Aventurile UNEI RECEPTIONERE

1. Persoana fizica cu un zambet politicos tatuat pe buze si a carei minte este

devastata de o tornada de injuraturi de-a dreptul nepoliticoase; 2. Primul
angajat ce va intampina intr-un hotel; 3. Primul angajat care va cere bani intr-
Receptioner= un hotel; 4. Primul angajat luat la impins vagoane de catre sef cand un
“posibil” client pleaca traumatizat din cauza preturilor; 5. Singurul care va
asculta plangerile si care promite sa le repare, lucru ce rareori se intampla; 6.
Singurul ce-si vede seful 20 de ore din 24; 7. Singurul care nu doarme in tura
lui de 24 cu 48; 8. Om bun la toate.

“-Buna, ma numesc Angi si sunt receptionera.

- Buna Angi!”

Da, ar fi o chestie sa se infiinteze o societate gen alcoolicii anonimi, doar ca in loc de oameni ce au
probleme cu bautura sa fie receptioneri.

Daca vreti sa fiti receptioner, nu o faceti!

Un receptioner e mai mult decat un zambet pus pe un trup umplut cu plictiseala. Un receptioner e un
pupi-n-curist, un pachet de nervi, un tap ispasitor. El are in grija diagrama, hotel, rezervari,
TELEFON!, facturi, s.a.
 Diagrama este un aparent caiet simplu A4. Fiecare fila contine data a trei zile, iar pentru
fiecare zi sunt asternute in patru coloane numarul camerelor, pt fiecare etaj. In dreptul
fiecarui numar stau prescurtarile: “sgl.” (pentru single), “dbl.” (pentru o camera matrimoniala
sau cu doua paturi) si “Oc.” plus numele clinetului. Pe acest caiet se tine evidenta camerelor
si a rezervarilor, in general. Daca o camera este ocupata, spre exemplu, 101, atunci se scrie in
dreptul ei “sgl” sau “dbl”-la preferintele platitiorului. Daca alege sa stea o singura seara
atunci notam doar pt. ziua respectiva, iar daca doreste un sejur, atunci completam in dreptul
fiecarui numar din fiecare zi. Trebuie sa evitam ca celalalt receptioner sa dea camera unui
client deja cazat, altui client. Ar fi dezastros, iar imaginea hotelului distrusa (ok, poate doar
putin patata). Btw, diagrama nu trebuie aratata clientului niciodata!!!
 Hotelul. In orice moment al zilei, receptionerul trebuie sa stie tot ce misca in hotel: Cand?
Cum? De ce? Unde? Daca intr-o camera s-a spart un pahar sau s-a stricat ceva la baie (de la
disparitia siliconului la duhoare canalului), problema trebuie rezolvata imediat!
 Rezervarile sau “tocmeala cu clientul” – el vrea pret de pensiune, tu ii amintesti ca este la
urma urmei intr-un hotel de doua stele. Ajungeti la un pret ce tie, respective sefului tau, vi se
pare prea mic, iar clientului prea mare. Nemultumite, ambele parti bat plama (vorba vine,
caci gestul este neprofesional cand are loc intre receptioner si client; rangul social imaginar
nu o permite).
 TELEFONUL!- cosmarul multora dintre receptioneri deoarece poti fi refuzat mai usor, fara
remuscari, iar privirea “va-rog-sa-veniti-la-noi,-seful-e-alaturi-si-e-un-bau-bau” nu poate fi
perceputa. Daca v-ati gandit sa adoptati un glas de Doamne-ajuta, luati-va gandul! Urechile
 sefului nu sunt mai mari ca ale unui elefant, dar prinde frecvente mai bine ca un liliac. Daca
esti incepator, permite-mi sa te calmez: NU ESTI NEBUN! Beculetul rosu este intr-adevar un
monstru ce-ti va bantui prima noapte. Fiecare nou venit se panicheaza cand vede licarirea
beculetului rosu. In acea milisecunda, Universul se opreste. Notele muzicale sunt date pe
mute, monoculorile acapareaza totul, de la planete la musca aia nenorocita, iar tu tot ce vezi
este beculetul rosu ce, in ciuda tuturor, isi continua cursul sau sadic. Dar, in momentul
urmator, totul devine colorat, inspiri adanc, te inseninezi si te auzi spunand
inconstiend :”Hotelul Honey, buna ziua!”
 Facturile . Tot in atributiile receptionerului intra si intocmirea facturilor. Daca ati gresit o
factura, atunci nu e deloc bine: Foile respective trebuiesc anulate-evident,normal,omenesc-,
dar daca ti-ai putea anula si seful ar fi perfect, dumnezeiesc(sau cel putin complimentele
adresate)!

Cariera mea de receptionera a inceput cu propunerea fratelui meu de a lucra la hotelul

viitoarei sale soacre. Cu un an inainte aceasta propunere fusese refuzata. Ce m-a determinat
sa accept anul acesta? Constiinta, bat-o vina! Tocmai terminasem clasa a XII-a, iar costurile ei
si a drumurilor la Bucuresti – “la pregatire la istorie” plus cazarea pe perioada admiterii- au
fost destul de ridicate. Personal, provin dintr-o familie buna, dar asta nu inseamna ca banii
nu au fost cheltuiti cu cap. Asadar, sub presiunea constiintei si a factorului monetar (factor
universal), am acceptat postul!
Prima mea impresie despre “cum sa fii receptioner” se regaseste in definitia numarul 1. Dar,
vai!, ce m-a asteptat. Sa merg sa-mi ajut bunicii de la tara la scos cartofii a fost puf pe langa
ce am intampinat aici- si credeti-ma, bunicii mei nu au fost milosi, sensibili la faptul ca noi
eram mici si neobisnuiti cu munca de taran, cum sunt cei normali; nu…ei credeau in “munca
nu are varsta/munca te elibereaza!” Eram rupta in doua de oboseala dupa o zi intreaga de
stat cu curu’n soare. Dar acolo stiam ce ma asteapta a doua zi, eram sigura de efortul meu
fizic depus. Aici la receptie, in schimb, sunt pe un teritoriu minat.

Un receptioner e un soldat!
Noi cu hotelul, ei cu Irakul.
Noi traim in stres, chin, ei mor pur si simplu.
Noi avem doua zerouri, ei patru (pe putin) la salariu.
Iar daca va ganditi sa faceti comparatie intre lideri, ei bine, hai sa spunem ca sunt egali in
ceea ce priveste duritatea.

Revenind, anunt ca in primele zile ale lui august am stat cam 2-3 ore din 24 pe langa celelalte
fete cu scopul de a deprinde demersul lucrurilor. Totul parea roz si lipsit de pete! Fetele
pareau impresionate de faptul ca eu am prins multe intr-un timp relatic scurt. Asa ca, dupa
patru zile, am luat o pauza de doua zile, urmand ca duminica sa intru in tura. Minunat,
magnific, mirabolant! Dar teoria e un lucru atat de diferit fata de practica. Tot ce invatasem
era inutil! Nu-mi venea sa cred! Vroiam sa fiu acasa, in patut, la caldurica, departe de lumea
rea…
Cu cat eram mai nesigura pe mine cu atat se criza seful mai tare. Fetele imi zisesera o chestie,
un pret, seful altul. Eram ca acul busolei langa un magnet: dezorientata urat de tot! Cum
putea sa existe doua sisteme diferite intr-un singur hotel? Si care era cel bun? Daca nu
faceam cum vroia directorul, era rau, iar cand faceam , tot rau era. Pe de alta parte,sistemul
fetelor parea sa-l multumeasca, dar daca-l aplicam nu era bine, caci nu era cum zisese el.
Sefii sunt niste creature foarte ciudate. Luati-l pe al meu spre exemplu. Imi zice: “Daca ai vreo
nelamurire,spui clientului sa astepte un moment si vii la mine.”Dar, caci in serviciul hotelier
exista mereu cate un “dar”, cand am aplicat modalitatea lui, acesta m-a avertizat zicandu-mi
ca am denotat neprofesionalism prin actul meu, cel propus de el! De pilda:
Cand am spus tariful 120 in loc de 100 lei si clientul l-a acceptat, nu tu multumiri sau bravo,
nici macar incantare. DAR, cand am prezentat acelasi tarif la doua pitipoance, ele s-au
exteriorizat teatral si mult prea exagerat, evident. Si tot evident!, seful meu a observant si m-
a chemat in birou. M-a luat la 13,14 tipandu-mi : “- De unde ai scos tu tarifele astea? Cine
te-o invatat pe tine asa ceva?” Etc., iar eu, neputand riposta (am incercat doar sunt taur ce
mama masii, dar mi-a spus imediat: “nici nu vreau sa aud”) am adoptat pozitia ghiocelului
sau a prostului cum i se mai spune: picioarele drepte, apropiate pentru fete sau departate la
nivelul umerilor pentru baieti, cu privirea in podea si gandul la niste pedepse ce l-ar rusina
pana si pe dracu, caci in acel moment orgoliul ii este calcat, dar mintea libera.

Asadar, seful meu este un personaj romantic, plin de lupte interioare.

Bineinteles ca nici eu nu sunt o sfanta. Recunosc ca am gresit cand a venit vorba de o cazare.
In loc de dublu eu am dat single. De asemenea mentionez ca neintelegerea a avut loc de ziua
lui :D. Oricum, eu m-am oferit sa platesc cei 50 de lei diferenta, dar el nici nu a vrut sa auda-
pesemne era beat, caci ii respinsese dupa petrecere.
Are si moment umane Bau-Bau-ul meu 
Dar era evident ca a doua zi avea sa-mi scoata ochii. Lucru pe care nu a ratat sa-l faca :” Sa nu
mai cazezi oameni dupa starea ta de spirit…Nu mai stiu ce sa cred despre tine…Nu esti deloc
profunda, esti superficiala!”
Eu ma cunosc si stiu ca nu sunt superficiala! Stiu ce pot si stiu de ce anume imi pasa. Sunt
comunicativa-nu numai un turist a fost multumit si surprins de engleza mea(si aici pe bune!
Caci numai eu am cazat in medie de 10 turisti straini din care un englez, un irlandez, un
neamt, un cuplu polonez, iar restul evrei), iar zambetul si primirea calduroasa mi-au fost
laudate.
Faptul ca mie nu-mi place sa ma targuiesc ca la piata, ca nu vad profitul cand dai un
apartament de patru persoane unuia la pret de single!!! Si faptul ca pentru unele persoane
aceste preturi sunt foarte mari, frate!-adica nici mie nu mi-ar conveni sa merg intr-un oras
uitat de lume, plictisitor si sa mai si dau 100 lei pe noapte, cand stiu ca pot sta la o pensiune
cu 50!!! se pare ca o scot din pepeni pe sefa mea.
Bineinteles ca pe langa astea se adauga si categoria oamenilor duh!!!! ce impreuna dovedesc
faptul ca eu NU sunt facuta pentru a fi receptioner. Singurul motiv pentru care mai stau este
ca am spus uneia dintre fete ca stau cat timp pleaca in concediu si pentru ca mi-e frica de
ceea ce va spune EL despre mine daca o voi face. Desi, sunt foarte mari sansele sa spuna ca
sunt si mai delasatoare sau superficiala- asta e cuvantul lui preferat cand e vorba de mine. Eu
nu sunt doar Angelica, eu sunt Angelica Superficiala! Smecher, nu?

Oricum, acestea sunt dezavantajele slujbei mele. Dar as fi o imensa ipocrita daca nu as
anunta ca exista beneficii.

Daca esti norocos, poti sa-ti clatesti ochii cu niste bunoci, sa visezi la ei, sa fliertezi cu ei, dar
doar atat! Profesional, si ultima parte este interzisa, dar un zambet in joaca pentru a mai
alunga stresul este exact ce medicul a prescris! Plus ciocolatile pe care le poti primi in dar de
la unii clienti foarte draguti. Yam-yam 

Asadar, viata de receptioner are si gustoase si rele. De la cele doua ore de dormit chircit pe o
canapea ce scoate sunete ciudate si rusinoase cand te asezi pe ea, la nopti albe cand devii
involuntar martora la serenade si combinatii intre clienti… totul e posibil in 24h.
Desi vrei sa iti bagi ceea ce nu ai in totul si sa stai acasa, amandoi stim ca este imposibil:
 Slujba pe primul loc!
Sau sexul…niciodata nu poti decide intre astea doua.