You are on page 1of 41

NOłIUNI GENERALE DE STILISTICĂ

Stilistica, ca ramură a lingvisticii, datează de la începutul secolului al XX-lea, când


Charles Bally, fost student al lui Ferdinand de Saussure şi, mai apoi, profesor al
UniversităŃii din Geneva, publică o serie de lucrări în care afirmă că stilistica se ocupă cu
studiul mijloacelor de expresie ale vorbirii unei comunităŃi lingvistice din punctul de vedere
al conŃinutului lor afectiv, adică exprimarea faptelor de sensibilitate prin limbaj şi acŃiunea
faptelor de limbă asupra sensibilităŃii (Bally,1919:16). Această definiŃie pune în evidenŃă
faptul că domeniul stilisticii se situează cu preponderenŃă în registrul vorbirii (parole), al
actualizării posibilităŃilor comunicative ale limbii (langue). Stilistica se opreşte numai la
mjloacele de expresie cu conŃinut afectiv, produs al stărilor sufleteşti afective; „un cuvânt, o
particularitate sintactică etc. pot avea, în ce priveşte sensul, două elemente distincte: unul
strict intelectual, care este noŃiunea pură, reprezentarea obiectului în discuŃie, altul afectiv,
care arată poziŃia subiectivă, reacŃia sentimentală a individului vorbitor faŃă de noŃiunea
respectivă.”(Iordan, 1975:12). Nu toate cuvintele conŃin ambele elemente semantice
amintite, pentru că nu toate obiectele (în accepŃia largă a termenului) produc asupra
vorbitorului o impresie de natură afectivă; totuşi dacă în momentul vorbirii el este stăpânit
de stări sufleteşti afective, va recurge la cuvinte şi construcŃii sintactice- numite expresive -
menite să satisfacă nevoia de a da curs liber emoŃiei.
Pentru Bally, deci, valoarea stilistică a unui cuvânt, a unei formule sintactice etc.
este identică cu valoarea ei afectivă. Limba vorbită este mai spontană, mai liberă decât cea
scrisă, aşadar mai bogată în cuvinte şi construcŃii expresive, produse ale afectului. Bally
consacră, în Le langage et la vie, un capitol întreg raporturilor dintre limba vorbită şi limba
scrisă, care nu trebuie eliminată din cadrul preocupărilor stilistice, dacă conŃine
particularităŃi stilistice venite din limba vorbită; în schimb, el exclude din sfera de investigaŃii
a stilisticii studiul limbii scriitorului, sub motiv că expresivitatea scrisului literar nu este
spontană, ci derivă din folosirea voluntară şi conştientă a limbii în vederea obŃinerii unor
valori estetice.
Din cele arătate până aici rezultă că expresivitatea poate fi situată la originea
întemeierii stilisticii, iar modul în care a fost concepută, cauza divizării acesteia în stilistică
lingvistică şi stilistică literară (estetică). Pentru Ch. Bally, Iorgu Iordan, J.Marouzeau,
expresivitatea limbii, ca obiect de studiu al stilisticii, derivă din exprimarea lingvistică a
stărilor emoŃionale ale vorbitorului în procesul comunicării, faptul de stil fiind produsul
lingvistic al relaŃiei de cauzalitate dintre emoŃie şi expresivitate. Pentru K.Vossler,
L.Spietzer, Damaso Alonso, expresivitatea este un element estetic, imanent în orice fapt de

1
limbă, convertit într-un enunŃ artistic de către creatorul de literatură beletristică. Fie că este
spontană, fie că este elaborată, expresivitatea unui enunŃ este în mod esenŃial condiŃionată
de vorbitorul care formulează mesajul şi îşi are originea în însăşi structura internă a faptului
de limbă, aşa cum arată Tudor Vianu: „Distingem în faptele de limbă un nucleu al
comunicării şi o zonă înconjurătoare a expresivităŃii individuale.” (Vianu,1968:41). Prin
această structură internă, orice enunŃ lingvistic (inclusiv cel convertit în enunŃ estetic) este
tranzitiv şi reflexiv totodată, adică omul comunică şi, în acelaşi timp, se comunică pe sine.
EnunŃurile se diferenŃiază între ele prin desfăşurarea diferită a raportului dintre cele două
atribute ale semnelor alcătuitoare: tranzitivitatea şi reflexivitatea , expresie a raportului
dintre nucleul comunicării şi zona expresivităŃii individuale. Orice structură lingvistică se
caracterizează printr-o dimensiune stilistică.
Expresivitatea unui text este rezultanta acŃiunii tuturor funcŃiilor particulare ale limbii
(descrise de Roman Jakobson)aşa cum sunt acestea orientate de funcŃia stilisică (cf.
M.Riffaterre). Prin funcŃia stilistică, raportului mediat de gândire dintre limbă şi planul
referenŃial i se alătură raportul dintre enunŃ şi protagoniştii actului lingvistic: emiŃătorul şi
receptorul; astfel, dimensiunea stilistică se relevă ca o componentă subiacentă celei
informaŃionale, care nu afectează conŃinutul logico-semantic al enunŃului, ci dezvoltă un
cadru particular care „umanizează” relaŃiile dintre emiŃător şi destinatar; de aceea ea este
specifică numai limbilor naturale.
Utilizarea unei limbi naturale presupune o permanentă adaptare a structurii idiomului
la necesităŃile social-culturale ale vorbitorilor; rezultatele cele mai importante sunt limbajele
şi stilurile, adică o serie de subansambluri care se deosebesc mai mult ori mai puŃin între
ele prin marcarea stilistică.
Marca stilistică reprezintă trăsătura distinctivă a diferenŃierii stilistice. Ea este
„imprimată” în zestrea semantică a unui element lingvistic (care poate fi cuvânt, formă sau
construcŃie) - este o marcă directă (sau individuală) - sau rezultă din cumularea însemnelor
pe care le poartă mai multe elemente lingvistice de acelaşi fel şi este o marcă difuză (sau
de convergenŃă). Marca directă poate preexista sub forma unei valori stilistice cunoscute,
preexistente (terminologiile, neologismele, cuvintele de argou etc.), sau poate fi „provocată”
prin procedee speciale numite figuri de stil (figuri fonologice: aliteraŃia, simbolismul fonetic
etc; figuri morfosintactice: repetiŃia, enumeraŃia, hiperbatul etc.: figuri semantice; metafora,
mtonimia etc.); şi într-o situaŃie şi în alta ea se manifestă într-un context stilistic. Mărcile
difuze sunt rezultatul reliefării la nivelul întregului text (contextul are aici dimensiunea
maximă) a unor categorii de cuvinte forme construcŃii, fie prin prezenŃă abundentă, fie prin
prezenŃă redusă sau prin absenŃă totală (de exemlpu, lipsa imperativelor, a vocativelor şi a

2
interjecŃiilor arată obiectivitate stilistică, neparticipare afectivă; frecvenŃa ridicată a
substantivelor concrete dă textului aspect descriptiv; preferinŃa pentru adjectivele
apreciative duce la un stil emfatic sau participativ etc.). Individualitatea stilistică a unui text
rezultă tocmai din acŃiunea mărcilor stilistice, obŃinute prin selecŃia şi combinarea semnelor
lingvistice de diferite niveluri în funcŃie de atitudinea subiectivă a vorbitorului faŃă de
conŃinutul exprimat sau faŃă de interlocutori. În realizarea specificului stilistic al unui text un
rol îl au şi elementele neutre stilistic ce reprezintă fondul uniform pe care se realizează prin
contrast efectul unităŃiilor şi construcŃiilor marcate stilistic. Sunt neutre stilistic cuvintele din
lexicul fundamental, formele şi construcŃiile de uz general, fără de care este imposibilă
realizarea unor comunicări clare; întrucât ele servesc la marcarea, prin opoziŃie, a altor
elemente, sunt considerate marca stilistică zero, ce constituie reper de referinŃă pentru
celelalte mărci stilistice.
Stilul este noŃiunea fundamentală a stilisticii; el poate fi definit ca ansamblul de
particularităŃi de exprimare, orală şi scrisă, a unui vorbitor sau a unei categorii de vorbitori,
ori, altfel spus, ca maniera specifică în care sunt selectate şi folosite în exprimarea orală şi
scrisă, posibilităŃile comunicative ale limbii. Dacă specificul rămâne la nivelul unui singur
individ (de regulă un creator de litratură beletistică), rezultă un stil individual; dacă, prin
convergenŃa unor trăsături comune, ajunge să caracterizeze categorii socioprofesionale
sau socioculturale de indivizi, atunci rezultă stiluri colective, supraindividuale; comunicările
realizate în legătură cu aspecte culturale sau profesionale nu se formulează „în general”, ci
se construiesc într-un anumit stil (limbaj) care poate fi diferenŃiat (prin alegere, deviere sau
specializare) de exprimarea literară nespecializată (o categorie de referinŃă ideală,
inexistentă ca atare). Stilurile supraindividuale (sociostilurile) pot avea diferite clasificări, în
funcŃie de grupul de vorbitori la care se raportează, în funcŃie de mediul căruia îi este
destinată comunicarea, de obiectul şi scopul acesteia, de efectul obŃinut la receptare. În
lingvistica românească cele mai studiate stiluri supraindividuale sunt stilurile funcŃionale,
numite şi limbaje sectoriale sau de specialitate.
Stilurile funcŃionale au caracter istoric şi îşi datorează apariŃia unor factori
extralingvistici: evoluŃia culturală a societăŃii, dezvoltarea diferitelor domenii de activitate
care au impus fixarea unor limbaje specializate. Identificarea unui anumit număr de stiluri
funcŃionale este, în consecinŃă o problemă de adecvare a formei lingvistice la conŃinutul
comunicării (scopul acesteia, obiectul, situaŃia de comunicare etc.). Pentru limba română
literară se acceptă existenŃa unui stil artistic care se opune stilurilor non-artistice.
ModalităŃi de concepere a stilului:

3
a) Stilul poate fi definit ca alegere (selecŃie) într-o paradigmă. Această perspectivă
paradigmatică porneşte de la ideea că există, în acelaşi timp, în limbă variante stilistice şi
neutre pentru a reda acelaşi concept; de aici rezultă posibilitatea alegerii în exprimare.
Fiind vorba de adecvarea limbajului la conŃinutul comunicării, contează intenŃia celui care
formulează un enunŃ şi traducerea ei într-o formă adecvată: „cine spune stil spune
alegere”(Ullmann). DefiniŃia se aplică stilului atât ca variantă individuală, cât şi ca limbaj
funcŃional. De exemplu, sinonimia unor fraze exprimate în variante funcŃionale diverse:
HoŃul a intrat în apartament şi a furat mulŃi bani.(standard); Delincventul a comis o spargere
şi a delapidat o sumă importantă.(juridic); ŞuŃul a dat o gaură şi a şterpelit lovelele.(argou).
Din mai multe paradigme virtuale, asupra cărora se operează o alegere, rezultă mai multe
fraze, diferit marcate din punctul de vedere al registrului stilistic şi al gradului de
expresivitate, dar care comunică acelaşi conŃinut. În cazul variantelor funcŃionale,
elementele paradigmei nu se pot combina altfel fără intenŃie parodică, deoarece termenii
fiecărei paradigme comportă o oarecare specializare stilistică. Acesta este, de fapt,
principiul lui Roman Jakobson, care adaugă alegerii şi factorul combinării; selecŃia şi
combinarea sunt condiŃii esenŃiale ale limbajului; alegerea stilistică înseamnă, însă, opŃiune
orientată de funcŃia stilistică a limbii pentru o singură variantă care exprimă concomitent
informaŃii despre realitatea extralingvistică şi date despre individualitatea vorbitorului.
b) Stilul ca abatere (deviere) de la norma curentă, înseamnă ieşirea textului
lingvistic, prin unele caracteristici ale structurii sale, din marginile unui model descris de
întrebuinŃare a limbii în vorbire. De exemplu, orice figură semantică / sintactică este
interpretabilă ca deviere, în măsura în care realizează o distanŃare contextual-
determinabilă faŃă de sensul denotativ ori topica neutră.
Structura stilistică funcŃională a limbii cuprinde sfera limbii populare şi sfera limbii
literare, în ambele dezvoltându-se stiluri specifice.

STRUCTURA STILISTICĂ A LIMBAJULUI ORAL


LIMBAJUL POPULAR

Limbajul popular reprezintă componenta fundamentală a variantei orale a limbii


naŃionale,constituind, printr-o serie de procedee şi mărci stilistice ce poartă amprenta
modalităŃii orale de întrebuinŃare a limbii române, primul nivel de organizare stilistică a

4
limbii . O serie dintre procedeele şi mărcile stilistice întâlnite în limbajul oral sunt specific
naŃionale, reflectând istoria, gândirea şi simŃirea poporului român (de ex. expresiile
idiomatice).
PrezenŃa simultană în desfăşurarea dialogului a emiŃătorului şi a receptorului şi,
frecvent, a referentului, face din spontaneitate şi intervenŃia elementului afectiv trăsături
distinctive, definitorii ale limbajului popular. FuncŃia stilistică a limbii acŃionează, în
comunicarea orală, prin intermediul limbajului popular, în sensul împletirii funcŃiei
referenŃiale,circumscrisă experienŃei empirice, cu funcŃia expresivă-emotivă şi cu funcŃia
conativă, receptorul fiind totdeauna un destinatar, cu identitate precisă. Expresivitatea
stilistică a limbajului popular reprezintă capacitatea structurii verbale a tetextului de a releva
componenta subiectivă a mesajului; un procedeu stilistic este concomitent mijloc de
exprimare a unei anumite atitudini subiective, dar şi mijloc de exprimare a unui anumit sens
gramatical. (În enunŃul deştept ca oaia, comparaŃia exprimă superaltivul adjectivului
antonim lui deştept, aici subînŃeles, şi ironia caustică a vorbitorului).Procedeele stilistice
specifice limbajului popular asigură expresivitatea textului lingvistic la toate nivelele de
organizare.

Nivelul fonetic
Structura fonetică participă , în măsura importantă, la dezvoltarea dominantei
stilistice a textului. Cantitatea şi calităŃile fizice ale sunetelor se împletesc cu elemente
lingvistice suprasegmentale (accent, intonaŃie) şi cu elemente prozodice (ritm, rimă
interioară, aliteraŃii etc.) dând rol activ organizării fonetice în dezvoltarea dimensiunilor
semantice şi stilistice ale textului.
InterferenŃa şi ponderea elementelor prozodice stau în legătură cu ponderea
însemnată a funcŃiei poetice între celelalte funcŃii particulare ale limbii. Nevoia de simetrie,
legată de o anumită desfăşurare ritmică, specifică limbajului popular, stă la baza marii
frecvenŃe a rimelor interioare, aliteraŃiilor şi asonanŃelor proprii expresiilor idiomatice: ce
mai calea-valea, ce mai tura-vura, a face harcea-parcea, a tunat şi i-a adunat, de frunza
frăsinelului, în lung şi-n lat, vorbeşte şi Ion că şi el e om etc. PreponderenŃa factorului
expesiv-prozodic în organizarea enunŃului trece într-un plan secundar sensul lexical sau
gramatical al termenilor alcătuitori: ce mai- tura-vura, şi uneori determină modificări fonetice
în structura acestora: n-aude, n-avede etc.
IntonaŃia şi accentul, timbrul, durata, intensitatea şi înălŃimea sunetelor dezvoltă, sub
acŃiunea funcŃiei expresive, mărci stilistice care exprimă diferite stări de care este stăpânit
vorbitorul în procesul comunicării, atitudinea lui faŃă de obiectul comunicării sau faŃă de

5
interlocutor. Astfel textul poate căpăta un accent afectiv, stilistic , în funcŃie de raportul între
accentul dinamic şi cel muzical, dintre intonaŃie şi durata vocalelor. (De ex. verbul-
propoziŃie Doarme, în funcŃie de accentul stilistic, poate exprima uimirea, indignarea,
siguranŃa, temerea etc.).
Cel mai adesea în strânsă legătură cu accentul stilistic, intonaŃia
interogativă,exclamativă sau neutră, ascendentă, descendentă sau egală, ritmul şi tempoul
vorbirii , accelerat sau lent, curgător sau sacadat, se constituie în mărci stilistice ale textului
oral, sugerând variatele trăiri afective care le-au provocat.
„Figurile fonetice” în strânsă legătură cu sensul lexical al termenilor marcaŃi
dezvoltă diferite sugestii semantice şi valori stilistice De exemplu,. prelungirea Ńinutei
consoanelor poate exprima starea de indignare a vorbitorului ( ex. Tticălosule!
Mmizerabile! Ccanalia! ) sau starea de admiraŃie maximă ( ex. Addmirabil!
Mminunat!).InterjecŃia de şi adverbul de afirmaŃie da primesc un m protetic, structura
fonetică astfel constituită, eventual cu prelungirea Ńinutei lui m, devine expresia sugestivă a
unei stări de ambiguitate, concesive, a unei poziŃii ezitante de compromis în atitudinea
vorbitorului faŃă de interlocutor: „Mmda!...”-afirmaŃie concesivă; „Mmde!...”atitudine de
compromis faŃă de spusele interlocutorului.
Prelungirea duratei vocalelor exprimă un registru mai bogat de sugestii privind
mesajul comunicat prin textul lingvistic. Astfel, prelungirea duratei vocalei devine mijloc de
exprimare a superlativului: „Şi-i frumooos! Şi deşteeept!”.Uneori, însuşirea poate rămâne
neexprimată, verbul sau substantivul concentrând în planul lor semantic, pe lângă sensul
lexical propriu, sensul lexical al adverbului sau al adjectivului absent, sensul gramatical al
gradului de intensitate, sugerând totodată şi starea afectivă a vorbitorului :”Şi Ńipaaa!”, „A
fost un meeci!”. PronunŃarea prelungită a unei vocale dintr-un cuvânt comunică o
componentă subiectivă, care în funcŃie de intonaŃie şi de tonalitatea muzicală a pronunŃiei
cuvântului marcat stilistic, exprimă aprecierea pozitivă sau ironia: „łi-a plăcut filmul? –
Foaarte!”,respingrea, uimirea sau indignarea :”Ce facee?” .
Figurile stilistice fonetice dezvoltă expresivitatea textului, sugerând gradul maxim de
intensitate a stării afective a vorbitorului.
O parte din fenomenele fonetice specifice limbajului oral pot fi exprimate şi în scris –
prin repetarea vocalelor şi consoanelor, prin diferenŃierea caracterelor grafice etc. -,dar în
acest caz este vorba de o încercare voluntară de reproducere elaborată, care rămâne
totdeauna relativă, a limbajului oral; fenomenul se întâlneşte în beletristică , conturând o
trăsătură stilistică definitorie a operei unor scriitori (I.Creangă, I.L. Caragiale, M. Preda
ş.a.).

6
Nivelul morfematic - La acest nivel, funcŃionarea categoriilor morfologice devine sursă a
expresivităŃii limbajului popular:
În flexiunea nominală:
1. În limbajul popular orăşenesc, substantivele proprii nume de familie primesc
în mod frecvent forme de gen, de număr sau articol hotătât, prin care se exprimă fie un
anumit grad de intimitate în relaŃiile sociale, fie atitudinea ironică a vorbitorului: Ioneasca,
Turculeasa, Ioneştii, Moldovenii: „Iar au venit Popeştii!”.
2. Formele desinenŃiale de caz sunt dominate de exprimarea prepoziŃională a
cazurilor genitiv şi dativ: Vin la început de an, la sfârşit de lună, Dau la copii mâncare.
3. Dativul desinenŃial intră în câteva sintagme relativ fixe în care planul semantic
este dominat de intervenŃia elementului afectiv: „Stai locului!” „Du-te dracului!”.
4. Vocativul este utilizat în mod curent, substantivele prezentând desinenŃe
specifice acestui caz: babo!, Mario!, băiete! Radule!
5. Substantivarea prin vocativ a adjectivului evidenŃiază componenta afectivă a
textului: „Prăpăditul!”, până la sugerareaunui sens opus celui denotativ: „Deşteptule!”
În exprimarea superlativului, limbajul popular recurge la mijloace marcate subiectiv:
prelungirea duratei vocalelor din corpul fonetic al adjectivului „O fată frumoasăăă!”;
întrebuinŃarea ca morfem a adverbelor tare şi prea şi a locuŃiunilor nespus de,
nemaipomenit de, grozav de etc.care pe lângă sensul gramatical de superlativ, sugerează
şi atitudinea apreciativă a vorbitorului; reluarea în formă de genitiv sau de acuzativ, a
substantivului de provenienŃă adjectivală: frumoasa frumoaselor, voinicul voincilor, deştept
între deştepŃi etc.; sintagme formate dintr-un substantiv ( om, fată, bărbat, femeie) şi
numeralul adverbial o dată: o dată om, sau substantivul jumătate:”o fată şi jumătate;
propoziŃii cu structură relativ stereotipă: Am întâlnit un om cum nu se mai află;
întrebuinŃarea unor imagini situate între comparaŃie şi metaforă, care exprimă superlativul
unei însuşiri umane: frumoasă foc, beat criŃă ,turtă etc., deştept ca oaia.
6. Numeralele ordinale întâi şi al doilea exprimă adesea calitatea obiectelor:
„Am văzut o marfă a-ntâia”; numeralele sută, mie, milion exprimă în formă de singular sau
de plural, ideea de mulŃime nedeterminată :”Pot să citesc şi de o mie de ori, tot nu pricep”.

În flexiunea pronominală:
1. Pronumele de politeŃe dumneavoastră, domnia-sa, dumnealui , intrând în
contrast cu contextul social în care se desfăşoară comunicarea, pot exprima ironia,
nemulŃumirea.

7
2. Pronumele demonstrative, formă populară, ăsta, asta, ăla, aia exprimă, în
funcŃie de o anumită accentuare a lor şi de intonaŃia enunŃului, atitudinea dispreŃuitoare a
interlocutorului faŃă de obiectul comunicării.
3. ÎntrebuinŃarea pronumelor personale cu depăşirea corespondenŃei persoană
gramaticală- protagonist al comunicării lingvistice pentru a sugera indignarea, supărarea,
nemulŃumirea: „Eu îi vorbesc şi el îşi vede de treabă”,unde în locul persoanei a II-a,
vorbitorul utilizează pronumele de persoana a III-a, ca şi cum şi-ar închipui un alt
interlocutor, pe cel real transferându-l în situaŃia de obiect al comunicării.
4. La dativ, forma scurtă a pronumelor personale de persoana I şi a II-a, poate
sugera, în anumite contexte, implicarea afectivă a vorbitorului „Când mi te-oi trânti o dată...”
Formele au fost numite dativ etic .

În flexiunea verbală:
Diateza
1. Se utilizează în paralel forme verbale pronominale şi nepronominale,
pronumele reflexiv fiind un „modificator” al sensului lexical care duce la dezvoltarea unei
componente afective: a munci/a se munci; a omorâ/ a se omorâ; a prosti/a se prosti etc.
2. Prin anularea graniŃelor dintre câmpuri logico-semantice bine delimitate în
limba literară, o categorie de verbe exprimând acŃiuni specifice unor animale, primesc
pronume reflexiv, se utilizează la toate persoanele,desemnând acŃiuni în sfera umanului şi
sugerează atitudinea de ironie şi dispreŃ a vorbitorului faŃă de interlocutor: a se miorlăi, a se
schelălăi, a se mieuna.
3. ApariŃia pronumelui reflexiv pe lângă verbe intranzitive, care nu-l tolerează,
sau pe lângă verbe tranzitive, care ,în general, nu-l acceptă: nu se merită, nu se există.
4. Pasivul reflexiv domină situaŃiile de construire a diatezei pasive cu auxiliarul
morfologic a fi .În întrebuinŃarea familiară, această formă de pasiv, prezentă în general
numai la persoana a III-a, cunoaşte şi celelalte persoane, în special persoana a II-a: Eşti
deştept, dar nu te cauŃi ...; construcŃia este rezultatul unei concentrări la maximum a
planului expresiei: Eşti deştept, dar nu te duci la doctor să fii căutat (consultat) .
5. Pronumele reflexiv se întrebuinŃează la persoana a III-a, ca instrument al
nedeterminării, când poate însoŃi şi verbe intranzitive: Se fumează mult aici. Nu se moare
din asta.Nu se tuşeşte la spectacol. Prin astfel de construcŃii vorbitorul evită duritatea
exprimării directe a unei nemulŃumiri.
6. Unele verbe îşi pierd pronumele reflexiv, semn al valorii lor subiective: a se
teme, a se chinui, a se mişca, , al intensităŃii participative: a se gândi , al caracterului

8
impersonal al sensului reflexiv-obiectiv: a se îmbrăca, a se încălŃa etc. ÎntrebuinŃate
nepronominal, aceste verbe dezvoltă o componentă semantică afectivă, indicând şi o
schimbare de interes a vorbitorului spre obiectul acŃiunii verbale: Nu are ce încălŃa. A
chinuit o viaŃă ca să-l crească. Gândeşti că- bine aşa?
7. Folosirea fără pronume a unor verbe la imperativul afirmativ: a se mişca, a se
feri exprimă o stare de indignare maximă: Mişcă de-aici!, sau de spaimă în faŃa unui pericol
iminent: Fereşte!

Modul.Fiind prin însuşi conŃinutul său un mijloc de exprimare a atitudinii vorbitorului faŃă de
acŃiunea verbală, categoria gramaticală a modului marcheaz subiectiv textul, iar în limbajul
popular exprimă şi atitudinea faŃă de interlocutor, precum şi starea afectivă a vorbitorului.
CoexistenŃa acestor factori, diferiŃi ca natură, determină dezvoltarea polisemiei şi sinonimiei
formelor modale. De exemplu, sensul gramatical de „ imperativ” se poate exprima prin prin
forma specifică, marcată desinenŃial şi prin intonaŃie: Pleacă de aici!, prin prezent indicativ:
Pleci de-aici! ,conjunctiv prezent: Să pleci de-aici! ,toate aceste forme corespunzând la
stări afective şi atitudini diferite faŃă de interlocutor. Intrând în sinonimie cu imperativul,
viitorul indicativ construit cu auxiliarul a avea şi conjunctivul verbului, înlocuieşte duritatea,
de natură afectivă, a formei specifice: Pleacă şi fă ce Ńi-am spus! cu fermitatea rece, de
natură intelectuală, căreia destinatarul nu i se poate sustrage: Ai să pleci şi ai să faci ce Ńi-
am spus!. ÎntrebuinŃarea prezentului indicativ cu valoare de imperativ reflectă apropierea
sufletească a vorbitorului de interlocutor; porunca ia pentru interlocutor, forma unei
comunicări enunŃiative în legătură cu o acŃiune pe care el o are de dus la capăt: Pleci
imediat şi faci ce Ńi-am spus! Conunctivul prezent cu sens de imperativ exprimă duritatea
poruncii şi o stare accentuată de nemulŃumire a vorbitorului faŃă de interlocutor sau faŃă de
obiectul comunicării: Tu să taci! Să plece imediat! .
Sensul de ireal poate fi exprimat şi prin sintagme constituite dintr-un verb precedat
de adverbul aproape sau de locuŃiunea Cât pe ce să pierd trenul. Aproare să nu te
recunosc . Irealul poate fi exprimat prin a fi sau a avea: Era să cad., Aveam să cad..

Timpul.:
Prezentul, forma verbală cu cea mai mare frecvenŃă în limbajul oral, dezvoltă un
registru semantic bogat, acoperind funcŃional toate cele trei perspective temporale: prezent,
trecut, viitor sau dezvoltând sensul de pantemporal.
Când predomină perspectiva narativă, vorbitorul dinamizează imaginea
evenimentelor petrecute în trecut prin situarea lor la prezent; prin anularea opoziŃiei

9
categoriale prezent-trecut, vorbitorul retrăieşte fapetele pe care le narează în momentul
comunicării lingvistice şi determină aceeaşi implicare afectivă la interlocutor. Bat la uşă, dar
nu vine nimeni să deschidă. Prin verbele dicendi puse la prezent, este adus în prezentul
comunicării lingvistice un dialog anterior, devenit obiect al comunicării,
ÎntrebuinŃat cu valoare de viitor, prezentul intoduce în mesaj un grad ridicat de
certitudine: Mâine dau examen. O astfel de întrbuinŃare este foarte frecventă în limbajul
oral.
Perfectul compus situează uneori acŃiunea verbului în prezentul comunicării
verbale, la începutul sau la sfârşitul unui dialog: V-am salutat. Am plecat. Această valoare
sugerează, când caracterizează verbe de mişcare, graba, reală sau simulată, a
interlocutorului sau intenŃia lui de a-l determina pe interlocutor să acŃioneze mai repede în
sensul dorit; când sunt întrbuinŃate la persoana I, perfectul compus al verbelor a tăcea, a
adormi, a muri, sugerează perezenŃa unei componente afective în structura mesajului,
variabilă, în funcŃie de condiŃiile psihologice în care se desfăşoară comunicarea lingvistică:
Gata, am tăcut, ce mai vrei?.
Valoarea de viitor a perfectului compus caracterizează un număr restrâns de
verbe,exprimând o intensă implicare afectivă din partea vorbitorului: Te mai ajut şi în
problema aceasta şi apoi ştiu că te-am făcut om .
Forma de viitor poate fi întrebuinŃată cu valoare de prezent, în special forma
construită din auxiliarul a avea şi conjunctivul verbului, construcŃia fiind specifică diferitelor
verbe dicendi: Am să vă rog să mă ajutaŃi puŃin.Se sugerează astfel o anumită stare de
jenă, de modestie sau de delicateŃe de discreŃie sau se poate sugera o stare mascată de
nemulŃumire: Am să te rog să pleci şi să mă laşi singur.
Imperfectul verbului a voi poate situa desfăşurarea acŃiunii verbale în momentul
vorbirii, fiind numit şi imperfectul sfielii sau al modestiei: Voiam să te rog ceva. În limbajul
copiilor, imperfectul dezvoltă sensul de prezent, concomitent cu crearea unei stări de
ambiguitate între real şi ireal: Eu eram mama, tu erai copilul. În anumite situaŃii afective,
imperfectul îşi pierde caracterul său specific de timp imperfectiv, devine timp perfectiv,
intrând în sinonimie cu perfectul compus (în sepcial la verbele zicerii): Ce-Ńi spuneam eu?
Depăşind limitele categoriale timp-mod, imperfectul exprimă frecvent irealul sau
potenŃialul : Dacă mă sculam mai devreme, nu pierdeam trenul

Aspectul
Categorie nemorfologizată în limba română este reliefată prin elemente ale
sistemului lexical popular sau ale organizării sintactice. Există serii paralele constituite din

10
termeni lexicali simpli şi locuŃiuni verbale, pentru a exprima opoziŃia aspectuală durativ-
incoativ: a da în clocot- a clocoti; a o lua la fugă- a fugi.Seria verbelor incoative : a începe,
a se apuca, a prinde, a se pune este completată cu semiauxiliarele a sta şi a vrea care în
limbajul popular exprimă iminenŃa producerii unei acŃiuni: Stă să plouă. Vrea să plângă;
acelaşi sens aspectual îl exprimă în limbajul popular verbul a trage, în relaŃie cu verbul a
muri :Moşul trage să moară. Aspectul durativ se exprimă frecvent prin repetarea printr-un
raport de coordonare copulativă, numai în planul expresiei, a verbului, concomitent cu o
anumită intonaŃie: Şi plânge, şi plânge.... Verbul a sta, la indicativ prezent, formează, printr-
un fals raport de coordonare copulativă cu un alt verb, o sintagmă care exprimă caracterul
durativ al celui de-al doilea verb: Dacă stau şi mă gândesc bine, pot veni şi eu cu voi..

Numărul şi persoana
1. La verbele personale, persoana a II-a singular îşi depăşeşte conŃinutul
semantic, fiind utilizată, sub influenŃa factorului afectiv, în contextul persoanei I, pentru că
vorbitorul îşi scoate astfel propriul eu din cauzalitatea evenimentelor, în situaŃii în care
cursul acestora este decis de factori exteriori voinŃei şi putinŃei sale: Ce să-i faci, aşa e
lumea...De cele mai multe ori asemenea structuri exprimă nemulŃumirea: La ce te puteai
aştpta la unul ca el ?! Altori, persoana a II-a este expresia unui alter ego într-un dialog
interior, în situaŃiile de impas: Ei, acum ce te faci, băiete, pe unde scoŃi cămaşa?! Folosirea
persoanei a II-a în locul persoanei I poate exprima dorinŃa vorbitorului de a-l convinge pe
interlocutor de inexistenŃa unei soluŃii alternative şi de a şi-l face solidar: Ce voiai să fac?
sau respinge nişte reproşuri virtuale: Unde-ai fi vrut să mă duc?!
2. Uneori persoana a III-a singular se foloseşte în contextele persoanei a II-a,
pentru a exprima o atitudine ironică din partea vorbitorului: Domnul nu vine, dumnealui nu
se compromite...
3. Aceeaşi atitudine ironică este exprimată prin întrebuinŃarea pluralului
persoanei în locul persoanei a II-a singular: Noi suntem boieri, nu punem mâna la treabă...

Adverbul
Datorită caracterului său pronominal precum şi marii lui frecvenŃe, adverbul acolo
dezvoltă sensuri expresive: Fă şi tu , acolo, ceva, să nu zică ceilalŃi că nu munceşti... –
exprimarea unei concesii din partea vorbitorului, în legătură cu interlocutorul sau cu sine
însuşi : Am să te ajut şi eu, acolo, cât oi putea ....sau reflectă o atitudine protectoare sau
uşor glumeaŃă faŃă de persoana obiect al conversaŃiei : E şi el, acolo, un pui de om... În
varianta colo intră în constituirea unor sintagme relativ fixe în limbajul oral: cât colo –

11
exprimă indignarea ; când colo- exprimă surpriza desfăşurării evenimentelor într-un sens
contrar aşteptărilor vorbitorului; cât de colo –exprimă superlativul evidenŃei unor aspecte
din realitate; auzi colo!- nemulŃumirea şi surpriza provocată de atitudinea interlocutorului;
fugi de-acolo! sau fugi de-aici! exprimă respingerea dispreŃuitoare a spuselor
interlocutorului sau uimirea provocată de caracterul neaşteptat al celor comunicate.
În realizarea categoriei gramaticale a comparaŃiei la adverb, limbajul popular
recurge la aceleaşi procedee fonetice, morfo-sintactice, retorice prin care se realizează
comparaŃia la adjectiv. Superlativul intensităŃii unor acŃiuni se exprimă prin locuŃiuni
adverbiale sau rămâne implicit în semantica unor locuŃiuni verbale: Râde cu gura până la
urechi; Se prăpădeşte de râs.

InterjecŃia
Constituie o categorie lexicală specifică limbajului oral pentru că reprezintă expresia
lingvistică spontană a unor stări afective sau intelectuale. Se disting mai multe clase de
interjecŃii în funcŃie de rolul jucat în procesul de comunicare lingvistică:
-interjecŃii care exprimă atitudinea vorbitorului faŃă de acŃiunile interlocutorului:
bravo!, ura! (entuziasm şi admiraŃie), halal!, ptiu! (admonestare, dispreŃ);
-interjecŃii de adresare, prin care vorbitorul atrage interlocutorul în procesul de
comunicare: bre!, ei!, hei!, mă!, măi! (însoŃesc în mod frecvent un vocativ);
-interjecŃii care însoŃesc diferite gesturi umane în relaŃia vorbitorului cu interlocutorul
său: poftim!, na!.
- onomatopeile caracterizează componenta narativă a dialogului: Când am văzut
aşa, trosc! o palmă!. În afara exprimării copiative a unor fenomene din realitate,
onomatopeile exprimă atitudinea de ironie sau satirică a vorbitorului faŃă de interlocutor: Eu
îi vorbesc serios şi el că-i mâr, că-i câr...

Nivelul sintactic
- Exprimarea negaŃiei este în legătură cu o mare varietate de stări afective şi
intelectuale şi există o mare diversitate de organizare a enunŃurilor lingvistice , de la
construcŃii exclamative, sintagme nominale simple până la propoziŃii şi chiar fraze: Da’de
unde?! – respingerea hotărâtă a afirmaŃiilor interlocutorului; Doamne fereşte!, Ferească
Dumnezeu! – atitudine de surprindere în faŃa spuselor interlocutorului ; Nici vorbă! –
infirmare categorică a afirmaŃiilor interlocutorului; łi-ai găsit! – atitudine de desconsiderare
şi scepticism, ironie izvorâtă dintr-o mai veche experienŃă în legătură cu o a treia persoană;

12
Cum să nu?! – propoziŃia interogativ-exclamativă, care prin accentuarea deosebită a
adverbului cum, neagă ironic afirmaŃia interlocutorului; expresiile interjecŃionale Pe dracu!,
Pe naiba! exprimă nemulŃumirea vorbitorului faŃă de nerealizarea unei acŃiuni de către
persoana -obiect al comunicării; negaŃia se exprimă uneori prin anteproză, prin propoziŃii
pozitive al căror caracter negativ rezultă din intonaŃie: Mare nevoie am eu de tine!, łi-ai
găsit omul!...
-Exprimarea afirmaŃiei poate fi însoŃită de exprimarea satisfacŃiei, prin prelungirea
vocalei din adverbul frază Da! sau prin adverbele de modalitate: fireşte, sigur, fără îndoială
etc se exprimă atitudinea de siguranŃă (cu diferite nuanŃări) a vorbitorului în legătură cu
propriile spuse.
-InterdependenŃa dintre mărcile stilistice fonetice şi prozodice şi caracterul
exclamativ al propoziŃiilor introgative sau enunŃiative constituie o caracteristică a
comunicării orale. PropoziŃiile cu caracter exclamativ exprimă pe lângă conŃinutul semantic
şi starea afectivă a vorbitorului în momentul vorbirii sau atitudinea lui faŃă de interlocutor:
caracterul exclamativ al propoziŃiilor este marcat prin intonaŃie, iar starea afectivă este
sugerată fie de sensul lexical şi gramatical al verbului-predicat, fie de sensul lexical al altui
termen constitutiv: Ce zi minunată!...-admiraŃia; Iar vine după bani!- disperarea; Ce frumos
era atunci! -nostalgia; Ce-aş mai veni şi eu cu voi!-stare afectivă de înalt grad tensional.
IntonaŃia exclamativă modifică topica şi funcŃia pronumelor şi adverbelor interogative, care,
devenite instrumente excamative, exprimă superlativul admiraŃiei: Ce frumos!; surpriza:
Când colo, dau peste tine! . ConjuncŃia că, din element de subordonare, devine instrument
al superlativului absolut marcat de o anumită stare afectivă: Că rău mai eşti!- în realizarea
acestei funcŃii intervine şi adverbul mai , care poate exprima singur, în propoziŃii
exclamative, superlativul: Prost mai eşti! .
-Structurile invocative de tipul: Bată-te-ar Dumnezeu să te bată!, a căror organizare
este în toate situaŃiile aceeaşi: verb la optativ-potenŃial reluat prin conjunctiv plus subiect
exprimat prin substantiv denumind fiinŃe mitice: Trăsni-l-ar sfântul să-l trăsnească! ,exprimă
,de obicei, indignarea, supărarea, amărăciunea.
-PropoziŃiile interogative retorice sunt marcate afectiv, prin ele vorbitorul necerând,
de fapt, informaŃii, ci afirmând sau negând ceva, prin forma interogativă încercându-se să
se impună un anumit punct de vedere interlocutorului: Cum să nu-l cunosc?! Cum să uit?!
Ai mai auzit dumneata aşa ceva?!
-Sunt încărcate afectiv atât interogativele totale cât şi cele parŃiale; când accentul
intonaŃional se concentrează pe un anumit termen, expresie lingvistică a originii stării,
acesta determină o modificare a intonaŃiei secundare a propoziŃiei, care poate descreşte:

13
Acolo te duci?! Când accentul afectiv intonaŃional trebuie să cadă pe subiect, acesta se
plasează după predicat: A făcut el asta?! La introgativele parŃiale, energia intonaŃională se
concentrează pe adverbele sau pronumele interogative:Cu cine te-ai văzut? Când s-a
petrecut asta?
-Când vorbitorul nu se simte îndreptăŃit să solicite ceva la modul imperativ, foloseşte
propoziŃia interogativă în locul uneia.imprative: Îmi dai şi mie? Vrei să mă asculŃi?.
-Prin propoziŃiile exclamative, vorbitorul îşi exprimă o anumită stare, reacŃie la
atitudinea interlocutorului sau la o anumită realitate extralingvistică; starea tensională
determină mutaŃii în planul semantic, lexical şi gramatical al textului: Arză-te-ar focul să te
arză! ; intensitatea maximă a stărilor afective care constituie nucleul semantic al mesajului,
determină reluarea aceluiaşi verb, la modul conjunctiv: Bată-te-ar norocul să te bată! sau la
potenŃial optativ şi conjunctiv: Mânca-te-ar pământul să te mănânce!
-În caracterul dialogat al comunicării orale îşi au originea enunŃurile sintetice,
neanalizabile: Mda!, Nuu-u! (adverbe-frază), Eii!.. Sst!, Vai! (interjecŃii) care poartă în ele o
componentă subiectivă; enunŃurile brevilocvente prin care mesajul rămâne concentrat în
planul semantic al unui singur termen –enunŃ nominal-: Gura!, Uşa! sau al unui grup
restrâns de termeni, cu aspect de construcŃii fixe: singur cuc, beat criŃă sau în structuri
invocative: Ce naiba (dracu, Dumnezeu) mai vrea şi ăsta?!; enunŃurile eliptice expresie
fragmentară a unei gândiri complete, apar când vorbitorul, având în vedere cadrul
situaŃional care suplineşte golurile din exprimare, lasă la o parte, neexprimat, ceea ce
consideră de prisos pentru cantitatea de informaŃii ce are de transmis: Da’-ncotro aşa
grăbit?- din enunŃul interogativ lipseşte verbul a merge, întrucât destinatarul tocmai
realizează acŃiunea, astfel comunicarea fiind marcată de spontaneitate; enunŃurile
fragmentare : vorbitorul nu mai repetă termenii exprimaŃi deja de interlocutor sau de el
însuşi într-o replică anterioară, fenomenul caracterizând mai ales frazele-răspuns la
enunŃuri interogative parŃiale: -Când pleci? -_Mâine.; subînŃelegerea apare într-o serie de
construcŃii relativ fixe, marcate subiectiv, specifice sintaxei frazei: propoziŃiile subordonate
rămân neexprimate când predicatul lor ar fi fost realizat prin acelaşi verb ca şi predicatul
din regentă: Las’ să plătească, că are de unde (plăti). M-aş plimba şi eu, da’ n-am cu cine
(mă plimba) ; fenomenele de sintaxă mixtă se constituie prin împletirea elementelor de
limbaj neverbal cu elemente de limbaj; vorbitorii, fiind plasaŃi în chiar cadrul situaŃional,unul
în prezenŃa celuilalt, şi fiind în contact imediat cu obiectele realităŃii despre care comunică,
îmbină permanent limbajul sonor articulat cu limbajul vizual, cinetic -mimică, surâs, gestică,
privire: łine (cartea)!; repetiŃia şi tautologia, ca expresie a participării afective a vorbitorului
la reflectarea lingvistică a realităŃii extralingvistice, poartă amprenta intensităŃii unei stări:

14
Vai de mine şi de mine!, intensităŃii şi duratei unei acŃiunii :Şi plânge, şi plânge de se moaie
pietrele!, superlativului cantitativ: Era lumea de pe lume! , absolutului precedenŃei: Întâi şi-
ntâi să-mi spui unde ai fost! etc.; când termenii care se repetă , cu funcŃii sintactice diferite,
exprimă un raport semantic de identificare, repetiŃia trece în tautologie.; forma cea mai
frecventă de tautologie o constituie reluarea subiectului în funcŃie de nume predicativ:
Obraznicu-i tot obraznic , dar tautologia ia şi forma altor raporturi sintactice: (de referinŃă)
De beat se vede cât de colo că eşti beat, (de scop) Vorbeşti ca să vorbeşti, (de timp) Eu
când fac o treabă o fac.
-Raporturile de subordonare rămân în mod frecvent implicite în planul semantic al
textului, fiind dominate de raporturile de coordonare: Te duci şi-i arăŃi şi-i tot degeaba(
relaŃia de coordonare maschează un raport semantic concesiv). Când se exprimă
gramatical, relaŃiile de subordonare se caracterizează prin elemente spcifice, care
marchează subiectiv textul : las’ că, plus că, de vreme ce etc ; conjuncŃia că funcŃionează
ca element de subliniere a enunŃului exclamativ: Că rău mai eşti!, iar conjuncŃia de
reliefează semantica enunŃului dominat de modul condiŃional optativ al verbului: De-ar veni
odată vacanŃa! . Raporturile de subordonare sunt în mod frecvent polisemantice: Dacă tot
m-ai căutat, hai să ne lămurim! ( condiŃie şi cauză), Cum de-abia ai venit, când eu sunt aici
de o oră?! ( timp şi cauză); sub presiunea stării afective, vorbitorul răstoarnă relaŃia logică
din planul semantic al raportului temporal, prin când invers :Mă plimbam, când deodată îl
văd pe Ion –
-Anacolutul- figură sintactică care constă în întreruperea organizării sintactice, sub
influenŃa unei stări afective puernice, astfel că textul începe într-un fel şi se continuă într-o
altă organizare impusă de o nouă perspectivă din care este reflectată lingvistic realitatea:
Mama, când m-a văzut, nu-i venea să-şi creadă ochilor! ; cele mai frecvente sunt
construcŃiile cu subiect suspendat (nominativum pendens) şi cele provocate de pronumele
relative cine şi care ( pe lângă rolul lor în frază de elemente de relaŃie, dezvoltă şi diferite
funcŃii sintactice în propoziŃia în care se include: Care-a făcut asta să nu-l mai văd .
-RelaŃia de incidenŃă În comunicarea orală, fraza este mereu întreruptă de interjecŃii,
invocative şi construcŃii exclamative, construcŃii şi cuvinte incidente prin care vorbitorul îşi
exprimă starea afectivă şi atitudinea faŃă de interlocutor: Am ajuns, din păcate, prea târziu.
Neobrăzatul de Mihai, că alt cuvânt nu merită, i-a vorbit urât...
-Topica subiectivă rezultă din predominarea factorului subiectiv asupra celui
intelectual în organizarea cuvintelor în propoziŃii şi a propoziŃiilor în fraze, îndepărtându-se
astfel de topica neutră, care reflectă ordinea logică a elementelor în plan semantic : Mare

15
lucru ai făcut!( exprimă ironia ), Ticălos mai eşti! (exprimă indignarea ), Mere ai vrut, mere
ai! (exprimă nemulŃumirea) etc.

Nivelul lexical
Sistemul lexical al unei limbi oferă viziunea despre lume specifică poporului care o
vorbeşte, în special prin vocabularul popular; caracterul popular al termenilor este dat în
general de vechimea lor în limbă, dar rezultă totodată şi dintr-un proces de „motivare” a
raportului semantic prin:
-originea sau structura lor onomatopeică: a plescăi, a hodorogi, a fâsâi etc.;
-alcătuirea lor morfologică: îndrăcit, a se împăuna etc, reflectând adesea un proces
metaforic: ghiocel, gura-leului, floarea soarelui etc.;
-cartacterul polisemantic al celor mai mulŃi termeni ;
-dezvoltarea sensurilor figurate (metaforic, în spcial): a se stinge (a muri), înnegurat
(trist), plouat (necăjit), înfocare (pasiune), ciubotă (prost), pisălog (insistent) etc. ;
-dezvoltarea de expresii şi locuŃiuni, cu originea într-un proces metaforic: a şterge
putina (a pleca pe furiş), a tăia frunză la câini ( a nu face nimic)etc.;
-implicarea unei atitudini subiective în conŃinutul semantic al termnilor: ironie,
sarcasm, tandreŃe etc.: hârŃoage,lingău, a se hlizi etc.
Mijloacele de formare a cuvintelor accentuează expresivitatea limbajului popular prin
motivarea subiectivă a conŃinutului semantic al noilor termeni: utilizarea frecventă a
sufixelor diminutivale şi augmentative -articolaş (dispreŃ), poezioară (ironie), prostălău (
deprecierea )etc; a prefixelor exprimând iterativul sau superlativul : Am citit şi am răscitit
,dar tot degeaba! ( nemulŃumirea, exasprarea) etc.; un număr mare de termeni compuşi :
gură-cască, pierde-vară, papă-lapte etc.(atitudine ironică, umor).

Stilurile orale

Mărcile stilistice ale limbajului oral sunt actualizate diferit în funcŃie de anumite
condiŃionări extralingvistice; există două variante de actualizare care corespund celor două
tipuri de cultură (populară şi erudită): varianta rurală, identificabilă cu limbajul pupular, şi
varianta citadină,în care limbajul popular se intersectează cu limbajul cultivat, reprezentat
de limba literară .Pe fondul acestei diferenŃieri stilistice de ansamblu, se dezvoltă o altă
diferenŃiere între stilul conversaŃiei şi stilul beletristic ,ca modalităŃi diferite de actualizare a
sistemului de procedee şi mărci stilistice specifice limbii naŃionale.

16
În stilul beletristic, rolul preponderent în actualizarea mărcilor stilistice îl are funcŃia
poetică, iar textul este rezultatul unui proces de cunoaştere şi comunicare artistică.
În stilul conversaŃiei, actualizarea mărcilor stilistice se întemeiază pe împletirea
tuturor funcŃiilor particulare ale limbii,dar cu dominarea funcŃiilor expresivă, conativă şi
referenŃială; textul are un referent real, într-un proces de comunicare şi cunoaştere
empirică. Stilul conversaŃiei prezintă trei variante stilistice: stilul conversaŃiei curente
(neutru), stilul conversaŃiei oficiale (solemn), stilul conversaŃiei familiare (familiar).
În stilul neutru, al conversaŃiei curente, sunt actualizate principalele procedee şi
mărci stilistice specifice limbajului popular, cu unele deosebiri între varaianta citadină şi cea
rurală a limbajului oral, în special la nivelul vocabularului: în varianta rurală se întâlnesc cu
precădere termeni populari şi termeni regionali, termenii neologici având o frecvenŃă
redusă; în varianta citadină sunt prezenŃi termeni populari, termeni neologici şi, cu
frecvenŃă redusă, termeni regionali. La nivel morfo-sintactic, stilul conversaŃiei curente este
marcat, prin acŃiunea funcŃiei conative, de întrebuinŃarea vocativului şi a categoriei
gramaticale a persoanei la pronume şi verb, apelându-se în mod frecvent la formele de
politeŃe: dumneata, dumnealui, dumneavoastră şi mata şi la persoana a II-a plural la verb;
pronumle înlocuieşte adjectivul posesiv în exprimarea apartenenŃei, posesiunii sau a altor
sensuri gramaticale specifice genitivului: Care este numele dumitale? Vorbitorul, în funcŃie
de cadrul situaŃional, însoŃeşte numele proprii cu termeni apelativi care exprimă relaŃiile
sociale: domn, doamnă, moş, mătuşă etc.
În varianta solemnă a stilului conversaŃiei se actualizează sistemul limbii cu
rigurozitate în marginile limbii literare, reducându-se spontaneitatea şi procedeele impuse
de caracterul dialogat al comunicării orale.La nivel morfologic şi lexical, mărcile stilistice
sunt: pronumele de politeŃe domnia-voastră, domnia-sa etc.; termeni de adresare care
reflectă poziŃia în ierarhia social-politică şi în cea bisericească: excelenŃă, sfinŃia-voastră
etc., expresie a atitudinii de maximă deferenŃă într-un dialog instituŃionalizat şi
convenŃionalizat; utilizarea apelativelor: domn, doamnă, cu formă specifică, desinenŃială de
vocativ, însoŃind termeni denumind funcŃii social-politice: decan, director, preşedinte, prim-
ministru etc.; lexicul este predominant neologic, cu termenii întrebuinŃaŃi cu sensul lor
denotativ; sintaxa poartă amprenta stilului oficial administrativ, cu absenŃa structurilor
brevilocvente, eliptice, a subînŃelegerii, a vorbibirii directe legate etc.
Varianta familiară a stilului conversaŃiei.se caracterizează, sub acŃiunea funcŃiei
expresiv-emotive, prin gradul maxim de expresivitate a textului, realizat şi comunicat
spontan, prin intervenŃia necenzurată a factorului afectiv; varianta familiară îşi dezvoltă

17
identitatea stilistică specifică prin utilizarea semnelor lingvistice cu mărci stilistice implicite,
a căror valoare este evidenŃiată de context.
La nivel morfologic este specifică utilizarea substantivelor în vocativ cu desinenŃă
specifică: băiete, Radule, bunico, tinere etc. precedate sau nu de interjecŃii de adresare:
măi copile!...,fa LenuŃo! ; vorbitorul poate însoŃi numele proprii cu cu termeni care exprimă
grade de rudenie: nene, tanti, lele etc.,şi interferând cu conversaŃia curentă, adresativul
domnul se întrebuinŃează fără articol, în forma dom’ (dom’ director); .se recurge frecvent la
adjective substantivizate prin vocativ: tâmpitule, idiotule etc; distribuŃia pronumelor
personale şi de politeŃe pentru persoana a II-a: tu, mata, dumneata, depinde de vârsta
interlocutorului; celelalte pronume de politeŃe sunt întrebuinŃate ca expresie a atitudinii
ironice.
La nivel sintactic, realizarea negaŃiei prin interjecŃii: Aşi!, łŃŃ!.., prezenŃa
invocativelor: Ce Dumnezeu (dracu, naiba) vor ăştia?!, prezenŃa enunŃurilor exclamative
absolute: Fir-ar al dracului să fie!, prezenŃa enunŃurilor nominale metaforice: Porcul!,
Măgarul! şi a enunŃurilor fragmentare subliniază componenta subiectivă a mesajului.
La nivel lexical, se manifestă o libertate nelimitată în actualizarea vocabularului
popular; în funcŃie de cele două variante generale ale stilului conversaŃiei, rurală şi citadină,
şi de stările afective ale vorbitorului , se utilizează: termeni tabu (în varianta vulgar-violentă
a conversaŃiei), termeni regionali, termeni compuşi şi locuŃionali cu sens metaforic: târâie-
brâu, linge-blide, a trage mâŃa de coadă etc., termeni derivaŃi cu sufixe diminutivale şi
augmentative cu semantica marcată afectiv: prostălău, mămicuŃă etc. termeni lexicali
argotici (argoul este un ansamblu deschis de cuvinte şi construcŃii frazeologice pitoreşti,
care dezvoltă sensuri neobişnuite, de neînŃeles pentru cei exteriori cercului socio-lingvistic
restrâns care le utilizează; caracterizează aproape exclusiv vorbirea grupurilor sociale sau
de vârstă, de obicei contrarii convenienŃelor).

APLICAłII:
1. AlegeŃi o literă din DicŃionarul de argou al limbii române, al lui G. Volceanov şi
comparaŃi lista de cuvinte de la litera respectivă cu lista de cuvinte (de la aceeaşi literă) din
DicŃionarul explicativ al limbii române sau din DicŃionarul Academiei sau din DicŃionarul de
cuvinte recente stabilind următoarele aspecte:
a) în ce măsură se găsesc aceşti termeni în dicŃionarele explicative;
b) identificaŃi sensul acestora, conotaŃiile şi eventual originea elementelor de argou.

18
2. IdentificaŃi, din DicŃionarul de argou, acei termeni care dovedesc capacitatea de a
alcătui familii lexicale. ExplicaŃi cauzele şi urmările productivităŃii lor.

3. ExtrageŃi expresiile şi locuŃiunile de la o literă (în limbajul argotic) şi sesizaŃi trecerea


unor elemente din limbajul argotic în limbajul conversaŃiei familiare. ExemplificaŃi şi
explicaŃi.

4. SelectaŃi din fragmentele de mai jos, extrase din Textele dialectale din Muntenia,
publicate sub redacŃia lui Boris Cazacu (1974, 1975), elementele care pun în evidenŃă
caracterul oral al textului; precizaŃi cărei variante a limbajului popular îi apaŃin textele date:
a) „- Băiatu – ăla mare, care... i de clasa patra.
- Cum, nu ăla micu?
- Nu, bre ! Ăla mare.”

b) „- Ce dracu-i îla, mă?


- Ữ iepure, mă.
- E! drace! iepure-atâta di mare, mă!” (TDM, II, 534/10-12)

5. ÎnregistraŃi un fragment de conversaŃie (de la TV, din piaŃă, autobuz, etc.) şi realizaŃi
analiza mărcilor stilistice pe care le sesizaŃi, încercând să stabiliŃi cărui stil al limbajului oral
îi aparŃine.

STRUCTURA STILISTICĂ A LIMBAJULUI SCRIS

Limbajul scris este un sistem semiotic secund, în care este transpus limbajul oral;
acest sistem secund de semne nu redă o limbă dată, dezvoltată şi manifestată ca limbaj

19
oral, ci o variantă a acelei limbi, rezultată printr-un proces de deregionalizare; această
variantă este o opŃiune lingvistică şi stilistică totodată. Identitatea stilistică a limbajului scris
îşi are originea în condiŃiile specifice în care se desfăşoară comunicarea pe cale scrisă:
emiŃătorul, ieşit din contactul direct cu obiectul comunicării şi în absenŃa destinatarului,
elaborează textul; funcŃia expresivă a limbii pierde din pondere în favoarea funcŃiilor
conativă şi referenŃială.
Limbajul scris şi-a dezvoltat un nucleu central - limba literară, cu caracter unic, unitar
şi supradialectal; constituindu-se într-un factor important în dezvoltarea limbii române
literare, varianta scrisă conştientizează, la vorbitor, actul lingvistic în cele două operaŃii
esenŃiale: alegerea şi combinarea, şi îl introduce în spaŃiul cultural livresc (erudit).
Identitatea stilistică a limbii literare este dată de caracterul convenŃional al normelor
pe care le impune şi de caracterul elaborat al textului în care se reflectă normele specifice;
aceaste trăsături distinctive asigură limbii literare, ipostază virtuală a limbii naŃionale
existentă în conştiinŃa vorbitorului, un anumit grad de neutralitate stilistică, la care se
raportează textul concret .

Stilurile limbajului scris


Strâns legat de dezvoltarea instrucŃiei şi culturii, limbajul scris dezvoltă două
categorii de stiluri : stilul epistolar şi stilurile funcŃionale.
În stilul epistolar, predominat de raportul emiŃător- receptor, organizarea textului se
întemeiază pe împletirea funcŃiilor conativă şi expresivă, care domină funcŃia referenŃială:
mesajul se constituie pe baza unui referent nespecializat, cu existenŃă extralingvistică , într-
un proces de cunoaştere şi comunicare empirică. La rândul său, stilul epistolar are două
subvariante: stilul epistolar familiar şi stilul epistolar oficial. În prima variantă, sunt
actualizate în limbajul scris procedee şi mărci stilistice specifice stilului conversaŃiei
familiare, din limbajul oral, cu grad maxim de deviere de la normele limbii literare, mai ales
la nivel lexical şi sintactic. În stilul epistolar oficial se actualizează mărci stilistice specifice
stilului conversaŃiei curente sau stilului conversaŃiei oficiale, în interiorul normelor limbii
literarare. Stilul epistolar cuprinde acea categorie de texte care, în mod curent, se numesc
scrisori. Astfel de texte sunt comunicări trimise cuiva prin poştă sau prin intermediul unei
persoane. Ele pot avea dimensiuni diferite şi conŃinut foarte variat. În funcŃie de conŃinut,
dimensiuni, particularităŃi stilistice şi de mijlocul prin care se transmit, scrisorile poartă
diverse denumiri, de la telegramă şi bilet, până la scrisoare literară.

APLICAłII:

20
♦ Scrisoarea amicală: este un text cu caracter epistolar, prin care se transmit
informaŃii vizând, intim şi direct, relaŃiile dintre persoane aflate în strânse relaŃii de
prietenie, recurgând la un ton amabil şi afectuos.

TEMĂ: RedactaŃi o scrisoare amicală către un coleg aflat în străinătate cu o bursă


de studii.

• Scrisoarea de rugăminte (de cerere): textul epistolar prin care se solicită cuiva
(pe un ton oficial sau amical), fie un serviciu, fie un lucru, fie un ajutor bănesc.
O astfel de srisoare trebuie să fie scurtă şi, indiferent de natura relaŃiilor cu
persoana căreia i se adresează, cererea trebuie să fie formulată în limitele bunului simŃ,
prin folosirea unui ton şi a unor expresii care să nu deranjeze.

TEMĂ: RedactaŃi o scrisoare de rugăminte adresată conducerii unei mari biblioteci


din Ńară, prin care solicitaŃi sprijin pentru accesul la fondul de carte veche al instituŃiei.

• Scrisoarea de recomandare: este un text prin care se prezintă o persoană,


arătând, pe scurt, meritele sale.
O scrisoare de recomandare trebuie să fie scurtă şi să cuprindă referiri cât mai
obiective la meritele, calităŃile persoanei prezentate. Ea se încheie cu mulŃumiri anticipate.
De regulă, o asemenea epistolă se pune într-un plic deschis şi se înmânează persoanei
recomandate. Se poate trimite şi prin poştă.

TEMĂ: RedactaŃi o scrisoare de recomandare pentru un coleg care urmează să


plece în străinătate cu o bursă de studii.

Stilurile funcŃionale, predominate de raportul text-referent, sunt condiŃionate de


dezvoltarea culturii erudite şi a limbii literare, constituindu-şi identitatea prin specializare şi
depăşirea sferei limbii literare comune, caracterizată prin neutralitate stilistică. Stilurile
funcŃionale îşi datorează apariŃia unor factori extralingvistici: dezvoltarea culturală a
societăŃii, situarea unui grup de vorbitori într-un anumit domeniu de activitate şi cunoaştere
umană, iar profilul lor specific este determinat de toŃi factorii lingvistici implicaŃi în
delimitarea stilurilor colective.

21
Aspectul cult al limbajului scris dezvoltă patru stiluri funcŃionale (sociolecte),
corespunzând la patru domenii principale ale culturii moderne: stilul ştiinŃific, stilul juridic-
administrativ, stilul publicistic, stilul beletristic.

STILUL ŞTIINłIFIC

Stilul ştiinŃific este expresia întrebuinŃării limbii în domeniul cunoaşterii ştiinŃifice a


lumii, fiind cel mai aproape de limba literară comună, datorită gradului minim de deviere de
la norma generală. Este propriu lucrărilor, comunicărilor, dezbaterilor din domeniile
ştiinŃifice şi tehnice; cuprinde stilul lucrărilor cu caracter didactic sau de popularizare şi
limbajele profesionale (cu excepŃia celor din domeniul juridic-administrativ).
În desfăşurarea cunoaşterii şi comunicării ştiinŃifice sunt dominante funcŃiile
referenŃial-informativă (cu accent pe conŃinutul comunicat) şi metalingvistică (din cauza
explicaŃiilor terminologice), care anihilează acŃiunea celorlalte funcŃii: funcŃiile conativă şi
fatică sunt, teoretic, absente, funcŃia poetică se subordonează modului de acŃionare a
funcŃiei referenŃiale, funcŃia expresivă este Ńinută sever sub control, anulându-i-se aspectul
emotiv.
Planul referenŃial este supus unui proces de investigare a cărui finalitate este
cunoaşterea ştiinŃifică şi ale cărui metode sunt supuse unui proces de maximă formalizare.
Ca urmare, textul lingvistic implică, atât la emitere cât şi la receptare, o organizare pe două
straturi, în funcŃie de cunoaşterea empirică şi de cunoaşterea conceptuală, care o include
pe cea dintâi.( Spre deosebire de cunoaşterea empirică, în permanentă relaŃie cu planul
referenŃial, cunoaşterea conceptuală poate deveni suficientă sieşi, în domeniul filozofiei sau
al matematicii). Această organizare internă impune vorbitorilor să cunoască pe lângă codul
lingvistic (adică sistemul limbii în care comunică), şi codul metalingvistic; codul lingvistic
creează cadrul esenŃial al desfăşurării comunicării, iar codul metalingvistic acordă
universalitate şi obiectivitate semnificaŃiilor, concomitent cu realizarea cunoaşterii
conceptuale. EmiŃătorul este preocupat de mesajul pe care îl are de comunicat, încercând
să cuprindă conceptul cât mai exact, fără echivoc, într-o expresie lingvistică neutră, pentru
impunerea conŃinutului semantic denotativ şi anularea oricărei conotaŃii ( cu excepŃia
conotaŃiei generice de apartenenŃă la stilul ştiinŃific).
Stilul ştiinŃific are atâtea variante câte ramuri ştiinŃifice şi tehnice există; acestea pot
fi însă grupate pe categorii: limbajul ştiinŃelor exacte (matemetică, fizică, chimie,
astronomie), limbajul ştiinŃelor tehnice ( în mare parte schematizat), limbajul ştiinŃelor naturii

22
(ştiinŃele naturii, medicină, agronomie), limbajul ştiinŃelor umaniste şi al filozofiei (cu cea
mai accntuată diversificare internă); limbajul criticii literare oscilează, în funcŃie de genul de
critică practicat, între stilul ştiinŃific şi cel beletristic, fiind considerat de unii specialişti gen
de tranziŃie între cele două stiluri.
RelaŃiile stilului ştiinŃific cu celelalte variante funcŃionale ale limbii, se desfăşoară
dinspre stilul ştiinŃific către acestea, şi numai la nivel lexical; termeni specifici stilului ştiinŃific
pătrund, prin circulaŃie, direct sau indirect, mai ales prin stilurile publicistic şi beletristic, în
limba literară comună, determinând reorganizări ale diferitelor clase lexicale. În felul acesta,
în etapa contemporană, stilul ştiinŃific are un rol activ în dezvoltarea limbii literare.
Fiind, teoretic, refractar funcŃiei expresiv-emotive a limbii, stilul ştiinŃific nu permite
constituirea unor stiluri individuale, caracterizându-se printr-o tendinŃă de reducere la zero
a devierilor de la norma stilistică (cu unele excepŃii în domeniile filozofiei şi criticii literare) .

Caracteristici lingvistice, care, prin reprezentare statistică, devin stilistice :


La nivel fonematic, stilul ştiinŃific este un factor activ în promovarea şi consolidarea
sistemului fonematic al limbii literare. Structura fonematică a textelor ştiinŃifice are însă şi o
zonă specifică în raport cu limba literară comună, prin frecvenŃa unor foneme (creşterea
frecvenŃei laringalei h ca urmare a utilizării unor termeni care au în structura lor
morfematică prefixe de origine greacă precum hema-, hemo-, helio-, hidro- etc.:hematie,
hemoliză, helioterapie, hidrocefal etc. ) şi grupuri de foneme (grupul consonantic ps la
iniŃială, existent doar în familiile lui psalm şi psaltire, şi-a întărit poziŃia prin trmenii neologici
psihic,psihiatru, psihanaliză etc.; o situaŃie asemănătoare o au grupurile consonantice ft,
pt, cv:ftaleină, pterodactil , cvorum).

La nivel morfematic, lingviştii care s-au preocupat de problema delimitării stilurilor,


au apelat la metode statistice, stabilind ca definitorii pentru stilul ştiinŃific:
-frecvenŃa mare a substantivelor (îndeosebi termeni de specilitate sau nume proprii)
; frecvenŃa redusă a cazurilor „personale”:dativul, acuzativul precedat de prepoziŃia-morfem
pe şi vocativul (întrebuinŃat doar în varianta didactică orală a stilului ştiinŃific);
-prezenŃa adjectivelor generice sau categoriale (care grupează pe categorii obiectele
denumite de substantivul determinat: mamifer marin, triunghi isoscel) utilizate la gradul
pozitiv; utilizarea adjectivelor care refuză comparaŃia: convergent, concav, monocromatic
etc.;

23
-frecvenŃa mare a pronumelor nepersonale (în primul rând reflexive, ca marcă a
exprimării impersonale); absenŃa pronumelor de politeŃe; preferinŃa penru persoana a III-a
(caracterul obiectiv) şi pentru folosirea pluralului autorităŃii ştiinŃifice;
-absenŃa interjecŃiilor şi a derivaŃilor (substantive, verbe, adjctive, adverbe)
intrjecŃionali, ca urmare a absenŃei funcŃiei expresive-emotive;
-modurile verbale dominante sunt indicativul şi infinitivul; timpul verbal dominant este
prezentul (atemporal - instrument al definirii conceptelor, pantemporal - instrument al
comentării fenomenelor supuse investigaŃiei, dinamic- instrument al descrierii
actualizatoare a unor evenimente istorice, individual-umane, socio-culturale, descriptiv-
instrument al reliefării unor idei esenŃiale într-un text de exegeză); flexiunea verbală este
dominată de persoana a III-a singular, consecinŃă a predominării funcŃiei referenŃiale şi
expresie a obiectivării sau nedeterminării.

La nivelul sintactic sunt specifice stilului ştiinŃific în ansamblu:


-dezvoltarea unor raporturi de complementaritate în interiorul enunŃului sau cu
enunŃuri in absenŃia: într-un text ştiinŃific există un prim plan al comunicării, în care se
formulează ideile despre obiectul supus investigaŃiei, şi un plan secund prin care se
introduc date dintr-un enunŃ anterior, plan care se poate articula direct, în continuitate cu
primul plan, prin citat, sau indirect, în discontinuitate, prin note şi trimiteri bibliografice;
-absenŃa enunŃurilor sintetice (Da? Poate?), consecinŃă a desfăşurării nedialogate a
comunicării ştiinŃifice şi a lipsei de acŃiune a funcŃiilor expresiv-emotivă şi conativă ale limbii
;
-dezvoltarea structurilor enumerative, prin intermediul relaŃiei de apoziŃie: ;
-prezenŃa structurilor de sintaxă mixtă: împletirea semnelor lingvistice aparŃinând
sistemului limbii naŃionale cu semne simbolice, componente ale unor limbaje artificiale şi cu
imagini grafice, în interiorul aceluiaşi enunŃ ; trăsătura caracterizează varianta stilistică a
ştiinŃelor exacte (matemetica în primul rând), textul reducând la maximum întrebuinŃarea
limbii naŃionale, prezentă doar prin elemente de relaŃie predicativă (verbe): Fie F(a)= Σ f(d);
în textele de ştiinŃe naturale se îmbină în acelaşi text semne lingvistice din sistemul limbii
naŃionale cu semne din sistemul limbii latine: Filipendula hexapata (aglica) este frecventă în
fâneŃe şi poieni însorite. ;
-depersonalizarea raportului subiect- predicat, specifică variantei stilistice a ştiinŃelor
exacte se realizează prin situarea în nedeterminat a subiectului cu predicatul exprimat prin
verb reflexiv impersonal sau la diateza pasivă cu valoare impersonală : Nu se ştie dacă
există o infinitate de numere primare ale lui Marsenne. , Cu aceasta teorema lui Dirichlet

24
este demonstrată.; întrebuinŃarea construcŃiilor absolute, gerunziale şi infinitivale: Notând
cu r distanŃa... ;
-varianta stilistică a ştiinŃelor exacte, în primul rând al matematicii, are enunŃul
sintactic constituit pe modele relativ fixe: dacă (în cazul când/că)....atunci...;
dacă...atunci...astfel încât (deoarece).

La nivel lexical, stilul ştiinŃific se distinge de limba literară comună şi de celelalte


stiluri prin:
-univocitatea semantică a cuvintelor, care, ca urmare a absenŃei ipostazei emotive a
funcŃiei expresive, sunt utilizate cu sensul lor denotativ; sensul nu datorează nimic
contextului şi nu se lasă modificat de context;
-concentrarea maximă a vocabularului; un număr restrâns de cuvinte dezvoltă
frecvenŃe foarte ridicate;
-marea mobilitate a vocabularului, datorată dezvoltării rapide a ştiinŃei şi tehnicii,
care impune introducerea de noi termeni, împrumutaŃi sau creaŃi pe terenul limbii române;
-specificitatea constituirii de noi termeni; sunt foarte frecvenŃi termenii derivaŃi cu
prefixoide şi/sau sufixoide: macro-, micro-, mono-,hemi-, poli-, -cid etc. sau prin
compunere: iliro-roman, galileo-newtonian,bronho-pneumonie etc.; cei mai mulŃi dintre
termenii amintiŃi vin cu această structură din limba de origine, dar vorbitorul le recreează
permanent alcătuitrea de care devine conştient şi în baza căreia aceste semne devin
motivate;
-sructura specifică a vocabularului; în vocabularul stilului ştiinŃific distingem un fond
principal şi o masă a vocabularului, caracterizate prin aceleaşi trăsături din alcătuirea limbii
literare comune şi prin trăsături distinctive.
Zona de suprapunere între fondul principal lexical al limbii literare comune şi fondul
principal lexical al stilului ştiinŃific este redusă la elementele verbale: a fi, a deveni, a
rămâne etc. şi la cele joncŃionale: prepoziŃii, conjuncŃii, adverbe, în varianta stilistică a
ştiinŃelor exacte, şi mai amplă în textele ştiinŃelor naturii sau ale ştiinŃelor umaniste.
Zona de specificitate este reprezentată de terminologia ştiinŃifică care exprimă fie
concepte teoretice, fie aspecte ale realităŃii materiale, perceptibile numai din perspectivă
ştiinŃifică; terminologia ştiinŃifică, diferită de la un domeniu de cercetare la altul, este
constituită din: termeni vechi româneşti adaptaŃi semantic la stilul ştiinŃific: adunare, cât,
mărime, mulŃime; termeni constituiŃi pe terenul limbii române: a încifra, împărŃitor,
dreptunghic, triunghi, staminal etc; neologisme cu circulaŃie internaŃională: emisferă,
eclipsă, echinocŃiu etc.; termeni străini – predomină termenii, de circulaŃie internaŃională, în

25
special în varianta stilistică a stiinŃelor naturii : mucor mucido (mucegaiul alb), hippocampus
hippocampus (căluŃ de mare) .
Masa vocabularului stilului ştiinŃific se distinge de cea limbii literare comune prin
frecvenŃa redusă a elementelor populare, prin absenŃa elementelor regionale, de argou,
familiare, arhaice ; frecvenŃa ridicată a neologismelor ( în special termeni tehnici).

Genuri de texte specifice stilului ştiinŃific: a) expozitive: tratatul, dizertaŃia, studiul,


articolul, reflecŃia, sinteza, eseul, referatul, comunicarea, conferinŃa, alocuŃiunea, nota; b)
descriptive: caracterizarea, raportul, informarea, cronica, recenzia. Textele sunt elaborate,
premeditate şi au, de obicei, forma scrisă, monologată. CompoziŃia este bine articulată,
compactă, riguroasă, austeră ; calităŃile generale ale stilului textului ştiinŃific: obiectiv,
neutru, concis, clar şi precis.

APLICAłII:
1. IdentificaŃi mărcile şi procedeele specifice pe baza cărora să argumentaŃi
încadrarea fragmentelor de mai jos într-o anumtă variantă a stilului tehnico-ştiinŃific:
a) „Să considerăm că forŃele ce acŃionează asupra sistemului tehnologic, sau una
din caracteristicile acestuia, variază rapid şi periodic în timp. Ca urmare, şi deformaŃia
elastică variază, de asemenea, periodic în timp (sistemul tehnologic vibrează. În timpul
desfăşurării diferitelor procese de aşchiere poate apărea oricare di cele patru categorii de
vibraŃii cunoscute în mecanică: libere, forŃate, parametrice şi autoexercitate.
Efectul vibraŃiei depinde în primul rând de amplitudinea mişcării; frecvenŃa are o
influenŃă cu mult mai redusă. Ca urmare, toate măsurile ce se iau în vederea reducerii
acestui efect vizează doar reducerea amplitudinii.
VibraŃiile libere apar la rabotare, mortezare, frezare, broşare, etc., şi sunt datorate
variaŃieie bruşte a forŃei de aşchiere la intrarea şi ieşirea unei muchii tăietoare în şi din
aşchiere. Amplitudinea acestor vibraŃii scade relativ rapid în timp, datorită amortizării, care,
în cazul unui sistem elastic compus din mai multe elemente îmbinate prin suprafeŃe de
contact, este deosebit de importantă. Dacă în cursul mişcării vibratorii, scula şi piesa se
află în contact, atunci, efectului amortizor al procesului de aşchiere, amplitudinea scade şi
mai rapid în timp, astfel că, în cele mai multe cazuri, devine neglijabilă după 2-3 cicluri
vibratorii. (...) Problema reducerii amplitudinii unei vibraŃii libere are două soluŃii principale:
micşorarea intensităŃii perturbaŃiei şi micşorarea cantităŃii de energie înmagazinată în
sistem ca urmare a acŃiunii perturbaŃiei.

26
VibraŃiile forŃate apar ca urmare a variaŃiei periodice în timp a forŃelor de inerŃie ori a
celor de aşchiere. VariaŃiei direcŃiei forŃei de inerŃie, sistemul tehnologic îi răspunde printr-o
mişcare vibratorie complexă a tuturor elementelor componenete, vibraŃie ce are două
efecte importante: mişcarea indicilor săi de fiabilitate şi apariŃia unor erori de prelucrare
specifice.” (Croitoru, 1991:107-8)

b) „Şantierele de construcŃii navale sunt acele întreprinderi în care se construiesc şi


se repară nave. Şantierele se clasifică după mai multe criterii:
1. după destinaŃia navelor construite:
1.1 şantiere navale miliate
1.2 şantiere navale civile
2. după poziŃia geografică:
2.1 şantiere maritime
2.2 şantiere fluviale
3. după felul lucrărilor executate:
3.1 şantiere navale pentru construcŃii noi
3.2 şantiere navale pentru reparaŃii
3.3 şantiere navale mixte
Majoritatea şantierelor navale din Ńara noastră sunt şantiere mixte: I.C.N ConstanŃa,
S.N. Giurgiu, S.N. Tulcea, etc.
În şantierele de construcŃii navale se execută în totalitate lucrările de corp, o parte
din lucrările de instalaŃii, se efectuează lucrările de montaj mecanic, se fac probele pentru
predarea navei. Indiferent de şantier, acesta este împărŃit în câteva sectoare importante şi
anume: sectorul construcŃii corp, sectorul montaj, sectorul metalurgic, sectorul mecanic,
sectorul lemn, sectorul transporturi, sectorul energetic şi sectorul auxiliar.
Sectorul corp este format din următoarele ateliere: atelierul de trasaj clasic, atelierul
de trasaj optic, depozitul de laminate, atelierul de prelucare, atelierul de asamblare şi
sudare, cala de construcŃie şi lansare, atelierul de vopsitorie, alte ateliere şi depozite
auxiliare.
Sectorul montaj cuprinde dana de armare şi monaj.
Sectorul metalurgic poate avea o dezvoltare mai mare sau mai mică, funcŃie de
existenŃa sau inexistenŃa unor intreprinderi de profil cu care să coopereze. Din acest sector
fac parte: atelierul turnătorie oŃeluri şi neferoase, atelierul de forjă, atelierul de presă şi
matriŃe.

27
Sectorul mecanic este format din: atelierul de cazangerie, atelierul de tinichigerie,
ajustaj mecanic, tubulatură şi armături, atelierul de prelucrări prin aşchiere.
Sectorul lemn este format din: depozitul de material lemnos cu instalaŃii de uscare şi
ignifugare, atelierul de tâmplărie şi mobilier.
Sectorul de transporturi cuprinde totalitatea mijloacelor de transport existente în
şantier: căi ferate, locomotive, vagoane, poduri rulante, cât şi mijloacele de transport naval
aferente şantierului: şalupe, şalande, remorchere.
Sectorul auxiliar este format din atelierul de reparaŃii şi întreŃinere mecanică, atelirul
de sculerie şi atelierul de întreŃinere electrică şi reparaŃii.
Sectorul energetic cuprinde centrala energetică formată din fabricile de oxigen,
acetilenă, aer comprimat, reŃele electrice şi staŃiile de transformare.” (Şerban, Tăutu,
Găvan, 1991:41)

• COMUNICAREA ŞTIINłIFICĂ – este un text scurt care informează cercurile


de specialişti despre contribuŃiile personale aduse de un cercetător la elucidarea unei
probleme ştiinŃifice.
Comunicările ştiinŃifice se prezintă la sesiunile diferitelor institute de învăŃământ
superior sau de cercetare. Ele trebuie să fie expuse într-un timp limitat (10-15 minute) şi,
de obicei, sunt urmate de discuŃii.

TEMĂ: Pe baza definiŃiei de mai sus, alcătuiŃi o comunicare ştiinŃifică despre


aspecte ale limbajului ştiinŃific utilizat în tehnica IT.

• ESEUL – (fr. essai „încercare) este un studiu (text) de proporŃii mici, realizat
într-o formă literară, în care se tratează, într-o interpretare originală, probleme din variate
domenii, de obicei fără pretenŃia de a le epuiza.

TEMĂ: Pe baza definiŃiei de mai sus, alcătuŃi un eseu despre contribuŃia lui Tudor
Vianu la elucidarea problemelor teoretice ale stilului.

STILUL JURIDICO-ADMINISTRATIV

28
Stilul juridico-administrativ se întrebuinŃează în domeniul relaŃiilor oficiale dintre
cetăŃean şi instituŃiile statului. În realizarea funcŃiei de cunoaştere şi comunicare, un rol
dominant îl au funcŃiile referenŃial-denominativă şi conativă (persuasivă- receptorul fiind un
destinatar avut permanent în vedere în formularea comunicărilor specifice). FuncŃia
metalingvistică intervine frecvent, prin definirea termenilor juridici sau administrativi. Prin
modul specific de acŃionare a funcŃiilor particulare, limba devine un instrument activ de
transformare a realităŃii limba provoacă schimbări ale lumii obiective în dimensiunile ei
socio-umane: modificările cel mai spectaculoase şi mai dircte se produc în domeniul
activităŃii juridice, unde textul-sentinŃă din planul lingvistic este imediat materializat în planul
existenŃei obiective, reale.
Stilul juridico- administrativ este mai puŃin diversificat decât alte stiluri, totuşi are şi
el câteva variante interne: limbajul juridic legislativ- conservator, nediferenŃiat, impersonal,
refuză manifestarea diferenŃierilor stilistice individuale; limbajul juridic oratoric- cu caracter
oral, deschis apariŃiei stilurilor individuale; limbajul administrativ- caracterizat prin
diversificare terminologică pe domenii ,este relativ deschis unor variaŃii stilistice individuale,
în funcŃie de destinatar şi, mai puŃin, de emiŃător.
Stilul juridico-administrativ este cel mai închis dintre stiluri: circumscriindu-se
câmpului raporturilor social-umane, el intră în relaŃii directe cu stilul publicistic, pe care îl
influenŃează mai ales la nivel lexical, fără a se lăsa însă influenŃat de acesta.

Caracteristici lingvistice, care, prin reprezentativitate statistică, devin stilistice:


La nivel fonematic, stilul juridico-administrativ rămâne în sfera limbii litrare comune;
singura particularitate este dată de frecvenŃa ridicată a abrevierilor specifice: art., alin., lit.,
cap. etc..

La nivel morfematic :
-frecvenŃa mare a substantivelor provenite din infinitive lungi: efectuare, arestare,
cercetare, soluŃionare etc.; substantivelor postinfinitivale li se adaugă categoria participiilor
pasive substantivate prin articol hotărât: inculpatul, învinuitul etc, şi prin articol
demonstrativ: cel urmărit, cel condamnat, cel vătămat etc.; substantivele „personale”
neutralizează opoziŃia masculin/feminin, przentându-se fie sub forma de masculin:
inculpatul, învinuitul etc, fie prin forma de feminin: parte, persoană, rudă etc.; predominarea
formelor de singular, expresie a generalului: Munca prestată de condamnat este
remunerată...(CP art.58); construirea dativului cu prepoziŃii devenite specifice acestui caz
în textele juridice: conform deciziei, potrivit dispoziŃiilor; acuzativul construit cu prepoziŃia

29
către devine caz al destinatarului: Către direcŃia de ProtecŃie a Mediului..; absenŃa totală a
vocativului în varianta textelor juridic legislative; în cele administrativ oficiale şi în varianta
juridică orală, vocativul apare cu formă omonimă cu a nominativului nearticulat: Inculpat!,
CetăŃeni! sau în sintagme cu anumite apelative: Onorată instanŃă!;
-apariŃia frecventă a pronumelor nepersonale (oricine, toŃi, acesta etc); înlăturarea
unor pronume neaccentuate pent
ru a crea enunŃuri depersonalizate: Când inculpatul este bolnav, se poate aplica
măsura internării.;
-flexiunea verbală reflectă tendinŃa de obiectivitate impersonală şi de generalitate în
varianta textelor juridice legislative: se utilizează reflexivul pasiv: se prevede, se
menŃionează, se, pedepseşte, se stabileşte etc. sau pasivul nedeterminării: sunt atribuite,
este permisă etc. ; folosirea frecventă a infinitivului şi a participiului pasiv ca mijloace de
concentrare a expresiei: Este oprit a se întrebuinŃa violenŃe, ameninŃări în scopul de a se
obŃine probe.; folosirea infinitivului sau a viitorului indicativ cu valoare de imperativ: A se
vedea..., Vor fi sancŃionaŃi... ; se utilizează prezentul pancronic: InstanŃa deliberează şi
hotătăşte asupra oricărei probleme de care depinde soluŃia completă a recursului.. ;
întrebuinŃarea exclusivă a verbelor la persoana a III-a singular; persoana I singular este
prezentă cu totul excepŃional în texte administrative individuale (cereri).

La nivel sintactic apar cele mai multe mărci specifice stilului juridic:
-alternarea unor fraze arborescente, cu propoziŃii simple, independente sintactic;
prezenŃa structurilor sintactice schematice, rigide, construcŃii-şablon transmise prin tradiŃie,
cele mai multe multiplicate prin formulare birocratice, utilizate din nevoia de uniformizare a
relaŃiilor administrative scriptice (se includ aici textele proceselor verbale, ale cererilor,
contractelor, comenzilor, diferite acte notariale, care conŃin aceleaşi formule de început sau
de sfârşit);
-predomină coordonarea disjunctivă: Fapta de a nu permite..., sau de a se opune...,
se pedepseşte cu... sau cu... , care creează chiar formule fixe: din oficiu sau la cerere/la
sesizare ;
-în sfera subordonării sunt preponderente funcŃiile de circumstanŃial de condiŃie şi de
timp, cele două funcŃii fiind adesea confundabile în plan semantic: În caz de încălcare a
legii, se poate lua împotriva învinuitului... , Când organul competent consideră...poate
decide...; funcŃiile de circumstanŃial sunt fixate prin locuŃiuni sau prepoziŃii standard care
accentuează marcarea stilistică a textelor juridice şi administrative: în condiŃiile stabilite de

30
Comment [M1]:
lege, spre ştiinŃă, în acest scop, în vederea, sub luare de semnătură, în mod
Comment [M2R1]:
corespunzător, potrivit cu, în conformitate cu, de natură să, în măsura care;
-preferinŃa pentru predicate nominale: InfracŃiunea este fapta.., Autor ste persoana..
.

La nivel lexical , sunt definitorii pentru stilul juridico-administrativ:


-univocitatea semantică a cuvântului; fie că aparŃin exclusiv stilului juridico-
administrativ (inculpat, petent, jurisdicŃie etc.), fie că se găsesc şi în limba literară comună
(minoritate; reparare a pagubei) ,cuvintele prezintă un singur sens lexical specific. ;
-organizarea specifică a vocabularului; pe fondul unui strat de cuvinte care aparŃin
fondului principal lexical al limbii literare comune, există un strat lexical al terminologiei
juridice şi administrative, ai cărei componenŃi constituie un cod metalingvistic specific , care
se întemeiază pe două categorii principale de termeni: a) termeni specifici neologici (de
obicei de origine latină)-curator, a abroga, tutelă, a recuza, inculpat etc.-, şi vechi
româneşti- pricină, împricinat, înscris, plângere etc. b) termeni cu circulaŃie în limba literară
comună (neologisme mai ales) sau din limbajul popular, dar deveniŃi specifici stilului juridic
printr-o serie de mutaŃii semantice: a ratifica, a denunŃa, circumstanŃă, competenŃă;
dojenire, parte vătămată, dobândire, repararea pagubei etc. Codului metalingvistic juridic i
se adaugă termeni supratextuali ca articol, literă, secŃiune, termeni -suport ca faptă,
persoană, măsură etc., unităŃi perifrastice devenite specifice stilului juridico-administrativ: a
se aduce la cunoştinŃă, punere în libertate, aflat în stare de detenŃie, a exercita calea de
atac, a dobândi calitatea de.., a fi în drept etc

Forme textuale specifice activităŃilor administrative, juridice, diplomatice şi


economice sunt: a)normative- legi, decrete, hotărâri, ordonanŃe, decizii, ordine,
regulamente, instrucŃiuni, circulare; b) de documentare- procesul verbal, protocolul,
memoriul, rezoluŃia, tratatul, referatul, angajamentul, adeverinŃa, chitanŃa, contractul,
procura, certificatul, poliŃa; c) de informare- anunŃul, declaraŃia, comunicarea, înştiinŃarea,
notificarea, curriculum vitae, cererea, nota, formularul de înscriere, invitaŃia, telegrama; d)
de serviciu- tabelul nominal, inventarul, adeverinŃa, diploma, factura, bonul; e) de
corspondenŃă- scrisoarea, adresa, oferta etc. Având un caracter colectiv sau
neindividualizat textul se caracterizează prin simplitate, claritate, stereotipie; este organizat
pe capitole, articole, alineate, paragrafe numerotate sau ordonate alfabetic (mai ales când
este vorba de enumerări. Trăsăturile generale ale stilului textului juridic sau administrativ
sunt: obiectiv, neutru, impersonal, inexpresiv.

31
APLICAłII:
CEREREA: este un text cu destinaŃie oficială prin care o persoană solicită
rezolvarea unor probleme de ordin personal sau colectiv.
Cererea se redactează în stil oficial, cu formulări simple, clare şi precise. Ea se
redactează pe o coală întreagă de hârtie, se lasă un spaŃiu liber în partea de sus (pentru
formularea rezoluŃiei de cel căruia i se adresează) şi în partea stângă a paginii (pentru a
putea fi perforată şi îndosariată).

TEMĂ:
1. RedactaŃi o cerere adresată conducerii facultăŃii prin care solicitaŃi
decontarea biletelor de transport.
2. IdentificaŃi mărcile şi procedeele specifice pe baza cărora să argumentaŃi că
cererea formulată se încadrează stilului juridico-administrativ.

• MEMORIUL DE ACTIVITATE: este un text în care autorul îşi consemnează,


succint, realizările profesionale, în vederea informării şi confirmării lor de către un organ
oficial.
Un memoriu de activitate trebuie redactat în stil oficial, cu construcŃii sobre şi pe
baza unei depline sincerităŃi.

TEMĂ:
1. RedactaŃi un memoriu de activitate la terminarea stagiului de practică
pedagogică.

• DAREA DE SEAMĂ: este un text cu destinaŃie oficială care relatează despre o


activitate prevăzută pentru o anumită etapă, consemnând, pe larg, obiectivele, acŃiunile
concrete şi metodele folosite, aspectele pozitive, lipsurile şi cauzele acestora, precum şi
propuneri pentru activitatea ulterioară.
Darea se seamă este de diferite feluri, în funcŃie de natura activităŃii pe care o
prezintă: darea de seamă contabilă, darea de seamă statistică, darea de seamă de
cercetare ştiinŃifică, etc.
Darea de seamă de cercetare ştiinŃifică devine o autentică lucrare, deci o
compoziŃie cu individualitate distinctă, comparativ cu dările de seamă obişnuite, cu rol

32
administrativ limitat. O asemenea compoziŃie e considerată ca făcând parte din categoria
compoziŃiilor bazate pe texte (literare sau ştiinŃifice), fapte, experienŃă, etc.

TEMĂ:
1. ÎntocmiŃi o dare de seamă despre activitatea cercului ştiinŃific studenŃesc din
care faceŃi parte.
2. IdentificaŃi mărcile şi procedeele specifice pe baza cărora să argumentaŃi că
textul dării de seamă, redactat la exerciŃiul 1, se încadrează stilului juridico-administrativ.

• PROCESUL-VERBAL: este un act cu caracter oficial, în care se consemnează un


fapt, o situaŃie, notându-se pe scurt discuŃiile şi hotărârile unei adunări constituite.
Redactarea unui proces-verbal se face în stil administrativ, în construcŃii sintactice
realizate mai mult prin coordonare şi cu folosirea unor formulări tipice, precum : „încheiat
astăzi...”, „în prezenŃa...”, sau „cu participarea...”, „declară deschisă adunarea...”; „ordine
de zi”, „discuŃii pe marginea materialelor prezentate” , „drept care s-a încheiat prezentul
proces-verbal”, etc.

TEMĂ:
1. RedactaŃi procesul-verbal al unei întâlniri a cercului ştiinŃific de lingvistică din
facultatea dumneavoatră..
2. IdentificaŃi mărcile şi procedeele specifice pe baza cărora să argumentaŃi că
textul procesului-verbal încheiat se încadrează stilului juridico-administrativ.

STILUL PUBLICISTIC

Stilul publicistic (sau jurnalistic) este expresia interpretării pentru public a vieŃii
social-politice şi cultural-ştiinŃifice, naŃionale şi internaŃionale.Pentru realizarea funcŃiei
globale a limbii, de cunoaştere şi comunicare, dominante sunt funcŃiile informativ
referenŃială şi cea persuasivă (conativă), dar frecvent îşi face simŃită prezenŃa şi funcŃia
expresivă. În stilul publicistic, structura textului este condiŃionată de destinatarul care se
impune emiŃătorului în actul de elaborare a textului; emiŃătorul este preocupat de situarea
destinatarului într-o anumită perspectivă ideologică, politică, culturală din care acesta să
recepteze conŃinutul infomaŃional pe care i-l transmite prin enunŃul său; emiŃătorul transmite

33
informaŃii şi aspiră să consolideze diferite convingeri social-politice şi ideologice, incitând
sau chiar manipulând, în animte cazuri, destinatarul. În funcŃie de ponderea funcŃiei
informaŃionale sau a celei persuasive (secondată de cea expresivă), există două tipuri de
texte publicistice: a) textele care au ca dominantă componenta persuasivă sunt amplu
desfăşurate în raport cu volumul informaŃiei conŃinute, caracteristica stilistică fiind
concentrarea minimă; b) textele în care domină latura informativă sunt concentrate, sfera
de semnificaŃii a mesajului depăşind dezvoltarea sintagmatică a enunŃului. Textul lingvistic
intră în relaŃie cu diferite elemente de limbaj grafic: fotografii, scheme, grafice, caricaturi
etc., de cele mai multe ori relaŃia fiind de redundanŃă de potenŃare.
Fiind expresia lingvistică a celui mai important mijloc de comunicare în masă, stilul
publicistic se situează între cele două variante ale limbii naŃionale, scrisă şi orală, tinzând
însă spre impunerea variantei literare scrise. Această tendinŃă face ca zona de
suprapunere cu limba literară comună să fie relativ amplă.; devierile stilului publicistic de la
modelul limbii litrare comune se face în două direcŃii: 1) selectarea de către emiŃător a unor
cuvinte din vocabularul popular sau arhaic al limbii, avându-se în vedere destinatarul
colectiv, eterogen sub aspect luingvistic şi cultural; 2) emiŃătorul recurge frecvent la
neologisme (care rămân adesea neadaptate la sistemul limbii) pentru a se situa în
actualitatea evenimentelor interne şi internaŃionale, social-politice şi culturale.
In ceea ce priveşte posibilitatea dezvoltării unor stiluri individuale, acestea apar în
măsura în care publicistul ştie să pună în acord cadrul stilistic prestabilit de orientarea
generală ideologică, social- politică, culturală a publicaŃiei (în cadrul raportului infomaŃional-
persuasiv), cu tendinŃa de manifestare a propriei individualităŃi ( prin potenŃare conştientă a
funcŃiei expresive). Între cadrul generic, de variantă funcŃională autonomă, al stilului
publicistic şi profilurile stilistice individuale se dezvoltă mai multe variante stilistice
particulare, în funcŃie de natura textelor; sunt identificabile:
-o variantă a textelor informative (informaŃii de politică internă şi externă, culturale,
economice) neutră sub aspectul expresivităŃii stilistice, care apropie stilul publicistic de cel
ştiinŃific şi care nu oferă posibilităŃi de manifestare a unor variaŃii stilistice individuale;
-o variantă a textelor publicitare, car închie posibilităŃile de variaŃie stilistică într-un
număr finit de tipare date;
-o variantă de popularizare ştiinŃifică, culturală, administrativă etc., care se constituie
într-o zonă de interferenŃă a stilului publicistic cu cel ştiinŃific; ofră posibilităŃi reduse
variaŃiilor stilistice individuale;

34
-o variantă a textelor solemne (editoriale, discursuri politice, comentarii de politică
internă şi internaŃională), în care componenta persuasivă are un rol important; manifestarea
stilurilor individuale este relativ limitată de componenta informaŃională;
-o variantă a textelor interpretative (reportaje,pamflete, cronici etc.) cu gradul cel mai
ridicat de expresivitate, tinzând spre apropierea de stilul beletristic. Oferă cele mai multe
posibilităŃi de manifestare a stilurilor individuale;
-o variantă a textelor de dezbateri (dialoguri, interviuri, mese rotunde, anchete etc.),
care se apropie de stilul conversaŃiei şi care deschide largi posibilităŃi de manifestare
stilurilor individuale.
Rapiditatea cu care sunt scrise face ca materialele gazetăreşti să abunde în abateri
de la normele lingvistice (construcŃii nefireşti, stângăcii, anacoluturi, pleonasme,
nonsensuri, dezacorduri), dar şi în creaŃii lexicale imediat impuse, formule retorice, figuri de
stil surprinzătoare, cuvinte şi sintagme memorabile (titluri, sloganuri, sentinŃe, citate,
parafrazări).
MulŃi specialişti consideră că ponderea din ce în ce mai mare a aşa numitei limbi
transmise la distanŃă prin radio, televiziune, film, video (deosebită atât de limba scrisă cât şi
de cea vorbită, sau cuprinzându-le pe amândouă) dă stilului publicistic caracterul de limbaj
mixt sau intrsectorial.

Caracteristici lingvistice, care, prin reprezentativitate statistică, devin stilistice:


La nivel fonematic, varianta funcŃională a stilului publicistic se înscrie în sfera limbii
literare comune; totuşi manifestă şi o serie de particularităŃi dintre care amintim:
-pătrunderea unor asprcte neromâneşti de structură fonetică, prin prezenŃa
termenilor străini, substantive proprii, în special: Canberra, N’Djamena, Iosip VrhoveŃ etc.;
-utilizarea frecventă a abrevierilor româneşti şi internaŃionale: FMI, BCU, UNICEF,
NATO etc., în structura cărora fonemul terce de la funcŃia distinctivă la o funcŃie
semnificativă; în structura noilor semne lingvistice, fonemele componente „reprezintă”
smnele lingvistice autonome, cu semnificaŃii proprii. De obicei, destinatarul receptează doar
semnificaŃia semnului-sinteză, fără a mai putea descifra semnele individuale spre care
trimit fonemele „reprzentative”; fenomenul caracterizează mai ales semnele convenŃionale
de circulaŃie internaŃională, în structura cărora fonemele alcătuitoare trimit spre semne
aparŃinând altor limbi.

La nivel morfematic:

35
-mare frecvenŃă a substantivelor concrete, a substantivelor proprii antroponomastice
şi toponumastice (inclusiv din alte limbi);frecvenŃa ridicată a substantivelor provenite din
infinitivul lung sau din supin: pentru grăbirea culesului etc.; utilizarea compunerii ca mijloc
principal de formare a substantivelor: import-export, vânzare-cumpărare, PC-ul, DJ-ul etc.;
în flexiunea cazuală a substantivului predomină acuzativul şi genitivul (prezent în
construcŃiile preponderent nominale ale titlurilor, în dezvoltarea genitivului funcŃiilor social-
politice, în utilizarea substantivelor postverbale la genitivul subiectiv- debutul negocierilor,
sfârşitul tratativelor- sau la genitivul obiectiv- privatizarea întrprinderilor, închirierea spaŃiilor
comerciale etc.) ; prezenŃa formelor acazuale sau nearticulate, ca urmare a structurii
nominale a titlurilor: Români pe Himalaia., Convorbiri româno-ungare, Panoramic etc.;
nominativul, cu frevenŃă mai redusă ca în celelate stiluri, este mai ales expresie a relaŃiei
de apoziŃie: , Adrian Cioroianu, ministrul de externe al României, a fost primit ieri de Juan
Carlos, regele Spaniei.etc.; slaba frecvenŃă a vocativuluiîn flxiunea nominală şi
pronominală;
-adjectivul accentuează caracterul preponderent nominal al stilului publicistic;
predomină două categorii de adjective: „circumstanŃiale”, care fixează cadrul temporal,
modal, administrativ, etnic, social, politic în care se desfăşoară evenimentele (anual,
ordinar, economic, managerial, negocibil etc.), şi cele calificative, care printr-o mutaŃie
semantică declanşată de acŃiunea funcŃiei persuasive, devin „apreciative” sau
„depreciative” (firmă prosperă, întreprindere falimentară etc.); mara frecvenŃă a adjctivelor
„circumstanŃiale” determină creşterea numărului adjectivelor incompatibile cu categoria
gramaticală a comparaŃiei: atitudine civică, cadru organizatoric etc.; frecvenŃă ridicată a
compuselor adjctivale: franco-român, financiar-bancar, audio-vizuală etc.
-preferinŃa pentru formule de politeŃe, în adresarea către o persoană intervievată sau
către cititor/auditor: dumneavoastră, domnule ministru,... dumneavoastră, stimaŃi
cititori/telespctatori,...;
-în flexiunea pronominală şi verbală, categoria gramaticală a persoanei este
dominată de persoana a III-a singular;persoana a II-a plural este utilizată pentru expresia
raporturilor de deferenŃă în varianta dialogată a stilului publicistic, iar persoana I singular
este utilizată în textele de mică publicitate: Vând apartament ;
- în flexiunea verbală preferinŃa pentru nedeterminare impune predominarea diatezei
pasive sau a reflexivului pasiv, care situează acŃiunea la un grad ridicat de generalitate: se
comentează, a fost anunŃată etc.; din dorinŃa de concentrare la maximum a textului, pasivul
este reprezentat în mod frecvent doar prin participiu:interviu acordat de domnul prşedinte al
televiziunii române; frecvenŃa aproape absolută a indicativului (mod al certitudinii) prezent

36
şi perfect compus, ambele timpuri fiind întrebuinŃate cu sensul lor obiectiv; în textele
informative dominate de indicativ, intervine uneori potenŃial-optativul, situând informaŃiile
sub semnul ipotezei: Se afirmă că într-un lac din apropierea Piteştiului s-ar afla cadavrul
Elodiei ; frecvenŃa redusă a imperativului şi utilizarea conjunctivului cu valoare de imperativ,
ca urmare a componentei persuasive a textului: Să analizăm cauzele violenŃei! .

La nivel sintactic se constituie ca mărci ale stilului publicistic:


-predominarea construcŃiilor nominale, absolute sau relative, izolările: A fi cineva
implicat într-o astfel de afacere nu înseamnă...; Firmele mici, lipsindu-le posibilităŃile
financiare pentru dezvoltare, nu rezistă competiŃiei...; Întrebat despre perspectiva finalizării
locuinŃelor, directorul general a spus...;
-organizarea eliptică a enunŃului în textele publicitare sau în titluri: Vând cercei aur.;
CredinŃa- sprijinul celor săraci.;
-prezenŃa frecvntă, mai ales în titluri, a enunŃurilor interogative retorice sau
suspendate prin care se exprimă atitudinea critică faŃă de realităŃile despre care comunică:
Cine curmă indolenŃa autorităŃilor?
- încălcarea normelor limbii române literare de combinare a semnelor lingvistice în
enunŃ, constrirea unor fraze nefireşti sau obscure.

La nivel lexical , sunt definitorii pentru stilul publicistic:


-diversitatea şi bogăŃia lexicală maximă este urmarea aspiraŃiei spre originalitate a
publicistului, mai ales în varianta textelor interpretative;
-eterogenitatea vocabularului derivă din multitudinea variantelor interne ale stilului
publicistic şi din eterogenitatea destinatarului textelor publicistice;
-mobilitatea vocabularului, ca expresie lingvistică a imaginii vieŃii social-politice,
răspunde permanentelor mutaŃii care intervin în realitatea obiectivă;
-specificitatea constituirii de noi termeni se manifestă prin preferinŃa pentru
compunere, caracteristică mai ales adjectivelor, şi pentru forŃarea normelor literare la
derivarea cu sufixe: a cnocauta, a lectura, a securiza etc. ;
-structura specifică internă a vocabularului; fondul principal lexical al stilului
publicistic cuprinde un strat al terminologiei social-politice, marea majoritate au caracter
internaŃional: constituŃie, partid, libertate, minister, ideologie etc.; un strat de termeni
proveniŃi din sfera altor stiluri, neologisme, şi un număr mare de cuvinte vechi româneşti
care dezvoltă sensuri neologice, mai ales prin sintagme: cameră (în organizarea
parlamentară, piaŃa comună, lumea a treia etc.; masa vocabularului rezultă din interferenŃa

37
stilului ştiinŃific şi cu cel juridic-administrativ, dominante fiind neologismele (multe în ultima
vreme de origine engleză, întrebuinŃate, mai ales, în forma lor originară): ; play-back,
happy-end, week-end etc.; apar şi termeni populari, elemente familiare, regionale şi
arhaice: învăŃătură de minte, magherniŃă, vrere, etc.

Forme textuale specifice pentru genurile informative: ştirea, nota, reportajul,


transmisia directă, cronica, afişul, interviul, comunicatul, iar pentru cele analitice: articolul
de ziar, foiletonul, editorialul, tableta, glosa, recenzia, comentariul, discuŃia, polemica,
medalionul, caricatura, portretul, pamfletul. Unele dintre acestea, mai ales ultimele
enumerate, sunt la graniŃa cu litratura beletristică în intenŃie şi în ceea ce priveşte
mijloacele stilistice folosite.

APLICAłII:
• ARTICOLUL DE FOND (EDITORIALUL): este o compoziŃie cu caracter
publicistic care exprimă opinia redacŃiei în probleme de maximă importanŃă în momentul
apariŃiei numărului şi pe care ziarul se axează.
În general, editorialul se întocmeşte de către redactorul-şef şi nu se semnează. Se
aşează pe prima pagină a ziarului sau revistei.

TEMĂ:
1. SelectaŃi un editorial, la alegerea voastră, şi argumentaŃi, pe baza mărcilor şi
procedeelor specifice, încadrarea textului respectiv, în stilul publicistic.

♦ RECENZIA – este prezentarea succintă a unei opere literare sau ştiinŃifice,


care, pe lângă consemnarea principalelor probleme şi idei, conŃine sumare comentarii şi
aprecieri critice.
Întocmirea unei recenzii presupune:
- lectura studiu a cărŃii, lucrării, articolului recenzat;
- spirit critic, în virtutea căruia este posibilă delimitarea poziŃiei faŃă de ideile
cărŃii prezentate;
- o bună cunoaştere a domeniului în care se înscrie „obiectul” recenziei;
- obiectivitate în prezentarea ideilor cărŃii avute în vedere şi simŃ de măsură în
expunerea comentariilor critice;

38
- conciziune în redactare, impusă, printre altele, şi de spaŃiul limitat, care se
acordă, de obicei, unei recenzii, în paginile ziarelor şi revistelor.

TEMĂ: Pe baza definiŃiei şi trăsăturilor enunŃate mai sus, alcătuiŃi recenzia unei
cărŃi, recent achiziŃionate de voi.

• CRONICA – este un articol publicistic în care se consemnează şi se


comentează evenimente actuale, politice, sociale, culturale, ştiinŃifice interne şi externe.
În funcŃie de evenimentul comentat, cronicile sunt de mai multe feluri: cronică
dramatică, muzicală, sportivă, plastică.
Cronica dramatică – este un articol publicistic în care se comentează un spectacol
teatral.
Alcătuirea unei cronici dramatice trebuie să Ńină seama de mai multe cerinŃe:
- scopul unui asemenea articol constă în afirmarea faptului de artă teatrală
autentică, încurajarea actorilor talentaŃi, educarea publicului, dezvoltarea interesului pentru
teatru.
- Cronicarul trebuie să dea dovadă de judecată competentă şi obiectivă,
cultură generală bogată, pregătire teatrală, cunoaştere a artei spectacolului, gust estetic şi
talent publicistic.
- Structura unei cronici dramatice respectă părŃile mari ale oricărei compoziŃii,
numai că fiecare parte implică elemente specifice.
- Introducerea stabileşte locul piesei reprezentate în dramaturgia naŃională, în
sfera tematică în care se poate subsuma, în creaŃia autorului, în repertoriul teatrului
respectiv şi chiar al teatrului românesc.
- Cuprinsul se referă la analiza literară a textului dramatic, descifrarea
concepŃiei regizorale, analiza jocului actorilor.
- Încheierea relevă utilitatea spectacolului (cui se adresează, la ce serveşte şi
ce efecte poate avea supra spectatorului), contextul politic şi cultural în care se înscrie
spectacolul, aportul spectacolului la diversificarea şi Ńinuta calitativă a acestui context.

TEMĂ:
1. RedactaŃi cronica dramatică a unui spectacol de teatru.
2. IdentificaŃi procedeele specifice pe baza cărora argumentaŃi că textul cronicii dramatice
se încadrează stilului publicistic.

39
Nota autorului: Stilul beletristic este tratat într-un curs de sine stătător.

BIBLIOGRAFIE:
Bidu-Vrănceanu, Angela, et al, DicŃionar de ştiinŃe ale limbii, ediŃia a II-a, Editura
Nemira, Bucureşti, 2005.
Coteanu, Ion, Stilistica funcŃională a limbii române. Stil, stilistică, limbaj, Editura
Academiei, Bucureşti, 1973.
Iordan, Iorgu, Stilistica limbii române (reeditare), Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1975.
Irimia, Dumitru, Structura stilistică a limbii române contemporane, Editura ŞtiinŃifică
şi Enciclopedică, Bucurşti, 1986.
Irimia, Dumitru, Introducere în stilistică, Editura Polirom, Iaşi, 1999.
Toma, Ion, Limba română contemporană. Privire generală, Editura Niculescu,
Bucureşti, 2001.
Vianu, Tudor, Studii de stilistică, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1968.

40
CUPRINS

NoŃiuni generale de stilistică ....................................................................... 1


Structura stilistică a limbajului oral ...........................................................4
Structura stilistică a limbajului scris ........................................................17
♦ Stilul ştiinŃific ....................................................................................18
♦ Stilul juridico- administrativ ...........................................................24
♦ Stilul publicistic ................................................................................28
Bibliografie...................................................................................................34

41

You might also like