de calcul iar formele integrale
asociate sunt singurele adevăruri verificabile experimental.
(4.3)
n n
• ( )
Condiţii la limită: E t r, t =
∑E 1
( ) ( )
tk r, t ; H t r , t = ∑H 1
( )
tk r, t
(4.4)
Teorema superpoziţiei şi în domeniul câmpului, ca în alte domenii ale
ştiinţei, pune în evidenţă faptul că la suma cauzelor le corespunde suma efectelor.
Dacă cel puţin o regiune din v ∑ nu are proprietăţi liniare, teorema nu
se mai poate aplica.
4. Ecuaţiile câmpului electromagnetic 99
⎧ ∂E
⎪rot B = σμE + εμ
⎪ ∂t
⎪⎪ ∂B
⎨rot E = - (4.7)
⎪ ∂t
⎪div E = 0
⎪
⎪⎩div B = 0
Sub formele (4.6) şi (4.7) ecuatţiile lui Maxwell reprezintă, din punct
de vedere matematic, un sistem de opt ecuaţii scalare simultane cu derivate
parţiale, având şase funcţii necunoscute: H x , H y , H z , E x , E y , E z care sunt
( ) ( )
componentele vectorilor H r, t şi E r, t atunci când domeniul de câmp are
o astfel de configuraţie încât să folosim raportarea la un sistem cartezian de
axe x,y,z.
Să stabilim ecuaţiile cu derivate parţiale pe care le satisfac separat
câmpurile E şi respectiv H .
Aplicăm rotorul primei ecuaţii a lui Maxwell din (4.6):
⎧ ∂2 H
⎪ (
rot rot ) (
H = σ rot E) + ε
∂
∂t
(
rot )
E = − σμ
∂H
∂t
− εμ
⎪ ∂t 2
⎨ (4.8)
⎪rot rot H = grad⎛⎜ div H ⎞⎟ − Δ H = − Δ H
( )
⎪ ⎜
⎟
⎩ ⎝ 0 ⎠
Deci ecuaţia satisfăcută de câmpul H este de forma:
∂H ∂2 H
Δ H − σμ − εμ =0 (4.9)
∂t ∂t 2
Similar, aplicând rotorul celei de a doua ecuaţii a lui Maxwell (4.6) şi
ţinând seama de celelalte ecuaţii, obţinem o ecuaţie de tipul (4.9) şi pentru E .
Reunite, în scriere matricială, cele două ecuaţii de acelaşi tip, avem:
⎡E ⎤ ∂ ⎡E ⎤ ∂ 2 ⎡E ⎤ ⎛
⎜ ∂ ∂2 ⎞ ⎡E ⎤
⎟⎢ ⎥ = 0
Δ ⎢ ⎥ − σμ ⎢ ⎥ − εμ ⎢ ⎥ = 0 ↔ ⎜ Δ - σμ − εμ 2
∂t ⎢H ⎥ ∂ 2 H ∂t ∂t ⎟ ⎢H ⎥
⎣⎢H ⎦⎥ ⎣ ⎦ t ⎣⎢ ⎦⎥ ⎝ ⎠⎣ ⎦
(4.10)
Ecuaţiile de tipul (4.10) sunt ecuaţii cu derivate parţiale de ordinul
doi, de tip hiperbolic şi au, în general, ca soluţie o undă atenuată. Soluţiile
4. Ecuaţiile câmpului electromagnetic 101
1 ∂2
unde : = Δ − ⋅ este operatorul d’Alembertian
v 2 ∂t 2
1
v= este viteza de propagare a undei prin mediul cu ε şi μ.
εμ
Unda electromagnetică printr-un mediu dielectric (în particular şi prin
vid, aer uscat) este soluţia unei ecuaţii de tip d’Alembert (4.11) numită
şi ecuaţia undei, scrisă într-un mediu dielectric prin care unda se
propagă.
• In medii conductoare (σ >> ε ) ecuaţia (4.10) devine:
⎛ ∂ ⎞ ⎡E ⎤
⎜ Δ − σμ ⎟ ⎢ ⎥ = 0 (4.12)
⎝ ∂t ⎠ ⎣⎢H ⎦⎥
care este o ecuaţie vectorială de tip parabolic (ecuaţie de tip Helmholz) sau
1
ecuaţia difuziei iar λ = este constanta de difuzie a mediului. Deci într-o
σμ
piesă conductoare unda electromagnetică pătrunde amortizat, are loc un
fenomen de difuzie (analog cum pătrunde căldura într-un corp).
In regim permanent sinusoidal, ecuaţiile lui Maxwell (4.6) se
transpun în mărimi complexe sub forma:
⎧rot H = σE + jωεE
⎪
⎪⎪rot E = -jωμH
⎨ (4.13)
⎪div H = 0
⎪
⎪⎩div E = 0
unde H este reprezentarea în complex a câmpului vectorial H (t) care are o
variaţie sinusoidală în timp. In loc de a sublinia mărimea complexă H
102 Bazele electrotehnicii
(cum era în teoria circuitelor U, I, Z…) se pune un punct deasupra barei care
, E , J .
reprezintă caracterul vectorial al funcţiei: H
In regim tranzitoriu (cu condiţiile iniţiale date ) ecuaţiile lui
Maxwell se scriu operaţional (cu transformata Laplace) sub forma:
⎧rot H (s ) = σE (s ) + sεE (s ) − εE o
⎪
⎪rot E (s ) = sμH (s ) − μH o
⎨ (4.14)
⎪div H (s ) = 0
⎪div E (s ) = 0
⎩
unde H(s ) este imaginea Laplace a funcţiei vectoriale H(t ) iar H o este
valoarea iniţială (din momentul comutaţiei) a aceleeaşi funcţii. Ecuaţiilor lui
Maxwell (4.6) şi (4.7) valabile în domenii de continuitate li se asociază
ecuaţiile de trecere (4.15) valabile în vecinătatea unor suprafeţe de
discontinuitate fixe S12 ce separă două medii corporale cu proprietăţi
diferite:
⎧rots E = 0 → n12 ( E2 − E1 ) = 0 → Et = Et
⎪ 2 1
⎪divs B = 0 → n12 ( B2 − B1 ) = 0 → Bn = Bn
⎩ 2 1
Din analiza primelor două ecuaţii ale lui Maxwell rezultă că, în cazul
câmpurilor variabile în timp, apare o dublă legătură cauzală între aspectul
electric şi cel magnetic al câmpului electromagnetic desprins de corpuri, sub
formă de undă electromagnetică.
Vom examina un caz particular de undă într-un mediu dielectric
(σ = 0) când în toate punctele situate într-un plan perpendicular pe direcţia
4. Ecuaţiile câmpului electromagnetic 103
∂E x ∂E y∂H z ∂E ∂H y
⇒ =0 ;ε =− ; ε z = (4.16)
∂t ∂t ∂x ∂t ∂x
∂H x ∂H y ∂H z ∂H x
div H = 0 → + + =0 ⇒ =0 (4.17)
∂x ∂y ∂z ∂x
⎧ i j k
⎪ ∂E ∂E y
⎪rot E = ∂ ∂ ∂
= −j z + k
⎪⎪ ∂x ∂y ∂z ∂x ∂x
⎨ Ex Ey Ez ⇒
⎪
⎪ ∂H ⎛ ∂H x ∂H y ∂H z ⎞
⎪rot E = −μ = −μ⎜⎜ i +j +k ⎟
⎟
⎪⎩ ∂t ⎝ ∂t ∂t ∂t ⎠
104 Bazele electrotehnicii
∂H x ∂H y ∂E z ∂H z ∂E y
⇒ = 0 ;-μ = ; -μ = (4.18)
∂t ∂t ∂x ∂t ∂x
∂E x
div E = 0 → =0 (4.19)
∂x
Din relaţiile (4.16) şi (4.19) respectiv (4.17) şi (4.18) rezultă:
⎧ ∂E x ∂E x
⎪⎪ ∂t = 0 ; ∂x = 0 → E x = ct = 0
⎨ (4.20)
⎪ ∂H x = 0 ; ∂H x = 0 → H = ct = 0
⎩⎪ ∂t
x
∂x
respectiv unda plană este o undă transversală care nu are componente pe
direcţia de propagare (E x = 0, H x = 0 ) , deci vectorii E şi H sunt conţinuţi
în plane perpendiculare pe direcţia de propagare. Din (4.20) rezultă că E x şi
H x nu variază în timp şi nici în spaţiu (sunt nişte constante), deci nu pot fi
parte componentă a unei unde (câmp variabil) şi le considerăm nule; aceste
componente E x şi H x pot fi cel mult nişte câmpuri statice, care nu
afectează propagarea undei.
Din relaţiile (4.16) şi (4.18) rezultă:
⎧ ∂E y ∂H z
⎪ε =−
⎪ ∂t ∂x
⎨ (4.21)
⎪μ ∂ H z
∂E y
⎪⎩ ∂t = − ∂x
⎧ ∂E z ∂H y
⎪ε =
⎪ ∂t ∂x
⎨ (4.22)
⎪μ ∂ H y ∂ E z
⎪⎩ ∂t = ∂x
Relaţiile (4.21) reprezintă o undă plană având
( )
componentele E y , H z iar (4.22) o undă plană
( )
având componentele E z , H y . Cele două unde
sunt independente între ele, deci de-a lungul axei
Ox se pot propaga două unde plane care nu se
influenţează reciproc. Fiecare este o undă
transversală de direcţie fixă (Ox) deci sunt unde
polarizate liniar după două direcţii ortogonale.
( )
Una dintre ele E y , H z reprezentată în figura
4. Ecuaţiile câmpului electromagnetic 105
⎡ ⎛ x⎞ ⎤
H z = H z max sin ⎢ω⎜ t − ⎟ − ϕ⎥ (4.33)
⎣ ⎝ v⎠ ⎦
( )
Cunoscând H z se poate calcula componenta electrică a undei E y :
⎧ ∂E y ∂H z
⎪ = −μ
⎪ ∂x ∂t
⎨ (4.34)
⎪ ∂E y = − 1 ⋅ ∂H z = − 1 ⎛⎜ − 1 f ′ ⎞⎟ = 1 f ′
⎪⎩ ∂t 1 1
ε ∂x ε ⎝ v ⎠ εv
Integrând ultima expresie se obţine:
∫
1 1
Ey = f1′ ⋅ dt = f1 + const (4.35)
εv εv
Constanta de integrare se poate omite, interesează doar soluţiile
variabile în timp (undele). Mărimea:
μ r E y ⎡⎢ m ⎤
V
1 μ
Z = μv = = = Zo = = Ω⎥ (4.36)
εv ε εr Hz ⎢A ⎥
⎣ m ⎦
este o caracteristică a mediului prin care se propagă unda electromagnetică
şi se numeşte impedanţa de undă a mediului. Valoarea sa în vid este:
μo
Zo = = 120π = 377 Ω (4.37)
εo
numită impedanţa de undă a vidului, o constantă universală.
⎛ x⎞ ⎛ x⎞ ⎛ x⎞
E y = Z H z = Z f1 ⎜ t − ⎟ → f 2 ⎜ t − ⎟ = Z f1 ⎜ t − ⎟ (4.38)
⎝ v⎠ ⎝ v⎠ ⎝ v⎠
( )
Conform cu (4.38) în fiecare punct din spaţiu unda electrică E y şi
cea magnetică (H z ) sunt în fază. (figura 4.5), au forme de variaţie identice
dar sunt situate în plane perpendiculare:
108 Bazele electrotehnicii
( ) ( )
La fel ca unda E y , H z se propagă şi unda E z , H y . Deci există cel mult
patru unde electromagentice elementare care compun o undă plană de
direcţie de propagare Ox dată, care diferă între ele fie prin sensul de
propagare (unda directă şi unda inversă), fie prin direcţia de polarizare
( ) ( )
liniară E y , H z sau E z , H y . In fiecare dintre ele vectorii E şi H sunt
perpendiculari între ei şi perpendiculari pe direcţia de propagare.
Variaţia în timp a mărimilor E şi H , deci forma funcţiilor f1 şi f 2 ,
sunt arbitrare, ele depind de condiţiile de producere a undei şi de forma
mesajului transmis.
∂A e
E=− − grad Ve (4.39)
∂t
⎛ ∂A e ⎞
el are o componentă solenoidală ⎜⎜ − ⎟ şi una potenţială (- ∇ Ve).
⎟
⎝ ∂t ⎠
Pentru a determina ecuaţiile pe care le satisfac potenţialul
electrodinamic vector A e şi potenţialul electrodinamic scalar Ve vom pleca
de la ecuaţiile lui Maxwell:
⎛ − ∂ 2 Ae ∂V ⎞
rot B = μJ + εμ
∂E
∂t
( )
⇒ grad div A e − ΔA e = μJ + εμ⎜
⎜ ∂t 2
− grad e ⎟
∂t ⎟⎠
⎝
(4.40)
Ecuaţia pe care o satisfac cele două potenţiale este de forma:
∂2 Ae ⎛ ∂V ⎞
Δ A e − εμ = −μ J + grad⎜ div A e + εμ e ⎟ (4.41)
∂t 2 ⎝ ∂t ⎠
Similar putem stabili o altă ecuaţie pentru cele două funcţii A e şi Ve :
ρ ∂A e ρ ⎛ ∂ 2 Ve ⎞
div E = v ⎯⎯ ⎯ ⎯→ −div − div(grad Ve ) = v ; ⎜ ± εμ ⎟ (4.42)
ε ( 4.39) ∂t
ε ⎜ ∂t 2 ⎟
ΔVe ⎝ ⎠
∂ 2 Ve ρ ∂⎛ ∂V ⎞
ΔVe − εμ = − v − ⎜ div A e + εμ e ⎟ (4.43)
∂t 2 ε ∂t ⎝ ∂t ⎠
In regim variabil (înaltă frecvenţă) se admite o condiţie de etalonare
a celor două potenţiale- etalonare Lorentz- care presupune:
∂V
div A e + εμ e = 0 (4.44)
∂t
spre deosebire de regimul staţionar(cvasistaţionar) unde se admite pentru
potenţialul magnetic vector A o condiţie de etalonare Coulomb, de forma:
div A = 0 .
Impunând condiţia (4.44), fiecare dintre ecuaţiile (4.41) şi (4.43)
rămâne o ecuţie numai în variabila A e sau numai în Ve de aceeaşi formă:
∂2 Ae
Δ A e − εμ = −μ J (4.45)
∂t 2
∂ 2 Ve ρ
ΔVe − εμ =− v (4.46)
∂t 2 ε
110 Bazele electrotehnicii
() J r′() () ρ v r′ ()
∫ ∫
μ 1
Ar = dv ′ ; V r = dv ′ (4.47)
4π v ∞ R 4πε v ∞ R
în care am utilizat notaţii cu semnificaţiile din figura 4.6.
Soluţiile ecuaţiilor (4.45) şi (4.46) sunt similare cu soluţiile (4.47),
sub forma:
( ) (
J r ′, t − εμ R )
∫
μ
A e r, t = dv ′ (4.48)
4π v ∞ R
V (r, t ) =
(
ρ v r ′, t − εμR ) dv′
4πε ∫
1
e (4.49)
v∞ R
()
Câmpul în punctul P r , la momentul
t, este determinat de valoarea densităţii de
curent J (sau a densităţii de sarcină ρ v ) la un
moment anterior
R
t ′ = t − εμ R = t − = t − Δt , momentului t
v
R
cu Δt = = εμ R . Timpul Δt este timpul
v
necesar ca unda electromagnetică să se propage de la circuitul radiant până în
()
punctul P r , pe distanţa R = R = r − r ′ înaintând cu viteza v, viteza de
propagare a undei prin mediul cu parametrii constitutivi (ε, μ ) . Timpul Δt este
timpul de întârziere(retardare) între mărimile de stare ale circuitului radiant şi
ale câmpului la distanţa R de circuit; motiv pentru care A e şi Ve date de (4.48)
şi (4.49) se numesc potenţiale electrodinamice întârziate(retardate).Aceste
expresii ale potenţialelor(şi ale câmpului electromagnetic) descriu propagarea
câmpului electromagnetic din aproape în aproape, în timp şi în spaţiu(prin
1
contiguitate) cu viteză mare, dar finită: v = .
εμ
4. Ecuaţiile câmpului electromagnetic 111
4.7 Aplicaţie
Dacă se cunoaşte una dintre componentele undei plane şi
proprietăţile mediului, se poate deduce cealaltă componentă:
1. In medii dielectrice (σ = 0 ) cunoscând E = jE şi impedanţa de undă
μ
Z= se poate deduce cealaltă componentă(cea magnetică):
ε
= i × E = kH
H =kE
Z Z
2. In medii conductoare (σ ≠ 0 ) legătura între cele două componente ale
undei este de forma:
H
μω
( )
= γ e jΩ i × E = k γE e jΩ
ωμ
ωσμ
unde γ = jωσμ = (1 + j) este constanta de propagare a mediului
2
( )
γ = α + jβ , α = γ cos Ω este constanta de atenuare iar β = γ sin Ω este
(
constanta de defazare a mediului α 2 − β 2 = ω 2 εμ . )
3. Unda plană având H o = 5 A trece printr-un mediu cu μ r = 1, ε r = 4.
m
Componenta electrică a undei este:
E μ
= = R = 60π[Ω] - rezistenţa de undă a mediului
H ε
E=H
μ
ε
= HZ o
μr
εr
1
= H ⋅ ⋅ 120π = 300 V
2 m
[ ]
Observaţie Vectorul S = E × H , numit vectorul Poynting indică prin direcţia sa care
este direcţia de propagare a undei iar prin modulul său indică care este densitatea de putere
V A W
a undei: [S] = [E ] ⋅ [H ] = ⋅ = . Fluxul lui S printr-o suprafaţă este puterea
m m m2
transmisă de undă prin suprafaţa respectivă.
5. Regimul electrostatic şi magnetostatic
În regim variabil în timp câmpul electric şi magnetic se
intercondiţionează reciproc alcătuind un câmp electromagnetic.
În regim staţionar (curent continuu), mărimile de stare sunt
invariabile în timp şi studiul câmpului electric şi magnetic se poate face
separat. În acest regim câmpul electric din medii conductoare generează
curent electric şi este însoţit de degajare de căldură în mediul conductor.
(
Un sistem fizic format din corpuri imobile v = 0 încărcate cu )
⎛∂ ⎞
sarcini invariabile în timp ⎜ = 0 ⎟ creează un câmp electrostatic. În regim
⎝ ∂t ⎠
electrostatic mărimile magnetice de stare sunt nule iar mărimile electrice de
stare (ale corpurilor şi ale câmpului) sunt invariabile în timp; într-un astfel
de regim nu există schimburi de energie între componentele sistemului.
Neexistând câmp electrostatic şi nici curent electric în interiorul corpurilor
conductoare, nu au loc transformări energetice (dezvoltări de căldură).
Practic,un câmp electrostatic este creat de corpuri imobile încărcate cu
sarcini invariabile în timp. Deci condiţiile de regim electrostatic sunt:
∂ __
= 0; v = 0; J = 0; B = H = 0 (5.1)
∂t
În condiţiile (5.1) legile vor avea forme particulare:
∂B __
-) Din legea inducţiei electromagnetice, dacă = 0, v =0 rămâne:
∂t
__ __ __ __
v∫
Γ
E dA = 0 ; rot E = 0 ↔ E = −grad V (5.2)
∫1
E dA =
∫ −∇VdA = −∫ dV = V − V
1 1
1 2 (5.3)
∫ D ds = q
Σ
Σ ; div D = ρv ( sau 0 ) ; divs D = D n 2 − D n1 = ρs ( sau 0 ) (5.4)
114 Bazele electrotehnicii
v∫ v∫ v∫ v∫
⎪ q r dA q r dr q ⎛1⎞
⎪ E dA = = = d⎜ ⎟ = 0
4πεo Γ r 3 4πεo 3 4πεo Γ ⎝ r ⎠
⎪ Γ r
⎪⎪ ⎛ q r ⎞ q ⎛1⎞ q −3 ⎛ r ⎞
⎨rotE = ∇ × ⎜ 3 ⎟ = ∇⎜ ⎟× r =
3 ⎜ ×r⎟ = 0 (5.7)
⎪ ⎝ 4πεo r ⎠ 4πεo ⎝ r ⎠ 4πεo r 4 ⎝ r ⎠
⎪
⎪dV = − Edr = −q r dr = q d ⎛⎜ 1 ⎞⎟ → V = q 1 + C
⎪ 4πεo r 3 4πεo ⎝ r ⎠ 4πεo r
⎪⎩
Expresia locală
dq = ρs ds
dq = ρvdv rotE = 0 pune în evidenţă
faptul că liniile lui E sunt
deschise, ele încep pe
sarcini (+) şi se termină pe
sarcini (–). Expresia (5.7)
a potenţialului arată că
dacă îl calculăm la distanţă
dq = ρA dA mare de sarcina
punctiformă (r → ∞)
atunci constanta de
integrare este C = V∞ .
Fig. 5.1 qk La infinit depărtare
de q câmpul E este nul şi admitem că şi V∞ = 0 (C = 0 ) şi în acest caz
(sarcina punctiformă) expresia potenţialului este:
5. Regimul electrostatic şi magnetostatic 115
q
V= (5.8)
4πεo r
Alegerea punctului unde V = 0 se numeşte alegerea originii de
potenţial faţă de care expresia (5.8) rămâne valabilă.
Dacă avem un sistem cu distribuţiile ρ v , ρs , ρA şi sarcini
punctiforme q k ca în figura 5.1, atunci câmpul rezultant în punctul P se scrie
cu teorema superpoziţiei (vectoriale) a câmpurilor create de fiecare sarcină
dq r
în parte (fiecare element dq creează câmp de forma 5.6 : dE = ),
4πεo r 3
deci:
⎡ _ _ _ n _ ⎤
E=
∫
1 ⎢ ρv r
4πεo ⎢ V r 3
⎢⎣
dv +
∫S
ρs r
r 3
ds +
∫C
ρA r
r 3 ∑
dA +
1
qk r k ⎥
rk
3 ⎥
⎥⎦
(5.9)
P __ P __ __
L=
∫
Po
F ext dA = q′
∫
Po
− E dA = q′VP (5.12)
Fig 5.4
Fig 5.3 __ __
• În lungul liniilor de câmp electric ( E ↑↑ dA) avem:
__ __
dV = − E dA < 0 (5.14)
Deci în lungul liniilor lui E potenţialul V scade sau reciproc, liniile
lui E sunt orientate dinspre regiunea cu potenţial mai ridicat (mai pozitiv)
spre cea cu potenţial mai scăzut (figura 5.4).
• Fie două suprafeţe echipotenţiale între care diferenţa de
potenţial este de dV=const.
dV12 = E1 ⋅ Δ12 = dV34 = E 2 ⋅ Δ 34
118 Bazele electrotehnicii
q 1 1 q r2 − r1
Vp = V1 + V2 = ( − )= (5.18)
4πεo r1 r2 4πεo r1r2
A
Dacă ţinem seama că << 1 → r2 − r1 = A cos θ şi r1r2 = r 2
r
qA cos θ 1 pr
Vp = = (5.19)
2 4πεo r 3
4πεo r
⎛ π⎞
Se observă că planul median ⎜ θ = ⎟ este un plan echipotenţial
⎝ 2⎠
având V = 0 şi de asemenea punctele foarte îndepărtate ( r → ∞ ) sunt tot de
potenţial nul. Intensitatea câmpului electric în punctul P este:
1 p r
E = −gradV = − grad( ) (5.20)
p 4 πε o r 3
⎧∇(p r) = i p x + j p y + k pz = p
⎪
⎨ 1 −3 r −3 r
⎪∇( 3 ) = 4 =
⎩ r r r r5
Fig 5.7
Înlocuind în (5.20)
Se obţine expresia câmpului E
1 ⎡ (p r) r p ⎤
E= ⎢3 − ⎥ (5.21)
4πεo ⎣ r5 r3 ⎦
Spre deosebire de câmpul unei sarcini punctiforme care scade cu r 2 ,
câmpul unui dipol scade cu r 3 , este foarte intens lângă dipol şi nu mai are o
simetrie sferică, valoarea sa nu depinde numai de r ci şi de direcţia razei
vectoare r . Liniile de câmp electric şi liniile echipotenţiale ale unui dipol
electric au geometria din figura 5.7.
q1 q q q ⎡C ⎤
C= = 1 = 2 = ⎢ = F⎥ (5.22)
V1 − V2 U12 U 21 U ⎣ V ⎦
Practic, cele două conductoare formează un condensator, dacă
aplicând o tensiune între armături, ele creează un câmp electric complet
(toate liniile de câmp ce pleacă de pe o armătură ajung pe
cealaltă).
Alegem o suprafaţă închisă Σ (figura 5.8) ce trece
prin cele două armături (unde D = ε E = 0 ) şi se închide
în exterior astfel încât să nu intersecteze liniile de câmp.
Atunci:
Ψ Σ = q Σ = 0 → q Σ = q1 + q 2 = 0 → q1 = −q 2 (5.23)
Fig 5.8
u Deci dacă q1 = −q 2 condensatorul creează un
câmp electric complet.
Capacitatea unui condensator (5.22) este o mărime pozitivă definită
ca raportul dintre q şi U dar nu depinde nici de q nici de U (dacă dielectricul
este liniar ε ≠ ε(E) ) ci depinde de:
- geometria condensatorului (forma şi dimensiunea
armăturilor,distanţa dintre ele, nu contează materialul şi nici grosimea lor)
- proprietăţile electrice ale dielectricului ( ε r ). Calculul capacităţii se
poate face prin algoritmii prezentaţi în schema din figura 5.8’.
Fig.5.8’
122 Bazele electrotehnicii
1. Condensatoul plan
Dacă distanţa între armături este mică şi neglijăm efectul de margine
ΔS atunci câmpul electric este uniform.
q Pentru o suprafaţă închisă Σ având
aria cuprinsă în câmp ΔS, aplicăm
legea fluxului electric:
Σ
(ε)
__ __
A ψΣ =
∫ D ds = ∫ Dds = D ⋅ ΔS = Δq
Σ Σ
Fig 5.9
Δq q D ρ q
D= = ρs = → E= = s = ( 5.24 )
ΔS A ε ε εA
Mergând pe algoritmul din dreapta al fig. 5.8’ calculăm succesiv:
2 __ __
∫
qd q εA
U= E dA = Ed = → C= = (5.25)
1 εA U d
Expresia (5.25) rămâne
valabilă şi pentru condensatoare cu
armături curbe, dacă distanţa dintre
armături este mică faţă de raza de
curbură a armăturilor.
Dacă condensatorul plan are
dielectricul format din mai multe
straturi (figura 5.10), la trecerea prin
suprafeţele de discontinuitate dintre
Fig 5.10 straturi se conservă D n :
q
D n1 = D n 2 = .... = Dn n → D1 = D2 = ... = D n = ( 5.26 )
A
iar intensităţile câmpului sunt:
D q D q
E1 = 1 = ; ........ E n = n = ( 5.27 )
ε1 ε1A εn εn A
5. Regimul electrostatic şi magnetostatic 123
n
q ⎛ d1
∑ε
d ⎞ q dk
= ⎜ + 2 + ... ⎟ = (5.28)
A ⎝ ε1 ε2 ⎠ A k
1
q A
C= = (5.29)
U n
∑
1
dk
εk
Expresia (5.29) a capacităţii pune în evidenţă faptul că acest
condensator (fig. 5.10) poate fi privit şi ca un ansamblu de n condensatoare
legate în serie.
2. Condensatorul cilindric
Armăturile sunt doi cilindrii coaxiali (figura 5.11) de lungime A şi
raze r1 şi r2 , dielectricul are
permitivitate ε . Aplicăm legea
fluxului electric pentru suprafaţa
Σ cilindrică Σ având r є (r1,r2):
Fig 5.11
__ __
ψΣ =
∫ D ds = D∫
Σ Σlat
ds = D ⋅ 2πrA = q (5.30)
q ρ D q
D= = A → E= = →
2πrA 2πr ε 2πεrA
2 __ __ r2
∫ ∫
dr q q r
→ U= E dA = = ln 2 (5.31)
1 r1 r 2πεA
2πεA r1
Capacitatea condensatorului cilindric va avea expresia:
q 2πεA
C= = ( 5.32 )
A ln r2
r1
124 Bazele electrotehnicii
3. Condensatorul sferic
∫
q D q r2 − r1
Fig 5.12 → D= → E= →u= Edl = (5.33)
2 ε 4πε r1r2
4πr
1
∫ ∫ ∫
u E dA E dA dA
S= = = = (5.36)
__ __
1 εEA 1 εA
∫
q 1
D ds
A
Capacitatea va avea o expresie reciprocă cu (5.36), de forma:
∫
εdA
C= (5.36)
A A
Expresiile (5.35) şi (5.36) permit să extindem metoda tuburilor şi
feliilor (3.86, 3.88) la calculul capacităţilor şi elastanţelor.
Dacă regiunea dintre armături o împărţim în tuburi de flux electric
elementare cu secţiunea ds, luate în lungul liniilor de câmp E , atunci
capacitatea unui tub este:
∫ ∫
ε dA ε dA
dC tub = → C = dC = (5.37)
A tub A A
5. Regimul electrostatic şi magnetostatic 125
∫ ∫
dA dA
dSfelie = → S= dS = (5.38)
εA 1 1 ε A
Dacă funcţia „ A ” din (5.37) sau A din (5.38) sunt greu de evaluat
pentru un dispozitiv cu geometrie neregulată, atunci tuburile şi feliile nu se
vor lua infinitezimale, tuburile vor avea secţiunile ΔA k şi lungimile A k iar
feliile vor avea grosimile ΔA k şi secţiunile A k , respectiv:
n n
1
S= =
C ∑ k =1
ΔA k
εk A k
; C=
∑ ε AΔA
k =1
k
k
k
( 5.39 )
Aplicaţii:
1. Două bare conductoare
de lungime A şi secţiune
pătratică cu latura ,,a’’ sunt
plasate ca în figura 5.13 şi
alimentate cu tensiunea continuă
U. Să se determine:
a) expresia câmpului
electric creat E
b) expresia densităţii de
sarcină ρs pe suprafaţa barei
c) capacitatea formată de
Fig. 5.13 cele două bare
∫ ∫
⎛ π ⎞ U
U= E dA = E dA = E ⎜ d + x ⎟ → E=
(5.40)
⎝ 2 ⎠ π
1 1 d+ x
2
şi prin arce de cerc cu raze x (x є (0,a)). Tensiunea între cele două
bare este U indiferent în lungul cărei linii de câmp electric este
calculată:
126 Bazele electrotehnicii
∫ ∫
εo U ε UA ⎛ πa ⎞
q= ρs ds = (Adx) = 2 o ln ⎜1 + ⎟ →
0 d+ x
π π ⎝ 2d ⎠
2
q ε A ⎛ πa ⎞
→ C = = 2 o ln ⎜1 + ⎟ (5.42)
U π ⎝ 2d ⎠
sau, considerăm un tub de flux cu secţiunea ds = Adx luat în lungimea
liniilor de câmp. Capacitatea tubului este :
εo ds εo ( Adx ) a
∫
εo Adx ε A ⎛ πa ⎞
dC tub = = →C= = 2 o ln ⎜1 + ⎟ (5.43)
A π π π ⎝ 2d ⎠
d+ x 0 d+ x
2 2
Capacitatea totală este formată din două capacităţi de forma (5.43) şi
formate între feţele de sus şi de jos ale dispozitivului din figura 5.13.
4ε A ⎛ πa ⎞
C t = 2C = o ln ⎜1 + ⎟ ( 5.44 )
π ⎝ 2d ⎠
2πεA q U 1
q = CU = U → E= = ⋅ (5.45)
r2 2 πε A r r2 r
ln ln
r1 r1
Câmpul are valoare maximă lângă armătura interioară ( r = r1 ) şi minimă
lângă cea exterioară ( r = r2 ) ca în figura 5.15.
Pentru un condensator cilindric
cu mai multe straturi se poate
realiza solicitarea uniformă a
acestor starturi (între aceleaşi
limite E max − E min ) indiferent
de poziţia straturilor (figura
5.16).
a) dacă toate straturile au
aceeaşi lungime
ε1 ε2 ε3
A k = A = const atunci:
q
Ek = = const (5.46)
Fig 5.16 2πε k A k rk
Pe ochiul Γ avem:
U1 + U 2 + U3 + U5 + U 6 = e1 (5.49)
1
Deci: ΔA − (∇ν×rotA) = −μJ (6.5)
ν
Ecuaţia (6.5) este o ecuaţie cvasipoisson vectorială având asociate
condiţiile de unicitate corespunzătoare:
− condiţii de material: în orice punct din domeniu se cunoaşte μ(r)
sau v(r).
− condiţii la limită pe frontiera Σ a domeniului de câmp υΣ :
componenta tangenţială a intensităţii câmpului magnetic H t Σ şi a
potenţialului A t Σ .
− ecuaţii de trecere în jurul discontinuităţilor: (A)1 = (A) 2 .
− condiţii de surse: distribuţia curentului de conducţie J în υΣ şi a
mărimilor M p , Js pe suprafeţele de discontinuitate S12.
În subdomenii de omogenitate ( v = ct → grad v = 0 ) ecuaţia (6.5)
devine:
ΔA = −μJ (6.6)
__
care este o ecuaţie Poisson vectorială a cărei soluţie este potenţialul A din
__
domenii interioare distribuţiilor de curent J .
Pentru domenii din exteriorul conductoarelor parcurse de curent
( J = 0 ) rămâne:
ΔA = 0 (6.7)
care este o ecuaţie Laplace vectorială. Condiţiile la limită asociate ecuaţiilor
(6.6) şi (6.7) pot fi:
− condiţii Dirichlet: componenta tangenţială a lui A: A t = f D
Σ
( sau 0 ); pentru zero este o condiţie la limită omogenă.
∂A
− condiţii Neumann: = μf N (sau 0).
∂n Σ
Ecuaţia Poisson vectorială (6.6) dacă o raportăm la un sistem
cartezian de axe se poate descompune în trei ecuaţii Poisson scalare:
ΔA x = −μJ x ; ΔA y = −μJ y ; ΔA z = −μJ z (6.8)
Dacă avem un câmp magnetic staţionar în domeniu plan (xOy),
atunci ecuaţiile liniilor de câmp B sunt aceleaşi cu ecuaţiile A(x,y)=ct.
Soluţiile celor trei ecuaţii (6.8) pentru întregul spaţiu υ∞ se
determină din problema interioară prin extinderea la infinit a suprafeţei Σ,
sursele câmpului magnetic sunt numai curenţii electrici de conducţie, iar
6. Regimul magnetic staţionar 155
∫
d ' μ J(r ')
dυ ' A=
4π υ∞ R (6.10)
care reprezintă soluţia ecuaţiei Poisson (6.6)
vectoriale. Integrala din (6.10) se poate
restrânge doar la volumul conductorului
parcurs de curent unde de fapt J≠0.
Fig 6.1 Dacă conductorul parcurs de curent
este filiform ( J A d ' ; dυ ' = Ad ' ; J dυ ' = JAd ' = i d ' ) cu notaţiile
din figura 6.1, atunci expresia potenţialului A creat de curentul i concentrat
în axa Γ a firului parcurs de curentul i devine de forma:
∫
μi d '
A= (6.11)
4π Γ R
Dacă firul este de dimensiuni infinite, în (6.10) nu se mai poate
admite că la ∞ potenţialul şi câmpul sunt nule ( A = 0 ) iar integrala din
(6.10) devine improprie.
În general, când sursele câmpului sunt nu numai distribuţii de volum
ale curenţilor ( J ) ci şi pânze de curent ( Js ) sau fire subţiri parcurse de
curenţii ik , soluţia pentru potenţialul magnetic vector este de forma generală:
n
μ ⎡ d '⎤
A= ⎢
4π ⎢ υ∞ R
⎣
∫
J
dυ '+
S
Js
R ∫
ds '+
k=1
ik
Γ k
⎥
R ⎥
⎦
∑ ∫
(6.12)
∫
μi d '× R
Bfir = 3 (6.14)
4π Γ R
156 Bazele electrotehnicii
∫
μ J(r ') × R
B= dυ ' (6.15)
4π υcond R 3
Observaţie:
În medii omogene (μ=ct) şi fără densitate de curent ( J = 0 ), respectiv studiem
câmpul magnetic din exteriorul conductoarelor parcurse de curenţi, ecuaţia satisfăcută de
A este o ecuaţie Laplace de forma (6.7). Tot în acest caz se poate scrie:
rot H = J = 0 → H = −∇VH = −gradVH ⎪⎫
⎬ ⇒ ΔVH = 0 (6.16)
div B = div(μH) = 0 → divH = 0 ⎪⎭
unde VH este potenţialul magnetic scalar al câmpului H . În astfel de probleme sau se
integrează ecuaţia vectorială (6.7) sau cea scalară (6.16), fiecare în condiţii la limită date. În
final, fie B=rotA , fie H = −gradVH .
Aplicaţii:
1) Să se determine potenţialul vector A
creat de un conductor rectiliniu parcurs de
curentul i, respectiv de către două conductoare
paralele parcurse de curentul i în sensuri opuse.
∫ ∫ ∫
μ J μ i 2μi dy
A= dυ → A y = dy =
- 4π υcond r 4π − r 4π 0 x 2 +y 2
Fig 6.2
(6.17)
μi ⎡
Ay =ln( + x 2 +y 2 ) − ln x ⎤ (6.18)
2π ⎣ ⎦
Dacă conductorul are lungime mare ( >> x), atunci expresia (6.18) devine:
μi μi 2 (6.19)
Ay ≅ (ln 2 − ln x) = ln
2π 2π x
Pentru două fire paralele parcurse
de curentul i ca în figura 6.3 vom avea:
μi ⎛ 2 2 ⎞ μi r2 (6.20)
Ay = ⎜ ln − ln ⎟ = ln
2π ⎝ r1 r2 ⎠ 2π r1
Fig 6.3 unde:
6. Regimul magnetic staţionar 157
⎧ 2 ⎧ 2
⎪r1 = ⎛⎜ x + ⎞⎟ + z 2 ⎪r2 = ⎛⎜ x − ⎞⎟ + z 2
d d
⎪ ⎝ 2⎠ ⎪ ⎝ 2⎠
⎪ ⎪
⎪ d ⎪ d
x+ x−
⎨ ∂r1 2 ⎨ ∂r
⎪ ∂x = r 2 ;⎪ 2 = 22 ;
∂x r2
⎪ 1
⎪
⎪∂r1 z ⎪∂r2 z
⎪ ∂z = r 2 ⎪ ∂z = r 2
⎩ 1 ⎩ 2
dA z ⎛ 1 C ⎞ ⎫
Bϕ = ∇ × A = − u ϕ = ⎜ − μoJz r + 1 ⎟ u ϕ ⎪
r ⎠ ⎪ 1
μ i
dr
μ J
⎝ 2
⎬ ⇒ C1 = μ o J z 2r − a
2
2
(
2
)
(
Bϕ = o u ϕ = o z π r 2 − a 2 u ϕ
2πr 2πr
) ⎪
⎪⎭
Observaţie:
Expresia 6.25 pentru potenţialul A creat de un fir parcurs de curentul i este
asemănătoare cu cea a potenţialului electric V creat de acelaşi fir încărcat cu ρ (originea
de potenţial V este la distanţa ro de fir):
ρ ro
V= ln (6.26)
2πε o r
Asemănarea celor două soluţii provine din faptul că cele două potenţiale satisfac
ecuaţii Poisson asemănătoare şi au aceeaşi geometrie:
ρ
ΔA = −μ o J ; ΔV = v (6.27)
ε
Pentru o linie bifilară potenţialul A are expresia:
μ i r
A = k o ln 2
2π r1
r
Locul geometric al punctelor A = cst ↔ ln 2 = cst , respeciv o
r1
familie de cercuri de tip Appolonius, care vor fi liniile câmpului magnetic
B creat de cele două fire ale liniei.
Pentru un conductor cilindric de rază a, parcurs de curentul i, soluţia
este de forma (6.22) valabilă atât în interiorul cât şi în exteriorul
conductorului.
⎧ 1
⎪pt. interior: r ∈ ( 0,a ) ; J ≠ 0 → A i = − μ o Jr + C1ln r + C2
2
⎨ 4 (6.28)
⎪⎩pt. exterior: r > a; J = 0 → A e = C1′ln r + C′2
În centrul conductorului ( r = 0 ) potenţialul Ai este finit, deci C1=0 şi
cum în centrul conductorului Bi = 0 admitem că şi A i = 0 ; deci pentru
r = 0 → C2 = 0 ,
respectiv în interior:
1 dA 1
A i = − μ o Jr 2 → Bi = − i = μ o Jr ; Bi = Bi u ϕ (6.29)
4 dr 2
Deci pentru un conductor de rază a, originea lui A este pe axă, spre
deosebire de firul fără grosime la care originea se alege arbitrar la r=ro sau
ro = 1 m.
Pe domeniul exterior se poate scrie:
dA C′
Be = rot ϕ A e = − e u ϕ = − 1 u ϕ (6.30)
dr r
160 Bazele electrotehnicii
Fig 6.7
Problema „neomogenă” o descompunem în două subprobleme
omogene. Presupunem mediul cu μ1 infinit extins în care alături de spira Γ
parcursă de i va mai acţiona spira Γ′ (imaginea lui Γ în raport cu planul
6. Regimul magnetic staţionar 161
Fig 6.8
În prima subproblemă din figura 6.8 cei doi curenţi identici i aşezaţi
în mediu omogen cu μ o creează potenţialul vector:
μ oi ⎛ h h⎞ μ oi h 2
A1 = k ⎜ ln + ln ⎟ = k ln (6.40)
2π ⎝ r1 r2 ⎠ 2π r1r2
dacă am considerat originea de potenţial în punctul Po din figura 6.8.
În a doua subproblemă presupunem că μ 2 >> (dar mediul este liniar):
divB2 = 0 ⎫
⎪
rotB2 = rot ( μ 2 H 2 ) = μ 2 rotH 2 + ∇μ 2 × H 2 = 0 → B2 = −∇V2 ⎬ ⇒ ΔV2 = 0
⎪ (6.41)
J 2 =0 =0 ⎭
Fig 6.9
2 2 2 2 2
∫ ∫ ∫ ∫ ∫
B Φf d
Um = Hd = Hd = d = d = Φf = R mΦf
1(C) 1 1 μ 1 μA 1 μA (6.42)
2
∫
d
Mărimea R m12 = este reluctanţa (rezistenţa magnetică) a
1 μA
tubului de flux iar dacă materialul este liniar, (6.42) se scrie sub forma:
U m = R m Φf (6.43)
numită legea lui Ohm pentru o porţiune de circuit magnetic, analoagă cu
forma u = Ri din circuitele electrice.
Dacă miezul este omogen ( μ = cst ), de secţiune constantă ( A = ct )
şi de lungime atunci reluctanţa este:
2
[ U ] Asp = H −1
∫ ∫
d 1
Rm = = d = ; [R m ] = m = (6.44)
1 μA μA μA [Φf ] Wb
Inversul reluctanţei se numeşte permeanţă:
∫
1 Φ μA μds
Λm = = f = ; Λm = (6.45)
R m Um SFe
Calculul reluctanţei şi permeanţei cu (6.44) şi (6.45) se poate efectua
şi pentru miezuri neomogene cu o geometrie oarecare utilizând metoda
tuburilor şi feliilor de miez magnetic.
Tuburile de flux sunt de secţiune infinitezimală ds şi sunt luate în
lungul liniilor de flux Φ f ; = tub fiind lungimea tubului (o funcţie).
∫ ∫
μds μds
dΛ mtub = → Λ m = dΛ m = (6.46)
tub Smiez
n
sau: Λ m = ∑ μ ΔS
1
k
k
k
pentru tuburi mai groase, avându-se în vedere că
∫ ∫
d d
dR mfelie = → R m = dR m = (6.47)
μSfelie linie flux μS
n
eV θ A =Ni
R R m - opoziţia circuitului
1 1
G= Λm =
R Rm
Re = ∑R k R me = ∑R mk
Ge = ∑G k Λ me = ∑Λ mk
∫ ∫
__ ___ __ ___
i cond = J ds J B Φf = B ds
miez
Scond Smiez
J - densitate de curent B -densitate de flux (inducţie
magnetică)
liniile lui J - linii de curent liniile lui B - linii de flux magnetic
∑i = 0
T1K:
k∈nod
k ∑Φ
k∈nod
fk = 0 ; T1K
T2K:
∑R i = ∑e
k∈ochi
k k
k∈ochi
k ∑R
k∈ochi
mk Φ f k =
∑θ
k∈ochi
k ; T2K
∫ σA ∫
d d
R= Rm =
linieJ linieB μA
ρ
R= = Rm =
A σA μA
1 1
=σ μ=
ρ v
∫ ∫
σds μds
G= Λm =
Scond Smiez
nod nod
ochi ochi
magnetic va circula flux chiar dacă latura are un întrefier (miezul este
întrerupt). Bineînţeles că fluxul printr-o latură cu întrefier este foarte mic din
cauza reluctanţei mari a porţiunii cu întrefier:
R mFe = Fe
; R mo = o ; μ Fe >> μ o → R mo >> R mFe (6.48)
μ Fe A μoA
O rezistenţă electrică R parcursă de curent este însoţită de
transformarea energiei electrice în căldură însă o reluctanţă (un miez
magnetic) parcurs de fluxul Φ f nu este însoţită de dezvoltări de căldură (dacă
totuşi un miez se încălzeşte, asta se întâmplă din cauza altor efecte, atunci
când fluxul Φ f este variabil în timp: încălziri prin histerezis sau prin curenţi
turbionari induşi în miez, dar nu din cauza conducerii fluxului magnetic).
⎧
⎪ ∫ Hd = ∑∫ Hk d k = ∑ ∑
u mk = R mk Φ f k
∫
⎪ Γ
k∈p
C k
H d = θSΓ ↔ ⎨
Γ ⎪θS =
⎪ Γ
⎩
∑
k∈p
θk ⇒ ∑
k∈p
R mk Φ f k =∑ k∈p
θ k (6.50)
Fig 6.14
6. Regimul magnetic staţionar 169
⎪( 1 2
)
⎧ R m + R m Φ′ − R m Φ′ = θ1 − θ 2
f1 2 f2
→
⎡Φ′f1 ⎤
⎢ ⎥→
⎨
⎩
′
1
( ) ′
⎪− R m2 Φf + R m2 + R m3f + R mo Φf = θ 2
2
⎢ Φ ′
⎣ f 2 ⎥⎦
⎧ Φ = Φ′ ⎡ H1 ⎤
⎪ f1 f1 ⎡ B1 ⎤ ⎢H ⎥
⎪
→ ⎨Φf = −Φ′f + Φ′f → ⎢⎢ B2 ⎥⎥ → ⎢ ⎥
2
⎢ (6.53)
⎪
2 1 2 H3 ⎥
⎢ B ⎥ ⎢ ⎥
⎪⎩Φf3 = Φ′f 2 ⎣ 3⎦
⎣Ho ⎦
→ Cu metoda potenţialeleor nodurilor, luând nodul N referinţă vom
scrie o singură ecuaţie pentru nodul M: Λ mM ⋅ VmM = ΦscM , respectiv:
⎛ 1 1 1 ⎞ θ θ
⎜ + + ⎟ VmM = 1 + 2 → VmM →
⎜ Rm Rm R m3f + R mo ⎟ R m1 R m2
⎝ 1 2 ⎠ (6.54)
θ1 − VmM θ 2 − VmM VmM
→ Φf = ; Φf = ; Φf =
1 R m1 2 R m2 3 R m3f + R mo
În exemplul considerat în figura 6.14 fluxul fascicular Φ f3 va fi mic
din cauza reluctanţei mari a întrefierului ( R mo >>).
Circuitul magnetic
din figura 6.16-a conţine
un magnet permanent de
lungime ℓo care determină
o
flux magnetic de-alungul
miezului.
Curba Γ are lungi-
mea ℓo prin magnet şi ℓ
Fig 6.16 prin miez şi aplicând
legea circuitului magnetic pentru curba Γ, putem scrie:
∫ Γ
H d = 0 ↔ Ho o + H = 0 → Ho = −H
o
→ Bo = μ o H o = − μ o
o
H
(6.55)
tgα
Fig 6.17
6.5 Inductivităţi
2 (cuplaj adiţional) şi (-) când are sens contrar cu Φ f22 (cuplaj diferenţial
între cele două circuite). În raport cu aceste fluxuri se definesc următoarele
inductivităţi:
a) Inductivitatea proprie a unui circuit este raportul dintre fluxul
magnetic total ( Φ = NΦ f ) prin cele N spire ale circuitului şi curentul care
l-a produs, mărime întotdeauna pozitivă.
⎧ Φ11 N1Φf11
⎪L1 = L11 = = >0
⎪ i1 i1
⎨ (6.57)
Φ
⎪L = L = 22 = N 2 Φ f
⎪ 2 22
22
>0
⎩ i 2 i 2
care vin prin suprafaţa circuitului k din celelalte circuite cu care este cuplat.
Fluxul total al circuitului j prin suprafaţa circuitului k este:
Φ kj = N k Φf kj = L kjiij .
Fluxul total prin circuitul k este superpoziţia tuturor fluxurilor
(proprii şi mutuale) care trec prin suprafaţa sa:
n n
Φk = ∑Φ = ∑L i
j=1
kj
1
kj j j=1,n (6.64)
Explicit, dacă i1 ,i 2 ... i n sunt curenţii din cele n circuite (figura 6.20)
atunci fluxurile magnetice totale prin suprafeţele lor se pot scrie detaliind
relaţia (6.64):
⎧Φ1 = L11i1 + L12i 2 + ... + L1n i n
⎪Φ = L i + L i + ... + L i
⎪ 2 21 1 22 2 2n n
⎨ (6.65)
⎪ ...........................................
⎪⎩Φ n = L n1i1 + L n2i 2 + ... + L nn i n
Coeficienţii de pe diagonala principală sunt inductivităţile proprii ale
celor n circuite iar coeficienţii nediagonali sunt inductivităţile de cuplaj
dintre circuite. Cum L jk = L kj sistemul (6.65) este simetric faţă de diagonala
principală.
Sistemul (6.65) se poate scrie matricial sub forma:
[Φ ] = [ L]⋅ [i] (6.66)
n ×1 n ×n n×1
care reprezintă forma matricială a relaţiilor lui Maxwell pentru inductivităţi.
Dacă în matricea [ L ] un coeficient Lmn=0 înseamnă că bobina m nu este
cuplată cu bobina n.
[ [ = ]ךL]
−1
Dacă rezolvăm ecuaţia matricială (6.66) şi notăm
matricea inductivităţilor reciproce, atunci:
[i] = [ [ ⋅ ]ךΦ ] (6.67)
reprezintă a doua formă a relaţiilor lui Maxwell pentru inductivităţi. Evident
1
că ךkj ≠ , ךkj este ceea ce rezultă din inversarea matricei [ L ] .
L kj
k poate fi variabil în timp Φ k (t) numai atunci când curenţii sunt variabili în
timp.
T.e.m. e k indusă la bornele circuitului k de către Φ k (t) este de
forma:
dΦ di di di di
e k = − k = −L k1 1 − L k2 2 − ... − L kk k − ... − L kn n (6.68)
dt dt dt dt dt
Notăm:
di - t.e.m de inducţie proprie (t.e.m autoindusă). Ea apare în
e kk = − L kk k circuitul k datorită variaţiei în timp a propriului său curent
dt
di
( k ≠ 0 ).
dt
di - t.e.m de inducţie mutuală. Ea se induce în circuitul k
e kj = − L kj j datorită variaţiei în timp a curentului din circuitul j cu care
dt
circuitul k este cuplat.
Dacă un circuit nu este fix în spaţiu (se poate mişca, roti sau se
deplasează un miez magnetic în interiorul său), atunci şi inductivitatea sa va
fi variabilă L=L(t) iar fluxul total al circuitului: Φ (t) = L(t) ⋅ i(t) .
T.e.m indusă în circuit va fi de forma:
dΦ di dL
e=− = −L − i (6.69)
dt dt dt
unde:
di - t.e.m indusă prin transformare (static), care în funcţie de
et = −L
∫
dt câmpul magnetic inductor avea expresia: e = ∂B
t − ds .
SΓ ∂t
dL - t.e.m indusă prin mişcare (dinamic), care în limbaj de câmp
e m = −i
dt avea expresia: e =
m
∫ (v × B)d .
Γ
di3 di di
e3 = L3 − L 23 2 − L31 1 (6.70)
dt dt dt
Fig 6.21
176 Bazele electrotehnicii
Observaţie:
Pentru fire (circuite) foarte subţiri, câmpul magnetic lângă fir este foarte mare
( H → ∞ ), deci Φ → ∞ şi L = Φ i → ∞ , inductivitatea prin definiţia clasică nu are sens.
Pentru fire groase, curba Γ care defineşte suprafaţa circuitului nu mai coincide cu axa
geometrică a firului, deci inductivitatea L ar depinde de modul cum aleg curba Γ, deci nu
are semnificaţie. Definiţia L = Φ i este doar pentru circuite nici prea subţiri, nici prea
1
groase. Energia magnetică Wm = Φi = 12 Li conţine termeni ce depind de alegerea curbei
2
2
Γ (Φ şi L) dar şi termeni riguroşi:
Wm =
∫ 1
μH dυ ; i =
∫
2
2 J ds
υ∞ Scond
şi-n acest caz definiţia energetică a inductivităţii este cea corectă:
2W 2W 2W
L = 2 m = 2int + 2ext = Lint + L ext
i i i
d 2
naştere prin suprafaţa circuitului 2 la fluxul de
cuplaj:
Fig 6.22
Φ 21 =
∫ SΓ2
B1 ds =
A1 d 2
(6.71)
∫ SΓ2
rotA1 ds =
∫ Γ2
∫ ∫ ∫ ∫
μi1 d 1 ⋅d 2 Φ 21 μ d 1 ⋅d 2
Φ 21 = → L12 = L 21 = =
4π Γ1 Γ2 R12 i1 4π Γ1 Γ2 R12 (6.72)
unde R12 (vezi figura 6.22) este distanţa dintre elementele d 1 şi d 2 a celor
două circuite, ambele având orientarea celor doi curenţi i1 şi i 2 .
Dacă cele două circuite ( Γ1 şi Γ 2 ) sunt formate fiecare din porţiuni
mai simple (analitice), relaţia (6.72) permite să calculăm inductivitatea
mutuală de calcul între două porţiuni deschise de circuit
n m
( Γ1 = ∪ C1k ; Γ 2 = ∪ C2j ), sub forma:
k =1 j=1
6. Regimul magnetic staţionar 177
n m
L 21 =
∑∑ 4πμ ∫ ∫
k =1 j=1
C1k C2j
d ⋅d
1k
R12
2j
(6.73)
Aplicaţie:
Să se determine inductivitatea mutuală de calcul între două segmente
de lungime a, situate la distanţa d (figura 6.23).
∫∫
μ dx1dx 2
Laa = =
4π o o d 2 + ( x − x )
2
1 2
Fig 6.23
a − x 2 + d2 + ( a − x2 )
2
μa ⎡ d2 + a 2 − d ⎤
a
∫
μ d2 + a 2 + a
= ln dx 2 = ⎢ ln − ⎥
4π o −x 2 + d2 + x 22 2π ⎢⎣ d a ⎥⎦
Dacă a>>d atunci: (6.74)
μa ⎛ 2a ⎞
Laa ≅ ⎜ ln − 1⎟ ;
2π ⎝ d ⎠
L Γ1Γ2 = ∑∑ ±L
j=1 k =5
jk = 4Laa − 4L′aa* =
=
⎡
2μ o a ⎢
ln
(
d2 + a 2 d2 + a 2 + a
+
) ⎤
d 2 + 2a 2 − 2 d 2 + a 2 + d ⎥
(6.78)
π ⎢
⎣⎢
d ( d 2
+ 2a 2
+ a ) a ⎥
⎥⎦
6.6 Aplicaţii
Ni NΦ f N 2iA
B = μH = μ → Φf = B ⋅ A → L = =μ (6.79)
i
2) Două bobine cu N1 şi N3 spire sunt aşezate pe un miez magnetic
de permeabilitate μ şi geometria din
figura 6.27. Să se determine
inductivităţile proprii L11 , L33 şi
inductivitatea mutuală dintre ele L13 = L31 .
∫ H d =θ
Γ
SΓ ↔ H + Ho o = Ni ↔ H(2π − α)r + H o αr = Ni (6.83′)
∫ ∫
Nih r
Φf = B ds = ( μH ) h dr = μ ln 2
(6.85)
A Fe r 1
(2π − α) + μ r α r1
Expresia inductivităţii rezultă din relaţia sa de definiţie:
NΦ f N2h r
L= =μ ln 2 (6.86)
i ( 2π − α ) + μ r α r1
b) Bobina fiind aşezată pe un miez magnetic, inductivitatea o putem
calcula cu (6.76), reluctanţa echivalentă este formată din porţiunea de fier
în serie cu întrefierul (parcurse de acelaşi flux Φ f ): R m = R mf + R mo .
Permeanţa porţiunii de fier o determinăm prin metoda tuburilor de flux,
tuburi luate de-alungul miezului:
μ ( h dr ) r ⎫
r2
∫ ∫
μ ds μh
Λ mf = = = ln 2 ⎪
A Fe r1 ( 2π − α ) r 2π − α r1 ⎪
⎬ (6.87)
μ o h r2 ⎪
Analog: Λ mo = ln ⎪
α r1 ⎭
Reluctanţa echivalentă este de forma:
1 1 N2 N2h r
R m = R mf + R mo = + ⇒L= =μ ln 2 (6.88)
Λ mf Λ mo Rm ( 2π − α ) + μ r α r1
expresie identică cu (6.86) obţinută prin definiţia clasică a lui L.
Dacă miezul este toroidal fără întrefier, atunci în expresiile
precedente se consideră α = 0 şi rezultă valoarea L′ :
μN 2 h r2
L′ = L α =0 = ln (6.89)
2π r1
4) Să se determine inductivitatea mutuală dintre un fir rectiliniu şi o
spiră Γ triunghiulară având o latură paralelă cu firul (figura 6.29).
182 Bazele electrotehnicii
μi
Firul creează câmpul B = u ϕ care
2πr
determină prin spira Γ un flux:
a+h
∫ ∫ ∫
μi μi b
ΦSΓ = B ds = ydr = ( r − a ) dr
SΓ 2πr a 2πr h
μbi ⎛ a+h⎞
Φ 21 = ΦSΓ = ⎜ h − a ln ⎟
2πh ⎝ a ⎠
Fig 6.29
Φ μb ⎛ a+h⎞
L12 = L 21 = 21 = ⎜ h − a ln ⎟ (6.90)
i 2πh ⎝ a ⎠
← Fig 6.31
⎧
∫
z i
⎪ H1d = iSΓ → H1a = i → H1 = ⋅z
⎪ Γ1
1 h1 ah1
⎪⎪
∫
i
⎨ H 2 d = iSΓ → H 2 a = i → H 2 = (6.93)
⎪ Γ2
2 a
⎪
∫
i
⎪ H 3d = iSΓ → H 3 ( a + πx ′ ) = i → H 3 =
⎪⎩ Γ3 3 a + πx′
Distribuţia câmpului H între pereţii crestăturii (câmpul de dispersie)
este reprezentată în figura 6.31-b pe baza expresiilor (6.93). La fundul
crestăturii câmpul este nul iar la partea de sus a barei ( a = h1 ) câmpul are
valoarea maximă ( i a ).
Fluxul de dispersie printr-o porţiune de înălţime dz este
dΦd = B dz = i dΛ mz . Fluxul de dispersie total între pereţii crestăturii este:
b
h1 h2
∫ ∫ ∫
μ oi μ oi 2 μ oi
Φd = ⋅ z dz + ⋅ dz + ⋅ dx ′ =
o ah1 o a o a + πx ′
⎡ b⎤
⎢ h1 h 2 1 a + π 2 ⎥
= μ oi ⎢ + + ln ⎥
⎢ 2a a π a ⎥
⎣ ⎦
Φ
iar inductivitatea de dispersie a crestăturii este Ld = d .
i
• ) Fluxul de dispersie (cel care se închide de la un perete la altul al
crestăturii feromagnetice) parcurge trei permeanţe în paralel a căror valori
sunt de forma:
184 Bazele electrotehnicii
μoS1med 1 μo h1
Λm1 = =
a 2 a
μS μ h
Λ m2 = o 2 = o 2
a a
π
b
a+ b
∫
μo dx 2μo
2
2
Λm3 = = ln
π π a
o
a+ x
2
iar inductivitatea de dispersie se scrie astfel:
Ld = N2 Λme = Λme = Λm1 +Λm2 +Λm3
deci aceeaşi expresie ca prin definiţia sa clasică.
7. Energii şi forţe în câmpuri electromagnetice
1 1 n
2 We = ∑ q k Vk
2 k =1
(7.1)
1 n n
1 n n
We = ∑ k ∑ kj j 2 ∑∑ α kjq k q j = f1 (geometria corpurilor, ε, q1 …q n )
q
2 k =1 j =1
α q =
k =1 j =1
(7.3)
186 Bazele electrotehnicii
n
Dacă ţinem seama de a doua formă a relaţiilor lui Maxwell: q k = ∑ γ kjVj ,
j =1
funcţionala de energie (7.1) se va exprima sub forma:
1 n n
We = ∑∑ γ kjVk Vj = f 2 ( geometria corpurilor, ε, V1 , V2 … Vn ) (7.4)
2 k =1 j =1
În expresia (7.3) trebuie cunoscute sarcinile de pe toate corpurile din
sistem, în (7.4) trebuie cunoscute potenţialele tuturor corpurilor şi
generalizând, putem afirma că energia electrică se poate evalua dacă pentru
o parte dintre corpuri se cunosc sarcinile iar pentru celelalte se cunosc
potenţialele:
We = f 3 ( geometria corpurilor, ε, q1 , q 2 …q k , Vk +1 … Vn ) (7.5)
Expresiile (7.3),(7.4),(7.5) exprimă însă energia electrică într-un
mod impropriu. Ea este localizată în câmpul electric dintre corpuri, deci ar
trebui exprimată în funcţie de parametrii câmpului electric.
La un condensator plan, între armături se creează un câmp electric
uniform de intensitate E=U/d şi energia electrică se va repartiza uniform în
acest câmp.
1
We = CU 2 =
2 2 d
( )
1 εA 2 2 1 2
2
1
E d = εE (Ad ) = εE 2 ⋅ Vdielectric
2
(7.6)
Densitatea de energie electrică se scrie sub forma:
We 1
w 'e = = εE 2 ⎡ j 3 ⎤ (7.7)
Vdielectric 2 ⎢⎣ m ⎥⎦
În câmpuri neuniforme densitatea de energie electrică se scrie
succesiv sub forma:
dWe 1 2 D 2 ED E D ⎡ j ⎤
w 'e = = εE = = = (7.8)
dV 2 2ε 2 2 ⎢⎣ m 3 ⎥⎦
Integrând densitatea de energie (7.8) pe volumul V ∑ determinăm
câtă energie electrică există în volumul delimitat de suprafaţa ∑ :
DE
∫
We ∑ = w 'e dv =
VΣ
∫
VΣ
2
dv (7.9)
DE
We total =
∫
V∞
2
dv (7.10)
[ ]
2
⎡1 2 ⎤ F V CV
'
w e = ⎢ εE ⎥ = 2
= 3 = j 3
⎣2 ⎦ mm m m
Mai mult, expresiile (7.1),(7.3),(7.4) şi (7.5) sunt valabile doar în
regim electrostatic, când câmpul electric este produs de un sistem de corpuri
încărcate, pe când expresiile (7.9),(7.10) sunt valabile în orice regim de
funcţionare, chiar şi în câmpuri electrice variabile.
DE 1 2 D 2
Expresia w 'e = = εE = este valabilă doar în medii
2 2 2ε
DE
izotrope iar expresia w 'e = este valabilă şi în medii anizotrope, dar
2
liniare.
1 n n
Wm = ∑∑ ΓkjΦ k Φ j = f 2 (geometria circuitelor, μ, Φ1 , Φ 2 …Φ n ) (7.13)
2 k =1 j =1
În (7.12) pe lângă geometria circuitelor şi μ mediu trebuie cunoscuţi toţi
curenţii iar în (7.13) toate fluxurile magnetice. Generalizând, funcţionala de
energie este determinată dacă pentru o parte dintre circuitele sistemului se
cunosc curenţii şi pentru celelalte se cunosc fluxurile totale:
Wm = f 3 (geometria circuitelor, μ, i1 , i 2 …i k , Φ k +1 …Φ n ) (7.14)
Pentru o bobină de inductivitate L parcursă de curentul i, fluxul
magnetic total este Φ = L ⋅ i iar energia din câmpul propriu este:
1 1 Φ2
Wm = Φi = Li 2 = (7.15)
2 2 2L
Pentru un sistem format din două circuite cuplate magnetic, energia
magnetică cu (7.12) este:
1 1 1 1
Wm = L11i12 + L12i1i 2 + L 21i 2i1 + L 22i 22 (7.16)
2 2 2 2
unde:
⎧ 1
⎪ Wm1 = 2 L 1 i 1
2
-este energia din câmpul propriu al bobinei 1
⎪
⎪ 1 -este energia din câmpul propriu al bobinei 2
⎨ Wm 2 = L 2 i 2
2
⎪ 2
⎪ Wm12 = L 12 i1i 2 -este energia magnetică de interacţiune dintre
⎪ bobinele L1 şi L 2
⎩
[ ]
2
⎡1 ⎤ H⎛A⎞ Wb ⋅ A J
w 'm = ⎢ μH 2 ⎥ = ⎜ ⎟ = 3
= 3
⎣2 ⎦ m⎝m⎠ m m
În general, în medii neliniare, densitatea de energie magnetică înseamnă:
B
w 'm
∫
= Hd B (7.22)
0
şi are semnificaţia
ariei de pe caracte-
ristica neliniară din
figura 7.4.
Pentru medii
liniare: B = μH şi se
obţine din fig 7.4-b:
a) Fig. 7.4 b)
190 Bazele electrotehnicii
B H
1
w 'm
∫
0
∫
= H d B = μH d H = μH 2
0
2
(7.23)
BH BH
Wm ∑ =
∫
VΣ
2
dv ; Wm ∞ =
∫
V∞
2
dv (7.24)
( )
Funcţionalele Wm (Φ k , i k ) şi Φ k L kj , i k au dependenţe liniare, deci:
∂Φ k ∂ ⎛ ∂Wm ⎞ ∂ ⎛ ∂Wm ⎞ ∂Φ j
L kj = = ⎜ ⎟⎟ = ⎜ ⎟= = L jk (7.26)
∂i j ∂i j ⎜⎝ ∂i k ⎠ ∂i k ⎜ ∂i j ⎟ ∂i k
⎝ ⎠
Relaţia (7.26) exprimă faptul că în medii liniare inductivităţile mutuale dintre două
( )
circuite din sistem verifică teorema reciprocităţii pentru inductivităţi L kj = L jk , respectiv
matricea [L] pentru un sistem de circuite cuplate este simetrică în raport cu diagonala
principală.
∫ ∫ ∫
⎛ D E BH ⎞
p jdv = (
div H × E dv − ) ∂
∂t
⎜
⎜ + ⎟dv
2 ⎟⎠
(7.31)
V∑ V∑ V∑ ⎝ 2
Pj − P∑ ∂W
−
∂t
Comparat cu ecuaţia de bilanţ al puterilor (7.28), integralele din
(7.31) au semnificaţiile notate sub fiecare dintre ele.
Puterea transmisă (radiată) de câmpul electromagnetic interior prin
suprafaţa ∑ spre exterior are expresia:
P∑ =
V∑
∫ div(E × H)dv = ∫ (E × H)ds = ∫ S ds
∑ ∑
(7.32)
192 Bazele electrotehnicii
Fig. 7.5
electromagnetice: S = E × H = i S x = i S .
7. Energii şi forţe în câmpuri electromagnetice 193
ε 2 εE 2
S = EH =
E = = v ⋅ w′ (7.36)
μ εμ
Modulul densităţii de putere radiată (transmisă) S este egal cu
produsul dintre densitatea de energie a undei ( w ′ ) şi viteza de fază a
undei (v).
Totul se petrece ca şi cum unda ar „transporta” energia localizată în
câmpul său, pe măsură ce ea înaintează pe direcţia de propagare (Ox) cu
viteza sa de fază (v).
Această proprietate nu este generală, energia se transmite prin câmp
si în absenţa undelor (câmpuri desprinse de circuitul radiant), de
exemplu în regimuri staţionare (cvasistaţionare) prin fire (linii de
transmisie).
În general, pentru ca un câmp să transmită energie, el trebuie să fie
electromagnetic, adică E şi H să nu fie independenţi, să fie variabile în
timp, nu numai ca ele să coexiste în aceeaşi regiune a spaţiului; (de
exemplu: E creat de sarcini electrice şi H creat de un magnet
permanent, suprapuse nu înseamnă câmp electromagnetic ).
n
este: P = V i iar puterea ce intră pe la bornele unui multiport cu m porţi este:
∑ kk
k =1
m
P = ∑ u kik .
k =1
Din acest motiv studiul energetic al multor dispozitive electronice se poate reduce,
punând în evidenţă doar legăturile dintre tensiuni(potenţiale) şi curenţii ce intră prin
porţi(poli), fără a fi întotdeauna nevoie a se cunoaşte detaliat procesele din interior.
n
∑ Vk dq k = dWe + Xdx (7.40)
k =1
Ecuaţia (7.40) de bilanţ energetic este o ecuaţie diferenţială
multivariabilă, care se poate integra doar în stări particulare. Să presupunem
stările:
a) pe timpul deplasării corpului k, toate corpurile sunt deconectate de
la surse, deci sarcinile lor rămân constante (q k = ct → dq k = 0 ) şi din (7.40)
rămâne:
(dWe )q = ct = −Xdx → X = −⎛⎜ ∂We ⎞⎟ (7.41)
⎝ ∂x ⎠ q = ct
Expresia (7.41) reprezintă prima teoremă a forţelor generalizate în
câmp electric. Semnul (-) arată că pentru deplasarea corpului se cheltuie
energie din energia acumulată în câmpul sistemului, deci duce la micşorarea
acestei energii.
b) pe timpul deplasării corpului k, toate corpurile rămân conectate la
sursele de tensiune constantă (potenţialele lor Vk = ct → dVk = 0 ). La
schimbarea configuraţiei geometrice a sistemului, variază capacităţile dintre
conductoare şi deoarece Vk = ct , se vor modifica sarcinile lor cu dq k :
1 n 1 n 1 n
We = ∑ Vk q k → (dWe )Vk =ct = ∑ Vk dq k + ∑ q k dVk
2 k =1 2 k =1 2 k =1 =0
n
⎛ ∂We ⎞
(7.40) → (dWe )Vk = ct = Xdx = 1 ∑ Vk dq k ⇒ X=⎜ ⎟ (7.42)
2 k =1 ⎝ ∂x ⎠ Vk = ct
Expresia (7.42) reprezintă teorema a doua a forţelor generalizate în
n
câmp electric. Aportul de energie de la surse: ∑ Vk dq k este dublu faţă de
k =1
creşterea energiei electrice a sistemului şi se împarte egal între creşterea
energiei (dWe ) şi lucrul mecanic dL=Xdx efectuat de forţele electrice.
Cele două expresii (7.41) şi (7.42) ale forţelor generalizate sunt
echivalente şi dau acelaşi rezultat: forţa nu depinde de modul în care
decurge procesul energetic la punerea corpurilor în mişcare. Descompunerea
în cele două ipoteze (q=ct, V=ct) serveşte numai la calculul forţei, în general
pe timpul mişcării unui corp din sistem se pot modifica şi sarcinile şi
potenţialele.
Energia electrică a sistemului este o funcţională care depinde de
sarcinile sistemului şi de coeficienţii de potenţial( care şi ei depind de
geometria sistemului, respectiv de coordonatele generalizate, al căror număr
198 Bazele electrotehnicii
p ⎫
(dWm )Φ k = ct = −∑ X jdx j ⎪
j =1 ⎪ ⎛ ∂Wm ⎞
⎬ ⇒ X j = −⎜ ⎟
n p ⎜ ∂x j ⎟
∂Wm ∂Wm ⎪ ⎝ ⎠ Φ k = ct
(7.47) → (dWm )Φ = ct = ∑ dΦ k + ∑ dx j ⎪
k =1 ∂Φ k = 0 j =1 ∂x j
k
⎭
(7.49)
Expresia (7.49) este prima teoremă a forţelor generalizate în câmp
magnetic. Dacă Φ k = ct , nu pot exista fenomene de inducţie
electromagnetică, deci nu există schimb de energie între circuite şi câmp şi-
n acest caz lucrul mecanic pentru deplasarea corpului j se efectuează pe
seama rezervei de energie existentă în câmpul magnetic, deci duce la
scăderea acestei energii (aşa se explică (-) din 7.49).
∂Wm ∂Wm
Identificând (7.48) cu (7.49) rezultă: i k = , respectiv Φ k = .
∂Φ k ∂i k
b) considerăm că pe timpul deplasării circuitului j nu se modifică
curenţii din circuite ( i k = ct ):
1 n 1 n 1 n ⎫
Wm = ∑ Φ i
k k → (dW )
m i k = ct = ∑ i k d Φ k + ∑ Φ k di k ⎪
2 k =1 2 k =1 2 k =1
=0 ⎪
n p
⎬⇒
⎪
(7.48) → (dWm )i = ct = ∑ i k dΦ k − ∑ X jdx j ⎪
k
k =1 j =1 ⎭
p n ⎫
(dWm )i k = ∑ X jdx j = 1 ∑ i k dΦ k ⎪
j =1 2 k =1 ⎪ ⎛ ∂Wm ⎞
⇒ ⎬ ⇒ Xj = ⎜ ⎟
n p ⎜ ∂x ⎟
(7.46) → (dWm )i k = ∑ ∂Wm di k + ∑ ∂Wm dx j ⎪⎪ ⎝ j ⎠ i k = ct
k =1 ∂i k = 0 j =1 ∂x j ⎭
(7.50)
Expresia (7.50) este teorema a doua a forţelor generalizate în câmp
magnetic. Pentru a calcula forţa magnetică generalizată cu (7.49)
funcţionala de energie magnetică trebuie scrisă sub forma (7.47) ca funcţie
de parametrii constanţi ( Φ k ) şi coordonatele generalizate iar pentru a putea
calcula cu (7.50) energia Wm trebuie scrisă sub forma (7.46). În general, la
mişcarea unui circuit pot varia simultan atât fluxurile cât şi curenţii, cele
două ipostaze rămân doar ipoteze de calcul.
7. Energii şi forţe în câmpuri electromagnetice 201
7.6 Aplicaţii
⎢⎣ε o d + ε d ⎥⎦
Cum F>0, ea va duce la creşterea lui x, deci atragerea blocului dielectric
între armături; aceasta duce la creşterea capacităţii C iar energia
q o2 q o2
We = va scădea. Echilibrul se obţine pentru un (We )min = ;
2C 2C max
blocul intră complet între armături iar dacă lungimea sa este mai mică decât
l, el se va opri în zona centrală a condensatorului.
b) Admitem condensatorul cuplat la o sursă de tensiune U; energia
1
sistemului este We = CU 2 iar forţa o calculăm astfel:
2
⎛ ∂We ⎞ ∂ ⎛1 2 ⎞ 1 2 ∂C 1 h
Xe = F = ⎜ ⎟ = ⎜ CU ⎟ = U = U 2 (ε − ε o ) > 0 (7.56)
⎝ ∂x ⎠ U ∂x ⎝ 2 ⎠ 2 ∂x 2 d
Expresia (7.56) este aceeaşi cu expresia (7.55).
7. Energii şi forţe în câmpuri electromagnetice 205
Cum întotdeauna ε > ε o forţa este (+), deci duce le creşterea coordonatei x şi
va atrage blocul între armături. Creşterea lui C duce la
(We )max = 1 C max U 2 şi în acest caz( sistem cuplat la sursă) echilibrul se
2
realizează într-un maxim al funcţionalei de energie. În ambele situaţii,
sistemul duce la C max .
i N
Un electromagnet format dintr-un
miez magnetic de permeabilitate
μ şi geometria din fig. 7.12 are o
bobină cu N spire parcurse de
curentul i.
Φf Coordonata generalizată este
distanţa x dintre armătură şi polii
F electromagnetului. Să se
determine forţa de atracţie (forţa
S N portantă) asupra armăturii.
Bo Ho x Conform cu relaţia (7.51) forţa ce
acţionează asupra armăturii este:
1 ∂L
Xm = F = i2 .
Fig. 7.12 2 ∂x
Bobina fiind aşezată pe un miez magnetic, inductivitatea bobinei o vom
evalua în funcţie de reluctanţa miezului:
N2 N2 N2 N 2μ o A
L= = = = (7.59)
R m R mf + R mo lf 2x lf
+ + 2x
μA μ o A μ r
unde lf este lungimea liniei mijlocii de flux prin miez(fier) şi lo =2x este
lungimea sa prin aer.
∂L N 2μ o A − 2L2
= −2 = <0 (7.60)
∂x ⎛ lf ⎞
2
N 2μ o A
⎜⎜ + 2 x ⎟⎟
⎝ μr ⎠
Forţa de atracţie dintre armături este:
i 2 ∂L L2i 2 Φ2
F= =− 2 =− f <0 (7.61)
2 ∂x N μoA μoA
Forţa fiind (-), ea duce la scăderea coordonatei x, respectiv atragerea
armăturii; forţa fiind proporţională cu i 2 rămâne forţă de atracţie indiferent
7. Energii şi forţe în câmpuri electromagnetice 207
Tensiunea între cele două fire, calculată de-a lungul axei x, este:
D −a
2
q ⎛1 1 ⎞ q D−a
U = ∫ E dl = ∫ ⎜ + ⎟dx = ln
1 a
2πεl ⎝ x D − x ⎠ πεl a
Jcond = σE → Jcond = σE ⎫
ef ⎪ σ
∂E ⎬ → ωε << σ ←⎯ → ω << 10 10616 (8.1)
Jdepl = ε → Jdepl = ωεE ⎪ ε
∂t ef ⎭
respectiv ipoteza rămâne valabilă dacă frecvenţa undei electromagnetice
(sau a curentului) îndeplineşte condiţia (8.1), condiţie care pentru
frecvenţele care se pot produce în actualele condiţii tehnice este îndeplinită;
deci în medii conductoare se neglijează curentul de deplasare.
În regim staţionar (cvasistaţionar) liniile curentului se repartizează
i
uniform pe secţiune ( J = = ct ),circuitul este filiform. Ecuaţiile
S
satisfăcute de câmp în medii conductoare au forma (4.12) ecuaţii ale
difuziei, respectiv:
∂H ∂E ∂J
ΔH = σμ ; ΔE = σμ ; ΔJ = σμ … (8.2)
∂t ∂t ∂t
Soluţia acestor ecuaţii pune în evidenţă “difuzia” câmpului
electromagnetic într-o piesă conductoare,câmpul pătrunde şi se amortizează
pe măsură ce înaintează în grosimea piesei conductoare.
ωσμ
unde: γ 2 = jωσμ ⎯⎯⎯⎯⎯⎯ π → γ = jωσμ = (1+j) = α(1+j) (8.5)
j 1+j 2
j=e =4
2
γ = α+jα este constanta de propagare a câmpului prin spaţiul conductor;
partea reală ( α ) este constanta de atenuare a câmpului [Np], iar partea
imaginară ( α ) este constanta de defazare [rad]( γ = α+jα = α 2 )
Soluţia ecuaţiei (8.4) este de forma:
-γ γ -γ H -jαx
H z = A1e x +A 2e x = Ho e x = om e-αx ⋅ e (8.6)
2
unde am admis că piesa conductoare este infinită în lungul axei Ox, deci nu
va exista undă reflectată (undă inversă), deci A 2 = 0 , iar condiţia la limită
este de tipul (8.3).
În valori instantanee, expresia undei magnetice (8.6) se scrie astfel:
H z (x,t)=Hom e-αx ⋅ sin(ωt-αx) (8.7)
Cum:
∂H z -γx -αx -j(αx- π )
J = rot H → J = J y = - = γHo e = αHom e ⋅e 4 (8.8)
∂x
π
J y (x,t) = 2αHom e-αx sin(ωt - αx+ ) (8.9)
4
Expresia undei electrice prin spaţiul conductor este de forma :
⎡ α ⎤ π
E y (x,t) = ρJ y (x,t) = ⎢ 2 H om e-αx ⎥ ⋅ sin(ωt-αx+ ) (8.10)
⎣ σ ⎦ 4
respectiv H z (x,t) este defazat în urma lui E y (x,t) , aşa cum I este în urma
lui U la un circuit cu caracter inductiv.
8.Corpuri conductoare în câmpuri variabile 213
π π
E 2α j4 ωμ j4 ωμ
Z= = e = e = (1+j) (8.11)
H σ σ 2σ
Vectorul Poynting la intrarea în spaţiul conductor are valoarea :
1 1 α 2
So = (E o ×H*o ) = i Eo H*o = i 2 Hom = i So (8.12)
2 2 σ
iar într-un punct la adâncimea x în interiorul conductorului (figura 8.1) va fi
1 1 α 2 -2α x
S = (E×H* ) = i E ⋅ H* = i 2 Hom e = iS (8.13)
2 2 σ
α 2 -2αx π
Sx (x,t) = 2 Hom e sin(ωt-αx) ⋅ sin(ωt-αx+ ) =
σ 4
2
α Hom -2αx ⎡ π ⎛ π ⎞⎤
= e ⎢ cos - cos ⎜ 2ωt - 2αx+ ⎟ ⎥ (8.14)
σ 2 ⎣ 4 ⎝ 4 ⎠⎦
Valoarea medie a vectorului Poynting, la x = 0 , este :
2
k α Hom α α 2 -2αx
So (0,t) = = Ho2 ; Sk x (x,t) = Hoe (8.15)
σ 2 σ σ
Puterea activă care pătrunde în spaţiul conductor este :
1α 2
Po = k S (0,t) ⋅ A = H ⋅A (8.16)
o lat 2 σ om lat
iar curenţii induşi în spaţiul conductor vor avea expresia :
⎛ π⎞
J = J y = 2αHom e-αx sin ⎜ ωt - αx+ ⎟ ; J om = 2αHom (8.17)
⎝ 4⎠
cu o repartiţie pe axa Ox ca în figura 8.2.
I
uniformă ( Jo = ) considerată în centrul conductorului este:
πa 2
J o
= 0,804e-j68 iar la periferia conductorului ( r = a ) aceasta devine:
Jo
J o
= 1,726e j37 (coeficientul de atenuare este α = 750 ).
Jo
2
Cum δ = , la ω >> , adâncimea de pătrundere (de refulare) δ va
ωσμ
fi foarte mică, curentul circulă doar pe pelicula de grosime δ ( de unde
numele de efect pelicular ( efect skin)).Dacă δ << a se apreciază că avem
un efect pelicular pronunţat ( efect pelicular net). Contează deci şi grosimea
( raza a ) a conductorului dar în principal contează frecvenţa.
O bară conductoare poate fi filiformă ( J constant pe secţiune) în
curent continuu şi joasă frecvenţă iar o liţă subţire este masivă în înaltă
frecvenţă.
Cum în înaltă frecvenţă curentul circulă doar la suprafaţa firului
conductor, conductorul poate fi ca o ţeavă prin care poate circula agentul de
răcire a conductorului.
Conductoarele utilizate în înaltă frecvenţă nu se realizează dintr-un
singur conductor gros la care curentul ar
fi refulat la exteriorul său, ci sub forma
unei împletituri din mai multe
conductoare subţiri ( liţe ), ceea ce
permite ca să existe curent şi în centrul
conductorului ( figura 8.4-a).
Funiile pentru liniile de înaltă
tensiune fiind de secţiune mai mare,
chiar la f = 50 Hz , se manifestă efectul
de refulare. Ele se realizează dintr-o
inimă de oţel care îi asigură o rezistenţă
mecanică (la vânt, încărcare cu chiciură,
etc ) iar în jurul acesteia există o
împletitură din fire de aluminiu (figura 8.4-b) care conduc curentul şi a cărei
grosime este egală cu adâncimea de refulare δ .
216 Bazele electrotehnicii
conductor singur câmpul magnetic este maxim la suprafaţa sa, acolo are loc
refularea liniilor de curent.
Dacă în vecinătatea unui conductor se găsesc şi alte conductoare
parcurse de curent variabil (fie de aducţie, fie indus în ele) câmpul magnetic
al conductoarelor vecine modifică repartiţia câmpului magnetic iniţial şi
refularea va avea loc spre regiunea cu
câmp maxim H max .
În zona interioară plăcilor
conductoare din figura 8.6, cele două
câmpuri magnetice au sensuri contrare,
deci câmpul H va avea valori mari pe
partea exterioară şi acolo va avea loc
refularea liniilor celor doi curenţi. La
frecvenţe mari ei se pot considera
concentraţi pe o peliculă de grosimea
δ la exteriorul plăcilor. Similar, pentru
două conductoare paralele cu secţiune
circulară, parcurse de curentul i de înaltă
frecvenţă, efectul de refulare are loc ca în
figura 8.7.
În figura 8.7-a curenţii au acelaşi
sens, în zona centrală câmpurile H au
sensuri contrarii, câmpul maxim este la
exterior iar curenţii vor fi refulaţi spre
exterior, ei circulă prin secţunile haşurate.
În figura 8.7-b curenţii au sensuri
contrarii, câmpul magnetic este maxim în
zona interioară şi curenţii vor fi refulaţi
spre interior; ei vor circula doar prin
secţiunea haşurată, cu atât mai îngustă cu
cât
frecven
ţa este
mai
mare.
218 Bazele electrotehnicii
realizează ecranare în
ambele sensuri, nici nu
lasă să intre câmpul
Ee dar nici să iasă
câmpul E .
i
O ecranare
magnetică se realizează cu
folie feromagnetică care
înconjoară zona protejată.
Ea nu lasă să treacă (deloc
sau parţial) nici Be nici
B ca în figura 8.11-b.
i
Ecranare electromagnetică înseamnă a nu permite să treacă o undă
electromagnetică. El se realizează dintr-o folie conductoare având grosimea
g. Unda electromagnetică care cade pe suprafaţa ecranului va pătrundere în
acesta pe adâncimea de pătrundere δ , care depinde de parametrii ( σ,μ ) ai
ecranului şi de frecvenţa undei. Dacă δ < g , vom obţine o ecranare
completă, unda “s-a pierdut” în ecran iar daca δ ≥ g se obţine o ecranare
parţială, la ieşire amplitudinea sa este redusă de eαg ori.
( Δt )
1 2 Φ2
Wm = Li = (9.6)
2 L 2L
Dacă iL(t) sau Φ (t) ar prezenta discontinuităţi atunci şi energia Wm
ar avea discontinuităţi, ceea ce contrazice legile fenomenelor naturale: nici o
energie nu apare sau dispare brusc şi nici nu variază prin salturi, energiile se
adună în timp şi dispar în timp.
226 Bazele electrotehnicii
dar: q = Cu C → q 0 − = q 0 + = q 0 (9.9)
Relaţiile (9.8) şi (9.9) reprezintă teorema condiţiei iniţiale pentru un
condensator. Energia înmagazinată în câmpul electric dintre armăturile sale
este:
1 2 q2
We = Cu C = (9.10)
2 2C
Dacă uC(t) şi q(t) ar putea fi discontinue, atunci şi We ar putea varia
printr-un salt ceea ce contrazice legile naturii; deci (9.8) şi (9.9) au şi o
justificare energetică.
Curentul printr-o bobină se scrie sub forma:
t
1 1
i L (t) = ∫ u L (t)dt + C1 sau i L (t) = ∫ u L (t)dt + i L0 (9.11)
L L
0
L
Mărimea τ = [sec] este constanta de timp a circuitului.
R
Dimensional pentru τ rezultă:
⎡ di ⎤ ⎡ L ⎤
⎢⎣ u = Ri, u = L → = sec .
dt ⎥⎦ ⎢⎣ R ⎥⎦
Soluţia
t
−
(
i = i p + i0 − i p)0
e τ (9.15)
este reprezentată grafic în figura
9.4.
Cuplarea circuitului RL
Înainte de închiderea lui k nu există curent în circuit (i0=0) iar în
τ final va circula curentul
E
i p = , deci (9.15) devine:
R
⎛ t⎞
E⎜ − ⎟
i = ⎜ 1 − e τ ⎟ (9.16)
R⎜ ⎟
⎝ ⎠
τ Constanta de timp τ a
unui circuit are mai multe interpretări:
9. Circuite electrice în regim tranzitoriu 229
Circuitul RL se va
cupla la o sursă sinusoidală
având t.e.m. e de forma:
e = 2E sin ( ωt + γ e ) (9.19)
E E
ip = 2 sin ( ωt + γ e − ϕ ) ⎯⎯⎯ → i p = 2 sin ( γ e − ϕ )
Z t =0 o Z
⎧ Z = R 2 + ω2 L2
⎪ E
⎨ ωL ; I p = (9.20)
⎪ tgϕ = Z
⎩ R
Înlocuind în (9.15) se obţine expresia curentului tranzitoriu la
cuplare:
⎡ t⎤
E⎢ − ⎥
i = 2 ⎢sin ( ωt + γ e − ϕ ) − sin ( γ e − ϕ ) e τ ⎥ (9.21)
Z
⎢ ⎥
⎣ ⎦
232 Bazele electrotehnicii
Componentele:
⎧i p = 2Ip sin ( ωt + γ e − ϕ )
⎪⎪
ωt ⎨ t
⎪ −
⎪⎩i = 2Ip sin ( γ e − ϕ ) e
τ
sunt reprezentate în figura
i 9.13, iar soluţia tranzitorie
este superpozitia lor:
reg. tranzit. i = i p + i . Cea mai mare
valoare pe care o poate atinge
curentul este:
⎛ E⎞
i max ≤ 2 ⎜ 2 ⎟ în funcţie de momentul ales pentru cuplarea la sursă ( γ e ) .
⎝ Z⎠
Dacă dorim să alegem un moment optim al cuplării, astfel încât să nu existe
e regim tranzitoriu, circuitul din repaos să
treacă direct în regimul permanent i p ,
trebuie ca în soluţia (9.21) să impunem ca
T i = 0 ↔ sin ( γ e − ϕ ) = 0
γe
t ωL
γe = ϕ = arctg
opt R
(9.22)
Pentru o frecvenţă de doar f=50Hz,
1
perioada lui e este T = = 0.02sec (figura
f
9.14) şi manual ar fi imposibil de închis circuitul pe o fază γ e dată de
(9.22). Aceasta devine posibil doar electronic, în momentul dorit ( γ e ) se
opt
dă impulsul de cuplare a circuitului la sursă.
dq dq q
sau cu o schimbare de variabilă: i = →R + =E (9.23’’)
dt dt C
⎧q = Cu c
⎪ du c
sau ⎨ du c → RC + uc = E (9.23’’’)
⎪i = C dt dt
⎩
Soluţia ecuaţiei diferenţiale (9.23’’) este q = q + q p , în care q este
soluţia generală a ecuaţiei omogene:
1 t
−t −
q = Ae RC → q = q p + A RC (9.24)
⎧q = q o t
−
⎪
t = 0 → ⎨q
⎪ p t =0
( )
= q p → A = qo − q p → q = q p + q o − q po e τ (9.25)
o
⎩
În care τ = RC [sec ] este constanta de timp a circuitului RC serie.
Încărcarea condensatorului
Dacă q0=CU0 era
încărcarea iniţială a
condensatorului iar q p = CE
este încărcarea finală (după
regimul tranzitoriu), atunci
q p = q p t =0 = CE .
o
⎛ t⎞
⎧ q = CE ⎜1 − e− τ ⎟ (9.26)
⎪ ⎜ ⎟
⎪⎪ ⎜ ⎟
⎝ ⎠
⎨
⎪ t
⎪ E −τ
⎪⎩ i= e (9.27)
R
E
Curentul de încărcare este un impuls cu valoarea iniţială care,
R
dacă R este mic (cum este cazul la cuplarea cablurilor de comunicaţii care
sunt circuite RC cu R<<), poate deveni periculos pentru circuit.
În acest caz, în serie cu circuitul RC se introduce o rezistenţă de
valoare mare Rp (rezistenţă de
pornire) care va limita vârful
impulsului de curent la
E
(figura 9.17) iar
R + Rp
după regimul de cuplare se
închide şi contactul k1 pentru
a scoate rezistenţa Rp din
circuit. Se poate arăta că
introducerea rezistenţei Rp nu
afectează cu nimic
randamentul schemei.
Într-adevăr, energia
transformată în căldură pe
rezistenţa înseriată cu
condensatorul are expresia:
9. Circuite electrice în regim tranzitoriu 235
∞ ∞ 2t 2t ∞
E2 − τ E 2 ⎛ −τ ⎞ − τ CE 2
Wj =
∫ Ri 2dt =
∫ R
R2
e dt = ⎜ ⎟e
R ⎝ 2 ⎠
0
=
2
(9.28)
0 0
Deci energia pierdută prin efect Joule nu depinde de valoarea
rezistenţei din circuitul de încărcare şi este egală cu energia utilă
înmagazinată în condensator (randament 50%); rezistenţa Rp a avut doar un
rol benefic.
Descărcarea condensatorului
La trecerea comutatorului k pe poziţia (2) în figura 9.15 începe
procesul de descărcare a condensatorului, toată energia acumulată în câmpul
electric se va transforma în căldură pe rezistenţa R.
⎧ t
⎪ −
τ
⎪q = CEe
⎪ t
t = 0 → q o = CE ⎫⎪ ⎪ −
⇒ u = Ee τ
t → ∞ → q p = 0 ↔ q p = 0 ⎬⎪ ⎨⎪ c (9.29)
0 ⎭ t
⎪ dq − E − τ
⎪i d = = e
⎪ dt R
⎩
Mărimile (9.29)
reprezentate grafic arată
dinamica descărcării unui
condensator ca în figura 9.18.
Ecuaţiile circuitului
scrise în variabilele (i, q,
uC) sunt de forma:
9. Circuite electrice în regim tranzitoriu 237
di 1 ⎫
dt C ∫
Ri + L + idt = E ⎪
⎪
dq d 2q dq q ⎪⎪
i= →L +R + =E ⎬ (9.36)
dt 2 dt C
dt ⎪
du C d 2u C du ⎪
i=C → LC + RC C + uC = E ⎪
dt dt 2 dt ⎪⎭
Ecuaţia caracteristică pentru ecuaţia omogenă în variabila u C are
rădăcinile:
2
2 −RC ± R 2C2 − 4LC −R ⎛R⎞ 1
LCr + RCr + 1 = 0 → r1,2 = = ± ⎜ ⎟ − (9.37)
2LC 2L ⎝ 2L ⎠ LC
R
Notăm: δ = - factorul de amortizare a circuitului
2L
1
ωo = - pulsaţia proprie de rezonanţă a circuitului
LC
Deci: r1,2 = −δ ± δ2 − ω02 = −δ ± Ω (9.37’)
R 1 L
a) dacă δ > ωo → > ↔R>2 = R cr (rezistenţa critică a
2L LC C
circuitului) atunci, având două rădăcini reale (r1,r2) soluţia liberă este de
forma:
uC = ( A1 + A 2 t ) e−δt (9.39)
2
Regimul în acest caz este un regim aperiodic critic (este cel mai
scurt regim aperiodic)
L
c) dacă δ < ω0 ↔ R < R cr = 2 → r1,2 = −δ ± jΩ
C
238 Bazele electrotehnicii
= A1e(
−δ+ jΩ ) t
+ A 2e(
−δ− jΩ ) t
uC = Ae−δt sin ( Ωt + α ) (9.40)
3
care este un regim periodic (oscilant) amortizat.
Circuitul este de ordinul II, ecuaţia diferenţială este şi ea tot de
ordinul II şi în soluţia liberă există două constante de integrare (A1, A2) sau
(A, α ). Determinarea lor se face pe baza condiţiilor iniţiale.
La cuplare condensatorul putea avea o încărcare u C0 sau nu
( uC 0
)
= 0 iar curentul prin circuit înainte de cuplare era zero, iar bobina L
impune io = 0 .
Punând condiţiile iniţiale în soluţia generală:
u C = u C + u Cp = u C ( t ) + E ↔ u C0 = uC ( 0) + E⎫
⎪
du du C ⎬ ⇒ A1, A 2 (9.41)
i=C C =C ⎪
dt dt ⎭
9.2.6 Aplicaţii
1. Pentru circuitul
din figura 9.22 contactul
k1 se închide în momentul
t=0, iar după timpul
t=t1=4ms se închide şi k2.
Să se determine
expresiile tranzitorii ale
curenţilor i, i1 şi i2.
(
b) La momentul t=t1=4ms → i ( t1 ) = 0,5 1 − e−500t1 = 0, 432A şi )
aceasta va fi condiţia iniţială pentru ambele bobine din circuit în
noul regim tranzitoriu care începe în momentul t1.
• Bobina L1:
R1
− ( t − t1 )
i1p =
E
R1 o (
= 0, 75A = i1p → i1 = i1p + i1o − i1po e L1 )
;
L
τ1 = 1 = 10−3 sec
R1
240 Bazele electrotehnicii
−1000( t − t1 ) −1000( t − t1 )
i1 = 0,75 + ( 0, 432 − 0,75) e = 0,75 − 0,318e ⋅ γ ( t − t1 )
(9.43)
• Bobina L2:
R
− 2 ( t − t1 )
⎛ ⎞ L2 L
i2 = i2 = 0 → i2 = i2 + ⎜ i2 − i2 ⎟ e ; τ2 = 2 = 4ms.
p p p
o ⎝ o p
o ⎠ R2
−250( t − t1 )
Deci: i 2 = 0, 432e ⋅ γ ( t − t1 ) (9.44)
Faptul că expresiile
τ1
(9.43) şi (9.44) sunt înmulţite cu
trepta translatată γ ( t − t1 ) pune
în evidenţă că cele două funcţii
i1(t) şi i2(t) există numai
începând cu momentul t1 (t>t1).
τ τ2
⎧ u R du
⎪i3 = c + 2 C c
⎧E = 60V ⎧i1 = i 2 + i3 ⎪
R 3 R 3 dt
⎪R = 5Ω ⎪ ⎪
⎪⎪ 1 ⎪⎪R1i1 + R 2i 2 + u c = E ⎪ C ( R1R 2 + R1R 3 + R 2 R 3 ) du c + R1 + R 3 u c = E
⇒
⎨R 3i3 − R 2i 2 − u c = 0 ⎨ R 3 dt R3
⎨R 2 = R 3 = 10Ω
⎪R = 15Ω ⎪ ⎪
⎪i = C du c ⎪ ↓
⎪ 4 2
⎪⎩C = 100μF ⎩⎪ dt ⎪ du
R 'C c + R ''u c = E
⎪
⎩ dt (9.45 )
Ecuaţia diferenţială echivalentă (9.45) la care s-a redus sistemul de ecuaţii
iniţial este o ecuaţie diferenţială de ordinul I pentru care constanta de timp
este:
R 'C 1
τ== = 5m sec
R '' 200
După regimul tranzitoriu se va stabiliza un regim nou permanent
pentru care:
R3 R3
uC = E = 40V; u C ( 0− ) = E = 20V
p R1 + R 3 R1 + R 3 + R 4
ωt
γ 'e
γe
( )
i ( t ) = 10sin 314t + 105 + 0,33e−314t (9.47)
9. Circuite electrice în regim tranzitoriu 243
Circuitul electric
Ecuaţia diferenţială
a circuitului în i k ( t ) L
Schema operaţională a
circuitului
Condiţiile iniţiale
Soluţia generală:
ale circuitului Ecuaţii algebrice în
ik = ik + ik
Ik ( s )
f
⎡t ⎤ F (s )
Æ L ⎢ ∫ f ( τ ) dτ ⎥ = .
⎢⎣ 0 ⎥⎦ s
τ
τ −τ τ
⎪⎧f1 ( t ) = f ( t − τ) ⋅ γ ( t − τ)
a) f ( t ) ⋅ γ ( t ) b) f ( t ) ⋅ γ ( t − τ) c) ⎨
⎪⎩f2 ( t ) = f ( t + τ) ⋅ γ ( t + τ)
Fig. 9.28
În fig. 9.28–a funcţia f ( t ) ⋅ γ ( t ) există pentru t>0; în fig 9.28 – b este o
trunchiere, funcţia f ( t ) ⋅ γ ( t − τ ) există pentru t > τ , iar în fig. 9.28 – c
avem o translaţie a funcţiei f(t), în întârziere cu τ , f1(t) sau în avans cu τ ,
f2(t).
Æ teorema translaţiei în domeniul timp:
L ⎡⎣f ( t ± τ ) ⎤⎦ = e±sτ F ( s ) (9.49)
Æ teorema translaţiei în planul s (teorema atenuării,
amplificării): L ⎡e± at f ( t ) ⎤ = F ( s ∓ a ) (9.50)
⎢⎣ ⎥⎦
Æ teorema asemănării (scara timpului):
1 ⎛s⎞ ⎡ ⎛ t ⎞⎤
L f ( at ) = F ⎜ ⎟ ; L ⎢ f ⎜ ⎟ ⎥ = aF ( as )
a ⎝a⎠ ⎣ ⎝ a ⎠⎦
F1 ( s )
Æ funcţii periodice: ; L ⎡⎣f ( t + T ) ⎤⎦ = ; (9.53)
1 − e−sT
j∞
1 st
f (t) = ∫ F ( s ) e ds
2πj
− j∞
P ( 0)n P (s )
f (t) = +∑ k es k t
Q1 ( 0 ) '
1 s k Q1 ( s k )
24
Exemplu : I ( s ) = → i ( t ) = 24t ⋅ e−20t
2
( s + 20 )
Tabela 9.1
Originalul f(t) Imaginea F(s) Originalul f(t) Imaginea F(s)
Impuls unitate
δ(t)
1 1
α (
1 − e−αt ) 1 1
⋅
s s+α
Impuls de arie A ω
(de valoare A): A sin ωt s 2 + ω2
Aδ ( t )
Treapta unitate 1 cos ωt s
γ (t) s s + ω2
2
Treapta 1 −sτ
e sin ( ωt + ϕ ) s sinϕ+ω cosϕ
translatată s s 2 + ω2
γ ( t − τ)
Rampa unitate: 1 cos ( ωt + ϕ ) s cos ϕ − ω sin ϕ
r (t) = t ⋅ γ (t) s 2
s 2 + ω2
e±αt 1 e−αt sin ωt ω
s∓α ( s + α )2 + ω2
te±αt 1 e−αt cos ωt ω
s+α
2
(s ∓ α ) ( s + α )2 + ω2
2 Nu are imagine
Aeαt
Observaţie: Teorema valorii iniţiale o putem folosi pentru a calcula condiţia
iniţială f(0+) atunci când se cunoaşte imaginea F(s), iar teorema valorii finale pentru a
calcula soluţia de regim permanent care se stabileşte în circuit după regimul tranzistoriu
( t → ∞ ) în funcţie de soluţia operaţională F(s).
248 Bazele electrotehnicii
⎧u = Ri ⎧⎪ U ( s ) = RI ( s )
Rezistorul: ⎨ → ⎨
⎩i = Gu ⎪⎩I ( s ) = GU ( s )
Impedanţa operaţională Z(s)=R şi admitanţa operaţională Y(s)=G
fiind nişte constante, înseamnă că circuitele numai cu rezistenţe nu au
comportare dinamică (nu au regim tranzitoriu).
Bobina:
di
Ecuaţia de tensiuni u=L cu condiţia iniţială i0− = i0+ = i0
dt
transpusă operaţional devine: U ( s ) = sL I ( s ) − Lio (9.56)
⎧
⎪ Z ( s ) = sL este impedanţa operaţională a bobinei;
⎨
⎪ E Lo = Lio = Φ o t.e.m. a sursei de tensiune fictivă care echivalează
⎩
condiţia iniţială a bobinei.
t
1
L∫
Ecuaţia de curenţi a bobinei i = udt + io transpusă operaţional
0
devine :
1 i
I (s) = U (s) + o (9.57)
sL s
unde:
⎧ Y ( s ) = 1 este admitanţa operaţională a bobinei;
⎪ sL
⎨
i
⎪ I = o este curentul de scurt al sursei fictive de curent care
⎩ L0
s
echivalează condiţia iniţială.
9. Circuite electrice în regim tranzitoriu 249
E L0 = Φ o = Lio
i = io
t=0
Bobine cuplate:
⎧ dΦj (9.59)
⎪u j = → Uj ( s) = sΦj ( s) −Φj ( 0)
⎪ dt
⎪ m m ⎡ m ⎤
⎨u = L di j + L dik → U ( s) = sL I ( s) + sL I ( s) − ⎢L i + L± i ⎥
⎪ j j dt ∑ jk dt j jj ∑ jk k ⎢ j jo ∑ jk ko ⎥
⎪ k=1 k=1 ⎣ k=1 ⎦
⎪ Φjo =Ejo
⎩
În serie cu bobina se introduce în schema operaţională o sursă fictivă
de tensiune având t.e.m. Ej0 egală numeric cu valoarea iniţială a fluxului său
Φ j ; ⎡⎢ E V = Φ Wb ⎤⎥ .
o ⎣ jo jo ⎦
U 2 ( s ) = sL 2 I2 ( s ) ± sL12 I1 ( s ) − E 20 (9.60’)
Condensatorul:
du L
Ecuaţia de curenţi: i = C ⎯⎯ → I ( s ) = sCu ( s ) − Cu Co (9.60)
dt
⎧
⎪ Y ( s ) = sC este admitanţa operaţională pentru condensator;
⎨
⎪ Ico = q o = Cu Co este curentul de scurt al sursei de curent fictive
⎩
corespunzătoare condiţiilor iniţiale:
9. Circuite electrice în regim tranzitoriu 251
t uc
1 L 1
Ecuaţia de tensiuni: u c = ∫ idt + u c ⎯⎯→ Uc ( s ) = I ( s ) + o (9.61)
C o sC s
0
1
⎧ Z (s ) = este impedanţa operaţională a unui condensator
⎪ sC
⎪
⎨
⎪ u Co
⎪⎩ E Co = s este t.e.m. a sursei fictive de tensiune corespunzătoare
condiţiei sale iniţiale.
Ecuaţiei 9.61 îi corespunde o schemă operaţională în care, în serie cu
1
impedanţa se introduce o sursă de tensiune E C0 orientată invers cu
sC
sensul de referinţă al laturii.
Ecuaţiei 9.60 îi corespunde o schemă operaţională în care în paralel
cu admitanţa sC se introduce invers cu orientarea laturii o sursă de curent
IC
o (I A
Co
= qC )
o .
u Co
E Co = → e Co = u Co ⋅ γ ( t )
s
eCo - treaptă de valoare u C0
i
I Lo = o → i Lo = io ⋅ γ ( t ) - treaptă de curent
s
ICo = q o = Cu Co → iCo = q o ⋅ δ ( t )
iCo - impuls de valoare (arie) q0
1
Z ( s ) = R + sL + este impedanţa operaţională a circuitului
sC
u C0
E o = Lio − este t.e.m. a sursei fictive care echivalează condiţia
s
iniţială a circuitului (L şi C).
Atunci schema operaţională a circuitului RLC serie este ca şi în
figura 9.33.
⎧ U L ( s ) = sLI ( s ) − Lio
⎪
⎨ 1 uC (9.63)
⎪UC ( s ) = I (s ) + 0
⎩ sC s
• u R k = R k ik → U R k = R k Ik
dΦ k di j
• u Lk = = ∑ L kj → U L k ( s ) = sΦ k − Φ k o = ∑ sL kjI j − Φ k o
dt j=1
dt 1
Notăm:
u Ck
Eek ( s ) = E k ( s ) + Φ k 0 − 0
- t.e.m. echivalentă laturii k şi formată
s
din t.e.m. a sursei reale de pe latura
Ek(s) şi t.e.m. ale surselor fictive ce
echivalează condiţia iniţială a lui Lk:
E k = Φ k o = L k i k o + ∑ L kji jo sau a
u Ck
lui Ck : E Ck = o
s o
1
Zk ( s ) = R k + sL k + este impedanţa operaţională a laturii k
sCk
⎧ ∑ Ik = 0
⎪ k∈b
⎪
⎨ ⎛ m ⎞ (9.66)
⎪ ∑ ⎜ Zk Ik + ∑ ZkjI j ⎟ = ∑ E e
⎪ k∈p ⎜ j=1
⎟ k∈p k
⎩ ⎝ ⎠
Fig. 9.35’
Aplicaţie:
E C10
Γ1 Γ2
Γ3
⎧⎛ 1 ⎞
⎪⎜ R1 + s ( L1 + L2 ) + ⎟ I1 + sL13I2 − sL24 I3 = E10 + E 20 − EC10
⎪⎝ sC1 ⎠
⎪ ⎛
⎪ 1 ⎞
⎨sL13I1 + ⎜ sL3 + ⎟ I2 = E30 − EC30 (9.68)
⎪ ⎝ sC3 ⎠
⎪−sL I + ( R + sL ) I = E
⎪ 24 1 4 4 3 40
⎪⎩
t
1
u C1 ( t ) = i1 ( t ) dt + u C10
C1 ∫
0
I (s )
sau : UC1 ( s ) = 1 + E C10 → u C1 ( t ) = L−1 ⎡⎣ UC1 ( s ) ⎤⎦ .
sC1
258 Bazele electrotehnicii
<<
rie cu o sursă ideală de curent, chiar dacă:
i o − ≠ i sco− , imediat după comutaţie :
Fig.9.36
i o + = i sco + .
• într-un nod b de circuit (figura 9.36) concură doar laturi cu bobine şi
cu surse ideale de curent. Rămâne adevărată T1K: ∑
i ko− = 0
k∈nod b
şi ∑ i ko + = 0, numai că diferiţii curenţi vor prezenta
k∈nod b
discontinuităţi
• două condensatoare cu “istorie” diferită ( u c1o − ≠ u c2o − ) ajung în
paralel, deci: u c1o + = u c2o+ .
• un condensator ajunge în paralel cu o sursă ideală de tensiune :
u co − ≠ e o − dar u c+ = e o+ .
• O buclă formată numai din laturi cu condensatoare şi surse ideale de
tensiune pentru care T2K înseamnă : ∑
u k o− = 0 şi ∑
u k o+ = 0 ,
k ∈ ochi k ∈ ochi
numai că diferitele tensiuni vor avea discontinuităţi de la t = 0 − la
t = 0+ .
În astfel de comutaţii curenţii i L ( t ) au discontinuităţi care duc la impulsuri
de t.e.m. cu valori foarte mari la bornele bobinelor iar discontinuităţile
tensiunilor u C ( t ) duc la impulsuri foarte mari de curent prin condensatoare.
De fapt egalizarea condiţiilor iniţiale la t = 0 + se realizează prin aceste
impulsuri .
9. Circuite electrice în regim tranzitoriu 259
R2 −∞ to
C2 . (9.69)
momentul t’ fiind oarecare: t '∈ (− ∞, t )
1 du k ( t ' )
iar i k ( t ' ) = C k . Cum pentru
Ck Fig.9.37 dt '
toate laturile ce converg în secţiunea
∑1 este valabilă T1K, putem scrie:
∑ i k (t ' ) = 0 ⇒ ∑ q k (t ) = ∑ C k u k (t ) = ct (9.70)
k ∈ ∑1 k ∈ ∑1 k ∈ ∑1
Cum (9.70) este valabilă pentru orice moment “t”, ele rămân valabile şi
pentru momentul iniţial (momentul comutaţiei to):
∑ q k (t o ) = ct ↔ ∑ q k (0 − ) = ∑ q k (0 + ) (9.71)
k ∈ ∑1 k ∈ ∑1 k ∈ ∑1
Relaţia reprezintă teorema condiţiilor iniţiale pentru condensatoare aflate în
comutaţie forţată. La comutaţii naturale pentru fiecare condensator în parte
era adevărat că: q o − = q o + (relaţia 9.9) iar la comutaţii forţate doar suma
pentru toate condensatoarele ce converg într-un nod(sau într-o secţiune
∑1 )este continuă în jurul momentului t = 0 (relaţia 9.71).
t t
∫u ∫
)dt = Φ k (t o ) + u k ( t ' )dt '
' '
Φ k (t) = k (t (9.72)
−∞ to
momentul t ' fiind oarecare t ' = (− ∞, t ) . Pentru bucla Γ din figura 9.38 sau
pentru ochiul p din figura 9.36 , T2K ne dă :
∑u k (t ' ) = 0 → Φ k (t ) = ∑ ∑
L k i k (t ) = ct (9.73)
k ∈Γ k ∈Γ k ∈Γ
(p)
Cum (9.73) sunt adevărate pentru orice moment t, ele rămân valabile
şi pentru momentul iniţial to (sau t = 0 ):
∑
L k i k (t o ) = ct → Φ k (0 − ) = ∑
Φ k (0 + ) (9.74) ∑
k ∈ ochi k ∈ ochi k ∈ ochi
Relaţia (9.74) reprezintă teorema
L2 condiţiilor iniţiale pentru bobine aflate
Lk
în comutaţie forţată.La o comutaţie
R2 naturală fluxul magnetic Φk şi curentul
i L k ale fiecărei bobine sunt variabile
de stare: Φ o − = Φ o + şi i L o = i L o .
− +
L1 La comutaţii forţate doar suma
fluxurilor pentru toate bobinele din
C1
Fig.9.38 bucla Γ (sau din ochiul p) este
continuă în jurul momentului de
comutaţie t = 0 . (relaţia 9.74)
9.4.3 Aplicaţie
L1 sL1 e10 =L i10
1
e1 i10 E1(s)
R1 R1
k I(s)
=>
e2 i20 R2 E2(s) R2
L2 sL 2 e 20 =L2 i20
a) Fig.9.39 b)
9. Circuite electrice în regim tranzitoriu 261
Observaţie:
Dacă sursele fictive corespunzatoare condiţiilor iniţiale pentru elementele L şi C se
calculează cu valorile la t = 0 − :( u C0 , i L0 ), atunci schemele operaţionale permit să
− −
obţinem soluţia corectă, indiferent de tipul comutaţiei (naturală sau forţată).
Clasa funcţiilor care admit transformată Fourier este mai mică decât
clasa funcţiilor care au transformată Laplace.
Transformata Fourier (imaginea Fourier) bilaterală pentru o funcţie
original f(t) se defineşte prin:
+∞
∫ f (t) e - j ωt
*
F( jω) = F (− jω) = dt (9.82)
−∞
Pentru ca o funcţie f(t) să admită transformată Fourier trebuie :
• să satisfacă condiţiile Dirichlet (discontinuităţi finite, număr finit de
intervale de monotonie).
• să fie absolut integrabilă pe intervalul (− ∞, ∞ ) , respectiv integrala
+∞
F( jω) =
∫ f (t) e
0
- jω t
dt (9.83)
∫
1
f (t) = F( jω) e jωt djω (9.84)
2πj
− j∞
care poate fi privită ca o descompunere a funcţiei neperiodice, de tip impuls
f(t) într-o infinitate de componente sinusoidale (reprezentate în complex) cu
pulsaţii ce iau toate valorile (− ∞, ∞ ) , deci are un spectru continuu (la
semnale periodice aveam dezvoltare în serie Fourier şi spectrul era discret).
Modulul F(ω) = F( jω) se mai numeşte densitatea spectrală a
amplitudinilor. Din acest motiv analiza operaţională Fourier se mai numeşte
analiză spectrală.
Dacă o funcţie g(t) poate fi descompusă într-o componentă pară g p ( t ) şi
alta impară g i ( t ) : g( t ) = g p ( t ) + g i ( t ) , atunci:
• transformata Fourier a unei funcţii reale şi pară de t este o funcţie
reală şi pară de ω:
+∞ ∞
G p ( jω) =
∫ g (t) e
−∞
p
- jω t
∫
dt = 2 g p ( t ) cos ωt dt
0
(9.85)
G i ( jω) =
∫ g (t) e
−∞
i
- j ωt
∫
dt = − j2 g i ( t ) sin ωt dt
0
(9.86)
respesctiv:
Re[ G ( jω) ] = G p ( jω) = R (ω); Im[ G ( jω) ] = G i ( jω) = jX (ω); (9.87)
iar transformata inversă înseamnă:
∞ ∞
−2
∫ ∫ X(ω) sin ωt dω
2
g( t ) = R (ω) cos ωt dω + (9.88)
π π
0 0
264 Bazele electrotehnicii
X i ( jω) =
∫
0
x i ( t ) e − jωt dt = X i (s) s= jω (9.90)
∞ j∞
Aplicaţie:
Unui circuit RL aflat în condiţii iniţiale nule i se aplică la momentul
t = 0 un impuls dreptunghiular de tensiune. Să se determine răspunsul i(t) .
ui ui
i Uo (1)
Uo
ui R
t To t
L 0 To 0
b) (2)
Uo
a) Fig.9.40 c)
U i ( jω) =
∫ u i ( t )e − jωt
dt = U o
∫ e − jωt dt =
Uo
jω
(
1 − e − jωTo ) (9.93)
−∞ 0
Impedanţa operaţională a circuitului este: Z( jω) = R + jωL iar răspunsul
circuitului este:
I( jω) = i
U ( jω)
Z( jω)
=
Uo
jω(R + jωL)
1 − e − jωTo (
(9.94) )
Pentru a determina răspunsul original i(t) vom descompune pe I(jω) în
fracţii simple:
⎡ ⎤
I( jω) =
Uo ⎢ 1
⎢ −
R ⎢ jω
1 ⎥
R
⎥ ⋅ 1− e
− jωTo
( )
jω + ⎥
⎣⎢ L ⎦⎥
Deci curentul absorbit ( originalul lui I( jω) ) va fi:
⎛ R ⎞ ⎛ R ⎞
U
i( t ) = o ⎜1 − e − L t ⎟ γ ( t ) − U o ⎜1 − e − L ( t −To ) ⎟ γ ( t − T ) = i ( t ) + i ( t ) (9.95)
R ⎜ ⎟ R ⎜ ⎟ o 1 2
⎝ ⎠ ⎝ ⎠
Uo
R u i (t) i1 Soluţia este reprezentată grafic în
-R To figura 9.41; curentul i(t) este
Uo (1-e L i2
) superpoziţia celor doi curenţi i1 şi
R i(t)
t i2 translataţi cu To.
o To
Fig.9.41
}
xi dτ
x i (0+ ) τ τ+d τ
t
0 τ τ dτ c)
a) b)
Fig.9.42
Semnalul de intrare x i ( t ) se scrie ca o superpoziţie a acestor trepte retardate.
t
∫
x i ( t ) = x i (0 + ) γ ( t ) + x i' (τ) ⋅ γ ( t − τ)dτ
0
(9.96)
∫
x e ( t ) = x i (0 + ) f ( t ) + x i ' (τ) f ( t − τ) dτ
0
(9.97)
268 Bazele electrotehnicii
sub forma:
∫
x e ( t ) = x i (0 + ) f ( t ) + x i ' ( t − τ) f (τ) dτ
0
(9.98)
∫
x e ( t ) = x i ( t ) f (0 + ) + x i (τ) f ' ( t − τ) dτ
0
(9.99)
∫
x e ( t ) = x i ( t ) f (0 + ) + x i ( t − τ) f ' (τ) dτ
0
(9.100)
Observaţii:
Dacă F1(s) si F2(s) sunt transformatele Laplace ale funcţiilor f 1 ( t ) şi f 2 ( t ) atunci
imaginii F(s) = F1 (s) ⋅ F2 (s) îi corespunde (conform teoremei lui Borell) originalul f(t) dat
de un produs de convoluţie:
t t
∫ ∫
f ( t ) = f1 (τ)f 2 ( t − τ)dτ = f1 ( t − τ)f 2 (τ)dτ (9.101)
0 0
iar funcţiei imagine : F(s) = s F1 (s) ⋅ F2 (s) , conform teoremei lui Duhamel, îi corespunde
t
d
originalul: f (t ) =
dt ∫
⋅ f1 (τ) ⋅ f 2 ( t − τ)dτ (9.102)
0
Expresia (9.102) dezvoltată duce la formele (9.97)….(9.100).
Dacă la intrarea unui circuit aflat în repaus se aplică la momentul
t = 0 o treaptă de tensiune γ(t), atunci la ieşire apare curentul f(t). În acest
caz răspunsul tranzitoriu al circuitului f(t) reprezintă o admitanţă indicială.
Aplicând o treaptă de curent , la ieşire apare tensiunea f1(t) , care este în
acest caz o impedanţă indicială. Dacă la intrare se aplică o treaptă de
tensiune şi răspunsul este tot tensiune f 2 ( t ) , atunci f 2 ( t ) este funcţie de
transfer tranzitorie.
1
Dacă imaginea treptei unitate este iar F(s) este imaginea lui f(t),
s
9. Circuite electrice în regim tranzitoriu 269
0 t
t1 t' t2 t
Fig.9.43
⎡ t1 ⎤
⎢
∫
x e ( t ) = x i (0)f ( t ) + x i (τ) f ( t − τ)dτ⎥ +
'
⎢ ⎥
⎢⎣ 0 ⎥⎦
⎧ t2 ⎫
⎪ ⎪
⎪ ∫
+ ⎨[x i ( t 1+ ) − x i ( t 1− )] f ( t − t 1 ) γ ( t − t 1 ) + x i (τ) f ( t − τ)dτ⎬
'
⎪
(9.108)
⎩ t1 ⎭
⎧ t ⎫
⎪ ⎪
⎪ ∫
+ ⎨[x i ( t 2+ ) − x i ( t 2− )] f ( t − t 2 ) γ ( t − t 2 ) + x i (τ) f ( t − τ)dτ⎬
'
⎪
⎩ t2 ⎭
Expresia (9.108) este adevărată dacă ne interesează răspunsul la un
moment t > t 2 iar dacă ne interesează pentru t ' ∈ ( t 1 , t 2 ) atunci ultimul
termen din (9.108) va lipsi iar la termenul al doilea limita superioară a
integralei este t’ şi nu t 2 .
O discontinuitate cu salt (+) ca în momentul t 1 ,este privită ca o
treaptă pozitivă, de valoare egală saltul funcţiei care apare în momentul t 1 iar
un salt (-), ca în momentul t 2 , este privită ca o treptă negativă ce apare în
acel moment.( tratarea discontinuităţilor de speţă I ).
y( t ) =
∫ y(τ)δ(t − τ)dτ
0
(9.109)
9. Circuite electrice în regim tranzitoriu 271
x i (t) =
∫ x (τ)δ(t − τ)dτ
0
i (9.110)
x e (t) =
∫ v(t − τ)x (τ)dτ
0
i ; x e (t) =
∫ v(τ)x (t − τ)dτ
0
i (9.111)
Deci răspunsul la impulsul unitate v(t) este derivata funcţiei indiciale f(t)
(răspunsul la treapta unitate) : v( t ) = f ' ( t ) .
π
Semnalul rampă unitate r(t) (de pantă: tg = 1 ), rampă oarecare (de
4
pantă k = tgα )şi rampă translatată, se definesc cum se indică în figura 9.45:
r xi xi
p a a
4 t t t
0 0 0 τ
Fig.9.45
x i = k ⋅ t ⋅ γ(t) x i = k ⋅ ( t − τ) ⋅ γ ( t − τ)
r(t) = t ⋅ γ(t)
k = tgα k = tgα
Dacă se cunoaşte răspunsul unui circuit liniar, cu condiţii iniţiale nule, la
xi semnalul rampă unitate r(t) ca fiind g(t),
atunci semnalul continuu x i ( t ) se poate
s
descompune într-un număr finit (n) de rampe
translatate (ca o aproximare a unei funcţii prin
t segmente, pe porţiuni):
0 τ1 τs n
Fig.9.46 x i ( t ) = ∑
k s ⋅ (t − τs ) ⋅ γ(t − τs ) (9.114)
s =0
⎧τ s = translatarea rampei
⎪
⎨k s = tgα s − panta rampei ( valoarea sa )
⎪n = numarul de intervale de aproximare
⎩
Răspunsul circuitului la acest semnal (9.114) va fi o superpoziţie de forma:
n
x e (t) = ∑ k s ⋅ g( t − τ s ) ⋅ γ ( t − τ s ) (9.115)
s =0
soluţii care trebuie racordate între ele pe fiecare interval de aproximare.
Cum între impuls, treaptă şi rampă unitate există legătura:
δ( t ) = γ ' ( t ) = r '' ( t ) (9.116)
9. Circuite electrice în regim tranzitoriu 273
9.7 Aplicaţii
1. Pentru câteva „semnale tip” desenate (date sub formă grafică), să se scrie
expresia lor u(t) şi expresia transformatei Laplace a lor U(s).
u1 u2 u3
1 1
t 1
p
t t 4 t
0 t 0 0
(impuls unitate) (treptă unitate) (rampă unitate)
1 1
u 1 = δ( t ) → U 1 = 1 ; u 2 = γ ( t ) → U 2 = ; u 3 = r ( t ) = t ⋅ γ ( t ) → U 3 = 2
s s
u4 u5 u6
A Uo
a
t t t
0 To 0 To 0 To
⎧⎪u 4 = A ⋅ δ( t − To )
(impuls translatat cu To ) ⎨
⎪⎩U 4 = Ae −sTo
⎧u 5 = U o ⋅ γ ( t − To )
⎪
(treptă translatată) ⎨ U o −sTo
⎪⎩U 5 = s e
⎧u 6 = r ( t − To ) ⋅ tgα = ( t − To ) tgα ⋅ γ ( t − To )
⎪
(rampă translatată) ⎨ 1 −sTo
⎪U 6 = 2 e tgα
⎩ s
u7 u8 u9
Uo
Uo 1 A
1
t
t t 0 To
0 To 0 To 2
2
(impuls de durată) (impuls exponenţial) (impuls sinusoidal)
⎧u 7 = U o [γ ( t ) − γ ( t − To )] ⎧u 8 = Ae −α ( t −To ) ⋅ γ ( t − To )
⎪ ⎪
⎨ Uo
⎪U 7 = s 1 − e
⎩
(
−sTo
) ⎨
⎪U 8 =
⎩
A −sTo
s+α
e
⎧u 9 = U o [γ ( t ) sin ωt + γ ( t − To ) sin ω( t − To )]
⎪
(impuls sinusoidal) ⎨ ω
⎪U 9 = U o s 2 + ω 2 1 + e
−sTo
; ω= (
2π 2π
=
T 2To
)
⎩
2. La momentul t = 0 se închide k din figura 9.47. Se cere expresia
tranzitorie pentru u 2 ( t ) .
u2(t) U 2 (s)
L sL
i'o R R sM E30
M
(+) L (+) s L E10
k
Uo Uo
i'o L s sL E20 R
R
(-) (-)
9. Circuite electrice în regim tranzitoriu 275
I" R
(+)
⎧U o = 10V ; R = 1Ω
Uo
I' ⎨
2s sL ⎩L = 1H ; M = 0,1H
E10
. .
(-) Fig.9.47
În schema operaţională sursele fictive au valorile:
Uo
E10 = E 20 = Li 'o = L = 10V şi E 30 = Mi 'o = 1V . Curentul I ' (s) şi
R
Uo 5
+ E10 + 10
tensiunea U 2 (s) au expresiile: '
I (s) = 2s = s
sL s
⎛ 5 10 ⎞ 0,5
U 2 (s) = s M I ' (s) − E 30 = 0,1s ⎜ 2 + ⎟ − 1 = → u 2 ( t ) = 0,5 ⋅ γ ( t )
⎝s s ⎠ s
3.Circuitul din figura 9.4.8 funcţionează în regim permanent. La momen-
a tul t = 0 se deschide contactul k. Se cer
i1 i2 expresiile curenţilor i1 şi i 2 .
Io R1 R2 ⎧R 1 = 2 R 2 = 2 Ω
k ⎪
⎨L1 = 2L 2 = 2 mH
L1 L2 ⎪I = 3 A
⎩ o
. .
Fig.9.48 În nodul (a) concură o sursă de curent
şi laturi cu bobine, deci va apare o
comutaţie forţată: i1 (0−) = i 2 (0−) = 0 ,bobinele erau şuntate de k, iar
i1 (0+) + i 2 (0+ ) = I o ,deci are loc o comutaţie forţată,cei doi curenţi i1 şi
i 2 vor avea un salt în momentul t = 0 .
Aplicăm (9.74) pe curba Γ:
L1i10− − L 2 i 20− = L1i10+ − L 2 i 20+
Φ Γ ( 0− ) Φ Γ ( 0+ )
⎧ di 2 di1
⎪⎪i1 + i 2 = I o → dt = − dt
⎨
⎪R i + L di1 = R i + L di 2 ; (i = I − i )
⎪⎩ 1 1 1
dt
2 2 2
dt
2 o 1
276 Bazele electrotehnicii
⎧ di1 ⎧ R2 − t
τo
⎪⎪(L1 + L 2 ) dt + (R 1 + R 2 )i1 = R 2 I o i
⎪1
⎪
= I o
R1 + R 2
+ Ae
Sau: ⎨ →⎨
⎪τ o = L1 + L 2 = 1ms ⎪i = I R1
− Ae
− t
τo
⎪⎩ R1 + R 2 ⎪2 o
R1 + R 2
⎩
⎛ R 2Io ⎞ ⎛ R 1I o ⎞
Φ Γ (0 − ) = Φ Γ (0 + ) → 0 = L1 ⎜⎜ A + ⎟⎟ − L 2 ⎜⎜ − A ⎟⎟
⎝ R1 + R 2 ⎠ ⎝ R1 + R 2 ⎠
L 2 R 1 − L1R 2
⇒ A = Io =1
(R 1 + R 2 )(L1 + L 2 )
L1 L 2
Dacă = (τ1 = τ 2 ) ⇒ circuitul nu va trece prin regim tranzitoriu
R1 R 2
(A = 0) .
⎧⎪i1 = 1 + e −1000 t
În cazul nostru cei doi curenţi sunt: ⎨ a căror reprezentare
⎪⎩i 2 = 2 − e −1000 t
este în figura 9.49
i1 i2
2 2A
1 A
1
t t
Fig 9.49
Fig.9.50 k
9. Circuite electrice în regim tranzitoriu 277
E10 sM E20
sL1 sL2 ug
16
* *
+ 40
R1 I'1 Ig R2 3
Ug(s) -s I'2 8
0 t
Fig 9.51
→ u g (t) =
80 32 −6 t 1
+
6 −6
e = 40 − 16e −6 t ⋅ γ ( t )
3
( )
a cărei expresie u g ( t ) este reprezentată în figura 9.51.
278 Bazele electrotehnicii
k R 1 i L1
1
i3 ⎧R 1 = R 3 = 100Ω
i2
R3 ⎪L = L = 0,1H
C2 ⎪⎪ 1 3
E ⎨C 2 = 250μF
L2 ⎪L = 0,05H
L3 ⎪ 2
⎪⎩E = 100V
Fig 9.52
. .
sE 30 + u Co 0,05s + 50
I 3 (s) = = ;
1 2
0,15s + 100s + 4000
s (L 2 + L 3 ) + sR 3 +
2
C2
0,549 0,216
I 3 (s) = −
s + 42,7 s + 624
( )
i 3 ( t ) = 0,549e −42,7 t − 0,216e −624 t ⋅ γ ( t )
Valoarea curentului i 3 ( t ) la
I (s) momentul 0− era:
3
i 3 (0−) = 0,5A iar la momentul
-u Co 0 + este:
UC (s) s R3
1 1
i 3 (0 + ) = lim sI 3 (s) = 0,333 =
sC s→∞ 3
E E deci bobina L va suferi o
20 30 UL (s) 3
3
comutaţie forţată ( L 2 şi L 3 cu
sL2 sL3
condiţie diferită la 0- au ajuns
în serie, figura 9.53). Aplicăm
Fig.9.53 teorema condiţiei iniţiale (9.76)
pentru curba Γ :
,1 ,5 = (0,05 + 0,1) ⋅
0,05
3
0,05
Deci se verifică teorema condiţiilor iniţiale pentru comutaţia forţată a lui L 2
şi L 3 .
280 Bazele electrotehnicii
R
C
C
u1 i R u2
u1
u2
a) b)
Fig.9.54
. .
Pentru circuitul de derivare din figura 9.54-a, dacă R<<, se poate scrie:
1 du
u1 ≈
C ∫
i dt → i = C 1
dt
du du
u 2 = R i = RC 1 = τ o 1
dt dt
Deci tensiunea de ieşire u 2 este proporţională cu derivata tensiunii de
intrare.
Dar u 2 este de valoare foarte mică şi trebuie amplificată ca în figura 9.54-b
Cu transformata Fourier putem scrie:
R jωτ o
U 2 (ω) = U1 (ω) = U (ω)
1 1 + jωτ o 1
R+
jω C
Funcţiile de transfer ale circuitului sunt:
jωτ o
H ideal = jωτ o ; H real =
1 + jωτ o
lgH
În figura 9.55 se vede că circuitul de
-ideal
derivare real se apropie de cel ideal
pentru ωτ o << 1 , respectiv dacă
0,1 1 10
τo 1
-real R << , condiţie ca să realizăm o
ωC
Fig.9.55 bună derivare.
Pentru circuitul de integrare din figura 9.56-a dacă R>>, se poate scrie:
9. Circuite electrice în regim tranzitoriu 281
∫ ∫ ∫u
1 1 1
u1 ≅ R i → u 2 = i dt = u 1 dt = 1 dt
C RC τo
C
R
R
u1 C u2 u1
i
u2
a) Fig.9.56 b)
LTo∫
x e ( t ) = i( t ) = o ( t − τ)e τo ⋅ γ ( t − τ)dτ −
0
unde :
i1
t ⎧t < To : i 2 = i 3 = 0
2U o −τ ⎪
−
LTo ∫
( t − τ − To )e τo ⋅ γ ( t − τ − To )dτ + ⎨t ∈ (To ,2To ) : i 3 = 0
⎪ t > 2T : i = i + i + i
0
⎩ o 1 2 3
i2
t
U −τ
LTo ∫
+ o ( t − τ − 2To )e τo ⋅ γ ( t − τ − 2To )dτ;
0
i3
Efectuând integralele Duhamel din expresia precedentă se obţine expresia
finală a răspunsului:
⎡ ⎛ −
t −To ⎞
U o τ o ⎢⎛ −t ⎞ ⎜ ⎟
i( t ) = ⎜ t − τ o + τ o e τo ⎟ ⋅ γ(t ) + 2⎜ τ o + To − t − τ o e τo ⎟γ(t − To ) +
LTo ⎢⎜⎝ ⎟
⎠ ⎜ ⎟
⎣⎢ ⎝ ⎠
⎛ −
t −2To ⎞ ⎤
⎜ τo ⎟ ⎥
+ ⎜ t − τ o − 2To + τ o e ⎟ ⋅ γ(t − 2To )⎥;
⎜ ⎟
⎝ ⎠ ⎥⎦
Cu transformata Laplace calculul curentului ar fi presupus:
9. Circuite electrice în regim tranzitoriu 283
I(s) =
U i (s) U o 1
Z(s)
= ⋅ 2⋅
1
To s R + sL
1 − e −sTo ( ) 2
→ i( t ) ca având aceeaşi expresie
ui
R
Uo
ui C ue
t
0 To
Fig.9.59
⎧R = 1kΩ ⎫
⎪ ⎬T = RC = 0,1sec− este constanta de timp a circuitului.
⎪C = 100μF⎭
⎨
⎪To = 0,02 sec⎫u = U e − To - expresia semnalului de intrare
t
⎪U = 10V ⎬ i o
⎩ o ⎭
. .
t t t −τ τ
−
1 −
∫ ∫
' To
u e ( t ) = u i ( t ) ⋅ f (0 + ) + u i ( t − τ)f (τ)dτ = U o e ⋅ e T dτ =
T
0 0
t ⎛1 1 ⎞
t − τ⎜⎜ − ⎟⎟ ⎛ − t ⎞
U − U T −t
∫
T To ⎠
= o e To
e ⎝ dτ = o o ⎜e To
− e T ⎟;
T To − T ⎜ ⎟
0 ⎝ ⎠
284 Bazele electrotehnicii
j∞
1 U o To ⎛ - t
−t ⎞
∫ U e ( jω)e − jωt djω = ⎜e ⎟;
To
u e (t) = ⎜ −e T
⎟
2πj To − T ⎝ ⎠
− j∞
2 πj ∑ reziduri
i1 R1 i2
M ⎧ R 1 = 2 R 2 = 2Ω
⎪
ui L*1
*
L2 ⎨L1 = L 2 = 2H
R2
⎪
⎩M = L1L 2 = 2H
a)
Fig.9.61
ui
100 I'1 (s) R 1
sM
1 s L*1 *
sL 2 R2
t
s
0 0,5 sec.
b) Fig.9.61 c) I'2 (s)
. .
⎧ 1
⎪(R 1 + sL1 )I1 + sMI 2 =
' '
s +1 1 1 −t
⎨ s ⇒ I1' = → i1 ' = − e 2 = f ( t )
⎪sMI ' + (R + sL )I ' = 0 ⎛ 1⎞ 2 4
⎩ 1 2 2 2 4s⎜ s + ⎟
⎝ 2⎠
Soluţia obţinută: i1' ( t ) = f ( t ) este răspunsul tranzitoriu al circuitului .
Atunci în domeniul timp, cu integrala Duhamel vom scrie succesiv:
x i ( t ) = u i ( t ) = 100(1 − e 2 t ); x i' ( t ) = 200 ⋅ e −2 t
286 Bazele electrotehnicii
∫
i( t ) = x e ( t ) = x i (0)f ( t ) + x i ' (τ)f ( t − τ)dτ;
0
t
⎛ 1 − 2(t−τ) ⎞⎟
1
∫
i1 (t) = 0 + 200⋅ e −2τ ⎜ 1
⎜2 4
− e
⎟
⎡
⎣
(
dτ = ⎢501 − e−2t − )500 −2t 100 −t ⎤
3
e +
3
e ⎥ ⋅ γ(t)
⎦
0 ⎝ ⎠
Curentul în secundar se poate evalua operaţional:
sM s 2
I 2 (s) = I1 (s) = I1 (s) → i 2 ( t ) = L−1 [I 2 (s)]
R 2 + sL 2 1+ s
10. Linii electrice lungi (linii omogene)
Fig. 10.1
Considerăm o linie bifilară omogenă în lungul său pentru care la
frecvenţe înalte nu se neglijează curentul de deplasare dintre fire şi nici
curentul de pierderi prin dielectricul imperfect dintre fire (fig, 10.1).
Liniile de curent se consideră închise doar dacă se ţine seama şi de
∂D ∂E
curentul de deplasare dintre fire: Jt = J + = σi E + εi . (10.1)
∂t ∂t
Prin dielectric va exista curentul de conducţie σ i E şi curentul de deplasare
∂E
εi .
∂t
288 Bazele electrotehnicii
Fig. 10.2
Studiul exact al problemei, plecând de la ecuaţiile lui Maxwell arată
că este vorba de o propagare a undei electromagnetice în lungul liniei,
propagarea fiind ghidată în spaţiu de firele liniei, dar problema se poate
transpune pentru a fi studiată ca o problemă de circuit electric. Neglijăm
∂E
componentele longitudinale ale curenţilor σE şi ε care se ramifică
∂t
transversal de la un fir la altul, atunci câmpul magnetic H în orice secţiune
transversală face rotoare în jurul firului iar valoarea sa depinde de valoarea
curentului în acea secţiune.
∂Φ S
eΓ =
∫E dA = −
Γ ind ∂t
Γ
∂u ∂
e Γ = du f + (u x + dx ) + du f − u x = − (L A i x dx )
∂x ∂t
1 ∂u 1 ∂i
eΓ = R A idx + dx + R A idx = − L A dx
2 ∂x 2 ∂t
∂u ∂i
Respectiv: − = R Ai + LA (10.2)
∂x ∂t
Ecuaţia (10.2) constituie prima ecuaţie cu derivate parţiale de ordinul
întâi a liniilor lungi şi care exprimă că: ,, scăderea tensiunii în lungul liniei
este egală cu suma căderilor de tensiune rezistivă şi inductivă pe firele liniei”.
Dacă Gℓ este perditanţa lineică [Ω-1⁄m] a izolaţiei dintre fire, atunci
curentul de conducţie care se scurge de la un fir la altul prin izolaţia
imperfectă, pe porţiunea dx este: diG = Gℓu(x)dx, iar dacă Cℓ este
capacitatea lineică [F⁄m] dintre cele două fire, atunci porţiunea dx se va
încărca cu sarcina: dq = Cℓu(x)dx.
Fig. 10.3
Legea conservării sarcinii aplicată pentru suprafaţa închisă
infinitezimală Σ (figura 10.3) ce înconjoară tronsonul de fir cu lungimea dx
este:
dq ∂i ∂u
i Σ = − Σ ↔ −i x + (i x + dx ) + G A u x dx = −C A dx
dt ∂x ∂t
∂i ∂u
Respectiv : − = G A u + CA (10.3)
∂x ∂t
Ecuaţia (10.3) constituie cea de-a doua ecuaţie cu derivate parţiale
de ordinul întâi a liniilor lungi şi care spune că: ,,scăderea curentului electric
în lungul firului este egală cu suma dintre curentul de pierderi prin izolaţie şi
curentul de deplasare dintre fire, curenţi ce ies prin suprafaţa laterală de la
un fir la altul.”
Cele două ecuaţii (10.2) şi (10.3) împreună formează un sistem de
două ecuaţii cu derivate parţiale de ordinul întâi, cunoscute sub numele de
ecuaţiile telegrafiştilor de ordinul I:
290 Bazele electrotehnicii
⎧ ∂u ∂i
⎪ − ∂ x = R A i + LA ∂ t
⎪
⎨ (10.4)
⎪− ∂ i = G u + C ∂ u
A A
⎪⎩ ∂ x ∂t
Observaţie: la frecvenţe joase parametrii lineici (Rℓ, Gℓ, Lℓ, Cℓ) se pot calcula ca şi în regim
staţionar. La frecvenţe înalte repartiţia curentului pe secţiunea firului se modifică din cauza
efectului pelicular (şi de vecinătate) deci Rℓ creşte; dielectricul are şi pierderi prin histerezis,
deci şi Gℓ creşte. Ceilalţi doi parametri au valorile cunoscute pentru o linie bifilarã:
πε μ D (10.7)
CA = [ F / m] ; LA = ln [ H / m]
ln D / a π a
10.2 Regimul tranzitoriu al liniilor fără pierderi
Fig. 10.4
Cele două componente se propagă în lungul axei x ca în figura 10.4.
Funcţiile ud şi ui sunt arbitrare, forma lor depinde de alimentarea liniei
(semanlul transmis) dar şi de condiţia iniţială şi la limită (x = 0; x = ℓ).
Cunoscând soluţia u(x,t), unda de curent i(x,t) rezultă din ecuaţiile
de ordinul întâi din (10.8):
⎧ , ∂u d − 1 ∂u d
⎪u d = ∂x = v ⋅ ∂t
∂u ∂i ∂i ⎪ o
− = LA ↔ − u ,d − u ,i = L A → ⎨
∂t ∂t ∂t ⎪u , = ∂u i = 1 ⋅ ∂u i
⎪⎩ i ∂x v o ∂t
∂ 1 1
[L A i − (u d − u i )] = 0 ⇒ i = (u d − u i ) + A( x ) (10.10)
∂t vo vo LA
1 LA
Dacă Z o = v o L A = = > 0 este impedanţa caracteristică
voCA CA
a liniei fără pierderi, atunci expresia curentului devine de forma:
1 1
i( x , t ) = u d (x − v o t) − u i ( x + v o t ) + A( x ) (10.11)
Zo Zo
id ii
292 Bazele electrotehnicii
⎧ Notăm:
⎪
⎪ γ = ( R A + jωL A )(G A + jωC A ) = Z A Y t = α + jβ
⎪ Z = R + jωL - impedanţa lineică longitudinală [Ω / m]
⎪ A A A
[
⎪Y t = G A + jωC A - admitanţa lineică transversală Ω −1 / m ] (10.15)
⎪ - constanta de propagare a liniei, pe unitatea de lungime
⎪γ = ZA Y t
⎪
⎨ 1 2 - constanta de atenuare a
⎪ α = Re{ γ} = [ R A G A − ω L A C A + Z A Y t ] ≥ 0 liniei
2
⎪
⎪ 1 2 - constanta de defazare a
⎪β = Im{γ} = 2 [ω L A C A − R A G A + Z A Y t ] ≥ 0
⎪ liniei
⎪ ω ω
⎪v = β = 1 - viteza de fază a undei pe
⎪ [ω2 L A C A − R A G A + Z A Y t ] linie
⎩ 2
Ecuaţiile de ordinul doi (10.4) devin de forma:
d2 U d2 I
= γ2 U ; = γ2 I (10.16)
dx 2 dx 2
Soluţia ecuaţiei în variabila U este de forma:
− γx γx − γx γx
U( x ) = A1e + A e = Ud e + Ui e (10.17)
2
0 0
U d (x) U i (x)
Curentul complex şi el va avea două componente ce se propagă în
lungul liniei (pe axa Ox) în sensuri contrarii cu aceeaşi viteză (curentul
direct şi invers):
− 1 dU γ − γx γx
I( x ) = ⋅ = (A1e − A 2e ) (10.18)
Z A dx Z A
R A + jωL A Z γ
Notăm: Z c = = A = = Z c ϕc (10.19)
G A + jωC A γ Yt
impedanţa caracteristică a liniei cu pierderi. Curentul complex (10.18) se
poate scrie astfel:
A − γx A 2 γx U d o − γx U i γx
I( x ) = 1 e + e = e + (− o e ) = I d ( x ) + I i ( x )
Zc Zc Zc Zc
294 Bazele electrotehnicii
(10.20)
⎧U1 = U(0) = A1 + A 2 ⎧ 1
⎪ A1 = ( U1 + Z c I1 )
⎪ ⎪ 2
⎨ A1 − A 2 ⇒ ⎨ (10.21)
⎪1I = I ( 0) = ⎪ 1
⎩ Zc ⎪⎩A 2 = 2 ( U1 − Z c I1 )
Deci ecuaţiile liniilor lungi se scriu sub formă similară cu ecuaţiile
pentru lanţurile de cuadripoli:
⎧ U ( x ) = U1ch γx − Z c I1sh γx ⎧ U 2 ( x ) = U1ch γA − Z c I1sh γA
⎪ (x =A) ⎪
⎨ U1 ⎯⎯ ⎯→ ⎨ U (10.22)
⎪ I ( x ) = I1ch γ x − sh γ x ⎪ I 2 ( x ) = I1ch γA − 1 sh γA
⎩ Zc ⎩ Zc
Fig. 10.5
Dacă raportarea se face faţă de bornele de ieşire ale liniei (x΄=ℓ-x, figura
10.5) atunci:
⎧ U x ' = U 2 ch γx '+ Z c I 2 sh γx ' ⎧ U1 = U 2 ch γA + Z c I 2 sh γA
⎪ ( x ' = A) ⎪ (10.23)
⎨ U 2 ⎯ ⎯ ⎯⎯ → ⎨ U 2
⎪I x ' = I 2 ch γx '+ Z sh γx ' ⎪I1 = I 2 ch γA + Z sh γA
⎩ c ⎩ c
Impedanţa de sarcină Z s conectată la ieşirea liniei are expresia:
U2 Zi − Z c th γA Z − Z c th γA
Zs = = = Zc i (10.24)
I 2 : I1ch γA Z Z c − Z i th γA
1 − i th γA
Zc
Coeficientul de reflexie al undelor, la joncţiunea dintre linie şi Z s
U 2i I 2i U 2 − Z c I 2 Z s − Z c
este: K rf = U = − I = U + Z I = Z + Z (10.25)
2d 2d 2 c 2 s c
10. Linii electrice lungi (linii omogene) 295
Fig. 10.6
Procedeul Pupin presupune a secţiona cablul şi la intervale egale
(mai mici decât λ) se introduc bobine cu inductivitatea L o (figura 10.6) care
să îndeplinească (10.28). Aceste bobine vor întârzia armonicile înalte sosite
primele până se reface semnalul iniţial şi ultima refacere este la bornele de
ieşire 2-2´ (pupinizarea cablului).
Aplicaţie
Să se determine impedanţa de intrare Z i a unei linii omogene de
lungime ℓ având parametrii Z c şi γ când este închisă pe impedanţa de
sarcină Z s . Să se particularizeze expresia lui Zi în următoarele cazuri:
a1 ) Z s = Z c ; a 2 ) Z s = 0 (mers în scurt); a 3 ) Z s → ∞ (mers în gol).
(
b) pentru linia fără pierderi R A = G A = 0 ; α = 0 . )
c) pentru linia de lungime egală cu un număr par (impar) de sferturi
de lungime de undă (λ / 4) .
d) pentru linia infinit lungă (A → ∞ ) .
Plecând de la ecuaţiile (10.23) ale liniei lungi putem scrie:
⎧ Zc
⎪U1 = U 2 (ch γA + sh γA)
⎪ Zs
⎨ (10.30)
⎪I = I (ch γA + Z s sh γA)
⎪1 2 Zc
⎩
Impedanţa de intrare se scrie succesiv sub forma:
Z Z − Z c − 2 γA
ch γA + c sh γA 1+ s e
U1 Zs Zs + Zc
Zi = = Zs = Zc
I1 Zs Z − Z s − 2 γA
ch γA + sh γA 1+ c e
Zc Zs + Zc
a1 ) Dacă Z s = Z c ⇒ Z i = Z c - linia funcţionează adaptat.
−2 γA
1− e
a 2 ) Dacă Z s = 0 ⇒ Z i = Z c = Z c th γA - linia merge în scurt.
− 2 γA
1+ e
a 3 ) Dacă Z s → ∞ ⇒ Z i = Z c cth γAl - linia merge în gol.
10. Linii electrice lungi (linii omogene) 297
Z
1 + j c tgβA
Zs
b) Pentru o linie fără pierderi: γ = jβ ; Z c = Z c → Z i = Z c
Z
1 + j s tgβA
Zc
deci linia funcţionează ca un transformator de impedanţe.
λ
c) Dacă lungimea liniei este A = k ; k=par (impar), atunci:
4
π
2π λ π − 2 γA − jk
βl = k =k ; e = e − 2αA e − j2βA = e − 2αA e 2 = ( −1) k e − 2αA .
λ 4 2
(Zs + Z c ) + (Zs − Z c )e −2γA (Zs + Z c ) + (−1) k (Zs − Z c ) .
Zi = Zc = Zc
(Zs + Z c ) − (Zs − Z c )e − 2γA (Zs + Z c ) − (−1) k (Zs − Z c )
Fig. 10.7