Lupu Simona

Clasa II A

EDEMUL QUINCKE
Urticaria este o afectiune alergica cutaneo-mucoasa ce se caracterizeaza printr-o eruptie
trecatoare de papule (basicute rosii), aparute brusc, intens pruriginoase (care provoaca
mancarime intensa), similare celor care apar la atingerea pielii cu o urzica (latina = urtica).
Edemul angionevrotic Quinqke este un edem acut si rapid tranzitor, bine demarcat, implicând
straturile mai profunde ale pielii, inclusiv tesutul celuloadipos subcutanant. In cele mai multe
cazuri se dezvolta concomitent cu urticaria generalizata. în 15-20% din cazuri EQ se instaleaza
fara manifestari de urticarie.

Angioedemul Quincke este o forma particulara mai severa de urticarie.

Se manifesta prin tumefierea edematoasa a capului si gatului, fara apartitia semnelor

inflamatorii. Apare edem glotic, laringean, ce determina obstructia mecanica partiala sau totala a
cailor respiratorii superioare cu aparitia dispneei, senzatiei de sufocare, cianozei, tirajului si
cornajului, si edemului masiv al buzelor, obrajilor, limbii, aceste simptome aparand brusc, dupa
injectarea unui medicament, putand duce la soc anafilactic

Formele clinice: depind de localizarea edemului angionevrotic.

Sistemul afectat: tegumentele si mucoasele sunt cel mai frecvent afectate.

Ereditatea, în Edemul Quincke ereditar deficitul inhibitorului componentului C, al complementului
se mosteneste pe cale autozomal dominanta.

Incidenta. Edemul Quincke este mai frecvent decât se descrie obisnuit, din cauza naturii
autolimitate si tranzitorii a modificarilor cutanate.
Se întâlneste la toate etapele de vârsta, dar incidenta creste dupa adolescenta si ajunge cea
mai mare în decada a treia.

Semne si simptome
Edem raspândit, indurativ, palid, nepruriginos al pielii si tesutului adipos subcutanat, la presiune
nu ramâne amprenta (uneori si/sau al mucoasei), eritem, senzatie de amortire care poate asocia
sau nu urticarie.

Localizare: mai frecvent pe fata (buze si pleoape), extremitati, organe genitale.

Cea mai periculoasa localizare este laringele, se întâlneste în 25% din cazuri si poate provoca
asfixia cu:
- debut acut brutal;
- mai întâi apare „vocea ragusita" si tusea „latratoare";
- apoi apare respiratie dificila cu dispnee inspiratorie, respiratia devine zgomotoasa, stridoroasa;
- culoarea fetei capata un aspect cianotic, apoi brusc devine palida, bolnavii sunt agitati, nu-si
gasesc locul;
- daca edemul se raspândeste la mucoasele traheii si bronhiilor se asociaza sindromul de astm
bronsic cu raluri difuze sibilante;
- are solutionare spontana.

1
Uneori în localizarea pe fata a edemului Quincke se pot antrena în proces inflamator tunicile
meningeale cu: cefalee intensa; voma; semne meningeale; convulsii; uneori se poate dezvolta
sindromul Meniere (vestibulopatia alergica).

Alteori, când edemul Quincke are localizare predominanta în mucoasa tractului gastrointestinal,
se dezvolta sindromul abdominal, care:
- debuteaza cu greata, voma cu resturi de alimente apoi cu bila;
- apare durere acuta abdominala, mai întâi locala, apoi difuza, uneori cu semne de iritare
peritoneala (semnul Sciotchin pozitiv);
- meteorism, peristaltism intestinal pronuntat;
- criza finalizeaza cu diaree profuza;
- analiza coprologica depisteaza eozinofilie si cristale Charcot-Lieden;
- edemul abdominal se asociaza în 30% cu manifestari cutanate, ceea ce faciliteaza mult
diagnosticul.

Uneori edemul Quincke se manifesta în sistemul urogenital:

- semne de cistita acuta, apoi retentie de urina;
- edem al organelor genitale.

Cauze:
EQ este o maladie multicauzala, care poate fi indusa de factori imuni si extraimuni. Astfel se
distinge:
- EQ alergic: în rezultatul reactiei alergice de tip I la preparate medicale (mai frecvent unele
antibiotice ), produse alimentare, muscatura de insecte;
- EQ pseudoalergic: ca urmare a unei actiuni directe nonimune (eliberatoare de histamina) a
unor preparate medicale (salicilate si alte preparate antiinflamatorii nesteroidene, dextrane, etc.)
sau produse alimentare (alergie alimentara);
- EQ complement-dependent: congenital sau dobândit (de ex. în tumori maligne
limfoproliferative);
- EQ idiopatic - etiologie necunoscuta.

Factori de risc - predispunere ereditara si familiala, boli cronice ale sistemului digestiv,
neglijarea restrictiilor dietetetice si exacerbarea bolilor digestive.

Diagnosticul clinic - se stabileste în baza acuzelor, anamnezei aler-gologicc, care trebuie

precizata minutios (vezi urti-caria: factori legati de vârsta - pediatrici), si a semnelor clinice.

Diagnostic diferential - dermatita de contact, edemul limfatic, tromboflebita, limfostaza (în EQ

ereditar), erizipelul, cheilita granulomatoasa, celulita, edemul fetei din hipotireoza (mai ales în
EQ ereditar), glomerulonefrita cronica (în EQ ereditar).

Schimbari morfologice - se caracterizeaza prin edem masiv dermic. Fasciculele de colagen

din benzile afectate sunt larg separate cu venulele uneori dilatate. Infiltratul perivenular consta
din limfocite, eozinofile si neutrofile, care sunt prezente în tot dermul.

Teste speciale: cutanate (sunt periculoase pentru soc anafilactic) se efectueaza de catre
specialist.

2
Investigatii instrumentale - laringoscopia - edem si hiperemie a mucoasei laringelui.

Regim - strict de pat pâna la stabilizarea indicilor hemodinamici.

Dieta - exclude alergenii alimentari: albusul de ou, laptele si pastele fainoas, pestele, nucile,
ciocolata, bananele, citricele.

Complicatii posibile - asfixie produsa de edemul laringelui, evolutie spre soc anafilactic.

Prognosticul si evolutia - edemul Quincke dureaza maximal 10 - 14 zile. Prognosticul EQ

alergic în cele mai multe cazuri este favorabil. Pericol pentru viata comporta numai EQ cu
localizare în laringe.

Prognosticul edemului Quincke ereditar adeseori este nefavorabil. Sunt descrise familii, în care
mai multe generatii sufereau de aceasta boala si care decedau la vârsta de pâna la 40 ani de
asfixie cauzata de angioedem laringian.

La sugari si copiii mici se dezvolta EQ ereditar. Membrii familiei din generatie în generatie
fac edem al laringelui, uneori cu exitus letal.

La copii factorii precipitanti si favorizanti ai edemului Quincke pot fi:

- microtraumatismul;
- plagile mici;
- interventiile chirurgicale;
- stresul emotional.

La copii edemul progreseaza în câteva ore, se localizeaza mai frecvent pe mucoasa cailor
respiratorii si a tractului digestiv. Edemul are un aspect palid, este foarte dur, se extinde pe arii
mari. De obicei tratamentul cu corticosteroizi si remedii antihistaminice nu este eficient.
Pronosticul adeseori este nefavorabil. Tot la copii tratamentul cu Suprastina poate incita
excitatie.

Geriatrici: La vârstnici EQ si urticaria se întâlneste mai rar, evolueaza cu semne clinice mai slab
pronuntate, dar poate agrava insuficienta cardiaca. Tavegilul la vârstnici provoaca ameteli,
hipertensiune arteriala, sedare.

Sarcina - EQ asociat cu urticarie în timpul sarcinii poate agrava patologia renala

(glomerulonefritele) si gestozele.

Tratamentul consta in:

- oprirea imediata a administrarii medicamentului incriminat

- administrare de corticisteroizi in cantitate mare: hemisuccinat de hidrocortizon 300 - 400 mg.
i.v.
- Fortecortin, 40 mg. i.v.
- Adrenalina, 1%, 1/2 f. de 1 ml. i.v.
- Suprarenalina, 1 mg.
- Tavegyl, 1 - 2 f. de 2 mg. i.v.
- Tagamet, 200 mg. i.v. (1 -2 f.)

3
- oxigenoterapie sub presiune
- punctie cricotiroidiana
- internare in spital