ARDELEAN RĂZVAN

INVAZIA
ANTIHRIŞTILOR

BRAŞOV
2009
 Invazia Antihriştilor
Autor: Răzvan Ardelean

Coperta: Ardelean Răzvan Mitel, 12 ani; montaj foto computerizat

Copyright pentru limba română:

© 2009 Editura Ema
Toate drepturile acordate editurii

Publicat de:
Editura Ema – Braşov

Tipărit la Imprimeria „Emaus” srl Braşov, RO.

Ediţia I, tiraj 1000 expl.
192 pag, - 14 cm

ISBN: 978-973-7896-12-4
 CUPRINS

Introducere 5

Partea I Fundamente spirituale 9

Capitolul 1. Înţelegerea vremurilor 11
Capitolul 2. Realitatea spirituală 25
Capitolul 3. Cele 3 ceruri. Omul spiritual 36
Capitolul 4. Primul cer 55
Capitolul 5. Al doilea cer 75
Capitolul 6. Al treilea cer 93
Capitolul 7. Confuzii între ceruri 99

Partea II Începutul sfârşitului 109

Capitolul 8. Ofensiva antihriştilor contemporani 111
Capitolul 9. Viitorul apropiat 122
Capitolul 10. Biserica-Frumoasa din pădurea adormită 147
Capitolul 11. Ce să facem, fraţilor? 183
Bibliografie 191

4
Introducere

Copilaşilor, este ceasul cel de pe urmă.

Şi, după cum aţi auzit că are să vină
Antihrist, să ştiţi că acum s-au ridicat
mulţi antihrişti: prin aceasta
cunoaştem că este ceasul de pe urmă. 1
Ioan 2.18
„Astăzi s-au împlinit cuvintele acestea
din Scriptură pe care le-aţi auzit.” Luca
4.21

Motivul scrierii acestei cărţi este revelaţia faptului că

antihriştii, care activau încă de pe vremea Apostolului Ioan, şi-
au intensificat activitatea. Pe baza principiului „dublei referiri”,
conform căruia orice profeţie din Biblie are o împlinire parţială
la o anumită dată urmând ca împlinirea ei integrală să aibă loc
la o dată ulterioară, putem afirma că evenimentele descrise în
versetele de mai sus au avut o împlinire parţială la momentul la
care au fost scrise, dar împlinirea lor totală are loc în prezent.
Căci taina fărădelegii a şi început să lucreze; trebuie
numai ca cel ce o opreşte acum, să fie luat din drumul ei.
2 Tesaloniceni 2.7
Antihriştii sunt azi printre noi. Duhul Sfânt, „cel care
oprea” până acum manifestarea plenară a „tainei fărădelegii”,
va începe să se retragă; ziua a trecut, vine seara şi se lasă
întunericul peste naţiuni1. Toate semnele arată că intrăm într-o
nouă epocă care va diferi radical de ceea ce cunoaştem.
1
În limbaj biblic, toate popoarele, cu excepţia poporului evreu, sunt numite
„neamuri” sau „naţiuni”.

5
 Căci se vor scula Hristoşi mincinoşi şi prooroci
mincinoşi. Ei vor face semne şi minuni, ca să înşele, dacă ar fi
cu putinţă, şi pe cei aleşi Marcu 13.22. Aceasta se întâmplă în
zilele noastre. În aceste circumstanţe lipsa discernământului
spiritual ne face vulnerabili. Să nu ne înşelăm singuri; dacă
îngerii care trăiau în prezenţa lui Dumnezeu au putut fi înşelaţi
de Satan şi convinşi să-l urmeze, cu atât mai mult noi suntem
expuşi acestui pericol, dacă nu ne pregătim. Nivelul spiritual al
Bisericii de astăzi este nesatisfăcător şi îşi dovedeşte
ineficienţa. De aceea, şi prin intermediul acestei cărţi, Duhul
Sfânt vrea să trezească Biserica-”Frumoasa din Pădurea
Adormită”.
Pentru a putea pricepe ce se întâmplă în jurul nostru în
lumea de azi, avem nevoie să înţelegem fenomenul spiritual.
Lucrarea vrea să aducă un plus de claritate celor care sunt
preocupaţi de înţelegerea manifestărilor spirituale, atât a celor
ce au loc în Biserică, cât şi a celor din afara ei. Fenomenele
religioase, esoterice, oculte, paranormale, parapsihologice nu
sunt decât expresii ale aceleiaşi realităţi spirituale, care trebuie
abordată în mod unitar.
Realitatea spirituală este abordată de pe poziţii creştine,
păstrând o echidistanţă în privinţa diverselor confesiuni, iar la
baza întregii argumentaţii stă Biblia, care este Cuvântul lui
Dumnezeu revelat oamenilor. Abordarea teologică nu este în
totalitate cea clasică, fapt care va stârni la început, poate,
reţineri sau chiar împotriviri, dar pe măsura înaintării în
argumentaţie am convingerea că cele mai multe obiecţiuni vor
fi depăşite. Biblia ne încurajează să cercetăm lucrurile şi să
păstrăm ce este bun.
Chiar dacă Biserica pare să fi obosit, să se fi blazat şi să
fi intrat într-o dulce moleşire, Duhul Sfânt este încă la lucru
pentru a ne descoperi lucruri şi perspective noi asupra
Cuvântului şi lucrării lui Dumnezeu, cele pe care până acum nu

6
le „puteam purta” (Ioan 16.12-14). Fără călăuzirea Duhului
toată învăţătura şi înţelepciunea noastră se vor dovedi a fi fost
zadarnice.
Am scris această carte sub imperiul urgenţei, în urma
unei viziuni, achitându-mă de datoria de a avertiza asupra
faptului că intrăm chiar acum într-o nouă fază a „sfârşitului
vremurilor”, şi asupra implicaţiilor şi pericolelor legate de
aceasta. De aceea cer îngăduinţă pentru acele lucruri care poate
vi se va părea că „ar fi putut” sau „ar fi trebuit” spuse „mai
bine”.
Vă aştept cu orice fel de observaţii, comentarii, contra-
argumente, critici, ca şi eventualele aprecieri, la adresa de mai
jos. Îmi ofer disponibilitatea pentru discuţii individuale, ca şi
pentru dezbateri sau seminarii legate de acest subiect.
Mă rog ca această carte să devină acel instrument pe
care Duhul Sfânt l-a dorit atunci când a dat revelaţia, prin care
să se poată împlini voia Lui cea bună, plăcută şi desăvârşită în
cei chemaţi să fie sfinţi.

Cu dragostea Lui,
Răzvan Ardelean
partner@clicknet.ro

Braşov
31.03.2009

7
8
Partea I Fundamente spirituale

Şi vorbim... nu cu vorbiri învăţate de la

înţelepciunea omenească, ci cu vorbiri
învăţate de la Duhul Sfânt,
întrebuinţând o vorbire duhovnicească
pentru lucrurile duhovniceşti. Dar omul
firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui
Dumnezeu, căci, pentru el, sunt o
nebunie; şi nici nu le poate înţelege,
pentru că trebuiesc judecate
duhovniceşte. 1 Corinteni 2.13-14
Capitolul 1. Înţelegerea vremurilor

Şi dimineaţa, ziceţi: „Astăzi are să fie

furtună, căci cerul este roşu-
posomorât.” Făţarnicilor, faţa cerului
ştiţi s-o deosebiţi, şi semnele vremurilor
nu le puteţi deosebi? Matei 16:3

Contextul social-cultural-istoric

Urmărind programele de televiziune putem să ne facem

o idee despre contextul social-cultural al momentului. Ca
urmare a dezvoltării ştiinţei şi tehnologiei, a creşterii nivelului
de cunoaştere, ne-am aştepta ca în secolul XXI să nu mai
credem în fantome, în descântece sau magie. Surprinzător este
faptul că, din contră, preocupările sociale s-au intensificat în
ceea ce priveşte fenomenul supranatural. Fenomenele
paranormale şi activităţile esoterice au invadat viaţa noastră
socială. Multă lume practică Yoga, Meditaţie Transcedentală,
Bioenergoterapie, Reiki, Radiestezie, Ghicitorie, Divinaţie,
Horoscop, Magie, Vrăjitorie, Channeling. Cărţi şi filme ca
Harry Poter, Stăpânul inelelor, Medium, Cronici Paranormale,
filme documentare despre fantome, au umplut spaţiul nostru
cultural. Filme cu eroi posesori ai unor puteri supranaturale
(Superman, Batman, Omul păianjen, Ucenicul lui Merlin,
Harry Potter etc) au darul de a stârni în spectator pofta de
putere, aspiraţia după forţe supranaturale precum şi dorinţa de

11
intra în contact cu eventuale „entităţi” supranaturale care ar
putea furniza astfel de puteri. Jocurile pe calculator în care
protagoniştii primesc puteri supranaturale prin consumarea
unor poţiuni magice, au acelaşi efect. Cărţi de iniţiere în magie,
literatură ocultă, parapsihologică, mistică, esoterică, umplu
rafturile librăriilor, chiar şi a celor pentru copii. Cărţile pentru
copii şi benzile desenate nu mai prezintă lupta între bine şi rău
cu victoria celei dintâi, ci de multe ori învinge răul, iar în alte
povestiri binele nici nu mai există, lupta desfăşurându-se între
rău şi rău. Planşa spiritistă OUIJA se poate acum cumpăra la
fel ca orice alt joc de societate.
Încercând să dăm o explicaţie acestui fenomen, am
putea ajunge la concluzia, în mare măsură adevărată, că
motivul practicării pe scară largă a unor discipline spirituale
este legat de faptul că dezvoltarea umană şi-a atins apogeul,
aducând cu sine constatarea că resursele naturale obişnuite ale
omului sunt insuficiente. În atmosfera concurenţială ce domină
societatea de azi, în dorinţa de a avea un avantaj asupra
celuilalt, oamenii au început să caute resurse în domeniul
supranatural. De asemenea lipsa vindecării prin metode
medicale, în anumite situaţii, au determinat oamenii să caute
resurse spirituale. Istoria ne arată că întotdeauna au existat
persoane care au operat în lumea spirituală pe baza unor
cunoştinţe ţinute secrete, iar astăzi tot mai mulţi oameni vor să
le descopere, să şi le însuşească şi să le practice.
Aceste preocupări ar fi încetat însă, dacă ele nu ar
produs efecte. Cu alte cuvinte, se constată practic că există o
lume spirituală, omul însuşi fiind o fiinţă spirituală, deoarece
poate influenţa lumea spirituală, şi poate fi influenţat de
aceasta.
Motivul fundamental al preocupărilor spirituale ale fiinţei
umane trece dincolo de urmărirea unor efecte particulare.
Omul caută lucrurile spirituale deoarece a constatat că există

12
 o realitate spirituală, iar el, omul, este o fiinţă spirituală în
natura lui.
Contextul ştiinţific

Teoria vidului fizic2 .

Vidul fizic este un concept modern specific mecanicii
cuantice, şi reprezintă „un obiect cuantic complex şi dinamic
care se manifestă prin fluctuaţii”. Vidul fizic reprezintă cauza
apariţiei aşa-numitei „deplasări Lembov” într-o structură
ultrasubţire a radiaţiei atomului de hidrogen determinând
apariţia efectului Cazimir.
Descrierea ştiinţifică a teoriei vidului fizic a lui Sipov
se bazează pe teoriile lui S. Veinberg, A. Salam şi S. Gleshou,
şi are la bază trei ecuaţii de vid: a lui Einstein, a lui Heizenberg
şi cea a lui Yung-Millis, care reprezintă ecuaţii structurale ale
geometrei lui R. Veitzenbok. Concluzionăm ca teoria lui Sipov
este construită pe baze fundamental riguroase.
Teoria Vidului Fizic (TVF) a permis înţelegerea de pe
poziţii noi a structurii Universului. Conform acesteia,
realitatea, a cărei parte suntem şi noi toţi, se compune din 7
nivele ierarhice:
• Primele 4 nivele inferioare au fost numite „fizică
obiectivă”, şi reprezintă obiectul de studiu al fizicii standard.
• Următoarele două nivele au fost numite „fizică
subiectivă”, deoarece o serie de rezultate teoretice şi
experimentale arată că aceste două nivele, joacă un rol
determinant în conştiinţa omului.

2
Sursa: Victor Jalo „ Bazele fundamentale ale unei tehnologii de varf”, în
Teodorescu, 2007.

13
 • Ultimul nivel, al Spiritului, denumit de Sipov nivelul
„Nimicului Absolut” reprezintă nivelul legat de manifestarea
globală a Spiritului ca factor cosmic. De reţinut este
afirmaţia cercetătorilor că „Nivelul spiritului trebuie să aibă
un început creator şi volitiv” care incumbă iminenţa esenţei
creatoare a Spiritului şi inevitabilitatea esenţei volitive a
acestuia.
„TVF ca şi modelele fizice construite, nu numai că ne oferă
baze de creare a unei „fizici a conştiinţei”, dar ne permit
chiar să ne apropiem de reprezentările fizice ale rolului
Spiritului” concluzionează autorul articolului.

Războiul psihotronic

Vreau să precizez că ceea ce am prezentat mai sus este

un extras dintr-o lucrare ştiinţifică. Aceasta, alături de alte
lucrări din aceeaşi categorie, au fost prezentate la Sesiunea de
Comunicări Ştiinţifice ale Armatei, în legătură cu Războiul
energo-informaţional. Armata se preocupă mult şi ia foarte în
serios lucrurile spirituale, pe care ei le numesc „energo-
informaţionale” sau „psihotronice”. Arme energo-
informaţionale au fost utilizate cu succes în războiul din Irak.

Magia, farmecele si descântecele, pe care le credeam

apanajul exclusiv al vrăjitoarelor, au devenit, de aproximativ
50 de ani, practici ale serviciilor secrete ale marilor puteri. De
atunci domeniul s-a dezvoltat incredibil, mai ales din raţiuni
militare, armele denumite parapsihologice fiind experimentate,
studiate si folosite în tot mai multe ţări, în primul rând pentru
spionaj, dar şi pentru derutarea sau chiar anihilarea inamicului.

14
 Un atac parapsihologic sau energo-informational 3 se
bazează pe emiterea unui fel de unde în spectrul de frecvenţă
situat între 4 şi 13 hertzi, ce te poate influenţa să faci ceva
anume, anihilându-ţi voinţa, te poate îmbolnăvi sau chiar
omorâ. Metodele folosite sunt influenţa directă provocată de
subiecţi umani, un fel de ‘magi’ moderni (ruşii fiind cei mai
buni în domeniu), sau tehnologii avansate, respectiv aparate
care produc unde ce influenţează negativ organismul uman (la
acest capitol primii fiind americanii).

Atacurile parapsihologice (numite şi psihotronice, termen

introdus de profesorul Zdenek Rojdak în 1973) pot fi
contracarate prin acţiunile altor specialişti în domeniu, un fel
de ‘vraci’ care ştiu cum să asigure protecţia sau cel puţin să
scoată la timp persoana atacată din zona malefică.

La summitul NATO de la Bucureşti (2008), au participat în jur

de 50 de şefi de stat şi de guvern. Pentru protecţia lor a fost
desfaşurată o impresionantă armată de profesionişti în paza şi
protecţia oficialităţilor de rang înalt. Printre ei, şi persoane care
s-au ocupat exclusiv cu protecţia parapsihologica a VIP-urilor
summitului de eventuale atacuri mentale, un fel de ‘vrăjitori’ ai
serviciilor secrete.

„La summitul de la Bucureşti, câţiva şefi de stat vor avea cu

siguranţă propria protecţie parapsihologică adusă de acasă.
În primul rând, reprezentanţii statelor care deţin arma
nucleară”, a declarat generalul de brigadă dr. Emil Străinu,
consilier al Parlamentului României ‘pe probleme de
ameninţări neconvenţionale şi asimetrice’, director al
Centrului Special de Situaţii şi Cercetări Ufologie şi
Psihotronice. „În momentul de faţă, a fost depăşită faza
conflictelor clasice, cu tancuri, mitraliere şi trupe, intrându-se
3
Sursa: Ziarul Libertatea, 30 Martie 2008

15
într-o nouă perioadă, a unor operaţiuni militare speciale
denumite neconvenţionale sau a ameninţărilor în care relaţia
agresor-ţintă nu mai respectă raporturile obişnuite,
încadrându-se în zona conflictelor asimetrice. Cu alte cuvinte,
nu mai primeşti direct un pumn în faţă, ca ţintă, ci îl primeşti
de la distanţă, prin mijloace nemateriale, invizibile. În
această categorie se pot încadra tehnicile de agresiune de tip
informaţional-energetic şi agresiunile psihotronice”, a declarat
generalul Emil Străinu.
Pentagonul deţine “arma cu rază telepatică”.
Pentagonul a declasificat recent un raport ce dezvăluie
planurile armatei americane de a se dota cu arme “cu rază
telepatică”. Raportul, numit “Bioefectele unor arme non-
letale”, se referă la dispozitive care utilizând microunde, laser
şi sunete, ar putea cauza inamicului febră, l-ar face să “audă
voci”, proiectând cuvinte direct în urechile oamenilor, sau care
le pot afecta echilibrul. Cei care doriţi să ştiţi mai multe, citiţi
articolul următor pe internet:
http://bisericasecreta.wordpress.com/2008/03/30/bush-
putin-si-sarkozy-au-vrajitori-printre-garzile-de-corp/

Fizica Cuantică.

Din nefericire, descoperirilor fizicii cuantice li s-a dat o

interpretare anti-Teo-logică şi pro-Tao-logică. O contribuţie
decisivă în acest sens a avut-o cartea „Taofizica” (2004) scrisă
de cunoscutul fizician Fritjof Capra, în care autorul face o
paralelă între fizica modernă şi mistica orientală. El spunea: "În
fizica modernă, tema conştiinţei a fost ridicată în legătură cu
observarea fenomenelor atomice. Teoria cuantică a arătat foarte
clar că aceste fenomene pot fi înţelese doar ca legături dintr-un

16
lanţ de procese, al cărui final se află în conştiinţa
observatorului uman."
În lucrarea "Simetrii şi reflecţii - Eseu ştiinţific",
fizicianul Eugene Wigner nota: "Nu este posibil să formulăm
legile teoriei cuantice într-un mod complet, fără a ne referi la
conştiinţă."
"O astfel de ipoteză deschide posibilităţi uluitoare
pentru o interacţiune directă între fizică şi misticismul oriental.
Înţelegerea conceptului de conştiinţă şi al legăturii sale cu
Universul este punctul de plecare al tuturor experienţelor
mistice... Dacă fizicienii doresc cu adevărat să includă natura
conştiinţei umane în aria lor de cercetare, atunci un studiu al
ideologiei orientale le poate asigura cu uşurinţă un punct de
vedere stimulant", susţine Capra.
Cea mai importantă trăsătură a viziunii orientale este
aceea că toate lucrurile sunt privite ca părţi interdependente şi
inseparabile ale întregului cosmic, ca manifestări diferite ale
aceleiaşi Realităţi Ultime. Tradiţiile orientale se referă în mod
constant la această realitate ultimă, indivizibilă, care se
manifestă în toate lucrurile şi din care fac parte toate lucrurile.
În hinduism ea este numita Brahman, în budism Dharmakaya,
în taoism Tao.
O importantă implicaţie a descoperirilor Fizicii
Cuantice este tocmai această conştiinţă a unităţii şi
intercorelării tuturor lucrurilor şi evenimentelor, experienţa
fenomenelor ca fiind manifestări ale unei unice conştiinţe
primordiale. Această unitate devine evidentă la nivel atomic şi
se manifestă din ce în ce mai pregnant pe măsură ce pătrundem
mai profund în domeniul particulelor subatomice. Diversele
modele care descriu lumea subatomică exprimă mereu în
moduri diferite, aceeaşi idee, şi anume că elementele
constitutive ale materiei şi fenomenele în care acestea sunt

17
implicate sunt interconectate şi interdependente; ele nu pot fi
înţelese ca entităţi izolate, ci doar ca părţi ale întregului.
Pe măsură ce coborâm în adâncul materiei, ne dăm
seama că deşi ea pare a fi compusă din particule la nivel
macroscopic, la nivel atomic masa nu mai poate fi asociată cu
„bucăţi” de materie ci cu nişte conglomerate de energie; astfel
particulele au o natură intrinsec dinamică. Particulele nu sunt
grăunţe izolate de materie, ci “structuri de probabilitate”.
Particulele reprezintă condensări locale de câmp, concentrări
de energie care vin şi se duc, pierzându-şi astfel caracterul
individual şi dizolvându-se în câmpul suport. Einstein spunea
că “materia este constituită din regiuni ale spaţiului în care
câmpul este foarte intens... în noua fizică nu este loc şi pentru
câmp şi pentru materie căci câmpul este unica realitate”
(Capra, 2004, 208). Particulele sunt mai curând idealizări utile
scopurilor practice, dar fără semnificaţie fundamentală. Aşa
cum afirma Niels Bohr: “Particulele materiale izolate nu sunt
decât abstracţiuni; proprietăţile particulelor pot fi observate
numai prin intermediul interacţiunilor acestora cu alte sisteme”.
Teoria cuantică a relevat unitatea Universului arătând
că lumea nu este compusă din entităţi independente între ele.
Pe măsură ce coborâm la nivel submicroscopic natura nu ni se
mai înfăţişează sub forma unor “cărămizi” solide, dure, ci ne
apare mai ales ca un sistem de relaţii care leagă diferitele părţi
ale întregului, iar observatorul este întotdeauna inclus în
acest sistem, astfel la nivel atomic nu mai funcţionează
diferenţierea eu-lume (Capra, 2004, 69,70 şi 134). O particulă
elementară nu este o entitate independentă. Ea reprezintă în
esenţa ei un sistem de relaţii corelat cu alte sisteme. (Capra,
2004, 134)
Vă mai ofer câteva afirmaţii interesante ale oamenilor de
ştiinţă, fizicieni care activează în acest domeniu:

18
• O particulă se poate deplasa înainte şi înapoi în timp tot
aşa cum cum se poate deplasa spre stânga sau dreapta în
spaţiu. Nu are rost să alegem un sens de curgere a timpului.
(Capra, 2004, 184)
• Vidul este departe de a fi un gol. El conţine un număr
nelimitat de particule care se formează şi se distrug fără
încetare. (Capra, 2004, 219)
• Singura cale de a descoperi constituenţii particulelor
este aceea de a le sparge, antrenându-le într-un proces de
ciocnire la energii înalte. Dar fragmentele rezultate în urma
acestor procese nu sunt niciodată “bucăţi mai mici” ale
particulelor iniţiale. Fragmentele rezultate sunt particule de
acelaşi tip cu cele iniţiale, şi se formează din energia
cinetică şi masele implicate în ciocnire. Astfel particulele
subatomice sunt destructibile şi indestructibile în acelaşi
timp. (Capra, 2004, 79 şi 245)
• La nivel subatomic materia nu există cu certitudine într-
un anumit loc, ci mai degrabă prezintă “tendinţa de a
exista”, iar evenimentele nu se desfăşoară în mod cert la
momente de timp bine stabilite ci prezintă “tendinţa” de a
se produce. (Capra, 2004, 69)
• Două evenimente care îi par unui observator ca
simultane, pot fi văzute de alţi observatori în secvenţe
temporale diferite. (Capra, 2004, 162)
• La ceea ce par a fi întrebări simple, suntem tentaţi fie să
nu dăm nici un răspuns, fie să dăm unul care la prima
vedere va părea mai mult o reminiscenţă dintr-un straniu
catehism decât o afirmaţie din ştiinţa fizicii. Când întrebăm,
de pildă, dacă poziţia unui electron rămâne aceeaşi, trebuie
să răspundem “nu”; când întrebăm dacă poziţia electronului
se schimbă în timp trebuie sa răspundem “nu”; când
întrebăm dacă electronul stă pe loc, trebuie să răspundem

19
 “nu”; când întrebăm dacă electronul este în mişcare, trebuie
să răspundem “nu”. (Capra, 2004, 148)
• Suntem conduşi către noţiunea de întreg indestructibil,
noţiune opusă ideii clasice de realitate separabilă în părţi ce
pot fi analizate independent. Ideile clasice de realitate
constituită din “componente elementare” fundamentale şi
de sistem alcătuit prin alăturarea şi aranjarea părţilor au fost
părăsite. Spunem acum că interdependenţa cuantică a
intregului constituie realitatea fundamentală şi că părţile,
care se comportă doar în mod relativ independent, sunt
forme particulare integrate acestei unităţi. (Capra, 2004,
133)

Misticii orientali afirmă că percepţia unităţii lumii este

atinsă în acea stare de conştiinţă în care individualitatea se
dizolvă în nediferenţiere, în care lumea simţurilor, ca şi
noţiunea de “obiect” sunt depăşite. După cum afirma Chuang
Tse: “Legătura cu trupul şi cu părţile sale dispare. Percepţia
senzorială este înlăturată. Astfel, părăsindu-mi forma
materială şi conştiinţa egoului, devin una cu Marele Unu”.
Unii dintre aceşti mistici şi-au descris experienţa spirituală în
termeni aproape identici cu cei folosiţi de fizicienii atomişti:
“Obiectul material... se deosebeşte de ceea ce ne apare nouă; el
nu este un obiect separat de restul naturii, ci o parte integrantă
şi, într-un mod încă şi mai subtil, chiar expresia unităţii
naturii.” (Sri Aurobindo, “Sinteze de Yoga” citat în Capra,
2004) “Lucrurile îşi află natura şi existenţa în interdependenţă;
ele nu sunt nimic prin ele însele.” (Nagarjuna).
După ultimele descoperiri, un anumit număr de
cercetători, în special fizicieni, tind să încline că fizica cuantică
şi teoria relativităţii se apropie de tradiţiile mistice orientale,
devenind astfel căi de cunoaştere spirituală. Cine ştie, poate

20
peste câţiva ani, la cursurile de fizică copiii noştri ar putea fi
siliţi să urmeze programe de meditaţie!
Toate acestea sunt în acord deplin şi cu afirmaţiile
Bibliei, dar fizicienii preferă să ofere credibilitate mai mare
misticii orientale decât Scripturii.

Apa. Masaru Emoto. Coandă.

Ştim din Biblie că apa are o importanţă deosebită, atât

în Creaţie (Căci înadins se fac că nu ştiu că odinioară erau
ceruri şi un pământ scos prin Cuvântul lui Dumnezeu din apă
şi cu ajutorul apei. 2 Petru 3.5), cât şi în răscumpărare (El,
Isus Hristos, este Cel ce a venit cu apă şi cu sânge; nu numai
cu apă, ci cu apă şi cu sânge. 1 Ioan 5.6), chiar dacă nu
înţelegem pe deplin această importanţă.
Apa s-a aflat printre primele lucruri create de
Dumnezeu. Ea acoperă circa două treimi din suprafaţa
globului, reprezintă circa două treimi din compoziţia chimică a
omului, are proprietăţi fizice inexplicabile (se dilată la rece), şi
are un caracter chimic amfoter (uneori se comportă ca o bază,
alteori ca un acid).
Toate organismele vii, plante şi animale, au nevoie de
apă. S-a mai descoperit că în corpul uman apa nu se află în
stare lichidă. Deşi chimic identică, apa biologică se deosebeşte
structural de apa obişnuită deoarece moleculele ei se află
orientate sub formă de “gheaţă lichidă”. Savanţii americani au
arătat că aceasta gheaţă se topeşte la 42,8 oC, ducând la
extincţia vieţii. (Cocoru, 1981, 95)
Cartea “Mesajele ascunse din apă” prezintă munca
omului de ştiinţă, japonezul Masaru Emoto. Experimentele sale
arată că intenţia, dorinţa, gândurile, voinţa, cuvintele,

21
sentimentele, muzica, rugăciunea, bioenergia umană, diferite
câmpuri informaţionale şi cele electromagnetice, pot influenţa
structura moleculară a apei. Prin cercetările sale ştiinţa
confirmă ceea ce tradiţiile spirituale susţin de milenii: “spiritul
mişcă materia”.
Folosind tehnici fotografice de mare viteză, profesorul
Emoto a constatat că cristalele ce se formează prin îngheţarea
apei iau forme diferite atunci când către ele sunt îndreptate
gânduri specifice, concentrate. A descoperit că apa din
izvoarele limpezi, ca şi cea expusă cuvintelor de iubire,
rugăciune, fie scrise, fie vorbite, fie doar gândite, cristalizează
prin îngheţare în modele strălucitoare, frumoase, complexe şi
viu colorate, în forma fulgilor de zăpadă. În schimb, apa
expusă gândurilor negative formează modele urâte, asimetrice,
în culori lipsite de strălucire, asemănătoare mostrelor de
cristale obţinute din ape poluate, reziduale, toxice. S-a
constatat astfel că apa este un element „viu”, capabil să
recepteze şi să memoreze informaţia. Apa „memorează“
diferite influenţe şi le transformă în cristale care imită structura
energoinformaţională.
Implicaţiile acestor cercetări nasc o nouă conştienţă a
modului în care putem avea o influenţă asupra a tot ce ne
înconjoară. Omul având o compoziţie formată din circa 2/3
apă, putem înţelege ce influenţă pot avea gândurile şi
afirmaţiile pozitive sau negative, iubirea sau ura,
binecuvântarea sau blestemul asupra celor din jurul nostru şi
asupra noastră înşine.
Doar în trecere vreau să menţionez faptul că unul dintre
pionierii cercetărilor în acest domeniu a fost românul Henri
Coandă, care a fost probabil primul care, pornind de la lucrările
lui Descartes (1635) asupra cristalizării fulgilor de zăpadă, a
întocmit o colecţie de fotografii a fulgilor de zăpadă (circa
1500 fotografii), atrăgând atenţia asupra faptului că apa,

22
dincolo de formula simplă H2O are proprietăţi care depăşesc
sfera noastră de înţelegere. (Cocoru, 1981)
Concluzii
Marele pas înainte, rezultat în urma tuturor acestor
descoperiri, este acceptarea faptului că vechea paradigmă a
ştiinţei, fundamentarea materialistă, a fost spulberată.
Iată ce spunea părintele cuanticii, marele fizician
german Max Planck, în cuvântarea rostită la ceremonia de
decernare a Premiului Nobel pentru fizică (1918), citat în
(Braden, 2004, 107).
“Ca un om care şi-a dedicat întreaga viaţă ştiinţei
exacte – studiului materiei - vă pot spune, ca rezultat al
cercetărilor mele în legătura cu atomii, doar atât: nu există
materie ca atare. Tot ceea ce numim 'materie' îşi are originea
şi există doar în virtutea unei forţe care face să vibreze
particulele unui atom, şi care menţine integritatea acestui
minuscul sistem solar al atomului. Suntem obligaţi să
presupunem că în spatele acestei forţe există o minte
conştientă şi inteligentă. Aceasta minte este matricea întregii
creaţii.”
Vedem aşadar că oamenii de ştiinţă l-au găsit pe
Dumnezeu, chiar dacă nu Îl numesc aşa. Ce altceva putem
înţelege când ni se vorbeşte în Teoria Vidului Fizic de
iminenţa esenţei creatoare şi inevitabilitatea esenţei volitive a
Spiritului decât că există un Creator care prin Voinţa Sa a
declanşat naşterea Universului?
Ce putem înţelege din declaraţia lui Planck, că în spatele
întregii creaţii se află o minte conştientă şi inteligentă, decât că
existenţa unui Dumnezeu-Creator a fost demonstrată stiinţific?
De unde până acum ştiinţa nega afirmaţiile Bibliei,
dintr-o dată aceasta îşi arogă un merit din faptul că ar fi

23
descoperit lumea spirituală. Or, Biblia a spus de la început că
Dumnezeu, care e Spirit, a creat Materia, şi că omul însuşi a
fost creat ca fiinţă spirituală. Marea durere este aceea că ştiinţa
mai degrabă este dispusă să accepte concepţiile misticii
orientale, decât să-l accepte pe Dumnezeu ca Creator. De ce?
S-a constatat că motivul de bază pentru care oamenii nu
cred într-un Dumnezeu Creator şi în Biblie este acela că ei nu
vor să creadă, şi asta pentru simplul motiv că “le-ar da peste
cap” felul de a trăi. Ei nu vor să se confrunte cu adevărul. E
mult mai uşor pentru cineva să creadă în Budism sau
Hinduism, dar dacă ia în serios ce scrie Biblia el nu-şi mai
poate trăi viaţa „de capul lui”, trebuie să ia nişte decizii capitale
pentru viaţa sa.
Ceea ce aş dori să punctăm la sfârşitul acestui capitol este
faptul că ştiinţa, până acum duşman declarat a tot ce nu este
măsurabil, începe să admită existenţa conştiinţei şi a
spiritului, şi chiar existenţa unei ”forţe creatoare,
înzestrată cu inteligenţă şi voinţă”, şi nu doar ca pe nişte
concepte aparţinând disciplinelor filosofic-umaniste sau
mistic-teologice ci ca pe nişte realităţi care pot fi studiate cu
ajutorul metodelor ştiinţelor exacte.
A doua observaţie se referă la faptul că, deşi oamenii de
ştiinţă l-au „găsit” pe Dumnezeu, ei preferă să Îl numească
mai degraba Tao decât Teo (Theos), mai degrabă Marele Unu
sau Nimicul Absolut decât Dumnezeu. Astfel se împlineşte
Scriptura care zice „cu toate că au cunoscut pe Dumnezeu,
nu L-au proslăvit ca Dumnezeu” Romani 1:21

A treia menţiune se referă la faptul că asocierea cu fizica

cuantică oferă o mare credibilitate filosofiei orientale, care
îmbracă prin aceasta o formă pseudoştiinţifică numită New
Age.

24
Capitolul 2. Realitatea spirituală

Şi credinţa este o încredere neclintită în

lucrurile nădăjduite, o puternică
încredinţare despre lucrurile care nu se
văd. Evrei 11.1

Iată că ştiinţa a început să vorbească de „spirit”. Ce

înseamnă spirit, spiritualitate? Să începem prin a arăta ce nu
este spiritualitatea, deoarece în lumea de azi există o mare
confuzie în această privinţă. Deseori termenul „spiritual” este
folosit ca sinonim cu termenul „cultural” sau „ intelectual”.
Astfel, o persoană „spirituală” este considerată o persoană
cultă, erudită, care dă dovadă de multă cunoştinţă sau posedă o
anumită formă de înţelepciune. Uneori chiar şi despre cei care
fac glume bune, selecte, rafinate, se spune că sunt „spirituali”.
O altă interpretare este aceea prin care se consideră că o
persoană este cu atât mai spirituală cu cât cunoaşte mai bine
Biblia, Coranul, sau lucrările mistice orientale. Ei bine, toate
acestea nu sunt spiritualitate.
Spiritualitatea înseamnă a interacţiona cu lumea
nevăzută, are de a face cu ceea ce numim în mod obişnuit
supranatural, paranormal, parapsihologic: prevestirea
viitorului, vindecări miraculoase, vise premonitorii,
clarviziune, facere de minuni, proiecţie astrală, telepatie,
teleportare, comunicare cu entitaţi spirituale şi altele din
această categorie. Spiritualitatea este arta de a opera cu ceea ce
nu se vede, cu realitatea invizibilă.

25
 Legea fundamentală prin care omul poate acţiona în
lumea spirituală este Legea Credinţei. Această Lege este
definită în Biblie astfel:
Şi credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite,
o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd.
Evrei 11.1
Unii teologi susţin că în acest fragment (Evrei 11.1)
este vorba de credinţa în Dumnezeu şi aduc în sprijinul poziţiei
lor contextul în care este folosită fraza, şi care, într-adevăr, se
referă la credinţa în El. Totuşi, modul de formulare al frazei
sugerează că este mai degrabă o definiţie cu caracter general,
care se aplică apoi în mod particular la situaţia contextuală.
„Credinţa” în sine nu înseamnă implicit credinţa în Dumnezeu,
ci credinţa în legităţile realităţii spirituale, ale lumii nevăzute,
care, desigur, a fost creată tot de Dumnezeu.
Subliniez faptul că spiritualitatea are de a face cu a
interacţiona cu lumea nevăzută, nu se reduce la a cunoaşte
în mod intelectual aspecte despre lumea nevăzută.
Chiar dacă nu au o idee prea clar definită despre ce
înseamnă spiritualitate, oamenii pot cădea de acord cu faptul că
există o spiritualitate „pozitivă” şi una „negativă”. Dificultatea
intervine în momentul în care ne propunem să definim care e
pozitivă, care e negativă şi mai ales care este criteriul prin care
facem această deosebire.
Să luăm, de exemplu, radiestezia. Este bună sau este rea?
Terapiile cu cristale, bioenergie sau Reiki, sunt bune sau rele?
Mai ştim că există magie albă care se doreşte a fi percepută ca
acţionând în folosul oamenilor, în contrast cu magia neagră
considerată malefică. Promotorii disciplinelor menţionate
susţin că promovează iubirea aproapelui, vindecarea semenilor,
facerea de bine, atitudinea morală. Poliţia foloseşte persoane cu
înzestrări paranormale pentru elucidarea unor cazuri (psychic

26
witness), iar armata pentru a obţine informaţii despre inamic
sau pentru a influenţa armata oponentă. Multe alte discipline
spirituale se află în aceeaşi situaţie. Sunt ele bune sau rele?
Problema fundamentală care se ridică este cea a criteriului de
diferenţiere. Dacă criteriul este ajutorarea semenilor, multe
dintre acestea pot fi considerate bune. Dacă aplicăm criteriile
Lui Dumnezeu, concluzia s-ar putea schimba în mod dramatic.
De fapt, întrebarea fundamentală care se pune este: cine
stabileşte ce este bine şi ce este rău, omul sau Dumnezeu?
În Scriptură putem citi:... şi preotul să pună pe femeie
să jure cu un jurământ de blestem, şi să-i zică: „Domnul să te
facă să ajungi de blestem şi de urgie în mijlocul poporului tău,
făcând să ţi se usuce coapsa şi să ţi se umfle pântecele, şi
apele acestea aducătoare de blestem să intre în măruntaiele
tale, ca să facă să ţi se umfle pântecele şi să ţi se usuce
coapsa!” Şi femeia să zică: „Amin! Amin!” Preotul să scrie
blestemurile acestea într-o carte, apoi să le şteargă cu apele
cele amare. Şi să dea femeii să bea apele amare aducătoare
de blestem; şi apele aducătoare de blestem vor intra în ea şi-i
vor pricinui amărăciunea. ... După ce îi va da să bea apele,
dacă ea s-a pângărit şi a fost necredincioasă bărbatului ei,
apele aducătoare de blestem vor intra în ea, şi-i vor pricinui
amărăciunea; pântecele i se va umfla, coapsa i se va usca, şi
femeia aceasta va fi de blestem în mijlocul poporului ei. Dar
dacă femeia nu s-a pângărit şi este curată, va rămâne
neatinsă, şi va avea copii. Numeri 5.21-28
Dacă nu am şti că este un fragment din Biblie, am
spune că e un ritual magic, esoteric, ocult nu-i aşa? Elisei a
aruncat un lemn în apă, care s-a dus la fund, făcând să
plutească un fier de topor (2 Împăraţi 6. 6), a aruncat făină într-
o fiertură otrăvită şi a anihilat în mod miraculos otrava (2
Împăraţi 4. 41). Ilie a alergat, sub puterea lui Dumnezeu, mai

27
repede decât calul împăratului Ahab (1Împăraţi 18.46), la fel ca
acei călugări tibetani numiţi lung gom pa care străbat deşertul
cu viteze incredibile. Chemarea ploii o întâlnim atât în Biblie,
toţi ne amintim de Ilie care a oprit şi apoi a declanşat ploaia
(1Împăraţi 17.1; 18.41), cât şi în cultura popoarelor primitive,
sau în ritualurile şamanice. Urim şi Tumim, aruncarea sorţului
în poala hainei, interpretarea viselor, pe care le găsim în
Scriptură par de asemenea nişte lucruri similare practicilor
esoterice oculte.
Prevestirea viitorului are diferite denumiri şi forme: în lumea
esoterică divinaţie (Yi Jing, Tarot), ghicitorie (în stele, în cafea,
în cărţi, în oase, în palmă), iar în Biblie proorocie / profeţie.
Vindecările spirituale. Au ajuns să cunoască în zilele noastre
o dezvoltare extraordinară vindecările ce folosesc „punerea
mâinilor”. Fie că se numesc Bioenergie, Reiki, sau vindecări
prin daruri spirituale ale unor sfinţi, ele descriu aceeaşi
realitate. Biblia este plină de astfel de evenimente de vindecare.
Observăm că există o aceeaşi realitate spirituală, dar
care este privită din două perspective diferite: cea esoterică şi
cea biblică. Să investigăm mai îndeaproape câteva manifestări
spirituale:
1. Teleportarea.
Teleportarea este un proces de deplasare a unui obiect dintr-
un loc în altul, mai mult sau mai puţin instantaneu, fără ca
obiectul să parcurgă spaţiul dintre cele două poziţii, găsim
scris în Enciclopedia Wikipedia. Teleportarea este un concept
paranormal şi parapsihologic dar şi biblic în acelaşi timp.
• Biblia ne vorbeşte despre acest fenomen, atunci când
proorocii au întrebat pe Elisei dacă într-adevăr Ilie a fost
răpit la cer sau doar a fost teleportat. Această abordare este
un semn că asemenea lucruri erau ceva obişnuit pe acea
vreme. Ei i-au zis: „Iată că între slujitorii tăi sunt cincizeci
28
 de oameni viteji; vrei să se ducă să caute pe stăpânul
tău?” Poate că Duhul Domnului l-a dus şi l-a aruncat pe
vreun munte sau în vreo vale.” El a răspuns: „Nu-i
trimiteţi.” 2 Împăraţi 2.16
• Filip a fost şi el teleportat după ce l-a botezat pe
Ministrul de Finanţe al Etiopiei. .... şi Filip a botezat pe
famen. Când au ieşit afară din apă, Duhul Domnului a
răpit pe Filip, şi famenul nu l-a mai văzut. În timp ce
famenul îşi vedea de drum, plin de bucurie, Filip se afla la
Azot .... Faptele Apostolilor 8:38, 40
• Profetul Ezechiel a fost teleportat: Când m-a răpit
Duhul şi m-a luat, mergeam amărît şi mânios, şi mâna
Domnului apăsa tare peste mine Ezechiel 3:14
• Isus a fost dus pe acoperişul Templului, apoi pe un
munte, fie teleportat, fie sub forma unei proiecţii astrale
(Matei 4.5, Matei 4. 8)
2. Proiecţia astrală
Proiecţia astrală sau experienţa extracorporală este prezentă în
multe locuri în Biblie
• După realizarea unei vindecări Elisei a refuzat să
primească plată. Ghehazi, slujitorul său, crezând că Elisei
nu îl vede, a alergat după cel vindecat şi a cerut acestuia o
plată. Elisei i-a zis: „Oare n-a fost duhul meu cu tine,
când a lăsat omul acela carul şi a venit înaintea ta? Este
oare acum vremea de luat argint, haine, măslini, vii, oi,
boi, robi şi roabe? 2 Împăraţi 5.26
• Pavel a spus despre sine: Cunosc un om în Hristos,
care, acum patrusprezece ani, a fost răpit până în al treilea
cer (dacă a fost în trup nu ştiu; dacă a fost fără trup, nu
ştiu: Dumnezeu ştie). 2 Corinteni 12.2

29
 • Şi din nou Pavel ...În Numele Domnului Isus, voi şi
duhul meu, fiind adunaţi laolaltă, prin puterea Domnului
nostru Isus, am hotărât......1 Corinteni 5.4
• Şi profetul Ezechiel a experimentat proiecţia astrală...
Mâna Domnului a venit peste mine, şi m-a luat în Duhul
Domnului, şi m-a pus în mijlocul unei văi pline de oase.
Ezechiel 37.1
3. Telepatie - citirea gândului
• Isus, care le-a cunoscut gândurile, a luat cuvântul şi
le-a zis.... Luca 5:22 La fel Luca 9.47, Luca 11.17, Ioan
16.19, Marcu 2.8
• Elisei a ştiut că cineva a fost trimis să-l ucidă (2
Împăraţi 6. 32)
4. Experienţa OZN.
Pentru cei ce cred în OZN-uri şi extratereştri am o veste bună şi
una mai puţin bună.
• Vestea bună este că au dreptate, există extratereştri,
există OZN-uri şi originea vieţii este într-adevăr
extraterestră.
• Vestea proastă este că aceşti extratereştri nu sunt nişte
omuleţi verzi de pe Marte, ci sunt fiinţe spirituale
materializate, despre care Biblia ne vorbeşte. Originea
vieţii este extraterestră, fiind lucrarea lui Dumnezeu, Isus
este extraterestru, Ilie şi Enoh au devenit extratereştri după
răpirea lor, toţi cei care cred în mântuire vor deveni, la un
moment dat, extratereştri. Îngeri-extratereştri au venit pe
pământ cu diverse misiuni (Geneza 19.1-12, Luca 24.4 etc).
Satan şi demonii săi sunt, de asemenea, extratereştri. În ce
priveşte OZN-urile, există descrieri biblice ale acestora:

30
 o Răpirea lui Ilie, în prezenţa lui Elisei, a fost
realizată de un astfel de OZN. Pe când mergeau ei
vorbind, iată că un car de foc şi nişte cai de foc i-au
despărţit pe unul de altul, şi Ilie s-a înălţat la cer într-
un vârtej de vânt. 2 Împăraţi 2:11
o Profetul Ezechiel descrie ... Mă uitam ...şi iată
că ..., era o roată la fiecare din cele patru feţe ale lor.
Înfăţişarea acestor roţi şi materialul din care erau
făcute, păreau de hrisolit, şi toate patru aveau aceeaşi
întocmire. Înfăţişarea şi alcătuirea lor erau de aşa fel
încît fiecare roată părea că este în mijlocul unei alte
roţi. Când mergeau, alergau pe toate cele patru laturi
ale lor, şi nu se întorceau deloc în mersul lor... Unde le
mâna duhul să meargă, acolo mergeau, încotro voia
duhul; şi împreună cu ele se ridicau şi roţile, căci
duhul făpturilor vii era în roţi. Ezechiel 1:15 -20 .
o Ezechiel 10, întregul capitol, ne prezintă, din nou,
un astfel de OZN.
Extratereştri şi OZN-urile sunt mai degrabă rezultatul
unor materializări ale lumii spirituale, decât al activităţii unor
„fiinţe inteligente venite de pe alte planete”.
În zilele noastre, în majoritatea covârşitoare a cazurilor,
ele reprezintă manifestarea activităţii îngerilor căzuţi, întrucât
Satan este momentan „domnul puterii văzduhului”. (Efeseni
2.2). Celor care nu sunt convinşi de aceste lucruri le recomand
articolul lui Teodor Macavei, OZN-URILE, PRIETEN,
PERICOL SAU PLASMUIRE? pe care îl găsiţi la adresa
http://www.rcrwebsite.com/ufo1.htm, şi mărturia câtorva
personalităţi, cercetători ai fenomenelor OZN, care susţin că
acestea sunt manifestări ocultice şi/sau demonice la
http://www.rcrwebsite.com/ufo2.htm.

31
5. Comunicarea cu entităţi: comunicare cu îngeri, cu
demoni, cu sufletele morţilor.
Aş vrea să precizez aici şi să subliniez faptul că nu există o
comunicare cu sufletele morţilor.
Conform Bibliei, înainte de Hristos sufletele morţilor se
duceau într-un loc subteran numit Şeol (ebr) sau Hades (gr) în
aşteptarea Judecăţii. Şeolul avea două zone, una pentru
credincioşi numită „sânul lui Avraam”, şi una pentru
necredincioşi, de unde nimeni nu putea pleca de capul lui. Dacă
ar fi fost posibil, bogatul din pilda menţionată în Luca 16.19-31
(Lazăr şi bogatul) ar fi mers personal să-şi anunţe familia de
existenţa acelui „loc de chin”. În timp ce pentru cei credincioşi
teologia susţine că de la Isus încoace ei merg direct în cer, nu
pare să existe nici o modificare în statutul morţilor
necredincioşi. În oricare caz, în toate aceste situaţii sufletele
morţilor au o destinaţie precisă şi nu umblă libere prin cosmos.
Aşa numitele duhuri ale morţilor nu sunt altceva decât
ceea ce se numesc „duhuri de casă” sau „demoni de casă”. Aşa
cum Dumnezeu ne-a dat fiecăruia îngeri păzitori, şi Satan îşi
are soldaţii săi la datorie. Aceştia îşi petrec timpul alături de
noi şi familiile noastre, şi pot lua înfăţişarea persoanei chemate
în mod spiritist. Ele capătă credibilitate prin faptul că ştiu totul
despre noi şi istoria familiei noastre. De unde ar putea cunoaşte
toate intimităţile noastre spiritul unui mort chemat de un
vrăjitor? Sau chiar un mort din familia noastră apărut în vis, de
unde ar putea cunoaşte viitorul? Ele nu sunt spirite ale morţilor,

32
sunt demoni4. Posibilitatea comunicării cu aceste entităţi este
menţionată în Biblie, şi privită ca o activitate condamnabilă.
„Să nu fie la tine nimeni care să-şi treacă pe fiul sau pe
fiica lui prin foc, nimeni care să aibă meşteşugul de ghicitor,
de cititor în stele, de vestitor al viitorului, de vrăjitor, de
descântător, nimeni care să întrebe pe cei ce cheamă duhurile
sau dau cu ghiocul, nimeni care să întrebe pe morţi. Căci
oricine face aceste lucruri este o urâciune înaintea
Domnului”. Deuteronom 18.10
6. Legămintele de sânge.
Ştim că legămintele sacre au la bază vărsarea de sânge, şi
că numeroase ritualuri mistice şi oculte în sine implică
folosirea sângelui uman sau animal. Dar şi în Biblie vedem
cum legământul lui Dumnezeu cu Avraam (Geneza 15), ca şi
ritualurile sacrificiale animale pentru ispăşirea păcatelor
implică sânge (Levitic 4). Chiar şi Noul Testament (Noul
Legământ) se face „în sângele lui Isus”(Luca 22.20). Aceasta
se întâmplă deoarece sângele are o încărcătură spirituală (Căci
viaţa trupului este în sânge. Vi l-am dat ca să-l puneţi pe altar,
ca să slujească de ispăşire pentru sufletele noastre, căci prin
viaţa din el face sângele ispăşire. Levitic 17.11. De aici şi
interdicţia de a mânca sânge, valabilă atât în Vechiul
Testament (Geneza 9.4, Levitic 7.26 ) cât şi în Noul Testament.
(Fapte 15.20).

Mă voi opri aici deoarece scopul nostru în acest

moment nu este acela de a face o comparaţie amănunţită între
4
În descrierea din Biblie cu privire la Samuel (1Samuel 28.13-23), personal
cred că cel „sculat din morţi” nu a fost Samuel şi nici un demon de casă, ci
un înger trimis de Dumnezeu, de aceea s-a speriat medium-ul spiritist.
Vrăjitoarea nu s-ar fi speriat de Samuel, deoarece ea însăşi l-a chemat, şi
nici de un demon, deoarece avea de a face în mod curent cu aceştia. În
schimb a declarat că vede o „fiinţă dumnezeiască”.

33
practicile spirituale biblice şi cele esoterice. Scopul nostru este
acela de a conştientiza că:
Deşi folosesc un vocabular diferit, Misticismul, Ocultismul,
Paranormalul, Parapsihologia, Psihotronica, Esoterismul şi
Biblia descriu o aceeaşi realitate spirituală.
Acest adevăr este susţinut şi de faptul că Daniel, om sfânt al lui
Dumnezeu, a ajuns să fie numit şeful esoteriştilor. Într-o
situaţie critică, Împăratul Belşaţar este informat că: În
împărăţia ta este un om, care are în el duhul dumnezeilor celor
sfinţi; şi pe vremea tatălui tău, s-au găsit la el lumini,
pricepere şi o înţelepciune dumnezeiască. De aceea împăratul
Nebucadneţar, tatăl tău, da, tatăl tău, împărate, l-a pus mai
mare peste vrăjitori, cititori în stele, haldei, ghicitori. Daniel
5.11. Totuşi Daniel nu s-a amestecat în practicile lor.
Lumea spirituală este o lume la fel de reală ca şi lumea
materială. Ea îşi are propriile legi care o guvernează, iar
aceste legi funcţionează indiferent dacă cineva crede sau nu
în realitatea spirituală, indiferent dacă el crede sau nu în
Dumnezeu!
Această afirmaţie poate fi surprinzătoare, mai ales
pentru lumea creştină. Deşi toate lucrurile, atât cele văzute cât
şi cele nevăzute au fost create de Dumnezeu, unii pot alege să
nu creadă în existenţa lui Dumnezeu, şi totuşi pot cunoaşte şi
utiliza legile spirituale, tot aşa cum oamenii care nu cred în
Dumnezeu pot cunoaşte şi utiliza legile lumii materiale.
Care sunt aceste „legi spirituale” constituie un subiect care nu
face obiectul cărţii de faţă. Vom menţiona totuşi, la timpul
potrivit câteva dintre ele.
Am arătat că există o singură realitate spirituală. Atunci se
pune întrebarea: există vreo diferenţă între creştinism şi
esoterism? Diferenţa constă în modul în care ne raportăm la

34
 Dumnezeul Bibliei. Întrebarea fundamentală, aşa cum am
arătat, este: cine stabileşte ce este bine şi ce este rău?
Creştinii îl recunosc pe Dumnezeu ca Creator şi Suveran, îl
recunosc pe Isus ca Mântuitor şi se supun lui ca Domn, acceptă
Biblia ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu inspirat. Dumnezeu este
cel care defineşte binele şi răul.
Esoteriştii îl scot din ecuaţie pe Dumnezeul Bibliei înlocuindu-
l cu un Dumnezeu-Forţă-Natură-Univers, impersonal, în timp
ce persoana-dumnezeu devine Omul însuşi. Acesta nu se
supune decât propriei voinţe, el însuşi fiind cel care defineşte
binele şi răul după sloganul „omul e măsura tuturor lucrurilor”.
5

5
Excepţie de la această categorizare sunt sataniştii, care cred în Dumnezeul
Bibliei, dar preferă în mod deliberat să fie de partea lui Satan, şi se supun
acestuia.

35
Capitolul 3. Cele 3 ceruri. Omul spiritual.

Cunosc un om în Hristos, care, acum

patrusprezece ani, a fost răpit până în al
treilea cer ...a fost răpit în rai.
2 Corinteni 12.2

Să încercăm împreună, în cele ce urmează, să aducem

mai multă lumină asupra realităţii spirituale. Dacă în
capitolelele precedente scopul era să conştientizăm existenţa
lumii spirituale, pentru cei care încă mai aveau nevoie de
aceasta, acum vom încerca, cu ajutorul unei „chei” să
pătrundem mai adânc în problematica spiritualului. Această
cheie este „conceptul celor trei ceruri”.
În diferite culturi spirituale se vehiculează existenţa
unui număr de ceruri care poate varia de la două, trei, şapte,
nouă sau mai multe. În Biblie găsim referiri care sugerează
faptul că există mai multe ceruri astfel:
• Deuteronom 10.14 Iată, ale Domnului, Dumnezeului
tău, sunt cerurile şi cerurile cerurilor, pământul şi tot ce
cuprinde el.
• Marcu 11:10 Binecuvântată este Împărăţia care vine,
Împărăţia părintelui nostru David! Osana în cerurile prea
înalte!”
Deci putem identifica cerurile, cerurile cerurilor şi cerurile
preaînalte.

36
 Pavel ne spune despre sine... Cunosc un om în Hristos,
care, acum patrusprezece ani, a fost răpit până în al treilea cer
....a fost răpit în rai. 2 Corinteni 12.2
Putem deduce din cele de mai sus că există trei ceruri.
Dumnezeu locuind în cel de al treilea cer, presupun că nu poate
exista un cer mai înalt decât acesta. Desigur, fiecare cer la
rândul lui poate avea una sau mai multe trepte, de exemplu cel
de al treilea cer ar putea avea 7 astfel de subnivele.
Cărţile de teologie explică realitatea celor trei ceruri în
felul următor: primul ar fi cerul în care zboară păsările, al
doilea cer ar fi cel în care sunt stelele, iar al treilea cer este
locuinţa lui Dumnezeu. Dincolo de aspectul poziţional-spaţial
al acestor ceruri eu cred că există şi o conotaţie spirituală a
acestora. Când Isus spune ...cum veţi crede când vă voi vorbi
despre lucrurile cereşti? Ioan 3.12, sau Pavel... şi gemem în
cortul 6 acesta, plini de dorinţa să ne îmbrăcăm peste el cu
locaşul nostru ceresc 2 Corinteni 5.2, cred că ei au în vedere o
conotaţie spirituală a cerurilor.
Cele trei ceruri reprezintă trei nivele spirituale, care vor fi
prezentate în continuare. În cadrul fiecărui nivel există mai
multe subnivele şi grade de putere.

Iniţial exista un singur nivel spiritual, apoi au fost două,

şi în cele din urmă trei. Pentru a înţelege cum s-a întâmplat
acest lucru, trebuie să aruncăm o privire în Istoria Universului7,
şi chiar puţin înainte de naşterea acestuia. Se pare ca lucrurile
s-au petrecut cam aşa…

Istoria universului - istoria celor trei ceruri

6
Pavel se referă la trupul fizic
7
Sursa: Ardelean (2009)

37
Dragostea divină
În veşnicia dinaintea naşterii Universului, când încă nu
se “inventase” timpul, exista o comuniune minunată între trei
persoane –Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt - care alcătuiau o singură
fiinţă. Relaţia lor era guvernată de principiul dragostei divine, a
dragostei care se dăruieşte, astfel încât fiecare era preocupat nu
de propria persoană ci de a-i onora pe ceilalţi şi de a le face
bucurie. Aceasta atitudine, definitorie pentru Divinitate, o
putem intui din afirmaţiile făcute în Biblie cu diferite ocazii:
• Deşi Tatăl avea autoritatea supremă, El a avut deplină
încredere şi a dat-o în întregime Fiului (Matei 28.18)
• Isus n-a profitat de acest lucru pentru “a-şi face de cap”
ci a rămas ascultător de Tatăl până la moartea lui pe cruce
(Filipeni 2.6-11)
• În ce priveşte pe Duhul Sfânt, acesta niciodată nu se
glorifică pe sine, ci doar pe Isus şi pe Tatăl; cu toate acestea
Fiul spune “Orice păcat şi orice hulă vor fi iertate
oamenilor; dar hula împotriva Duhului Sfânt nu le va fi
iertată.”(Matei 12.31 ); astfel El îl onorează pe Duhul Sfânt
considerându-l mai important decât propria persoană.

Satan
Dumnezeu a creat făpturile angelice, populând cu ele
cerul şi atribuindu-le diferite funcţii şi diferite grade de putere
spirituală (îngeri, arhangheli, heruvimi, serafimi etc).
Satan a fost un arhanghel foarte frumos, supranumit şi
“Lucifer”, despre care Biblia spune:
... Tu aveai pecetea desăvârşirii, erai plin de înţelepciune, şi
desăvîrşit în frumuseţe. Stăteai în Eden, grădina lui

38
Dumnezeu, şi erai acoperit cu tot felul de pietre scumpe: cu
sardonic, cu topaz, cu diamant, cu hrisolit, cu onix, cu iaspis,
cu safir, cu rubin, cu smarald, şi cu aur; timpanele şi flautele
erau în slujba ta, pregătite pentru ziua cînd ai fost făcut. Erai
un heruvim ocrotitor, cu aripile întinse; te pusesem pe
muntele cel sfânt al lui Dumnezeu, şi umblai prin mijlocul
pietrelor scânteietoare. Ai fost fără prihană în căile tale, din
ziua cînd ai fost făcut, până în ziua când s-a găsit nelegiuirea
în tine. … Ţi s-a îngâmfat inima din pricina frumuseţii tale, ţi-
ai stricat înţelepciunea cu strălucirea ta. Ezechiel 28.13-17
... Tu ziceai în inima ta: „Mă voi sui în cer, îmi voi ridica
scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu; ..., voi
fi ca Cel Prea Înalt.” Isaia 14.13-14
În urma acestei îngâmfări Satan n-a vrut să se mai
supună lui Dumnezeu, şi a corupt circa o treime din numărul
îngerilor ca să-l urmeze în răzvrătirea lui. Datorită acestui fapt
Dumnezeu i-a alungat din cerul său, dar nu i-a putut pedepsi
deoarece îngerii au fost creaţi cu voinţă liberă, iar supunerea
prin forţă nu are ce căuta în Împărăţia dragostei lui Dumnezeu.
Astfel a apărut al doilea cer spiritual, care este cerul
oştirii lui Satan
Să reţinem că elementul cheie al răzvrătirii este aspiraţia
lui Satan: „voi fi ca Dumnezeu!”
Crearea omului
La baza creării omului a stat dorinţa lui Dumnezeu
de a multiplica relaţia din Trinitate într-o familie mai
numeroasă. Putem deduce aceasta din faptul că Adam şi Eva
au fost creaţi după „chipul şi asemănarea lui Dumnezeu”, spre
deosebire de toate celelalte fiinţe create (Geneza 1.26). Lui
Adam i-a fost dată stăpânirea peste Grădina Eden. Acest
domeniu însă, aparţinuse cândva lui Satan, aşa cum am văzut.
De aceea Adam trebuia să-şi păzeasca grădina. (Domnul
39
Dumnezeu a luat pe om şi l-a aşezat în grădina Edenului, ca s-
o lucreze şi s-o păzească. Geneza 2.15)
Dumnezeu a a dat omului porunca aceasta: „Poţi să mănânci
după plăcere din orice pom din grădină; dar din pomul
cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care
vei mânca din el, vei muri negreşit. Geneza 2.16
Adam trebuia să evolueze şi să se desăvârşească pe un
drum al ascultării, hrănindu-se din pomul vieţii şi exersând
liberul arbitru în dependenţă de Creator.
Prin crearea omului a fost creat un nou subnivel spiritual,
specific omului.

Căderea în păcat
Pentru a-şi recăpăta anumite privilegii, Satan, numit şi
Diavolul, i-a amăgit pe Eva şi Adam, să mănânce din “fructul
oprit”. De remarcat este faptul ca Satan nu i-a forţat să
mănânce, el doar le-a sugerat o opţiune ... Atunci şarpele a zis
femeii: „Hotărât, că nu veţi muri! dar Dumnezeu ştie că, în
ziua când veţi mânca din el, vi se vor deschide ochii şi veţi fi
ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul”. Geneza 3.4-5.
Adam şi Eva au acceptat de bună voie să-l creadă mai degrabă
pe Lucifer decât pe Dumnezeu, căzând astfel în aceeaşi
răzvrătire ca acesta.
Remarcăm în modul în care Adam a fost ispitit, elementul
cheie al rebeliunii: „veţi fi ca Dumnezeu”. Să reţinem deci,
că Adam a acceptat să mănânce din fruct pentru „a fi ca
Dumnezeu”.
Biblia spune: “Nu ştiţi că, dacă vă daţi robi cuiva, ca
să-l ascultaţi, sunteţi robii aceluia de care ascultaţi?” Romani
6.16 (vezi şi 2 Petru 2.19). Aşa a devenit Adam robul lui Satan.

40
 Satan urmărea ca astfel, ţinându-l captiv pe Adam -
creat după chipul lui Dumnezeu, deci “membru al familiei”- şi
stăpânind peste el şi urmaşii acestuia, să-L determine pe
Dumnezeu să-l reprimească în cer şi să-i acorde anumite
drepturi. Acest fapt a avut câteva consecinţe:
1. Observăm faptul că într-adevăr Satan a reuşit să recâştige
dreptul de a participa la întâlnirile îngerilor (Iov 2.2). Putem să
ne întrebăm de ce Dumnezeu n-a luat nici o măsură împotriva
lui Lucifer? Deşi ne e greu să ne închipuim, cu toate că
Dumnezeu nu dă socoteală nimănui de faptele Sale,
Atotputernicia Lui este cumva limitată de Sfinţenia Lui. El nu
putea să-l pedepsească pe Satan pentru simplul motiv că Adam
i s-a supus de bună-voie.
2. Prin acest eveniment numit „cădere” omul a „murit” în
sensul că comuniunea sa cu Dumnezeu a fost întreruptă, iar
puterea sa spirituală a fost diminuată. Omul a rămas cu „duhul
omului” care îi asigură viaţa biologică, alături de nişte
rudimente ale puterii spirituale iniţiale.
Prin „cădere” a luat naştere primul cer spiritual, adică
nivelul spiritual al „omului căzut”.
3. Adam, împreună cu toate proprietăţile lui, a devenit robul
lui Satan. De atunci Lucifer a devenit “stăpânitorul acestei
lumi“ (Ioan 12.31; Ioan 14.30), iar Adam şi toţi urmaşii lui,
fiindcă toţi copiii de robi sunt şi ei robi, adică toţi oamenii au
devenit “copii ai diavolului“ (1 Ioan 3.10; Ioan 8.44). Fiind
proprietatea sa, Satan a plasat în om, am putea zice chiar în
ADN-ul acestuia, o „marcă de proprietate”, un fel de „genă
mutantă” care i-a transferat caractere proprii Diavolului cum
sunt: minciuna, înşelarea, lăcomia, aroganţa, invidia, violenţa,
egoismul, dorinţa de a trăi pentru sine, dorinţa de a impresiona,
de a fi admirat, dorinţa de independenţă de Dumnezeu, dorinţa
de putere şi de a exercita control asupra voinţei altora,

41
manipulare, răzbunare. Din acest motiv pornirile naturale ale
omului sunt rele. N-aţi simţit niciodată nişte porniri interioare
rele pe care vi le-aţi reprimat doar pentru că legea le
pedepseşte?
Aşa cum Dumnezeu ne-a făcut după chipul şi asemănarea Sa,
Satan l-a remodelat pe om „după chipul şi asemănarea sa”.
Stilul de gândire definitoriu al lui Satan este „voi fi ca
Dumnezeu”.
Astfel, omul caută acele lucruri care îl fac să fie „ca
Dumnezeu”. Chiar şi filosofii au descoperit acest adevăr, J.P.
Sartre, filozof ateu, afirma că „omul îşi doreşte să fie
Dumnezeu”.
Trebuie să subliniem că esenţa tuturor păcatelor este
atitudinea reprezentată prin sintagma „a fi ca
Dumnezeu”, şi ea ne afectează pe toţi, ca oameni „căzuţi”.
Autoînşelarea noastră stă în faptul că noi nu
pretindem în mod conştient că vrem să devenim Domnul
Dumnezeu, dar nu ne dăm seama că fiecare din noi vrea să
devină un „dumnezeu local”. Ne construim o imagine de
infailibilitate prin a nu ne recunoaşte greşelile, prin a da vina pe
alţii, prin a nu ne cere iertare. La început vrem să devenim
dumnezeul nostru, dumnezeu pentru pentru noi înşine, prin
faptul că nu mai vrem să ascultăm de nimeni şi nu mai
suportăm autoritatea, vrem să devenim „propriul nostru
stăpân”. Apoi extindem „dumnezeirea noastră” peste cei din
imediata noastră proximitate, judecându-i şi spunându-le ce
trebuie să facă cu viaţa lor. În acelaşi timp aspirăm să dovedim
celor din jur că suntem „mai presus” decât ei. Încercăm să
impresionăm prin statut profesional, social, economic, prin
aparenţa fizică, prin realizări, sau prin a face lucruri
neobişnuite. Odată ajunşi într-o poziţie de autoritate încercăm
să ne impunem voinţa asupra celorlalţi, vrem să avem ultimul

42
cuvânt într-o dispută, şi pretindem mai mult respect.
Autoritatea de a putea pedepsi ne hrăneşte sentimentul de
superioritate. Cu cât reuşim mai bine, cu atât dorim mai mult,
astfel că tendinţa de a deţine controlul asupra altora creşte cu
cât înaintăm în această direcţie. În final, chiar dacă în număr
mic, unii chiar ajung să se creadă Dumnezeu pentru ceilalţi.
În fapt, însăşi dezvoltarea societăţii umane este o istorie
a dezvoltării acestei atitudini. Ea se dezvoltă ca o capacitate
necesară pentru succes şi în cele din urmă necesară chiar
supravieţuirii într-o lume egoistă. Tocmai de aceea ne este atât
de greu s-o percepem ca păcat, fiindcă este o trăsătură necesară
adaptării în această lume, şi deci considerată pozitivă. (vezi
Romani 1.32)
Recapitulând, avem trei ceruri spirituale, pe care le vom
privi mai îndeaproape în cele ce urmează:
• Primul cer reprezintă primul nivel spiritual,
corespunzător puterii spirituale inerente fiinţei umane
căzute.
• Al doilea cer reprezintă nivelul spiritual al entităţilor
cosmice din familia lărgită a îngerilor căzuţi şi subnivelele
de putere corespunzătoare acestora.
• Al treilea cer reprezintă nivelul lui Dumnezeu, al
fiinţelor angelice necorupte, şi al omului regenerat 8 (născut
din nou).

8
Pe scurt, numim om regenerat sau născut din nou persoana care are o
relaţie mântuitoare cu Isus pe baza unui legământ (Matei 26.28), în
conformitate cu afirmaţiile biblice din Ioan 3.3-5, legământ consfinţit prin
botez. Pentru detalii privind naşterea din nou, vezi Scrisori către prieteni.
Introducere în creştinismul autentic. Ardelean R. (2009). Scrieţi autorului
pe E-mail şi solicitaţi această carte.

43
 Omul spiritual

Pentru a putea înţelege modul în care omul este

conectat la lumea spirituală, trebuie să vorbim pe scurt despre
alcătuirea lui. Până acum lumea creştină opera fie cu un model
dihotomic trup-suflet, fie cu unul trihotomic duh-suflet-trup.
Fiecare dintre iniţiatorii acestor modele au adus argumente
solide în favoarea lor. (Grudem, 2004, pp500)
Modelul trihotomic este susţinut în special de versete
ca: Dumnezeul păcii să vă sfinţească El însuşi pe deplin; şi
duhul vostru, sufletul vostru şi trupul vostru... 1 Tesaloniceni
5.23 (v. şi Evrei 4.12). De aici ar rezulta că omul are trei părţi:
trup, suflet şi duh.
Modelul dihotomic se sprijină în special pe argumentul că în
multe locuri din Biblie conceptele de Suflet şi Duh sunt folosite
interschimbabil. De pildă, în legătură cu moartea fizică se
spune uneori că persoana „şi-a dat sufletul” (Geneza 35.18,
Luca 12.20) iar alteori că „şi-a dat duhul” (Eclesiastul 12.5,
Ioan 19.30). Mai mult, Biblia spunând despre om fie că este
trup şi suflet (Matei 10.28), fie trup şi duh (Iacov 2.26), am
putea concluziona că sufletul şi duhul sunt acelaşi lucru.
Aşadar omul ar avea două părţi, o parte vizibilă, trupul, şi o
parte invizibilă, spirituală, numită în mod interschimbabil
suflet sau duh.
Modelul omului spiritual pe care l-am elaborat, şi pe
care vi-l ofer în continuare în rezumat, împacă cele două
modele anterioare, având capacitatea de a explica mai bine
realitatea spirituală, aşa cum vom vedea.
Biblia spune... Domnul Dumnezeu l-a făcut pe om din
ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă şi omul
s-a făcut astfel un suflet viu. Geneza 2.7

44
În original, când se referă la suflare de viaţă, cuvântul utilizat
pentru suflare este neshamah, iar cel utilizat pentru viaţă este
chay şi este la plural (Nee, 2006, 20).
În schimb, expresia s-a făcut un suflet viu sugerează că avem
un singur spirit.
Pe de altă parte, în Noul Testament se utilizează în
greacă, în original, pentru cuvântul „viaţă” trei cuvinte diferite:
Bios pentru ceea ce întreţine viaţa fizică, Psyche pentru viaţa
sufletească sau psihică, şi Zoe pentru viaţa din Dumnezeu care
este în noi.
Acestea par să sugereze, în opinia mea, că Dumnezeu ne-a
insuflat o „viaţă triplă” pentru a fi „după chipul şi asemănarea
Sa”, dar a pus acest triplet într-un singur spirit triunic.
În consecinţă noi avem un singur spirit, aşa cum avem un
singur trup fizic şi dar acest spirit este triunic, la fel cum
Dumnezeu este unul şi trei în acelaşi timp.
Să vedem care sunt cele trei componente ale spiritului
triunic al fiinţei umane.
Duhul este exprimat prin cuvintele ruach în ebraică şi
pneuma în greacă. Este depozitarul valorilor lui Dumnezeu
(Sfinţenia) şi scopurilor generale şi specifice ale lui
Dumnezeu, a Dragostei Lui ca Acţiune (Agape-gr) şi
Comuniune (Koinonia-gr)). Cuprinde conştiinţa de
Dumnezeu, care include conştiinţa morală din noi, precum şi
conştiinţa Adevărului, nivelul informaţional al cunoaşterii, care
se manifestă în om ca acel tip de înţelepciune care începe cu
„frica de Domnul”. În general este acceptat faptul că funcţiile
duhului sunt Conştiinţa de Dumnezeu, Comuniunea cu
Dumnezeu şi Intuiţia.

45
 Sufletul este exprimat prin cuvintele nefesh în ebraică
şi psyche în greacă. Cuprinde aspectul operaţional, decizional,
acţional, voliţional, liberul nostru arbitru. El este acela care ne
dă individualitate, personalitate, unicitate. Cuprinde conştiinţa
noastră umană, conştiinţa de sine, autoritatea noastră.
Dumnezeu a avut încredere să dea Fiului toată autoritatea
(Matei 28.18), şi la fel cum Fiul ascultă de Tatăl, tot aşa
sufletul nostru a fost creat pentru a sta în ascultare de duhul
nostru, care era în comuniune cu Tatăl.
Sufletul, sau psihicul, este în mod clasic considerat a fi sediul
intelectului, afectelor (emoţii/sentimente) şi voinţei
(comportamentului). Voinţa implică atât aspectul decizional cât
şi cel energetic, adică puterea de a îndeplini deciziile luate.
Suflarea de viaţă, cea care ne animă9, este exprimată
prin cuvântul neshamah în ebraică. Este aspectul energetic-
informaţional10, aspectul cel mai fluid al persoanei noastre.
El este pentru spirit echivalentul sângelui pentru trupul
uman. Acest aspect al spiritului triunic a fost denumit în
diferite moduri: suflu vital, forţă vitală sau vitalitate, Ki, Qi,
Chi, Prana, bioplasmă (V. Iniuşin), bioenergie, biocâmp,
jesod, forţă odică, magnetism animal (Mesmer) etc. Unii susţin
că există peste 100 de denumiri diferite pentru acest concept.
Suflul vital stă la baza tuturor teoriilor ce privesc circulaţia
energiilor în trup, a terapiilor energetice.
În Noul Testament, Suflarea de viaţă este exprimată prin „viaţa
sufletului” şi anume prin psyche în greacă, ceea ce ar putea
crea confuzie cu Sufletul. După o analiză pertinentă, şi pe baza
9
Suflarea este cea care mai ţine în viaţă, de exemplu, persoanele care se află
în comă.
10
Aspectul informaţional al duhului (cunoaştere) diferă de aspectul
informaţional al suflării de viaţă. Nivelul Duhului corespunde conţinutului
informaţiei, pe când nivelul energetic-informaţional corespunde curgerii,
sau transmiterii informaţiei. De aceea Isus a zis că Duhul „va lua din ce
este al Meu şi vă va descoperi” Ioan 16.14

46
a numeroase exemple, Nee (2006, 31) arată că în multe locuri,
deşi în original este utilizat acelaşi cuvânt psyche, în
interpretarea de context nu se poate folosi cuvântul „suflet”
deoarece acolo nu e vorba de „suflet” ci de „viaţa sufletului”.
În consecinţă, este necesar să considerăm sufletul şi viaţa
sufletului ca fiind lucruri diferite.
Ca şi consistenţă, sufletul pare a fi cel mai dens, duhul este
ceva mai fluid, fiind deseori simbolizat prin apă sau ulei, sau
chiar prin vânt, suflul vital fiind cel mai fluid. Sufletul şi duhul
au caracteristici de corporalitate, sunt corpuri spirituale
deoarece au atribute de personalitate (gândesc, se mâhnesc),
pe când suflul este spirit pur.
„Zoharul”(2007, pp34), lucrare majoră a misticii
ebraice, text fundamental al Kabbalei, susţine aceeaşi idee:
Spiritul este o lumină învăluită. Lumina este triplă:
Nechamah, Ruach şi Nephesh.
Copilul are spirit (suflet şi duh) din momentul
concepţiei, odată cu formarea ADN-ului, dar nu are încă suflu
(Ki) propriu, el alimentându-se din cel al mamei. Spiritul
precede trupul fizic, generând o matriţă energetic-
informaţională în care se va dezvolta acesta din urmă. În
momentul naşterii, odată cu tăierea cordonului ombilical, la
prima respiraţie şi primul ţipăt, el primeşte „suflare de viaţă” şi
se face „un suflet viu” (Geneza 2.7).
Trupul, pe de altă parte, este partea noastră fizică,
materială, care ne dă, prin intermediul simţurilor conştiinţa a
ceea ce ne înconjoară.
Modelul prezentat pare a fi susţinut şi de versetele:
• „Căci Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci de
putere, de dragoste şi de chibzuinţă. 2 Timotei 1.7 În
acest verset este vorba despre a avea un spirit cu trei
componente, şi anume de dragoste, care ţine de aspectul

47
 duhului, de chibzuinţă, care are de a face cu decizia şi
este aspectul sufletului, şi de putere, care este aspectul
energetic.
• „Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima
ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău, şi cu toată
puterea ta”; iată porunca dintâi. Marcu 12.30 Această
poruncă ne îndeamnă să iubim pe Dumnezeu cu toată
inima noastră spirituală formată din sufletul nostru şi
duhul nostru (cugetul este conştiinţa morală, parte a
duhului), împreună cu toată energia (puterea) noastră.
Să recapitulăm alcătuirea spirituală a omului:
• Duhul, cu următoarele funcţii
o Conştiinţă de Dumnezeu (Suveranitate,
Sfinţenie, Adevăr, Cunoaştere, Înţelepciune,
Valori, Scopuri)
o Comuniune cu Dumnezeu (Dragoste Divină
agape-gr)
o Intuiţie11 sau inspiraţie divină, prin care se
exprimă voinţa divină.
• Sufletul, cu următoarele funcţii:
o Conştiinţă de sine, Intelect, Raţiune
o Afectivitate (Emoţii / Sentimente)
o Voinţă: aspectul decizional, liberul arbitru,
alături de aspectul energetic. Puterea
11
Folosim cuvântul intuiţie în lipsa unui cuvânt mai adecvat. În contextul
nostru intuiţia semnifică purtătoarea energo-informaţională între om şi
Dumnezeu, un fel de sânge spiritual, energo-informaţional care circulă între
ei, care aduce omului revelaţie, inspiraţie divină, iar în sens invers duce
gândurile şi rugăciunile omului la El. E o comunicare „telepatică”, spirituală
între om şi Dumnezeu.

48
 sufletescă/psihică este dată de suflul vital, care,
direcţionat prin voinţă devine puterea voinţei, a
cuvintelor, a gândului, a dorinţei, a imaginaţiei.
• Suflul vital, spiritul pur.
Toate componentele spirituale ale omului au natură energetică.
Cele cu „vibraţie joasă” constituie corpul eteric, aflat în
legătură intimă cu trupul, nivelele mai înalte constituind
puterea sufletului şi inspiraţia duhului. Împreună, toate acestea
formează „aura”, structură care a putut fi pusă în evidenţă de
aparatura modernă.
Modul corect de funcţionare omului a fost acela ca omul să ia
decizii în suflet pe baza valorilor şi Adevărului din duhul
aflat în comuniune cu Tatăl, şi să acţioneze prin puterea
suflării de viaţă din el.
Să remarcăm că există câte o componentă energetic-
informaţională, fluidă, la fiecare dintre cele trei aspecte ale
„duhului omului”.
• La nivelul Duhului aceasta este intuiţia
• La nivelul Sufletului vorbim de energia psihică,
mentală, a voinţei, a credinţei.
• La nivelul Suflării de viaţă este bioenergia noastră,
obiect de studiu al tuturor terapiilor energetice.
Neglijarea aspectelor energetic-informaţionale din
constituţia omului a dus la incapacitatea noastră de a înţelege în
mod adecvat fenomenele spirituale aşa numite parapsihologice.
Practicanţii orientali care cultivă şi dezvoltă energetismul uman
ating nişte performanţe spirituale, aşa numite puteri
paranormale, uimitoare.
Ne-am putea întreba dacă Adam, omul creat, avea astfel
de puteri. Deşi personal am certitudinea acestui fapt, este destul

49
de greu de dovedit, deoarece Adam a avut o viaţă scurtă în
Eden, şi ne-au rămas puţine informaţii despre ce s-a întâmplat
acolo. Cert este că Dumnezeu i-a dat să lucreze şi să păzească o
grădină care se întindea între patru râuri (Geneza 2). Nu-mi pot
închipui cum ar putea cineva să lucreze o asemenea grădină, de
dimensiunea, să zicem, a Transilvaniei, fără să-l doară spatele,
şi cum ar putea să supravegheze şi să apere acest teritoriu de
forţele lui Satan (că de altcineva nu avea de cine să păzească
grădina în acea vreme), fără a poseda nişte puteri extraordinare.
Cum să supraveghezi un asemenea teritoriu? Cum să te
deplasezi rapid de la un capăt al altuia al grădinii pentru a
vedea ce se întâmplă? Cum să te lupţi cu îngerii fără a avea tu
însuţi puteri spirituale considerabile. De remarcat este şi faptul
că Satan nici nu a încercat ceva cu forţa, a venit cu un şiretlic,
aceasta părând să confirme recunoaşterea puterii lui Adam.
Apoi, lui Adam i s-a cerut să dea nume tuturor
animalelor, activitate care, din nou, solicită nişte capacităţi
remarcabile. În ebraică numele defineşte identitatea celui ce îl
poartă. De aceea Adam, pentru a da nume animalelor, trebuia
să cunoască natura fiecărei creaturi în parte, or această
cunoaştere a fost realizată intuitiv, pe baza capacităţilor sale.
Porunca lui Dumnezeu „să stăpâniţi peste peştii mării,
peste păsările cerului şi peste orice vieţuitoare care se mişcă
pe pământ.” Geneza 1.28 ar fi de asemenea greu de realizat
fără nişte aptitudini corespunzătoare. Încercaţi să vă închipuiţi
că tocmai aţi fost selectat să domniţi peste împărăţia peştilor
sau a păsărilor: cum aţi putea face asta?
Watchman Nee argumentează convingător (2000) şi
(2004) că Adam avea aceste puteri, iar acestea se aflau în
sufletul lui, ca o componentă la dispoziţia voinţei sale. Pe acea
vreme însă aceste puteri erau normale, nu paranormale.
Ce s-a întâplat la „căderea” lui Adam.

50
 În primul rând, s-a întâmplat ceea ce Dumnezeu a zis,
şi anume că dacă Adam va mânca din fructul oprit, va muri. El
nu a murit fizic, ci duhul lui a murit. „Moarte” în sens biblic nu
înseamnă „extincţie” sau „anihilare”, ci „despărţire”. Duhul
omului, care era racordat la Duhul Tatălui a fost deconectat de
acesta, şi omul a rămas „în întuneric”, i s-a tăiat lumina. Duhul
este încă acolo, viu în sens uman, dar despărţit de Tatăl. În
acest duh a rămas legea morală a lui Dumnezeu, la care se
face referire Romani 2.15, sub forma conştiinţei morale umane.
Moartea duhului se manifestă printr-un „gol” care există în
inima omului, şi pe care fiecare om care se analizează profund
îl va descoperi. Lipsa valorilor şi scopurilor divine s-a
transformat în nevoia omului după valori şi scopuri pentru a
trăi, iar funcţia principală a duhului care era comuniunea cu
Tatăl s-a pierdut, fiind substituită cu nevoia de a iubi şi a fi
iubit, nevoia de comuniune cu oamenii. Însă, chiar atunci când
aceste nevoi sunt împlinite, omul tot poate simţi în adâncul lui
o nevoie nedefinită şi care nu poate fi împlinită decât de
Dumnezeu însuşi.
Duhul omului lucrează acum aşa cum calculatoarele
funcţionează cu programele pe care le au, dar fără conexiune
Internet: nu se pot up-data, nu au acces la noi versiuni, nu
primesc informaţii de actualitate. (În ce priveşte comuniunea
cu Tatăl nu avem o comparaţie pe măsură.)
Astfel, după cădere, deci şi în zilele noastre, Duhul omului
se exprimă prin:
• Conştiinţa transcendenţei (a faptului că mai există
„ceva” după moartea fizică) şi conştiinţa morală, ca
rămăşiţe ale conştiinţei de Dumnezeu (Romani 2.15),
nevoia de Scop, de Valoare şi de Semnificaţie a vieţii;
nevoia de dedicare pentru un scop mai înalt decât sine,

51
 nevoia de a face parte dintr-un destin mai mare decât
propria viaţă.
• Nevoia de a iubi şi a fi iubit; nevoia de comuniune cu
oamenii.
• Un rudiment de Intuiţie ca rămăşiţă a legăturii divine cu
Tatăl.
În al doilea rând, din cauză că „duhul a murit”, el nu
mai putea constitui o sursă validă de Adevăr pentru luarea
deciziilor de către suflet. Deoarece sufletul este un organ
operaţional-decizional el are nevoie de cunoştinţă, de valori,
alături de scopuri şi ţinte de urmat, în raport cu care să ia
decizii. Prin urmare nevoile şi dorinţele trupului s-au substituit
scopurilor şi valorilor lui Dumnezeu devenind criteriile pe baza
cărora sufletul ia decizii. Omul, spune Biblia, a devenit „firesc”
sau „carnal”. Cuvântul folosit pentru „carnal” sau „fire
pământească” este sarx, care se traduce prin natură animală
(de exemplu în Galateni 5.24). Cu alte cuvinte, ceea ce Biblia
numeşte fire pământească este echivalent cu natură animală.
Noi am căpătat prin cădere o nouă natură, natura animală, în
locul naturii divine. Acest lucru poate fi constatat, fără a avea
nevoie de mari demonstraţii, privind în jurul nostru la
comportamentul uman. Biblia mai spune dealtfel chiar
literal: ...acestea se întâmplă numai pentru oameni, ca să-i
încerce Dumnezeu, şi ei înşişi să vadă că nu sunt decât nişte
dobitoace. Eclesiastul 3.18. Noi suntem astăzi foarte
asemănători cu animalele, aşa cum afirmă dealtfel şi oamenii
de ştiinţă.
Criteriul pentru luarea deciziilor nu a mai fost Duhul
Tatălui ci „principiul binelui şi răului” care a invadat sufletul
odată cu consumarea fructului oprit. Omul a devenit propriul
lui dumnezeu „cunoscând binele şi răul”(Geneza 3.22).
Această „deplasare” privind sursa de informare în luarea
deciziilor a perturbat funcţionarea noastră corectă. Principiul
52
plăcerii (sau fericirii) individuale a devenit elementul central al
funcţionării omului, criteriul fundamental al deciziilor noastre.
Omul condus de sufletul lui care „cunoaşte singur binele şi
răul” se numeşte „om sufletesc”12. Noţiunile om firesc şi om
sufletesc denotă acelaşi lucru, starea omului căzut, dar primul
accentuează faptul că omul are o natură animală, iar celălalt
subliniază faptul că deciziile se iau de catre suflet, independent
de Dumnezeu. Acest mod de a lua decizii este caracterizat de
Biblie astfel ...Înţelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este
pământească, firească (greceşte: sufletească.), drăcească.
Iacov 3.15. Drăcească deoarece utilizează principiul „eu sunt
dumnezeu şi pot stabili singur ce este bine şi ce e rău, ştiu ce
am de făcut, eu decid”.
Iată cum prezintă un autor esoteric aceeaşi realitate:
„Corpul astral, corpul dorinţelor, este centrul personalităţii,
căci de aici pleacă toate sugestiile, impulsurile ce ne
influenţează negativ. Corpul astral ne oferă elanul necesar, iar
corpul mental face combinaţiile şi aranjamentele ce oferă
satisfacţie primului. Dorinţele noastre ne dictează
comportamentul, iar intelectul, deşi le este superior, capabil
să le oprească sau să li se impună, se pune în slujba lor.
Acesta este adevărul. Priviţi, lumea întreagă îşi pune
inteligenţa în slujba dorinţelor, poftelor şi pasiunilor. Toată
instruirea, cunoştinţele, bogăţia culturală pe care omul le
posedă sunt puse în slujba întunericului, a ciudăţeniilor venite
„nu se ştie de unde”, a tenebrelor şi adâncimilor învolburate.
Oamenii cei mai pricepuţi şi mai luminaţi sunt în slujba unor
forţe şi impulsuri confuze. Iată tristul adevăr, şi dacă nu mă
credeţi, nu aveţi decât să verificaţi.” (Aïvanhov, 2005, 30)

12
Traducerea corectă pentru 1 Corinteni 2.14 este „omul sufletesc”
(psuchikos-gr) nu firesc.

53
 În al treilea rând, s-a întâmplat ceva cu Adam, ceea ce
Dumnezeu a numit „îmbrăcare cu haine de piele” (Geneza
3.21). La început omul a fost un „suflet viu”, acum, prin
cădere, el a devenit „carne” (natură animală). Din acest motiv
Dumnezeu a trebuit să limiteze marea putere a lui Adam, căci
acesta ieşise din ascultarea de Duhul Tatălui.
Watchman Nee afirmă: „Când Adam a căzut în grădina
Edenului, puterea lui a fost imobilizată. El nu a pierdut
complet această putere, ci a fost ascunsă înlăuntrul lui...
rezultatul a fost că această capacitate primară pe care Adam a
avut-o s-a transformat la urmaşii săi într-o putere „ascunsă”.
Ea nu este pierdută ci este pur şi simplu legată „în carne”
(Nee, 2000, 15).
Aşa cum am văzut, din punct de vedere decizional omul a
devenit deja „ca dumnezeu”, dar ce dumnezeu e acela care nu
are putere? De aceea ... Lucrarea diavolului în aceste zile este
de a răscoli sufletul omului ca să elibereze această putere
dinlăuntrul său (Nee, 2000, 15). Nee numeşte această putere
aflată sub controlul sufletului omenesc căzut ca fiind „puterea
acunsă a sufletului”. Vom vedea că această putere, deşi ascunsă
de către Dumnezeu, deoarece are de-a face chiar cu energia
vitală a omului, fără de care acesta nu ar avea viaţă, ea nu a fost
încătuşată într-un mod inpenetrabil, astfel ea poate fi accesată
în anumite condiţii.
Motivul pentru care am prezentat acest model 13 este acela
că fără o reprezentare adecvată a fiinţei noastre
spirituale, nu putem explica şi înţelege în mod satisfăcător
modul în care omul operează în spaţiul spiritual.

13
Nu trebuie să uităm că toate modelele teoretice exprimă într-un mod
imperfect realitatea, dar fară aceste modele ne-ar fi extrem de dificil să o
înţelegem.

54
Capitolul 4. Primul cer

Luca 16:8 Căci fiii veacului

acestuia, ..., sunt mai înţelepţi decât fiii
luminii.

Primul cer se referă la primul nivel spiritual, care este

un nivel imanent, inerent fiinţei umane căzute. Acesta
funcţionează la nivelul legilor spirituale. Oricine cunoaşte
legile spirituale şi le aplică, ele funcţionează, indiferent dacă
acea persoană crede sau nu în Dumnezeu. Sursa acestei
spiritualităţi se află în creaţia omului spiritual. Faptul că
Dumnezeu l-a făcut pe om „după chipul şi asemănarea Sa”, i-a
conferit acestuia calităţi care ţin de natura Sa. Nu doar că
Dumnezeu este duh şi prin urmare suntem şi noi fiinţe
spirituale, ci, spre deosebire de alte fiinţe spirituale create, El
ne-a dat ceva din Dumnezeirea Sa, ceea ce implică putere de
creaţie.
Isus le-a răspuns: „Nu este scris în Legea voastră: „Eu
am zis: sunteţi dumnezei?” Dacă Legea a numit „dumnezei”
pe aceia, cărora le-a vorbit Cuvântul lui Dumnezeu, şi
Scriptura nu poate fi desfiinţată,...” Ioan 10.34-35 Aceasta nu
înseamnă că noi suntem „Dumnezei”, ci că am fost creaţi la
origine în familia lui Dumnezeu, suntem „din neamul lui
Dumnezeu”.
Aşa cum am arătat anterior, orice om are, într-o
anumită măsură, limitată prin cădere adamică, ceea ce numim
„puteri paranormale”. Ca orice calitate umană, unii au aceste
înzestrări într-o măsură mai mare, alţii într-o măsură mai mică.
Istoric vorbind, odată cu dezvoltarea intelectului utilizarea

55
aptitudinilor spirituale s-a diminuat, şi prin neglijarea şi chiar
ignorarea lor timp de secole acestea s-au atrofiat. În toate
popoarele au rămas însă oameni care au continuat să folosească
şi să-şi dezvolte aceste abilităţi, încercând să elibereze mai
mult din puterea ascunsă a sufletului. Omul are o natură şi o
putere spirituală chiar şi fără a deveni creştin, iar Satan îl
împinge pe om să-şi „dezgroape” această forţă.
Dumnezeu afirmă: Eu am zis: „sunteţi dumnezei, toţi sunteţi
fii ai Celui Prea Înalt.” Psalmi 82.6
Această realitate conferă tuturor oamenilor anumite capacităţi
spirituale numite astăzi supranaturale, paranormale, para-
psihologice, chiar dacă parte din acestea sunt momentan, cum
am văzut, „ascunse în carne”.

Legea fundamentală care guvernează lumea

spirituală este Legea Credinţei. Aceată Lege este definită, aşa
cum am arătat, în Evrei 11.1 Şi credinţa este o încredere
neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare
despre lucrurile care nu se văd.
„Credinţa” în sine nu înseamnă implicit credinţa în Dumnezeu,
ci credinţa în legităţile realităţii spirituale.
Credinţa poate fi uneori confundată cu ceea ce numim
„convingeri” despre ceva; alteori poate fi confundată cu
posibilitatea ipotetică a apariţiei unui eveniment, determinată
de anumite semnalmente prevestitoare, ca în expresia „cred că
mâine va ploua”. În limba română cu atât mai mult suntem
supuşi greşelii, deoarece spunem „cred că” şi pentru lucruri
ipotetice, care ar trebui mai degrabă compuse cu formula
„presupun că”. Credinţa nu are de a face cu o afirmaţie
probabilistic adevărată ca o urmare a funcţionării legilor
naturale, ci este ceva ce are de a face cu lucrurile nevăzute,
spirituale.
56
 În Noul Testament manifestările supranaturale nu au toate
de-a face cu activitatea lui Isus şi a apostolilor în vederea
convertirii la creştinism, şi nici cu activitatea Diavolului de a
împiedica aceste convertiri. Iată câteva exemple în care este
vorba de manifestarea puterii spirituale, fără ca aceasta să aibă
de a face cu o lucrare evanghelistică.
• Isus şi Petru au umblat pe apă ... „Vino!” i-a zis Isus.
Petru s-a coborît din corabie, şi a început să umble pe ape
ca să meargă la Isus. Matei 14.29
• Şi Domnul a zis: „Dacă aţi avea credinţă cât un
grăunte de muştar, aţi zice dudului acestuia: Desrădăci-
nează-te şi sădeşte-te în mare şi v-ar asculta.” Luca 17.6
• Isus a oprit furtuna, şi prin mustrarea Sa le-a sugerat
ucenicilor că şi ei ar fi putut face asta „...El S-a sculat, a
certat vântul şi a zis mării: „Taci! Fără gură!” Vântul a
stat, şi s-a făcut o linişte mare. Apoi le-a zis: „Pentru ce
sunteţi aşa de fricoşi? Tot n-aveţi credinţă?” Marcu 4.39
• „Din pricina puţinei voastre credinţe” le-a zis Isus.
„Adevărat vă spun că, dacă aţi avea credinţă cât un
grăunte de muştar, aţi zice muntelui acestuia: „Mută-te de
aici colo” şi s-ar muta; nimic nu v-ar fi cu neputinţă.
Matei 17.20
• A văzut un smochin lângă drum, şi S-a apropiat de el;
dar n-a găsit decât frunze, şi i-a zis: „De-acum încolo în
veac să nu mai dea rod din tine!” Şi pe dată smochinul s-a
uscat. Matei 21.19 ...Drept răspuns, Isus le-a zis:
„Adevărat vă spun că, dacă veţi avea credinţă şi nu vă veţi
îndoi, veţi face nu numai ce s-a făcut smochinului acestuia;
ci chiar dacă aţi zice muntelui acestuia: „Ridică-te de aici,
şi aruncă-te în mare” se va face. Matei 21.21

57
 Acţiunile descrise în aceste versete nu au de a face cu
lucrarea mântuitoare a lui Isus. Credinţa spirituală înseamnă
încredere în lucrurile spirituale, nevăzute, şi, la un anumit
nivel, nu Îl implică pe Dumnezeu. Isus a spus: „Tu zici: „Dacă
poţi!”... Toate lucrurile sunt cu putinţă celui (oricui) care
crede!” Marcu 9.23
O lege naturală (fizică sau spirituală) odată decretată de
Dumnezeu, ea funcţionează autonom de Dumnezeu, chiar
dacă, în Providenţa Sa, El supervizează toate lucrurile, şi
poate interveni oricând. Legea gravitaţiei funcţionează fără
ca Dumnezeu să se îngrijească permanent de manifestările ei.
Legile propagării câmpului electromagnetic rămân
neschimbate. La fel se întâmplă cu legile spirituale. Nu
contează că eşti credincios sau ateu, creştin sau budist,
islamic sau hindus, mozaic sau membru al unui trib african,
indian sioux sau confucianist, legile spirituale funcţionează.
Anumiţi oameni în vechime, iar acum adepţii New Age au
descoperit şi au început să aplice aceste legi.
Biblia spune „harul Lui ne este de ajuns” (2 Corinteni
12.9), dar Biserica, deşi conştientă de acest adevăr, ţine harul
lui Dumnezeu în raft, lângă Biblie, iar nevoile oamenilor rămân
neîmplinite. New Age-rii sunt mai înţelepţi. Ei arată cum se
aplică principiile spirituale descoperite de ei în toate domeniile
vieţii, de la grădinărit la dietă şi căsnicie, de la afaceri la
vindecare; toate sunt explicate şi aplicate. Este noua literatură
cunoscută sub numele de literatură pentru „dezvoltare
personală şi succes”. Ei nu rămân la afirmaţia că aceste legi
spirituale le sunt de ajuns, ci le practică şi îşi învaţă discipolii
să le practice.
În opoziţie cu aceştia, mulţi cercetători ai Bibliei
(cărturarii) se concentrează asupra Cuvântului, care „se vede”
şi nu asupra darurilor şi lucrărilor spirituale „care nu se văd”,
dar tocmai despre acestea care nu se văd e vorba în credinţă.

58
Cărturarii tind să atribuie lucrării demonice toate manifestările
spirituale.

De aceea Isus a spus Căci fiii veacului acestuia, faţă de

semenii lor, sunt mai înţelepţi decât fiii luminii. Luca 16.8
Trebuie să fim sinceri şi să admitem că în legătură cu
existenţa unor concepte ca de exemplu chakre energetice, aură,
meridiane energetice, Yin, Yang, acupunctură, bioenergie, nu
avem argumente serioase să contestăm existenţa şi dinamica
acestora, şi nici să le atribuim domeniului demonic. Istoria ne
învaţă că stiinţa medicală s-a dezvoltat pornind de la practicile
vrăjitoreşti, iar stiinţa farmaceutică îşi trage numele de la
cuvântul „farmece” adică vrăji, dar nimeni nu le mai consideră
azi demonice.

Nu putem fi spirituali, duhovniceşti, şi în acelaşi timp să

atribuim forţelor oculte toate manifestările spirituale, tot ce
numim astăzi „paranormal”. Ideea este să acceptăm realitatea
spirituală în complexitatea ei, nu să o negăm, şi să ne
dezvoltăm capacitatea de discernământ spiritual.

În principal există trei moduri de operare în primul nivel

spiritual:
• Operarea prin puterea cuvintelor
• Operarea prin descătuşarea puterii ascunse a sufletului
• Operarea bioenergetică
Acestea funcţionează în cele mai multe cazuri combinate, nu
singulare.

59
 Puterea Cuvintelor

Legea Atracţiei
Fiind o fiinţă spirituală din naştere, omul are un spirit
propriu, rezultat al creaţiei după chipul şi asemănarea lui
Dumnezeu. Prin acest spirit triunic omul are capacitatea de a
se conecta şi a opera în lumea spirituală căzută.
Proverbe 18.21 spune: moartea şi viaţa sunt în puterea
limbii; oricine o iubeşte, îi va mânca roadele.
Marea revelaţie a esoterismului zilelor noastre este
descoperirea aşa-zisei „legi a atracţiei” în contextul în care, aşa
cum am văzut, anumite interpretări ale descoperirilor fizicii
cuantice par să îi confere credibilitate. Pe scurt ea afirmă că îţi
poţi crea viitorul prin credinţă. Conform acestei Legi reţeta
succesului este:
Succes = Dorinţă vie + Credinţăn , ecuaţie în care
Dorinţă vie = Imaginaţie +Vizualizare+Bucurie
anticipativă+ Proclamaţie
Cu alte cuvinte poţi obţine orice vrei, prin credinţă,
dacă ţi-o doreşti suficient de mult. Aceasta necesită o dorinţă
vie, aliată cu voinţă, nu o dorinţă pasivă de genul „mi-ar
plăcea”,”mi-aş dori”. Pe lângă această dorinţă, trebuie să
acţionezi în lumea spirituală având încredinţarea cu o credinţă
la puterea „n” că vei obţine ce ţi-ai propus, imaginându-ţi, în
meditaţie şi rugăciune, că ai obţinut deja acel lucru sau acel
fapt, şi trăind virtual bucuria pe care o vei avea atunci.
Important este şi faptul de a te înconjura cu poze sau simboluri
ale visului tău pentru ca permanent să-ţi aminteşti de scopul
propus, astfel ca mintea să-ţi fie preocupată continuu de

60
realizarea acestuia. „The Secret” (Secretul) de Rhonda Byrne,
„Factorul de Atracţie” de Joe Vitale „Efectul Isaia” 14 de Gregg
Braden, „Legea Atracţiei, Învăţăturile lui Abraham” 15 de Esther
şi Jerry Hicks sunt câteva dintre cărţile tipărite în limba
română care promovează acest concept. În timp ce cărţile
„motivaţionale, de dezvoltare personală şi succes” din decenile
trecute se bazau pe exploatarea teoriilor trebuinţelor umane,
cele din zilele noastre sunt preponderent influenţate de această
lege a atracţiei.
Biblia confirmă faptul că gândurile şi cuvintele noastre au
putere, descoperirea acestei legi nu este o contribuţie a
esoteriştilor:
• Blestemul rostit are putere: Acum sunteţi blestemaţi, şi
nu veţi înceta să fiţi în robie. Iosua 9.23 Binecuvântaţi pe
cei ce vă prigonesc: binecuvântaţi şi nu blestemaţi.
Romani 12.14. Astfel putem înţelege de ce Dumnezeu ne
spune „Să nu gândeşti rău împotriva aproapelui”, „Cine
urăşte este un ucigaş”, „Să nu blestemaţi”.
• Ideea că gândurile sunt o forţă, ca şi cuvintele, apare în
Biblie. Omenirea de pe vremea lui Noe a fost pedepsită
deoarece ...Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe
pământ şi că toate întocmirile gândurilor din inima lui
erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău. Geneza 6.5
• Dorinţa produce efecte spirituale. Isus a spus ...Dar Eu
vă spun că ori şi cine se uită la o femeie, ca s-o poftească,
a şi preacurvit cu ea în inima lui. Matei 5.28
• Dumnezeu spune ...Eu pedepsesc faptele şi gândurile
lor! Isaia 66.18
14
Cartea n-are nimic de-a face cu Isaia profetul, titlul vrea să creeze
confuzie
15
La fel, deşi se foloseşte de numele lui Avraam (Abraham), cartea n-are
nimic de-a face cu acesta, titlul vrea să creeze confuzie

61
 • Emoţiile produc efecte spirituale, de aceea Dumnezeu
le pedepseşte... Dar Eu vă spun că ori şi cine se mânie pe
fratele său, va cădea sub pedeapsa judecăţii. Matei 5.22
Oricine urăşte pe fratele său, este un ucigaş; 1 Ioan 3.15
• Cunoastem şi vorba „ai grijă ce-ţi doreşti că s-ar putea
să se întâmple”.

Datorită faptului că această Lege spirituală a credinţei,

supranumită Legea Atracţiei chiar funcţionează, New Age-rii
susţin că Omul este dumnezeu, deoarece poate el însuşi crea
realitatea, viitorul. Aşa cum arătam anterior, ei parţial au
dreptate: omul face parte din familia lui Dumnezeu, fără a fi
însă la fel ca Dumnezeu! Ei întrec măsura în momentul în
care, afirmând că omul însuşi este adevăratul dumnezeu, calcă
pe urmele Satanei care spunea „voi fi ca Cel Prea Înalt.”
Isaia 14.13. Hula lor s-a ridicat până acolo încât au afirmat că
Omul este adevăratul dumnezeu şi l-a creat pe Dumnezeu
după chipul şi asemănarea lui.
Gândirea pozitivă este o versiune inferioară a aceleiaşi
Legii a Atracţiei, deoarece ea nu creează viitorul. Ea afirmă
doar că printr-o atitudine pozitivă a minţii vom atrage spre noi
binele şi succesul. Mai degrabă aceasta ar fi trebuit numită
legea atracţiei.
Superstiţia face şi ea parte din aceeaşi categorie a
primului nivel. Superstiţia funcţionează pentru cel care crede în
ea. Atât timp cât crezi cu adevărat ceva, cu o credinţă „cât un
bob de muştar”, acel lucru funcţionează. La fel, ritualurile au
efect pentru cei care cred în ele, pentru cei care le acordă putere
şi semnificaţie. A asculta şi a-i crede pe astrologi înseamnă a-ţi
aduce contribuţia prin puterea credinţei tale la realizarea
planurilor Celui Rău, care altfel nu ar avea putere asupra ta;
înseamnă a participa la propria ta distrugere.

62
 Efectul „Pygmalion” cunoscut în psihologie sub
numele de „profeţia care se autoîndeplineşte”, se referă la
aplicarea acestei legi spirituale în destinul uman. Acest efect se
manifestă prin faptul că, dacă rostim anumite afirmaţii în mod
repetat la adresa unei persoane, acele afirmaţii au tendinţa să
devină realitate. Cu alte cuvinte dacă părinţii spun în mod
repetat copilului „nu eşti bun de nimic” acesta va ajunge să nu
fie bun de nimic; dacă rostim asupra noastră cuvinte ca „nu voi
reuşi”, vom avea eşecuri. Am putea să considerăm cele de mai
sus o formă inferioară a blestemului. În acelaşi timp un copil
cu aptitudini mai modeste, dar care este mereu încurajat,
lăudat, asupra căruia se rostesc cuvinte de succes „sunt sigur că
poţi s-o faci”, „am încredere în tine”, va ajunge să aibă un
succes superior altor copii care au pornit de la nişte baze
genetice, sociale, materiale superioare. Asta seamănă cu o
formă a „gândirii pozitive”, sau „atitudinii pozitive”.
Acelaşi efect funcţionează în cazul persoanelor care merg la
vrăjitor, ghicitor etc. Acesta prevesteşte ceva, omul acordându-
i autoritate crede, iar credinţa lui face ca lucrurile chiar să se
întâmple. Căci Isus a răspuns...Toate lucrurile sunt cu putinţă
celui ce crede!” Marcu 9:23
Vindecările sunt unele dintre cele mai răspândite dintre
manifestările puterii spirituale. Braden, (2004, 89-90) face o
relatare a unei şedinţe de vindecare care, după afirmaţiile lui, a
şi fost înregistrată video. Acţiunea se desfăşoară la o clinică
numită „Spitalul fără tratamente medicale” din Qinhuangdao
din China. O pacientă este întinsă pe un pat, neanesteziată. Un
ecograf aflat în funcţiune, vizualizează pe toată durata şedinţei
imaginea vezicii sale urinare. La începutul şedinţei se poate
observa existenţa unei tumori canceroase cu un diametru de 7,5
cm. Trei „terapeuţi” aflaţi alături de pacientă îşi încep
„tratamentul”, care nu constă în altceva decât în plimbarea
mâinilor deasupra abdomenului femeii împreună cu rostirea
repetată a aceloraşi două cuvinte. Imaginea ecografică în timp
63
real arată cum, în mai puţin de trei minute, acea tumoare se
diminuează şi practic „se topeşte”. Femeia este vindecată. Cu
siguranţă sunteţi curioşi să aflaţi care sunt cele două cuvinte
„magice” rostite de terapeuţi. Ei bine, aceste cuvinte, într-o
traducere aproximativă, cum se exprimă Braden, erau „deja
terminat” (deja dispărut). Nu erau cuvinte magice ci cuvinte
rostite în credinţă. La o analiză mai atentă vom observa că în
acest proces de vindecare s-a uzat, în fapt de toate resursele
energetice din primul cer, atât puterea cuvintelor, cât şi
bioenergie şi putere psihică.

Descătuşarea puterii ascunse a sufletului

Am arătat anterior de unde provine această putere

ascunsă a sufletului. Cercetările parapsihologice, începând cu
Franz Anton Mesmer la 1778, încearcă să dea o faţă ştiinţifică
acestor preocupări de eliberare a puterii sufleteşti, preocupări
care, dealtfel, există din vechime în forma lor esoterică la
popoarele orientale. S-a spus că mesmerismul „este stânca
din care s-au cioplit toate ştiinţele mentale” 16. O listă a
descoperirilor ce au urmat descoperirii de catre Mesmer a
„magnetismului animal” ne arată cât de uimitor a avansat
mişcarea odată ce omul a găsit „cheia”. În 1784 un discipol al
lui Mesmer a descoperit clarviziunea ca rezultat al somnului
mesmeric, şi din întâmplare a dat peste citirea gândului. A
urmat apoi o descoperire numită statuvolism - referindu-se la o
stare deosebită produsă de voinţă, în care subiectul poate să-şi
îndrepte gândul la orice distanţă, să vadă, să audă, să miroase,
şi să guste ce se întâmplă acolo. Apoi a urmat descoperirea
numită patetism prin care mintea putea refuza conştienţa
durerii şi putea vindeca boli. Telepatia, hipnotismul,
16
Jessie Penn-Lewis, Suflet şi duh, citată de Nee, (2000, 20)

64
psihometria şi nenumărate descoperiri au urmat odată cu
trecerea anilor. Psihometria mesmerică se deosebeşte de
conceptul psihologic actual cu acelaşi nume, însemnând
descoperirea faptului că mintea persoanei sensibile psihometric
poate citi trecutul ca într-o carte deschisă.
Satan se află în spatele tuturor acestor cercetări. El
încearcă să ajute oamenii să descătuşeze această putere ascunsă
pentru a-şi realiza scopul său, acela de a-şi împlini promisiunea
pe care a făcut-o omului „veţi fi ca Dumnezeu”. Devenind
capabili să facă minuni, oamenii se vor considera ei înşişi
dumnezei şi nu-i vor aduce închinare lui Dumnezeu ci lor
înşişi. Au început să apară cărţi şi chiar tratate de psihologie
care afirmă că „fiinţele umane sunt dumnezei, numai că
dumnezeul este întemniţat înăuntrul nostru. Prin
eliberarea sa, toţi devenim dumnezei” (Nee, 2000, 21)
Practicile ascetice ale budiştilor, tehnicile de respiraţie,
meditaţia, concentrarea, şi alte practici similare, toate au scopul
de a supune „carnea”, trupul. Prin astfel de tehnici puterea
sufletului este eliberată. „Ceea ce fac cu toţii nu este altceva
decât aducerea gândului confuz, rătăcitor al omului, emoţiile
schimbătoare şi voinţa slabă la un punct de „linişte”, unde
carnea este complet supusă, făcând astfel posibilă eliberarea
puterii ascunse a sufletului.” (Nee, 2000, 23). Manifestările
puterii17 sunt ieşirea sufletului din trup, capacitatea de a atinge
lucruri la distanţă, citirea gândurilor, îmblânzirea fiarelor,
controlul asupra focului, capacitatea de a apărea de la distanţă
prietenilor săi în trup spiritual în aceeaşi înfăţişare cu a celui de
carne, pot crea din atmosfera înconjurătoare înfăţişarea oricărui
obiect fizic sau pot face ca obiectele să vină la ei. Odată cu
eliberarea puterii ascunse se eliberează şi capacităţile para-
psihologice de percepţie extrasenzorială.

17
Wild Pember, Dinamici spirituale, citat de Nee, (2000,24)

65
 Noi toţi avem din naştere un anumit nivel de putere
sufletească (putere psihică, putere mentală), chiar fără a
practica discipline orientale. Fiecare dintre noi are un anumit
nivel, diferit de al celorlalţi, tot aşa cum avem aptitudini
diferite. Probabil cunoaşteţi persoane din care simţiţi că emană
o anumită putere psihică pe care o folosesc în special pentru
dominarea şi controlul celorlalţi. Mai sunt unii care au un fel de
„charismă socială”, alţii care au o deosebită abilitate de a ne
„aburi”, de a ne „duce cu zăhărelul” acolo unde vor ei, sau
persoane cu o deosebită putere de seducţie. În toate aceste
lucruri vorbim despre daruri naturale, nu despre cei care pot
face aceleaşi lucruri în urma unei pregătiri speciale. Pur şi
simplu în prezenţa acestor oameni simţi o autoritate care emană
din ei, sau o putere de atracţie, de convingere, sau de seducţie
etc. Aceasta este o putere sufletească, de natură spirituală.

Premoniţia. La acest nivel spiritual putem avea

revelaţii despre viitor, în stare de veghe. Sunt acele numite
presentimente legate de un eveniment care ar urma să aibă loc,
şi în care suntem implicaţi noi sau persoane apropiate nouă. În
mod natural nu este un proces pe care îl putem controla, dar
persoanele care si-au eliberat puterea sufletească devin
clarvăzători, aşa cum au arătat mesmeriştii, astfel, cel puţin
parţial această putere intră sub controlul uman.

Visele profetice sunt tot o manifestare a acestui nivel.

Aproape orice persoană a avut experienţe personale sau
cunoaşte pe cineva apropiat care a avut vise profetice. Conform
psihologilor visul este „o stare modificată de conştiinţă”.
Aceştia afirmă ca în vis creierul nostru reorganizează şi
prelucrează în mod inconştient informaţia. În mod similar
Biblia afirmă că... visurile se nasc din mulţimea grijilor
Eclesiastul 5.3. Pe de altă parte tot Biblia afirmă că Dumnezeu
66
vorbeşte însă, când într-un fel, când într-altul; dar omul nu ia
seama. El vorbeşte prin visuri, prin vedenii de noapte, când
oamenii sunt cufundaţi într-un somn adânc, când dorm în patul
lor. Atunci El le dă înştiinţări, şi le întipăreşte învăţăturile Lui,
ca să abată pe om de la rău, şi să-l ferească de mândrie, ca să-
i păzească sufletul de groapă şi viaţa de loviturile săbiei. Şi
prin durere este mustrat omul în culcuşul lui, când o luptă
necurmată îi frământă oasele. Iov 33.14
Visele profetice nu sunt doar apanajul profeţilor evrei,
ci sunt experienţe comune tuturor oamenilor, cum spunea Iov.
Trebuie să înţelegem că Dumnezeu face să răsară soarele Său
peste cei răi şi peste cei buni, şi dă ploaie peste cei drepţi şi
peste cei nedrepţi.” Matei 5.45
Până în momentul Judecăţii, El continuă să ne iubească pe toţi.
Visul este una din puţinele căi de comunicare cu Dumnezeu
care este accesibilă oricărui om. Regi păgâni ca Abimelec,
Cir, Nebucadneţar, Faraonul Egiptului ca şi paharnicul şi
pitarul său, au avut vise profetice, fără a face parte din
„poporul ales”. Dacă visele sunt simbolice, trebuie să găsiţi
singuri cheia.
Visele pot fi inspirate şi de demoni. De exemplu poate
apărea imaginea unei persoane apropiate, dragi, decedate, care
spune „nu te întrista, mi-e bine, ne vom întâlni din nou când vei
veni şi tu aici”. Fie în vis, fie prin spiritism aceste mesaje de la
morţi sunt false. Sunt demoni care mint pentru ca omul să
creadă că, indiferent cum îşi trăieşte viaţa, după moarte va
ajunge într-un loc „bun”.
Bine, veţi spune, dacă visele pot proveni fie din grijile
noastre zilnice, fie de la Dumnezeu, fie de la Diavol, de unde
să ştim noi care, de unde, sunt? Păi tocmai asta e, că nu ştim. În
general visele naturale pot fi deosebite de cele spirituale,
profetice, deoarece noi fiind fiinţe spirituale, duhul nostru
„simte” deosebirea. Dar în privinţa sursei celor spirituale,
67
Dumnezeu sau Diavol, nu putem şti decât dacă avem
discernământ spiritual, iar acesta se obţine exclusiv prin
dependenţa de Dumnezeu, realizată printr-un legământ. (vezi
detalii despre legământ în Ardelean, 2009)

Bioenergia

Terapiile prin bioenergie, acupunctura, presopunctura,

electropunctura, Reiki, terapiile cu cristale, masajul thailandez,
Shiatsu etc. se bazează pe legile care guvernează circulaţia
energiei vitale prin meridianele energetice ale corpului. Pentru
unele practicantul nu are nevoie de o putere specială
(acupunctura), pentru altele aceasta este esenţială
(bioenergetica). Aceste terapii sunt, în general, destul de bine
cunoscute, de aceea nu intru în detalii.

Aura reprezintă „învelişul energetic al corpului uman

în plan subtil”; este manifestarea spiritului triunic pe diferitele
lui frecvenţe. Astăzi există aparate, asemănătoare unor aparate
de raze-X sau tomografe, care pot evidenţia şi fotografia aceste
câmpuri, astfel încât realitatea lor nu mai este un mit, ci o
certitudine.
Mărimea acestui câmp energetic este proporţional cu
puterea sufletească a persoanei. Aivanhov afirmă că, prin
eliberarea puterii sufleteşti, ...marii Maeştri sunt capabili să-şi
mărească aura pentru a putea cuprinde o întreagă regiune sub
protecţia lor şi să penetreze în acelaşi timp aura tuturor
oamenilor ce locuiesc în acea regiune pentru a le insufla o
viaţă nouă. Ei nu au altă dorinţă sau scop decât de a-şi lărgi

68
aura pentru a se întinde şi a prinde sub aripile lor, cum se
spune, un număr cât mai mare de creaturi. Iată idealul lor!18
Cu alte cuvinte aceşti maeştrii vor să devină dumnezei,
stăpânind asupra oamenilor şi controlându-le voinţa. Vedem
cum aura maestrului penetrează aura oamenilor şi le insuflă o
viaţă după voinţa acestuia. Similar, aura terapeutului o
penetrează pe cea a clientului, şi prin această influenţă el
poate opera în spaţiul spiritual; prin aceasta într-un anumit
sens el îl „posedă” pe client.

Pericolele primului cer spiritual

Întrebarea care se pune în legătură cu aceste terapii şi

practici este aceea dacă un creştin poate apela la ele. Răspunsul
nu este simplu.
Terapiile bioenergetice, aparent nu au nimic rău în
sine. Ele influenţează curgerea energiilor prin organism.
Acţiunea are loc la nivel subtil, energetic, cu acordul clientului,
de aceea acesta nu o percepe ca pe o agresiune, dar practic
terapeutul intră în sufletul lui şi îl controlează, şi îi transferă
energie din propriul câmp printr-un fel de „perfuzie spirituală”.
Terapeuţii susţin că enegia nu e de la ei ci din cosmos, ei sunt
doar nişte canale, şi lucrul acesta este într-o măsură adevărat,
dar trecând prin ei, această energie se impregnează de fiinţa lor,
tot aşa cum hrana pe care o mâncăm, după prelucrare şi
asimilare devine parte din noi, devine trupul nostru. Sufletele
interferează, terapeutul invadează intimitatea lăuntrică a
clientului, are loc un fel de invazie spirituală. Aşa cum o
operaţie chirurgicală este o invazie asupra trupului, operarea
bioenergetică este o invazie asupra sufletului. Problema care se

18
Sursa: Centri şi corpuri subtile, de Omraam Mikhael Aivanhov

69
pune este câtă încredere avem în terapeut, deoarece sufletul e
mult mai preţios decât trupul, iar intervenţia spirituală poate
deveni viol spiritual. Isus a spus ...este mai bine pentru tine să
intri în Împărăţia lui Dumnezeu numai cu un ochi, decât să ai
doi ochi şi să fii aruncat în focul gheenei, Marcu 9.47, cu alte
cuvinte mai bine cu trupul bolnav şi cu sufletul sănătos, decât
invers.
Principial cred pot exista practicanţi creştini de
acupunctură, presopunctură, masaj thay, shiatsu, meloterapie
etc, dar aceştia trebuie să aibă un discernământ spiritual şi o
maturiate spirituală deosebită pentru a opera în acest domeniu.
Chirurgia spirituală e mai delicată şi mai dificilă decât operarea
pe cord deschis sau neurochirurgia. Pe de altă parte, de ce ar
practica creştinii discipline spirituale din primul cer, când ei au
la dispoziţie resursele spirituale din cerul al Treilea?
Problema se pune în legătură cu practicanţii necreştini
ai acestor arte spirituale. Ei sunt de obicei şi practicanţi ai unor
activităţi din „al doilea cer”, care este sfera de acţiune a lumii
demonice. Din acest motiv, prin atingere, transmitere de
energie, şi celelalte tehnici, dincolo de vindecare pacientul se
contaminează spiritual, şi intră sub o puternică autoritate
demonică.
Ce putem afirma despre medicii care practică, de pildă,
presopunctura, acupunctura sau utilizează elemente din tai-chi
sau masaj thailandez în sedinţele de recuperare kineto-
terapeutică? Nu putem afirma nimic; aşa cum am arătat,
depinde dacă acel medic este sau nu implicat şi în alte activităţi
spirituale, de ordinul doi, sau practică aceste discipline exclusiv
ca parte a profesiunii medicale; sau dacă nu cumva este el
însuşi contaminat spiritual chiar fără a fi conştient de acest
lucru, şi multe altele.
În orice caz, apelarea la aceste modalităţi terapeutice
implică nişte riscuri extraordinare, mult, mult mai mari decât
70
oamenii îşi dau seama. Fără o educaţie spirituală adecvată nu
putem conştientiza pericolele la care ne expunem. Aşa cum
spuneam o asemenea intervenţie este echivalentă, în plan
spiritual, unei operaţii pe cord deschis în plan fizic.

Practicile care apelează la „puterea sufletească”

A apela la utilizarea unor forţe pe care Dumnezeu a

intenţionat să le ţină „ascunse” nu pare a fi o idee bună. Cu
toate acestea practicarea postului, rugăciunii şi înfrânărilor, atât
de către necreştini cât şi de către creştini, va conduce inevitabil
spre eliberarea acestor puteri în ei.
Cum ne putem atunci raporta la această realitate? Am
putea face o paralelă cu ceea ce Biblia spune referitor la
dragostea naturală ...Vă rog fierbinte, fiice ale Ierusalimului,
nu stîrniţi, nu treziţi dragostea, până nu vine ea. Cântarea
Cântărilor 8.4.
Puterea sufletească este bună dacă este gestionată şi
utilizată conform prescripţiilor. Nu căutaţi în mod explicit să
eliberaţi această putere. Dacă Dumnezeu a crezut de cuviinţă să
o ascundă, nu trebuie ca noi să căutăm s-o eliberam. În măsura
în care aceasta este înnăscută, sau se eliberează în mod
spontan, sau a fost eliberată înainte ca noi să devenim creştini,
ea trebuie folosită cu grijă şi responsabilitate.
Consider că în legătură cu utilizarea puterii sufletului
există două prescripţii majore:
1. Dumnezeu a dat autoritate omului să supună natura,
inclusiv animalele, dar nu oamenii. Suntem chemaţi să
stăpânim peste natură, fiarele câmpului, peştii mării şi păsările
cerului (Geneza1.28). Putem vedea cum Isus a dat exemplu
personal prin faptă şi cuvânt în această direcţie: a umblat pe

71
apă, a liniştit furtuna, a uscat smochinul, a transformat apa în
vin, a exemplificat puterea credinţei spunând că vom putea
mişca munţii sau vom sădi dudul în mare. In schimb, atunci
când a fost oprit să treacă printr-un sat, El nu a făcut apel la
puterea Lui pentru a forţa acest lucru.(Luca 9.51-56). Isus nu a
manipulat oamenii. Niciodată nu şi-a folosit puterea pentru a
determina oamenii să creadă în El, să se întoacă la Dumnezeu,
sau să se supună Lui. El chiar a permis ca, în unele localităţi, El
însuşi să nu poată face minuni din pricina necredinţei
oamenilor, prin faptul că nu a influenţat această credinţă.
Trebuie să ne cercetăm permanent pe noi înşine dacă nu
încercăm să-i dominăm pe alţii, să-i controlăm, dacă nu cumva
dorim să-i facem dependenţi de noi, dacă nu căutăm să-i
manipulăm, să ne impunem părerea sau să facem bine altora cu
forţa. Toate acestea degajă din noi o putere spirituală care
aduce presiune asupra psihicului acelor oameni.
2. Puterea sufletească este la îndemâna omului, şi ea
poate fi folosită şi în legătură cu oamenii, atât pentru
vindecarea acestora cât şi, din nefericire, pentru controlul,
manipularea şi deci înrobirea lor. Marele pericol este ca această
putere să fie folosită în nesupunere faţă de Dumnezeu. Fără
călăuzirea Duhului Sfânt ne supunem riscului de a face fapte
bune, semne şi minuni „de capul nostru”. Natura noastră
animală poate confisca această putere, şi poate realiza lucruri
mari „în numele lui Isus”, fără acordul lui Isus ca cei din Matei
7.21-23, cărora Isus le-a spus...Nu orişicine-Mi zice: „Doamne,
Doamne!” va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia
Tatălui Meu care este în ceruri. Mulţi Îmi vor zice în ziua
aceea: „Doamne, Doamne! N-am proorocit noi în Numele
Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Şi n-am făcut noi
multe minuni în Numele Tău?” Atunci le voi spune curat:
„Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi
care lucraţi fărădelege.”

72
Din nefericire avem destule exemple practice în care această
putere este utilizată greşit. Există foarte multe biserici în care
predicarea se face cu putere sufletească, există evanghelişti
care lucrează cu putere sufletească, psihică, există presbiteri
şi pastori, respectiv preoţi, care sunt numiţi prin autoritate
sufletească, există biserici a căror conducere este bazată pe
autoritate şi control psihic, există profeţii sufleteşti în
adunare, există consiliere pastorală realizată sufleteşte, există
imitări sufleteşti ale darurilor spirituale, există cărţi creştine
scrise sufleteşte, există vindecări, semne şi minuni, lucrări de
asistenţă socială şi o mulţime de alte activităţi realizate în
biserică prin puteri psihice, sufleteşti, drăceşti, pe care
Dumnezeu niciodată nu le-a iniţiat, există o întreagă cultură
pseudocreştină, sufletească. Neînţelegerea modului în care
operează lumea spirituală, a cărei parte suntem, a dus la
asemenea confuzii.
Biblia spune... Îi plac Domnului mai mult arderile-de-
tot şi jertfele decât ascultarea de glasul Domnului? Ascultarea
face mai mult decât jertfele, şi păzirea cuvântului Său face mai
mult decât grăsimea berbecilor. Căci neascultarea ( în alte
traduceri „voinţa proprie”) este tot atât de vinovată ca
ghicirea, şi împotrivirea nu este mai puţin vinovată decât
închinarea la idoli şi terafimii. Samuel 15.22-23.
De aceea, cu toate că această putere ne stă, într-o anumită
măsură, la dispoziţie, ea trebuie folosită exclusiv în dependenţă
de Dumnezeu.

Watchman Nee (2000, 38) este mult mai categoric,

considerând că, pentru a elimina orice risc de utilizare greşită,
în nici un caz, sub nici o formă şi sub nici un motiv această
putere nu trebuie folosită de creştini. El dă exemplul lui Evan
Roberts, instrument al lui Dumnezeu în trezirea din Ţara

73
Galilor din 1904-1905, care i-a cerut Domnului să-i lege
puterea sufletului pentru a putea opri tot ce venea din eu-l lui.

Concluzii
Aşa cum am arătat, practicarea disciplinelor spirituale
de ordinul întâi, sau solicitarea serviciilor unor astfel de
practicieni, este plină de pericole.
Scopul acestui capitol este acela de a explica
prevenienţa puterilor manifestate de unele persoane, şi nu de a
recomanda dezvoltarea unor asemenea abilitaţi, sau de a sugera
recurgerea la serviciile unor persoane care posedă aceste puteri.
Prezentarea are în acelaşi timp rolul de a ne ajuta să nu-
i judecăm pe alţii, păstrând o perspectivă corectă asupra
fenomenului spiritual în ansamblul său, pe nivele. Am putea
spune despre nivelul întîi că nu este rău în sine, ci depinde de
cine şi în ce fel îl aplică.
Creştinii, aşa cum vom vedea, trebuie să practice
disciplinele spirituale din cerul al treilea.
Atenţie! Cei care vor să-şi dezvolte aceste puteri ascunse se
confruntă cu pericolul accederii involuntare în cel de al
doilea cer. Prin dezvoltarea progresivă a abilităţilor din
primul nivel, şi operarea în primul cer, la un moment dat ei
pot întâlni o entitate. Acesta este momentul în care, pe
nesimţite, au pătruns în cel de al doilea cer.

74
Capitolul 5. Al doilea cer

În cetate era un om, numit Simon, care

zicea că este un om însemnat; el vrăjea şi
punea în uimire pe poporul Samariei.
Faptele Apostolilor 8.9

G.H. Pember, arăta că există două metode prin care

omul poate dobândi putere şi cunoştinţe neîngăduite (citat de
Nee, 2000, 22):
Prima constă în aducerea trupului sub controlul
propriului suflet, astfel încât sufletul să se poată manifesta
liber. Această cale este posibilă doar pentru câţiva, şi se
realizează printr-o lungă şi severă perioadă de instruire, şi are
ca ţintă înlăturarea tuturor barierelor trupului până la
subordonare totală, şi cultivarea unei indiferenţe desăvârşite
faţă de toate plăcerile, durerile şi emoţiile acestei vieţi.
Aceasta se realizează la primul nivel, aşa cum am văzut.
Cea de a doua metodă este aceea a unei supuneri
pasive controlului unor fiinţe inteligente exterioare, ceea ce eu
denumesc practicarea puterilor din al doilea cer.

Al doilea cer, al doilea nivel spiritual, se caracterizează

prin prezenţa entităţilor spirituale; este un nivel al îngerilor
căzuţi. Localizarea spaţială actuală se extinde la nivelul
întregului cosmos. În momentul în care Adam a ascultat de
Satan muşcând din fructul oprit, acesta a devenit robul
Diavolului împreună cu toate proprietăţile sale. De atunci
Satan a devenit stăpânitorul lumii acesteia (Kosmos-gr),
poziţie pe care Isus i-a recunoscut-o. Ioan 14.30
75
 În epistola către Efeseni 6.12 ni se spune că avem de
luptat împotriva căpeteniilor şi stăpânirilor din locurile cereşti.
Aşadar vedem că Satan îşi are statul major în cosmos, iar
aceste „căpetenii şi stăpâniri” sunt locotenenţii săi.

Puterile îngereşti sunt incomparabil mai mari decât cele ale

omului căzut, dar prin închinarea la Satan şi colaborarea cu
demonii acestuia, omul poate avea parte de aceste puteri. În
momentul în care cineva practică acest nivel spiritual, sau
apelează pentru orice fel de ajutor la un astfel de practician,
el se îndatorează, cu sau fără voia lui, Diavolului.
O întrebare care s-ar putea pune este aceea dacă cei care
practică discipline spirituale de nivelul al doilea au un
legământ explicit cu Satan. Răspunsul este „nu neapărat”.
Aceşti practicieni, prin simplul fapt că au intrat într-o relaţie cu
demonii şi colaborează cu aceştia pentru a utiliza resurse din
cerul Diavolului, sunt deja îndatoraţi acestuia, nu trebuie să
aibă un legământ explicit. Acelora care fac un astfel de
legământ li se acordă forţe incomparabil mai mari decât
celorlalţi, ei sunt aşa-numiţii satanişti. Marea majoritate a
esoteriştilor se mulţumesc să colaboreze cu unul sau mai mulţi
demoni, care le apar fie ca „îngeri buni”, fie ca spirite ale
morţilor, entităţi „extraterestre” sau ghizi spirituali.

Prin apelarea la esoterism omul caută soluţii imediate, caută

plăcere fară restricţii, putere fără responsabilitate şi
prosperitate fără efort; el caută independenţă de Dumnezeu.
Astfel omul... întrece măsura şi se face vinovat, căci puterea
lui o ia ca dumnezeu al lui! Habacuc 1.11

Să comentăm câteva discipline esoterice:

76
 Spiritismul sau „întrebarea morţilor” înseamnă
comunicare cu lumea demonică. Faptul că spiritele anumitor
morţi „plutesc între cele două lumi”, sau că spiritele celor
morţi, dacă au trecut dincolo pot fi chemate, sunt „poveşti
vânătoreşti”. Dacă ar fi fost posibil, bogatul din Luca 16.27-28
ar fi mers personal să-şi avertizeze rudele de pericol. Spiritele
„celor morţi” nu sunt altceva decât duhuri de casă, pe care le-
am definit la Capitolul 2. Practicarea spiritismului, chiar în
glumă, te îndatorează faţă de lumea demonică. Planşeta OUIJA
este o placă spiritistă prezentată în zilele noastre ca un joc de
societate. Channeling-ul este o formă modernă, „ştiinţifizată”
dacă putem spune aşa, de spiritism, în care un „ghid spiritual”
ne apare şi ne conduce în drumul nostru spre „Eu-l superior”.
Acest ghid este, evident, un demon.

Vrăjitoria este definită de Aleister Crowley, cel mai

mare vrăjitor al epocii moderne, ca fiind arta de a determina
schimbări după voinţă, este abilitatea de a supune universul
voinţei omului. Astfel omul poate să-şi controleze viaţa, pe a sa
şi pe a altora, să rostească blesteme, şi să-l controleze pe însuşi
Dumnezeu-Forţa-Univers.
Unele dicţionare definesc vrăjitoria ca pătrunderea în lumea
spiritelor pentru a dobândi puterea de a-ţi impune voinţa
proprie. Vrăjitoria este astăzi prezentată ca ceva natural, ca o
colaborare cu spiritele naturii, şi prin urmare nu ar putea fi ceva
rău. Au apărut tot mai multe cărţi pentru copii cu acest subiect,
în care, într-un mod aparent nevinovat, copiii sunt îndemnaţi să
rostească diferite descântece şi rugăciuni la adresa spiritelor
naturii. Aşa cum am arătat, cuvintele noastre au putere şi
semnificaţie în spaţiul spiritual. Prin rostirea acestor cuvinte
copiii, fără voia lor, intră sub autoritate demonică.
O vrăjitoare convertită la creştinism descria, într-un
documentar, cum acei care îi cereau ajutorul intrau din acel
77
moment sub controlul ei. Ea putea să le provoace oricând
anumite simptome care să-i determine să revină la ea pentru
rezolvare. Recurgerea la serviciile vrăjitorilor aduc omul sub
autoritate demonică.
Magia e ceva diferit de vrăjitorie. Magicienii sunt nişte
„tehnocraţi” gnostici. Cu alte cuvinte, ei pretind că nu
relaţionează cu entităţi şi consideră că magia este o „ştiinţă
ocultă 19”. Ei susţin că pentru magie nu ai nevoie nici de
„credinţă”, nici de „entităţi”, ci dacă eşti un „iniţiat” şi execuţi
corect un ritual sau un descântec acestea va funcţiona automat.
Ei fac o diferenţă între magia de spectacol şi magia adevărată
rituală, ceremonială, pe care o numesc Magie K.

Meditaţia nu este ce se înţelege în mod curent, ca fiind

analiza unei idei intelectuale, nu înseamnă a te gândi profund la
ceva. Meditaţia esoterică nu are un conţinut intelectual. Ea
are mai degrabă rolul de a-ţi goli capul de orice gând! Există
mai multe forme de meditaţie, la diferite nivele spirituale şi nu
toate sunt la fel. Totuşi, pentru a avea o idee despre ce
înseamnă meditaţia esoterică, ea poate fi descrisă prin
capacitatea de a-ţi conştientiza propria conştiinţă şi a o
deplasa în mod conştient în trupul tău, iar apoi în afara
acestuia, şi de a percepe cu ajutorul ei la început diferite
senzaţii, apoi informaţii, apoi în etapa următoare de a conduce
propriile intenţii, dorinţe, voinţa în locul în care conştiiţa se
deplasează. Meditaţia esoterică, într-o anumită secvenţă a
ei, este o stare fără gânduri, iar în această stare pasivă,
omul se face în mod voit accesibil demonilor, aşa cum
spunea Pember. După atingerea unui anumit nivel de
consacrare, apar inevitabil ”ghizii spirituali”.

19
Ocult – practici spirituale ascunse, accesibile doar iniţiaţilor.

78
 Contactele cu „îngeri”, sfătuirile şi vindecările cu
aceştia, intră în categoria diciplinelor spirituale de nivel doi.
Aceşti îngeri20 sunt demoni care se dau drept îngerul Gabriel,
sau Mihail, sau se prezintă ca ghidul spiritual personal. Am
auzit practicanţi afirmând că au atins nivelul spiritual în care
stau de vorbă cu propriul înger păzitor. Noi avem (cel puţin)
doi îngeri „păzitori”, unul trimis de Dumnezeu, altul trimis de
Satan. Problema e cu care stăm de vorbă. Să nu ne amăgim
crezând că demonii sunt urâţi, cu coadă şi copite. Nici vorbă.
Ei iau de obicei o înfăţişare cât se poate de atrăgătoare. Practic
nu poţi deosebi după înfăţişare sau amabilitate îngerii lui
Dumnezeu de cei ai lui Satan.
Situaţia cu îngerii lui Dumnezeu este următoarea. Ei sunt
„mesageri”, asta înseamnă „înger”. Ei fie aduc un mesaj, o
încurajare sau îndeplinesc o slujire (ca în cazul lui Ilie, Maria,
Zaharia, sau Isus), şi în acest caz se fac vizibili destinatarului,
fie au de indeplinit o misiune de salvare, protecţie, sau orice
altă misiune, caz în care îşi fac datoria fără a se face vizibili.
Ei sunt supuşi lui Dumnezeu şi nu ascultă de altcineva. De
aici tragem concluzia că îngerii nu vin dacă îi chemăm şi nu
ne ascultă dacă îi rugăm. Dacă ai chemat un înger şi a venit
este foarte probabil că este un sol al Satanei, chiar dacă se
prezintă ca un „ înger de lumină”.
Nu chemaţi şi nu vă rugaţi la îngeri, la entităţi. Dacă nu-i
trimite Dumnezeu personal să devină vizibili, ceea ce se
întâmplă în cazuri extrem de rare, ei sunt cu singuranţă demoni.
Repet, îngerii nu vin chemaţi, doar trimişi; cei care vin chemaţi
sunt cel mai probabil demoni. Pe de altă parte, nu orice înger
care vine nechemat este de la Dumnezeu, de aceea lucrurile se
20
Unii susţin că îngerii căzuţi sunt acelaşi lucru cu duhurile rele, alţii
susţin că sunt entităţi de tipuri şi provenienţe diferite. Fără a intra în detalii,
pentru moment este suficient să reţinem că atât îngerii căzuţi cât şi duhurile
rele fac parte din armata întunericului, şi îi numim aici cu acelaşi cuvânt,
demoni.

79
complică. Fără Duhul lui Dumnezeu în noi, nu putem deosebi
duhurile!
Există persoane care au capacităţi extrasenzoriale şi pot
percepe în mod natural entităţi. Acestor persoane le spun: Nu
intraţi în legătură cu entităţile, nu comunicaţi cu ele, nu
ascultaţi de ele, şi să nu aveţi nici un fel de raporturi cu ele. Cel
mai bun lucru pe care puteţi să-l faceţi, şi care e singura voastră
protecţie, este acela de a vă da viaţa lui Hristos. Doar El poate
avea grijă de viaţa voastră. Faceţi un legământ cu El.
Există de asemenea oameni ai lui Dumnezeu care „sub
ungere” îi văd pe aceşti demoni. Singurul model de comunicare
a acestora cu demonii menţionat în Biblie este „ieşi afară” şi
variaţiuni pe aceeaşi temă. Dacă sunteţi născut din nou şi aveţi
astfel de experienţe de întâlniri cu demonii, nu le ascultaţi
minciunile, nu vă fie teamă de ei (Iacov 4.7), dar în acelaşi
timp nu fiţi aroganţi (Iuda 1.9). Spuneţi doar „În numele lui
Isus, ieşi afară.”
Vindecările cu îngeri devin foarte la modă în
România. La Braşov, în fiecare an, de vreo 4 ani încoace, se
organizează la sfârşitul lunii octombrie „săptămâna îngerilor”,
un eveniment dedicat comunicării şi colaborarii cu „îngerii”
derulat pe durata câtorva seri şi la care participă câteva sute de
persoane.
Un tânăr care a avut de-a face cu entităţi mărturisea,
într-un documentar, că la început demonii îl ascultau, şi făceau
orice le cerea el. După un timp a constatat că el le cere
demonilor să facă lucruri pe care el însuşi nu dorea să le ceară.
Astfel şi-a dat seama că a început să fie controlat de o forţă
străină, care îi impunea cumva să ceară demonilor să facă acele
lucruri. Problema a devenit gravă când şi-a dat seama că
ajunsese în stadiul în care nu se mai putea împotrivi acelei
forţe. Doar printr-o minune a reuşit să se întoarcă la Dumnezeu

80
şi a fost eliberat de demoni şi de acea putere constrângătoare a
lui Satan.

Vindecările cu puteri din cerul al doilea. Un puternic

reprezentant al acestor practici este Joao de Deus (John of God)
din Brazilia. În luna Martie 2009 a fost prezentat un reportaj pe
postul de televiziune ProTV România, despre un grup de
români care a mers pentru vindecare la Casa de Dom Inacio din
Abadiania, atraşi de renumele acestuia. Se spune că, practic,
poate vindeca orice boală. Zilnic circa de 500 de pacienţi îi trec
pragul, astfel încât până acum circa 10 milioane de bolnavi au
fost trataţi de el. Uneori vindecă doar prin putere spirituală,
alteori apelează şi la proceduri asemănătoare unor intervenţii
chirurgicale. Deşi aceste intervenţii se fac cu cuţite de
bucătărie, şi nu se folosesc anestezice, pacienţii afirmă că nu
simt nici o durere, iar sângele curge în cantităţi neglijabile.
John of God declară că Dumnezeu face vindecările, dar în
acelaşi timp afirmă că el însuşi este posedat de anumite spirite
cu ajutorul cărora face aceste vindecări. Se pare că sunt 33 de
astfel de spirite care îl posedă prin rotaţie. Uneori face şi
operaţii la distanţă, acţionând asupra unor fotografii ale
pacienţilor. Pacienţii înşişi afirmă că după intervenţia
spirituală, în următoarele 24 de ore, simt cum entităţile îi
posedă, umblă prin ei şi îi „repară”. Deseori ei se simt epuizaţi
de intervenţia spiritelor. În acel complex, denumit Casa de
Dom Inacio, există şi o sală de meditaţie şi rugăciune în care
pacienţii afirmă că sunt vizitaţi şi atinşi de entităţile
vindecătoare. Dacă daţi căutare John of God surgery sau John
of God spiritual pe You Tube, veţi putea vedea clipuri cu acest
vindecător. A apărut şi traducerea în limba română a cărţii
„Ioan al Domnului”. 21

21
Heather Cumming & Karen Leffler. (2008). Ioan al Domnului. Braşov:
Editura Adevăr Divin.

81
 Ghicitoria este şi ea o practică spirituală de nivelul al
doilea. Mediumul primeşte informaţii despre viitor de la
demoni. Întrebarea care se pune este: de unde ştiu demonii ce
se va întâmpla în viitor? În primul rând că nici ei nu ştiu toate
lucrurile, ei răspund doar la ce ştiu. Uneori pot spune adevărul,
alteori pot să mintă, în funcţie de interesele lumii lor. Demonii
ştiu multe lucruri deoarece ei au o memorie istorică începând
de la Căderea lui Adam; „baza lor de date” conţine tot ce s-a
întâmplat pe pământ în acest răstimp, iar demonii de casă ştiu
ce s-a întâmplat cu fiecare persoană din familie în parte. Ei de
asemenea cunosc Biblia şi profeţiile de acolo. Mai mult, ei pot
prognoza cu uşurinţă ceva ce ei înşişi vor duce apoi la
îndeplinire. De asemenea există lucruri care pentru noi sunt
necunoscute, şi par a fi de domeniul viitorului, dar în fapt acele
lucruri deja s-au decis / s-au întâmplat doar că informaţiile nu
au fost făcute publice sau nu au ajuns până la noi, informaţii pe
care ei însă le cunosc. Mai există şi o desfăşurare logică a
lucrurilor, care nouă nu ne este accesibilă deoarece nu ştim
toate datele problemei; demonii având mult mai multe
informaţii pot spune ce urmează să se întâmple, lucruri pe care
şi noi înşine le-am fi putut deduce dacă am fi avut toate
informaţiile. Şi exemplele pot continua.
Tipurile de divinaţie în care nu intrăm în contact direct cu
entităţi, cum ar fi horoscoapele, ghicitul în cărţi sau în cafea,
chiromanţia, tarotul, Yi King (I Ching), nu sunt mai puţin
periculoase. Ori sub ce formă ar veni informaţia despre viitor
prin intermediar, ea vine printr-o entitate, fie că se manifestă
direct, fie indirect. Trebuie să facem diferenţa între visele şi
presentimentele prin care Dumnezeu din iniţiativa Lui ne
avertizează, şi ghicitorie. În timp ce visele sau premoniţiile vin
spontan, ghicitoria este căutată anume, a merge la ghicitor este
o acţiune iniţiată de noi înşine. Biblia spune că dacă vrem să
întrebăm despre viitor să mergem la El (Isaia 8.19). Voi încerca
82
să explic în continuare cum funcţionează ghicitoria în care nu
apar în mod vizibil entităţi.
Ghicitul în cafea şi toba şamanică. Deşi par foarte
diferite, principiul pe baza căruia funcţionează este similar.
Ştim cu toţii cum arată un spectru magnetic. Dacă
punem pilitură de fier pe un carton sub care aşezăm un magnet
puternic şi apoi vibrăm puţin cartonul, pilitura se va aşeza pe
nişte curbe preferenţiale formând o figură pe care o numim
spectru magnetic. Liniile de forţă ale câmpului magnetic
formează această figură spectrală.
Entităţile folosesc diferite moduri de comunicare cu
omul. Unul dintre aceste moduri este acela de a organiza
materia după nişte linii ale unui spectru spiritual de forţă.
Demonul creează câmpul, iar zaţul de cafea joacă rolul piliturii
de fier, care ia forma unor figuri simbolice. Ghicitul în cafea
pare o joacă nevinovată, însă în momentul în care noi
răsturnăm cana cu zaţul de cafea cu intenţia de a ghici viitorul,
în fapt noi ne supunem pasiv controlului unor fiinţe inteligente
exterioare cum zicea Pember, noi acordăm unor forţe
exterioare inteligente dreptul de a ne influenţa viitorul.
Toba şamanică funcţioneză similar. Ea are un diametru
mare, de cca 50 cm, care constituie suprafaţa de lucru, şi o
înălţime mică de cca 10 cm. Pe suprafaţa de lucru sunt
delimitate arii care au anumite semnificaţii. Se aruncă oase sau
pietricele, care se distribuie într-un mod simbolic peste aceste
arii, în funcţie de câmpul de forţă creat spiritual. Şamanul
interpretează apoi voia spiritelor. În Africa mulţi vindecători
tradiţionali folosesc o metodă asemănătoare aruncând nişte
oase mici, sau beţe, direct pe pământ, şi interpretând voia
spiritelor în funcţie de distribuţia şi poziţia relativă a acestora
unele faţă de altele.

83
 Puterea rugăciunii (necreştine). În urmă cu două
decenii, un psiholog hawaiian surprindea lumea ştiinţifică
realizând ceea ce am putea numi un miracol. Spitalul de stat
din Hawaii22 se confrunta în acel moment cu probleme deosebit
de grave în secţia bolnavilor psihici care comiseseră crime
abominabile. Un anume dr. Haleakala Lew Len s-a oferit să se
ocupe de aceştia. După numai câteva luni, s-a dovedit că în
cazul multora din aceşti pacienţi nu mai era nevoie de cătuşe.
Dozele de medicaţie au scăzut simţitor la marea majoritate a
pacienţilor şi chiar s-au sistat total în cazul unora. După 4 ani,
pavilionul a trebuit să fie închis din lipsă de ... pacienţi violenţi.
Partea cea mai interesantă este că, în aceşti 4 ani, dr. Len nu a
vorbit cu nici unul din temuţii săi pacienţi. Mai mult, nici
măcar nu i-a văzut.
“Tot ce a trebuit să fac a fost să lucrez asupra propriei mele
persoane”, a declarat ulterior dr. Len. Ce a facut exact el pentru
a-şi vindeca pacientii ? „Am repetat în continuu ‚Imi pare
rău. Te rog, iartă-mă.’, a declarat senin dr. Len. Asta-i tot”.

În prezent trecut de 70 de ani, dr. Len a ajutat cu succes

de-a lungul carierei sale, folosind aceasta metodă, mii de
persoane, lucrând inclusiv cu grupuri din cadrul unor
organizaţii internaţionale prestigioase precum UNESCO şi
Naţiunile Unite. Dr. Len deţine un doctorat în psihologie
obţinut la Universitatea din Iowa, Statele Unite, dar el atribuie
remarcabilul său succes ca psiholog clinician practicilor de
vindecare tradiţionale învăţate de la Morrnah Nalamaku
Simeona, o femeie kahuna23.

22
Sursa: HUNA şi HO’OPONOPONO, articol publicat în revista Avantaje,
martie 2007
23
Kahuna este un termen similar şamanului sau vraciului, în Hawaii.
Morrnah Nalamaku Simeona s-a numărat printre ultimii kahuna veritabili
din Hawaii, fiind numită oficial in 1983 de catre autorităţi drept "o
comoară vie a Hawaii-ului'' (living treasure of Hawaii).

84
 Printr-un proces de transfer spiritual, Dr. Len şi-a
asumat vinovăţia pentru faptele pacienţilor şi a cerut iertare.
Ispăşirea înlocuitoare, după cum bine ştim, este un principiu
spiritual care apare şi în Scriptură (ţapul ispăşitor, sângele
animalelor care face ispăşire pe altar, în VT, respectiv jertfa
înlocuitoare a lui Isus în NT), de aceea, când auzim istorisiri ca
cea de mai sus putem fi înşelaţi. Deşi pare foarte atrăgătoare
metoda, ne punem întrebarea: cui a cerut iertarea dr. Len? Este
clar că nu a cerut iertare Dumnezeului24 Bibliei ci Dumnezeului
-Forţă-Natură-Univers, adică lui Satan. Din acest motiv, toţi cei
implicaţi îi sunt acum datori acestuia.

Supunerea naturii. Voi oferi o ilustraţie din cartea lui

Braden (2004, 150-155). Autorul descrie participarea sa
personală la un ritual pe care l-a executat un prieten al său cu
numele David, pentru aducerea ploii. Seceta prelungită afecta
în mod serios nordul statului New-Mexico. David l-a dus într-
un loc pustiu, în deşert, unde, în mod surprinzător, exista un
cerc de pietre, realizat pe pământ. David a afirmat că acesta
constituia un loc special de „rugăciune”, deşi nu are în sine
nici o putere magică, el servind doar ca loc de „concentrare”
pentru cel care rosteşte „rugăciunea”. „Astăzi vom intra în
contact cu forţele nevăzute ale lumii şi vom vorbi cu Mama
Pământ, Tata Cer şi cu mesagerii aflaţi la mijloc” a spus
David, apoi a intrat în acel cerc şi a executat un dans, fără a ieşi
din acel cerc, deşi avea ochii închişi. La un moment dat s-a
oprit şi a exclamat „Hai să mergem, munca noastră aici s-a
terminat!” Nimic nu s-a întâmplat pentru moment. Cerul avea
aceeaşi strălucire şi claritate. Braden istoriseşte cum apoi, în
acea după-amiază, ploaia a început să curgă şuvoi, provocând
mari inundaţii. Seara a urmărit buletinele meteo. Evoluţiile

24
Dacă cu ajutorul demonilor se pot obţine asemenea rezultate, ne dăm oare
seama de ceea ce ar putea face creştinii dacă şi-ar folosi rugăciunile
conectate la puterea din al treilea cer, care le este disponibilă?

85
atmosferice arătau cum un front de aer rece şi umed care
traversase statul Utah şi apoi ajunsese în Colorado, şi-a
schimbat în mod neobişnuit cursul şi a coborât asupra nordului
statului New Mexico. Această coborâre a făcut ca acest front să
se amestece cu aerul cald şi umed ce se ridica din Golful Mexic
şi din această combinaţie a ieşit ceea ce se putea vedea acum pe
ecrane: oameni extaziaţi de venirea ploii, fermieri fericiţi.
Ştim că există, în acelaşi scop, ritualul dansului
paparudelor în mitologia română, şi ritualuri similare pentru
aducerea ploii în mai toate culturile.
Deşi am putea presupune că supunerea naturii ar trebui să facă
parte din primul cer, am inclus aceste manifestări la cerul al
doilea deoarece oamenii din vechime au asociat forţele
naturii25 cu zeităţi ale naturii la care se rugau pentru
manipularea acestor forţe. Aşa cum am văzut, şi acest David a
apelat la Mama Pământ, Tata Cer şi mesagerii dintre ele.

Şarpele Kundalini.26 Esoteriştii susţin că omul posedă în

mod natural o putere, numită Kundalini, care zace, încolăcită
ca un şarpe şi adormită, undeva în partea inferioară a
abdomenului, dar care atunci când este trezită, ea se ridică şi
începe să se deplaseze în sus. În deplasarea de la baza şirei
spinarii spre creştetul capului ea trece prin şase centre psihice
numite chakras. De fiecare dată când ea trece printr-o chakra
produce anumite experienţe psihice şi puteri. Când ajunge în
varf, la ultima chakra, numită sahasrara chakra, omul
primeşte, chipurile, puterea de a savârşi miracole şi de a
dobândi adevărata eliberare.

25
În realitate, forţele naturii chiar au în spate nişte entităţi spirituale. Isus
când a oprit furtuna s-a adresat şi a poruncit direct acestor entităţi, nu s-a
rugat lui Dumnezeu (Marcu 4.39).
26
Sursa: http://www.rcrwebsite.com/yoga2.htm

86
 Sunt folosite multe mijloace de a trezi puterea
Kundalini. Acestea variază de la exerciţiile de respiraţie
Pranayama, la autopalparea genitalelor. Cel mai influent guru
al ultimei perioade, care a propovăduit yoga Kundalini, a fost
Swami Muktananda din Ganeshpuri, localitate de lângă
Bombay, India. El a descris yoga Kundalini ca fiind "Maha
Yoga" (adică, Marea Yoga) sau "Siddha Yoga" (Yoga
Perfectă), deoarece spunea că este singura metoda yoga în care
aspirantul nu trebuia sa facă nimic. Acesta trebuia doar să se
dea pe mâinile guru-lui, şi harul acestuia făcea totul. Aceasta
ne aminteşte de afirmaţia lui Pember despre modul pasiv de
obţinere a puterii, prin supunerea la dispoziţia entităţilor.

Mii de oameni au mărturisit că Muktananda le-a trezit

puterea lor Kundalini, însă metoda pe care a folosit-o a rămas
secretă. Yoga Kundalini nu este foarte populară în India
datorită faptului că multe din experienţele pe care le provoacă
reprezinta ceea ce William James, numeşte “misticismul
diabolic”. Metoda cauzează durere, provoacă oamenilor
deprimare şi îi duce chiar la nebunie. Descriind propria lui
experienţă Muktananda27 a spus:

“Ajungând la destinaţia mea, m-am aşezat să meditez.

La scurt timp după ce m-am pus jos să meditez am simţit
nelinişte şi tulburare. În câteva clipe mi s-au petrecut lucruri
ciudate. Nu am înţeles ce se întampla. Eram tulburat mintal şi
emoţional. Mintea mi se părea rătăcită. La lăsarea serii
această rătăcire s-a agravat. În general sunt un om curajos,
însă în acea zi am fost biruit de frică. Credeam că înnebunesc.
Mintea îmi era îngrozitor de agitată".

27
Sursa: Swami Muktananda Paramahansa, de Amma (Ganeshpuri, 1971),
pag.32-33 citat pe http://www.rcrwebsite.com/yoga2.htm

87
În aceeaşi seară, mai târziu, Muktananda s-a aşezat din nou ca
să mediteze. Iată ce povesteşte:

“Am simţit ca şi cum în jurul meu era mare zarvă. A început să

mă doară tot corpul şi imediat mi-am luat poziţia de
padmasana, adică postura lotus. Limba a început să-mi
alunece pe gât în jos şi orice încercare a mea de a mi-o scoate
cu degetele a fost zadarnică. Frica mi-a sporit. Am încercat să
mă ridic în picioare dar nu am reuşit fiindcă picioarele îmi
erau blocate în padmasana. Atunci am simţit o durere
puternică în nodul (manipura chakra) de sub buric. Am
încercat să strig dar n-am putut scoate nici un sunet. Parcă
ceva mi se înţepenise în gât. După aceea, am văzut nişte forme
foarte urâte şi înfricoşătoare, ce semănau cu nişte demoni. Am
crezut că erau duhuri rele. Atunci am văzut flăcări de jur
împrejurul meu şi am simţit că ardeam. După o vreme m-am
simţit mai bine. Deodată am văzut o bilă mare de lumină care
s-a apropiat de mine. În timp ce se apropia, lumina ei sporea
tot mai mult. Ea a intrat cu uşurinţa prin uşile deschise ale
kutir-lui meu apoi a pătruns în capul meu. Ochii mi-au fost
închişi cu forţa şi apoi am simţit că leşin. Am fost foarte
îngrozit de puternica lumină orbitoare şi apoi mi-am pierdut
cunoştinţa”.

Referitor la manifestările care însoţesc ascensiunea

energiei kundalini, psihologul american E. Hillstrom28 susţine
că asemenea manifestări nu sunt de natura biologică:
"Experienţele provocate de eliberarea energiei kundalini sunt
cel mai greu de explicat dintr-un punct de vedere strict fizic
sau fiziologic. Durerea, tremurul, mişcările involuntare şi
senzaţiile extreme de frig sau cald sunt, în mod evident,
mediate de creier, însă aceasta nu ne explică modul în care

28
Sursa: Nicolae Achimescu, pe
http://www.crestinortodox.ro/hinduism/71863-sahaja-yoga

88
este stimulat creierul pentru a le produce. Există cazuri în care
o simptomatologie asemănătoare e produsă pe substrat
patologic sau epileptic. Însă din moment ce majoritatea
experienţelor menţionate apar în stare de sănătate normală,
iar după criză subiecţii se întorc din nou la o stare de
normalitate, probabil că o explicaţie pur fiziologică nu este
adecvată". În acelaşi context, acest psiholog sugerează că „se
pot face paralele între simptomele ce însoţesc ridicarea
energiei kundalini şi cele asociate stărilor de opresiune
demonică între care: deranjul gândirii, trecerea prin stări
emoţionale extreme (melancolie profundă, extaz), stări de
transă sau perioade de inconştienţă...”.

Biblia afirmă că trupul nostru este destinat a fi un

templu pentru Duhul Sfânt (1 Corinteni 6.19). Dacă însă
această locaţie nu este umplută cu Duhul Sfânt, ea va fi ocupată
de demoni (Matei 12.43-45). Locaţia fizică a acestui „templu”
pare să se afle în zona inferioară a abdomenului (Ieremia 4.19,
Proverbe 20.27 etc) , adică în acelaşi loc în care esoteriştii
localizează pe Kundalini.
Yoginii consideră că şarpele se află deja acolo şi trebuie
trezit, dar adevărul pare a fi mai degrabă acela că la chemarea
omului însuşi, într-o atitudine de pasivitate absolută
obţinută prin meditaţie, prin care se oferă pentru a fi
stăpânit, şarpele vine să îl posede pe acesta.
Eu am convingerea că Şarpele Kundalini, nu e altcineva
decât „bătrânul Şarpe” din Eden, şi „trezirea” lui nu e altceva
decât predarea conştientă a omului pentru posedare
demonică.
Pericolele Cerului al doilea

89
 Există foşti vrăjitori, magicieni, membri New Age, şi
chiar satanişti care s-au întors la Dumnezeu. Din mărturisirile
lor putem învăţa o mulţime de lecţii privind lucrurile spirituale
specifice nivelului al doilea. Toţi aceştia atenţionează că odată
intrat în sfera de acţiune demonică este foarte greu să mai poţi
scăpa de acolo. Cerul al doilea îţi oferă putere, şi prin aceasta ai
sentimentul de a fi deosebit. Este tentant să primeşti putere fără
responsabilitate, fără sfinţenie. Îndatorarea faţă de Satan duce
la dependenţă, la fel ca dependenţa de droguri. Începi să doreşti
tot mai multe experienţe supranaturale, care îţi hrănesc
sentimentul puterii, te obişnuieşti cu puterea, poţi face „ce
vrei”, apoi doreşti tot mai multă putere, astfel te îndatorezi tot
mai mult, până când devii „dator vândut”. Chemarea abisului
devine tot mai constrângătoare şi nu te poţi împotrivi prin
voinţă omenească, deoarece ai de luptat cu forţe care depăşesc
puterile tale.
Motivul promovării sociale şi media a fenomenelor
spirituale este acela de a pregăti evenimentele care vor urma.
Populaţia şi îndeosebi copiii sunt desensibilizaţi la ideea de
magie şi ocultism ca fiind ceva rău. Acestea sunt prezentate ca
fiind un divertisment inofensiv. Violenţa şi groaza sunt
prezentate ca ceva distractiv, care stârnesc adrenalina fară a
pune pe cineva în pericol real. În şcoli a devenit o modă
sărbătorirea Halloween şi se promovează literatura fantastică,
dar nu cea science-fiction ci cea de sorginte magică. Jocurile
video pentru copii abundă de personaje cu puteri supranaturale
(Talisman, Metin2, World of Warcraft, Mu). Esoterismul
trebuie să devină o normalitate.

Există şi cluburi sportive aşa numite creştine de arte

marţiale şi de yoga, aceste discipline fiind abordate în versiuni
simplificate. Ele au rol de energizare, de întreţinere, şi chiar
curativ şi au pretenţia de a fi fost curăţite de filosofiile

90
spirituale orientale. Acestea au fost iniţiate de oameni care se
consideră creştini şi care se presupune că au avut capacitatea
de discernamânt spiritual pentru a separa răul de bine. Totuşi,
călugărul benedictin J.M. Dechanet29 promotor al unei forme
de „yoga creştină” are dreptate, atunci când scrie: "Scopurile
pe care le urmăreşte yoga hindusă sunt strict spirituale. A uita
acest fapt şi a reţine doar aspectul fizic al acestei discipline
străvechi, prin care să se urmărească doar frumuseţea şi
sănătatea fizică, echivalează cu o trădare". Trebuie să se ştie
că până şi cel care nu urmăreşte decât aspectul fizic al practicii
Yoga, se predispune deja către anumite atitudini şi experienţe
spirituale, de care nu este conştient. Acelaşi autor spune mai
departe: "Arta unui yoghin este aceea de a obţine tăcerea
totală, de a se goli de orice gânduri şi iluzii, de a elimina şi
uita toate ideile pe care le-a nutrit vreodată, cu excepţia uneia:
că sinele adevărat al omului este de natură divină, că el (omul)
însuşi este Dumnezeu şi că restul este tăcere". A medita la
faptul că omul este Dumnezeu este în sine o jignire la adresa
lui Dumnezeu, astfel încât este evident că nu avem de-a face cu
o activitate creştină autentică.
Unul din trucurile Diavolului este înşelătoria. El a găsit
o metodă destul de eficientă de a-i păcăli pe creştini, metodă
care constă în adăugarea numelui „creştin” la orice activitate
ocultă: avem Tai Chi creştin, Qi-Gong creştin, arte marţiale
creştine, Yoga creştin, meditaţie creştină şi chiar vrăjitori
creştini, dacă vă puteţi imagina aşa ceva. Dacă nu credeţi, daţi
căutare pe internet: christian wicca, sau christian witchcraft şi
vă veţi convinge.
Balaam era un om căruia Dumnezeu i s-a revelat
(Numeri 24.15), dar totuşi el a continuat să se ocupe cu

29
Sursa: Meditaţia orientală invadează creştinismul pe
http://saraca.orthodoxphotos.com/biblioteca/Religia%20Viitorului/4-
meditatia%20orientala.htm

91
vrăjitoria. Amestecarea lucrurilor spirituale i-a fost fatală lui
Balaam30 (Iosua 13.22).
Un alt exemplu îl avem în Faptele Apostolilor 16.16. O
vrăjitoare venea după Pavel şi camarazii săi strigând: „Oamenii
aceştia sunt slujitorii Dumnezeului Celui Prea Înalt şi ei vă
vestesc calea mântuirii.” Acest lucru era adevărat, totuşi,
Pavel, după câteva zile, a scos demonul de ghicire din femeie,
deoarece considera că este o batjocură la adresa lui Dumnezeu
ca această slujitoare a Satanei să fie asociată în mintea
oamenilor cu lucrarea lui Dumnezeu.

Odată îndatoraţi Satanei, oamenilor le va fi extrem de greu,

dacă nu imposibil, să aibă o relaţie cu Dumnezeu. Pentru
creştini, a recurge la serviciile unui asemenea practicant
echivalează cu a-L trăda pe Dumnezeu.

30
Citiţi întreaga istorie a lui Balaam în Numeri 22.1- 24.25 şi Numeri 31.16,
Apocalipsa 2.14, şi morala în Iuda 1.11, 2Petru 2.15

92
Capitolul 6. Al treilea cer

Căci Împărăţia lui Dumnezeu nu stă în

vorbe, ci în putere. 1 Corinteni 4:20

Al treilea cer este cerul Lui Dumnezeu, al îngerilor lui,

şi al omului regenerat, născut din nou.
Naşterea din nou este, pe scurt, procesul prin care,
omul, devenind conştient de starea sa de decădere morală şi
despărţire de Dumnezeu, şi înţelegând faptul că poate fi
restaurat datorită jertfei pe cruce a lui Isus Hristos, face un
legământ prin care acceptă această jerfă mântuitoare şi Îl
recunoaşte pe Isus ca Mântuitor şi Domn în viaţa sa.
Legământul este pecetluit, din partea omului cu botezul său
public în apă, moment în care Dumnezeu îl pecetluieşte, din
partea Sa, cu Duhul Sfânt.

Ce se întâmplă cu trupul spiritual la Naşterea din Nou:

În primul rând, Biblia spune că Dumnezeu ne dă un

duh nou. El ne racordează din nou la Sine prin Duhul Său.
Putem privi „pecetluirea” din Efeseni 1.13 ca fiind crearea unei
„sinapse” a duhului omenesc cu Fiinţa lui Dumnezeu, astfel
omul devenind ca o „mlădiţă care îşi primeşte seva din viţă”
(Ioan 15). În acest mod, conştiinţa morală umană devine
luminată de Duhul lui Dumnezeu, redevenind conştiinţa lui
Dumnezeu (Romani 9.1), iar în ce priveşte deciziile, se
presupune că de aici înainte omul le ia în ascultare de El. Căci

93
toţi cei ce sunt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui
Dumnezeu. Romani 8.14
Remarca pe care doresc să o fac este aceea că
pecetluirea se face prin Duhul Tatălui, omul primind un
Duh de Înfiere, care este un aspect al Duhului lui
Dumnezeu diferit de aspectul puterii reprezentat prin
acelaşi Duh Sfânt.
Vom reveni asupra acestui subiect la capitolul despre
Biserică, deoarece este extrem de important.
În al doilea rând, sufletul îşi redobândeşte sursa
corectă de cunoaştere pentru luarea deciziilor. Noi nu trebuie să
ne răstignim sufletul cum susţin unii teologi. Sufletul este cel
care, în final, va fi mântuit. Ceea ce trebuie să răstignim este
vechiul raport de subordonare a sufletului faţă de trup, stilul
animalic de vieţuire, bazat pe principiul plăcerii, al vieţii
pentru sine. Trupul în sine nu are, de asemenea, nimic rău. El
este destinat a fi templul Duhului Sfânt, şi trebuie îngrijit
corespunzător. Sufletul este acum între doi stăpâni, unul vechi,
firea pământească şi unul nou, firea dumnezeiască, şi trebuie ca
în fiecare decizie, mare sau mică, să ştie cui se supune. De
aceea Biblia ne avertizează „nu puteţi sluji la doi stăpâni”.
În al treilea rând, pentru realizarea lucrărilor spirituale
Dumnezeu ne dă Duhul Sfânt ca aspect al Puterii (darurile de
putere). În baza celor scrise în 1 Corinteni 12.8-10, se acceptă
în general existenţa a nouă daruri spirituale, supranaturale, ale
omului regenerat. Ele au fost clasificate mai târziu în trei
grupe: (1) darurile vorbirii: vorbirea în diferite limbi (de obicei
îngereşti), traducerea acestor limbi, şi darul profetic; (2)
darurile revelaţiei: cuvinte de înţelepciune, cuvinte de
cunoştinţă/descoperire şi darul deosebirii duhurilor; şi (3)
darurile puterii: puterea de a face minuni, darul credinţei de
neclintit şi darul vindecării (care include scoaterea demonilor).

94
 Calea desăvârşită este aceea în care „voia Tatălui” ni se
revelează prin călăuzire personală (Romani 8.14), iar prin
consimţământul activ a voinţei noastre Duhul Sfânt se
manifestă cu putere prin vindecări, scoaterea demonilor,
facerea de minuni.

Cerul al treilea este nivelul plinătăţii puterii spirituale,

este nivelul lui Dumnezeu, al făpturilor angelice necorupte şi a
omului regenerat. Biblia ne spune că cei ce sunt ai lui Hristos
nu doar că sunt sigilaţi cu Duhul Înfierii, dar primesc şi puterea
Duhului Sfânt, prin darurile de putere.
• Ci voi veţi primi o putere, când Se va pogorâ Duhul
Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată
Iudea, în Samaria, şi până la marginile pământului.”
Faptele Apostolilor 1.8
• Şi învăţătura şi propovăduirea mea (zicea Pavel) nu
stăteau în vorbirile înduplecătoare ale înţelepciunii, ci
într-o dovadă dată de Duhul şi de putere. 1 Corinteni 2.4
• ...şi-L rog ca, potrivit cu bogăţia slavei Sale, să vă facă
să vă întăriţi în putere, prin Duhul Lui, în omul
dinăuntru. Efeseni 3.16
• În adevăr, Evanghelia noastră v-a fost propovăduită
nu numai cu vorbe, ci cu putere, cu Duhul Sfânt şi cu o
mare îndrăzneală. 1 Tesaloniceni 1.5

În acord cu aceste versete, este de aşteptat să existe o dovadă

vizibilă a puterii Duhului Sfânt în credincios:
• Căci Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci de
putere, de dragoste şi de chibzuinţă. 2 Timotei 1.7

95
 • Adevărat, adevărat, vă spun, (zice Isus) că cine crede
în Mine, va face şi el lucrările pe care le fac Eu; ba încă
va face altele şi mai mari decât acestea; pentru că Eu mă
duc la Tatăl. Ioan 14.12
• Iată semnele care vor însoţi pe cei ce vor crede: în
Numele Meu (zice Isus) vor scoate draci; vor vorbi în limbi
noi; vor lua în mână şerpi; dacă vor bea ceva aducător de
moarte, nu-i va vătăma; îşi vor pune mâinile peste bolnavi,
şi bolnavii se vor însănătoşi. Marcu 16.17
Toate aceste versete se referă la toţi cei care sunt pecetluiţi
de Dumnezeu şi primesc puterea Duhului Sfânt, nu doar la
apostoli şi ucenicii acestora, nu doar la creştinii din primele
secole, aşa cum pretind unii teologi.
O persoană care vorbeşte despre lucrurile spirituale, dar
care nu a trăit ea însăşi experienţe spirituale, oricât de bine
întemeiată ar fi teologic în concepţia sa, şi oricâtă bunăvoinţă
ar avea, nu poate fi credibilă. Biblia spune:
Nouă însă Dumnezeu ni le-a descoperit (lucrurile lui
Dumnezeu) prin Duhul Său. Căci Duhul cercetează totul,
chiar şi lucrurile adânci ale lui Dumnezeu. În adevăr, cine
dintre oameni cunoaşte lucrurile omului, în afară de duhul
omului, care este în el? Tot aşa: nimeni nu cunoaşte lucrurile
lui Dumnezeu în afară de Duhul lui Dumnezeu. Şi noi n-am
primit duhul lumii, ci Duhul care vine de la Dumnezeu, ca să
putem cunoaşte lucrurile pe care ni le-a dat Dumnezeu prin
harul Său. Şi vorbim despre ele nu cu vorbiri învăţate de la
înţelepciunea omenească, ci cu vorbiri învăţate de la Duhul
Sfânt, întrebuinţînd o vorbire duhovnicească pentru lucrurile
duhovniceşti. Dar omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului
lui Dumnezeu, căci, pentru el, sunt o nebunie; şi nici nu le
poate înţelege, pentru că trebuiesc judecate duhovniceşte.

96
Omul duhovnicesc, dimpotrivă, poate să judece totul, şi el
însuşi nu poate fi judecat de nimeni. 1 Corinteni 2.10-15
Eu nu neg faptul că aceşti teologi au anumite
cunoştinţe despre lucrurile spirituale. Problema este că acele
cunştinţe au fost obţinute pe căi intelectuale, parţial din studiul
Bibliei, parţial din experienţa personală a altora. Biblia însă
spune să nu ne amestecăm în lucruri pe care nu le cunoaştem
din experienţă personală. (Coloseni 2.18)
Pavel când se adresează celor fără cunoştinţă spirituală,
spune... fraţilor, nu v-am putut vorbi ca unor oameni
duhovniceşti, ci a trebuit să vă vorbesc ca unor oameni
lumeşti, ca unor prunci în Hristos. 1 Corinteni 3:1
Pentru a înţelege lucrurile spirituale este absolut
necesar să trăim personal experienţe spirituale. Toţi acei care l-
au cunoscut pe Isus au văzut semnele şi minunile Sale, cei
5000 hrăniţi supranatural, cei 12 apostoli, cei 70 ucenicii, cei
120 din camera de sus, cei 500 din (1 Corinteni 15.6), Pavel,
Famenul etiopian, Corneliu,... toţi au experimentat personal
lumea spirituală.
Este imposibil intelectului neregenerat, firesc, sufletesc, să
priceapă lucrurile spirituale ale lui Dumnezeu. Chiar la cei
născuţi din nou, convertirea intelectului nu se realizează
automat, instantaneu. Există o procesualitate în care intelectul
învaţă să „judece duhovniceşte”, proces în care experienţa
spirituală personală este indispenabilă. Aceasta face parte din
acea „metanoia” (schimbarea gândirii-gr.), care vine odată cu
regenerarea.
Biblia ne îndeamnă să experimentăm darurile spirituale:
• Urmăriţi dragostea. Umblaţi şi după darurile
duhovniceşti, dar mai ales să proorociţi. 1 Corinteni 14.1

97
 • Aş dori ca toţi să vorbiţi în alte limbi, dar mai ales să
proorociţi. 1 Corinteni 14.5
• Astfel, deci, fraţilor, rîvniţi după proorocire, fără să
împiedicaţi vorbirea în alte limbi. 1 Corinteni 14.39
În ce priveşte călăuzirea spirituală, ea nu este o opţiune, este o
necesitate
• Căci toţi cei ce sunt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu
sunt fii ai lui Dumnezeu. Romani 8.14
• ...umblaţi cârmuiţi de Duhul, şi nu împliniţi poftele
firii pământeşti. Galateni 5.16

Biblia spune clar că la naşterea din nou noi primim plinătatea

firii dumnezeieşti: El ne-a dat făgăduinţele Lui nespus de
mari şi scumpe, ca prin ele să vă faceţi părtaşi firii
dumnezeieşti, după ce aţi fugit de stricăciunea, care este în
lume prin pofte. 2 Petru 1:4
Odată primită, această fire doreşte să se manifeste, şi are
la dispoziţie şi instrumentele, darurile, prin care să o facă.

98
Capitolul 7. Confuzii între ceruri

În ce priveşte cele31 duhovniceşti,

fraţilor, nu voiesc să fiţi în necunoştinţă.
1 Corinteni 12.1

Despre neutralitate
Înainte de a comenta confuziile care pot apărea între
ceruri, trebuie să facem o precizare importantă. Din cele
studiate până acum am putea, poate, înţelege în mod eronat, că,
practic, există trei forţe, în trei ceruri. Pe de o parte Dumnezeu
cu planurile, părerile şi puterea Sa, pe de alta Satan cu
planurile, părerile şi puterea sa, şi în final Omul, cu planurile,
părerile şi puterea sa. Adevărul este însă mult mai crud. Există
doar două tabere, una a „luminii” şi alta a „întunericului”, între
care se duce o luptă. Aşadar, ca oameni, ne aflăm în mijlocul
unui război, şi în acest război nu există neutralitate. Trebuie
să decidem de partea cui suntem. Fie conştient, fie inconştient,
noi ne exprimăm acordul de a fi într-o tabără sau alta. Biblia ne
spune că nu putem fi aliaţi cu ambele tabere. Isus este
categoric: Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona. Luca
16.13 şi la fel ...Cine nu este cu Mine, este împotriva Mea, şi
cine nu strânge cu Mine, risipeşte. Matei 12.30 32.

31
Aceasta este traducerea corectă, după original. Versetul se referă la toate
lucrurile spirituale, nu doar la daruri.
32
Această afirmaţie poate părea contradictorie cu cea din Marcu 9.40 Cine
nu este împotriva noastră, este pentru noi, dar nu este aşa. Contextul este
diferit. În Matei 12 este vorba de identitatea lui Isus ca Fiu al lui Dumnezeu,
şi în această privinţă, cine nu este cu El e împotriva Lui, pe când în Marcu 9
este vorba de nişte ucenici care deja lucrau pentru Isus, aveau râvnă, dar nu
aveau pricepere, făceau lucruri sufleteşti.

99
Aşadar, a nu alege - este o alegere! A nu alege în mod
conştient să fii de partea lui Dumnezeu te poziţionează de
partea Celui Rău. Nu există neutralitate în acest război!

Aşa cum am arătat, prin cădere omul a devenit deja robul

Satanei, chiar dacă are impresia că este independent. Aşa cum
copiii, chiar dacă sunt independenţi de părinţi, au în genele lor
trăsăturile părinţilor, şi prin aceasta sunt „robi” ai comporta-
mentelor înscrise genetic, tot aşa omul neregenerat, deşi
aparent independent de Satan, este un copil al diavolului. (Voi
aveţi de tată pe diavolul; şi vreţi să împliniţi poftele tatălui
vostru Ioan 8:44; la fel 1 Ioan 3.10)

Confuzia între al doilea cer şi cel de al treilea

Aceasta este o problemă importantă pe care trebuie să

ne-o punem, deoarece foarte uşor putem fi amăgiţi de demoni
veniţi ca „îngeri de lumină”. Biblia ne dă câteva indicaţii în
această privinţă, pentru a ne ajuta să ne protejăm:

Mărturia interioară
Dacă nu avem pace, linişte în duhul nostru, trebuie să
devenim vigilenţi
• ...n-am avut linişte în duhul meu... 2 Corinteni 2.13
• Pacea lui Hristos, la care aţi fost chemaţi, ca să
alcătuiţi un singur trup, să stăpânească (să guverneze)
în inimile voastre. Coloseni 3.15.

100
Cercetarea duhurilor, discernământul spiritual
Trebuie să cercetăm entităţile cu care avem de a face
• Prea iubiţilor, să nu daţi crezare oricărui duh; ci să
cercetaţi duhurile, dacă sunt de la Dumnezeu; căci în
lume au ieşit mulţi prooroci mincinoşi. 1 Ioan 4.1.
• ... chiar Satana se preface într-un înger de lumină. 2
Corinteni 11.14.
Această cercetare trebuie să aibă în primul rând în
vedere consonanţa dintre mesajul adus de entităţi şi Cuvântul
scris al lui Dumnezeu. Un înger venit de la Dumnezeu nu va
contrazice mesajul Bibliei. Totuşi de cele mai multe ori nu va fi
suficientă cunoaşterea Bibliei, deoarece Satan atacă de multe
ori chiar cu cuvântul Scripturii răstălmăcit, aşa cum a facut-o şi
în cazul lui Isus. Discernământul spiritual (nu intelectual) este
indispensabil. Cărturarii nu l-au recunoscut pe Isus ca
Mântuitor din cauza lipsei discernământului spiritual, deşi toţi
erau doctori în Scripturi. Isus le-a reproşat: (Voi) Cercetaţi
Scripturile, pentru că socotiţi că în ele aveţi viaţa veşnică, dar
tocmai ele mărturisesc despre Mine. .. Eu am venit în Numele
Tatălui Meu, şi nu Mă primiţi; dacă va veni un altul, în numele
lui însuşi, pe acela îl veţi primi. Ioan 5.39-43.
De aceea, în al doilea rând, realizăm această cercetare prin
darul deosebirii duhurilor care este unul din darurile
spirituale pe care le avem la dispoziţie (1 Corinteni 12.10).

Atitudinea entităţilor spirituale.

Îngerii necorupţi nu primesc închinare, ci te îndeamnă
să te închini lui Dumnezeu: Şi m-am aruncat la picioarele lui
ca să mă închin lui. Dar el mi-a zis: „Fereşte-te să faci una ca
aceasta! Eu sunt un împreună slujitor cu tine şi cu fraţii tăi,

101
care păstrează mărturia lui Isus. Lui Dumnezeu închină-te!”
Apocalipsa 19.10.

Mesajul din spatele manifestărilor spirituale.

• Dar chiar dacă noi înşine sau un înger din cer ar veni
să vă propovăduiască o Evanghelie, deosebită de aceea pe
care v-am propovăduit-o noi, să fie anatema! Galateni 1.8.
• Dacă se va ridica în mijlocul tău un prooroc sau un
visător de vise care-ţi va vesti un semn sau o minune, şi se
va împlini semnul sau minunea aceea de care ţi-a vorbit el
zicând: „Haide după alţi dumnezei” - dumnezei pe care tu
nu-i cunoşti, „şi să le slujim”! să n-asculţi cuvintele acelui
prooroc sau visător de vise, căci Domnul, Dumnezeul
vostru, vă pune la încercare ca să ştie dacă iubiţi pe
Domnul, Dumnezeul vostru, din toată inima voastră şi din
tot sufletul vostru. Voi să mergeţi după Domnul,
Dumnezeul vostru, şi de El să vă temeţi; poruncile Lui să le
păziţi; de glasul Lui să ascultaţi; Lui să-I slujiţi, şi de El să
vă alipiţi. Proorocul sau visătorul acela de vise să fie
pedepsit cu moartea. Deuteronomul 13.1-5.
• Cine este mincinosul, dacă nu cel ce tăgăduieşte că
Isus este Hristosul? Acela este Antihristul, care tăgăduieşte
pe Tatăl şi pe Fiul. Oricine tăgăduieşte pe Fiul, n-are pe
Tatăl. Oricine mărturiseşte pe Fiul, are şi pe Tatăl. 1 Ioan
2.22.
Ideea principală de subliniat în toate aceste pasaje este
aceea că întotdeauna, alături de un semn sau minune,
făptuitorul acelui semn spiritual prezintă şi un „adevăr
spiritual”, chiar dacă nu întotdeauna este foarte evident. Dacă
făptuitorul semnului spiritual (vindecare, profeţie etc) nu
proclamă pe Isus ca Fiu al lui Dumnezeu, Mesia venit deja în
trup, mort şi înviat, revenit în trupul de înviere, şi înălţat, este
102
un mesager antihristic, deoarece ... orice duh, care nu
mărturiseşte pe Isus, nu este de la Dumnezeu, ci este duhul lui
Antihrist, de a cărui venire aţi auzit. 1 Ioan 4.3.
În schimb, dacă acest mesager îl recunoaşte pe Isus ca
Mântuitor şi Domn, mesajul este bun. Prea iubiţilor, să nu daţi
crezare oricărui duh; ci să cercetaţi duhurile, dacă sunt de la
Dumnezeu; căci în lume au ieşit mulţi prooroci mincinoşi.
Duhul lui Dumnezeu să-L cunoaşteţi după aceasta: Orice duh,
care mărturiseşte că Isus Hristos a venit în trup, este de la
Dumnezeu; 1 Ioan 4.1-2.
Şi în esoterism şi New Age se pomeneşte de „Dumnezeu”,
dar pe care ei îl înţeleg ca Dumnezeu-Forţă-Natură-Univers.
Folosirea numelui Dumnezeu este pervertită şi înşelătoare.
De asemenea New Age-rii au şi ei un „Hristos Cosmic”.
De aceea este foarte important de reţinut că „semnul” este
declaraţia că Isus, şi nu altul, este Hristosul33 (Mesia,
Salvator), că a venit în trup, a murit, a înviat în trup de
slavă, şi a fost înălţat.

Confuzia între primul cer şi cel de al treilea

Cei „lesne crezători” pot uşor confunda manifestările spirituale

ale duhului cu cele ale sufletului.

33
Atenţie: demonii afirmă, dar se limitează la a spune, că Isus este Fiul lui
Dumnezeu, nu şi Mântuitor şi Domn.
...Şi iată că au început să strige: „Ce legătură este între noi şi Tine, Isuse,
Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici să ne chinuieşti înainte de vreme?” Matei
8.29
...„Ce avem noi a face cu Tine, Isuse din Nazaret? Ai venit să ne pierzi? Te
ştiu cine eşti: Eşti Sfântul lui Dumnezeu!” Marcu 1.24

103
1. Puterea cuvintelor.
Credincioşii pot fi uşor duşi în eroare în lipsa unor
cunoştiţe despre lumea spirituală. Cărţi ca cele ale „pastorului”
Capps „Puterea creatoare a cuvintelor” (2007) constituie
capcane sigure pentru neavizaţi. El prezintă această puterea a
cuvintelor de pe nişte poziţii aparent atât de fundamentate
biblic încât este greu să rezişti tentaţiei de a crede ce spune. Cu
toate că, aşa cum arătam, avem într-o anumită măsură această
putere, problema este cui o subordonăm. Dacă o subordonăm
omului sufletesc e greşit, dacă o subordonăm poruncii Duhului,
e corect. (Ezechiel 37.9)

2. Eliberarea puterii sufleteşti

Credincioşi autentici, sinceri, pot cădea în capcana
utilizării greşite a acestei puteri, de exemplu prin rostirea unor
rugăciuni, prin evanghelizare sau chiar predicare cu autoritate
psihică, sufletească.
Rugăciunile cu putere psihică sunt exemplificate de
Watchman Nee astfel:
„În loc să-ţi îndrepţi rugăciunea către Dumnezeu, te
concentrezi asupra gândului tău, asupra aşteptărilor tale şi le
trimiţi ca o putere către prietenul tău. Rugăciunea ta este
asemeni unui arc care trimite gândul şi dorinţa ta ca pe nişte
săgeţi către prietenul tău. El va fi atât de apăsat de această
putere încât va face exact ce ai cerut... Ţi s-a răspuns la
rugăciune, dar nu de către Dumnezeu. Chiar dacă tu nu ai de-
a face cu hipnoza, ceea ce ai făcut a îndeplinit legea
hipnotismului. Tu ai eliberat puterea sufletului să împlinească
lucrul pentru care te-ai rugat. În aparenţă tu te rogi, dar în
realitate tu exerciţi o presiune asupra acelei persoane cu
puterea sufletului tău.” (Nee, 2000,36)

104
 Astfel, dacă tu te rogi pentru „disciplinarea cuiva”
aceasta poate cădea ca un blestem asupra aceluia, poate să-l
îmbolnăvească, poate să-i provoace suferinţă. Nee povesteşte
cum el însuşi a fost foarte bolnav ca urmare a rugăciunilor unui
grup de „fraţi binevoitori” care se „rugau pentru el”.
Desigur, modelul menţionat nu este singurul mod de rugăciune
sufletească, dar este probabil cel mai comun, prin aceea că
transferă, în rugăciune, dorinţele sau judecăţile proprii
asupra cuiva.
Predicatorii care folosesc puterea sufletească, psihică,
pot fi recunoscuţi după faptul că fac apel la sentimente,
povestesc multe întâmplări mişcătoare, uzează de multă energie
folosind aclamaţii, sărituri, cântări, procedee împrumutate din
arta teatrală, aşa cum arată Nee (2000, 40). Mulţi dintre ei
posedă în mod natural o anumită putere de atracţie, şi uzează
de aceasta în lucrare, ceea ce este echivalent cu a face lucrarea
lui Dumnezeu prin resurse naturale. Alţii uzează de forţa lor
intelectuală de convingere, etalează multe cunoştinţe teologice,
sau enciclopedice pentru a-i impresiona pe ascultători. Toţi
aceştia pot fi foarte sinceri, şi să nu îşi dea seama de ceea ce
fac, dar rezultatele pe termen lung sunt dezastruoase.
Există o mulţime de predicatori astăzi care continuă să
„mănânce din pomul cunoştinţei binelui şi răului” şi să ne
ofere rezultatele digestiei lor ca fiind roade ale Duhului
Sfânt.

Ei pot părea oameni credincioşi, morali, învăţaţi,

capabili, având o formă de înţelepciune, pot să vorbească
elevat despre Dumnezeu, să predice sublim, prezentând idei şi
teorii minunate, şi totuşi să fie morţi faţă de Dumnezeu, nefiind
pregătiţi să primească revelaţiile Duhului Sfânt.

105
Puterea sufletului este pusă în mişcare prin voia omului, pe
când puterea Duhului Sfânt vine atunci când voia omului este
conformă cu voia desăvârşită a lui Dumnezeu. Puterea
sufletească este un rezultat al credinţei, în timp ce puterea
Duhului este un rezultat al umblării noastre „în El”.

Biserica Scientologică înfiinţată de Mary Baker Eddy

în anii 1880, avea la bază puterea sufletească manifestată prin
cuvânt. Ea susţinea că dacă cineva este bolnav trebuie să-şi
exerseze mintea împotriva recunoaşterii bolii şi durerii, şi va fi
vindecat. De asemenea dacă cineva nu crede în păcat, nu va
păcătui. Prin antrenarea minţii, voinţei şi emoţiilor până la
nivelul negării absolute a existenţei lucrurilor nedorite, omul va
vedea în final că într-adevăr acele lucruri nu există. Medicii
acelei vremi s-au împotrivit mişcării, dar în urma examinării
acelor oameni vindecaţi prin „ştiinţa creştină” aceşti medici nu
au mai putut să o respingă ca fiind şarlatanie. De aceea mulţi
cred şi astăzi în această învăţătură, iar influenţele ei au pătruns
în Biserică până la noi.

Facerea de minuni este posibilă prin putere sufletească

la creştinii născuţi din nou. Multe semne şi minuni au fost
făcute în Biserici prin această putere, confundând-o cu cea a
Duhului Sfânt. Întrebarea care se pune este următoarea: dacă
prin aceste semne şi minuni, vindecări, oamenii au auzit de
Dumnezeu şi au fost vindecaţi, este greşit a folosi puterea
sufletească?
Puterea sufletească fiind la îndemâna omului există
riscul de a putea fi folosită după bunul plac. Biblia spune
Căci firea pământească pofteşte împotriva Duhului, şi Duhul
împotriva firii pământeşti: sunt lucruri potrivnice unele altora,
aşa că nu puteţi face tot ce voiţi. Galateni 5.17

106
 Puterea Duhului Sfânt ne este dată specific, pentru
fiecare misiune acordată de Dumnezeu. La fel ca în V.T.,
atunci când e vorba de o lucrare iniţiată de Dumnezeu, vine
ceea ce se numeşte „ungerea” şi „suntem îmbrăcaţi cu putere
de sus”.
Totuşi, atunci când afirm că este riscant, eu nu vreau să spun
că utilizarea acestei puteri este, în mod inevitabil, un păcat!
Riscul de a păcătui nu este egal cu făptuirea păcatului. Pot
exista cazuri în care, de foarte bună credinţă şi urmând voia lui
Dumnezeu generală, exprimată prin Cuvântul Său „Logos”-
Biblia, credincioşii au realizat minuni prin puterea sufletească,
proclamându-l pe Isus ca Domn şi Mântuitor. În acest caz cred
că lucrarea este acceptată, chiar dacă nu este desăvârşită. Căci
nu este nimeni, care să facă minuni în Numele Meu, şi să Mă
poată grăi de rău îndată după aceea. Cine nu este împotriva
noastră, este pentru noi. Şi oricine vă va da de băut un pahar
cu apă, în Numele Meu, pentru că sunteţi ucenici ai lui
Hristos, adevărat vă spun că nu-şi va pierde răsplata. (Marcu
9.39-41)

Scoaterea dracilor este un caz special. Satan

încurajează oamenii să „devină dumnezei” pentru a nu se
supune lui Dumnezeu, dar nu permite amestecarea acestora în
treburile sale. Exemplul biblic ne este oferit în cartea Faptelor
Nişte exorcişti Iudei, care umblau din loc în loc, au încercat să
cheme Numele Domnului Isus peste cei ce aveau duhuri rele,
zicând: „Vă jur pe Isus, pe care-L propovăduieşte Pavel, să
ieşiţi afară!” Cei ce făceau lucrul acesta, erau feciori ai lui
Sceva, un preot Iudeu din cei mai de seamă. Duhul cel rău le-a
răspuns: „Pe Isus Îl cunosc, şi pe Pavel îl ştiu; dar voi, cine
sunteţi?” Şi omul, în care era duhul cel rău, a sărit asupra lor,
i-a biruit pe amândoi, şi i-a schingiuit în aşa fel, că au fugit
goi şi răniţi din casa aceea. Faptele Apostolilor 19:13-16
107
 Putem observa aici două lucruri:
În primul rând natura şi puterea lor spirituală s-a
manifestat, au intrat în contact cu lumea spirituală şi e destul de
clar că puterea lor provenea din nivelul întâi.
În al doilea rând, buna intenţie şi proclamarea
Numelui lui Isus în condiţiile în care aceştia nu aveau o relaţie
autentică cu El i-a pus în pericol. Aceasta este o avertizare
pentru toţi cei care susţin cu uşurinţă că ei au o relaţie
personală cu Isus. Relaţia noastră cu El nu se rezumă la o
doctrină bună, cu toate că ea este necesară, ci se întemeiază pe
o legătură personală cu un Dumnezeu viu, iar această relaţie
trebuie să se manifeste cumva, în mod inteligibil.

108
Partea II Începutul sfârşitului

Eu (Domnul) am vestit de la început ce

are să se întâmple şi cu mult înainte ce
nu este încă împlinit. Eu zic:
„Hotărârile Mele vor rămâne în
picioare, şi Îmi voi aduce la îndeplinire
toată voia Mea.
Isaia 46.10.

109
110
Capitolul 8. Ofensiva antihriştilor contemporani.
Falsa reconectare. Falsa naştere din nou.

Să nu lăsăm pe Satana să aibă un câştig

de la noi; căci nu suntem în neştiinţă
despre planurile lui. 2 Corinteni 2.11

Venirea profeţită a Antihristului la vremea sfârşitului

este precedată, conform Bibliei, de mai multe semne. Unul
dintre acestea este faptul că ...se vor scula Hristoşi mincinoşi şi
prooroci mincinoşi; vor face semne mari şi minuni, până acolo
încît să înşele, dacă va fi cu putinţă, chiar şi pe cei aleşi. Matei
24.24.
Copilaşilor, este ceasul cel de pe urmă. Şi, după cum
aţi auzit că are să vină Antihrist, să ştiţi că acum s-au ridicat
mulţi antihrişti: prin aceasta cunoaştem că este ceasul de pe
urmă. 1 Ioan 2.18.
Iată că încă de pe vremea apostolilor, acum 2000 de ani,
existau semne ale prezenţei acestor numiţi antihrişti. Încă de
atunci existau persoane, ca Simon Magul (Fapte 8.9) care
făceau mari semne şi minuni cu puteri din cerul al doilea.
Vedem însă că pentru sfârşitul vremurilor ni se spune că aceste
semne se vor amplifica atât de mult încât va fi dificil de spus
care din ele se fac prin puterea lui Dumnezeu, şi care prin
puterea Satanei. Şi în zilele noastre există asemenea personaje.

Sri Chinmoy, la vârsta de 13 ani, atinsese deja

Nirvikalpa Samadhi, adică starea în care sufletul său era
considerat ca fiind contopit în întregime cu „dumnezeu”. La 32

111
de ani, a plecat în America supunându-se unei „porunci
lăuntrice”, şi are astăzi mii de adepţi. A scris mai mult de 400
de cărţi şi a realizat peste 130 000 de picturi şi desene printr-un
intermediar care nu este fiinţă omenească. În 1970 a fost numit
consilier spiritual la Naţiunile Unite: conduce sesiuni de
meditaţie bi-săptămânale pentru circa 80 de delegaţi şi membri
ai personalului. Scopul este întotdeauna acelaşi: a deveni divin,
sau, a deveni dumnezeu însuşi. (Weldon&Wilson, 2000, 5-6)
Maharaj Ji şi Misiunea Luminii Divine reprezintă o
altă religie hindusă ce-şi revendică dumnezeirea. Maharaj Ji a
fost numit „Domnul Universului” şi „a doua venire a lui
Hristos”.
Sathya Sai Baba este un guru mai puternic având
milioane de adepţi în întreaga lume. El afirmă că crede doar în
religia iubirii, fapt care ar putea suna ademenitor. El a avut
îndrăzneala să spună despre el însuşi că este dumnezeu. Este
capabil să facă vindecări miraculoase, şi chiar materializări. Un
fost adept de-al său, convertit la creştinism, spunea că el
personal, trăind câţiva ani în apropierea lui, a mâncat fructe
„create” de Sai Baba, şi a văzut îndeaproape multe minuni
săvârşite de acesta.
Maharishi Mahesh Yogi, cel care a iniţiat programul
de Meditaţie transcedentală a reuşit să ajungă la un milion de
adepţi, dintre care mulţi intelectuali, pe baza afirmaţiei că
aceasta nu este o religie. Astfel, o mulţime de creştini au fost
amăgiţi să ia parte la şedinţele mişcării. Natura sa religioasă a
fost confirmată de Tribunalul federal din New Jersey în 1977,
în pofida celor peste 1500 de pagini de argumente aduse de
reprezentanţii mişcării. (Weldon&Wilson, 2000, pp14).
Premisa lor de bază este aceea că omul nu este separat de
dumnezeu, ci el este dumnezeu. Istoria a arătat că un procent
semnificativ dintre cei ce au atins gradul de instructor în cadrul
mişcării au înnebunit sau s-au sinucis. Alte manifestări care au
112
fost semnalate au fost probleme vizuale, halucinaţii, crampe
puternice de stomac, confuzie mintală, dereglare sexuală,
ulcere hemoragice, depresii care necesită tratament psihiatric şi
medicaţie. Un raport al unei cercetări realizate de Institutul de
Cercetări din Standford asupra Meditaţiei Transcedentale a
confirmat pericolul la care se expun practicanţii acestui tip de
meditaţie. (Weldon&Wilson, 2000, 20).
Shri Mataji Nirmala Devi34, este întemeietoarea
mişcării Sahaja Yoga, răspândită şi în România. Mataji
inseamnă "mama sfântă", iar Devi "cea divină". Nirmala s-a
căsătorit, în anul 1947, cu Chandika Prasad Shrivastava,
devenit ulterior secretar general al Organizatiei Maritime
Internationale a Naţiunilor Unite. Sahaja (uşor) Yoga pune
accentul pe natura feminină a energiei "îndumnezeitoare" a
omului. Eliberarea energiei feminine kundalini se realizează
prin acel transfer de energie, de putere (shaktipai), pe care îl
asigură atingerea, privirea, concentrarea practicantului asupra
fotografiei "Mamei divine", cu alte cuvinte închinarea la
Nirmala. Sahaja se fundamentează pe o pretinsă iluminare a
"Mamei divine", conform careia ea n-ar reprezenta doar o
reîncarnare umană, ci întruparea "Fiinţei Supreme",
"întruparea" lui Dumnezeu Însuşi. Misiunea ei este de a-i
conduce pe oameni spre mântuire. Nirmala Devi susţine că
această "iluminare" ar fi avut loc la 5 mai 1970. Din acel
moment, pretinde că ea ar acţiona ca "Mama divină" asupra
tuturor oamenilor, fiind reprezentată ca zeiţa Kali sau ca
"regina cerului", Maria. Ea susţine că Hristos ar fi doar
treapta penultimă a mântuirii. Dacă Hristos n-a facut altceva
decât să ne îndemne să ne rugăm prin cererea "si ne iartă nouă
greşelile noastre", ea în schimb, Nirmala Devi, susţine că ne
poate conduce spre acel loc al "autodesăvârşirii", al desăvârşirii

34
Sursa: Nicolae Achimescu,
http://www.crestinortodox.ro/hinduism/71863-sahaja-yoga

113
prin noi înşine, acolo unde omul poate mărturisi "eu nu am nici
o vină".
Alte asemenea mişcări sunt cele iniţiate de Ram Dass
(Richard Alpert), Muktananda, Bubba Free John (Franklin
Jones), Meher Baba, Paramahansa Yogananda, toate aceste
bazându-se pe hinduismul vedic, în pofida folosirii de către
aceştia a unor texte Biblice. (Weldon&Wilson, 2000, 16).

Vă invit în continuare să vă acordaţi timp să

vizionaţi câteva videoclipuri pe You Tube, pentru a vă face o
idee despre manifestarea capacităţilor paranormale în zilele
noastre, cu menţiunea că în realitate există manifestări mult
mai puternice, care nu sunt accesibile publicului:
1. „Orice gând sau acţiune a noastră se manifestă sub
forma unei energii direcţionate mai mult sau mai puţin
conştient. Necunoaşterea acestui aspect nu ne absolvă de
consecinţe, aşa cum necunoaşterea legilor sociale nu ne
absolvă de vina nerespectării lor… Gîndurile şi sentimentele
noastre sunt o formă de energie care se deplasează spre
obiectul vizat” spune Anna Petran, maestru în arte marţiale
orientale la o asociaţie sportivă din Timişoara. (Petran, 2006,
26-27). Aceste lucruri au fost dealtfel dovedite şi de Masaru
Emoto în experienţele sale cu apa.
În videoclipul de mai jos un anume Master Shr explică modul
în care îşi proiectează energia cu ajutorul gândurilor asupra
oamenilor, iar aceasta se manifestă la modul fizic.
http://www.youtube.com/watch?v=HOpXpQGoub0 (căutare
Kong Jin demo by Master Shr).
2. În următorul videoclip puteţi vedea un guru cu nişte
puteri deosebite: de vindecare, de a aprinde un LED ţinându-l
între degete, şi chiar de a aprinde focul prin puterea

114
mâinilor, ceea ce ne aminteşte de versetul ...săvârşea semne
mari, până acolo că făcea chiar să se pogoare foc din cer pe
pământ, în faţa oamenilor Apocalipsa 13.13 . Acest guru
afirmă că puterea a primit-o în meditaţie prin călăuzirea
ghidului său spiritual care a luat chipul decedatului său
maestru. http://www.youtube.com/watch?v=dfy2Tn52sxU
(căutare Power of Meditation: Qigong Master Chi Energy).
3. Un montaj realizat de National Geografic despre
puterile paranormale puteţi urmări la
http://www.youtube.com/watch?v=WzZw5_KcAL8 (căutare
This is Ki - Part 2).
4. Puteri deosebite dezvoltate în cadrul forţelor armate
ruseşti puteţi vedea pe site-ul:
http://www.officialspetsnaz.com/systema_video_clips.htm sau
dând căutare no contact combat pe www.youtube.com. De
exemplu vizionaţi http://www.youtube.com/watch?v=Y-
0zGNHnUxU (căutare Human Super Abilities - No Contact
Combat) sau http://www.youtube.com/watch?v=c-
1uXzrHMc0 (căutare Reserve Human Abilitites - Russian
Hand to Hand Combat) şi http://www.youtube.com/watch?
v=6V9VV6IW4k8 (căutare Systema Spetsnaz-Secret
Techniques-Reserve Human Abilitites)
5. O demonstraţie publică a unui guru francez, care
arată că nu poate fi atins de sabie puteţi vedea pe
http://www.youtube.com/watch?v=hPpwcPqpgp8 (Căutare
Wa-Jutsu - Ki projection by Jacques-Jean Quéro), şi o altă
demonstraţie a aceluiaşi guru pe
http://www.youtube.com/watch?v=kq0BGVw6O8E (căutare
To-ate by J.J. Quéro)
6. Rezistenţă supranaturală la lovituri în gât sau
testicule: http://www.youtube.com/watch?v=J9adW_jzbhs
(căutare Ki Masters (not comedy))
„Penultimele” vremuri

115
 Un detaliu semnificativ în legătură cu modul în care vor
decurge lucrurile în vremurile de pe urmă găsim în versetul
următor: ...Căci taina fărădelegii a şi început să lucreze;
trebuie numai ca cel ce o opreşte acum, să fie luat din drumul
ei. 2 Tesaloniceni 2.7.
Cu alte cuvinte există ceva, de fapt Cineva şi anume
Duhul Sfânt, care frânează manifestarea deplină a lucrărilor
Satanei. Acest obstacol ar urma să fie luat din drum şi astfel să
se declanşeze o nouă epocă, cea în care puterile întunericului
vor fi dezlănţuite. Şi nu vorbim aici de vremea Antihristului ci
de vremea pregătitoare a acestuia.
Toate formele de spiritualitate esoterică, închinătoare mai
direct sau mai puţin direct la Satan, sunt şi ele în aşteptarea
profeţită a unui mare eveniment cosmic care va însemna
sfârşitul erei „peştilor”, care îl reprezintă pe Isus, şi începutul
perioadei „vărsătorului” care îl reprezintă pe Satan.

Ei bine, scopul scrierii acestei lucrări este avertizarea

faptului că acest timp a sosit!
Desigur este o afirmaţie puternică, care necesită argumentare.
Citind cartea lui Dr. Eric Pearl (2006) am realizat că
acest eveniment se desfăşoară în chiar această perioadă de
timp. Pearl, care se distanţează la modul declarativ de orice
influenţă New Age, afirmă în cartea sa următoarele:
O ţigancă evreică, ghicitoare pe o plajă, i-a făcut, contra
sumei de 333 dolari, „o lucrare specială” prin care a
„reconectat liniile meridiane ale corpului său cu liniile grilei
planetei”, fapt prin care el s-a reconectat efectiv la întregul
univers, la stele şi planete. Această „reconectare” îşi are
fundamentele teoretice, afirmă Pearl, în cartea numită „Cartea

116
Cunoaşterii: Cheile lui Enoch” a lui J.J. Hurtak. Dr. Pearl de
profesie chiropractician, (adică unul care pune oasele la loc)
medic cu cabinet particular, a observat că după această
„lucrare” atât el cât şi pacienţii săi aveau nişte manifestări
ciudate. Pacienţii se vindecau de diferite boli, care nu aveau de-
a face cu specialitatea lui, vedeau culori, şi simţeau mirosuri
supranaturale „de o frumuseţe nepământeană”, şi le apăreau
entităţi. După un timp el însuşi a început să comunice cu
entităţile, care ce credeţi că îi spuneau?
„Suntem aici să-ţi spunem să continui să faci ceea ce faci.
Ceea ce faci tu aduce lumină şi informaţii pe planetă” şi „Ce
faci tu reconectează stringurile”
Aceste evenimente au avut ca urmare adâncirea acestui medic
în studiul filosofiilor şi practicilor orientale, channeling, New
Age, a avut întâlniri cu experţi în paranormal inclusiv cu
clarvăzătorul care făcea şedinţe pentru Reagan la Casa Albă, a
urmat cursuri de vindecări paranormale.
Concluzia la care a ajuns a fost aceea că modul de
vindecare pe care îl practică el nu se poate preda şi învăţa,
această capacitate se poate doar transmite oamenilor. El a
numit această procedură „reconectarea”. Amănunte puteţi găsi
pe www.thereconnection.com
El mai afirmă că puterea pe care a primit-o, şi pe care o poate
transmite şi altora, contra cost, este uriaşă, şi consideră că în
comparaţie cu toate tehnicile paranormale de vindecare
cunoscute în prezent, care ar avea dimensiunea unor bălţi de
energie, puterea lui este ca un ocean, deci incomparabil mai
mare. (Pearl, 2006, 224)
Şedinţele de vindecare durează mai puţin de un minut,
timp în care practic orice boală este vindecată. La fel ca pe
vremea lui Isus, vindecarea survine fără a mai trebui să ştii
despre ce boală este vorba. Urmarea consecutivă vindecării

117
este aceea că toţi pacienţii, în urma acestor şedinţe, încep să
vadă entităţi, care aşa cum am arătat sunt demoni, şi care le
apar acestora ca nişte îngeri binevoitori, ghizi spirituali, iar
oamenii primesc, în mod limitat, anumite puteri paranormale.
Vindecarea unui om este ceva minunat, dar care este preţul în
acest caz? Să ne reamintim faptul că păcatul a venit prin ceva
bun tocmai ca să se dovedească din cale-afară de păcătos
(Romani 7.13)
A urmat transformarea acestei tehnici într-o afacere
mondială. Terapia prin Reconectare este marcă înregistrată. Se
ţin seminarii de reconectare pretutindeni în lume. Până în
prezent peste 15000 de iniţiaţi au fost certificaţi şi li s-a
transmis această putere.
A apărut în presă, la TV, îl găsiţi şi pe Internet inclusiv pe You
Tube. Lucrarea lui „misionară”, ca să-i spun aşa, a venit şi în
România în martie 2008, la Bucureşti, unde a avut loc un astfel
de seminar de reconectare.
Reconectarea este privită ca o reîntoarcere la o stare
iniţală, pierdută. Un eveniment cosmic dezastruos ar fi avut loc
cu mult timp în urmă, eveniment care ar fi putut fi căderea unui
Adam, sau conspiraţia pleiadienilor, sau, zice Pearl, o altă
„poveste încuiată în inconştientul colectiv al rasei umane”.
Reconectarea ne transportă în acea epocă de aur situată înainte
de marea „cădere”, orice ar fi însemnat această cădere.
Reconectarea e un fel de „naştere din nou”, desigur, nu în sens
biblic ci demonic, fără sacrifiul lui Hristos şi fără întoarcere la
Dumnezeu. De unde ştim că e demonică? Haideţi să vedem
câteva argumente:
1. În primul rând că nu îl mărturiseşte pe Isus ca venind
în trup. Pearl afirmă că această reconectare n-are nimic a face
cu vreo religie, nu necesită sfinţenie, post, rugăciune. (Pearl
2006, 191). Nicăieri nu se cere vreo responabilitate morală (pg.

118
189). Chiar când foloseşte termenul Dumnezeu, Pearl îl vede
ca Forţă, Sursă, Iubire, Lumină, Univers, Ego toate sunt acelaşi
lucru (pg 171). Cu toţii putem avea această putere, ea nu este
pentru aleşi sau sfinţi.
2. Acest dar se primeşte pe bani. Or, Biblia spune „fără
plată aţi primit fără plată să daţi”. Ceea ce atrage atenţia este
preţul cerut de ţigancă pentru reconectare: 333 $. De ce nu 330,
de ce nu 300, 350 sau 400, rotund? Am crezut că e o
întâmplare, dar atenţie, preţul pe care Pearl îl cere tuturor
pentru reconectare este acelaşi, 333$. Asta mă face să cred că
într-adevăr 333 este numărul antihriştilor, adică jumătate din
cel al Antihristului, care e 666.
3. Pearl afirmă că „nu există ceea ce este numit rău”
(pg 184), ceea ce contrazice Biblia. ...Vai de cei ce numesc
răul bine, şi binele rău, care spun că întunericul este lumină, şi
lumina întuneric. Isaia 5.20.

Deşi Pearl nu are de a face deloc cu Biblia, vedem cum el

susţine Legile spirituale pe care le găsim în Cuvântul lui
Dumnezeu, fapt care ne arată că ele sunt universale; dăm
câteva exemple:
1. A rămâne ca un copil (pg 263);
2. Atitudinea de grup alterează sau amplifică efectele
energetice ale manifestărilor spirituale (pg146). Ne
amintim că acolo unde oamenii obişnuiţi nu îşi exercitau
credinţa, nici măcar Isus n-a putut face mari minuni... Şi
n-a făcut multe minuni în locul acela, din pricina
necredinţei lor. Matei 13.58;
3. A fi este mai important decât a face (pg 266);

119
 4. Puterea de vindecare nu scade cu distanţa (pg 139,
276). La fel Isus a vindecat pe robul sutaşului la distanţă
Luca 7.2-10;
5. Nu ai nevoie de nici un instrument sau ritual, nu e ceva
ce poate fi învăţat, darul se transmite, „ungerea e
suficientă” (pg 162);
6. Energia se amplifică odată cu emoţiile (În Biblie: „am
strigat către Domnul”);
7. Iubirea aproapelui nu este iubirea sentimentală (pg
182) ci absenţa fricii. Frica blochează spiritul (pg 183);
8. Trebuie să vrei să fii vindecat (pg 196);
9. Vindecarea nu ţine de o tehnică, ci de un fel de a fi (pg
204);
10. A nu judeca (pg 231);
11. A nu-ţi asuma meritele, vindecarea vine din altă parte
(pg 263);
12. Legile spirituale funcţionează pur şi simplu, odată ce
ai puterea. (pg 165), şi altele.
Problema nu este dacă omul poate avea sau nu putere
spirituală, ci care este sursa acesteia.
În rest, legile spirituale sunt aceleaşi. Contează cine le aplică
mai bine.
Care este elementul de noutate? Ceea ce e diferit faţă de
ce a fost până acum este facerea de „discipoli”. Sai Baba şi
ceilalţi guru amintiţi anterior aveau adepţi, dar nu discipoli, cel
puţin nu în sensul în care această nouă putere se răspândeşte.
Se estimează că există deja peste 15000 de „iniţiaţi” cu această
putere şi seminariile continuă. În fiecare week-end alte sute şi
poate mii de adepţi, în toată lumea, primesc această

120
„reconectare” şi au acces la această putere. Deşi se pare că
procentul celor care sunt într-adevăr reconectaţi este de circa
8%, totuşi creşterea numărului acestui tip de antihrişti este
extraordinară. Iată falsificarea botezului. Este botezul
„reconectării” făcut în apa „vărsătorului” în urma căruia se
primeşte puterea spirituală.
Ideea că omul se reconectează la „energii pe care le-a
avut odată” dă impresia de normal şi natural, de aspiraţie
îndreptăţită la acest statut. Este o imitaţie a ceea ce se numea
până acum religie (de la latinescul religare-a lega, a uni), dar
este numită reconectare. Această re-conectare, re-ligare, nu se
face însă la Dumnezeul Bibliei, ci la un Dumnezeu-Univers-
Forţă-Energie.

Interesant este faptul că în aceeşi perioadă în care Dr.

Pearl a primit viziunea despre Reconectare, un scriitor creştin,
pastorul Larry Crabb a primit şi el o revelaţie despre un alt fel
de conectare pe care a expus-o în cartea sa „Conectarea
interpersonală”. Astfel putem vedea cum în fiecare „tabără”
există revelaţii şi o pregătire pentru confruntarea finală.

121
Capitolul 9. Viitorul apropiat

Nu, Domnul Dumnezeu nu face nimic

fără să-Şi descopere taina Sa slujitorilor
Săi prooroci. Amos 3.7

Pearl estimează că dezvoltarea şi extinderea progresivă

a acestei noi „ungeri” va atinge la un moment dat o „masă
critică”, termen utilizat în fizica atomică, care desemnează
momentul declanşării reacţiei nucleare în lanţ. Reconectarea
tuturor se va face din acel moment automat, pur şi simplu
primind „ungerea” de la persoana care stă lîngă tine la teatru, în
autobus, la rând la casa magazinului din colţ, precum şi,
desigur, în mod ereditar. El susţine că însuşi ADN-ul nostru va
suferi mutaţii care ne vor transforma într-un fel de
superoameni. Celulele noastre vor „primi mesaje şi seturi de
instrucţiuni” direct de la entităţi din cosmos.

Căci taina fărădelegii a şi început să lucreze; trebuie

numai ca cel ce o opreşte acum, să fie luat din drumul ei. Şi
atunci se va arăta acel Nelegiuit pe care Domnul Isus îl va
nimici cu suflarea gurii Sale, şi-l va prăpădi cu arătarea
venirii Sale. Arătarea lui se va face prin puterea Satanei, cu tot
felul de minuni, de semne şi puteri mincinoase 2 Tesaloniceni
2.7 (vezi şi 1 Ioan 2:18 şi 1 Ioan 4:3 )
Manifestarea antihristică era vizibilă încă de pe vremea
apostolilor. Dar pentru ca „taina fărădelegii” să lucreze cu
putere maximă trebuie ca „ceva” sau „cineva” să fie luat din
drumul ei. Acel „cineva” este Duhul Sfânt. Pentru mine ceea ce
s-a întâmplat cu Dr Pearl este semnul că această epocă s-a

122
declanşat. Cu alte cuvinte, Duhul Sfânt începe să se retragă, se
lasă seara. Cum adică se lasă seara?
Isus ne-a spus ...cât este ziuă, trebuie să lucrez
lucrările Celui ce M-a trimis; vine noaptea, când nimeni nu
mai poate să lucreze. Ioan 9.4. Acest verset pare a fi mesajul
cheie pentru noi în epoca actuală. Ridicarea Duhului, care este
lumina noastră spirituală astăzi, poate fi comparată cu lăsarea
întunericului. Aceasta se face treptat. Se lasă seara. Trebuie şi
noi, ca şi Isus să lucrăm cât timp e lumină, căci vine întunericul
când nimeni nu poate să lucreze. Eu înţeleg că atunci când va
veni acel întuneric vom fi aici, dar nu vom putea lucra deoarece
nu va mai fi Duhul Sfânt. Începe seara, se lasă treptat
întunericul, şi puterile întunericului vor fi tot mai accentuate.
Se va întâmpla şi naţiunilor ce s-a întâmplat evreilor,
ceea ce a profeţit Amos (8.11), că va fi lipsă de Duhul. După
cum ştim, timp de 350-400 de ani, chiar înainte de a veni Isus,
nu au mai existat manifestări ale Duhului. Duhul Sfânt a fost
luat pentru un timp, dar a revenit odată cu Isus, pentru a începe
perioada naţiunilor. Acum, la finalul vremurilor, se va întâmpla
opusul, Duhul Sfânt va fi luat de la naţiuni şi va merge la
Israel.
Ca urmare a acestui fapt se va manifesta o segregare tot
mai accentuată în rândurile credincioşilor. Cei ce se sfinţesc se
vor sfinţi tot mai mult, ceilalţi vor aluneca tot mai mult... Cine
este nedrept, să fie nedrept şi mai departe; cine este întinat, să
se întineze şi mai departe; cine este fără prihană să trăiască şi
mai departe fără prihană. Şi cine este sfânt, să se sfinţească şi
mai departe! Apocalipsa 22.11. Această evoluţie a lucrurilor
va culmina cu ceea ce Biblia numeşte „marea apostazie”.
Lumina fiind tot mai scăzută, probabilitatea ca oamenii să se
mai întoarcă la Dumnezeu se va diminua, fiindcă Duhul Sfânt
era cel care convingea omenirea de păcat (Ioan 16.8).

123
 În această perioadă se va fi împlinit „intrarea deplină a
numărului neamurilor”. După plecarea de peste naţiuni, Duhul
va începe să lumineze peste poporul evreu.
În mijlocul naţiunilor Duhul va rămâne doar „în” cei sigilaţi,
care vor continua să lumineze. În această perioadă se va
vedea cine are Duhul ca sigiliu, şi cine s-a hrănit spiritual doar
în regim „flotant”. Pentru această perioadă avem nevoie de ulei
în lampă, ca în pilda fecioarelor. (Matei 25.9).
Biserica va fi încă pe pământ, deoarece ea trebuie să
treacă de ultima mare probă, şi anume să se împotrivească
semnului fiarei. Reiese clar din Biblie că, între timp, puterea
întunericului va ajunge la apogeu, Antihristul va veni şi va cere
închinare. Cei care se vor opune, adică adevăraţii credincioşi,
vor fi prigoniţi cu cruzime. (Apocalipsa 13.15-16)

Semnul fiarei

La începutul anului 2009 au fost intens mediatizate în

România frământările populaţiei în legătură cu introducerea
paşapoartelor biometrice, ca semn prevestitor al venirii
Antihristului.
Înainte de toate, trebuie să devenim conştienţi de faptul
că a utiliza un instrument al tehnologiei contemporane nu ne
face (încă) închinători la Satan, chiar dacă pe el scrie 666. Mai
întâi s-a crezut că codul de bare este „semnul”, apoi că VISA
cardurile sunt de la Diavol. Între timp toată lumea foloseşte
carduri şi cumpără produse cu cod de bare. Acum se crede că
paşaportul biometric ar putea fi „semnul”, ceea ce este puţin
probabil, atâta timp cât el are rol exculsiv de identificare
personală. Va urma cu certitudine implantarea, cu seringa, sub
piele, a cip-urilor biometrice RFID care sunt, tehnologic

124
vorbind, un pas înainte, ele servind şi la localizarea, oriunde pe
glob, a purtătorului. Unul din rolurile cipului antihristic va fi
însă acela de cont bancar, astfel încât fără el „nimeni nu va
putea să vândă şi să cumpere”, ori pentru acestea mai avem
ceva de aşteptat. Cipurile de acum doar pregătesc terenul. Mai
întâi oamenii trebuie să se obişnuiască cu montarea unui cip în
corp, aceasta trebuie să devină o normalitate. Cipurile vor fi
implantate iniţial infractorilor, apoi, cel mai probabil, celor din
armată şi poliţie, apoi funcţionarilor publici, profesorilor,
elevilor, apoi vor deveni obligatorii pentru toţi.
Până la cip-ul final mai sunt de făcut câţiva paşi, dar agitaţia
creată în jurul acestui subiect este folosită pentru a demonstra
că oamenii se impacientează fără rost, că este o „alarmă falsă”;
pentru ca atunci când vor veni cipurile „adevărate”, oamenii să
fie amorţiţi şi nimeni să nu se mai alarmeze, după acel
principiu, ajuns subiect de poveste, conform căruia, după mai
multe alarme false că „a venit lupul la oi”, nimeni nu va mai
reacţiona la adevărata alarmă, când lupul chiar va veni.
Tehnologiile electronice au un domeniu de studiu numit
„bioinginerie” care se ocupă cu realizarea unor circuite mixte,
electronice-biologice. Închipuiţi-vă nişte cip-uri formate din
celule de ţesut biologic, conectate cu cip-uri normale,
anorganice, formând nişte biocipuri hibride. Acestea nu sunt
de domeniul SF, ci lucruri care deja există, într-o anumită fază
de dezvoltare. Mai mult, aceste ţesuturi, dacă sunt construite pe
culturi de neuroni, au capacitate de învăţare. Li se dau anumite
comenzi prin cip-urile anorganice şi dacă cultura neurală
răspunde corect i se trimit acesteia impulsuri „de plăcere”, în
caz contrar i se transmit impulsuri de durere. Ţesutul neural
„învaţă” astfel prin metoda condiţionării, conform teoriei lui
Skinner, iar apoi, la rândul său poate genera răspunsuri, în
urma învăţării, sub forma unor impulsuri care să comande
diferite funcţii. De exemplu poate acţiona un motoraş, poate
închide sau deschide nişte supape, sau chiar să piloteze un
125
avion. Această tehnologie este deja viabilă, s-au realizat primii
roboţi cu titlu experimental. Creatorii acesteia afirmă că în
viitor toată lumea va trebui să aibă implantată această
tehnologie, altfel maşinile ne vor depăşi. Suntem pe cale, susţin
ei, să devenim sclavii unor maşini ale viitorului care au
implementată această tehnologie cu capacitate de învăţare, cu
ajutorul căreia, deci, pot să „gândească”. Ca urmare va trebui
să ne introducem şi noi în organism nişte cipuri de acest fel
prin care să beneficiem atât de nişte „extensii de memorie”, cât
şi pentru a ne putea conecta wireless la reţeaua de internet
direct ca persoane! Cine nu îşi va face un astfel de „up-grade” 35
va fi scos de pe piaţă, nimeni nu îl va mai angaja.

Inteligenţa artificială a început să iasă din cărţile de

science-fiction şi să ajungă în laboratoarele de stiinţă, unde se
încearcă diferite experimente, unele dintre ele absolut
extraordinare. La Universitatea din Florida, o echipă de
cercetători tocmai a anunţat succesul unui astfel de experiment.
Potrivit publicaţiei „The Telegraph”36, echipa condusă de
profesorul Thomas DeMarse, în vârstă de 37 de ani, a reuşit să
înveţe un creier format din 25.000 de celule neuronale extrase
dintr-un embrion de şobolan să piloteze un avion F-22 într-un
simulator. Celulele neuronale au fost introduse într-o suspensie
specială şi aşezate peste o reţea de 60 de electrozi, totul fiind
conectat la un calculator.

35
Termen din informatică însemnând trecerea la un nivel superior, la o
versiune tehnologică mai avansată
36
Sursa: Tudor Raiciu, http://news.softpedia.com/news/Sobolanii-piloti-
de-avioane-F-22-ro-14268.shtml

126
 Privind spre viitor, acelaşi ziar britanic "The Telegraph"37
oferă câteva dintre opiniile unor cercetători în documentarul
"Visions of the Future".
• Teleportarea este o altă tehnologie transferată din SF
direct în laboratoarele de fizică atomică. "Teleportarea
cuantică a reuşit acum zece ani. E vorba despre transferul
unor informaţii de la un sistem cuantic la altul", precizează
profesorul Anton Zeilinger de la Universitatea din Viena.
Cât priveşte teleportarea umană, fizicianul austriac afirmă
că nu e limpede ce anume din noi ar putea fi transferat
instantaneu dintr-un loc într-altul. "Dacă e vorba să fiu
teleportat şi ştiu că ceea ce se transmite e informaţia, şi nu
materia din care sunt compus, apare întrebarea: cine va
ajunge de fapt la destinaţie?".
• Fizicianul Michio Kaku, de la City College (New York)
afirmă „Vom avea puterea de a anima lucrurile fară viaţă,
de a crea viaţa însăşi. Puterea zeilor va fi în mâna
noastră”.
• „În 50 de ani vom vedea roboţi cu mai multe
componente biologice şi oameni cu mai multe
componente electronice”, spune Rodney Brooks, cercetator
în robotică la Massachusetts Institute of Technology.

CIP-ul 666

Este destul de probabil că tehnologia biocipurilor hibride va

avea un cuvânt de spus în fabricarea cipurilor finale, deoarece
ele conferă capacitatea de control a fiinţei umane, astfel:

37
Sursa: Victor Popescu. Oamenii riscă sa devină animale de casă.
Cotidianul 25 Oct 2007

127
 • fie prin microimpulsuri electrice ce stimulează puncte
nevralgice cheie ale sistemul nervos şi endocrin,
• fie prin producerea directă de neurotransmiţători. Dacă
biocipul hibrid ar fi neural (constituit din neuroni), acesta ar
avea capacitatea de a interacţiona organic cu organismul
nostru, ca un „creier extern”. Prin satelit ar putea fi
stimulată secreţia de neurotransmiţători, cu ajutorul cărora
fiinţa umană va putea fi controlată. Dorinţa sexuală,
senzaţia de fericire, dar şi de stress, frică, depresie, vor
putea fi comandate prin satelit.
Presupun că biocipul hibrid va fi aplicat ca un fel de grefă de
piele, şi va fi alimentat de la o baterie organică generată în
însuşi corpul nostru, şi integrată în cipul anorganic aflat sub
grefă. Astfel se va împlini literal ceea ce Biblia spune, şi
anume că semnul va fi pe mână sau frunte. Cipul nu va mai
putea fi scos, cum sunt cele actuale, deoarece va fi o grefă
organică. Aşa îmi imaginez eu adevăratul „cip 666”.
În acelaşi timp oamenilor li se va cere în mod expres
să se închine Antihristului, nu va fi vorba doar de o
implementare tehnologică. Odată cipul pus, este foarte probabil
că nimeni nu se va putea opune acestei închinări deoarece
oamenii vor fi „programaţi” să o facă. Noul cip va însemna
închinare la Antihrist, nu va fi doar o formă de evidenţă a
populaţiei sau de card bancar. În acest sens suntem înştiinţaţi
de Biblie că va exista o difuzare clară a unui anunţ de
avertizare pentru a nu primi semnul, chiar dacă nu înţelegem
exact cum se va întâmpla acest lucru: Apoi a urmat un alt
înger, al treilea, şi a zis cu glas tare: „Dacă se închină cineva
fiarei şi icoanei ei, şi primeşte semnul ei pe frunte sau pe
mână, va bea şi el din vinul mâniei lui Dumnezeu. Apocalipsa
14.9.
Cei care nu vor primi semnul, în prima etapă nu vor
putea „cumpăra şi vinde”, deoarece nu va mai exista monedă,
128
toate tranzacţiile vor fi virtuale şi se vor defăşura pe baza
cardului inclus în cip. În faza a doua, cine nu va primi semnul
va fi omorât. După această cernere finală, timp în care semnele
cereşti şi pământeşti ale sfârşitului se vor accentua şi vor fi
vremuri grele şi de necaz pe pământ, cei mai mulţi teologi
consideră că Biserica va fi răpită, înainte de „necazul cel
mare”. De fapt va fi răpit ce va mai fi rămas dintre credincioşi,
deoarece mulţi vor fi martirizaţi, iar o altă parte se vor lepăda
de Isus pentru a-şi scăpa viaţa.

Filosofia New Age

Mişcarea New Age îşi declară aspiraţia către o lume

nouă şi perfectă, dar pentru ca acest obiectiv să poată fi atins, ei
trebuie să determine o „modificare de paradigmă”, o reformă în
modul tradiţional de gândire. Ei promovează o perspectivă
holistică, credinţa în interconexiunea tuturor lucrurilor, în aşa
numita „Doctrină a întregului”, în care toate lucrurile sunt
interdependente. Doctrina interdependenţei nu este o noutate
pentru cei ce studiază Biblia. În fond, Duhul lui Dumnezeu este
cel care ţine întreaga Creaţie în armonie şi echilibru, iar în ce
priveşte relaţiile interumane, scopul lui Dumnezeu este acela
de a forma în om un caracter al dragostei care se dăruieşte
celorlalţi, mentalitatea interconexiunii prin dragoste divină.
Ceea ce vor să susţină de fapt New Age-rii este în
esenţă ideea că există o armonie inerentă a Universului, care nu
implică în mod necesar existenţa unui Dumnezeu Creator, şi că
însăşi această organizare armonioasă este Dumnezeul-Forţă-
Univers.

129
 Cunoscutul cântăreţ Michael Jackson, un reprezentant
New Age, a scris cântecul “Noi suntem lumea” care reprezintă
filosofia noii religii, bazată pe Hinduism:
Toţi sunt una;
Totul este Dumnezeu;
Dumnezeu este în toate;
Omul este propriul lui Dumnezeu.

Esenţa tuturor mişcărilor antihristice este „veţi fi ca

Dumnezeu” sau „veţi fi Dumnezeu”, aceeaşi amăgire a lui
Lucifer din grădina Eden (Geneza 3.5 )
Deoarece în opinia ei toţi şi toate sunt una, filosofia
New Age proclamă reconcilierea tuturor lucrurilor opuse:
ştiinţa şi ocultismul sunt considerate egale, binele şi răul sunt
totuna, ele se află deopotrivă în noi, e ceva natural, şi „ce e
natural nu e ruşinos”. Adevărul este relativ, şi prin urmare este
irelevant şi inoperant.

Obiectivul cel mai înalt al omului New Age este găsirea

propriei lui fericiri.

Capcanele New Age. Principiul Imitaţiei.

Trebuie să fim atenţi, deoarece Biblia ne avertizează că

în vremurile din urmă imitaţiile Satanei vor fi atât de mari încât
să amăgească, dacă ar fi posibil, chiar şi pe cei aleşi. (Marcu
13.22). Aceasta înseamnă că minciuna va fi foarte
asemănătoare cu adevărul. O bancnotă falsă sau un tablou fals

130
pot fi recunoscute doar de profesionişti, prin urmare în privinţa
lucrurilor spirituale noi înşine trebuie să devenim acei
profesionişti. Marea înşelătorie constă în faptul că păcatul
vine prin lucruri aparent bune. ...Dar păcatul, tocmai ca să
iasă la iveală ca păcat, mi-a dat moartea printr-un lucru bun,
pentru ca păcatul să se arate afară din cale de păcătos....
Romani 7.13
Pe baza descoperirii faptului că duhul omenesc are
puteri spirituale de nivelul întâi, şi le poate dezvolta la nivelul
al doilea prin colaborarea cu entităţile din „cosmos”, mişcarea
New Age atribuie omului puteri Dumnezeieşti, şi călcând pe
urmele „prinţului întunericului”, ispiteşte din nou pe oameni cu
mirajul „veţi fi ca Dumnezeu”.

Ceea ce trebuie să remarcăm este faptul că mişcarea nu se

întemeiază pe o minciună totală, ci pe deformarea adevărului
lui Dumnezeu. Deşi omul este din neamul lui Dumnezeu
(Fapte17.29), fiind făcut părtaş naturii dumnezeieşti (2 Petru
1.4 ), totuşi omul nu este Dumnezeu.

Natura.
Întreaga mişcare ecologistă, pentru protecţia mediului şi
a animalelor, pentru salvarea Pământului, care pare atât de
bună, nu este altceva decât reactualizarea cultului zeiţei Gaia-
Mama Pământ. Pământul care ne hrăneşte pe toţi merită adorat,
zic ei. Studiind esenţa vrăjitoriei ne dăm seama că ea,
vrăjitoria, este o închinare la natură. Toate ritualurile, poţiunile,
plantele şi tot ce această disciplină esoterică foloseşte, are de-a
face cu ciclurile naturii. Spiritele invocate sunt spiritele naturii,
care, fiind naturale, sunt percepute ca fiind bune. Adevărul
despre natură este, aşa cum menţionează Biblia, că este şi ea

131
afectată de cădere, şi „stricăciunea” s-a extins astfel încât are
nevoie de o restaurare, care nu stă în puterea omenească.
Încălzirea globală, cutremurele, inundaţiile, tornadele,
tsunami, toate acestea n-au de a face în primul rând cu impactul
negativ al activităţii omului asupra planetei ci cu îmbătrânirea
ei. Biblia spune: De asemenea, şi creaţia aşteaptă cu o dorinţă
înfocată descoperirea fiilor lui Dumnezeu. Căci creaţia a fost
supusă deşertăciunii nu de voie, ci din pricina celui ce a
supus-o cu nădejdea însă, că şi ea va fi izbăvită din robia
stricăciunii, ca să aibă parte de slobozenia slavei copiilor lui
Dumnezeu. Dar ştim că până în ziua de azi, toată creaţia
suspină şi sufere durerile naşterii. Romani 8.19-22.
În anul 2009, la 28 Martie a fost marcată „ora
pământului”. În România, în jurul orei 21, cei care au consimţit
la această iniţiativă globală au stins luminile, TV-ul şi
consumatorii electrici pentru durata unei ore. Mesajul, zic
susţinătorii iniţiativei, este acela de a proteja Pământul, pentru
a-l lăsa în stare bună urmaşilor noştri. Haideţi să analizăm acest
demers. La prima vedere pare o iniţiativă nobilă, şi este un
lucru lăudabil să protejăm Pământul. Cu toate acestea, faptul de
a economisi pe întregul glob, „o oră de electricitate”, nu
înseamnă mai mult decât a prelungi, la urma urmei, viaţa
planetei cu o oră, ceea ce este nesemnificativ. Aceasta
înseamnă că, de fapt, acest demers are mai degrabă o valoare
simbolică, dar ce simbolizează el? Ei bine, în opinia mea nu
este vorba despre altceva decât de o „jertfă” adusă pe altarul
Mamei-Pământ, este o ofrandă, este o hrană spirituală pentru
acest înger foarte puternic, Geea. Sunt convins că mulţi oameni
bine-intenţionaţi au fost amăgiţi, şi în neştiinţă, au adus această
jertfă.

132
Noua eră, omul nou, tehnologia şi pacea globală
Se promovează ideea iminenţei apariţiei unei iluminări
(echivalentul trezirilor38 religioase) caracterizate printr-o
„expansiune a conştiinţei” care le va da posibilitatea
discipolilor acestui curent de a duce o viaţă plină de putere şi
lipsită de probleme şi necazuri. Această iluminare se va
produce ca urmare a practicilor spirituale orientale
modernizate, a meditaţiei, a legii atracţiei. O trezire globală ar
urma să aibă loc în perioada imediat următoare ca o consecinţă
a trecerii astronomice în constelaţia vărsătorului. Aceasta
urmează zodiei peştilor, care odată încheiată semnifică, în
înţelegerea esoterică, sfârşitul epocii lui Hristos, al cărui semn
era peştele. Aceste „epoci” durează circa 2000-2150 de ani
fiecare, aşadar intrarea în această epocă este iminentă. Epoca
vărsătorului înseamnă „apă din belşug” şi este echivalentul
pervertit al „apei vii” de care vorbeşte Isus. Era vărsătorului
este privită ca o eră cosmică a dragostei. Ea se va manifesta
prin existenţa unui „câmp unificat de vibraţii” care va aduce
armonie între oameni şi între om şi natură ceea ce va conduce
la o lume perfectă, a păcii un adevărat paradis pe pământ 39.
Aşadar, omul ar putea aduce pacea pe pământ prin schimbarea
comportamentului. Controlul tehnologic ne va ajuta la asta,
prin controlul persoanei. Ştiind că este supravegheat
îndeaproape, nimeni nu va mai practica fapte antisociale.
Aceasta va fi la început, spun ei, căci progresiv conştiinţa
cosmică unificată îi va atinge pe toţi, mai devreme sau mai
târziu, ceea ce va însemna expandarea constiinţei, eliberarea
spiritului şi atingerea eului superior. Astfel lumea va fi
fundamental transformată prin puterea omului. Nu va mai fi
„nevoie” de Dumnezeu, deoarece fiecare om va fi dumnezeu,
consideră ei. Ceea ce începe va fi o epocă a divinizării omului.
38
vezi „Psihologia trezirii” de John Welwood
39
Ca o observaţie, se ştie că şi „Martorii lui Yehova” promoveaza raiul pe
pământ

133
Dumnezeu
Mişcarea New Age proclamă Omul ca fiind dumnezeu,
şi că, în realitate omul l-ar fi creat pe Dumnezeu după chipul
său. Dumnezeu nu este negat, dar El nu este Domnul,
Dumnezeul Bibliei, ci este Conştiinţa Cosmică sau Forţa.
Fiecare om e dumnezeu, doar că acest dumnezeu e întemniţat
în om. Tot ce are omul de făcut este să să-şi descopere şi să îşi
dezvolte această divinitate extinzându-şi conştiinţa prin
meditaţie, incantaţii mantra şi alte tehnici. Omul poate intra, în
acest mod, pe deplin în spiritul lui Dumnezeu-Forţa. Această
forţă, susţin ei, este una neutră, care poate fi manipulată atât
spre bine cât şi spre rău, ambele opţiuni fiind naturale.
Relaţia personală cu Dumnezeu. Persoana spirituală din
spatele acestui Dumnezeu-Forţă-Univers este Satan,
„stăpânitorul lumii acesteia” (Ioan 14.30). Fiecare poate avea o
relaţie personală cu Diavolul, şi cu demonii acestuia.

Mesia
Veţi întâlni în literatura şi în domeniul New Age
menţiuni despre Hristos, Mesia. Ceea ce înţeleg ei prin Mesia
este total diferit de persoana Isus, Fiul lui Dumnezeu răstignit,
înviat şi înălţat. Ei susţin că există un Hristos Cosmic, sau
Hristos Cosmo-Planetar, dar îi spun doar Hristosul, pentru a
crea confuzie. Ei afirmă, ca şi Biblia, că vor veni mulţi
asemenea hristoşi, dar în final se va arăta Hristosul (Mesia) pe
care îl numesc Lord Maitreya. Hristosul Cosmic se
autointitulează a fi „Cuvântul lui Dumnezeu”
În acest context Isus este privit ca unul dintre marii
iniţiaţi, profet, avatar40, alături de Buda şi alţii. Cu privire la
40
Avatar- mare stăpân, o reîncarnare a unui mare iniţiat

134
Isus adepţii New Age emit următoarele chestiuni: „Oare el
chiar e Hristosul”, „Oare el chiar a murit şi înviat?” Unde am
mai auzit noi aceste formulări cu „Oare”? (Geneza 3.1)
Benjamin Creme, profet al New Age (au deci şi ei
profeţii lor), considerat a fi un fel de Ioan Botezătorul al
Antihristului, afirma pe la 1982 că vor veni mulţi hristoşi.
Aceştia vor comunica telepatic, şi vor putea intra în legătură cu
toţi oamenii sub această formă, chiar în vis. Unul dintre aceşti
Mesia autoproclamaţi a fost şi Gilbert Bourdain, supranumit
Domnul Absamanara, şi care îşi avea prin anii 1990 lăcaşul de
cult la La Baume les Castellane în Alpii din Haute Provence,
intitulat Mănăstirea Mondarome Chamba Salem. Noua religie,
viitoarea religie mondială el a numit-o omnism.
Moartea şi învierea lui Isus vor fi pervertite de asemenea
conform Apocalipsa 13.3 şi 17.8
• Apocalipsa 13:3 Fiara ... Unul din capetele ei părea
rănit de moarte; dar rana de moarte fusese vindecată. Şi
tot pământul se mira după fiară.
• Apocalipsa 17:8 Fiara pe care ai văzut-o, era, şi nu
mai este. Ea are să se ridice din Adânc, şi are să se ducă la
pierzare. Şi locuitorii pământului, ale căror nume n-au fost
scrise de la întemeierea lumii în cartea vieţii, se vor mira
când vor vedea că fiara era, nu mai este, şi va veni.

Viaţa veşnică
Este clar că, pentru a avea adepţi, şi Satan trebuie să
ofere viaţa veşnică. De aceea moartea este negată în finalitatea
ei, fiind înlocuită de conceptul de reîncarnare, provenit din
budism şi hinduism. Judecata lui Dumnezeu este înlocuită cu
legea Karmei. Conform acestei doctrine sufletul este nemuritor
şi se încarnează mereu şi mereu în alt trup, într-o stare

135
superioară sau inferioară în funcţie de „binele sau răul pe care-l
va fi făcut”. E un fel de a spune că „mântuirea” se obţine prin
fapte, înţelegând aici prin mântuire ca fiind reîncarnarea într-o
stare superioară. Perfecţiunea este atinsă după un număr de
cicluri, moment în care individul atinge Nirvana, se contopeşte
cu Conştiinţa Universală şi încetează să mai existe ca entitate
individuală. Dar cum la ei „binele” e relativ şi personal, practic
toţi au şansa de a trece clasa. Dacă acest lucru nu se întâmplă,
reîncarnarea are loc într-o formă inferioară şi astfel ei au şansa
să-şi dea corigenţa şi să evolueze spiritual.
Maeştrii înţelepciunii, ghizii spirituali, sunt spiritele
ancestrale şi spiritele naturii. Au fost repuse pe tapet multe
zeităţi păgâne, s-au creat şi zeităţi noi. Drogurile slabe sunt
considerate „unelte de transformare”, deşi nu se încurajează
utilizarea lor permanentă, şi sunt utilizate în „deschiderea
minţilor” oamenilor, ca prim pas către iniţierea privind lumea
spirituală.
Trist este faptul că şi unii „creştini” cred în reîncarnare,
deşi acest concept este incompatibil cu afirmaţiile Scripturii.
Un studiu efectuat în anii 1990 arăta că 26% dintre catolici şi
23% dintre protestanţi cred în reîncarnare. Dacă ar fi fost
posibil ca omul să se salveze singur, Dumnezeu ar fi comis o
eroare judecându-l în locul nostru pe Isus, şi această ipoteză
este greu de imaginat.
Fără a intra în detalii, deoarece este un subiect vast, aş
vrea să precizez totuşi câteva lucruri despre reîncarnare. Există
o singură reîncarnare, şi aceea va avea loc la Judecată.
...oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după
aceea vine judecata. Evrei 9.27.
Argumentele în favoarea conceptului hindus al
reîncarnării nu stau în picioare. Ele se bazează în întregime pe
informaţii primite în stări de conştiinţă modificată: meditaţie,
experienţe extracorporale, moarte clinică, regresie hipnotică
136
până la vieţi anterioare etc. Şi visele noastre, sau halucinaţiile
consecutive consumului de droguri, ca LSD-ul, sunt tot stări de
conştiinţă modificate, dar nu acceptăm ca adevăr tot ce
„vedem” în aceste stări. Trebuie să înţelegem că stările de
conştiinţă modificate ne duc oarecum în spaţiul spiritual, unde
suntem vulnerabili. Toate „vieţile anterioare”, sunt sugestii
demonice. Textul ocult „oahspe” afirmă că aceste experienţe
sunt gravate în minte de nişte spirite rele care se joacă cu
victima lor. (Weldon&Wilson, 2000, 37). Dacă în sugestia
hipnotică sau în channelling apare vre-un „ghid spiritual”
trebuie să ştim că el este demon, chiar dacă e îmbrăcat în haine
albe, cu o centură de aur şi diamante şi spune că se numeşte
Sfântul Petru sau Îngerul Mihail!
Crezătorii în reîncarnare au, presupun, mari probleme
de rezolvat, cum ar fi de exemplu să explice în ce mod o
persoană care a regresat la stadiul de crocodil mai poate medita
şi face fapte bune pentru a se reîncarna într-o formă superioară,
sau, dacă mereu aceleaşi suflete se reîncarnează, cum se nasc
sufletele noi, căci populaţia e în creştere, sau, de unde au apărut
iniţial toate aceste suflete, sau, dacă o parte se reîncarnează şi
altele sunt noi, ce este ceea ce face diferenţa, şi întrebările pot
continua. Mă întreb de ce sufletul nu ţine minte ce a păţit în
viaţa anterioară pentru a folosi acele experienţe în noua sa
viaţă? Faptul că numai anumite persoane, în stare de hipnoză,
par să-şi amintească nu este un argument serios, căci asta ar
însemna că trecutul le este accesibil doar unora, ceea ce mai
degrabă aduce a influenţă demonică. Dacă neştiinţa despre
reîncarnare este un obstacol în calea progresului spiritual,
cum susţin Egar Cayce şi alţii, de ce sufletul, înainte de a
locui într-un corp şi-ar impune sieşi uitarea reîncarnării,
împiedicând astfel chiar progresul spre care tinde el?...
Teoria reîncarnării nu este altceva decât o extrapolare a
teoriei evoluţioniste, al cărei eşec ştiinţific s-a dovedit deja.
Dr. Cerminara, un esoterist, a afirmat: „Teoria reîncarnării

137
este în realitate teoria familiară a evoluţiei transpuse la nivel
psihologic şi cosmic” (Weldon&Wilson, 2000, 39)

Dragostea
Iubirea aproapelui este o componentă esenţială a
gândirii New Age. La prima vedere pare foarte atractiv, doar că
iubirea pe care ei o promovează nu are de a face cu dragostea
divină. Iubirea este pentru ei doar un cuvânt care să justifice
sexul liber, adulterul, homosexualitatea. De asemenea, în
numele dragostei, orice rău poate fi numit bine dacă sunt aduse
suficiente argumente.
Binele şi răul sunt relative în New Age, iar sentimentul de
vinovăţie este considerat un sentiment inferior şi nociv,
astfel încât, indiferent ce ai face, nu trebuie să te simţi
vinovat.
Curcubeul, semnul legământului lui Dumnezeu cu Noe, a fost
„confiscat” de mişcarea New Age fiind unul dintre simbolurile
cele mai utilizate, reprezentând puntea dintre om şi Marea
Minte Universală, şi devenind în acelaşi timp drapelul
homosexualilor.
Mişcarea de emancipare feministă, îşi are originea tot
în filosofia New Age şi are ca scop dominaţia spiritului feminin
care corespunde spiritului epocii Vărsătorului. Fără a fi
inferioară bărbatului, femeia a fost creată de Dumnezeu într-un
mod diferit, şi El a stabilit un anumit raport între ei.
Feminismul îşi arată adevărata faţă prin respingerea ordinii
creatoare a Dumnezeului Bibliei mai ales în ce priveşte
căsătoria, viaţa de familie şi relaţia dintre genuri. Urmând
doctrina „femeia este egală cu natura”, aripa radicală a mişcării
urmăreşte înlocuirea credinţei creştine cu mitul zeiţei Gaia,
Mama Pământ, al cărei cult a fost reînviat alături de cultul altor
zeităţi ca Iris, Astartea, Demeter şi Hera. (Schlink, 1986, 17)
138
Fiinţe ale luminii
Demonii sunt numiţi în New Age „fiinţe ale luminii”,
entităţi superioare. Demonul personal se arată ca un „ghid
spiritual”, şi alimentează năzuinţa omului către realizarea
„eului superior”; astfel, oamenii se pot identifica cu uşurinţă cu
acesta, şi intră sub autoritatea lui. Folosirea unei terminologii
din psihologie, dă credibilitate acestui concept. Psihologia
experenţială şi transpersonală tinde să devină mai degrabă
parapsihologie. În fond, lanţul psiholologie-parapsihologie-
paranormal este poarta de intrare spre cerul al doilea, spre
demonic, de aceea psihologii creştini trebuie să fie foarte
precauţi.
Channellingul este cel mai modern concept despre
spiritism, este spiritismul îmbrăcat în haine ştiinţifice. Folosind
nişte explicaţii pervertite din sfera fizicii cuantice, şi utilizând o
aparatură tehnologic avansată, dar care în realitate nu are o
prea mare importanţă, oamenii sunt puşi în legătură cu aceste
spirite ale luminii şi cu „eul superior”. Trebuie să menţionăm
că nu este, cum cred unii, şarlatanism; spiritiştii moderni chiar
te pun în legătură cu „fiinţe astrale”, care în fapt sunt demoni.
Ei mai „împrumută” din autoritatea Biblică a lui Isus sau Moise
susţinând minciuna că şi aceştia făceau
Channelling. ...Oamenii aceştia sunt nişte apostoli mincinoşi,
nişte lucrători înşelători, care se prefac în apostoli ai lui
Hristos. Şi nu este de mirare, căci chiar Satana se preface
într-un înger de lumină. 2 Corinteni 11.13

Împărăţia lui Satan

Sataniştii susţin că vor exista două împărăţii, una a lui
Dumnezeu în cer şi alta a lui Satan în iad. Ei suţin că e mai
bine să fii liber în iad, decât rob al lui Dumnezeu în cer. Cine

139
se dedică lui Satan prin vărsare de sânge va putea chiar
împărăţi la stânga lui Satan. Această viziune optimistă nu este
împărtăşită de Biblie. Scriptura prezintă iadul ca un loc al
suferinţei veşnice (Apocalipsa 14.11).

Ce va urma
Cu toate că această carte şi-a propus să fie o lucrare mai
degrabă despre „penultimele” vremuri decât despre ultimele,
voi puncta succint o estimare a modului în care lucrurile vor
evolua, în opinia mea.
Trebuie să vă mărturisesc că eu cred într-o
„conspiraţie”, cred că există într-adevăr un guvern mondial
care acţionează din umbră după un plan bine pus la punct.
Chiar fără a cunoaşte toate detaliile, putem observa cum
„agenda acunsă” a acestui guvern urmează îndeaproape
previziunile biblice.

Pentru instaurarea dominaţiei sale, acest guvern urmăreşte

controlul global acţionând în principal pe următoarele direcţii.
1. Control absolut. Aplicând principiul „ordo ab chao”
(ordine prin haos) el creează, din umbră, haosul, şi apoi tot el
vine cu o soluţie, care să îl avantajeze. El declanşează valuri de
violenţă, terorism, instabilitate apoi face „pace” prin intervenţie
militară, prin controlul persoanei şi distrugerea libertăţilor.
Biblia zice că „linişte şi pace” vor fi cuvintele amăgirii.
(1 Tesaloniceni 5.3). Controlul ar include:
• Obligativitatea purtării cip-ului, care înseamnă un
control total al persoanei: localizare, supraveghere,
controlul dreptului de a cumpăra, de a vinde şi implicit a
celui de a te angaja. Şi a făcut ca toţi: mici şi mari, bogaţi
şi săraci, slobozi şi robi, să primească un semn pe mâna

140
dreaptă sau pe frunte, şi nimeni să nu poată cumpăra sau
vinde, fără să aibă semnul acesta, adică numele fiarei sau
numărul numelui ei. Apocalipsa 13.16
• Controlul familiei. (1 Timotei 4.3). Familia este
instituţia socială cea mai atacată. Definiţia ei a fost
reformulată. În unele ţări cuplurile „gay” pot să se
căsătorească şi chiar să adopte copii. „Monogamia
tradiţională contravine crescândei convingeri că cel mai
mare câştig al existenţei umane constă în profundele relaţii
interpersonale, oricât de multe sunt compatibile cu
profunzimea” afirma Marilyn Ferguson, o scriitoare New
Age, citată în Epperson (1997, 210). În această abordare,
adulterul este un mod normal de viaţă. Distrugerea unităţii
familiale a reprezentat şi ţelul comuniştilor şi socialiştilor.
Karl Marx afirma că abolirea familiei este unul din
scopurile partidului comunist, iar Robert Owen, aşa
numitul părinte al socialismului a scris „în noua lume
morală denumirile iraţionale de soţ şi soţie, părinte şi
copil, nu se vor mai auzi. Toate legăturile vor rezulta din
afecţiune; copilul va fi neîndoielnic proprietatea
comunităţii” (Epperson, 1997, 211). Medicul Sir Francisc
Crick, semnatar al Manifestului Umanist II, prevede ziua
când „nici un copil nou-născut nu va mai fi declarat uman
fără a trece prin anumite teste privitoare la zestrea lui
genetică. Dacă nu reuşeşte la aceste teste, i se va refuza
dreptul la viaţă.” (Epperson, 1997, 217).Vă puteţi imagina
cum v-aţi simţi în momentul în care noul Dvs. născut ar fi
declarat la maternitate „imperfect” şi va fi omorât?
• Încredinţarea copiilor în grija statului, prin lege, pentru
creştere şi educare, pentru a face imposibilă transmiterea
unor valori contrare celor oficiale, şi în scopul controlului
social prin posibilitatea şantajării părinţilor. Într-un
document al organizaţiei „Societatea lumii viitoare” se

141
 vorbeşte de o mişcare pentru licenţierea şi certificarea
părinţilor (Epperson, 1997, 220), fără de care, părinţii nu
vor fi consideraţi capabili să-şi crească singuri copiii.
• Interdicţia exercitării unei religii personale.
• Crearea unei armate unice, mondiale, probabil sub
comanda ONU, în paralel cu dezarmarea tuturor ţărilor. De
asemenea se va interzice purtarea armelor de apărare
personală, în ţările în care este legalizat portul de armă.
Fiecare stat va deveni un stat poliţienesc.

2. Utilizarea tehnologiilor de vârf. Daniel a profeţit că în

ultimele vremuri „cunoştinţa va creşte” (Daniel 12.4).
• Ingineria genetică va avea mijloacele pentru a ne
reprograma genetic, “aşa încât să evităm cancerul, bolile de
inimă şi orice alte boli mortale", anunţa viitorologul Ray
Kurzweil. Dar aceasta înseamnă şi intrarea în anunţata
societate eugenică, care este un alt nume pentru societatea
ariană a lui Hitler.
• Am arătat deja modul în care bioingineria sugerează
necesitatea „robotizării” oamenilor. În plus, apariţia
„caselor inteligente”, aşa numitele „sisteme automate de
monitorizare a locuinţei”, vor deveni un alt mod de control
al guvernului chiar în intimitatea căminului.
• Dezvoltarea media pare a fi un lucru bun. Dar prin
controlul instituţiilor media poate fi controlată toată acea
populaţie a cărei singură sursă de informare este media.
• Tehnologia informatică va fi utilizată pentru
supravegherea din satelit a persoanei, pentru controlul
comunicaţiilor şi informaţiei. Nu toţi vor mai putea avea
acces la informaţie.

142
 • Scopul filmelor cu violenţă, dezastre, groază, terorism,
alături de activitatea mass-mediei de a populariza îndeosebi
crimele, dezastrele, acţiunile teroriste este acela de a
inocula populaţiei o conştiinţă a nesiguranţei, care să
necesite o intervenţie radicală a statului pentru controlul
total al societăţii
Prin toate acestea omul de rând va fi adus la stadiul de animal.

3. Instaurarea dictaturii monetare, aşa cum sugereză

unele filme documentare ca Zeitgeist Addendum (îl găsiţi pe
internet cu subtitrare în limba română la adresa
http://video.google.com/videoplay?
docid=2717678283852040582 ) Cu toate că este realizat de pe
poziţii New Age, şi cu o atitudine la adresa lui Dumnezeu pe
care o dezavuez profund, filmul surprinde bine aspectele legate
de activităţile guvernului din umbră.
Actuala criză economică este declanşată la comandă, cu
scopul de a destabiliza economiile naţionale doar pentru a le
salva apoi printr-o îndatorare la banca privată a acestui Guvern
mondial. Dictatura financiar-monetară ar putea însemna:
• Crearea, după modelul Uniunii Europene, a unei Uniuni
Nord Americane, formată din Canada, SUA, Mexic, având
moneda unică Amero, şi apoi a Uniunii Afro-Asiatice sub
conducerea Japoniei.
• Contopirea tuturor acestor monede într-o monedă
globală unică.
• Renunţarea la moneda fizică în favoarea unei monede
virtuale. Cu alte cuvinte nu vor mai exista bani în circulaţie.
Din acest moment nimeni nu va mai putea cumpăra şi vinde
fără a avea implantat cip-ul.

143
 4. Alte direcţii de acţiune
• Controlul alimentelor prin Codex Alimentarius care
intră în vigoare în decembrie 2009. Ce se pregăteşte prin
acest Codex vedeţi în documentarul Esoteric Agenda 41
(Agenda Ascunsă, cu subtitrare română)
http://video.google.com/videoplay?
docid=8460877224268567651&hl=ro
• Implementarea Doctrinei Ecocentriste sau Biocentriste
în care Mama Pământ, Natura şi animalele devin mai
importante decât omul, devin un fel de zei (noul panteism).
• Politica demografică. Se pare că pământul poate asigura
pe termen lung, după „ecologizare”, resurse pentru doar
circa 500 milioane de locuitori. Aşadar populaţia globului
trebuie redusă, pe principii eugenice şi biocentrice, la acest
nivel. Codexul alimentar despre care am amintit va avea un
rol important în acest proces.
• Noua religie universală: unirea tuturor religiilor, mai
puţin cea care îl are în centru pe Isus Hristos.
Observăm pervertirea atributelor divine:
• De omniştienţă si omniprezenţă prin implantarea cip-
ului şi supravegherea din satelit a persoanei, prin controlul
media şi informaţiei, prin înregistrarea comunicaţiilor.
• De omnipotenţă prin controlul fiscal, monetar,
poliţienesc şi militar.

Alte semne menţionate în Biblie:

41
Filmul fiind New Age, veţi putea de asemenea urmări interpretările lor
privind fizica cuantică.

144
• Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele. Căci
oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi,
trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori,
fără evlavie, fără dragoste firească, neînduplecaţi,
clevetitori, neînfrânaţi, neîmblânziţi, neiubitori de bine,
vânzători, obraznici, îngâmfaţi; iubitori mai mult de
plăceri decât iubitori de Dumnezeu; având doar o formă de
evlavie, dar tăgăduindu-i puterea. Putem recunoaşte în
acest verset vremurile pe care le trăim: vremuri grele,
egoism uman ajuns la apogeu, necredinţă, făţărnicie
religioasă. 2 Timotei 3.1
• Dar Duhul spune lămurit că, în vremurile din urmă,
unii se vor lepăda de credinţă, ca să se alipească de duhuri
înşelătoare şi de învăţăturile dracilor, abătuţi de făţărnicia
unor oameni care vorbesc minciuni, însemnaţi cu ferul
roşu în însuşi cugetul lor. Ei opresc căsătoria şi
întrebuinţarea bucatelor pe care Dumnezeu le-a făcut ca
să fie luate cu mulţumiri de către cei ce cred şi cunosc
adevărul.1 Timotei 4.1-3. În aceste versete recunoaştem (1)
mişcarea spre esoterism, şi întoarcerea spatelui spre
Dumnezeu (2) atacul asupra familiei prin bagatelizarea
instituţiei căsătoriei şi (3) cultul trupului, prin exagerări
legate de dietă.
• Fiindcă vor veni mulţi în Numele Meu, şi vor zice: „Eu
sunt Hristosul!” Şi vor înşela pe mulţi. Veţi auzi de
războaie şi veşti de războaie: vedeţi să nu vă
înspăimântaţi, căci toate aceste lucruri trebuie să se
întâmple. Dar sfârşitul tot nu va fi atunci. Un neam se va
scula împotriva altui neam, şi o împărăţie împotriva altei
împărăţii; şi, pe alocurea, vor fi cutremure de pământ,
foamete şi ciumi. Dar toate aceste lucruri nu vor fi decât
începutul durerilor. Atunci vă vor da să fiţi chinuiţi, şi vă
vor omorâ; şi veţi fi urîţi de toate neamurile pentru Numele

145
 Meu. Atunci mulţi vor cădea, se vor vinde unii pe alţii, şi
se vor urâ unii pe alţii. Se vor scula mulţi prooroci
mincinoşi, şi vor înşela pe mulţi. Şi, din pricina înmulţirii
fărădelegii, dragostea celor mai mulţi se va răci. Matei
24.5-12.
• Evanghelia aceasta a Împărăţiei va fi propovăduită în
toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor
neamurilor. Atunci va veni sfârşitul. Matei 24.14. Cu alte
cuvinte, finalizarea procesului de evanghelizare globală
este un semn al sfârşitului.
• Pe alocurea vor fi mari cutremure de pământ, foamete
şi ciumi; vor fi arătări înspăimântătoare, şi semne mari în
cer. Luca 21.11. Aici observăm prevestirea unor
evenimente cosmice, astronomice.
• Nimeni să nu vă amăgească în vreun chip; căci nu va
veni înainte ca să fi venit lepădarea de credinţă, şi de a se
descoperi omul fărădelegii, fiul pierzării, potrivnicul, care
se înalţă mai presus de tot ce se numeşte „Dumnezeu” sau
de ce este vrednic de închinare. Aşa că se va aşeza în
Templul lui Dumnezeu, dându-se drept Dumnezeu. 2
Tesaloniceni 2.3. Acest verset ne vorbeşte despre
reconstruiea Templului de la Ierusalim, lepădarea de
credinţă şi venirea Antihristului.

146
Capitolul 10. Biserica - Frumoasa din pădurea adormită

Oameni tari la cerbice, netăiaţi

împrejur cu inima şi cu urechile! Voi
totdeauna vă împotriviţi Duhului
Sfânt. Cum au făcut părinţii voştri,
aşa faceţi şi voi.
Faptele Apostolilor 7.51

Acum, după ce am văzut ce se întâmplă în lumea

esoterică, ne punem întrebarea: ce face Biserica în acest timp?
La prima vedere, Biserica merge bine. Deşi există şi loc
de „mai bine”, totuşi numărul credincioşilor convertiţi este în
creştere, existând un reviriment chiar şi în bisericile
tradiţionale. S-au tipărit milioane de cărţi de literatură creştină,
avem posturi de radio, televiziune, reviste şi site-uri de internet
creştine. Avem milioane şi milioane de exemplare ale Bibliei,
tipărite în majoritatea limbilor de pe glob, iar în unele limbi
chiar în mai multe versiuni. Avem Biblia cu Explicaţii, Biblia
de Studiu Inductiv, Biblia Thompson, Biblia on-line, dicţionar
Strong şi concordanţe pe calculator, avem Biblia audio, predici
pe CD-uri şi înregistrări video de la conferinţe creştine pe
DVD-uri. Avem programe creştine on-line şi forumuri creştine
pe Internet. Avem formaţii de muzică creştină de diferite
genuri muzicale, avem piese de teatru şi filme creştine, avem
şcoli, universităţi, centre de recreere, cabane, tabere, cafenele,
săli de sport şi cluburi creştine. Am avut bani să construim o
întreagă civilizaţie „creştină”, paralelă cu cea a lumii.

147
Petru şi Ioan nici nu visau la astfel de resurse. Dar ei
puteau spune: „Argint şi aur n-am; dar ce am, îţi dau: În
Numele lui Isus Hristos din Nazaret, scoală-te şi umblă!”
Faptele Apostolilor 3.6

Acest reproş, pe care Franciscanul l-a făcut Papei, este

de actualitate şi în zilele noastre. Astfel încât, la o privire mai
atentă, Biserica nu mai merge chiar atât de bine.

Francisc de Assisi, cel care a întemeiat ordinul

Franciscanilor, fiind în vizită la Papa, a avut cu acesta
urmatorul dialog (în legătură cu versetul din Fapte 3.6)
Papa: A fost un timp când Petru a zis “aur şi argint n-
am“, astăzi nu mai putem spune acelaşi lucru despre
Biserică (făcând aluzie la opulenţa în care se trăia la
Curtea Papală)
Francisc: Da, dar nici nu mai putem spune “în
Numele lui Isus ridică-te şi umblă”, referindu-se la
viaţa de falsă evlavie în care trăiau, şi la încetarea
manifestărilor Duhului Sfânt)

Putem remarca astfel că „dezvoltarea spirituală” a

bisericii nu a fost practic o evoluţie spirituală, ci o deplasare de
la spiritual spre realitatea vizibilă.
Biblia este o carte spirituală, dar Biserica nu reuşeşte, cumva,
să depăşească abordarea ei intelectuală. Pentru a înţelege
spiritualitatea Bibliei avem nevoie de o educaţie spirituală.

148
 Efectele cărturărismului

După cum ştim, cărturarii erau cei care studiau

Scripturile. Activitatea lor principală, spune dicţionarul biblic,
era „studiul netulburat al Scripturilor”. Ei păstrau Legea, erau
numiţi „învăţători ai Legii”, adunau în jurul lor ucenici pentru
a-i învăţa, şi aveau calitatea de judecători în Sinedriu-Curtea
Supremă Ebraică. Ei respectau Legea, erau morali în toate
privinţele, şi sunt pomeniţi deseori în Biblie alături de Farisei.
Dintre farisei făcea parte şi Saul din Tars, viitorul apostol
Pavel. El ne povesteşte despre stilul lui de viaţă dinainte de
covertire: …eu, care sunt tăiat împrejur a opta zi, din neamul
lui Israel, din seminţia lui Beniamin, Evreu din Evrei; în ce
priveşte Legea, Fariseu; …cu privire la neprihănirea pe care
o dă Legea, fără prihană. Filipeni 3.5. Prin extensie am putea
să caracterizăm stilul de viaţă al tuturor fariseilor şi cărturarilor
ca fiind, cu privire la neprihănirea pe care o dă Legea, fără
prihană. Ne putem întreba atunci, de ce Isus le-a adresat
cuvinte atât de grele acestora. In repetate rânduri El le-a spus
„Vai de voi, cărturari şi farisei...”
Explicaţia, cred eu, rezidă în faptul că aceştia aveau
o abordare intelectuală asupra lucrurilor spirituale, şi din
acest motiv ei nu puteau ajunge la esenţă. Ceea ce ţine de
Dumnezeu şi credinţă sunt, prin excelenţă, lucruri spirituale, iar
ei încercau să reducă la nivelul intelectual fenomenul spiritual.
Isus a spus: Dacă v-am vorbit despre lucruri pământeşti şi nu
credeţi, cum veţi crede când vă voi vorbi despre lucrurile
cereşti? Ioan 3.12. Înţelegerea cărturarilor era oprită de
orbirea lor spirituală, ei erau nişte „povăţuitori orbi”. (Matei
23.16, 24; Matei 13.14). Aceeaşi idee o găsim şi în versetele:
Şi noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul care vine de
la Dumnezeu, ca să putem cunoaşte lucrurile pe care ni le-a
dat Dumnezeu prin harul Său. Şi vorbim despre ele nu cu
149
vorbiri învăţate de la înţelepciunea omenească, ci cu vorbiri
învăţate de la Duhul Sfânt, întrebuinţînd o vorbire
duhovnicească pentru lucrurile duhovniceşti. Dar omul firesc
nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci, pentru el,
sunt o nebunie; şi nici nu le poate înţelege, pentru că
trebuiesc judecate duhovniceşte. 1 Corinteni 2.12 -14.
Lucrurile spirituale trebuiesc înţelese şi judecate
spiritual!

Din versetul ... Aşa că, de acum încolo, nu mai

cunoaştem pe nimeni în felul lumii; şi chiar dacă am cunoscut
pe Hristos în felul lumii, totuşi acum nu-L mai cunoaştem în
felul acesta. 2 Corinteni 5.16, deducem că poate exista o
cunoaştere a lui Isus „în felul lumii” şi un alt fel de cunoaştere,
cea spirituală. Biblia fiind Cuvântul lui Dumnezeu, iar Isus
fiind acest Cuvânt întrupat, deducem că şi pentru Biblie
putem avea o cunoaştere „în felul lumii”, la modul
intelectual, şi un alt fel de cunoaştere, de natură spirituală.
Dar întâi vine nu ce este duhovnicesc, ci ce este firesc; ce
este duhovnicesc, vine pe urmă. 1 Corinteni 15.46. Astfel, în
cunoşterea Bibliei există mai multe etape, în trecerea graduală
de la firesc la spiritual.
• Mai întâi putem avea o cunoaştere intelectuală,
culturală, „în felul lumii”. În acest „fel” nu pricepem prea
multe din punct de vedere spiritual, deoarece „slova este
moartă” (2 Corinteni 3.6), iar Duhul care dă viaţă lipseşte.
Doar celor care citesc Biblia în smerenie, cu atitudinea
corectă de a-L căuta pe Dumnezeu, Duhul Sfânt le va
deschide ochii şi El se va lăsa găsit (Ieremia 29.13-14). În
această etapă Duhul are rolul de a-i dovedi omului
îndepărtarea de Dumnezeu (Ioan 16.8) arătându-i calea
mântuirii.

150
 • Etapa următoare este cea a „legii”, caracteristică
Vechiului Testament. Chiar dacă trăim în epoca Noului
Testament, etapa legalistă este întrucâtva necesară celor
începători în ale credinţei, şi este consecutivă procesului
naşterii din nou, a încheierii legământului cu Dumnezeu,
este etapa „înfrânărilor până la sânge” (Evrei 12.4).
• Urmează etapa „principiilor” prin înţelegerea
adevărurilor şi realităţilor care se află în spatele Legii.
Viaţa bazată pe principii este o formă superioară a
legalismului. Majoritatea acestor principii sunt descoperite
prin metoda „studiului inductiv” în care, pe baza Scripturii
şi a experienţei acumulate, corelăm într-un mod nou
adevăruri biblice cu ajutorul metodelor logicii. Problema
este aceea că metoda inductivă ne oferă un adevăr
probabilistic, nu un adevăr absolut, cu excepţia cazului
în care metoda utilizată ar fi cea a inducţiei complete, ceea
ce ar însemna analiza tuturor situaţiilor şi cazurilor
particulare posibile, metodă care nu este aplicabilă, din
păcate, Scripturii, aşa cum nu este aplicabilă nici istoriei,
artei etc. Metoda inductivă este un instrument logico-
matematic la originea lui, şi nu poate fi aplicat oricum,
oricărei ştiinţe. Aplicarea ei de către neavizaţi conduce la
elaborarea de doctrine şi învăţături false. Marele risc este
acela că oamenii pot ajunge în doctrine eretice, total
contrare Bibliei, cum s-a şi întâmplat, pe baza studiului
inductiv.
Etapele de până acum formează stadiul cărturăresc. În toate
acestea factorul intelectual are un rol determinant.
• În fine ajungem la ultima etapă, cea în care noi devenim
dependenţi de Duhul Sfânt, aşa cum era Isus (ce este
duhovnicesc vine la urmă) şi acesta este nivelul pe care
trebuie să-l atingem. Unii consideră că această dependenţă
ar implica o pierdere a personalităţii individuale, că cei

151
 dependenţi de Duhul Sfânt vor umbla ca nişte hipnotizaţi,
ca nişte cyborgi teleghidaţi42. Nu este deloc adevărat. Toţi
oamenii lui Dumnezeu au trăit aşa. Isus ne-a dat următorul
model:
o Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a
trimis, şi să împlinesc lucrarea Lui. Ioan 4.34
o Eu (Isus) nu pot face nimic de la Mine însumi:
judec după cum aud; şi judecata Mea este dreaptă
pentru că nu caut să fac voia Mea ci voia Tatălui,
care M-a trimis. Ioan 5.30
o Fiul... nu face decât ce vede pe Tatăl făcând.
Ioan 5.19

Atitudinea de totală dependenţă faţă de Tatăl a fost

esenţa comportamentului lui Isus pe Pământ. În acelaşi
mod, El ne cere nouă o totală dedicare pentru Sine, să ne
„facem orice gând rob al ascultării de Hristos” ( 2
Corinteni 10.5)

Cu titlu exemplificativ doresc să încerc să arăt

cum se întâmplă atunci când o revelaţie vine de la
Duhul Sfânt, nu prin studiu inductiv. Să facem
împreună un experiment.
Opriţi-vă o clipă din lectura acestei cărţi şi citiţi
versetele 2 Corinteni 10.6 şi 1 Ioan 1.7, vedeţi ce
înţelegeţi, şi abia apoi citiţi cele ce urmează.
42
Watchman Nee explică foarte clar modul în care voinţa noastră trebuie în
mod activ să intre în armonie cu voia Tatălui, arătând în acelaşi timp
pericolele la care se expun cei care, dorind, într-un exces de „spiritualitate”,
să se supună în mod pasiv voinţei lui Dumnezeu, pot ajunge sub influenţe
demonice. (Nee, 2006, pg. 357)

152
 Citind aceste versete, Duhul Sfânt a revelat
unui om al lui Dumnezeu, Peter S., faptul că ”păcatele
nu pot fi descoperite, sesizate, la acelaşi nivel la care
au fost produse”, ci e nevoie de o lumină suplimentară.
Aceasta seamănă foarte bine cu adevărul descoperit de
Einstein care spunea că în ştiinţă „problemele nu pot fi
rezolvate la acelaşi nivel de înţelegere la care au
apărut (au fost produse, descoperite)”.
Implicaţiile acestui adevăr au de a face cu
consilierea pastorală şi au ca urmare faptul că
pedepsirea sau criticarea celui care a greşit43 sunt
inutile şi nu vor produce rezultate, deoarece chiar prin
faptul că a greşit se dovedeşte că acea persoană nu
avea nivelul spiritual necesar pentru a înţelege. De
aceea şi Isus a spus „Iartă-i Doamne, căci ei nu ştiu ce
fac”. Mai întâi e nevoie să i se asigure persoanei care a
greşit o creştere spirituală, cu o abordare individuală
specifică, prin dedicarea personală a pastorului, sau a
unui presbiter, pentru ca ulterior, acea persoană intrând
într-o lumină mai mare, să poată vedea, înţelege, şi să
poată cere iertare. De regulă, odată cu creşterea
spirituală, persoana vede singură problema, nu mai e
nevoie să fie criticat. Cu cât umblăm mai în lumină,
prin creştere spirituală ajungem într-o lumină mai
mare, în care începem să vedem la noi înşine lucruri pe
care până atunci nu le-am observat, nu ne-au deranjat,
şi ne-am auto-evaluat ca „fiind în ordine”.
Dumnezeu nu ne arată toate defectele nostre
deodată căci „nu le putem purta”. Nu doresc să intru
într-o prezentare mai detaliată a descoperirii. Recitiţi
acum versetele. Întrezăriţi revelaţia?

43
Desigur, ne referim aici la greşeli făcute fără voie, din neştiinţă,
necunoştinţă.

153
 Biserica de astăzi a rămas în stadiul cărturăresc,
conducerea pe bază de principii, faţă de conducerea Duhului
Sfânt, sunt ca legea faţă de har, sunt învăţăturile începătoare,
sunt abecedarul. Modelul consacrat astăzi este hrănirea
poporului lui Dumnezeu pe baza studiului inductiv realizat de
păstor. Călăuzirea Duhului Sfânt se manifestă doar la un număr
restrâns de creştini dedicaţi, păstori sau simpli credincioşi.
Aceştia împărtăşesc în adunare revelaţiile primite, unii le scriu
în cărţi ce pot fi cumpărate de la librăriile creştine, şi apoi
acestea sunt importate în celelalte biserici de către păstorii fără
revelaţii, şi prezentate de la amvon. Astfel e hrănit poporul lui
Dumnezeu. Iată cum, cu „cinci pâini şi doi peşti” de revelaţie
Isus hrăneşte şi azi poporul. Eu nu cred că acesta e modelul pe
care Dumnezeu îl vrea pentru Biserica Sa. Doctrina Bisericii
este bună: fiecare credincios poate avea o relaţie directă şi
personală cu Creatorul. Cel puţin acesta este nivelul
declarativ. Dar care sunt rezultatele practice? Are într-adevăr
fiecare credincios această relaţie pe care pretinde că o are?

Biblia spune ca, atunci când Biserica se adună laolaltă,

fiecare „să aducă ceva” spiritual:
Dar dacă toţi proorocesc, şi intră vreun necredincios
sau vreunul fără daruri, el este încredinţat de toţi, este judecat
de toţi. Tainele inimii lui sunt descoperite, aşa că va cădea cu
faţa la pământ, se va închina lui Dumnezeu, şi va mărturisi că,
în adevăr, Dumnezeu este în mijlocul vostru. Ce este de făcut
atunci, fraţilor? Când vă adunaţi laolaltă, dacă unul din voi
are o cântare, altul o învăţătură, altul o descoperire, altul o
vorbă în altă limbă, altul o tălmăcire, toate să se facă spre
zidirea sufletească. ... cât despre prooroci, să vorbească doi
sau trei, şi ceilalţi să judece. Şi dacă este făcută o descoperire
unuia care şade jos, cel dintâi să tacă.. Fiindcă puteţi să

154
proorociţi toţi, dar unul după altul, pentru ca toţi să capete
învăţătură şi toţi să fie îmbărbătaţi. 1 Corinteni 14.24-31.
Vedem aici o adunare despre care se spune că toţi
proorocesc. Aici e vorba de o lucrare spirituală, nu intelectuală,
e vorba de participarea fiecărui credincios, nu doar a unor
lideri. Acest verset se poate aplica şi cărturăreşte, şi în anumite
biserici, credincioşii chiar vin cu câte o poezie, cu câte un
cântec, cu câte o învăţătură, lucruri care toate sunt intelectuale.
Dar câţi vin cu o descoperire duhovnicească sau proorocie
autentică, cu vorbire în limbi urmată de tălmăcire?
Mă întreb cum poate aplica Biserica de cărturari acest verset, în
alt mod decât intelectual, în zilele noastre.
Pentru a justifica incapacitatea păstorilor şi celorlalţi
lideri ai bisericii de a avea o comuniune autentică cu Duhul
Sfânt, cărturarii au găsit scuze: „Ştiţi, timpul semnelor şi
minunilor a trecut”. „Ştiţi, aceste lucruri erau valabile doar
pentru Apostoli şi ucenicii lor.” E mult mai uşor să fii firesc şi
să rămâi la nivelul cărturăresc. Să te ocupi cu „studiul
netulburat al Bibliei”, să citeşti ce mai e la modă în lumea
creştină şi să predici improvizând pe marginea revelaţiilor
primite de alţii. Nu trebuie să fii dependent de Duhul Sfânt,
poţi să-ţi planifici predicile cu un an înainte. Găseşti în
librăriile creştine cărţi cu sute de schiţe de predici, ca şi pe
Internet dealtfel. Dacă, metaforic vorbind, Dumnezeu ar pleca
în vacanţă, cărturarii nu şi-ar da seama.
Cărturarii cunosc atât de bine Biblia încât, dacă Dumnezeu ar
pleca în altă galaxie să realizeze vreo lucrare, ei s-ar
descurca şi fără El, pe bază de principii şi studiu inductiv.
Cum zicea cineva, vor exista biserici (de cărturari) care şi în
ziua răpirii vor avea un serviciu normal de închinare „în
prezenţa Domnului”, şi nici nu îşi vor da seama că răpirea a
avut loc.

155
 Cu toate acestea, dacă aduci vorba despre Duhul Sfânt
cărturarii îţi răspund imediat, cu argumente teologice din
doctrinele bine întemeiate „cărturăreşte”, ceva de genul: toţi
avem Duhul Sfânt, îl primim automat; nu contează că nu
vedem nici o manifestare, noi declarăm că Îl avem. Vedeţi cum
se repetă istoria? ...Ei s-au adunat împotriva lui Moise şi
Aaron, şi le-au zis: „Destul! căci toată adunarea, toţi sunt
sfinţi, şi Domnul este în mijlocul lor. Pentru ce vă ridicaţi voi
mai presus de adunarea Domnului?” Numeri 16.3

Istoria care se repetă

Istoria se repetă. În ce fel? Prin falsa spiritualitate.
Biserica rătăceşte, „înaintează” spre nicăieri, ca poporul evreu
prin pustie. Unii au chiar râvnă, dar fără pricepere. Râvna fără
pricepere este scuzabilă la ucenicii începători, dar pe cei mai
vechi în credinţă Pavel îi ceartă ...În adevăr, voi care de mult
trebuia să fiţi învăţători, aveţi iarăşi trebuinţă de cineva să vă
înveţe cele dintâi adevăruri ale cuvintelor lui Dumnezeu, şi aţi
ajuns să aveţi nevoie de lapte, nu de hrană tare. Evrei 5.12.
Nu se pune problema că aceştia nu ar fi fost sinceri sau morali.
Ei erau bine intenţionaţi, dar greşit poziţionaţi.
Cărturarii utilizează pentru studiu exclusiv scripturile,
care sunt revelaţia specială a lui Dumnezeu. De aceea
pătrunderea lor este limitată. Dumnezeu a spus să cercetăm
toate lucrurile, şi să luăm ce e bun. Ca urmare trebuie să
analizăm cu aceeaşi sârguinţă realitatea înconjurătoare,
Creaţia, care este revelaţia generală a lui Dumnezeu,
precum şi să fim atenţi la călăzirea noastră în Duhul, care
este revelaţia personală. Cărturarii nu pot avea o revelaţie
personală atâta timp cât nu experimentează lucrurile lumii
spirituale. De aceea teologia cărturarilor nu este foarte
practică din punct de vedere spiritual.

156
Absenţa viziunii.
Biserica de cărturari nu are viziune, scopul ei părând a
fi mai curând acela de a conserva o stare de fapt, nu de a
progresa. Iar poporul fără viziune piere (Proverbe 29.18).
Desigur, aici vorbim de nişte trăsături generale ale Bisericii
actuale, căci există şi biserici locale care sunt, în mod
excepţional, pline de viaţă şi viziune.
Scopul Bisericii ar trebui să fie maturizarea sfinţilor,
dar Biserica nu are criterii clare de a monitoriza acest
proces. ...Ei vor să fie învăţători ai Legii, şi nu ştiu nici măcar
ce spun, nici ce urmăresc. 1 Timotei 1.7. Sfinţii sunt hrăniţi cu
predici fără nici o finalitate, ancorate în „învăţăturile
începătoare”, care, fără a fi rele în sine, ne determină totuşi să
ne punem întrebarea: când vom mai merge spre cele
desăvârşite (conf. Evrei 6.1), căci deja au trecut 2000 de ani?
Biserica încă mai este alăptată cu învăţăturile acestea
începătoare. De ani de zile se predică aceleaşi şi aceleaşi
lucruri. Orice enoriaş cu vechime poate predica la fel de bine
ca pastorul despre o temă dată.
Ce ar trebui să urmărească de păstorii? Desăvârşirea
sfinţilor (Efeseni 4.12, Coloseni 1.28). Cum definim această
desăvârşire, cum măsurăm progresele credincioşilor şi a
bisericii de la an la an? În loc de asta, Biserica pare a avea un
singur scop: creşterea numerică. Numărul participanţilor la
slujbă este singurul indicator. Chiar nu am învăţat nimic din
lecţia lui David cu numărarea poporului? (2 Samuel 24.10).
Biserica lui Isus avea doar 120 membri, cei adunaţi în ziua de
Rusalii în camera de sus, după toate minunile pe care le-a
făcut; şi El era Însuşi Dumnezeu!
Numărul este un indicator, dar nu trebuie să fie singurul, nici
cel mai important. Riscul dorinţei de a avea un număr mare de
membri este acela de a da învăţături după plăcerea oamenilor şi
nu după standardele lui Dumnezeu. ...Căci va veni vremea
157
când oamenii nu vor putea să sufere învăţătura sănătoasă; ci îi
vor gîdila urechile să audă lucruri plăcute, şi îşi vor da
învăţători după poftele lor. 2 Timotei 4.3. Biblia ne vorbeşte
de cel puţin trei categorii de credincioşi: copilaşi, tineri şi
părinţi (1 Ioan 2.13). Care sunt standardele pentru fiecare din
aceştia, care sunt indicatorii de maturitate, care sunt criteriile
pe baza cărora biserica locală însăşi se autoevaluează?

Exacerbarea intelectului
Nu conştientizăm suficient pericolul cărturărismului.
Cărturărismul intelectual este o „cursă şi un laţ”. Dezvoltarea
intelectului poate deveni dăunătoare, cunoştinţa îngâmfă (1
Corinteni 8.1), şi frizează chiar Păcatul. Esenţa Păcatului este
cuprinsă în cuvintele diavolului „veţi cunoaşte binele şi răul şi
veţi fi ca Dumnezeu” (Geneza 3.5).
Există şi astăzi o mulţime de predicatori care continuă să
„mănânce din pomul cunoştinţei binelui şi răului” şi să ne
ofere rezultatele digestiei lor ca fiind roade ale Duhului
Sfânt.
Atitudinea de astăzi în Biserică ne aminteşte versetul....
şi pentru ei cuvântul Domnului va fi: „Învăţătură peste
învăţătură, învăţătură peste învăţătură, poruncă peste
poruncă, poruncă peste poruncă, puţin aici, puţin acolo” ca
mergând, să cadă pe spate şi să se zdrobească, să dea în laţ şi
să fie prinşi. Isaia 28.13.
Să ne amintim că Lucifer ajunsese la cea mai înaltă
desăvârşire, era plin de înţelepciune, şi desăvârşit în
frumuseţe. (Ezechiel 28.12) iar Solomon era cel mai înţelept
om de pe Pământ, dar asta nu i-a ajutat prea mult pe nici unul
dintre ei. Cunoaşterea, înţelepciunea şi frumuseţea sa
desăvârşită l-au dus pe Satan în rebeliune faţă de Dumnezeu,
iar Solomon a avut sute de neveste dintre neamuri care l-au
158
atras în idolatrie. Ei, cele mai înţelepte creaturi, unul în cer
şi altul pe Pământ.
Dependenţa de Dumnezeu ne eliberează de acest
pericol. Nu vreau să spun aici că trebuie să ne negăm latura
intelectuală, nici că trebuie să ne depersonalizăm devenind
nişte sclavi care execută obedienţi, fără să gândească.
Dumnezeu nu ne cere asta. Să privim începând de la Avraam,
Iacov, Moise, David, Ilie, Ieremia, Anania din Damasc, şi până
la Isus: toţi oamenii lui Dumnezeu şi-au avut negocierile şi
disputele lor cu Dumnezeu. Ei n-au fost nişte oameni care nu
au gândit, dar au fost nişte oameni care au trăit în ascultare, şi
nu s-au bizuit pe înţelepciunea lor (Proverbe 3.5)
Intelectul nostru poate deveni Dumnezeul nostru, şi nu
putem sluji la doi stăpâni.

Marea Misiune incompletă

Sunt unele biserici astăzi care afirmă că manifestările
Duhului Sfânt nu mai sunt de actualitate, că vremea lor a trecut
deoarece „nu mai e nevoie de ele”. Cine stabileşte dacă mai e
nevoie sau nu? ...Oameni tari la cerbice, netăiaţi împrejur cu
inima şi cu urechile! Voi totdeauna vă împotriviţi Duhului
Sfânt. Cum au făcut părinţii voştri, aşa faceţi şi voi. Faptele
Apostolilor 7.51.
Care era poziţia lui Isus relativ la manifestările
spirituale? Vedem cum propovăduirea Evangheliei era însoţită
de semne şi minuni. Apoi, când şi-a trimis ucenicii în misiune,
Isus a chemat pe cei doisprezece ucenici ai Săi, şi le-a dat
putere să scoată afară duhurile necurate, şi să tămăduiască
orice fel de boală şi orice fel de neputinţă. Matei 10.1.

159
Să vedem în continuare care era poziţia lui Pavel relativ la
manifestările spirituale.
• Şi învăţătura şi propovăduirea mea nu stăteau în
vorbirile înduplecătoare ale înţelepciunii, ci într-o dovadă
dată de Duhul şi de putere. 1 Corinteni 2.4.
• În adevăr, Evanghelia noastră v-a fost propovăduită
nu numai cu vorbe, ci cu putere, cu Duhul Sfânt şi cu o
mare îndrăzneală. 1 Tesaloniceni 1.5.
• ...şi-L rog ca, potrivit cu bogăţia slavei Sale, să vă facă
să vă întăriţi în putere, prin Duhul Lui, în omul
dinăuntru. Efeseni 3.16.

Nu ştiu cum a putut unor „cărturari” să le vină ideea că Isus

ne-ar putea trimite pe noi în Marea Misiune fără a ne înzestra
cu aceleaşi resurse de autoritate în lumea spirituală. Cum ne-
ar putea El trimite în luptă fără echiparea completă.
Isus a spus, referindu-se la toţi cei ce vor crede, fără
limită de timp şi spaţiu: Adevărat, adevărat, vă spun, că cine
crede în Mine, va face şi el lucrările pe care le fac Eu; ba
încă va face altele şi mai mari decât acestea; pentru că Eu mă
duc la Tatăl. Ioan 14.12
Misiunea bisericii este afectată de lipsa ei de spiritualitate,
având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea (2
Timotei 3.5). Biserica a rămas la „faceţi ucenici” (Matei 28.19)
şi întârzie să treacă la etapa următoare care spune ...şi învăţaţi-
i să păzească tot ce v-am poruncit. (Matei 28.20) . Ce ne-a mai
poruncit Isus? ... Vindecaţi pe bolnavi, înviaţi pe morţi,
curăţiţi pe leproşi, scoateţi afară dracii. Fără plată aţi primit,
fără plată să daţi. Matei 10.1-8.

160
Accentul Bisericii de astăzi se pune pe Evanghelizare, în loc să
fie pus pe întreaga Evanghelie, iar a trăi pentru Evanghelie
înseamnă mult mai mult decât de a trăi pentru Evanghelizare.
Biserica încearcă din greu să îndeplinească prima
cerinţă, aceea de a face ucenici, dar în privinţa celei de a doua
cerinţe, de a-i învăţa tot ce Isus ne-a poruncit, Marea
Însărcinare din Matei 28 trebuie corelată cu Marea Însărcinare
din Marcu 16 ...Apoi le-a zis: „Duceţi-vă în toată lumea, şi
propovăduiţi Evanghelia la orice făptură. Cine va crede şi se
va boteza, va fi mântuit; dar cine nu va crede, va fi osîndit.
Iată semnele care vor însoţi pe cei ce vor crede: în Numele
Meu vor scoate draci; vor vorbi în limbi noi; vor lua în mână
şerpi; dacă vor bea ceva de moarte, nu-i va vătăma; îşi vor
pune mâinile peste bolnavi, şi bolnavii se vor însănătoşi.”
Domnul Isus, după ce a vorbit cu ei, S-a înălţat la cer, şi a
şezut la dreapta lui Dumnezeu. Iar ei au plecat şi au
propovăduit pretutindeni. Domnul lucra împreună cu ei, şi
întărea Cuvântul prin semnele, care-i însoţeau. Amin.)
Marcu 16.15-20.
În primul rând, vedem că aceste versete se referă la toţi
cei care vor crede, nu doar de apostoli şi ucenicii de atunci, sau
doar în legătură cu evanghelizarea evreilor.
În al doilea rând, vedem că şi azi e nevoie de semne
deoarece ele „întăresc Cuvântul” evangheliei.

Dealtfel Isus a spus clar... voi veţi primi o putere, când

Se va pogorî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în
Ierusalim, în toată Iudea, în Samaria, şi până la marginile
pământului (Faptele Apost. 1.8). Puterea este dată pentru a fi
martori până la marginile pământului, adică până la sfârşit,
până la finalizarea procesului evanghelistic (Matei 24.14).

161
 Cu toate că evenimentul menţionat de Isus a avut loc la
Rusalii (Fapte Cap. 2), nevoia continuă de resurse de putere
spirituală rezultă din cererea ucenicilor exprimată după aceea,
în camera de sus ...”Şi acum, Doamne, uită-Te la ameninţările
lor, dă putere robilor Tăi să vestească Cuvântul Tău cu toată
îndrăzneala, şi întinde-Ţi mâna, ca să se facă tămăduiri,
minuni şi semne prin Numele Robului Tău celui Sfânt, Isus”.
După ce s-au rugat ei, s-a cutremurat locul unde erau
adunaţi; toţi s-au umplut de Duhul Sfânt, şi vesteau
Cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală. Faptele Apostolilor
4.29-31.

Saducheilor, Isus le-a zis: „Vă rătăciţi! Pentru că nu

cunoaşteţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu. Matei
22.29. Vedem că El lua în considerare două elemente ca semn
al cunoaşterii lui Dumnezeu, Scripturile şi Puterea lui
Dumnezeu; credinţa noastră se sprijină pe aceste două realităţi.
Pentru a nu rătăci, avem nevoie atât de revelaţie din Cuvânt cât
şi de putere în Duhul. Cărturarii erau mai avansaţi decât
Saducheii, ei măcar cunoşteau scripturile, dar cerinţa lui
Dumnezeu este să cunoaştem şi puterea Lui.
Eu cred că toate teoriile cărturăreşti care vorbesc despre
faptul că semnele şi minunile sunt de domeniul trecutului, sau
că au fost apanajul unei elite selecte de apostoli si ucenici, sunt
o jignire la adresa lui Dumnezeu. El spune că mâna Lui nu s-a
scurtat şi puterea nu I s-a împuţinat. Această atitudine
dovedeşte doar incapacitatea unor conducători ai Bisericii de a
avea o comuniune autentică cu Dumnezeu prin Duhul Sfânt.
Cum am putea să ducem lupta spirituală indicată de
Pavel, dacă nu am avea putere de la Duhul Sfânt ? ...Încolo,
fraţilor, întăriţi-vă în Domnul şi în puterea tăriei Lui.
Îmbrăcaţi-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteţi
ţinea piept împotriva uneltirilor diavolului. Căci noi n-avem de
162
luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor,
împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului
acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile
cereşti. Efeseni 6.10-12
Aş vrea să-i întreb pe unii lucrători ai Bisericii lui
Hristos când au dus ultima luptă „împotriva domniilor,
împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva
duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti”, cum au
realizat-o, şi care au fost rezultatele. Celor care mi-ar răspunde
în mod religios „prin post şi rugăciune” trebuie să le amintesc
că nivelul teoretic-declarativ nu este suficient. Tot ceea ce
facem trebuie să producă rezultate vizibile, aşa cum a fost la
Isus, Pavel, Petru şi anume eliberare de demoni, proorocie,
vindecări, semne şi minuni. Căci Isus spune „ Îi veţi cunoaşte
după roadele lor ” (Matei 7.16), adică după rezultatele vizibile
nu după declaraţii cărturăreşti. ...Împărăţia lui Dumnezeu nu
stă în vorbe ci în „dovezi date de Duhul şi de putere”.
1Corinteni 2.4. ne spune şi Pavel.
Pavel spune iarăşi ...Unii s-au îngâmfat, şi şi-au
închipuit că n-am să mai vin la voi. Dar dacă va voi Domnul,
voi veni în curând la voi, şi atunci voi vedea nu vorbele, ci
puterea celor ce s-au îngâmfat. Căci Împărăţia lui Dumnezeu
nu stă în vorbe, ci în putere. 1 Corinteni 4.18-20.

Cărturărismul este o îndepărtare de Biserica autentică şi de

Cuvântul cel viu. El confundă corectitudinea teologică cu
credinţa vie. El intelectualizează lucrurile spirituale şi
complică lucrurile simple ale Bibliei.
Cărturarii contemporani se confruntă, presupun, cu mari
dificultăţi. Mă întreb cum pot aplica ei anumite învăţături şi
îndemnuri pe care le găsim în Biblie, cum ar fi:

163
 • A umbla în lucrurile pregătite dinainte de El să
umblăm în ele (Efeseni 2.10). Cum ştim care sunt acele
lucruri, căci aici nu e vorba de nişte fapte bune la modul
general, ci de nişte fapte care se adresează specific fiecăruia
dintre noi.
• Voi când vă adunaţi, fiecare să aducă un psalm, o
profeţie, etc.
• Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de
apă vie, cum zice Scriptura.” Spunea cuvintele acestea
despre Duhul pe care aveau să-L primească cei ce vor
crede în El. Ioan 7.38. Ei bine, unde sunt acele râuri?
• Ca nişte buni ispravnici ai harului felurit al lui
Dumnezeu, fiecare din voi să slujească altora după darul
pe care l-a primit. Dacă vorbeşte cineva, să vorbească
cuvintele lui Dumnezeu. Dacă slujeşte cineva, să
slujească după puterea pe care i-o dă Dumnezeu: pentru
ca în toate lucrurile să fie slăvit Dumnezeu prin Isus
Hristos, a căruia este slava şi puterea în vecii vecilor!
Amin. 1 Petru 4.10-11
• Zic dar: umblaţi cârmuiţi de Duhul, şi nu împliniţi
poftele firii pământeşti. Galateni 5.16
• În felul acesta mărturia despre Hristos a fost bine
întărită în mijlocul vostru; aşa că nu duceţi lipsă de nici
un fel de dar, în aşteptarea arătării Domnului nostru Isus
Hristos. 1 Corinteni 1.6. Vedem şi aici că darurile sunt
disponibile până la revenirea lui Isus.

Avem nevoie de o relaţie personală cu un Dumnezeu viu,

pe lângă cea intermediată prin Cuvânt. Această atitudine nu
subminează autoritatea Scripturii. Biblia este revelaţia lui
Dumnezeu specială, aşa cum Creaţia este revelaţia lui

164
Dumnezeu generală. Noi ne referim aici la călăuzirea în
Duhul care este revelaţia lui Dumnezeu personală. Toate
acestea sunt revelaţii ale lui Dumnezeu, nu pot fi neglijate nici
una din ele. Biserica actuală tinde să ignore atât cercetările
ştiinţei care ne aduc informaţii despre Creaţie, cât şi să
submineze revelaţia personală împreună cu toate manifestările
Duhului care o însoţesc.
Prejudecata cărturarilor este aceea că putem înlocui
revelaţia personală cu învăţătura, sau cu principiile, ceea ce
este fals. Dumnezeu poate spune prin călăuzire personală cuiva
să meargă la o persoană anume şi să-i transmită ceva, să o
vindece sau să scoată demoni; cum poate acel ucenic să
răspundă acestei cerinţe? Filip a fost trimis să vestească
evanghelia Famenului Etiopian: Duhul i-a zis lui Filip: „Du-te,
şi ajunge carul acesta!” Faptele Apostolilor 8.29. Aceasta este
călăuzirea spirituală, şi nici o învăţătură bazată pe principii nu
o poate înlocui!
Scriptura spune că „slova omoară, duhul dă viaţă” (2
Corinteni 3.6). Într-o comunicare, desigur, cuvintele joacă un
rol foarte important. Problema este aceea că dacă avem o
comunicare de la intelect la intelect cuvintele au o anumită
semnificaţie, dar nu au viaţă. Dacă avem o comunicare de la
spirit la spirit aceleaşi cuvinte au o altă semnificaţie, deoarece
ele sunt „încărcate” spiritual. De pildă, nu poţi spune în mod
intelectual unui demon să plece, dar dacă i-o spui „în Duhul”,
el va trebui să plece. La fel, putem spune rugăciuni şi putem
cânta în mod intelectual, sau ne putem ruga şi închina în „duh
şi adevăr”.
Cuvântul lui Dumnezeu este fundamentul credinţei
noastre. Tot ce avem bun ni s-a dat prin intermediul acestei
cărţi. Cunoaşterea ei este fundamentală, iar principiile ce derivă
din ea sunt esenţiale pentru viaţa de zi cu zi. Nivelul vieţii
bazate pe principii biblice precum şi studiul consistent şi

165
regulat al Scripturii sunt indispensabile în evoluţia noastră,
de aceea ele nu trebuie nicidecum ignorate.
Eroarea principală constă în faptul de a privi nivelul
intelectual al principiilor şi învăţăturilor biblice ca pe un
nivel superior, când în realitate el nu este decât nivelul
pregătitor pentru a intra în viaţa spirituală!

Efectele super-spiritualismului

Manifestările sufleteşti
Există o anumită categorie de erori în Biserică, care se
află la polul opus Cărturărismului, şi care se referă la
manifestările spirituale în adunare. În timp ce cărturarii
minimalizează sau chiar desfiinţează importanţa manifestărilor
spirituale, o altă categorie de biserici le exagerează, aducând
prin aceasta un mare deserviciu lucrării lui Dumnezeu, în
special din cauza alunecării spre New Age, datorate lucrărilor
executate cu „puterea ascunsă a sufletului”.
Dacă în cazul cărturărismului confuzia se făcea între
spiritual şi intelectual, în cazul acesta confuzia se face între
spiritual şi emoţional.
Aşa cum am mai arătat, puterea psihică, sub aparenţa
unor daruri spirituale, poate conduce la predicare emoţională/
sufletească, la evanghelizare emoţională/sufletească, profeţii
emoţionale/sufleteşti, activităţi umaniste/sufleteşti, doctrine
sufleteşti, chiar semne şi minuni realizate cu putere sufletească.
Vom da câteva exemple de erori provenite din super-
spiritualitate:
• Doctrina Evangheliei sănătăţii şi prosperităţii afirmă
că toţi creştinii trebuie să fie sănătoşi, prosperi şi fericiţi, în

166
caz contrar însemnând că nu au Duhul. Aceasta este o
învăţătură care nu are suport biblic. Biblia ne vorbeşte atât
despre binecuvântare, sanătate şi prosperitate, cât şi despre
încercări, necazuri şi atacuri ale Celui Rău. Doctrina
sănătăţii şi prosperităţii ne raportează la lumea spirituală la
fel ca doctrinele New Age, prin căutarea binecuvântării
în locul căutării unei relaţii cu sursa acesteia. (Ioan 6.26;
1 Corinteni 15.19). O carte reprezentativă pentru cele de
mai sus este „Puterea creatoare a cuvintelor” a „pastorului”
Charles Capps. Feriţi-vă de astfel de învăţături!
• Doctrinele războiului spiritual, adevărate în esenţa
lor, şi cu multe rezultate de eliberare, pot fi afectate de
exagerări şi pot degenera până într-acolo încât peste tot să
fie văzuţi demoni: orice boală, orice manifestare
emoţională, orice întâmplare neconformă aşteptărilor devin
susceptibile de a avea origini demonice.
• Graba în lucrarea spirituală poate duce la multe erori:
(1) multe învăţături ce ar putea fi catalogate drept „hrană
tare”, inclusiv cele cu privire la războiul spiritual, au fost
predate creştinilor imaturi, total nepregătiţi să aibă de a face
cu astfel de lucruri; (2) din cauza unei creşteri numerice
spectaculoase, în anumite biserici au fost promovaţi ca
diaconi tineri imaturi şi fără experienţă; (3) sentimentul
puterii divine duce la dorinţa de a „face bine” în mod
sufletesc, şi nu în ascultare de Dumnezeu.
• Profeţirea cu uşurătate. Tot ca urmare a imaturităţii în
lucrurile spirituale, mulţi credincioşi au început să spună
profeţii „din burtă” pentru a nu părea mai puţin spirituali
decât ceilalţi. Trebuie să ne amintim că în Vechiul
Testament profeţii falşi erau condamnaţi la moarte.
• Învăţături cu uşurătate. Entuziasmaţi de manifestarea
Duhului, s-a crezut că tot ce trece prin mintea unui

167
 predicator este de la Dumnezeu. Ordinea corectă a fost
inversată. În loc să aştepte revelaţie de la Dumnezeu, unii
predicatori au încercat să adapteze Biblia la propriile lor
idei sufleteşti.
• Manifestările spirituale sunt deseori însoţite de
plăcere şi bucurie. Dar ele au fost utilizate de multe ori
exclusiv în acest scop, uitând că rostul lor este acela de a fi
folosite pentru slujire, pentru creşterea spirituală a Bisericii
şi pentru maturizarea sfinţilor. De cele mai multe ori ne-am
lăsat copleşiţi de emoţiile noastre în prezenţa Duhului
Sfânt, în loc să fim atenţi la ce vrea Duhul să ne comunice
în acel moment. Mulţi au trăit manifestările duhovniceşti,
dar şi-au ratat destinul deoarece nu au ascultat la ce
Dumnezeu le-a vorbit în timpul acelor manifestări. Istoria
arată că manifestările spirituale nu au dus la maturitate
spirituală. Fiind folosite doar pentru plăcerea de moment,
ele nu au condus la o mai mare consacrare în lucrare, şi nu
au zidit Biserica.
• S-a crezut că fiecare poate folosi după bunul plac
puterea lui Dumnezeu, şi mulţi s-au jucat de-a profeţia, de-
a eliberarea de demoni şi de-a vindecarea.
• Alunecarea spre New Age. Lipsa unei înţelegeri mai
profunde a fenomenului spiritual a dus la confundarea
nivelului primului cer cu nivelul celui de al treilea, şi a
avut drept consecinţă accentuarea puterii sufleteşti şi
utilizarea acesteia neconform cu voia lui Dumnezeu. Îmi
doresc ca revelaţia privind nivelele spirituale prezentată în
această lucrare să contribuie la clarificarea unor aspecte
importante în această privinţă.

168
Ce putem spune în apărarea celor care, deşi bine intenţionaţi,
în căutarea lor de a înţelege mai în profunzime şi de a aplica
lucrurile spirituale menţionate în Biblie, au eşuat?
Şi apostolii la vremea uceniciei lor, au avut parte de
exagerări şi eşecuri, de aceea ele ar trebui privite ca lucruri
normale în evoluţia spirituală. Isus le-a adresat ucenicilor
cuvinte grele în câteva ocazii datorită confuziei spirituale:
• Isus S-a întors spre ei, i-a certat, şi le-a zis: „Nu ştiţi
de ce duh sunteţi însufleţiţi! Luca 9.55
• ... „O neam necredincios şi pornit la rău” a răspuns
Isus „până când voi fi cu voi şi vă voi suferi?”. Luca
9.40.
• Dar Isus S-a întors şi i-a zis lui Petru: „Înapoia Mea,
Satano...” Matei 16.23
Cu toate astea Isus nu i-a lepădat, nu i-a excomunicat,
nu i-a ars pe rug, şi nu i-a trimis în focul veşnic. Când înveţi să
patinezi sau să schiezi, nu poţi avea pretenţia că nu vei cădea.
Dar dacă nu îţi asumi riscul să cazi, niciodată nu vei învăţa. În
domeniul ştiinţific, în orice cercetare se porneşte de la nişte
ipoteze, şi nu toate se verifică în final. Cu cât mai mult în ce
priveşte lucrurile spirituale suntem supuşi greşelii.
Dacă nu-ţi asumi riscul de a greşi, nu vei cunoaşte
niciodată adevărul!
Folosirea greşită a puterii este posibilitate mereu prezentă, dar
aceasta n-ar trebuie să ne determine să abandonăm căutarea
adevărului. Cred că trebuie să avem încredere în Isus care
spune:
• Cereţi, şi vi se va da: căutaţi, şi veţi găsi; bateţi şi vi
se va deschide. Fiindcă oricine cere, capătă; cine caută
găseşte; şi celui ce bate, i se deschide. Cine este tatăl acela

169
 dintre voi, care, dacă-i cere fiul său pâine, să-i dea o
piatră? Ori, dacă cere un peşte, să-i dea un şarpe în loc de
peşte? Sau, dacă cere un ou, să-i dea o scorpie? Deci,
dacă voi, care sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor
voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru cel din ceruri va da
Duhul Sfânt celor ce I-L cer!” Luca 11.9-13
• Adevărat, adevărat, vă spun că, orice veţi cere de la
Tatăl, în Numele Meu, vă va da. Aşadar, dacă cerem
puterea Duhului Sfânt şi daruri spirituale de la Dumnezeu
El nu va permite să primim daruri false de la Satan, ci ne va
da ce i-am cerut. Ioan 16.23.
Isus nu îi condamnă pe cei ce caută adevărul, chiar dacă
greşesc. Ioan I-a zis: „Învăţătorule, noi am văzut pe un om
scoţând draci în Numele Tău; şi l-am oprit, pentru că nu venea
după noi.” „Nu-l opriţi” a răspuns Isus „căci nu este nimeni,
care să facă minuni în Numele Meu, şi să Mă poată grăi de
rău îndată după aceea. Cine nu este împotriva noastră, este
pentru noi. Şi oricine vă va da de băut un pahar cu apă, în
Numele Meu, pentru că sunteţi ucenici ai lui Hristos, adevărat
vă spun că nu-şi va pierde răsplata. Marcu 9.38.
Eroarea principală constă în faptul de a ne aventura în
lumea spirituală fără o înţelegere a realităţii spirituale şi a
legilor care o guvernează, pe baza unor doctrine îndoielnice,
obţinute prin studiu inductiv, care ne pot duce în erezie, şi
care ne fac vulnerabili în lupta spirituală.

Scurtă incursiune în doctrina Duhului Sfânt

Spuneam în capitolul despre Cerul al treilea, în legătură

cu transformările care au loc în spiritul celor născuţi din nou,
că pecetluirea acestora se face prin Duhul Tatălui, prin

170
primirea unui Duh de Înfiere, care este un aspect al
Duhului lui Dumnezeu diferit de aspectul puterii
reprezentat prin acelaşi Duh Sfânt.
Să ne oprim un moment pentru clarificarea acestei
chestiuni, deoarece ea este o revelaţie de o importanţă vitală
în Biserica de azi. Neînţelegerea acestui aspect a dus la mari
divergenţe de opinii între diferitele confesiuni creştine.
Duhul lui Dumnezeu este Unul, dar El există sub mai
multe aspecte. Biblia ne vorbeşte de cele 7 Duhuri ale lui
Dumnezeu, de aceea trebuie să facem diferenţa între diferitele
Sale aspecte. (Apocalipsa 4.5).
Pecetluirea care are loc cu ocazia naşterii din nou (Efeseni
1.13) este realizată în aspectul Tatălui (Duhul Domnului) şi
aduce în noi duhul filiaţiei, în timp ce Umplerea cu Duhul
Sfânt de la Rusalii este realizată în aspectul Puterii (Duhul de
Tărie44)
Să vedem cum este reflectată această distincţie în
Biblie. Avem modelul lui Isus:
Mai întâi Duhul Sfânt vine ca Duh al filiaţiei....şi
Duhul Sfânt S-a pogorât peste El în chip trupesc, ca un
porumbel. Şi din cer s-a auzit un glas, care zicea: „Tu eşti
Fiul Meu prea iubit: în Tine Îmi găsesc toată plăcerea Mea!”
Luca 3:22. Porumbelul reprezintă Duhul Sfânt, dar nu în
simbolul puterii. Plin cu acest aspect al Duhului Sfânt, Isus a
fost dus în pustie (Luca 4.1)
Apoi vine puterea pentru slujire: venind din
pustie....Isus, plin de puterea Duhului, S-a întors în Galilea, şi
I s-a dus vestea în tot ţinutul deprimprejur. Luca 4.14. Desigur
aceasta nu înseamnă că şi noi trebuie să mergem în pustie, ca
Isus, pentru umplerea cu putere.

44
Referire la Isaia 11.2

171
 Modelul pentru noi este următorul:
Pecetluirea Naşterii din Nou se face cu Duhul Sfânt
ca Duh al filiaţiei: Şi voi n-aţi primit un duh de robie, ca să
mai aveţi frică; ci aţi primit un duh de înfiere, care ne face să
strigăm: „Ava! adică: Tată!”. Însuş Duhul adevereşte
împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu.
Romani 8.15 .
Apoi se primeşte Duhul Sfânt sub aspectul Puterii,
pentru slujire: Ci voi veţi primi o putere, când Se va pogorâ
Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în
toată Iudea, în Samaria, şi până la marginile pământului.”
Faptele Apostolilor 1.8. Modul concret în care se primeşte
acestă putere este diferit, uneori vine direct de la Dumnezeu,
fără intermediar, alteori prin punerea mâinilor unui Uns al
Domnului.

Care sunt implicaţiile acestui fapt

Precizarea că există două aspecte diferite ale Duhului
Sfânt implicate în lucrarea transformatoare a lui Dumnezeu cu
omul ne este de mare ajutor în explicarea doctrinei despre
Duhul Sfânt, care este subiect de dispută între diferitele
denominaţiuni religioase creştine.
Naşterea din nou autentică este confirmată de Dumnezeu prin
sigilarea în Duhul Său de Înfiere. Aceasta ne face copii ai lui
Dumnezeu şi ne face capabili să auzim glasul Său.
Manifestarea Duhului filiaţiei, ca rezultat al primirii
firii dumnezeieşti (2 Petru 1.4) trebuie să fie vizibilă prin:
• Călăuzirea personală: Căci toţi cei ce sunt călăuziţi
de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu. Romani
8.14. , precum şi ...Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le
cunosc, şi ele vin după Mine. Ioan 10:27

172
 • Dragoste divină: Însă nădejdea aceasta nu înşală,
pentru că dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile
noastre prin Duhul Sfânt, care ne-a fost dat. Romani 5.5
Dragostea divină se exprimă prin dorinţa de a sluji lui
Dumnezeu şi oamenilor45.
• Credinţă supranaturală ...pentru că oricine este
născut din Dumnezeu, biruieşte lumea; şi ceea ce câştigă
biruinţă asupra lumii este credinţa noastră.1 Ioan 5.4.
În această calitate de fii, noi suferim o înnoire a minţii,
primind o înţelegere despre lucrurile lui Dumnezeu, şi putem
sluji cu darurile noastre naturale potenţate spiritual, şi prin
aplicarea legilor credinţei. Darurile naturale de slujire sunt
cele din Romani 12.8 şi anume darurile: slujirii în lucruri
practice, al ajutorărilor, al învăţării în lucruri practice,
încurajării, dărniciei, administrărilor, conducerii, milosteniei.
Pentru slujirea la un alt nivel avem însă nevoie de
putere spirituală. În acest scop Dumnezeu ne dă daruri
spirituale de slujire. Acestea se primesc prin aspectul de
Putere al Duhului cu ocazia primei Umpleri cu Duhul Sfânt.
Acest eveniment mai este cunoscut sub numele de
Botezul cu Duhul Sfânt. Denumirea „Botez cu Duhul Sfânt”
este de natură să stârnească divergenţe, deoarece poate lăsa
impresia că mai avem nevoie de încă un botez în vederea
mântuirii, în timp ce Biblia afirmă că există un singur botez
(Efeseni 4.5). De aceea unii cercetători ai Bibliei o numesc,
mai adecvat (prima) umplere cu Duhul Sfânt
În baza celor scrise în 1 Corinteni cap. 12, se acceptă în
general existenţa a nouă daruri spirituale, supranaturale, ale

45
A sluji oamenilor nu înseamnă să ne facem robi oamenilor! Îi slujim după
cum ne dă Duhul să slujim. ...Şi mulţi leproşi erau în Israel, pe vremea
proorocului Elisei; şi totuşi nici unul din ei n-a fost curăţit, în afară de
Naaman, Sirianul. Luca 4:27. Elisei nu a fost robul oamenilor.

173
omului regenerat. Ele sunt de regulă clasificate în trei grupe:
(1) darurile vorbirii: vorbirea în diferite limbi (de obicei
îngereşti), traducerea (interpretarea, tălmăcirea) acestor limbi,
şi darul profetic; (2) darurile revelaţiei: cuvinte de
înţelepciune, cuvinte de cunoştinţă/descoperire şi darul
deosebirii duhurilor; şi (3) darurile puterii: puterea de a face
minuni, darul credinţei de neclintit şi darul vindecării (care
include scoaterea demonilor). Toate aceste daruri s-au
manifestat şi sub Vechiul Legământ cu excepţia vorbirii în
diferite limbi şi a traducerii limbilor. Aceastea două sunt
specifice Noului Legământ.
Ştim că, în mod natural toţi putem să cântăm, dar nu
toţi suntem Pavaroti, toţi putem să desenăm dar nu toţi suntem
Rembrandt. Tot astfel, deşi noi primim ca potenţial toate
darurile, nivelul intensităţii diferitelor daruri este dat fiecăruia
după voia lui Dumnezeu. În general un anumit dar este mai
proeminent, şi pot exista încă unul sau două însoţitoare.
Din pildele cu talanţii înţelegem că Dumnezeu a dat fiecărui
credincios cel puţin un dar duhovnicesc, altora mai multe şi
niciunuia pe toate. Fiecare va da socoteală de modul în care îşi
foloseşte talanţii primiţi. Aşa cum talantul din pildă poate fi
îngropat, Duhul primit poate fi întristat (Efeseni 4.30) sau chiar
„stins” (1 Tesaloniceni 5.19).
Greşeala care s-a făcut, şi care a dus la manifestarea puterilor
sufleteşti în Biserică, are la bază o confuzie între diferitele
aspecte ale Duhului Sfânt. Vechea abordare pleca de la ideea
că, odată născuţi din nou, puterea făcătoare de minuni este la
dispoziţia noastră prin Duhul Sfânt care a fost sigilat în noi.
Noua abordare arată că sigilarea nu se face în Duhul Puterii
ci în Duhul Tatălui, acestea fiind două lucruri diferite. Duhul
Tatălui sădeşte în noi noua noastră fire, cea
dumnezeiască, şi se exprimă prin roadă (Galateni 5.22), în

174
timp ce puterea Duhului Sfânt ne este dată pentru lucrare
(Matei 10.8).
Puterea sufletului se manifestă prin voia proprie, a sufletului,
pe când puterea Duhului Sfânt vine atunci când voia noastră
este în armonie cu voia desăvârşită a lui Dumnezeu. Puterea
sufletească este un rezultat al credinţei, în timp ce puterea
Duhului este un rezultat al umblării noastre „în El”.
Unii cărturari elaborează o întreagă teologie pentru a
demonstra că toţi credincioşii sunt mântuiţi, cu sau fără
prezenţa manifestărilor duhovniceşti. Fie considerând că
umplerea cu puterea Duhului Sfânt se primeşte automat, odată
cu Naşterea din Nou, fie argumentând că darurile spirituale nu
se mai manifestă astăzi, aceşti teologi duc poporul în rătăcire.
Problema este greşit pusă. Umplerea cu puterea Duhului Sfânt
nu are de a face cu mântuirea ci cu împuternicirea pentru
slujire. Adevărata întrebare care se pune este de fapt: poţi să fi
mântuit şi în acelaşi timp să nu doreşti să slujeşti? Mântuit
fiind, poţi să nu doreşti aceste daruri? Pavel ne îndeamnă:
• Umblaţi, deci, după darurile cele mai bune. 1
Corinteni 12.31
• Umblaţi...după darurile duhovniceşti, dar mai ales să
proorociţi. 1 Corinteni 14.1

Adormirea Bisericii
În opina mea adormirea bisericii se datorează în mare măsură
unor doctrine greşite despre Duhul Sfânt, de aceea am abordat
acest subiect, fără însă a intenţiona să-l tratez aici exhaustiv şi
cu rigurozitate teologică.
Primul motiv al „adormirii” este cărturărismul, care, deşi
la nivel teologic vorbeşte despre Duhul Sfânt, la nivel practic

175
îl ignoră total. Uscăciunea spirituală care domneşte în
bisericile cărturăreşti duce la adormire şi orbire spirituală.
Al doilea motiv este supra-spiritualismul. Confuzia între
puterea Duhului Sfânt şi puterea sufletească a dus, în anumite
biserici, la alunecarea în New Age şi a descurajat eforturile
celor ce aspirau la o viaţă spirituală creştină autentică.

Biblia ne arată că manifestările Duhului funcţionează şi astăzi.

• Isus a spus: ...Adevărat, adevărat, vă spun, că cine
crede în Mine, va face şi el lucrările pe care le fac Eu; ba
încă va face altele şi mai mari decât acestea; pentru că Eu
mă duc la Tatăl Ioan 14.12. Deoarece acest lucru nu pare
să se fi întâmplat, înseamnă că el urmează să se întâmple.
• Mai mult, manifestările se vor intensifica, deoarece este
scris că profeţia lui Ioel se va împlini în mod desăvârşit la
sfârşitul vremurilor. ...După aceea voi turna Duhul Meu
peste orice făptură; fiii şi fiicele voastre vor prooroci,
bătrânii voştri vor visa visuri, şi tinerii voştri vor avea
vedenii. Chiar şi peste robi şi peste roabe, voi turna Duhul
Meu, în zilele acelea.... înainte de a veni ziua Domnului,
ziua aceea mare şi înfricoşată. Ioel 2:28
• În versetul ce urmează Isus arată că cei ce vor crede în
El vor primi darurile de putere ...Cine crede în Mine, din
inima lui vor curge râuri de apă vie, cum zice Scriptura.”
Spunea cuvintele acestea despre Duhul pe care aveau să-l
primească cei ce vor crede în El. Căci Duhul Sfânt încă
nu fusese dat, fiindcă Isus nu fusese încă proslăvit. Ioan
7.38. Întrebarea este dacă vedem aceste râuri în Biserică.
• Istoria demonstrează, prin persoana şi lucrarea lui
Smith Wigglesworth, numit Apostolul Credinţei, şi altora
asemenea lui, că darurile funcţionează şi în zilele noastre.

176
 Noi nu putem nega nişte realităţi şi dovezi istorice, doar
pentru că nu se potrivesc cu doctrinele cărturarilor.
• Apoi, noi nu putem realiza ceea ce ne spune Biblia să
facem, în lipsa acestor daruri: să vindecăm bolnavi (Iacov
5.14-16), să ne împotrivim diavolului (Iacov 4.7), să ducem
luptă spirituală (Efeseni 6.12), să deosebim duhurile (1 Ioan
4.1) etc.

Conform Bibliei par să existe trei moduri de raportare a

Duhului Sfânt faţă de fiinţa umană.
1. Raportul de „vizitator”. În cadrul acestui raport
Duhul Sfânt este „cu” noi toţi, este dat tuturor fiinţelor umane,
aşa cum ...El face să răsară soarele Său peste cei răi şi peste
cei buni, şi dă ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi
Matei 5.45. În cadrul acestui raport Duhul poate da
presentimente, convingeri supranaturale, vise
premonitorii ...Dumnezeu vorbeşte însă, când într-un fel, când
într-altul; dar omul nu ia seama. El vorbeşte prin visuri, prin
vedenii de noapte, când oamenii sunt cufundaţi într-un somn
adânc, când dorm în patul lor. Atunci El le dă înştiinţări, şi le
întipăreşte învăţăturile Lui, ca să abată pe om de la rău, şi să-l
ferească de mândrie, ca să-i păzească sufletul de groapă şi
viaţa de loviturile săbiei. Iov 33.14-18. Scopul este protecţia
supranaturală a lui Dumnezeu pentru întreaga Creaţie.
2. Raportul de „flotant”, termen preluat din
vocabularul statutului de domiciliu („viza de flotant”). În
cadrul acestui raport Duhul nu locuieşte în om, ci vine „peste”
cei aleşi de el, la momentul ales de El, pentru diferite scopuri.
Acest statut era predominant în Vechiul Testament. Duhul a
venit „peste” Samson, dar şi „peste” Saul, venea „peste”
prooroci etc. În Noul Testament avem în vedere momentul în
care Isus i-a împuternicit pe cei 12 ucenici, apoi pe cei 70

177
pentru a merge să vestească Evanghelia; în această situaţie
Duhul a venit „peste” ei, manifestările Duhului fiind facerea de
semne şi minuni şi eliberarea de demoni.
Tot în această categorie aş dori să includ cele ce se vor
întâmpla atunci când profeţia lui Ioel, care nu s-a împlinit în
totalitate la Rusalii, se va împlini complet în ultimele vremuri.
După aceea voi turna Duhul Meu peste orice făptură;
fiii şi fiicele voastre vor prooroci, bătrânii voştri vor visa
visuri, şi tinerii voştri vor avea vedenii. Chiar şi peste robi şi
peste roabe, voi turna Duhul Meu, în zilele acelea.... înainte de
a veni ziua Domnului, ziua aceea mare şi înfricoşată. Ioel
2.28 Manifestări ocazionale ale acestui mod de a lucra a lui
Dumnezeu s-au împlinit şi în Vechiul Testament ...Saul a
trimis nişte oameni să ia pe David. Ei au văzut o adunare de
prooroci care prooroceau, cu Samuel în frunte. Duhul lui
Dumnezeu a venit peste trimeşii lui Saul, şi au început şi ei
să... proorocească. 1 Samuel 19.20.
În conformitate cu această profeţie putem lua în
considerare posibilitatea ca cineva să primească
manifestările puterii Duhului Sfânt chiar înainte de a se fi
născut din nou!
3. Raportul de „domiciliu stabil”. În cadrul acestui
raport Duhul Sfânt se află „în” noi, şi locuieşte acolo. (1
Corinteni 6.19). Atunci când Duhul din noi este „înflăcărat” (2
Timotei 1.6) el ne poate „umple” până acolo încât se revarsă
„peste” noi, şi în acest moment apar manifestările
supranaturale vizibile.

Vreau să accentuez faptul că o bună doctrină a naşterii

din nou, nu poate naşte pe nimeni din nou. Naşterea din nou
este ceva ce se întâmplă între om şi Dumnezeu. Dumnezeu
cunoaşte gândurile şi motivaţiile ascunse ale inimii, chiar

178
atunci când noi înşine nu ni le cunoaştem. De aceea nu orice
„pocăinţă”, „ieşire în faţă”, sau „rugăciune de întoarcere”, chiar
urmate de botez, sunt acceptate în faţa Domnului şi duc la
naşterea din nou. Nu îi amăgiţi pe alţii, şi nu vă amăgiţi singuri.
Naşterea din nou autentică are ca urmare sigilarea cu Duhul
Tatălui.
A avea o doctrină corectă a naşterii din nou nu
înseamnă a fi născut din nou.
Pot să existe chiar pastori care să predice exemplar despre
naşterea din nou, şi ei să nu fie născuţi din nou; sau să predice
învăţături corect întemeiate teologic despre Duhul Sfânt, fără
ca ei să aibă Duhul Sfânt.

Cei cu adevărat născuţi din nou sunt născuţi „din Dumnezeu”

(Ioan 1.13 ), sunt făcuţi „părtaşi firii dumnezeieşti”(2 Petru
1.4), şi sigilaţi cu Duhul Înfierii (Efeseni 1.13). Odată aceste
evenimente având loc, firea dumnezeiască va căuta să se
manifeste prin dragostea divină, care se exprimă prin
dorinţa de a sluji lui Dumnezeu şi oamenilor, în ascultare de
Tatăl.

Este atunci cu putinţă, vă întreb, ca un om cu adevărat

născut din nou să nu dorească darurile spirituale? Pentru mine
aceasta este o imposibilitate. Desigur el va înceta să le dorească
într-o biserică în care i se spune că aceste daruri nu mai
funcţionează, şi ca urmare va sluji pe Dumnezeu cu darurile
sale naturale potenţate spiritual. Dar va sluji Domnului!
Eu nu-mi pot închipui că o persoană care a primit
natura lui Dumnezeu mai poate trăi ca înainte. În realitate însă
putem vedea mulţi „creştini” a căror viaţă nu se deosebeşte
prea mult de cea a unor păgâni morali. Ei consideră că odată

179
„legământul” fiind încheiat, îşi pot vedea în continuare de
„viaţa lor”, cu singura deosebire că sunt mai morali,
frecventează biserica locală, şi respectă „cele 10 porunci”.

Semnul cel mai important care confirmă filiaţia

divină, este călăuzirea personală, auzirea glasului lui
Dumnezeu în duh. Întrebarea pentru fiecare creştin este dacă
are sau nu are această călăuzire supranaturală. Nu ne
referim aici la a fi morali, sau la a trăi după principii biblice.
Călăuzirea personală se referă, în esenţă la două lucruri.
(1) A primi, la citirea Bibliei, revelaţie personală din
Cuvântul „logos”, precum şi cuvinte „rhema” care exprimă
voia lui Dumnezeu specifică pentru viaţa noastră.
(2) A primi în Duhul, în intuiţia noastră divină,
cunoştinţă, îndemnuri, misiuni de la Dumnezeu personal.
Anania din Damasc era un simplu ucenic. Dumnezeu l-
a strigat pe nume în Duhul, iar Anania a răspuns: Iată-mă
Doamne. (Fapte 9.10). Duhul lui Anania era treaz. Dumnezeu a
încredinţat acestui simplu ucenic o sarcină foarte importantă, şi
anume aceea de se deplasa la o adresă precisă şi de a-l boteza
pe cel care avea să devină Apostolul Pavel.
Întrebarea pentru fiecare credincios este: Dacă ai fi fost tu în
locul lui Anania, şi Dumnezeu ţi-ar fi vorbit ţie în acea
situaţie, ai fi auzit glasul Lui? Ai fi înţeles corect adresa?
Principiile biblice nu ne sunt de ajutor într-o astfel de situaţie.
Nu vă amăgiţi singuri, dacă nu există o manifestare vizibilă a
călăuzirii spirituale precum şi o dorinţă de a-L sluji pe
Dumnezeu care să se manifeste ca un foc în inima şi oasele

180
 voastre46, trebuie să vă puneţi în mod serios întrebarea dacă
aţi primit naşterea din nou.
Nu e nici o condamnare pentru cei care ajung la
concluzia că nu o au, încă nu e prea târziu să o primească, câtă
vreme încă se spune ‘astăzi’( Evrei 3.13).
Dacă firea Dumnezeiască a luat cu adevărat fiinţă în noi
cu ocazia naşterii din nou, ea trebuie să se manifeste în
chip vizibil, prin călăuzire personală şi dependenţă de
Tatăl, prin dragoste divină şi prin dorinţa de a avea
putere spirituală pentru slujire, exprimată prin diferite
daruri.
Unii cărturari afirmă că perioada apostolilor şi
profeţilor, ca şi a semnelor şi minunilor a încetat deoarece în
această etapă „nu mai e nevoie” de ele. Cine stabileşte când e
nevoie şi când nu mai e? După logica unora aşa pare. Dar noi
putem face greşeli atunci când aplicăm logica omenească în
legătură cu lucrurile spirituale. În logica umană întotdeauna
există nişte presupuneri tacite care operează şi produc efecte
chiar fără ca noi să fim conştienţi, iar aceste presupuneri nu
operează în lumea spirituală în acelaşi mod ca în spaţiul vizibil.
De aceea trebuie să fim foarte atenţi când operăm cu logica
noastră în lucrurile spirituale.
Să dăm un exemplu. Oamenii de ştiinţă au făcut un
studiu asupra „vorbirii în limbi”, aşa numita „glosolalie”,
pentru a constata dacă aceasta este într-adevăr o limbă.
Studiul a fost efectuat pe un lot reprezentativ de
„vorbitori în limbi”, de către specialişti în lingvistică,
folosind metodele lor specifice. Ei au ajuns la concluzia
că înşiruirile de „cuvinte” formate din vocale, consoane,
sunete, nu îndeplinesc condiţiile minime pentru a putea

46
Referire la Ieremia 20.9 şi Apocalipsa 3.16

181
 fi luate în considerare ca având caracteristicile unei limbi
omeneşti sau îngereşti.
Aceasta e concluzia înţelepciunii omeneşti. În această
analiză presupoziţia implicită, mascată şi falsă, a fost
aceea că o limbă îngerească se supune aceloraşi reguli
lingvistice ca o limbă pământească. Am stat de vorbă
despre această problemă cu o persoană care are darul
vorbirii în limbi împreună cu darul tălmăcirii limbilor.
Această persoană mi-a spus că înţelege tot ce spune când
vorbeşte în limbi, dar dacă ar trebui să traducă în cuvinte,
pentru altcineva, ceea ce spune în limbi, i-ar trebui câteva
minute pentru fiecare frază rostită în limbi. Mi-a spus
„Răzvane, e ceva asemănător cu compactarea Winrar de
la computere. Informaţia vine arhivată.”
În opinia mea, aceasta explică totul; dacă am putea
intra într-un fişier Winrar cu siguranţă nu am putea
înţelege mesajul iar acesta nu s-ar supune regulilor
lingvistice. Abia după decodarea şi expandarea fişierului
mesajul devine inteligibil.

182
Capitolul 11. „Ce să facem fraţilor?"

Deci, fiindcă toate aceste lucruri au să

se strice, ce fel de oameni ar trebui să
fiţi voi, ...aşteptând şi grăbind venirea
zilei lui Dumnezeu? 2 Petru 3.11.

Apropierea unei treziri a Bisericii este iminentă în

viziunea mea. Dar, pentru ca o trezire să aibă loc, e necesară o
reformă a bisericii care să includă baze doctrinare corespunză-
toare revelaţiilor actuale ale Duhului Sfânt, şi care să afecteze
profund modul de închinare, de predicare, de evanghelizare,
activităţile apologetice, activităţile sociale, totul. Sunt multe
voci care avertizează astăzi că formatul actual al Bisericii nu
mai este adecvat şi nu mai răspunde mişcării Duhului în aceste
ultime vremuri.
Credinţa noastră este fundată pe temelia Apostolilor şi
Proorocilor (Efeseni 2.20), dar în acelaşi timp Isus ne-a
avertizat că, la acel moment, nu ne poate spune toate lucrurile,
deoarece „nu le putem purta” (Ioan 16.12), şi că ne va trimite
Duhul care ne va revela la timpul potrivit acele lucruri. Noi nu
ne putem baza numai pe Scriptură. Revelaţiile Duhului
Dumnezeului celui Viu aduse prin profeţii contemporani vor
avea o importanţă crucială în aceste vremuri. De aceea trebuie
să luăm seama „să nu dispreţuim proorociile”, să „nu stingem
Duhul” ci „ să cercetăm toate lucrurile şi să păstrăm ce e bun.”
(1 Tesaloniceni 5.19).
Profeţia lui Ioel va fi împlinită cu putere (Ioel 2.28).
Ceea ce Isus a spus, şi anume că cei ce vor crede vor face
minuni mai mari decât El însuşi a făcut, se va împlini (Ioan

183
14.12). Aşadar trebuie să ne pregătim pentru ultima şi cea mai
mare trezire. Este ultimul asalt al Duhului înainte de lăsarea
întunericului. Profeţii contemporani avertizează asupra faptului
că Dumnezeu îşi pregăteşte armata pentru aceasta. În viziunea
lor, El va face o distincţie între creştinii care spun rugăciuni şi
cei care se roagă, între creştinii care cântă şi cei care se închină
lui Dumnezeu, între creştinii care citesc Biblia şi cei cărora
Biblia le vorbeşte, între creştinii care îl aşteaptă pe Isus pentru
a-i lua „acasă” şi cei care ştiu că au o misiune şi se angajează în
a face ceva pentru Dumnezeu şi cu Dumnezeu înainte de a
pleca „acasă”, între creştinii care îşi conduc viaţa pe bază de
principii biblice, cunoscând „binele şi răul” şi cei care cunosc
şi ascultă de glasul Său, evitând să facă ceva de la sine.
Alţi profeţi prevăd apariţia şi dezvoltarea unor aşa
numite „întâlniri de taină”. Acestea se referă la faptul că există
credincioşi, în diferite biserici în care nu se manifestă o
mişcare a Duhului, şi care aspiră după aceasta, tânjesc după
călăuzirea spirituală şi după o comuniune mai apropiată cu
Dumnezeu prin Duhul. Aceştia vor începe să se viziteze şi să se
adune împreună pentru a avea o comuniune autentică în Duhul
Sfânt, indiferent de confesiunea adunărilor locale din care
provin.
O altă modalitate prin care, probabil, Dumnezeu va
lucra în aceste „penultime” vremuri, vor fi lucrările
interdenominaţionale, interconfesionale. Acestea vor fi
activităţi iniţiate de oameni ai lui Dumnezeu cu viziune, care se
vor adresa credincioşilor din toate bisericile, indiferent de
„culoarea politică”, şi fără a cădea într-un soi de ecumenism.
Menţinerea actualelor deosebiri denominaţionale nu contribuie
la unitatea Bisericii ca Trup al lui Hristos, de aceea, va fi
nevoie de lucrări care să realizeze punţi, legături între
credincioşi. Aceste lucrări răspund, ca şi mişcările subterane,
unor nevoi ce nu pot fi împlinite corespunzător în bisericile
locale, şi vor fi realizate astfel încât oamenii să nu fie puşi în
184
situaţia de a-şi părăsi biserica. O biserică locală mare poate
acoperi, în general, aproape toate nevoile, dar realitatea arată că
există o mulţime de biserici de mici dimensiuni, care nu pot
realiza acest lucru. Spre exemplu, o astfel de lucrare poate să se
adreseze consilierii spirituale şi pastorale realizate profesional,
de creştini cu studii de psihologie alături de studii de consiliere
biblică şi pastorală; îmi pot imagina, de asemenea, centre de
învăţare aprofundată a modului de laudă şi închinare, sau
centre funcţionând ca nişte „şcoli ale proorocilor” cum este cea
a lui Dr. Jonathan David în Malaezia, centre de conferinţe şi
seminarii la care sunt invitaţi să conferenţieze lucrători
recunoscuţi pe plan mondial, centre specializate în lucrarea
pentru femei, tineri, adolescenţi, copii, centre de „turism
spiritual” şi multe altele.
În prezent asociaţiile creştine cu caracter interconfesional
răspund, într-o anumită măsură, aceluiaşi deziderat, toate
încorporând valori creştine: asociaţii ale oamenilor de afaceri
creştini, cele cu caracter educaţional, social, de asistenţă
socială, centre de consultanţă juridică etc. În viitor însă,
lucrările vor avea un caracter mult mai profund spiritual.
O altă schimbare importantă va fi mutarea unei mari
părţi a activităţii bisericii pe Internet. Evanghelizarea se va
muta pe Internet. Se vor înmulţi şi dezvolta site-urile de
apologetică creştină, cele de resurse creştine (predici, cărţi,
filme, clipuri, slujbe on-line etc). Creştinii vor interveni pe
forumurile de discuţii cu tematică spirituală din Internet.
Este necesară şi o mişcare de conştientizare în rândul maselor
a diferenţei dintre Biserica lui Hristos şi lucrurile ruşinoase ale
religiei false, care îşi asumă pe nedrept apartenenţa la Hristos,
şi care a dus la cruciade, inchiziţie, erori papale, corupţie
bisericească, desfrânare monastică, crime săvârşite în numele
lui Hristos. Asocierea lui Hristos cu această istorie face ca
oamenii să-L respingă pe Dumnezeu... În norod s-au ridicat şi

185
prooroci mincinoşi, cum şi între voi vor fi învăţători mincinoşi,
care vor strecura pe furiş erezii nimicitoare... Şi, din pricina
lor, calea adevărului va fi vorbită de rău. 2 Petru 2.1.

Ce ar trebui să facă credinciosul autentic şi biserica locală

în aceste cirscumstanţe?

Apropierea cu repeziciune a sfârşitului trebuie să

determine în primul rând, în fiecare din noi ca persoană, dar şi
ca adunare, o reevaluare responsabilă a stării noastre de fapt,
împreună cu o reevaluare a sistemului nostru de referinţă în ce
priveşte viaţa de credinţă.
Venirea Domnului e aproape, începe confruntarea cu
forţele întunericului, suntem noi pregătiţi? Timpul predicilor de
umplutură a trecut. Trebuie să trecem la învăţăturile
desăvârşite, şi nu doar ca predicare, ci ca trăire a lor. Viaţa
noastră, prin faptul că avem mai mult „cer” în noi, trebuie să
devină o Evanghelie vie. E timpul ca Biserica să devină în
adevăr o împărăţie spirituală de preoţi (Apocalipsa 1.6).
E timpul să încetăm să ne mai jucăm „de-a
Biserica”. E timpul să-L luăm pe Dumnezeu în serios.
Înainte de toate, dacă citiţi această carte şi nu aveţi
încă un legământ cu Isus, grăbiţi-vă să îl faceţi. Pentru cei care
nu ştiu cum, sau nu înţeleg ce înseamnă „a fi născut din nou”,
am scris cartea „Scrisori către prieteni. Introducere în
creştinismul autentic”. Scrieţi-mi pe E-mail şi solicitaţi această
carte.
1. În primul rând trebuie să ne asigurăm că avem în
mod autentic sigiliul Duhului Sfânt în noi (Efeseni 1.13). Voi
însă nu mai sunteţi pământeşti, ci duhovniceşti, dacă Duhul lui
Dumnezeu locuieşte într-adevăr în voi. Dacă n-are cineva

186
Duhul lui Hristos, nu este al Lui. Romani 8.9 . Trebuie să fim
siguri de asta. Trebuie să experimentăm călăuzirea personală a
Duhului „în” noi. (Romani 8.14), ca semn al sigilării.
2. După ce am avut prima experienţă a umplerii cu
Duhul Sfânt, noi înşine avem responsabilitatea re-umplerii
regulate, permanente, cu puterea Sa: De aceea îţi aduc aminte
să înflăcărezi darul lui Dumnezeu, care este în tine prin
punerea mânilor mele 2 Timotei 1.6. Acelaşi mesaj îl avem în
Pilda fecioarelor (Matei 25) şi în Efeseni 5.18, Efeseni 6:10, 1
Corinteni 14.32. Trebuie să ne asigurăm că avem ulei în
candelă. În întuneric nimeni nu va putea lumina cu „principii”
biblice. Cărturărismul îşi va dovedi insuficienţa. Cine nu va
avea ulei nu va putea rezista.
3. Trăiţi Evanghelia. Sfinţiţi-vă tot mai mult! Trăiţi
ceea ce mărturisiţi! Trăiţi Împărăţia! Esenţa ei este dragostea
care se dăruieşte. Umpleţi-vă de bucuria Lui autentică; nu
puteţi dărui decât ceea ce aveţi! Practicaţi Adevărul şi
Dragostea Divină alături de Călăuzirea personală, acestea sunt
semnele pecetluirii voastre! Deveniţi prin viaţa voastră o
Evanghelie vie! Fiţi „sare” şi „lumină”! Fiţi „mireasma lui
Hristos” în mijlocul oamenilor între care trăiţi.
4. Operaţi cu darurile spirituale. Trebuie să folosim
ceea ce Dumnezeu ne-a dat. Cu această autoritate, pe care deja
am primit-o trebuie să mergem şi să facem lucrarea. (Luca
10.19, Fapte 4.29-30, Matei 28.19-20, Marcu 16.15-18).
Manifestarea Duhului va fi diferită, dar trebuie să existe o
manifestare a Lui!
Trebuie să existe semnalmente că Isus, prin Duhul, este în
noi, şi se manifestă prin noi! O teologie „bună” nu este
suficientă. Nu vă lăsaţi amăgiţi de doctrinele moarte,
cărturăreşti. Curg sau nu curg râuri de apă vie din inimile
noastre? Aceasta e întrebarea!

187
 5. Pe voi înşivă încercaţi-vă dacă sunteţi în credinţă.
Pe voi înşivă cercaţi-vă. Nu recunoaşteţi voi că Isus Hristos
este în voi? Afară numai dacă sunteţi lepădaţi. 2 Corinteni
13.5. Cum ne dăm seama dacă suntem în credinţa corectă?
Detalii în Scrisori către prieteni. Introducere în creştinismul
autentic. Ardelean, (2009).
6. Întâlniţi-vă cu fraţi în Domnul care vă împărtăşesc
dorinţa de a fi mai aproape de Dumnezeu, tânjirea de a avea
mai mult din El, de a fi mai aproape de El, de a avea o
comuniune personală autentică cu El, dorinţa de a vedea cum
râuri de apă vie chiar curg din inima voastră şi cereţi lui
Dumnezeu toate aceste lucruri, în rugăciune, cu stăruinţă. Fiţi
preocupaţi întru totul de acestea. Chiar dacă în cea mai mare
parte a timpului toţi avem îndatoriri existenţiale, important este
unde este inima noastră.
7. Înarmaţi cu resursele spirituale, vestiţi
Evanghelia. Întunericul se apropie, trebuie să lucrăm cât mai
este încă ziuă, cât încă se poate spune „astăzi”. În zilele nostre
în Indonezia Dumnezeu a ridicat doi predicatori în vârstă de
numai opt ani. Moko predică Evanghelia, iar Selfin face semne
şi minuni ( Îi găsiţi pe Internet, la http://www.alfanet.ro/stiri/?
pag=mc&cat=intl&id=55) . Dumnezeu ne face de ruşine, dar
îşi împlineşte cuvântul. ...Dar preoţii cei mai de seamă şi
cărturarii, când au văzut minunile pe care le făcea, şi pe copii
strigând în Templu şi zicând: „Osana, Fiul lui David!” s-au
umplut de mânie.
Şi I-au zis: „Auzi ce zic aceştia?” „Da” le-a răspuns
Isus. „Oare n-aţi citit niciodată cuvintele acestea: „Tu ai scos
laude din gura pruncilor şi din gura celor ce sug?” Matei
21:15 ( vezi şi Luca 19.40)
8. Bisericile locale trebuie să-şi reevalueze întreaga lucrare,
doctrine şi activităţi. Urmează ele norul şi stâlpul de foc al
Duhului? (Exod 13.21). Sunt ele nişte adunări spirituale, sau
188
sunt sufleteşti? Satisfac ele setea de hrană spirituală a
credincioşilor, sau stagnează în învăţături începătoare
nereuşind să depăşească stadiul principiilor? Cum stau cu
călăuzirea personală în Duhul Sfânt şi cu Puterea Duhului
Sfânt conducătorii bisericii? Care sunt criteriile după care îşi
evaluează aceştia activitatea? Care este debitul de „apă vie”
care curge din inimile credincioşilor? Care este proporţia oilor
care aud glasul Domnului?
9. Trebuie să redefinim, în mod spiritual, nu intelectual,
ce înseamnă „maturitatea” şi „desăvârşirea sfinţilor” precum şi
modul în care evaluăm progresul credincioşilor şi al bisericii.
Biserica trebuie să devină una spirituală!
10. Aroganţa confesională trebuie să dispară. Atitudinea
în care privim „de sus” la celelalte denominaţiuni este toxică.
În definitiv, oamenii sunt mântuiţi, printr-un legământ
personal, de către Isus, nu de către o anumită biserică sau
confesiune.
11. Trebuie să renunţăm la eforturile noastre de a zidi
Biserica prin lucrări omeneşti şi idei bune sufleteşti. Isus
Însuşi îşi va zidi Biserica Sa, atunci când fiecare discipol va
fi în contact cu El prin călăuzire personală. Biserica are
nevoie de viziune revelată şi de foc proaspăt din Duhul Sfânt.
Cei care aduc „foc străin” printr-o lucrare sufletească vor fi
descalificaţi. (Levitic 10.1).
12. Trebuie să încetăm să percepem viaţa creştină în
termeni de „binecuvântare”47 şi să începem să o definim în
termeni de „ascultare”. Biserica este o armată, nu un spital şi
nici un centru de asistenţă socială, deşi, ca orice armată,
încorporează şi aceste departamente. Experienţa a arătat că
47
Deşi face parte din viaţa creştină, binecuvântarea materială pământeană
nu este esenţa vieţii creştine ...Dacă numai pentru viaţa aceasta ne-am pus
nădejdea în Hristos, atunci suntem cei mai nenorociţi dintre toţi oamenii!
1 Corinteni 15.19.

189
„binecuvântarea” nu schimbă pe nimeni. Isus în noi schimbă
totul. Isus în noi face diferenţa.
13. Rolul pastorului se va schimba. El nu va mai juca
nici rolul unui „dumnezeu” în biserică, şi nici nu va mai fi
„omul orchestră”, care face toate lucrurile, ci va deveni un
mentor, al cărui scop principal va fi acela de a arăta
credincioşilor cum să trăiască într-o ascultare permanentă şi
activă de vocea lui Dumnezeu prin Duhul Sfânt, viaţa lui însuşi
fiind un model al unei relaţii autentice cu El.
14. Tot mai multe voci susţin că biserica nu va mai fi
un loc atât de public ca Gara de Nord. Deşi vor mai exista
întâlniri deschise tuturor, la întâlnirile „adevărate” vor participa
doar cei care îşi vor fi dovedit consacrarea faţă de Isus, doar cei
în a căror viaţă există semne şi roade ale prezenţei Împărăţiei,
care trăiesc în ascultare de Duhul. Aceasta pentru a crea un
„loc curat” de care Dumnezeu să se poată apropia, în Sfinţenia
Lui, şi în care El să se poată manifesta în plinătate prin
revelaţie, viziune, cuvinte de cunoştinţă şi înţelepciune,
umplere cu putere pentru slujire.

190
Bibliografie selectivă

Aïvanhov, Omraam M. (2005). Natură umană şi natură divină.

Bucureşti: Prosveta

Ardelean, Răzvan. [2008], (2009). Scrisori către prieteni. Introducere

în creştinismul autentic. Braşov: Editura Ema

Biblia, traducerea Cornilescu , versiunea electronică „Theophilos” 3.1.6

Braden Gregg. ( 2004). Efectul Isaia. Decodificarea ştiinţei pierdute a

Rugăciunii şi a Profeţiei. Bucureşti: Editura For You.

Brennan, B. Ann. (1993). Puteri tămăduitoare. Oradea: Hungalibri

Byrne, Rhonda. (2007). Secretul. Braşov: Adevăr Divin
Capps, Charles. (2007). Puterea creatoare a cuvintelor. Bucureşti:
Prestige
Capra, Fritjof. ( 2004). Taofizica. O paralelă între fizica modernă şi
mistica orientală. Bucureşti: Editura Tehnică

Cocoru, Daniel. (1981). 20 de stiinţe ale secolului XX. Bucureşti:

Albatros

Crabb, Larry. (2007. Conectarea interpesonală. Oradea: Imago Dei

Douglas, J.D. coord. (1995). Dicţionar biblic. Oradea: Cartea Creştină.

Emoto, Masaru. (2006). Mesajele ascunse din apă. Braşov: Adevăr

Divin

Epperson, A.R. (1997). Noua ordine mondială. Tucson(Arizona):

Publius Press

191
Grudem, Wayne. (2004). Teologie sistematică. Oradea: Editura Făclia &
Editura Universităţii Emanuel

Lee, Witness. (2003). Economia lui Dumnezeu. Anaheim(USA): Living

Stream Ministry

Nee, Watchman. Ed II (2000). Puterea ascunsă a sufletului. Oradea:

Lampadarul de aur

Nee, Watchman. (2006). Omul spiritual. Oradea: Lampadarul de aur

Pearl, Eric Dr. ( 2006) Reconectarea. Vindecă-i pe alţii, vindecă-te pe

tine. Bucureşti: Editura For You

Petran, Anna. (2006).Taijiquan. Sănătate şi tinereţe sau...iubire în paşi

de dans. Arad: Cristal Life

Schlink, M.B. (1987). New Age dintr-o perspectivă biblică. Cluj-

Napoca: Alo

Teodorescu,C.coordonator. (2007). Spaţiul Sud-Est European. Strategii

XXI. Acţiuni energo-informationale. Sesiunea de comunicări
ştiintifice cu participare internaţională. Bucureşti: Editura
Universităţii de Apărare „Carol I”.

Vitale, Joe. (2008). Factorul de Atracţie. Bucureşti: Meteor Press

Weldon, J. & Wilson, C., Dr. (2000). Yoga şi Meditaţia Transcedentală.

Făgăraş: Agape.

Welwood, John. (2006). Psihologia Trezirii. Budismul, psihoterapia şi

calea transformării personale şi spirituale. Bucureşti: Elena
Francisc Publishing.
***. (2007). Zoharul. Cartea splendorii. Bucureşti: Herald

192