Apocalipsa lui Moise

Apocalipsa lui Moise

Notă introductivă

Apocalipsa lui Moise, numită astfel de către Tischendorf în urma preluării unei
inscripţii eronate a copistului, reprezintă o versiune extinsă a Genezei, 3 şi 4. Fără îndoială,
au existat de timpuriu, probabil chiar înainte de distrugerea celui de al Doilea Templu, mai
multe legende despre Adam şi Eva care s-au păstrat în parte, dar nu în limba lor originală.
Deşi este general acceptat că Apocalipsa lui Moise aparţine corpusului apocrifelor Noului
Testament, acest document ar putea la fel de bine să se numere printre apocrifele Vechiului
Testament; aceasta deoarece textul nu conţine nici o referinţă explicită la vreo scriere
creştină, în forma sub care se prezintă acum, pare să fie un fragment dintr-o lucrare mai
extinsă. Cel puţin câteva pasaje sugerează o dată destul de veche; este foarte posibil ca
autorul Evangheliei lui Nicodim să se fi inspirat de aici pentru a alcătui vestita legendă a
Pomului Vieţii şi a Mirului îndurării. O relatare a acestei legende poate fi găsită în lucrarea
lui Cowper, Apocryphal Gospels, xcix-cii; la Maury, Croyances et Legendes de l'Antiquite,
p. 294; în comentariul lui Renan din Journal Asiatique din 1853. Textul lui Tischendorf este
luat din patru manuscrise: A, un manuscris veneţian din secolul al XIII-lea; B şi C,
manuscrise vieneze din secolul al XIII-lea, respectiv al XIV-lea; şi D, un manuscris milanez
de prin secolul al XI-lea.

*
Adam, aflat pe patul de moarte, îi cere Evei să-i adune pe copiii lor şi să le
istorisească despre păcatul originar, înainte de Cădere, ei doi locuiau în Paradis, care se afla
în al treilea Cer. Eva povesteşte cum şarpele a venit la ea în timp ce îngerii lor păzitori se
aflau în cel mai înalt Cer pentru a-1 proslăvi pe Dumnezeu. Satana a convins-o să mănânce
din fructele pomului interzis; la rândul ei, l-a îndemnat pe Adam să păcătuiască în acelaşi fel.
Consecinţa actului lor necugetat a fost pierderea cinstei şi purităţii originare cu care
Dumnezeu i-a înzestrat la creaţia lumii. Drept pedeapsă pentru fapta lor, Dumnezeu îi alungă
din Paradis, trimiţându-i pe Pământ. Cu toate acestea, lui Adam i se făgăduieşte - dacă viaţa
lui pe pământ va fi bună şi dreaptă -, învierea în cel de-al treilea cer, unde el va putea din nou
să se înfrupte din roadele Copacului Vieţii şi să trăiască veşnic.

Apocalipsa lui Moise

Povestirea vieţii lui Adam şi a Evei, cei dintâi făcuţi, dezvăluită de Dumnezeu robului
Său Moise prin arhanghelul Mihail atunci când Moise a primit din mâna Domnului Tablele
Legii legământului.

CAPITOLUL l

Iată aşadar cele petrecute cu Adam şi Eva. După ce au fost izgoniţi din rai, Adam a
luat-o pe Eva, soţia sa, şi au mers spre răsărit, unde au rămas vreme de optsprezece ani şi

1
 Apocalipsa lui Moise

două luni; iar Eva a rămas grea şi a născut doi fii, pe Diafot, numit şi Cain, şi pe Amilab1
care se mai chema şi Abel.

CAPITOLUL 2

Iar după aceasta, Adam şi Eva rămăseseră doar ei doi; şi pregătindu-se ei de culcare,
Eva îi spuse lui Adam, domnul ei: „Stăpâne, în visul ce l-am avut noaptea trecută am văzut
sângele fiului meu Amilab, care se cheamă Abel, că se vărsa în gura fratelui său Cain, care îl
bea cu nesaţ şi fără milă. Iar Abel se ruga de Cain să nu i-l bea pe tot, dar acesta nu voia să
asculte, şi nu s-a lăsat până ce nu l-a sorbit până la picătura cea din urmă. Numai că sângele
nu a voit să rămână în pântecele lui Cain, ci i-a ţâşnit pe gură afară. Atunci Adam a zis către
Eva: „Să ne sculăm de-aici şi să mergem să vedem ce s-a petrecut cu ei, ca nu cumva să fie
supăraţi cu ceva de vrăjmaşul.
CAPITOLUL 3

Şi ducându-se, l-au aflat pe Abel omorât de mâna lui Cain, fratele său. Atunci
Dumnezeu l-a chemat pe arhanghelul Mihail: „Spune-i lui Adam aşa: «Taina pe care o ştii nu
are legătură cu fiul tău Cain, căci el este un fiu al mâniei. Ci tu să nu te întristezi, căci îţi voi
dărui în schimb un alt fiu, care îţi va descoperi ţie toate lucrurile, aşa cum şi tu i le vei
descoperi pe cele pe care le ştii. Numai să nu-i spui lui nimic dinainte.» Pe acestea le-a spus
Dumnezeu îngerului Său; iar Adam a păstrat cuvântul în inima sa, şi tot astfel şi Eva
dimpreună cu el, fiind mâhniţi pentru Abel, fiul lor.

CAPITOLUL 4
Iar după un timp, Adam a cunoscut-o pe Eva, iar ea a rămas grea şi l-a născut pe Set.
Atunci Adam i-a spus Evei: „Iată, avem un fiu în locul lui Abel cel înjunghiat de Cain; să
aducem slavă şi jertfă lui Dumnezeu pentru aceasta”.

CAPITOLUL 5

Şi a avut2 Adam treizeci de fii şi treizeci de fiice3. Apoi a căzut bolnav şi, strigând cu
glas mare, a zis: „Să vină la mine toţi fiii mei, ca să-i văd înainte de a muri”. Şi i-au fost
aduşi cu toţii, căci pământul era locuit în trei părţi; iar ei au intrat cu toţii pe uşa casei lui
pentru a se ruga lui Dumnezeu. Dar fiul său Set a zis: „Părinte Adame, care este pricina du-
rerii tale?” Şi el a răspuns: „Fiul meu, greu este necazul ce m-a cuprins”. Atunci l-au întrebat
cu toţii: „Care îţi este necazul şi suferinţa?”

_______________________________
1
Manuscrisele indică o mare varietate de denumiri.
2
Literal, „a făcut".
3
Un manuscris adaugă: „Şi a trăit Adam 930 de ani. Iar când i-a sosit sfârşitul, a strigat” etc.

CAPITOLUL 6
Iar Set i-a luat-o înainte şi a zis: „Oare nu este din pricina fructelor din rai din care ai
gustat, iar acum suferi de dorul lor? Dacă este aşa, porunceşte-mi, şi voi merge să ţi le aduc.

2
 Apocalipsa lui Moise

Căci îmi voi mânji capul, şi mă voi tângui şi ruga, iar Domnul mă va asculta şi va trimite pe
îngerul Său; şi eu ţi le voi aduce ţie4, iar supărările tale vor lua sfârşit”. Adam i-a zis: „Nu,
fiul meu Set; ci suferinţa şi necazul meu sunt de nevindecat”. Set l-a întrebat: „Dar cum se
poate aceasta, şi care este pricina lor?”

CAPITOLUL 7

Adam începu deci să-l lămurească: „Atunci când Dumnezeu m-a făcut pe mine şi pe
maica ta pentru care mor eu acum, ne-a dăruit toţi pomii din rai; însă dintr-unul singur ne-a
poruncit să nu mâncăm, fiindcă din acela ni se va trage moartea. S-a întâmplat însă că a venit
rândul îngerilor care-o păzeau pe maica ta să se suie la Tronul dumnezeiesc pentru a-l
preaslăvi pe Dumnezeu; atunci vrăjmaşul, văzând că lângă ea nu se afla nimeni, nici eu, nici
sfinţii îngeri, i-a întins ei din roadele pomului, iar ea a gustat, după care mi-a dat şi mie să
gust. Prin această mâncare l-am mâniat pe Dumnezeu.

CAPITOLUL 8

Sculându-se din Tronul Său, Domnul a venit în rai şi, strigând cu un glas înfricoşător,
zicea: «Adame, unde eşti? De ce te-ai ascuns de la faţa Mea? Oare se va ascunde casa de cel
care a ridicat-o?» Şi adăugă: «Fiindcă te-ai lepădat de legământul încheiat cu Mine, am adus
asupra trupului tău şaptezeci de lovituri felurite5. Suferinţa adusă de cea dintâi este a vederii;
a celei de-a doua, a auzirii; şi tot aşa, una după alta, până când vei fi nimicit cu totul»“.

CAPITOLUL 9

Astfel vorbi Adam către fiii săi, gemând şi zicând: „Ce voi face? Căci sunt mult
tulburat”. Eva plângea şi ea, zicând: „Scoală-te, stăpâne Adame, dă-mi mie jumătate din
suferinţa ta şi lasă-mă să o port, căci prin mine au venit acestea asupra ta; din pricina mea
eşti acum cuprins de jale şi mâhnire”. Dar Adam i-a spus Evei: „Ridică-te şi du-te cu fiul
nostru Set în preajma raiului şi presăraţi ţărână pe capetele voastre şi plângeţi, rugându-L pe
Domnul să se milostivească de mine şi să-l trimită pe îngerul Lui în rai şi să-mi dea puţin mir
din pomul din care curge acesta; pe acesta să mi-l aduceţi, şi mă voi unge şi mă voi odihni şi-
ţi voi arăta chipul în care am fost înşelaţi atunci”.

________________________________
4
O altă versiune spune: „Şi-mi va aduce de la tine pomul ce rodeşte milostivire - atunci necazul tău va
pleca de la tine”
5
Sau plăgi.

CAPITOLUL 10

Deci Set şi Eva se îndreptară către ţinuturile raiului. Iar pe cale, au fost atacaţi de o
fiară sălbatică, iar fiul ei se luptă cu aceasta. Atunci Eva a plâns, zicând: „Vai mie, vai mie;
căci la Ziua de Apoi, toţi cei care vor fi păcătuit mă vor blestema, ocărându-mă pentru că n-
am păzit porunca lui Dumnezeu”. După care strigă la fiara aceea: „O, sălbăticiune rea, cum
de nu te temi să te lupţi împotriva chipului lui Dumnezeu? Cum de îndrăzneşti să-ţi deschizi

3
 Apocalipsa lui Moise

fălcile? Cum de ţi-ai ascuţit colţii împotriva noastră? Cum de ţi-ai uitat starea, ca una ce
trebuia să fii supusă chipului lui Dumnezeu?” Însă fiara aceea răspunse, mugind:

CAPITOLUL 11

„O, Evo, nu împotriva noastră trebuie să-ţi fie mustrarea, şi nici plânsul, ci împotriva
ta însăţi, căci tu te-ai făcut începutul sălbăticirii firii. Cum de ţi s-a deschis ţie gura să
mănânci din pomul din care Dumnezeu îţi poruncise să nu mănânci? Aceasta este singura
pricină pentru care firea întreagă s-a schimbat. Aşa că nu ştiu dacă ai putea să înduri toate
ocările pe care ţi le putem aduce noi ţie”.

CAPITOLUL 12

Atunci Set zise către fiara aceea: „Ba să-ţi închizi gura şi să nu mai spui un cuvânt, ci
să fugi de la chipul lui Dumnezeu până la ziua Judecăţii”. Iar fiara i-a răspuns. „Set, iată că
plec de la chipul lui Dumnezeu”. Aşa că sălbăticiunea aceea fugi şi se duse la bârlogul ei,
lăsându-l pe Set rănit.

CAPITOLUL 13

Iar Set ajunse împreună cu Eva, maica lui, în preajma raiului; acolo au stat şi au
plâns, rugându-1 pe Dumnezeu să trimită pe îngerul Său, pentru a le dărui6 lor Mirul
îndurării. Dumnezeu l-a trimis la ei pe arhanghelul Mihail, care le spuse acestea: „Set, omul
lui Dumnezeu, nu te mai obosi cu rugăciunea pentru copacul izvorâtor de mir, ca să-l ungi pe
părintele tău Adam; căci aceasta nu ţi se va da ţie acum, ci în zilele din urmă. Atunci se va
scula tot trupul ieşit din Adam chiar în ziua aceea, iar aceştia vor fi un popor sfânt; atunci li
se va dărui lor desfătarea raiului, iar Dumnezeu va fi cu ei. Şi nimeni nu va mai păcătui
împotriva Lui, fiindcă inima vicleană va fi scoasă de la ei şi li se va da lor o inimă care va
pricepe ce este binele şi care nu se va mai închina decât Lui Dumnezeu. Iar tu întoarce-te la
tatăl tău, căci măsura vieţii lui s-a împlinit, măsura fiind de trei zile.7 Iar când va fi să-i iasă
sufletul, îţi va fi dat să cunoşti ce cale înfricoşătoare are acesta de străbătut”.
CAPITOLUL 14

Sfârşind de spus acestea, îngerul plecă de la ei, iar Set şi cu Eva se întoarseră la cortul
în care se odihnea Adam. Adam i-a spus Evei: „Pentru ce ai adus acest necaz şi o mânie atât
de grozavă asupra noastră, mânie care este însăşi moartea ce s-a înstăpânit asupra neamului
nostru?” Apoi i-a cerut: „Cheamă-i pe toţi copiii noştri şi pe copiii lor, şi spune-le care a fost
păcatul nostru”.

________________________________
6
Lit., „el va da''.
7
O altă lectură ar fi: „căci zilele vieţii lui s-au împlinit, aşa că de-acum va mai trăi încă trei zile iar apoi
va muri”

CAPITOLUL 15

4
 Apocalipsa lui Moise

Atunci Eva le-a spus: „Ascultaţi, voi toţi copiii mei şi copiii copiilor mei, şi vă voi
spune cum am fost amăgiţi de vrăjmaşul nostru. Ştiţi că, atunci când ni s-a încredinţat
grădina raiului, fiecare avea o ţarină anume în grijă; eu mă îngrijeam de partea dinspre
miazăzi şi apus. Iar diavolul s-a dus în ţarina lui Adam, unde vieţuiau jivinele de fel băr-
bătesc (fiindcă Dumnezeu împărţise fiarele după felul lor, dându-le pe cele bărbăteşti
părintelui vostru, iar mie pe cele femeieşti, încât fiecare se îngrijea de ale lui.)

CAPITOLUL 16

Iar diavolul vorbi către şarpe, zicându-i: «Vino încoace, că-ţi voi destăinui un lucru în
care mi-ai putea fi de mare ajutor». Şarpele veni, iar diavolul îi spuse: «Am auzit că eşti mai
înţelept decât toate jivinele, aşa că am venit să te cunosc;8 şi iată că găsesc că te afli mai
presus de toate fiarele, şi că ele îţi caută bunăvoinţa. Cu toate acestea, nu pricep cum poţi să
te supui cuiva care este mult sub agerimea ta. De ce să mănânci tu din roşcovele9 pe care ţi le
dau Adam şi soţia lui, şi nu din rodul raiului? Scoală-te şi vino încoace, şi vom face ca Adam
să fie alungat din rai prin lucrarea femeii lui, tot aşa cum şi noi am fost alungaţi de-aici din
pricina lui». Dar şarpele i-a răspuns: «Mă tem să-l mânii pe Domnul» Atunci diavolul i-a zis:
«Cât despre asta, să nu ai nici o teamă; fă-te doar unealta mea, iar eu voi pune în gura ta un
cuvânt cu care vei putea să-l înşeli pe Adam».

CAPITOLUL 17

Îndată se duse pe lângă zidurile raiului în ceasul în care îngerii se suie ca să-L
preaslăvească pe Dumnezeu. Atunci Satana se arătă sub chipul unui înger al lui Dumnezeu,
lăudându-l pe Dumnezeu în felul propriu îngerilor. Şi căutând la el prin crăpăturile zidului, l-
am văzut ca pe un înger. Atunci el mi-a zis: «Tu eşti Eva?» Iar eu i-am zis că da, eu sunt.
Atunci el mi-a zis: «Ce faci tu aici, în grădina raiului?» Iar eu i-am spus: «Dumnezeu ne-a
aşezat aici, să o îngrijim şi să ne hrănim din roadele ei». Dar diavolul mi-a răspuns prin gura
şarpelui: «Aşa este, numai că voi nu mâncaţi chiar din toţi pomii.» Însă eu i-am spus: «Sigur
că mâncăm din toţi, în afară de cel care se află în mijlocul raiului; din acela Dumnezeu ne-a
poruncit să nu mâncăm, căci vom muri de moarte».

______________________________
8
Manuscrisul C spune: „Voi lua de la tine sfatul” [C este manuscrisul vienez din secolul al XII-lea;
vezi Tischendorf, Apocalypses Apocryphoe, pp. xi, xii.-R.]
9
Se pare că este stabilit că „zizania” din greacă şi „zawdn" din arabă era tot una cu planta zizanie; însă,
datorită asociaţiilor ulterioare, este mai bine să păstrăm acest termen („roşcove”).

CAPITOLUL 18

Atunci şarpele mi-a zis: «Pe cât este de viu Dumnezeu, pe atât sunt eu de îndurerat
pentru că sunteţi ca nişte necuvântătoare. Iată, nu vreau să fiţi neştiutori fată de aceasta; ci
sculaţi-vă, veniţi aici, ascultaţi-mă şi mâncaţi, ca să vedeţi cât de nepreţuit este acest pom,
după cum ne-a spus chiar El». Însă eu i-am răspuns că mă tem să nu-l mânii pe Dumnezeu.

5
 Apocalipsa lui Moise

Dar el mi-a zis: «Să n-ai nici o frică; pentru că îndată ce veţi mânca, vi se vor deschide ochii
şi veţi fi ca nişte dumnezei, cunoscând ce este binele şi ce este răul. Iar Dumnezeu, pentru că
ştie că veţi fi ca El, de aceea se împotriveşte şi vă spune să nu mâncaţi. Dar uită-te numai la
pomul acesta şi vezi cât este de minunat».
Iar eu am cercetat pomul şi am văzut cât este de minunat, încât am zis: «Într-adevăr,
pomul acesta este o privelişte tare plăcută privirii». Însă tot îmi era teamă să mă înfrupt din
roadele lui. Atunci mi-a zis: «Haide, am să te ajut şi am să-ţi dau chiar eu; vino aici!» Atunci
eu i-am deschis iar el a intrat în rai, mergând înaintea mea.

CAPITOLUL 19

Şi numai puţin mergând noi, se-ntoarse şi-mi spuse: «M-am răzgândit, nu-ţi voi mai
da roadele acestea să le mănânci.» A spus asta dorind să mă amăgească şi să mă nimicească
cu totul. Apoi adăugă: «Jură-mi că îi vei da şi soţului tău». Iar eu i-am răspuns: «Nu ştiu cu
ce jurământ ti-aş putea jura; dar ce ştiu, aceea îţi voi spune: pe Tronul Domnului, şi pe
heruvim, şi pe pomul vieţii, îţi spun că îi voi da şi bărbatului meu să mănânce». Şi după ce a
primit acest jurământ de la mine, s-a dus şi s-a suit în pom. Iar în fructul pe care mi l-a dat
să-l mănânc a pus otrava vicleniei lui, care este a poftei; fiindcă pofta este începutul10 a tot
păcatul. Am aplecat creanga, am luat fructul şi l-am mâncat.

CAPITOLUL 20

Chiar în clipa aceea mi s-au deschis ochii şi am cunoscut că am fost despuiată de

dreptatea în care fusesem îmbrăcată. Aşa că am plâns, spunând: «Ce este lucrul acesta pe
care l-ai făcut cu mine, căci m-am vădit lipsită de slava în care fusesem împodobită?» Şi am
plâns şi pentru legământul pe care l-am încălcat. Iar acela coborî din pom şi se făcu nevăzut.
Apoi am căutat nişte frunze prin grădină, ca să-mi acopăr ruşinea. Dar nu am mai putut găsi
niciuna printre pomii şi plantele din rai fiindcă, în clipa în care am gustat, au căzut toate
frunzele din partea mea de grădină, în afară de cele ale unui smochin. Deci mi-am făcut o
cingătoare din frunzele pomului din care am mâncat.

CAPITOLUL 21

Atunci am strigat cu glas mare, zicând: «Adame, Adame, unde eşti? Scoală-te, vino la
mine, şi-ţi voi arăta un lucru nemaiîntâlnit». Iar când a venit tatăl vostru, i-a spus lui vorbe de
viclenie, care ne-a răpit nouă o mare slavă. Căci cum îmi deschideam gura, vorbea diavolul.
Aşa că am început să-l sfătuiesc, zicându-i: «Vino aici, stăpâne Adame, ascultă-mă şi ia din
fructul pomului din care Dumnezeu ne-a spus să nu mâncăm, şi vei fi ca Dumnezeu». Dar
părintele vostru mi-a răspuns că îi era teamă ca nu cumva să-l mânie pe Dumnezeu, însă eu i-
am spus: «Nu te teme, căci îndată ce vei mânca vei cunoaşte binele şi răul». Atunci l-am
înduplecat pe dată, iar el a mâncat; şi i s-au deschis ochii, văzând şi el goliciunea noastră.
Deci mi-a spus: «O, femeie vicleană, de ce ai lucrat ticăloşia aceasta în noi? M-ai îndepărtat
de la slava lui Dumnezeu».
_______________________________
1
MS C indică „rădăcină" şi „origine".

CAPITOLUL 22

6
 Apocalipsa lui Moise

Chiar atunci l-am auzit pe arhanghelul Mihail suflând în trâmbiţa lui, chemându-i pe
îngeri şi zicând: «Aşa grăieşte Domnul: veniţi cu Mine în rai şi ascultaţi cuvântul cu care îl
voi judeca pe Adam». Iar când l-am auzit pe arhanghel trâmbiţând, am zis: «Iată, Dumnezeu
vine în rai să ne judece». Drept aceea ne-am ascuns, căci ne-am temut. Iar Dumnezeu a sosit
în rai într-un car tras de heruvimi, iar îngerii îl preaslăveau. Atunci când Dumnezeu intră în
rai, toţi pomii şi plantele din ţarina lui Adam şi a mea au înflorit, şi toate se înviorau şi săltau.
Tronul lui Dumnezeu a fost pregătit chiar acolo unde se afla pomul vieţii.

CAPITOLUL 23

Şi Dumnezeu l-a strigat pe Adam, zicând: «Adame, unde te-ai ascuns crezând că nu
te voi găsi? Cum se va ascunde casa de cel care a înălţat-o?» Atunci tatăl vostru a răspuns şi
a zis: «Nu Doamne, nu ne-am ascuns crezând că nu vom fi găsiţi de Tine; ci pentru că mă
tem şi pentru că sunt copleşit de măreţia Ta, Doamne». Dumnezeu i-a spus: «Cine ţi-a arătat
că eşti gol? Sau poate ai călcat porunca pe care ţi-am dat-o să o păzeşti?» Atunci Adam şi-a
amintit cuvintele pe care i le-am spus când am voit să-l înşel, când i-am zis că voi stinge de
la el mânia lui Dumnezeu. Deci s-a întors şi a zis către mine: «De ce ai făcut lucrul acesta?»
Atunci şi eu mi-am adus aminte de cuvântul şarpelui, aşa că am spus: «Şarpele m-a înşelat».

CAPITOLUL 24
Însă Dumnezeu i-a zis lui Adam: «Întrucât nu te-ai supus poruncii mele, ci ai ascultat
de femeia ta, blestemat va fi pământul pentru tine. De fiecare dată când îl vei munci, el îşi va
opri de la tine belşugul său, răsădind în schimb spini şi pălămidă. În sudoarea feţei tale îţi vei
mânca pâinea. Vei fi tulburat din toate părţile. De ostenit te vei osteni, însă odihna nu o vei
cunoaşte. Rănit vei fi de amărăciune, dar nu vei cunoaşte nici o îndulcire. Vei fi pârjolit de
fierbinţeală şi încovoiat de ger; te vei trudi îndelung, dar nu vei agonisi decât vânt. Te vei
grăbi, dar nu vei izbândi nimic. Fiarele sălbatice, peste care ai stăpânit, se vor răzvrăti
împotriva ta fiindcă nu mi-ai păzit porunca».

CAPITOLUL 25

Şi întorcându-se către mine, Domnul mi-a zis: «Pentru că l-ai ascultat pe şarpe şi mi-
ai nesocotit porunca, vei fi într-o mare tulburare şi în dureri fără de număr şi de neîndurat; în
dureri îţi vei naşte pruncii; îi vei naşte într-un ceas11, şi îţi vei pierde viaţa din pricina atâtor
strâmtorări şi împunsături. Atunci vei mărturisi şi vei spune, Doamne, Doamne, mântuieşte-
mă; însă Eu nu mă voi apleca asupra păcatelor cărnii tale. Te voi judeca pe tine prin propriile
tale cuvinte, în virtutea duşmăniei pe care vrăjmaşul a pus-o în tine. Iar tu te vei întoarce
iarăşi la soţul tău şi el îţi va fi stăpân»12.

_____________________________
11
Inserat din MS. C.
12
MS. B. interpelează: „Iar Eva era de 12 ani atunci când a fost înşelată de diavol care i-a strecurat
poftele cele rele. Căci diavolul îiura pe oameni zi şi noapte, ca unul ce fusese şi el făcut în rai; şi de aceea a voit
să le ia locul şi să nu-i mai vadă acolo” [B este MS vienez din secolul al XIII-lea sau al XIV-lea; vezi
Tischendorf, Apoc. Apocr., p. xi.-R]

7
 Apocalipsa lui Moise

CAPITOLUL 26

Iar după ce a vorbit astfel către mine, s-a uitat către şarpe cu mare mânie, spunându-i:
«Pentru că ai făcut aceasta şi ai ajuns un lucru urâcios pentru a-i înşela pe cei nepăsători cu
inima, să fii blestemat între toate fiarele. Hrana sa-ţi lipsească pururea; ci să mănânci în
ţărână, să te hrăneşti cu ţărână şi să te târăşti în ţărână. Te vei târî pe piept şi pe pântece, căci
nu vei avea nici mâini şi nici picioare. Se vor lua de la tine urechile, iar aripă sau alt mădular
nu vei primi, şi nu vei avea nimic din toate cele pe care le au cei pe care i-ai amăgit cu
viclenia ta şi ai făcut să fie alungaţi din rai. Voi pune vrăjmăşie între tine şi sămânţa lui. Până
la Ziua de apoi, el îţi va pândi13 capul, iar tu lui călcâiul”.

CAPITOLUL 27

Sfârşind de spus acestea, porunci îngerilor Săi să fim alungaţi din rai. Pe când eram
împinşi afară şi mult ne căinam, părintele vostru Adam se rugă de îngeri, zicând: «Îngăduiţi-
mi numai o clipă şi lăsaţi-mă să-L implor pe Dumnezeu, ca să se arate milostiv cu mine;
înduraţi-vă de mine, căci am păcătuit». Atunci îngerii s-au oprit. Iar Adam strigă din
răsputeri, plângând cu amar şi zicând: «Iartă-mă, Doamne, pentru ce am făcut». Dar Domnul
zise: «Pentru ce v-aţi oprit şi nu l-aţi scos pe Adam cu totul din rai? Oare Eu sunt cel care am
păcătuit, sau judecata Mea este nedreaptă?» Atunci îngerii, căzând la pământ, l-au slăvit pe
Domnul, zicând: «Drept eşti Tu, Doamne, iar judecata Ta este cu dreptate».

CAPITOLUL 28

Şi întorcându-se către Adam, Domnul a zis: «Nu te voi mai lăsa de-acum în rai.» Dar
Adam a răspuns: «Doamne, dă-mi puţin din pomul vieţii, ca să mănânc înainte de a fi aruncat
afară». Domnul i-a zis: «Nu vei lua din el, căci a fost încredinţat heruvimilor care din pricina
ta îl păzesc acum cu săbii de foc ca nu cumva să guşti din el şi să ajungi să fii fără moarte în
veci, ci să ai parte de războiul pe care vrăjmaşul l-a ridicat întru tine. Dar după ce vei fi afară
din rai şi chiar dacă eşti sortit pieirii, dacă te vei păzi de rău te voi învia în ziua învierii;
atunci îţi va fi dat pomul vieţii şi nu vei mai cunoaşte moartea în veci».

______________________________
13
Aceasta este o versiune după Septuaginta şi totodată o interpretare după cartea ebraică a Facerii, Fac.
3, 15.

CAPITOLUL 29

Spunând acestea, Domnul porunci să fim alungaţi din rai. Iar îngerii l-au întrebat pe
Adam ce ar dori de la ei. Atunci Adam a răspuns astfel: «Iată, de-acum m-aţi izgonit. Rogu-
vă să-mi îngăduiţi să iau cu mine unele miresme dulci din rai, pentru a-i putea aduce jertfe lui
Dumnezeu la care El să bine voiască şi să mă asculte.» Iar îngerii i-au spus lui Dumnezeu:
«Atotputernice, porunceşte să-i fie date lui Adam jertfe14 de miresme plăcute din rai». Dum-
nezeu i-a îngăduit lui Adam să facă aşa. Şi îngerii l-au lăsat să se ducă şi el a adunat din

8
 Apocalipsa lui Moise

amândouă felurile - şofran şi nard, şi obligeană15 şi scorţişoară, precum şi alte seminţe pentru
hrana sa; iar după ce le-a luat pe acestea, a ieşit din rai. Şi a ajuns pe pământ.16

CAPITOLUL 30

Acum, copiii mei, v-am arătat chipul în care am fost înşelaţi. Dar voi să vă păziţi, ca
nu cumva să ajungeţi să uitaţi ce este bine”.

CAPITOLUL 31

Şi după ce a isprăvit de vorbit către fiii săi, iar Adam zăcea pironit de boală, căci nu
mai avea decât o zi de trăit, Eva îi spuse lui Adam: „Pentru ce să mori tu iar eu să trăiesc?
Sau cât de mult îmi mai rămâne mie de trăit?” Atunci Adam îi zise: „Nu te tulbura pentru
lucrurile acestea; căci nu vei mai zăbovi prea mult după mine. Vom muri amândoi, iar tu vei
fi pusă în mormântul meu. Şi după ce voi fi mort, îmi vei da pace17 şi nimeni nu mă va atinge
până ce îngerul Domnului nu va spune ceva despre mine. Căci nu mă va uita Dumnezeu până
în sfârşit, ci va căuta propriul Său vas pe care El însuşi l-a făurit. Mai degrabă scoală-te şi
roagă-te lui Dumnezeu până când îmi voi aşeza duhul în mâinile celui care l-a dăruit. Căci nu
ştim cum ne vom înfăţişa înaintea celui care ne-a făcut, dacă va fi mânios pe noi sau se va
întoarce şi va avea milă de noi”.

CAPITOLUL 32

Aşadar s-a sculat Eva şi a ieşit afară; şi aruncându-se la pământ, a zis: „Am păcătuit,
o, Dumnezeule; am păcătuit, o, Părinte a toate; am păcătuit împotriva Ta, am păcătuit
împotriva îngerilor Tăi aleşi, am păcătuit împotriva heruvimilor, am păcătuit împotriva
Tronului Tău neclintit; am păcătuit, o, Doamne, mult am păcătuit înaintea Ta, şi prin mine tot
păcatul a venit peste lume”. Şi pe când Eva încă se mai ruga, stând în genunchi, iată că veni
la ea îngerul oamenilor care o ridică, zicându-i: „Ridică-te, Evo, din pocăinţa ta; căci iată,
Adam soţul tău a ieşit din trup; ridică-te şi vezi cum este purtat duhul lui către Cel care l-a
făcut.

_______________________________
14
Sau „tămâie”
15
Este vorba despre „miresmele” de la Is. 43, 24; Ier. 6, 20. Vezi şi Ieş. 30, 23. Cânt. 4,14, Iez. 27,19.
16
Sau „şi noi eram pe pământ".
17
Sau „mă vei unge”

CAPITOLUL 33

Şi Eva se ridică şi îşi acoperi faţa cu mâna; iar îngerul i-a spus: „Ridică-te din
lucrurile pământului”. Eva privi ţintă la cer şi văzu un car de lumină zburând sub patru
vulturi strălucitori - era cu neputinţă pentru oricine din cei născuţi din femeie să spună slava
acestora ori să privească la faţa unuia din ei - iar îngerii mergeau înaintea carului. Când au
ajuns în locul unde zăcea Adam, carul a stat nemişcat, iar serafimii s-au aşezat între el şi car.

9
 Apocalipsa lui Moise

„Şi am văzut,” spuse Eva, „cădelniţe de aur şi trei sticluţe; şi iată, îngerii cu tămâia,
cădelniţele şi sticluţele au intrat în altar; le-au aprins, şi fumul de la tămâie a acoperit cerul.
Iar îngerii se aplecau şi-l proslăveau pe Dumnezeu, strigând şi spunând: «Sfinte Dumnezeule,
iartă; căci el este chipul Tău şi lucrarea sfintelor Tale mâini. »

CAPITOLUL 34

Şi din nou, eu, Eva, am văzut două taine mari şi înfricoşătoare stând înaintea lui
Dumnezeu. De teamă, am plâns şi am strigat la fiul meu Set, zicând: «Ridică-te, Set, de lângă
trupul părintelui tău Adam şi vino lângă mine ca să vezi ceea ce nici un ochi nu a văzut
vreodată; să-i vezi că se roagă pentru părintele tău Adam»“.

CAPITOLUL 35

Atunci Set veni lângă mama lui, zicându-i: „Ce ţi s-a întâmplat? De ce plângi?” Eva
i-a zis: „Priveşte cu ochii tăi în sus şi vei vedea cerurile deschise şi trupul tatălui tău stând cu
faţa în jos şi toţi sfinţii îngeri împreună cu el, rugându-se pentru el şi zicând: «Iartă-l pe el,
Părinte a întregii făpturi, căci este chipul Tău». Aşadar ce poate să însemne aceasta, fiul meu
Set? Şi când va fi predat în mâinile Părintelui şi Dumnezeului ceresc? Şi cine sunt cei doi cu
faţa întunecată care stau în timpul rugăciunii lângă tatăl tău?”

CAPITOLUL 36

Set îi răspunse mamei lui aşa: „Cei doi sunt soarele şi luna, care apun pentru a se
duce să se roage pentru tatăl meu Adam”. Eva i-a zis: „Dar atunci unde este lumina lor, şi de
ce s-au făcut atât de întunecaţi la vedere?” Iar Set i-a răspuns: „Ei nu pot străluci în prezenţa
Luminii lumii18 şi aceasta este pricina pentru care le-a fost ascunsă lumina”.

CAPITOLUL 37

Şi pe când vorbea Set cu mama lui, îngerii au suflat în trâmbiţe şi au strigat cu glasuri
ca de tunet, zicând: „Lăudată să fie slava Domnului asupra făpturii Lui, căci El a arătat milă
spre Adam, lucrul mâinilor Lui”. După ce au spus aceasta, a venit un serafim cu şase aripi,
luându-l pe Adam şi ducându-l spre lacul Aherus, unde l-a spălat înaintea lui Dumnezeu.

CAPITOLUL 38

Şi după ce Adam a stat întins trei ceasuri19, Domnul lumii şi-a întins braţele din
Tronul Său cel sfânt şi l-a înviat; apoi l-a dat arhanghelului Mihail, zicându-i: „Ridică-l în
rai, chiar până la al treilea cer, şi ţine-l acolo până în ziua cea mare şi înfricoşătoare pe care o
voi aduce peste lume”. Iar arhanghelul Mihail l-a luat pe Adam, i-a arătat calea şi l-a uns,
împlinind toate câte i le ceruse Dumnezeu când i-a dăruit iertarea lui Adam.
______________________________
18
MS. A încheie aici în felul următor: „Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Amin. [A este MS veneţian din secolul al XIII-lea Tischendorf, Apocal. Apocr., p. xi.-R.]
19
La origine, MSS. Indicau aici „zile" care au fost înlocuite ulterior cu „ceasuri”.

10
 Apocalipsa lui Moise

CAPITOLUL 39

După ce s-au încheiat acestea, arhanghelul a întrebat ce trebuie făcut cu rămăşiţele lui
Adam. Atunci Dumnezeu a poruncit ca toţi îngerii să vină înaintea Lui, fiecare potrivit treptei
lui. Şi s-au adunat întocmai, unii cu cădelniţe, alţii cu trâmbiţe. Iar Dumnezeul oştirilor S-a
suit20 şi vânturile îl trăgeau, în timp ce heruvimii călăreau pe vânturi iar îngerii cerurilor
mergeau înaintea Lui. Şi s-au pogorât acolo unde era trupul lui Adam, pe care l-au luat. Şi s-
au dus în rai şi toţi pomii de-acolo au fost mutaţi pentru ca cei născuţi din Adam să-şi plece
capetele în somn la atingerea plăcutei miresme a raiului - toţi, în afară de Set, fiindcă acesta
fusese zămislit potrivit cuvântului lui Dumnezeu.

Trupul lui Adam, aşadar, zăcea pe pământ în rai; din pricina aceasta, Set era peste
măsură de întristat. Iar Domnul Dumnezeu a spus; „Adame, de ce ai făcut acestea? Dacă ai fi
păzit porunca Mea, cei care te-au adus în starea aceasta nu s-ar mai fi bucurat. Ci îţi spun ţie
că voi preface bucuria lor în întristare şi întristarea ta în bucurie. Apoi te voi pune în cele ale
tale, pe tronul de pe care te-au doborât prin înşelare. Iar tronul îl voi pune în locul acesta, ca
tu să şezi pe el. Atunci vor fi osândiţi, cel care te-a înşelat şi slugile lui; şi mult se vor căina,
văzându-te pe tine stând în tronul acesta de slavă”.

CAPITOLUL 40

Apoi Dumnezeu a grăit către arhanghelul Mihail astfel: „Du-te în rai, în cel de-al
treilea cer, şi adu-Mi trei rânduri de veşminte de vison şi mătase”. După care le-a zis lui
Mihail, Gavriil, Uriel şi Rafail:21 „Acoperiţi trupul lui Adam cu aceste veşminte, aduce-ţi
untdelemn de măsline binemirositor şi turnaţi-l peste el”.

După ce au făcut toate acestea, au pregătit trupul pentru înmormântare. Atunci

Domnul a spus: „Să fie adus şi trupul lui Abel”. Şi aducând încă un rând de veşminte, l-au
pregătit şi pe acesta de îngropăciune, căci aceasta nu se făcuse din ziua în care fusese
înjunghiat de Cain, fratele lui. Căci vicleanul Cain, deşi mult s-a ostenit să-i ascundă trupul,
nu a izbutit, fiindcă pământul nu voia să-l primească, spunând: „Nu voi lua la mine22 un trup
înainte ca ţărâna luată din mine şi meşteşugit alcătuită să se întoarcă la mine”.

Aşadar îngerii luară trupul şi-l aşezară pe o stâncă, unde a rămas până în ceasul morţii
lui Adam. Aşa că au fost îngropaţi împreună, potrivit poruncii lui Dumnezeu, în părţile
raiului, în locul acela de unde Dumnezeu a luat ţărâna trebuincioasă facerii lor. Iar
Dumnezeu a trimis şapte îngeri în rai; aceştia au adus multe aromate, pe care le-au aşternut
pe pământ. Şi aşa au luat cele două trupuri, pe care le-au îngropat în locul pregătit înadins
pentru aceasta.

______________________________
20
Adică S-a urcat în carul Său.
21
Potrivit unei tradiţii evreieşti, aceştia erau cei patru îngeri care stăteau în jurul tronului lui
Dumnezeu.
22
Poate că aici ar trebui să citim „un altul” Sau poate că vrea să însemne: „nu voi primi un trup care
nu-mi aparţine”.

11
 Apocalipsa lui Moise

CAPITOLUL 41

Şi l-a chemat Dumnezeu pe Adam şi i-a zis: „Adame, Adame!” Atunci trupul a
răspuns din pământ, zicând: „Aici sunt, Doamne”. Iar Domnul i-a zis: „Ţi-am spus doar că
ţărână eşti şi în ţărână te vei întoarce. Dar Eu iarăşi îţi făgăduiesc că vei învia; te voi învia în
Ziua de Apoi, a învierii din morţi, pe tine şi pe fiecare om din sămânţa ta”.

CAPITOLUL 42

Zicând acestea, Dumnezeu a făcut o pecete în trei colturi cu care a pecetluit

mormântul, pentru ca nimeni să nu poată strica ceva în răstimp de şase zile, când şi coasta lui
avea să se întoarcă în locul de unde fusese luată. Iar după ce mult milostivul Dumnezeu şi
sfinţii îngeri l-au aşezat în locaşul lui, în a şasea zi a adormit şi Eva. În acest răstimp, ea a
plâns necurmat gândindu-se la adormirea ei, fiindcă nu ştia ce se va petrece cu trupul ei.
Chiar în vremea când Domnul se afla în rai pentru înmormântarea lui Adam, au adormit cu
toţii, atât ea cât şi copiii ei, în afară de Set, după cum am mai zis. Iar în ceasul morţii ei, Eva
s-a rugat stăruitor să fie îngropată în acelaşi loc cu soţul ei, zicând: „Domnul meu, Domn şi
Dumnezeu al Puterilor, rogu-te să nu mă desparţi pe mine, roaba Ta, de trupul lui Adam, căci
din mădularele lui m-ai făcut pe mine; şi cu toate că sunt o păcătoasă şi o netrebnică,
îngăduie să fiu aşezată lângă trupul lui. Şi după cum eram împreună în rai, rămânând
împreună şi după păcat, rogu-te să nu ne desparţi nici acum”. Iar după ce s-a rugat astfel,
privi la cer, stătu dreaptă şi, lovindu-se peste piept, zise: „Dumnezeule a toate, primeşte
duhul meu”. Şi pe dată şi-a dat duhul ei Domnului.

CAPITOLUL 43

Şi murind ea, a venit lângă ea arhanghelul Mihail; apoi au venit trei îngeri care i-au
luat trupul şi l-au îngropat acolo unde era pus trupul lui Abel. Iar arhanghelul Mihail i-a spus
lui Set: „Aşa trebuie îngropat fiecare om care moare, până la Ziua învierii”. Şi după ce a dat
această poruncă, i-a zis: „Mai mult de şase zile să nu jeliţi. Iar în cea de-a şaptea, să vă
odihniţi, fiindcă atunci Dumnezeu se bucură împreună cu îngerii de sufletul care s-a înălţat
de la pământ”. Sfârşind de spus toate acestea, arhanghelul Mihail s-a înălţat la ceruri, dând
slavă şi cântând, „Aliluia23, Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul”, spre slava lui Dumnezeu Tatăl,
căci Lui i se cuvine toată slava, cinstea şi închinarea, împreună cu Duhul Său fără de-nceput
şi de viaţă Dătător acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

______________________________
23
MS. D încheie: „A căruia îi este slava şi puterea în veci. Amin. [D este MS milanez pe care Tischendorf îl
datează „aproximativ secolul al XI-lea" Apocalypses Apocryphoe, p. xi.-R.].

(Mult mai pe larg despre acea perioadă vezi „Casa Domnului”,

http://www.scribd.com/doc/4587568/lorber-casa-domnului-vol-I , n.r.)
(Vezi şi alte Evanghelii apocrife: http://www.scribd.com/people/documents/236910-
billydea , n.r.)

12