You are on page 1of 3

Avantajele şi dezavantajele afacerilor în sistem de franciză

Franciza oferă ,,actorilor” săi posibilitatea de a se sprijini reciproc. Uneori, franciza este
singura oportunitate de a pătrunde pe unele pieţe externe şi, totodată, permite evitarea unor
probleme legislative legate de monopol.
Sistemul de franciză îmbină avantajele firmelor mari cu cele ale unei firme de dimensiuni
mici. Francizorul şi francizatul beneficiază de ceea ce le lipseşte într-un interval de timp redus, la
costuri mai reduse, comparativ cu practicile specifice antreprenoriatului.
Campania publicitară este susţinută de către francizat cu un procent lunar, cuprins, de
regulă, între 1-5%. Francizatul beneficiază de pe urma
programelor naţionale de reclamă, servicii de proiectare şi amplasare teritorială, consultaţii
juridice, etc.
Francizorul deţine de o reţea dezvoltată de francize şi poate beneficia de avantaje legate
de aprovizionare. Achiziţionarea unei cantităţi mari oferă putere de negociere francizorului
(posibilitatea negocierii preţului sau calităţii necesare).
Francizorul transmite francizatului o multitudine de avantaje. (Fig. nr.9. 1).

Dreptul de a
comercializa un
produs sau
serviciu

Dreptul de a
deveni identic
Finanţare
cu numele
parţială mărcii

FRANCIZOR

Model
de
Asistenţă
afaceri
financiară

Figura nr. 9.1.

Francizorul oferă un sistem de afaceri deja dezvoltat.


Pe baza relaţiei francizor-francizat se asigură continuitatea afacerii, aceasta se extinde cu
investiţii minime, francizorul obţine venituri suplimentare sub forma taxelor achitate de francizat
(taxa iniţială, royalty şi taxa de publicitate).
De asemenea, francizorul economiseşte cheltuielile general-administrative, întrucât are
nevoie de un număr mai mic de manageri.
Franciza îmbracă forma asociativă, în situaţia în care francizorul are o participare
financiară la capitalul unităţilor francizate.
Francizatul asigură existenţa, continuitatea afacerii (Figura numărul 9.2). Francizatul
beneficiază de experienţa din cadrul sistemului de franciză, deoarece experienţa altor francizaţi
este generalizată, sistematizată şi utilizată în elaborarea noilor soluţii de către francizor.
Francizatul mai poate obţine finanţare parţială sub forma împrumuturilor indirecte
(materiale şi produse cu plata amânată şi în rate, utilaje în leasing, ş.a.m.d.) împrumuturilor
directe (participarea la capital, credite, etc.).
Spre deosebire de micile afaceri în sistemul de franciză numărul falimentelor este mai
redus. Un produs sau un nume cunoscut oferă micului business rezistenţă în faţa concurenţilor.

Continuarea
afacerii

Deţine
o parte
Susţine
campania din piaţa
publicitară regională sau
naţională

FRANCIZAT

Distribuţia
rapidă cu Consolidarea
capital minim afacerii

Fig. nr. 9.2 Avantajele francizatului

Acest principiu modern – franciza prezintă şi dezavantaje. Cele mai multe deficienţe sunt
legate de modalitatea de redactare a contractului. Majoritatea sunt concepute de către francizor,
în concluzie în favoarea lui.
De asemenea, preluarea unei afaceri in franciza prezumă existenta unor riscuri, pentru
francizat şi/sau pentru francizor. Francizorul poate întâmpina dificultati in exercitarea controlului
sau incercari de concurenta din partea francizatului. De asemenea, francizatul se poate confrunta
cu neîndeplinirea de către francizor a obligaţiilor contractuale (menţinerea standardului de
calitate, a imaginii de marca, etc.).
Costul francizei poate deveni unul foarte ridicat în situaţia în care taxa iniţială, royalty şi
taxa publicitară sunt mari, în special, când cifra de afaceri nu este ridicată, programele de
instruire sunt nerelevante practicii de afaceri, în sistem de franciză, pârghiile de influenţă ale
francizatului asupra francizorului sunt reduse.
O altă limită a acestei metode de comercializare o reprezintă îngrădirea libertăţii de
acţiune a întreprinzătorilor, prin linia limitată de produse, restricţii asupra cumpărărilor şi
vânzării (francizatul nu este liber să vândă franciza).
De cele mai multe ori la baza iniţiativei de demarare a unei afaceri se află nevoia de
independenţă a întreprinzătorului, iar în sistemul de franciză acesta nu mai este propriul şef. Deşi
este proprietarul afacerii, potrivit contractului, francizatul poate vinde doar produse şi servicii
cuprinse în contractul de franciză şi nu poate introduce un produs sau un serviciu neacceptat de
către francizor.
Francizorul impune, deseori, francizatului achiziţionarea echipamentelor, produselor,
materialelor, de la depozitele sale sau de la anumiţi furnizori agreaţi de acesta.
Francizatul poate întâmpina un control prea sever din partea francizorului, ceea ce îi
limitează independenţa, o marjă redusă de initiaţivă şi creativitate sau asistenta limitată şi
transfer de know-how insuficient sau nestructurat din partea francizorului. Aderenţa
operaţiunilor standardizate este strictă, proprietarul afacerii nu este independent francizorul face
verificări şi solicită rapoarte scrise, care necesită consum excesiv de timp.
Franciza generează cheltuieli legate de evaluarea calităţii potenţialilor întreprinzători,
însă se exclud cheltuielile cu privire la identificarea întreprinzătorilor. De asemenea, pot fi
excluse sau nu cheltuielile legate de formarea managerilor, în funcţie de opţiunea francizorului,
de a pune la dispoziţia francizatului programe educaţionale.
Consolidarea acestei forme s-a datorat renaşterii spiritului antreprenorial. Explicaţia
succesului francizei rezidă în asocierea resurselor umane şi financiare ale unui întreprinzător bine
motivat cu succesul unui inovator, care a dezvoltat o afacere prosperă şi o marcă cunoscută.
Spre deosebire de metodele tradiţionale, franciza îşi câştigă unicitatea în relaţiile de
afaceri prin serviciile iniţiale şi ulterioare acordate francizatului (beneficiarului).
Provenind din economii dezvoltate cu zeci de ani de experienţă francizorii internationali
spre deosebire de francizorii autohtoni ofera mai multe avantaje, ca de exemplu: know-how,
training mai consistent asupra afacerii, un brand de notorietate, etc.
• Licenţa de marcă: permite licenţiatului să distribuie produsele sau serviciile mărcii
concedante. Revânzătorul nu beneficiază obligatoriu de exclusivitate teritorială.
Acest sistem original, care permite asocierea interesului unui întreprinzător de a poseda
propria întreprindere cu acela de a aparţine unui grup cu notorietate şi putere de atracţie
importantă, fascinează tot mai mult candidaţii la crearea unei întreprinderi.
În principiu, un francizat trebuie să plătească:
 dreptul de intrare;
 redevenţa calculată ca procent din cifra de afaceri;
 marje adiţionale asupra vânzării de produse.
Înainte de a se lansa într-un proiect de franciză, este bine ca întreprinzătorul să cunoască
anumite reguli de bază.

You might also like