PARTEA I-A

BAZELE PROPULSIEI

45
46
Capitolul 1.

PREFORMANłELE SISTEMELOR
DE PROPULSIE

1.1. GeneralităŃi
Studiul sistemelor de propulsie are în vedere, în primul rând,
stabilirea performanŃelor sale în orice condiŃii de zbor sau de funcŃionare.
În al doilea rând, se pune accentul pe determinarea acelor
parametrii care optimizează performanŃele sale şi care pot constitui criterii
efective de optimizare.
În general, sistemele de propulsie aeroreactoare au ca performanŃe
fundamentale forŃă de tracŃiune şi consumul specific de combustibil, iar
sistemele de propulsie aeropropulsoare se caracterizează prin putere efectivă
şi consum specific efectiv de combustibil.
De menŃionat că, o mare importanŃă, în aprecierea calităŃilor unei
viteze de viteze de propulsie, o au randamentele sale şi, în special, dintre
acestea, randamentul de propulsie.
Nu sunt de neglijat nici randamentele componentelor unui sistem,
între care randamentul compresorului joacă un rol esenŃial în definirea
economicităŃi lui.
Pentru o bună comparaŃie între performanŃele diferitelor sisteme se
definesc, pe lângă performanŃele obŃinute, performanŃele specifice.
În cele ce urmează, se vor trata, pe rând, toate aceste performanŃe.

47
1.2. ForŃa de tracŃiune
PerformanŃa fundamentală a unui sistem de propulsie aeroreactor
este forŃa de tracŃiune.
Practic, sistemul produce energie care se transferă fluidului de


propulsie prin intermediul unei forŃe de acŃiune Fa . Fluidul va reacŃiona cu


o forŃă egală şi de sens opus, denumită forŃă de reacŃiune Fr .
ForŃa de reacŃiune este utilizată pentru deplasarea sistemului şi



învingerea unor rezistenŃe aerodinamice Rx , şi mecanice, Rxm .
La rândul ei, rezistenŃa aerodinamică poate fi cauzată de:


- formă, Rxf ;


- frecare, Rx fr ;


- curgerea indusă, Rxi ;


- undă, Rxu .
Ca urmare,






Rx = Rxf + Rx fr + Rxi + Rxu

sau, în general,

5
Rx = ∑ Rxi .
i =1

Acea componentă a forŃei de reacŃiune folosită pentru deplasarea

sistemului este denumită forŃă de tracŃiune T , sau forŃă de propulsie Fp , în

funcŃie de locul unde îşi exercită acŃiunea asupra sistemului.

Prin urmare, tracŃiunea se poate exprima prin relaŃia globală

48




T = Fr − Rx .

Calculul forŃei de tracŃiune se poate face pe baza unor modele care,

însă, au toate la bază teorema impulsului aplicată masei de fluid care
travesează sistemul.
În continuare, se vor dezvolta câteva dintre aceste modele. De
remarcat că, deşi formulele forŃei de tracŃiune depind de volumul de control
considerat pentru aplicarea teoremei impulsului, totuşi mărimea acesteia
este neschimbată.
Alegerea unei sau alteia dintre formulele forŃei de tracŃiune se face
în conformitate cu regimul de zbor al aeronavei precum şi cu posibilitatea
determinării tuturor mărimilor geometrice, cinematice şi termodinamice.

1.3. Studiul acŃiunii fluidelor asupra sistemelor

materiale
Propulsia oricărei nave, în atmosferă sau în cosmos, se realizează prin
intermediul forŃei de tracŃiune dezvoltată de sistemul propriu de propulsie.
Pentru a obŃine o forŃă de tracŃiune este necesar să se adapteze legea a doua
a lui Newton, pentru fluidele în mişcare.
De fapt, această lege fizică este exprimarea matematică a principiului
impulsului conform căruia variaŃia în timp a impulsului unui sistem este
egală cu forŃa netă exercitată asupra lui, adică

( )
d


m ⋅V = F , (1.1)
dt


în care F reprezintă rezultanta forŃei care acŃionează asupra sistemului.
În cazul de faŃă, al fluidelor în mişcare, corpul este reprezentat

49
de un volum de control fix V , iar forŃele care acŃionează asupra lui pot fi
forŃe de corp sau forŃe de suprafaŃă.
ForŃele de corp, care acŃionează asupra fluidului din volumul V , sunt
generate de câmpurile ce există în spaŃiu, câmp gravitaŃional, câmp
electromagnetic, etc.


Fie f , forŃa de corp pe unitate de masă de fluid. AdmiŃind un fluid


elementar dV , forŃa de corp pe acesta va fi ( ρ ⋅ dV ) ⋅ f , iar pe întreg


volumul de control ∫ ρ ⋅ f ⋅ dV .

ForŃele de suprafaŃă acŃionează asupra suprafeŃei care delimitează

volumul de control, fiind produse de două surse, presiuni de suprafaŃă, p şi
eforturi de forfecare la suprafaŃă, τ .



Considerând un element de suprafaŃă d S = n ⋅ dS şi doi vectori unitari,



n perpendicular pe dS , şi m , paralel cu dS , atunci forŃa totală de suprafaŃă
care acŃionează pe dS este



∫ p ⋅ n ⋅dS + ∫ τ ⋅ m ⋅dS .
S S

Semnul minus din faŃa forŃei de presiune semnifică faptul că presiunea



acŃionează spre interior, în sens opus vectorului S , spre exteriorul
suprafeŃei.
Ca atare, forŃa totală care acŃionează asupra volumului de control fix
este





F = ∫ ρ ⋅ f ⋅ d V − ∫ p ⋅ n ⋅ dS + ∫ τ ⋅ m ⋅ dS . (1.2)
V S s

În ceea ce priveşte termenul din stânga al relaŃiei (1.1) el poate fi scris

ca

50
 ( )
d 

m ⋅V = A1 + A2 , (1.3)
dt
în care A1 reprezintă variaŃia impulsului fluidului care traversează suprafaŃa

S , adică

( )




A1 = ∫ V ⋅ ρ ⋅V ⋅ d S , (1.4)
S

iar A2 este fluctuaŃia impulsului fluidului datorită efectelor nestaŃionare şi

tranzitorii, din volumul de control

∂ 

ρ
∂t ∫V
A2 = ⋅ V ⋅ dV

sau

( ) ⋅d V .


∂ ρ ⋅V
A2 = ∫ (1.5)
V ∂t

Ca urmare,

( )


∂ ρ ⋅
( ) ( )
d 




V
m ⋅ V = ∫ ρ ⋅ V ⋅ d S ⋅V + ∫ ⋅ dV . (1.6)
dt S V ∂t

Înlocuind relaŃiile (1.2) şi (1.6) în (1.1) rezultă ecuaŃia impulsului

( )


∂ ρ ⋅V
( )




∫S ρ ⋅V ⋅ d S ⋅V + ∫V ∂t ⋅ d V = (1.7)




= ∫ ρ ⋅ f ⋅ dϑ − ∫ p ⋅ d S + ∫ τ ⋅ d S
V S S

care reprezintă forma integrală a legii a doua a lui Newton aplicată curgerii
fluidelor vâscoase.
Dacă se iau în calcul şi eforturile vâscoase normale, ecuaŃia (1.7) se
poate exprima prin

51
 ( )


∂ ρ ⋅V
∫( )







ρ ⋅V ⋅ d S ⋅ V + ∫ ⋅d V = ∫ ρ ⋅ f ⋅ d V - ∫ p ⋅ d S + Fv , (1.8)
S V ∂t V S



în care Fv este forŃa care include efectele frecării.
Neglijând efectele frecării, ecuaŃia impulsului devine

( )


∂ ρ ⋅V
( )




∫S ρ ⋅V ⋅ d S ⋅V + ∫V ∂t ⋅ d V = (1.9)



= ∫ ρ ⋅ f ⋅d V − ∫ p ⋅ d S
V S

sau, Ńinând seama că



∫ Φ ⋅ d S = ∫ ( ∇ ⋅ Φ ) ⋅d V ,
S V

atunci (1.9) se poate scrie

( )d V +


∂ ρ ⋅V
( )



∫ ∫ ∇ ⋅ ρ ⋅V ⋅V ⋅ d V =
V ∂t V (1.10)


=∫ p ⋅ f ⋅ d V- ∫ ∇ ⋅ p ⋅ d V.
V V

Deoarece, volumul de control este fix şi ρ ⋅ dV = dm atunci

( ) ⋅d V = ∂ 


∂ ρ ⋅V 
∂  

∫ ρ ⋅V ⋅ d V  =  . (1.11)
∂t  ∫V ∂t  ∫V
dm ⋅ V
V ∂t  

Pe de altă parte,

( ) ( )






∫ ∇ ⋅ ρ ⋅V ⋅V ⋅ d V = ∫ n ⋅ p ⋅V ⋅V ⋅ dS , (1.12)
V S

iar

( ) ( )








n ⋅ ρ ⋅V ⋅V ⋅ dS = ρ ⋅ dS ⋅ n ⋅ V ⋅ V = ( ρ ⋅ dS ⋅ V ⋅ cos α ) ⋅ V ,

52
 


unde α este unghiul dintre V şi n .
Evident, produsul


⋅
p ⋅ dS ⋅ n ⋅ V = ρ ⋅ dS ⋅ V ⋅ cos α = d m , (1.13)

reprezintă debitul masic elementar pe secundă. Acesta va fi pozitiv, în

secŃiunile în care fluidul părăseşte volumul V , şi negativ în secŃiunile în
care fluidul intră în volumul de control.
Dacă, prin convenŃie, se notează cu indicele 1 mărimile care se referă
la secŃiunea prin care fluidul pătrunde în V şi cu indicele 2 pe cele care
caracterizează secŃiunea prin care fluidul părăseşte volumul, atunci

∫ ∇ ⋅ ( ρ ⋅V ⋅V ) ⋅ d V = ∫


⋅ 
⋅ 

d m2 ⋅ V 2 − ∫ d m1 ⋅V 1 . (1.14)
S2 S1

Înlocuind în expresia (1.10) se obŃine o formă generală a teoremei

impulsului

∂  
⋅ 
⋅ 

 + d m2 ⋅V 2 − d m1 ⋅V 1 =
∂t  ∫V  ∫ ∫
dm ⋅ V
S2 S1 (1.15)



= ∫ −n ⋅ p ⋅ dS + ∫ ρ ⋅ f ⋅ d V.
S V

Considerând o curgere staŃionară a fluidului şi neglijând efectele

forŃelor exterioare, relaŃia (1.15) devine

⋅ 
⋅ 


∫S 2 2
d m ⋅ V 2 − ∫S 1 1
d m ⋅ V 1 = ∫S ⋅ p ⋅ dS .
− n (1.16)

Teorema impulsului, sub forma (1.16), este utilizată pentru a

determina forŃele exercitate asupra pereŃilor solizi ai canalului de curgere
dacă sunt cunoscute condiŃiile la intrare şi ieşire.

53
 Pentru aceste aplicaŃii se presupune că suprafaŃa de control, S, constă
din:
-S1, suprafaŃa prin care fluidul intră;
-S2, suprafaŃa prin care fluidul părăseşte volumul;
-Sc, suprafaŃa pereŃilor interiori şi exteriori sau suprafaŃa în contact
cu fluidul.
Ca atare, se poate scrie




∫S − n ⋅ p ⋅ dS = ∫S1 − n 1 ⋅ p1 ⋅ dS 1 + ∫S2 2 ⋅ p2 ⋅ dS2 +
− n

(1.17)
+ ∫ − nc ⋅ pc ⋅ dSc .
Sc

În figura nr. 1.1 este reprezentată schema geometrică a curgerii.

n
c

d S c

1 pc
2 n
2

d S 2
F a
V
d S 1
p
2
2

n1
r 2
p 1
c
r 2

V 1
r 1

Fig. 1.1


Fie F a forŃa care este exercitată, asupra fluidului, de suprafaŃa Sc ,
între secŃiunile 1-1 şi 2-2, adică




F a = ∫ −n c ⋅ pc ⋅ dSc = F canal → fluid . (1.18)
Sc

Din relaŃiile (1.16), (1.17) şi (1.18) rezultă

54
 
⋅ 
⋅ 

F fluid →canal = ∫ d m2 ⋅V 2 − ∫ d m1 ⋅V 1 +
S2 S1


(1.19)
+ ∫ −n2 ⋅ p2 ⋅ dS2 + ∫ −n1 ⋅ p1 ⋅ dS1.
S2 S1

AdmiŃând distribuŃii uniforme ale vitezelor şi presiunilor în cele două

secŃiuni fundamentale ale canalului atunci, în principiu,
⋅ 

⋅

∫ d m⋅V = V ⋅ M
S

şi



∫S
n ⋅ p ⋅ dS = p ⋅ S .

Ca atare,


⋅ 
⋅ 



F canal → fluid = M 2 ⋅ V 2 − M 1 ⋅ V 1 + p2 ⋅ S 2 − p1 ⋅ S 1 (1.20)

sau


 ⋅ 

  ⋅ 


F canal → fluid =  M ⋅ V + p ⋅ S  −  M ⋅V + p ⋅ S  (1.21)
 2  1

în care, s-a pus în evidenŃă expresia funcŃiei tracŃiunii


⋅ 


F t = M ⋅ V + p⋅S . (1.22)

Prin urmare, forŃa cu care acŃionează sistemul, în interior, asupra




fluidului care-l traversează, este, F a = F a int , adică




F a int = F t2 − F t1 . (1.23)

Conform principiului acŃiunii şi reacŃiunii, fluidul va reacŃiona asupra

sistemului cu o forŃă egală, în modul, şi de sens opus forŃei de acŃiune
interioară, care, pentru moment, se va numi tracŃiune interioară Tint. Aceasta

55
este dirijată în sens invers sensului de curgere al fluidului fiind, în general,
forŃa responsabilă de propulsia unei nave.
Similar forŃei interioare de curgere se poate evalua şi o forŃă
exterioară, ce acŃionează pe pereŃii canalului de lucru,




T ext = ∫Sext
p2ext ⋅ d S 2ext − ∫S ext
p1ext ⋅ d S 1ext (1.24)

în care, p2ext = p1ext = pH , pH reprezentând presiunea mediului ambiant,

considerată constantă în exteriorul sistemului.
łinând seama că Smax este arie maximă a canalului de lucru, atunci

( ) ( )






Text = pH ⋅ S max − S2 − pH ⋅ Smax − S1

sau

( )




Text = pH ⋅ S1 − S 2 . (1.25)

Însumând cele două componente ale tracŃiunii se obŃine tracŃiunea



totală T ,




T = Tint + Text . (1.26)

În valoare absolută, tracŃiunea totală se poate scrie

( ) − ( Mɺ ⋅V + p ⋅ S ) ( )








T = M
ɺ ⋅V + p ⋅ S − pH ⋅ S 2 − S1
2 1

sau






ɺ ⋅ V + S ⋅ ( p − pH )  −  M
T =  M  2  ⋅ V + S ⋅ ( p − pH )  1
ɺ  (1.27)



unde, s-a pus în evidenŃă funcŃia forŃei curentului Ffc ,




ɺ ⋅ V + S ⋅ ( p − pH ) .
Ffc = M (1.28)

56
 Prin urmare, tracŃiunea în valoare absolută devine


T = Ffc 2 − Ffc1 (1.29)

sau


T = M ɺ 1 ⋅ V1 + S 2 ⋅ ( p2 − pH ) − S1 ⋅ ( p1 − pH )
ɺ 2 ⋅V2 − M (1.30)

respectiv


T = Ft2 − Ft2 − pH ⋅ ( S 2 − S1 ) . (1.31)

1.4. Modele fizice ale forŃei de tracŃiune

1.4.1. Concepte fundamentale
În paragraful precedent s-au prezentat şi sintetizat câteva expresii ale
forŃei de acŃiune a unui sistem asupra fluidului care-l traversează. În esenŃă,
această forŃă este dată de expresia (1.18)



F a = ∫ −n c ⋅ pc ⋅ dSc (1.32)
Sc

sau, Ńinând seama că




nc ⋅ dSc = d S c ,




F a = ∫ − pc ⋅ d S c (1.33)
Sc

care, din punct de vedere fizic, exprimă rezultanta presiunilor exercitate de

suprafaŃa solidă a canalului asupra fluidului, în cazul în care acesta este
perfect.

57
 Pe baza teoremei impulsului s-a obŃinut o expresie de forma




F a = F fc2 − F fc1 , (1.34)


în care F fc este funcŃia forŃei curentului


. 


F fc = M ⋅V + S ⋅ ( p − pH ) . (1.35)

RelaŃia (1.34) permite un studiu, pe baze fizice, al forŃei de acŃiune



Fa .


Totodată, definind funcŃia tracŃiunii, F t , prin


. 


Ft = M ⋅V + p ⋅ S , (1.36)

atunci




F fc = F t − S ⋅ pH . (1.37)

1.4.1.1. Conceptul de forŃă de reacŃiune

ForŃa cu care reacŃionează fluidul la acŃiunea sistemului se numeşte



forŃă de reacŃiune, F . Fiind o forŃă de reacŃiune, F are rolul unei forŃe de


inerŃie, F i care tinde să păstreze starea iniŃială de mişcare a fluidului.
Astfel, dacă fluidul este accelerat, forŃa de inerŃie se opune accelerării
acŃionând în sens invers sensului de curgere al fluidului, ca în figura nr. 1.2.

58
 1

2



sensul de curgere
V1 Fi = F al fluidului




Fa V2

2
1

Fig. 1.2

Dacă, din contră, fluidul este frânat, forŃa de inerŃie se opune frânării
acŃionând în sensul curgerii fluidului, figura nr. 1.3.
2

1





V1 F = Fi V2


Fa

Fig. 1.3

Prin urmare,




F = Fi = Fr (1.38)


în care Fr reprezintă forŃa de reacŃiune a fluidului asupra sistemului, iar



Fa = Fr (1.39)

59
 


aşa cum reiese din cele două reprezentări forŃele Fa şi Fr având sensuri
diferite.

1.4.1.2. Conceptul de forŃă reactivă

Se denumeşte, în continuare, o forŃă al cărei sens coincide cu sensul de


curgere al fluidului, forŃa activă, şi se va nota cu A , figura nr. 1.4.

1 2




A V2


V1

1 2

Fig. 1.4

Se denumeşte o forŃă, al cărui sens este invers sensului de curgere al



fluidului, forŃa de tracŃiune sau reactivă, şi se va nota cu T , ca în figura nr.
1.5.

1 2




T V2


V1

1 2

Fig. 1.5

60
1.4.1.3. Conceptele de static şi dinamic
Aşa cum reiese din expresiile celor două funcŃii introduse anterior,



funcŃia forŃei curentului Ffc şi funcŃia tracŃiunii Ft , oricare funcŃie este



alcătuită din două componente, una dinamică f d şi cealaltă statică f s adică




f = fd + fs . (1.40)

În general, componenta dinamică a funcŃiei are forma


. 

f a = M ⋅V (1.41)

iar cea statică se poate scrie




f s = S ⋅ ( p − pH ) . (1.42)

1.4.1.4. Conceptele de componentă dinamică şi

componentă statică
În baza relaŃiilor (1.34), (1.35), se poate scrie, dezvoltat, expresia
forŃei de reacŃiune


. 
. 



F = M 2 ⋅V 2 − M 1 ⋅V 1 + S 2 ⋅ ( p2 − pH ) − S 1 ⋅ ( p1 − pH ) (1.43)

sau, conform relaŃiei (1.36),

( )

 . 

  . 

 


F =  M 2 ⋅V 2 + S 2 ⋅ p2  −  M 1 ⋅V 1 + p1 ⋅ S 1  + pH ⋅ S 1 − S 2 , (1.44)
   

adică

( )






F = F t2 − F t1 + pH ⋅ S 1 − S 2 . (1.45)

61
 Se pun, astfel, în evidenŃă, cele două componente, dinamică şi statică
ale forŃei de reacŃiune




F = Fd + Fs (1.46)

în care


. 
. 

F d = M 2 ⋅ V 2 − M 1 ⋅V 1 (1.47)

şi

( )






F S = S 2 ⋅ p2 − S 1 ⋅ p1 + pH ⋅ S 1 − S 2 . (1.48)

1.4.1.5. Conceptul de forŃă de reacŃie

Componenta dinamică este rezultatul variaŃiei impulsului fluidului în
timp, între secŃiunile fundamentale, adică




. .
Fd = I2 − I1, (1.49)

în care impulsul fluidului este



I = M ⋅V . (1.50)

Dacă impulsul la ieşire este mai mare decât impulsul la intrare,



I 2 > I1 ,

atunci componenta dinamică se numeşte forŃă de reacŃie, deci




Fd = R . (1.51)

62
 


La rândul ei, reacŃia poate fi reacŃie pozitivă R > 0 , dacă sensul lui R


este în sens invers curgerii fluidului, sau reacŃie negativă R < 0 , în caz


contrar, sensul lui R este acelaşi cu sensul de curgere al fluidului.
Ca atare, simbolic se poate scrie



R+ = T R (1.52)

şi



R − = AR (1.53)

adică, reacŃia pozitivă este o forŃă de tracŃiune sau reactivă, iar reacŃia
negativă este o forŃă activă. Interesează, în mod deosebit, reacŃiile pozitive
ale fluidului.

1.4.1.6. Conceptul general de reacŃie

Având în vedere că viteza este o mărime vectorială, atunci forŃa de
reacŃie va avea, la rândul ei, două componente, după cum vectorul viteză se
poate modifica în mărime sau direcŃie.



Se notează aceste componente cu R v şi R d , indicii reprezentând
mărimea şi respectiv direcŃia.
AdmiŃând un caz simplificat, al unei curgeri bidimensionale, ca în
figura nr. 1.6, în care axa x este orientată pe direcŃia curgerii, iar axa y este
perpendiculară pe direcŃia de curgere şi notând, în general,

63
 y


V2y V2

λ1 V1x 2 λ2

1 V2x
V1 2
V1y


j
0

1 Rx i x


R
Ry

Fig. 1.6





V = Vx ⋅ i + Vy ⋅ j , (1.54)

atunci




R = Rx ⋅ i + Ry ⋅ j , (1.55)

unde
. .
Rx = M 2 ⋅ V2 x − M 1 ⋅ V1x (1.56)

şi
. .
Ry = M 2 ⋅ V2 y − M 1 ⋅ V1 y . (1.57)

Evident, se poate concluziona că



Rv ≈ R ,

iar

Rd ≈ Ry .

64
 Ca urmare reacŃia, la rândul ei, este de două feluri:
- reacŃie la modificarea mărimii vitezei fluidului;
- reacŃie la modificarea sau schimbarea direcŃiei vitezei fluidului.
Pentru a le deosebi, în cele ce urmează, se vor denumi generic:
- reacŃie prin efect de ajutaj, ra ;

- reacŃie prin efect de turbină, rt .

Deci,



Rv = Ra (1.58)

şi



R d = Rt . (1.59)

1.4.1.7. Bazele fizice ale componentei statice

Componenta statică este rezultatul acŃiunii presiunii statice a fluidului


- în interiorul canalului, în secŃiunile de intrare şi ieşire, F Si ;


- în exteriorul canalului de lucru, F Se , aşa cum se poate observa
din schema reprezentată în figura nr. 1.7.

pa 1' 2'
pa


n 1

2 n



d S 1 ,n1 S1 


S2 d S 2 ,n2
V1 Smax V2



F P1 F P2

pa 2 pa
1

1' 2'

Fig. 1.7

65
 Evident,




F Si = F S1 + F S2 , (1.60)

în care





F p1 = F S1 = ∫ − p1 ⋅ n1 ⋅ dS1 = − p1 ⋅ S 1 , componenta activă
S1






F p2 = F S2 = ∫ − p2 ⋅ n 2 ⋅ dS2 = − p2 ⋅ S 2 , componenta reactivă.
S2

Ca urmare,




F Se = F p1' + F p2' (1.61)

unde

( )





F p1' = ∫
Smax − S1 = S '
− pH ⋅ n ⋅ dS1' = − pH ⋅ S max − S 1 , componenta activă;
1

şi

( )





F p2' = ∫
Smax − S2 = S '
− pH ⋅ n ⋅ dS2' = − pH ⋅ S max − S 2 , componenta reactivă.
2

Rezultă

FSi = p2 ⋅ S 2 − p1 ⋅ S1 , forŃa reactivă

şi

FSe = pH ⋅ ( S1 − S2 ) , forŃa activă.

Adunând ultimele două relaŃii, se obŃine

FS = p2 ⋅ S2 − p1 ⋅ S1 + pH ⋅ ( S1 − S2 ) (1.62)

66
care, din punct de vedere fizic, poate fi o forŃă activă sau o forŃă reactivă.
În principiu, dacă:
- FS > 0 , se obŃine o forŃă reactivă de presiune;

- FS < 0 , rezultă o forŃă activă de presiune.

1.4.2. Clasificarea forŃelor

Din cele prezentate anterior a reieşit că forŃele dezvoltate în sistemele
termogazodinamice sunt într-o gamă extrem de variată ceea ce necesită o
clasificare a lor.
Astfel:
a) După modul de realizare a lor se întâlnesc:
- forŃe de acŃiune, Fa ;

- forŃe de reacŃiune, Fr .
b) După sensul de acŃiune al forŃelor, în raport cu sensul de curgere
al fluidului:
- forŃe active, A , A > 0 ;
- forŃe de tracŃiune, T , T < 0 .
c) După sensul forŃei, în raport cu sensul de deplasare al sistemului:
- forŃe active, A < 0 ;
- forŃe de tracŃiune, T , T > 0 .
d) Din punct de vedere fizic:
- forŃe dinamice (de reacŃie), Fd ( R ) ;

- forŃe statice (de presiune), FS , ( Fp ) .

e) După efectul de reacŃie realizat:

- forŃe de reacŃie, prin efect de ajutaj, Ra ;

67
 - forŃe de reacŃie, prin efect de turbină, Rt .
f) După efectul produs de presiunea statică:
- forŃe de presiune interioare, FSi ;

- forŃe de presiune exterioare, FSe .

1.4.3. Conceptele de grad de tracŃiune şi grad de

reacŃie ale unui sistem
Considerentele de ordin fizic, prezentate până acum, permit aprecierea
că forŃa unui sistem se poate exprima, generic, prin relaŃia




F =T + A, (1.63)

în care,


- T reprezintă componenta de tracŃiune,


- A este componenta activă a forŃei.
Mai sugestiv, se consideră că dacă F > 0 , atunci suma termenilor
pozitivi, T + , reprezintă componenta de tracŃiune a forŃei, adică
n
T = ∑ Ti + (1.64)
i =1

iar suma termenilor negativi, T − , reprezintă componenta activă a forŃei,

adică
m
A = ∑ T j− . (1.65)
j =1

Ca atare,
n m
T = ∑ Ti + − ∑ T j− .
i =1 j =1

68
 Se defineşte grad de tracŃiune al sistemului, gt , cât din forŃa
dezvoltată de acesta reprezintă forŃa de tracŃiune,

T
gt = (1.66)
F

sau
n

∑T i
+

gt = i =1
. (1.67)
F

Evident că, g t poate lua orice valoare în jurul valorii 1. În raport cu

această valoare sistemele se pot clasifica după cum urmează:
- Sisteme cu supratracŃiune gt > 1 ;

- Sisteme cu tracŃiune totală gt = 1 ;

- Sisteme cu subtracŃiune gt < 1 ;

- Sisteme active gt = 0 .
Pe de altă parte, după cum s-a văzut, tracŃiunea se poate obŃine prin
reacŃie sau prin efect static datorat presiunii, adică




T =T R +TP, (1.68)



în care T R şi T P sunt componentele de reacŃie şi de presiune ale tracŃiunii.
Se defineşte grad de reacŃie, cât din forŃa de tracŃiune se obŃine prin
reacŃie, adică analitic, se poate scrie

TR
gr = . (1.69)
T

Ca şi gt , gradul de reacŃie permite o clasificare a sistemelor cu reacŃie

în:

69
 - Sisteme cu suprareacŃie g r > 1 ;

- Sisteme cu reacŃie totală g r = 1 ;

- Sisteme cu subreacŃie g r < 1 ;

- Sisteme cu acŃiune g r = 0 .

1.5. Principiile generale ale propulsiei

1.5.1. Bazele matematice ale propulsiei
Analiza efectuată asupra unui sistem a condus la ideea că numai
anumite componente ale acestuia sunt capabile să producă forŃă de tracŃiune,
dispozitivul de admisie, compresorul, camera de ardere şi ajutajul de reacŃie.
De fapt, toate aceste componente sunt canalizaŃii mai mult sau mai
puŃin profilate, în care se face sau, nu un transfer masic sau termic către
fluidul de lucru.
Prin urmare, se întâlnesc anumite situaŃii în care o componentă joacă
rolul unui propulsor, adică se comportă ca un sistem material, cu suprafeŃe
solide, generator de forŃă de propulsie.
ForŃa de propulsie se defineşte ca fiind acea parte a forŃei de reacŃiune
folosită efectiv la propulsia sau deplasarea unei nave printr-un mediu fluid.
Este de la sine înŃeles că, în cazul deplasării navei în atmosferă, forŃa
de propulsie este mai mică decât forŃa de reacŃiune, parte din aceasta fiind
folosită pentru învingerea diferitelor componente ale rezistenŃei la înaintare,
de frecare, de formă, de undă etc.
Se urmăresc, în cele ce urmează, acele modalităŃi elementare de
realizare a propulsiei care stau la baza sistemelor actuale.
Se consideră, în continuare, teorema impulsului, aplicată unui volum
de control de forma unui canal oarecare

70
 ( ) ( )








F = ∫ n1 ⋅ ρ1 ⋅ V1 ⋅ V1 dS1 + ∫ n2 ⋅ ρ 2 ⋅ V2 ⋅ V2 dS 2 +
S1 S2



(1.70)
+ ∫ ( − n1 ⋅ p1 )dS1 + ∫ ( −n2 ⋅ p2 )dS 2 + ∫ ( −nc ⋅ pc )dSc ,
S1 S2 Sc

în care, mărimile care intervin au semnificaŃia cunoscută.

Se Ńine seama că,

∫ n ⋅ ( ρ ⋅V ⋅V )dS = ∫ dmɺ ⋅V





(1.71)
S S

iar



∫ dmɺ ⋅V = ∫ dmɺ 1 ⋅V1 + ∫ dmɺ 2 ⋅V2 .
S S1 S2
(1.72)

Evident, debitele elementare sunt

(
)


ɺ 1 = ρ1 ⋅ dS1 ⋅V1 ⋅ cos n1 ,V1
dm

şi

(
)


ɺ 2 = ρ 2 ⋅ dS 2 ⋅V2 ⋅ cos n2 ,V2 .
dm

Se notează cu FR şi FP , componentele de reacŃie şi de presiune ale

forŃei F , adică




FR = ∫ dm
ɺ 1 ⋅ V1 − ∫ m
ɺ 2 ⋅ V2 ,
S1 S2

respectiv





FP = ∫ − p1 ⋅ dS1 + ∫ − p2 ⋅ dS 2 + ∫ − pH ⋅ dSext .
S1 S2 Sext

71
 Considerând distribuŃii uniforme ale parametrilor cinematici şi
termodinamici pe suprafeŃele laterale ale volumului de control, atunci cele
două componente devin




FR = M
ɺ 1 ⋅V1 − M
ɺ 2 ⋅ V2 (1.73)

şi

( )






FP = − p1 ⋅ S1 − p2 ⋅ S 2 + pH ⋅ S1 + S 2 .

Ca atare, în ipotezele considerate, forŃa totală a fluidului se poate

exprima vectorial prin relaŃia

( )








F =M
ɺ 1 ⋅V1 − M
ɺ 2 ⋅ V2 − p1 ⋅ S1 − p2 ⋅ S 2 + pH ⋅ S1 + S 2 ,

în care vectorii respectivi sunt cei reprezentaŃi în figura nr. 1.8.



V2



n2
2 S2
p2 2


− p2 S2


− p1 S1
1 p1


V1


S1


n1 1

Fig. 1.8

La aceeaşi relaŃie se poate ajunge şi altfel, dacă se consideră funcŃiile

forŃei curentului definite în cele două secŃiuni ale canalului adică




F = F fc + F f c ,
1 2

72
în care




ɺ ⋅V − S ⋅ ( p − p )
F fc = M 1
1
1 1 1 H

şi




ɺ ⋅V − S ⋅ ( p − p ) ,
F fc = − M
2
2 2 2 2 H

aşa cum reiese din figura nr. 1.9.




S2
−M
ɺ 1V 2 2



ɺ 2V 2
M
2


− S 1 ( p1 − p H )

1 F fc2



Ffc1
−S2 ( p2 − pH )


ɺ 1V 1
M


S1 1

Fig. 1.9

Totodată, prin evidenŃierea componentelor funcŃiilor vectoriale ale

forŃei curentului de aceeaşi natură, se obŃin expresiile




FR = M
ɺ 1 ⋅ V1 − M
ɺ 2 ⋅ V2 ,




FP = − S1 ⋅ ( p1 − pH ) − S 2 ⋅ ( p2 − pH )

sau

( )






FP = − p1 ⋅ S1 − p2 ⋅ S 2 + pH ⋅ S1 + S 2 .

În acest mod, se obŃine componenta forŃei F pe acea direcŃie. Astfel:


- dacă se proiectează forŃa F pe o direcŃie oarecare, în sensul

73


curgerii fluidului de lucru, se obŃine forŃa activă A a fluidului;


- dacă se proiectează forŃa F pe o direcŃie oarecare, în sens
invers curgerii fluidului de lucru, adică în sensul deplasării sistemului, se


obŃine forŃa de tracŃiune, T , sau forŃa de propulsie a sistemului.
Indiferent de situaŃie, se va admite ca sens pozitiv pentru vectori,
sensul considerat pe direcŃia respectivă.
Din analiza considerată, se desprind câteva principii fundamentale,
care au o valabilitate generală, indiferent de forma canalului fluidului de
lucru:
a) Întotdeauna forŃa fluidului va fi egală cu suma vectorială a
funcŃiilor forŃei curentului, în cele două secŃiuni fundamentale, intrare şi
ieşire




F = F fc + F f c ,
1 2

indiferent de numărul secŃiunilor de intrare şi, respectiv, ieşire unde

n
F f c = ∑ F fc (1.74)
1 1i
i =1

şi

k
Ffc = ∑ Ffc ; (1.75)
2 2j
j =1

b) Vectorii funcŃiilor forŃei curentului sunt orientaŃi către volumul

de control;
c) Componentele dinamică Ffc şi statică F fc , ale vectorului forŃei
d s

curentului, sunt orientate către interiorul volumului şi sunt de forma

74



 Ffc = M ɺ 1 ⋅V1
 1d


 Ffc1s = − S1 ⋅ ( p1 − pH )

respectiv



 Ffc = − M ɺ 2 ⋅V2
 2d



 Ffc2s = − S2 ⋅ ( p2 − pH )

deoarece vectorii suprafeŃelor S1 şi S2 sunt întotdeauna orientaŃi către
exteriorul volumului de control;
d) ForŃa de reacŃie a fluidului se obŃine prin însumarea vectorială a
componentelor dinamice ale funcŃiei forŃei curentului




FR = Ffc + Ffc , (1.76)
1 2d
d

adică, înlocuind



FR = M
ɺ 1 ⋅ V1 − M
ɺ 2 ⋅V2 ;

e) ForŃa de presiune a fluidului se obŃine prin însumarea vectorială

a componentelor statice ale funcŃiei curentului




FP = Ffc + Ff f , (1.77)
1s c2
s

respectiv




FP = − S1 ⋅ ( p1 − pH ) − S 2 ⋅ ( p2 − pH ) (1.78)

sau, prelucrând parantezele

( )






FP = − S1 ⋅ p1 − S2 ⋅ p2 + pH ⋅ S1 + S2 ;

f) ForŃa de tracŃiune se obŃine proiectând forŃa pe o direcŃie

75
similară celei de deplasare a sistemului şi luând ca sens pozitiv sensul de
deplasare:


- T = pr F pe direcŃia deplasării;
- Sensul pozitiv≡Sensul deplasării.
 
g) Semnele vectorilor V şi S , precum şi proiecŃiile acestora, se
stabilesc după regulile cunoscute din algebra vectorială, în concordanŃă cu
direcŃiile, mărimile şi sensurile lor convenŃionale;
h) Se constată, ca regulă generală, că:



- V1 ,V2 au acelaşi semn şi sens;



- S1 ,S2 au semne şi sensuri contrare;



- V1 ,S1 au semn şi sensuri contrare;



- V2 ,S 2 au acelaşi semn şi sens,
aşa cum rezultă din figura nr. 1.10, indiferent de direcŃia pe care se fac
proiecŃiile.

1 2  


S
S1 2




V1 V 2

1 2

Fig. 1.10

i) Pe baza ultimelor două afirmaŃii, formula fundamentală şi

generală a forŃei fluidului F , poate fi scrisă şi sub forma

76
 ( ) ( )




ɺ ⋅ V − S1 ⋅ ( p1 − pH )  −
F = M
 1 1 
(1.79)
( ) ( )



ɺ ⋅ V + S ⋅ ( p − p ) ,
− M
 2 2 2 2 H 

termenii din aceeaşi paranteză se vor aduna întotdeauna;

j) Prin urmare, expresiile fundamentale ale celor două funcŃii
vectoriale ale forŃei curentului sunt

( ) ( )




ɺ 1 ⋅ V1 − S1 ⋅ ( p − pH )
Ffc = M (1.80)
1

şi

( ) ( )




ɺ ⋅ V − S ⋅( p − p ).
F fc = − M (1.81)
2
2 2 2 2 H

Vectorii corespunzători sunt orientaŃi către interiorul volumului de

control, ca în figura nr. 1.11, aceştia fiind, din punct de vedere fizic,
acŃiunile fluidului din amontele, respectiv din avalul, volumului de control,
asupra fluidului conŃinut în volumul de control.

1 2




F fc 1 F fc 2

1 2

Fig. 1.11

k) Formula fundamentală este universal valabilă indiferent de

complexităŃile curgerii şi a formei geometrice a canalului de lucru.

77
1.5.2. Clasificarea canalelor de lucru
Dată fiind marea varietate de forme ale canalelor de lucru este
necesară, în continuare, o clasificare a acestora.
a) Astfel, din punct de vedere al formei secŃiunilor de intrare şi de
ieşire, canalele pot fi:
I. Simple, S, cu secŃiuni oarecare;
II. Multiple, M, cu secŃiuni oarecare;
III. Inelare, I, cu secŃiuni oarecare, inelare.
Există, deci, aşa cum reiese din tabelul nr. 1.1, nouă variante de
canale.
Tabelul 1.1
Iesire Simpla Multipla Inelara
Intrare (S) (M) (I)

Simpla
(S)

Multipla
(M)

Inelara
(I)

Din punct de vedere al formei fibrei medii a canalului, între secŃiunile

de intrare şi ieşire, se întâlnesc:
A. Canale drepte, D;
B. Canale curbe, (curbă simplă), C.
La rândul lor canalele drepte, în funcŃie de direcŃia fibrei medii,
raportată la o direcŃie generală de curgere, pot fi:
1) Axiale, A;
2) Radiale, R;

78
 3) Diagonale, D.
Canalele curbe, în funcŃie de direcŃiile de curgere ale fluidului în
secŃiunile de intrare şi ieşire, pot fi:
1) Axiale, A;
2) Radiale, R;
3) Diagonale, D.
Ca atare, canalele curbe sunt de opt tipuri, cum se desprinde din
tabelul nr. 1.2.
Tabelul 1.2
Axiale Radiale Diagonale
Axiale A.A. A.R. A.D.
Radiale R.A. R.R. R.D.
Diagonale D.A. D.R. D.D.

La rândul lor, canalele radiale se pot clasifica după sensul de curgere

al fluidului, în:
α ) Centrifuge, în care fluidul circulă pe rază în sensul îndepărtării
lui de axă;
β ) Centripete, în care fluidul circulă radial către axa canalului.
Se poate întocmi un tabel cu variantele cele mai întâlnite în tehnică,
tabelul nr. 1.3.

79
 Tabelul 1.3

R.A. A.R. D.R. R.D.

Centrifug
(CF)
Centripet
(CP)

Pentru simplificarea denumirii tipului de canal, din punct de vedere al

formei geometrice şi a direcŃiilor de curgere ale fluidului în cele două
secŃiuni, se adoptă următoarele notaŃii:
- pentru canalele drepte, D,

Dnk ; (1.82)

- pentru canalele curbe, C,

Cnk11 ;n;k22 . (1.83)

Indicii au următoarele semnificaŃii:

- cei inferiori, n, reprezintă direcŃia de curgere a fluidului,
n ∈  A,R j ,D  ;

- 1,2 reprezintă secŃiunile de intrare şi ieşire ;

- cei superiori, k, reprezintă forma secŃiunilor k ∈ [ S ,M ,I ] ;

- j, este indicele sensului radial de curgere j ∈ [C.F . ; C.P.] .

Spre exemplu

CRS S
CF A

reprezintă un canal curb, cu intrare simplă, radială, centrifugă şi ieşire

simplă, axială, a cărui imagine este redată în figura nr. 1.12.

80
 2 

V2



V1

1 1

Fig. 1.12

În general, în calcule, formele secŃiunilor intervin prin

- valorile ariilor acestora, S1 ,S2 ,...,Si ;



- direcŃiile vectorilor normalelor, în cele două secŃiuni n1 ,n2 , având

unghiurile χ1 şi χ 2 , făcute de aceştia şi direcŃia de referinŃă, luate în sens

orar, ca în figura nr. 1.13.


n2

χ2

2
2
1

χ1



n1
1
Directie de
referinta

Fig. 1.13

81
 DirecŃiile de curgere ale fluidului se introduc prin unghiurile Ψ 1 şi Ψ 2



făcute de direcŃiile vectorilor V1 şi V2 cu direcŃia de referinŃă, luate în sens
orar, ca în figura nr. 1.14.



V2

Ψ2
2



V1

Ψ1

Directie de
referinta

Fig. 1.14
Prin urmare, dacă direcŃia de referinŃă este axială, atunci:
- ψ = 0 reprezintă o curgere axială;
π
-ψ = caracterizează o curgere radială centrifugă;
2
3π
-ψ = reprezintă o curgere radială centripetă;
2
 π 3π 
- ψ ∉ 0, ,π ,  este o curgere diagonală.
 2 2 
În acest caz, simbolul poate fi simplificat, pragmatizat, respectiv,
S S
canalul luat în exemplu anterior, poate fi scris Cπ 0 , prin înlocuirea
2

indicelui inferior cu unghiul concret Ψ , adică

Cψk1 ψk2 . (1.84)

1 2

82
 Din punct de vedere al sistemului de referinŃă, faŃă de care se studiază
forŃa fluidului, evident, se întâlnesc:


- canale fixe ω = 0 , în care curgerea se studiază faŃă de sistemul
absolut de referinŃă;


- canale mobile, ω ≠ 0 , unde studiul se face faŃă de sistemul relativ
de referinŃă, aflat de obicei, în mişcare de rotaŃie faŃă de sistemul fix.

1.5.3. PosibilităŃi de creştere a forŃei de tracŃiune

Studiind cu atenŃie relaŃia

T = Ffc2 − Ffc1 ,

în care, Ffc1 şi Ffc2 sunt date de expresiile (1.80) şi (1.81), se pot enunŃa

câteva principii generale de creştere a forŃei de tracŃiune, referitoare la

unghiurile care o influenŃează.
Astfel, creşterea forŃei de tracŃiune presupune:
1. mărirea funcŃiei forŃei curentului Ffc2 ;

2. micşorarea, anularea sau negativarea forŃei curentului Ffc1 .

1.5.3.1. Studiul funcŃiei Ffc 2

Creşterea funcŃiei forŃei curentului, în secŃiunea de ieşire, presupune:

a) Reducerea unghiului α 2′ , la limită α 2′ = 0 ;

b) Micşorarea unghiului ψ 2 , la limită ψ 2 = 0 , ceea ce

înseamnă o ieşire axială a fluidului în sensul de curgere;
c) Scăderea unghiului ϕ 2 , în ultimă instanŃă ϕ2 = 0 ;

83
 d) Reducerea unghului ξ 2 , la limită 0, ceea ce presupune o
curgere pe normală la ieşire.
Concluzia finală este că valoarea maximă a funcŃiei F fc2 se obŃine, la

evacuarea fluidului, pe direcŃie axială, în sensul curgerii acestuia. Aceasta

este

Ffc2 ɺ 2 ⋅V2 + S2 ⋅ ( p2 − pH ) .
=M (1.85)
max

Mai mult, se poate mări, în continuare, Ffc2 prin destinderea completă

a fluidului, adică p2 = pH , ceea ce conduce la

Ffc MAX = M
ɺ 2 ⋅ V2 max . (1.86)

1.5.3.2. Studiul funcŃiei Ffc 1

DiscuŃia va avea, în acest caz, trei aspecte după cum se doreşte

micşorarea, anularea sau negativarea expresiei lui Ffc1 .

a) Mărirea funcŃiei presupune creşterile unghiurilor α 1′ ,ψ 1 ,ξ1 ;

b) Anularea funcŃiei ar însemna, concret,
π π π
- α1 ' = sau ψ 1 = respectiv ξ1 + ψ 1 = 3 ⋅ adică
2 2 2
π
ψ1 = în ultimă instanŃă, introducerea radială a fluidului de lucru în canal,
2
indiferent de sensul de curgere, centrifug sau centripet.
c) Pozitivarea funcŃiei presupune, matematic
π π
- α1 ' > dacă ψ 1 < ;
2 2

84
 π π
- ψ1 > dacă α 1 ' < adică, numai pozitivarea primei
2 2
expresii din F fc1 , deoarece, de cele mai multe ori, p1 = pH , ceea ce

înseamnă o anulare a celui de-al doilea termen.

Valoarea maximă pozitivă a primului termen se obŃine când
π
- ψ 1 = π ,α 1 ' < , respectiv, p1 = pH , adică
2

ɺ 1 ⋅V1max ⋅ cos α 1 '

Ffcmax = + M (1.87)

şi, pentru α 1′ = 0 ,

Ffc MAX = M
ɺ 1 ⋅ V1max . (1.88)

Dacă admisia fluidului în canal nu se face la presiunea atmosferică sau

la presiunea mediului ambiant, atunci cel de al doilea termen al funcŃiei va
trebui micşorat.
Combinând cele două expresii ale termenilor componenŃi, rezultă

ɺ 1 ⋅ V1 + S1 ⋅ ( p1 − pH ) .
Ffc1 max = M (1.89)

Deci, în concluzie, aportul funcŃiei Ffc1 la tracŃiune este maxim, când

fluidul este introdus în canal axial, în sensul deplasării sistemului material

solid, acesta fiind

Ffc1 max = M
ɺ 1 ⋅ V1max .

Suprapunând ambele variante de creştere ale forŃei de tracŃiune,

stabilite anterior, se poate afirma că soluŃia care dezvoltă tracŃiunea maximă
este aceea în care fluidul este introdus în canal axial în sensul deplasării
sistemului şi este evacuat tot axial în sens invers, ca în figura nr. 1.15.

85
 2 

V2

2
Tmax

1 

V1

Fig. 1.15

Valoarea tracŃiunii maxime este

TMAX = Ffc2 MAX + F fc1MAX ,

din care, Ńinând seama de expresiile (1.86) şi (1.88), va rezulta

TMAX = M
ɺ 2 ⋅V2 MAX + M
ɺ 1 ⋅V1MAX . (1.90)

Schema cinematică, prezentată în figura nr. 1.15, aminteşte de

curgerea în canalul dintre două palete de turbină activă, p1 = p2 , cu
deosebirea planului în care este plasat canalul.
Deci, indiferent de aşezarea planului în care se află canalul se poate
obŃine o forŃă maximă de tracŃiune.
Luând în discuŃie numai un plan axial, care trece prin axa de referinŃă,
există, practic, două posibilităŃi de realizare a unei forŃe de tracŃiune maximă
după cum curgerea este centrifugă, figura nr. 1.16 a sau centripetă, figura nr.
1.16 b.

86
 r r

1 

2 V V1
2

2 1
TCF 
T CP
1 V1 2 V

2

1 2
0 0

a b

Fig. 1.16

Descompunând cele două sisteme cu dublă schimbare de direcŃie,

axial–radial şi respectiv radial–axial, în sisteme simple, elementare cu o
singură schimbare de direcŃie, se găsesc cele patru posibilităŃi de obŃinere a
forŃei de tracŃiune prin schimbarea direcŃiei de curgere, figurile nr. 1.17 a, b,
c şi d.



r 
r
2 1
V2 V1

2 1
1 1 2 
2

V2
V1

0 0
a b
r r



V1
V2
2 2 1 1

2 V


1 V1 2

1 2
0 0
c d

Fig. 1.17

Astfel:

87
 - a reprezintă un canal axial–radial în care curgerea este
centrifugă;
- b este un canal axial–radial cu o curgere centripetă;
- c reprezintă un canal axial–radial cu o curgere centrifugă;
- d este imaginea unui canal axial–radial în care curgerea este
centripetă.
Figurile nr. 1.17 a, c şi d amintesc de canalele de lucru ale unor
componente cunoscute în sistemele de propulsie:
- a, difuzorul de ieşire şi colectorul unui compresor centrifugal;
- c, canalul unui compresor centrifugal cu admisie posterioară;
- d, canalul de lucru al unei turbine centripete obişnuite.

1.6. Alte forme ale forŃei de tracŃiune

1.6.1. Forma globală
Această metodă analizează global procesul de curgere prin sistem
folosind teorema impulsului.
Se înconjoară sistemul cu un volum de control (axial–simetric), ca în
figura nr. 1.18, şi se aplică teorema impulsului fluidului care traversează
acest volum de control. Conform teoremei impulsului variaŃia în timp a
impulsului fluidului care traversează volumul va fi egală cu rezultanta
forŃelor care acŃionează asupra acestuia.
pH
pH b c
p H

A 1 5
AH Fr A5
V Fa C5
Mɺ Mɺ g
a
a 1 5 d p5

Fig. 1.18

88
 Deci, proiectând forŃele pe direcŃie axială se obŃine

ɺ g ⋅ C5 − M
M ɺ a ⋅V = Fa + pH ⋅ A - pH ⋅ (A - A5 ) − p5 ⋅ A5 . (1.91)

Ca urmare,

Fa = M
ɺ g ⋅ C5 − M
ɺ a ⋅V + A5 ⋅ (p5 - pH ) . (1.92)

łinând seama că

→ →
Fr = Fa (1.93)

atunci, rezultă

Fr = Fp = M
ɺ g ⋅ C5 − M
ɺ a ⋅V + A5 ⋅ (p5 - pH ) . (1.94)

RelaŃia (1.94) constituie o formă globală a forŃei de propulsie, în care

ɺ g ⋅ C5 − M
–M ɺ a ⋅ V reprezintă componenta de reacŃie a forŃei de

propulsie;
– A5 ⋅ (p5 - pH ) reprezintă componenta de presiune a forŃei de
propulsie.
Dacă sistemul de propulsie poate realiza o destindere completă a
gazelor, adică p5=pH, atunci forŃa de propulsie este maximă. În acest caz,

C5 → C5max

ɺ g →M
M ɺ g
max

şi

Fp max = M
ɺ g ⋅ C5 − M
max max
ɺ a ⋅ Vmax . (1.95)

Mai mult chiar, Fp max devine maximă când V se anulează, adică

89
 Fp max = M
ɺ g
max O
⋅ C5 max O . (1.96)

RelaŃia (1.96) exprimă faptul că forŃa de propulsie devine maximă în

cazul în care V=0 şi H=0, regim corespunzător funcŃionării la punct fix.
Astfel, în cadrul procedurii de decolare, sistemul este capabil să
furnizeze o forŃă maximă de propulsie.

1.6.2. Exprimarea forŃei cu ajutorul funcŃiei de

tracŃiune
În raport cu funcŃia de tracŃiune, Ft , forŃa de propulsie se deduce
Ńinând seama că

Ft = Mɺ ⋅ C + p ⋅ A , (1.97)

unde
ɺ reprezintă debitul de fluid prin secŃiune;
–M
–C reprezintă viteza în raport cu un sistem de referinŃă fix;
–p reprezintă presiunea statică a fluidului;
–A reprezintă aria secŃiunii.
Evident, funcŃia tracŃiunii se mai poate scrie

 p⋅ A 
Ft = Mɺ ⋅ C ⋅  1 + 
 Mɺ ⋅ C 

sau

 p⋅ A  ɺ  p 1 
Ft = Mɺ ⋅ C ⋅  1 +  = M ⋅C ⋅1 + k ⋅ ⋅ .
 ρ ⋅ A⋅C2   ρ k ⋅C2 

p
łinând cont că k ⋅ = a 2 , atunci
ρ

90
  a2  ɺ  1 
Ft = Mɺ ⋅ C ⋅  1 + 2 
= M ⋅C ⋅1+ , (1.98)
 k ⋅C   k ⋅M2 

unde M reprezintă numărul Mach.

Ca urmare, forŃa de propulsie se poate scrie
⋅
Fp = M g ⋅ C5 + A5 ⋅ p5 − ( M
ɺ a ⋅V + pH ⋅ AH ) − pH ⋅ ( A5 − AH )

sau

Fp = Ft gaz − Ft aer -pH ⋅ ( A5 − AH ) . (1.99)

Alegând volumul de control astfel încât A5=AH rezultă

Fp = Ft gaz − Ft aer . (1.100)

Aceasta este a doua formă a forŃei de propulsie, ca variaŃie a funcŃiei

tracŃiunii a fluidului.
ɺ a = 0 şi pH=0 rezultă Ft aer = 0 .
Pentru M
ForŃa de propulsie devine maximă pentru acel sistem de propulsie care
funcŃionează în lipsa presiunii exterioare, care îşi procură fluidul de
propulsie din interiorul său.
Deci, pentru sistemele de propulsie cosmice, la care pH=0, rezultă

Fp motor rachetă = Ft gaz = M

ɺ g ⋅ C5 + A5 ⋅ p5 , (1.101)

în care, evident,

Fp motor rachetă ≠ f(V).

Pentru motoarele rachetă, viteza de evacuare a gazelor de ardere poate

să fie mai mică decât viteza de zbor, adică C5<V.

91
1.6.2.1. FuncŃie de M
Expresia forŃei de propulsie, în funcŃie de M, este

 1  ɺ  1 
Fp = Mɺ g ⋅ C5 ⋅  1 + 2 
− M a ⋅V ⋅  1 + . (1.102)
 k ⋅ M5   k ⋅ M H2 

1.6.2.2. FuncŃie de λ
ForŃa de propulsie se poate exprima, în funcŃie de λ , prin relaŃia

kg + 1 ɺ k +1 ɺ
Fp = ⋅ M g ⋅ acr5 ⋅ z( λ5 ) − ⋅ M a ⋅ acrH ⋅ z( λH ) , (1.103)
kg k

unde s-a avut în vedere că

 p⋅ A
Ft = Mɺ ⋅ C + p ⋅ A = Mɺ ⋅  C + =
 Mɺ 
 C acr ⋅ R ⋅ T   1 T 
= Mɺ ⋅ acr ⋅  +  = Mɺ ⋅ acr ⋅  λ + ⋅ 
 acr C ⋅ a 2 cr   λ k ⋅ Tcr 

şi

T* k + 1 T k −1 2
= ; * = 1− ⋅λ ,
Tcr 2 T k +1

respectiv
k +1 ɺ
Ft = ⋅ M ⋅ acr ⋅ z( λ ) ,
k
în care
1  1
z( λ ) = ⋅λ +  ,
2  λ
reprezintă funcŃia gazodinamică a funcŃiei tracŃiunii.

92
1.6.2.2.1. FuncŃie de viteza echivalentă
În fine, o ultimă expresie a forŃei de propulsie se poate obŃine pe baza
următoarelor considerente:
–Pentru ca un sistem să realizeze o destindere completă a
gazelor de ardere, la orice înălŃime de zbor, este necesar ca secŃiunea de
ieşire din sistem, secŃiunea ajutajului de reacŃie, să fie variabilă. Odată cu
creşterea înălŃimii de zbor scade presiunea atmosferică, pH, iar pentru ca
p5=pH va trebui ca aria A5 să crească;
–Modificarea ariei minime a ajutajului presupune un ansamblu
complex, compus dintr-un sistem cu comandă mecanică pentru deschiderea
ajutajului şi un sistem de reglare automată a lui.
În prezent, aviaŃia civilă utilizează motoare cu secŃiunea A5 fixă,
deoarece sistemul este simplu, uşor şi ieftin. Acest sistem nu este însă
capabil să realizeze, la orice înălŃime de zbor, o forŃă maximă de propulsie
şi, ca urmare, Fp<Fp max.
Pentru a compara performanŃele motorului cu geometrie fixă, cu
performanŃele maxime ale sistemului, s-a introdus noŃiunea de viteză de
evacuare echivalentă a gazelor de ardere, C5e. Viteza echivalentă reprezintă,
din punct de vedere fizic, acea viteză a gazelor de ardere care, în condiŃiile
destinderii complete, ar conduce la o forŃă de propulsie egală cu forŃa reală a
motorului, în condiŃiile destinderii incomplete.
În cazul unei destinderi complete

Fp = M
ɺ g ⋅ C5e − M
ɺ a ⋅V (1.104)

iar, în cazul unei destinderi incomplete,

Fp = Mɺ g ⋅ C5 − Mɺ a ⋅V + A5 ⋅ ( p5 − pH ) . (1.105)

Egalând relaŃiile (1.104) şi (1.105), se obŃine

93
 Mɺ g ⋅ C5e − Mɺ a ⋅ V = Mɺ g ⋅ C5 − Mɺ a ⋅ V + A5 ⋅ ( p5 − pH ) .

Deci, viteza echivalentă devine

1 A5 ⋅ p5  p 
C5e = C5 + A5 ⋅ ( p5 − pH ) ⋅ = C5 + ⋅ 1 − H  ,
Mɺ g ρ 5 ⋅ A5 ⋅ C5  p5 

în care

p5 = ρ5 ⋅ R '⋅ T5 .

Ca urmare,

 ρ ⋅ R '⋅ T5  p 
C5e = C5 ⋅ 1 + 5 ⋅  1 − H  =
 ρ5 ⋅ C5 
2
p5  
 k '⋅ R '⋅ T5 1  pH  
= C5 ⋅ 1 + ⋅ ⋅  1 − 
 C52 k'  p5  

unde

p
a = k '⋅ R ⋅ T = k '⋅ .
ρ

Rezultă, în final,

 1  p 
C5e = C5 ⋅ 1 + ⋅  1 − H  , (1.106)
 k '⋅ M 5
2
 p5  

în care M5 reprezintă numărul Mach în secŃiunea 5-5.

În cazul unui ajutaj de reacŃie simplu convergent, M5=1, viteza
echivalentă este

 1  p 
C5e regim critic = C5 cr ⋅ 1 + ⋅  1 − H   . (1.107)
 k'  p5 cr  

94
1.7. Randamentele sistemelor de propulsie
EficienŃa sistemelor de propulsie se apreciază cu ajutorul următoarelor
randamente:
1. Randamentul termic, ηt ;

2. Randamentul de propulsie, η p ;

3. Randamentul global, η g .

1.7.1. Randamentul termic

Randamentul termic reprezintă fizic cât din energia introdusă în
sistem, în condiŃii ideale, este transmisă fluidului de lucru în scopul
accelerării sale, în urma realizării unui ciclu, adică

LMTR
ηt = , (1.108)
Eid

unde Eid reprezintă energia ideală introdusă în motor.

Înlocuind

C52 ɺ V 2
LMTR = M
ɺ g⋅ − Ma ⋅
2 2

şi

V2
Eid = M
ɺ c ⋅ Pci + M
ɺ c⋅ ,
2

rezultă

C52 ɺ V 2
ɺ g⋅
M − Ma ⋅
ηt = 2 2 .

ɺ ⋅ P + V 2

M c  ci
 2 

95
 łinând seama că

ɺ g =M
M ɺ a ⋅ ( 1 + mc )

şi

ɺ c =M
M ɺ a ⋅ mc

rezultă, în final, expresia randamentului termic de forma

1 ( 1 + mc ) ⋅ C52 − V 2
ηt = ⋅ . (1.109)
2  V2 
mc ⋅  Pci + 
 2 

Dacă regimul de zbor este subsonic, atunci

V2
<< Pci
2

şi

1 ( 1 + mc ) ⋅ C52 − V 2
ηt ≈ ⋅ . (1.110)
2 mc ⋅ Pci

Cum mc<<1, atunci

1 C52 − V 2
ηt ≈ ⋅ . (1.111)
2 mc ⋅ Pci

La punct fix, V=0, randamentul termic devine

2
1 C50
ηt0 = ⋅ . (1.112)
2 mc0 ⋅ Pci

În general, pentru C5 0 ≈ 600 m/s, rezultă o valoare curentă

96
 36 ⋅ 10 4 ⋅ 10 −5 3.6
ηt = −2
≈ ≈ 0.211 ,
2 ⋅ 2 ⋅ 10 ⋅ 4.3 ⋅ 10 4
17

care este cuprinsă în gama uzuală ηt ∈ ( 0.2 − 0.4 ) .

1.7.2. Randamentul de propulsie

Randamentul de propulsie reprezintă fizic cât din energia preluată de
fluidul de propulsie este folosită pentru propulsia efectivă a sistemului,
adică

Fp ⋅ V
ηP = . (1.113)
LMTR

Înlocuind, forŃa de propulsie

Fp = Mɺ g ⋅ C5 − Mɺ a ⋅V

rezultă

ηP =
( Mɺ ⋅ C − Mɺ ⋅V ) ⋅V
g 5 a

⋅ ( M ⋅ C − Mɺ ⋅ V )
1 ɺ 2 2
g 5 a
2

sau

2 ⋅ V ⋅ [(1 + mC ) ⋅ C5 − V ]
ηP = . (1.114)
(1 + mC ) ⋅ C52 − V 2

łinând seama că

mc << 1,

atunci

97
 2 ⋅ V ⋅ ( C5 − V )
ηP =
C52 − V 2

sau

V
2⋅
2 ⋅V C5
ηP = , ηP = . (1.115)
C5 + V 1+
V
C5

V 
Evident, η P = f   şi variază ca în figura nr. 1.19.
 C5 
ηP
1

V C5
0 1

Fig. 1.19

Cât priveşte puterea de propulsie a motorului, aceasta este

PP = Fp ⋅ V = ( Mɺ g ⋅ C5 − Mɺ a ⋅V ) ⋅ V ≈ Mɺ a ⋅V ⋅ ( C5 − V )

sau

V  V 
PP = Mɺ a ⋅ C52 ⋅ ⋅  1 −  , (1.116)
C5  C5 

adică

98
 V 
PP = f   .
 C5 

Derivând relaŃia (1.116), se obŃine

dPP V  V 
= 0 , 1−   −  =0
V   C5 optim  C5 optim
d 
 C5 

sau

V  1
  = . (1.117)
 C5 optim 2

V 
Pentru   sistemul dezvoltă o putere maximă de propulsie, aşa
 C5 optim
cum reiese din figura nr. 1.20.

Pp

Pmax

V C5
0 (V C )
5 optim 1

Fig. 1.20

În aceste condiŃii, randamentul de propulsie devine

1
2⋅
2
ηP = 2 = .
1 3
1+
2

99
 În general, η P ∈ (0.5 ÷ 0.8 ) .

1.7.3. Randamentul global

Randamentul global reprezintă cât din energia introdusă în sistem, în
condiŃii ideale, este folosită pentru propulsia aeronavei, adică analitic

Fp ⋅ V Fp ⋅V LMTR
ηg = = ⋅ = η P ⋅η t . (1.118)
Eid LMTR Eid

Acesta variază în gama de valori η g ∈ (0.1 ÷ 0.8) .

1.8. PerformanŃe specifice

PerformanŃele specifice reprezintă performanŃele sistemului care se
obŃin în condiŃiile în care acesta este traversat de un debit de aer de 1 kg/s.

1.8.1. ForŃa de tracŃiune specifică

ForŃa de tracŃiune specifică a sistemului, prin definiŃie, este

FP
FSP = . (1.119)
Mɺ a

ForŃa specifică se măsoară în m/s, şi este, de obicei, în gama de valori

(400÷800) m/s.

1.8.2. Consumul specific de combustibil

Consumul specific de combustibil, csp, reprezintă cantitatea de
combustibil consumată de către sistem pentru a produce, în timp de o oră, o
forŃă de 1 N, adică

100
 Mɺ c Mɺ 1 m
csp = 3600 ⋅ = 3600 ⋅ c ⋅ = 3600 ⋅ c . (1.120)
FP ɺ
M a FSP FSP

Consumul specific de combustibil se măsoară în kg / N ⋅ h , şi ia valori

în gama ( 0.08 ÷ 0.15 ) kg / N ⋅ h .

1.8.3. Greutatea specifică

Greutatea specifică a motorului, g SP reprezintă raportul dintre
greutatea motorului şi forŃa de tracŃiune, adică

Gmotor
g SP = . (1.121)
FP

De obicei, g SP = 0.2 ÷ 0.6 .

1.8.4. Aria frontală specifică

Aria frontală specifică a motorului, AFSP, reprezintă raportul dintre aria
frontală a motorului şi forŃa de tracŃiune. Aria frontală a motorului, AF,
reprezintă aria proiecŃiei motorului pe un plan perpendicular pe axa acestuia.
Ca atare,

AF
AFSP = (1.122)
FP

unde, în general,

 1 1  m2
AFSP =  ÷  .
 15000 25000  N

101
102