Professional Documents
Culture Documents
CAPITOLUL I
Familia Santiago
*
A fost odata , o familie ,Familia Santiago,formata din doua gemene,Lizzi si
Mandy,un frate,John si parintii lor Marie si Lucius.Ei locuiau la malul unui lac intr-o
padure,numita Padurea Santiago.
Povestea lor incepe intr-o zi de vara, cand un vanator a venit sa vaneze in padure.
Pana atunci numeni nu vanase in padure fara acordul Familiei Santiago.Dar acest vanator
era gras,urat,mare si rau.Toti il urau.Nu avea mila de nimeni si de nimic.Nu avea suflet!
De cand Lucius a venit la puterea padurii,nimeni nu mai vanase in padure,absolut
nimeni .Padurea era tot timpul calma,linistitoare ,iar Marie canta mereu frumos.Pentru
copii,Lucius era cel mai destept din lume,era idolul lor,mai ales pentru John.
Vanatorul incepuse sa vaneze.Se auzeau impuscaturi incontinuu.Copii erau
speriati.John stia ca tatal lui va opri zgomotul.Avea sperante ,chiar daca avea 10
ani.Fetele erau speriate si se dusesera la mama lor.
-Poate ca a uitat sa vina sa ma intrebe, ii linisti Lucius pe copii si pe Marie.
Lucius se ridica cu ususrinta de pe scaun ,lasa ziarul jos si se duse in padure sa
opreasca impuscaturile.Toti s-au linistit cand s-au oprit impuscaturile.Mama se intoarse la
treaba ,iar fetele s-au jucat in continuare.Se facuse tarziu si Lucius nu se intoarse
acasa.Marie se ingrijora si se duse impreuna cu ,copiii ei sa vada ce face sotul ei.John
vazu primul cadavrul tatalui sau.Era plin de sange.Marie se duse sa vada ce face John si
scoase un tipat mic de sperietura.Gemenele au venit si ele sa vada ce se petrece,iar cand
vazura corpul neinsufletit al tatalui lor,plin de sange.John se abtinu sa planga,dar corpul
fara viata al iubitului sau tata,pe care il indragea atat de mult il facu sa planga.”Nu
plange!Esti barbatul casei!!!”isi spunea el,dar era prea atasat de tatal sau sa nu isi arate
tristetea.
*
Era liniste.Langa un mormant stateau patru oameni,O femeie,doua fete si un baiat
de zece ani.La un moment dat fetele si femeia incepura sa planga cu sughituri.Pasarile nu
mai cantau.Vantul batea usor si lin,un vant de vara.Pana si norii plangeau,iar oamenii si-
au deschis umbrelele.Inmormantarea se terminase si de aceea era doar familia
Santiago.Pasarile parasira acea padure.Vanatorii vanau fara voia cuiva.Animalele se
rareau,plecau.Satenii credeau fel de fel de povesti,cum ar fi”Se spune ca padurea e
blestemata pentru ca fantoma cuiva o bantuie,si de aceea nu mai sunt animale.”.Altii
spuneau ca “Familia Santiago a murit si acum ne bantuie padurea.”.Erau fel de fel de
povesti care ii inspaimanta pe oameni”Multi au disparut in acesta padure”.Erau fel de fel
de minciuni inventate de ei.
De la o vreme,baiatul incepuse sa stea doar in casa.Acest lucru o inspaimanta pe
Lizzi,ceea ce a facut-o sa se duca sa il spioneze pe fratele ei.Intai se duse sa vada ce face
el,cand vazu ca sta si citeste,”Dar de unde stie sa citeasca??”se intreba ea.Apoi l-a
urmarit ore intregi pana John a terminat cartea de citit.Scartaitul scaunului se auzea pana
in camera de vizavi si John vroia sa iasa din camera lui.Lizzi astepta ca el sa dea coltul si
se duse in camera lui.Era decorata cu fel de fel de culori si postere cu un baiat pe nume
Flash.Patul era mare cu perna alba si veche.Langa pat era un dulap mare pe care erau
asezate niste carti cu titluri ca “Marea revolutie a satenilor”,iar pe prima pagina scria cu
o culoare neagra”Oamenii s-au adunat si au luat arme cu care s-au luptat cu o familie
din padurea Santiago.”.Mai era o carte care se numea “Lumea religiei in secolul al XIX”
care avea pe prima pagina ,scris un paragraf:”Totul se repeta”.Apoi ,John avea pe masa
multe carti”Istoria Romaniei”,”Totul despre padure” si altele…Se pare ca erau citite.Iar
ceea ce tocmai citise John era “Manualul Padurii Santiago…Doar pentru mostenitorii
padurii.”Intr-o noptiera de langa patul sau erau in sertare niste schite ale unei camere,cu
o usa buna,ascunsa bine in pamant.Cand vroia sa iasa afara,Lizzi se impiedica de ceva
de pe podea.De un lemn .Cand il ridica, vazu o camera ca cea din schite.Ridica si
celelalte scanduri si intra in camera.Era neterminata dar care era cu un tunel care duce
undeva afara.Cand auzi usa de la intrare deschizandu-se ,iesi imediat de acolo si acoperi
camera cum era inainte.John tocmai intrase.
-AAAaa…Mhh…Buna!!spuse ea.
-Ce faci in camera mea?intreba John suparat.
-Aaaa…caut …MMmm..creionul!Da!Caut creionul!Mi-l imprumuti?intreba ea.
-Da.
Lizzi lu-a creionul si pleca din camera.
CAPITOLUL II
Acasa la Melinda
CAPITOLUL IV
In casa asasinului
Cand Melinda deschise ochii,vazu cum totul devenea mai clar.Se afla intr-o casa
mare.Era veche.Mobila era plina de pete de mancare si de …sange.Totul era rupt.La o
masa prafuita statea un om,cel din masina,care dormea.
Ea era legata de un scaun.Dintr-o data cineva batu la usa.Omul intreba cine e .
-Marianovici Bermud.spuse aceasta si Valentino deschise usa.
Bermud era un om cu mustata,tip genul fermecator.Avea parul blond-
rosiatic,imbracat cu pantaloni de piele,cu o geaca gri.
-Buna!Am adus o prada noua.spuse Valentiono.
- Ce prada ?intreba Bermud.
-Trei fete.Delicioase!!spuse Valentino.
-Numai sa le vad!spuse Bermud.
Valentino il duse pe Bermud la fete.El privi cu insistenta si spuse:
-Sunt cam slabe,dar putem sa facem ce vrem cu ele.Ar trebui sa cerem
recompense pe ele.Ce zici?
-Suna bine.Cat ar trebui sa fie pretul?
-Cred ca ar trebui sa fie cel putin trei sute de milioane de lei.Nu…dublu!
Oamenii mai negociara intre ei pretul si plecara spre telefon.Sunara la politie si
spusesera de pretul de noua sute de milioane de lei.Mai spusesera ca vor banii in 24 de
ore.
-Fetele sunt…Bermud puse telefonul jos,se intoarse spre Melinda si o
intreba.Cum te cheama pe tine?
-Me-melinda.Melinda ma cheama.
-Pe prietenele tale cum le chema si de unde sunteti voi?adauga Bermud.
-Ana,spuse ea si arata cum putu spre Ana,si Cornelia si arata si pe cealalta
fata.Suntem din orasul Cornesti.
-Ai auzit Valentino?Valentino aproba din cap.Spunele si politistilor.Hey!Nu
sunteti obraznicaturile care au castigat la acel concurs?Concusrul copiilor.Melinda aproba
din cap.
-…Banii in 24 de ore.S-a inteles?termina de vorbit Valentino.
-Le-ai spus?intreba Bermud,iar Valentino dadu din cap aprobator.
-Ce facem cu ele deocamdata?
-Le tinem aici.Nu!Mai bine in debara.spuse Bermud.
Valentino,veni spre fete si le lua pe rand cu scaunul,dar o lasara pe Cornelia
acolo.”Ar trebui sa ne distram pana vin politistii.”ii sopti Bermud lui barbatului.”Ce ii vor
face Corneliei?”se intreba Melinda ,fiind speriata de soarta prietenei ei.Bermud o duse pe
Melinda in debara.Ana tipa dupa ajutor.
-Tipa!!!!Nimeni nu te va auzi.spuse Valentino razand batjocoritor de Ana.
Barbatii se intoarsera spre usa spunand “Sa vedem ce putem face cu tine
fetito!!”.Usa de la debara se incuiase.Ana era foarte speriata.Incepuse sa dea din picioare
plangand “Cum o sa ajungem acasa??Nimeni nu are atatia bani.Mai ales in douazeci si
patru de ore!”Melinda se uita prin debara sa vada cum puteau scapa de acolo.Pe o masa
erau puse niste unelte si ..o foarfeca.
-Cum vom scapa?De ce a trebuit sa mi se intample mie??spunea Ana.
-Taci Ana.Am gasit o cale de scapare!o linisti Melinda.
-De ce??Vreau acasa!!Nu trebuia sa mergem in acea padure.continua Ana.
-Ana!!striga Melinda.
-Daca nu vedeai tu legenda aia,nu mai ajungeam aici!E numai vina ta.Daca nu te
cunosteam,nu mai veneam cu tine!!!spunea Ana plangand.
-Si daca nu eram eu prietena ta ,nu mai ajungeam aproape de dusman.spunea
Melinda.
-Vezi?E vina ta!!!spunea Ana.
-Nu spuneam de rau.continua Melinda.
-Atunci?intreba Ana.
-Il vom prinde pe acest om si il vom preda politiei cand soseste,termina Melinda.
-Cum putem face asta?E imposibil.Oare ce ii face acum Corneliei omul acela?
intreba Ana
-Iti spun planul imediat,dar intai sa scapam de aici.Ma strange!spuse Melinda.
Ea se ridica cu tot cu scaun,dar el era asa de greu ca nu reusi.Mai incerca odata,se
ridica cu el si se duse spre masa.Incerca sa ia forfeca cu mana de la spate dar nu reusi.Se
impinse in masa,iar foarfeca cazu in mana ei.Taie sfoara de la mana, si sfoara cu care era
legata de scaun.Apoi o dezlega si pe Ana.Ana se ridica voiasa de pe scaun si dansa in stil
de glorie.
-Ce plan ai?intreba aceasta.
Melinda lua sfoara cu,care fusese legata ea si Ana,luase o sarma careia ii daduse
o forma de cheie si o baga in usa.Incerca sa o miste dar sarma se indoise.Lua de pe masa
o surubelnita si o baga in gaura cheii.Reusise!
Dupa reusita ,deschise usa si vazu ca oamenii ii punesera o bonetica Corneliei si
radeau de ea copios.Apoi luau o lingura cu tocana si se prefaceau ca i-o dadeau.Cornelia
incerca sa prinda mancarea ,dar oamenii i-o luara din fata si rasera si mai tare.Melinda
inchise usa si spuse.
-Ar trebui sa asteptam pana adorm oamenii.Sunt tare energici!spuse Melinda.
-Bine.aproba Ana.
Cat timp asteptau,se uitau prin preajma si vazura saltele rupte,un televizor vechi
si alte vechituri.
CAPITOLUL V
Evadarea
CAPITOLUL VI
Prinse a doua oara…Salvate prima oara de el
Cand Melinda deschise ochii,isi dadu seama ca mai avea de stat in acel loc timp
de saptesprezece ore.Dar oare cum se trezise .Daca inhalau gazul, se vedea visand ca este
acasa impreuna cu familia ei.Cand deschise ochii,vazu in fata ochilor cerul ,soarele care
stralucea,norii albi pufosi care incepura sa se transforme in negru.Incepuse
ploaia.Geamul era deschis.Dar cine a venit la ele si le-a salvat?Cine a dechis geamul ,ca
inainte nu era decshis?
Cineva le dezlegase pe fete,caci Melinda se simtea bine.Inca mai casca.
-Cine a deschis geamul?incepu Melinda sa puna acele intrebari la care vroia
raspuns.
-Eu.raspunse o voce de baiat,care I se paru cunoscuta.
-Cine m-a dezlegat?intreba Melinda.
-Tot eu.raspunse din nou vocea de baiat
-Cum ai ajuns aici?intreba Melinda.
-M-am furisat.raspunse baiatul a treia oara.
Melinda intoarse capul sa vada cine este salvatorul.Cand vazu cine era,spuse:
-Multumesc ca ai venit aici sa ne salvezi.Nu cred ca mai rezistam atata in gazul
acesta.Este toxic.Multumesc ,John!!!!
-Iti multumim!raspunsera Ana si Cornelia.
-Deci voi sunteti prietenele Melindei.Cele mai bune.spuse John.
-Deci tu esti John.spuse Ana.Cum scapam de aici?
-Asta e mai greu.Nu mai putem risca sa fim vazuti.spuse John.Cred ca oamenii
aceia au incuiat usa.
-Mergem prin ploaia asta?a intrebat Cornelia.
-Ar trebui sa steptam sa se opreasca ploaia.spuse Ana.
Melinda se plimba prin pod sa vada ce le este de folos.Cand ajunse intr-un colt al
podului se simti rau si incepu sa tuseasca.”Cred ca a mai ramas gaz toxic prin colturi.”isi
spuse ea.
Fugi imediat spre geam sa respire aer curat.”Insipra…Expira…Inspira…Expira”
Se simti mai bine.
-Cred ca ar trebui sa plecam cat ploua.Ploaia asta face galagie,iar oamenii n-o sa
ne auda plecand.spuse Melinda,iar fetele si John aprobara din cap.
Ea cauta ceva cu care sa mearga jos.Gasi sfoara.O legase de in stalp si o intinse
jos.Primul care cobori fusese John “sa testeze rezistenta”.Cobori incet,incet.Urma randul
Anei,care cobori cu usurinta,urmata de Cornelia.Urma randul Melindei.Prinse
sfoara,privi in jos,dar le vazu pe fete mici cat o furnica.
-Nu te uita in jos!!ii spuse Cornelia.
-De ce nu poate sa coboare?intreba John
-Ii e frica de…inaltimi.raspunse Ana.
-Nu mi-a spus de chestia asta.spuse John suparat.
-Ce tot trancaniti acolo??spuse Melinda.
-O sa reusesti!!ii spusera Cornelia, John si Ana Melindei.
Melinda puse piciorul pe marginea ferestrei podului,se rezema de perete si merse
tot in jos,pana ajunse in dreptul ferestrei unde cei doi barbati se imbatau.
Reusise sa coboare.Se parea ca oamenii cat furnicile erau doar in mintea ei.
-Yeeeeeee!!!!!tipa Melinda.
-Ce se petrece?spuse Valentino si veni spre geam.
John agata sfoara de ceva si se ascunse impreuna cu fetele sub ferestra.Cand se
uitara sus,la fereastra podului erau cei doi oameni,care imediat fugira spre copii.Melinda
ii conduse pe prietenii ei in garajul casei,unde gasira doua motociclete.
-Cum mergem cu ele fara chei?intreba Ana.
-Aveti nevoie de asta?spsuse John si scoase o mana de chei.
Incercara toate cheile,iar doua se potriveau.John cu,Cornelia mergeau pe o
motocicleta,iar Melinda si Ana mergeau pe cealalta.Pornira.In urma lor se vedea un ford
verde.Iar in el ii vedeau pe Valentino si pe Bermud.Masina se apropia de ei.
-Mergeti mai repede!!striga Melinda.Mersera prin padurea aceea un sfert de
ora,urmariti de acei oameni pana cand ei nu mai aveau benzina.Cotira la dreapta si
ajunsera la casa lui John.
Cand ajunsera in casa,Marie isi intampina fiul.Il imbratisa cat putu de tare.
-Cine sunt ele?intreba ea.
-Eu sunt Melinda
-Eu sunt Ana
-Eu sunt Cornelia
-Mama,le-am salvat de vanator!spuse John.
-De ce sangerezi draguta?Si de ce sunteti uzi leoarca.De ce sunteti murdari?intreb
Marie
-Eu sangerez pentru ca ….m-am zgariat la Valentino la geam cand am iesit prima
data,din debara.Si suntem murdare pentru ca Bermud ne-a facut piedica.raspunse
Melinda
-Si suntem uzi ca ploua.spuse John.
Fetele au fost ingrijite de Marie,pe care Melinda o considera dragutza.Marie le
spala hainele,le pregati baia la fete,”ca sa fie curate”,ii curata rana Melindei.
Fetele si-au luat ramas bun de la Marie si de la cei trei copii, si pleca spre casa.O
luara prin padure.Melindei I se desfacu siretul,asa ca le spuse prietenelor ei sa plece
inainte.Ea mai vroia sa mai ramana sa se plimbe prin padure asa ca le mai spuse sa
merga acasa ,si vine si ea mai tarziu cu alta masina.
CAPITOLUL VII
Rapita
Melinda se plimba linistita prin padure.Vazu copacii cu a lor splendoare.Incepu
sa fredoneze un cantec:
Privind al padurii cantec
Ascunzand in al ei pantec
Drumul vaii surazand
Dormind pe al lor pamant
Soare stralucind
Vesel octrotind
Ale lor animale
CAPITOLUL VIII
Politia
-Iesiti afara!striga un om.
Valentino se duse in deabara,lua un pistol ,o lua pe Melinda si merse afara cu
ea.Merse cu Melinda afara,ascunzand pistolul.Venise politia.
-Vreau banii!striga Valentino.
Un politist scoase o valiza pe care o deschise.In ea erau banii.Ca negocierea sa
mearga,politistii au trimis valiza,primii,dupa spusele lui Valentino.
-Trimite-ne fata!spuse un alt politist
-Mai trebuie bani!Daca aduceti inca atat,va voi da fata.spuse Valentino.
-Nu putem face asta!strigara politistii.
Din multimea de politisti iesi Ana.Valentino inca avea valiza cu bani in mana lui.
-Melinda!!spuse ea.
-Daca nu aduceti banii pe care i-am cerut acum,o omor pe aceasta fata si pe
aceea.spuse Valentino.
-Omoara-ma!Doar nu o omora pe prietena mea!spuse Melinda.
Toti s-au mirat.
-Nu !!a strigat Ana.
-Ba da!striga Melinda.
Valentino ,vazand acest lucru,a profitat de moment si a spus:
-Acum vreau mai multi bani!
-Nu ii avem?spuse un politist
-Daca nu au banii,omoara-ma!striga Melinda.
-Ii aveti?intreba Valentino.Daca nu ii aveti o omor!!
Politistii dadura din cap ca nu aveau banii aceia la ei.Valentino ii ameninta ca o va
omori daca nu ii va aduce peste cateva ore.Politistii au spus ca nu vor putea.Din casa iesi
Bermud,nervos:
-Omoar-o!!Daca nu au bani,o omoram si pe cealalta fata!
Bermud lua pistolul,si apasa pe tragaci.Melinda era moarta acum.Dar de ce vroia
ea sa moara?O politista plangea.Era liniste.Valentino o lasa pe Melinda jos.
Dintr-o data,Bermud si Valentino erau la pamant,prinsi de nimeni altcineva decat
…Melinda.
-Ce s-a intamplat?intrebara unii politisti.Cum de e vie?
-Va spun acum.Eu nu am murit pentru ca ,atunci vand eram legata in debara,am
gasit pistolul si l-am blocat.
Politistii venira si ii arestasera pe Valentino si Bermud.
*
-Fetelor!Priviti!le spuse Melinda urmatoarea zi prietenelor ei.
-Am aparut in ziar!si la TV!E tare ,nu?spsuse Ana
-Acum suntem si populare!spuse Cornelia
- Deci,fetelor…A fost o aventura pe cinste!! Incheie Melinda