1, Consideratii asupra teoriei cercetarii 1.1. Cunoasterea stiintifica Tendinta funciara de cunoastere specifica omului se manifesta in doua directii: pe de o parte, “cautare” si “descoperire’, iar pe de alta parte, “luare in posesie” si o “utilizare-transformare” a lumii si a propriei fiinte, conform dorintelor si aspiratiilor sale. Intrebarea (interogatia) este instrumentul mintal al cunoasterii. Exista trei feluri de interogatie: 1.Interogatia kantiana specifica fiecarui individ care isi adreseaza siegi intrebari: Ce pot face? Ce pot spera? Ce-mi este permis? Ce este omul? etc. 2.Interogatia socratica, avandu-i ca interlocutori “pe ceilalti’, in sco-pul cunoasterii lor prin raspunsurile pe care le vor da fntrebarilor formulate. Este interogatia dialecticé, de factura dialogica, a lui Socrate. Interogatia experimentala, de factur&é experimental-analitica, a lui Cl. Bernard, fondata pe “intrebari adresate obiectelor Jumii fizice” Poate avea loc o interogatie de facturé empirica, atunci cand persoana care intreaba actioneaza asupra obiectului din natura, sau o interogatie de factura experimentului analitic (de laborator). weOrice intrebare pune persoanei care intreaba, dar si celei care este intrebaté o “problema”. Ceea ce jinseamna c& orice intrebare presupune un raspuns. Raspunsul la o jintrebare adresaté unui subiect inseamna cunoastere, dar intr-o cercetare stiintificd acest raspuns trebuie sa implice din partea cercetatorului exactitate gi corectitudine in aflarea adevarului despre obiectele cercetate. Pentru ca scopul interogatiei, jntr-o cercetare stiintificd, este aflarea adevérului. Din perspectiva istorica a evolutiei rationale a omului, au fost delimitate, in ordinea succesiunii lor, doua momente care marcheaza “descoperirea” adevarului ca rAspuns la intrebarile pe care omul si le-a pus, gi anume: « Prima etapa a fost cea a “credintei” (pistis), in care mintea omeneasca a gasit adevdrul sacru al supranaturalului ca raspuns la intrebarile puse in legdtura cu o existentaé suprema, extraumana consideraté a fi forta universului careia i se subordoneaza toate cate sunt. « A doua etapa apare din momentul in care omul incepe “sa vada’ si “sa inteleaga” ceea ce se afla in interiorul lucrurilor, dar si a propriei fiinte. Este etapa “cunoasterii” (epistemé), in care i inta” gaseste raspunsuri si descopera adevarul profan al naturii cucerite de om.Pentru a putea incadra un “domeniu de cunoastere” bine delimitat in randul “stiintelor particulare”, acesta trebuie sa indeplineasca un set de conditi * sa aiba un obiect propriu, precis si recunoscut ca atare, de studiu sau de cunoastere; sa _aiba o metodologie proprie, adaptata particularitatilor = domeniului respectiv de cunoastere; s& dispuna de un limbaj tific propriu, specific, capabil s& explice si sa transmita modul de gandire particular “domeniului _ stiintei respective; * sa urmareasca un scop teoretic gi o utilitate pract $@ aiba capacitatea de a se integra, prin relatii de conexiune logica, cu alte domenii de cunoastere stiintifica, pentru a putea valorifica in practica forta _sinergiei_relatiilor de interdisciplinaritate intre aceste domenii; sa _constituie un “sistem de _cunostinte teoretice” sau un came, epistemic”, unde se opereaza cu Princip legi si reguli proprii, dupa care sa se ghideze si s& exprime intr-o forma clara, coerenta si inteligibil& adevarul cuprins jin obiectul asupra caruia se fixeaza atentia cercetatorului care-| cerceteaza metodic,Drumul pe care cercet&torul stiintific il parcurge pentru a descoperi adevarul stiintific pe care-| urmareste ca obiectiv al cercetarii sale trebuie parcurs intr-o succesiune logica de cinci etape obligatorii, avand ca tinte de cunoastere: 1. Obiectul cercetarii: “segmentul de realitate” pe care cercetatorul _ stiintific fl “separa”, il “decupeaza” sau il “desprinde” din lumea reala pentru a-! supune analizei cercetarii sale. 2. Imaginea (“analogon’): reprezentarea perceptiva a obiectului cercetat din realitate, actul de percepere a obiectului cercetat ji da acestuia o reprezentare “imagistic-formala”, care va inlocui prezenta obiectului. 3.Conceptul (“symbolon’): din _punct de vedere logico-rational,’ exprima semnificatia explicité a obiectului cercetat, respectiv intelegerea si atribuirea sensului acestuia; conceptul_ se substituie obiectului (real-obiectiv) ca o ‘realitate mintala’. . Limbajul _ stiintific: enuntul coerent despre obiectul cunoasterii stiintifice; el realizeaza si este ‘fuziunea’ dintre “imagine” (forma) si “concept” (continutul semnificativ), alc&tuind; in final, ‘discursul epistemic”. Teoria: momentul final al “lanfului cercetarii” $i reuneste toate datele cunoasterii stiintifice sul forma unui “sistem coerent de cunoastere”, care nu este altceva decat “campul epistemologic” al unui anumit domeniu (o anumita sti Plecand de la aserfiunea ca obiectul cercetarii'il’ constituie un segment al realitatii lumii, prin ‘gandirea” acesteia de catre omul de stiinta se ajunge la o oO‘realitate mintala” a lumii ca o replica” a “realitatil obiective” a lumii. Aceasta “replica” este teoria stiintifica In ciuda aparentelor si a ceea ce cred multi autori de manuale, refera-te despre cdrfi, comunicari prezentate la manifestari stiintifice etc, nu tot ce se scrie tn literatura de specialitate din diferite domenii de activitate econo-mico-sociala inseamna totodata cercetare stiintifica. Pentru C. Radulescu-Motru, care atunci cand a definit cunoasterea stiintificd, a vorbit despre necunoastere stiintifica, numind-o “docta ignorafia’. ‘stiinta este 0 atitudine ‘care se produce pe cale individuala si se menfine cu mari sacrifici” Caseta 1.4 Despre indoiala omului de stiinta “Nu cduta sé sti tot, daca nu vrei sa ignori tot.” (Democrit) “Exista un simtamént natural al rusinii? Lucru! cel mai infelept © sa stii cé nu sti. Adevarata cunoastere vine dinauntru, Cine stie ce este drept va si face ce e drept” (Socrate) “Multe lucruri stia, dar pe toate le stia prost.” (Platon, Alcibiade, 11, 147 b-c) “C-as sti ceva deplin eu nu-mi inchipui Sinu ma gandesc cd ag putea ‘Sé-ndrum pe alfii sau sé-nvat pe cineva.” (J.W. Goethe, Faust) “Adevérata stiinté a avut de luptat pentru a inlatura| ignoranta Imbracata in haina pedantismului.” (C. Radulescu-Motru, Stina si energie)Tabelul 1.1 Cunoastere sti ‘Cunoagtere stiinfifica Caracter organizat (tematic, metodic,| Sisiat dupa un plan). fe ‘Insusirea sistematicd a unor valori de} adver, ‘Forméaz& personaliatea, ca om de] stiinta, ceroetator stintitic etc ‘Omul de stinfa este’ Un tip activ, crite) _cereetator. _ Descoperd $i cultiv adevarui, ordinea| spirituala, exactitatea, legea. “Este Figures, serios, prudent, verfca: nu se lasd sedus de primele rezultate ‘Se deciard ca apartinand unel “gcoil” gj unui *maestru-model”. Are identitate| ica versus ignoranta savanta Ignoranta savanta [Caracter neorganizat (lipsa de tema, Ide metoda, de plan), lat INU influenteaza personalitatea lca aspect exterior. ca imagine de om F ; stint Produce “fasur’, este attas de mica: Jcol, fabulos, fantezie, pseudocunos- Me, Este fantezist, superficial, se entuzi- jasmeaza cu ugurinta, nu verifica, este Hipsit de pr INU aparine nics onal “5c Pmaestr-model’ este’ anonim 1 fad stintfica, identitate stintific1.2, Cunoasterea comuna si cunoasterea stiintifica Platon realiza o delimitare a lui “doxa’, ca forma de cunoastere superficialé a faptelor empirice, de “episteme”, cunoastere adevaraté, de profunzime (in limba greac&). Cuvantul compus epistemologie (din episteme gi logos — stiinta) nu este altceva decat stiinta cunoasterii. Mijlocul de realizare a lui episteme, a cunoasterii stiintifice este ratiunea. Cunoasterea stiintifica se realizeazd pe doua paliere distincte, ins& strans legate intre ele: (a) cunoasterea empirica si (b) cunoasterea teoretica. Dupa cum afirma Immanuel Kant (1970), ‘ideile fara continut intuitiv sunt goale, iar intuitille fara concepte sunt oarbe... Numai din faptul cd ele se unesc poate sa rezulte cunoasterea”. Daca intuitille apar in timpul cunoasterii empirice (prin observarea si descrierea obiectelor si proceselor studiate de cercetatorul stiintific, pe baza senzatiilor, perceptiilor si reprezentarilor), ideile sunt rodul activitati de gandire, a intelectului cercetatorului _stiintific, bazaté pe cunoasterea teoretica.Tabelul 1.2 Cunoasterea comund versus cunoasterea stiintificd Elemente de diferentiore] Cunoasterea comuna | Cunoagterea stiintifica H. Sub aspectul formel ‘Sub aspeciui metoa fe © singuré modalitate|Dispune de criteril, tafinici §i INu are 0 fundamentare|Se coneretizeaz §) circu] jeoretica, formand unfsub forma unor__teori Icongiomeret eterogen delstintitice lcunostinge. practice, do. bandite pe cale de uceni- Ice, sub presiunea nevoi, lor cotciene, - . Nu ajunge ia “adevarinlAre 6 ’perspectivd metociciog Jiguroase gi controlabile. |ca, find organizata si elabora- ha ‘prin utiizarea de metode| gu 1e verificare a ipotezelor: in Utiizeaz’ un fimbaj obig-| out ste complexe de verificare af limmbajulut fzat, cu un inalt grad de ab+ Jstractizare, diferentiat de ta of tings la alta1.3. Principiile cercetarii stii Orice activitate de cercetare stiintificé are un “obiect” ce va fi supus atentiei cercetatorului (subiectului cunoscator) pentru a-| studia in vederea realizarii “obiectivului” precis pe care gi |-a fixat in prealabil. Cu alte cuvinte, pentru a deveni “obiect de cercetare”, “ceva anume” trebuie sa intre in atentia “cunoasterii_stiintifice’. Acel “ceva anume” pentru a deveni “obiect de cunoastere’, care sa poata fi supus cercetérii stiintifice, trebuie s4 indeplineasca un set de conditii: s& existe in mod independent de intelectul cunoscator al cercetatorului; s& aiba o cauza proprie (determinism) care-| produce si-i intretine existenta si sa aibé un scop (finalitate); s@ aiba intindere sau spatialitate, dimensiuni care acopera 0 arie ce-| defineste si totodata ce-| face sa se distinga in raport cu alte “obiecte”; s& aiba durata, respectiv o dimensiune de existenta In timp; s& reprezinte o sursa utild si interesaté de informatii atat despre el, cat si despre obiectele similare lui; sa apartina unei clase sau familii de “obiecte” similare ca determinism gi finalitate: sa poata fi supus cercetarii stiintifice in vederea cunoasterii sale.Tabelul 1.3 Principiile cercetarii stiintifice Prineipiut Regulile de respectat 1. Prineipiul competentei Stabileste conditile de competenta pentru a putea desfasura 0 activitate de cercetare stintifica. Principiul obiectivarii. \Vizeaza deopotriva obiectul cercetari stintitice, modul In care acesta trebuie studiat i atitudinea cercetatorului fata de obiectu! cercetarii sale. Principiul adevarui Orice cercetare sti ca scop descoperirea adevarului cuprins In obiectul asupra caruia se fixeaza atentia cercetatorului title’ are layin randul cercet8torior se vor accepta nu] mai specialisti formati in domeniul stintific| respectiv. lb) Persoana care doreste sa desfasoare o} activitate de cercetare stintfica trebuie sa faca dovada ca are anumite aptitudini spe Giale pentru 0 asemenea activitate: dorinta de cunoastere, curiozitate, spirit dezvoltat de observatie si cfiic, capacitate de analiza sinteza, seriozttate, pasiune i rébdare Ic) Se cere o etapa preliminara prin care tre-| buie sl treaca orice tanar cercetator sini fic pentru @ dobéndi o experienta de spe. Cialitate care s&-i permita deprinderea de a gendi In spiritul metodologiei cercetaii stintiice ia) Pentru orice obiect'ce urmeard a fi supus| cercetarii stntifice se va stabili un anumit| obiectiv care 88 reprezinte scopul precis urmarit prin cercetarea respectiva b) Pe parcursul cercetaristintifice nu va fi in registratd o abatere de ia obiectul cercetat, nu se va “altera” natura acestuia gi nu va fi schimbat obiectivul urmairit i) Metodele si tehnicile de cercetare stintfica| Irebuie adaptate la specificul naturti obiec-| tului cercetat, gi nu invers. a) Cercetarea stntifca tebuie sd uimareas. ca descoperirea adevarului despre obiectul cercetat b) Actvitatea de cercetare stiintficd trebuie sa| fie coerenta, logica, sa aiba continuitate si 88 fie conforma cu realitatea obiectulu supus cercetarii sale Ic) Rezultatele cercetérii stntifice trebule sa] fie exprimate utiizandu-se un limbaj cler, 10Prineipiut Regulile de respectat /é. Principiui metodic. Se refera la metodologia cercetarii stintific. [6 Principiui demonstratiei. Rezultatele cercetai stintfice trebuie demonstrate, dovedite ca apartin ca afirmati legate de obiectul studiat Principiui corelatiei. Statueazé obligativtatea ca rezultatele stintfice desprinse din cercetarea unul obiect sa fie corelate cu datele deja existente in domeniul stintfic respectiv sau datele cin domeniile stintifice Inrudite precis, inteligibil 6) Activitatea de cercetare stintiicd se va su, pune rigorii ratiunii logice, consecvente, evitandu-se subiectivismul sau speculatie in gandire 'aj Activtatea” de cercetare’ stiintiicd trebuie, condusé metodic, pe baza unui plan ‘iguros stabil a prion de c&tre cercetatorul stintific respectiv. lb) Se vor respecta etapele si metodele de! lucy, pentru a avea coerenta In demersul logic de descoperire a adevrului i) Tehnicile si metodele de Iucru trebuie 2 decvate naturl obiectului cercetat, precum si obiectivelor cercetéii stntifice respective. \d) Demersul de destagurare a actvitati de| cercetare stintiicd, din punct de vedere| metodologic, trebuie s8 Inceapa cu studiul lucrurilor simple, ciare, evidente, pentru ca uterior, s& se treac’ ‘spre problemele cu Un grad ridicat de dificultate si complex. tale, |aj Acivitatea stinfitice trebuie S& fie demon strata gi verificata. lb) Cercetarea stiintifca trebuie, pe cat posibil, 8a fie reprodusa sub forma unui “model teoretic’ care sé puna in relatie obiectul ‘cercetat si calitatle acestuia ic) Rezuttatele obtinute din cercetarea stint c intreprinsa, considerate ca find valabile i valide, trebuie sa se includa In sistemul de date ale domeniului stintiic in care se integreaza cercetarea. la) Seva urméiri 8d se stabileasca raporturie| obiectului cercetat cu obiectele Inrudite. ) Se vor avea in vedere cunostintele deja existente despre obiectele apropiate sau inrudite cu obiectul cercetariistintifice respective. > Rezutatele obtnute cint-o ceretare sti “tified, sub_9_ formaPrincipiul Regulile de respectat (aspectul de li telor. Se refer ia modul de evalua- re gide utlizare a rezultatelor obtinute din activitatea de corcetare stintifics, 6 Principiul utiitat Aectivitatea de cercetare stinificd trebuie $8 aiba in vedere o utiizare atat teoreticd, ct si practica a rezultateior obtinute, in contextul de studiu dat. Principiul psthomoral Se refera la responsabiltatea stintfica si morala a Cercetatorului deopotriva fata de cercetarea pe care a intreprins-o si de rezultatele pe care le-a obtinut, dar gi fata de consecintele ce decurg din aplicarea rezultatelor cercetarii integrate in patrimoniul de date similare| la) Toate rezuttatele obtinute din cercet stiintifica respectiva trebuie _evaluate| Corect, int-o abordare strict rafionala. lb) Aceste rezultate trebuie comparate cu| datele existente in literatura stintifiea. de specialitate a problemei cercetate laj Rezuitatele din ‘cercetarea slinjificd intre- prinsa trebuie 88 poaté fi utiizate — din pers, Pectiva teoretica si practicd — ct mai cu- rand, In mod curent, de catre alti specialist lb) Ideal ar fi ca orice cercetare stintiticd s2j aib& un caracter de originalitate si de noutate, contribuind astfel la imbogatirea| [aj Cercetareéa “stiintiica trebuie sa dusa dup’ principile deontologice ale une) profesiuni de elit lb) Cercetarea Intreprinsé trebuie s& fie con, forma ou natura personalitat cercetato- rului stintific, cu gradul su de pregatire profesionala. lc) Trebule s& se accepte colaborarea, des-| chisa $i sincera, cu specialisti din acelasi domeniu sau din domenii stintiice inrudt| te, pentru a evita suprapunerile de studi sau erorile care pot surveni in obtinerea si interpretarea rezuttatelor ld) Cercetatorulstintific are datoria de a-si sustine, demonstra si apaira rezultatele cercezri stnlifice fala de controversele| sau erticile care fi pot fi aduse in legaturd| cu cercetarea intreprinsa 1.4, Problema stiintifica Cunoasterea stiintifica se fondeaza pe “intrebari” si “raspunsuri” puse de ce! rcetator pentru a-si atinge scopulde a descoperi gsi demonstra adevdrul despre o “problema” de solutionat, care constituie obiectul cercetarii sale. Orice problema stiintifica apare dintr-o “stare de dificultate de natura teoreticé sau practica’. Astfel, o stare de dificultate de natura teoretica se poate manifesta sub forma de: — contradictii In cadrul unei (unor) teorii; — contradictii intre teorie si noi fapte; — contradictii intre teorie si baza metodologica si experimentala; dificultati de aplicare si respectiv de extindere a teoriei. Cat priveste o stare de dificultate de natura practica, poate fi generaté, de exemplu, in aria cercetarii stiintifice economice, de: — insuficienta dezvoltare a unei activitati economice in raport cu noile dimensiuni si structuri viitoare ale nevoii sociale; — ram&nerea in urma a profitabilitatii in raport cu posibilitatile oferite de progresul stiintific si tehnic; — necesitatea adaptarii (restructurarii) economiei romanesti in raport cu noile exigente ale societatii democratice. Problema stiintificd apare la limita dintre cunoastere gi necunoastere, ca necesitate obiectiva de depasire aacesteia din urma. Solutionarea problemeéi stiintifice nu inseamna altceva decat depdasirea limitei dintre cunoastere gsi necunoastere, scop pe care cercetatorul Stiintific 1 poate atinge parcurgand succesiv urmato! pasi: 1, Structurarea problemei. Este un demers prin care se urmareste: — delimitarea campului cunoasterii stiintifice, ca sistem de cunos-tinte de referint& (de fond) din care, in mod sistemic, rezulta problema; — precizarea continutului problemei: cunoscutele gi necunoscutele ei; — formularea problemei, sub forma de intrebare, adic& o fraza care contine asertiuni relevante ce apartin campului cunoasterii stiintifice stabilit in prealabil; —urmarirea unui raspuns, care poate fi direct/indirect; com-plet/partial; efectiv/probabil 2. Clasificarea problemei. Folosind o diversitate de criterii, aflate intr-o relatie de complementaritate, trebuie sa se stabileascé “asemenea tipuri incat tipul de problema s& sugereze tipul de rezolvare”. 3. Tratarea problemei. Este o etapa deosebit de importanta de care depinde reusita cercetatorului in a-siatinge scopul de a descoperi adevarul stiintific. Valorificand aceeagi sursa bibliograficd (Nicolae Grosu, 2000, p. 14-15), redam, in continuare, actiunile ce trebuie intreprinse pe parcursul demer-sului de tratare a unei probleme stiintifice. Astfel, acest demers presupune: a) Preformularea problemei ¢ determinarea componentelor structurale ale problemei (cunoscute, necunoscute i, respectiy, relatiile dintre acestea); « formularea ipotezelor _posibile despre necunoscute; * integrarea ipotezelor intr-un enunt-problema. b) Clarificarea problemei © tipologizarea problemei: —stabilirea —_naturii problemei, determinarea tipului de problema; incadrarea problemei intr-o clas& sau in mai multe clase neexclusive; * incadrarea sistemicdé a problemei in teorie, adica: - determinarea relatiilor dintre problema gi cunoasterea prealabila;integrarea problemei intr-un sistem bine delimitat de cunostinte; analizarea legaturilor sistemice — dintre problema gi teoria de apartenenta; definirea structurii problemei (cunoscute, necunoscute); - formularea problemei: “o problema bine formulata este pe jumatate rezolvata’”. c)Descompunerea problemei in subprobleme gsi ordonarea acestora dupa prioritatea logicd (temporala, pozitionala, structurala, functionala) gi, respectiv, dupa gradul de dificultate. d)Simplificarea problemei, prin schimbarea datelor si reducerea redundantei. e)Rutinizarea problemei, prin analogie cu probleme deja rezolvate. f) Determinarea cailor, mijloacelor si metodelor de rezolvare. g)Stabilirea tipului de solutie si a modului de icare a acesteia. 6 DE RETINUT: « Problema stiintificd se gaseste la baza procesuluil de _cunoastere. Motiv pentru_care_structurarea,|clasificarea gi tratarea problemei s! © au O| importanté majora pentru cunoasterea il existenta umani _—__l 1.5, Metodologia cercetarii stiintifice Termenii de metoda, metodicd, metodologie, procedee de investigare pot primi semnificatii diferite in functie de criteriul de clasificare folosit, dar de multe ori acesti termeni se confunda. Metoda $1 ifica a fost definita de Descartes (1596-1650) care, subliniind rolul ei decisiv in cadrul stiintei, preciza ci “metoda consta in acele reguli sigure gi simple, gratie cdrora oricine le va urma fara a se abate de la ele, nu va lua niciodaté nimic fals drept adevar gi... va ajunge la cunoasterea adevarat& de care este capabil”. Etimologic, acest termen provine din greaca veche “methodos”, un cuvant compus din: “meta” = dupa si “odos” = cale, drum. Deci “methodos” inseamna “dupa un drum, o cale anume”. Este de retinut ca prin cuvantul “anume” trebuie sa intelegem c metoda nu poate fi arbitrara, subiectiva, ci un demers (drum) rational al spiritului (gAndirii stiintifice) pentru a ajunge la cunoasterea sau demonstrarea unui adevar.Dar in stiintele socioumane, termenul “metoda” este folosit fie in sens larg, fie intr-unul mai restrans, fie la singular, fie la plural. Asa de exemplu, se cunosc variante de utilizare precum: metoda statistica, dar gi metode statistice; metoda istorico-comparativa; metoda dialecticé; metoda experi-mentala, dar si metode experimentale; metode de culegere a_ informatiilor; metode de prelucrare a informatiilor etc. Se poate concluziona ca in stiintele socioumane notiunea de “metoda” este ambigua. Procedeul nu trebuie suprapus metodei, el reprezentand un mijloc pentru a obtine un rezultat sau, altfel definit, “o manieré de acfiune, de utilizare a instrumentelor de investigare”. Procedeul reprezinté “maniera de actiune’, de utilizare a “instrumentelor de investigare”; printre aceste instrumente amintim: chestionar tiparit, foaie de observatie, fig4 de inregistrare, ghid de interviu, aparate de inregistrare a comportamentelor (aparat de filmat, de fotografiat etc.), de masurare a senzatiilor (kinezimetru, olfactometru, algometru etc.), de declangare a reactiilor comportamentale (generator de sunete, conflictograf).Metodica reprezinté un sistem de prescriptii si procedee, tehnici de orice fel, prin care este concretizata aplicarea, adecvaté domeniului si scopului urméarit, a unei metode stiintifice. Metodologia, ca sistem de cercetare, este acel ceva care ne invata s& folosim metode, dupa rigorile unei metodici adecvate subiectului cerce-tat. Prin metodologie se intelege “ace! know-how prin care se poate ajunge la atingerea unui scop, in general, a unui scop in cercetare, in particular si in special. Ea ne furnizeaza reguli, norme, metode, tehnici sau practici prin care putem ajunge sa stim “cum s& facem” si “cum sa aplicam’” ceva ce stim sau am invatat, cum s& parcurgem drumul de la o idee vagé, de la o ipotezé lao solutie, 0 generalizare sau o teorie stiintifica”. Din perspectiva teoriei sistemelor, metodologia de cercetare poate fi asimilata unui sistem structurat si coerent de reguli, principii, metode, instrumente si know- how. Un asemenea sistem are o alcatuire pe trei niveluri: * nivelul metodologiei de maxima generalitate; * nivelul metodologiei de granita: pentru mai multe stiinte particulare; * nivelul metodologiei specifice, diferité de la o disciplina la alta.Orice cercet&tor stiintific, in demersul sau de a descoperi adevarul, dar gi de a-l demonstra convingator, trebuie s&@ respecte cele patru “reguli” metodice obligatorii formulate de R. Descartes, parintele definitiei metodei ca forma de “gandire cunoscatoare”. Regula 1: “Nu trebuie acceptat niciodaté un lucru ca adevarat daca e/ nu se infatiseazé ca evident.” “Bunul simt’, preciza R. Descartes, exclude orice amestec sau prejudecati ce ar putea veni din partea —_ persoanei cunoscatoare, impiedic&n-du-| astfel sa inteleagd clar si distinct ceea ce este adeva-rat, fara a fi pus la indoiala. Una dintre principalele conditii pe care trebuie sa le indeplineasca orice metoda este sa risipeasca indoiala sau s& o anuleze Metoda trebuie sa ofere ratiunii o “cale de conducere” siguré, certé. Indoiala este manifestarea in planul ratiunii a nelinistii interioare, respectiv starea de tensiune psihica puternica ce da nastere interogatiei. lar metoda trebuie sa fie raspunsul la interogatiile pe care gi le pune ratiunea insusi $i pe care tot ea gi le rezolva sau anuleaza, prin raspunsurile date.Regula 2: “Trebuie ca fiecare problema analizata, pe care o reprezin-ta obiectul cercetarii, sé fie separaté de cateva fragmente, pentru ca, din punet de vedere metodic, sa fie cat mai bine rezolvate.” Regula 3: “Orice cercetare metodica trebuie sa inceapa cu analiza celor mai simple obiecte gi mai ugor de cunoscut, urmand a inainta treptat la cunoasterea celor mai complexe, conform unei ordini naturale care se succeda in mod firesc.” Regula 4: “Orice metoda trebuie s& cuprindé o revizuire a faptelor observate sau studiate pentru a avea siguranta ca nu a fost nimic omis.” 2Alaturi de cele patru reguli metodice de mai sus, trebuie retinute si principiile morale pe care R. Descartes le-a addugat acestora tocmai pentru a intari nevoia de a trece de la “indoiala metodica” la “claritatea cunoasterii”, respectiv: 1. Trebuie ca, in toate privintele, s4 ne conducem dupa opiniile cele mai echilibrate si intelepte, aplicate de oamenii cei mai cu judecata, urmand astfel parerile celor mai intelepti cameni. 2.Se impune, de fiecare data, sa fim cat mai fermi si mai hotarati in actiunile pe care le intreprindem, evitand comiterea de erori generata de opinii nesigure. 3. Trebuie facut un efort de a ne invinge pe noi ingine, pentru a nu influenta ordinea lumii cu subiectivismul (dorintele) nostru. 4.Trebuie, in activitatea noastra, sa alegem indeletnicirea cea mai buna, care ni se potriveste noua, pentru a reusi in demer-sul de cunoastere a adevarului prin metoda adecvat aleasa@ DE RETINUT: « Regulile metodice ji permit cercet&torului sal inainteze pe drumul cunoasterii sale. O ghidare metodologica prea severd, 0 utilizare| rigid& a metodelor sunt nu numai anevoioase, dar gi ddunatoare stiintei Rezultatul cercetarii stiintifice este un produs de} care este raspunzator cercetatorul. Orice| cercetare stiintifica trebuie s& se organizeze gi sa se desfasoare in conformitate cu principiile| eticil cercetarii,cy1.6. Informatia stiintifica: ct al productiei stiintifice Tabelul 1.4 Societatea industriala in perspectiva Caracteristich | Socletatea ‘Socletatea agrara Industrials postindustrial Iservicl, Pi |-agricultura; |. productie de bunuril- transport: | minerit; materiale; |- servicit civile; |. pescut; |-consum indelungat) Soctoru! patry | petrol sigaze | sau scurt: |- comer |. industrie grea | finante: | asigurar Sectoral cinci |- esistent& medicala, |. cercetare stint [3 Motorul inovator lenergile naturaic|descaperrea de nal [colian’, hidroe-|surse de energie (petrol|si sisteme de transmi| _[nergie muscular) [gaz carb 8) te ati imaterie Icapital [cunoagtere™? Inepralucrat - logie maginista._ [teh |S. Ccupatia de bazé |muncitor agiicailmuncitor semicailical lsau—muncitor|tehnician woe Imanual . la 7: Metoda de iucru |bun-simy, @ incer-lempirism, experiments feoni gi abstractuni, mo lca gi a invita din ldele, simular, teorial leron, experients ldecrzilor, analiza del [8. Orizoni temporal Jorientare spreladaptéri ad-hoc - oo... ifgeut . Js. Finatitate lupta cu'natura” |lupie éu naiura modifi 0. Pri director "in sens larg, procesarea datelor. Inmagazinarea, regasirea si procesarea datelor devin resusa esentiala a tuturor schimburlor economice gi sociale, “Un set organizat de afirmati sau de actiuni ale idellor,prezentand o analizé rationala 2 rezultatelor experimentale, care este transmis print-un mijloc de comunicare intr-o forma, nalTipologia lucrarilor stiintifice Piata informatiilor gtiintifice trebuie analizaté in structura celor doua categorii ale sale: a) cererea de informatii stiintifice si b) oferta de informatii stiintifice. Cererea de informatii stiintifice este determinata de faptul ca activi-tatea de cercetare stiintifica (productia tiintifica) reprezinta bucle pozitive de conexiune inversa exprima actiunea outputurilor asupra inputurilor siste- mului socioeconomic). Oferta de informatii stiintifice este cantitatea de informatii stiintifice care poate fi vanduté pe piata, produsa in cadrul activitatii de cercetare sti-intifica. Tabelul 1.5 Tipologi lucratilor stiintifice Lucrarea Continutul stiintifica Il, LUCRARI GU AUTORITATE STIINTIFICA DE CONSACRARE (destinale publicaril in editura) JsMonografia |Abordeaz8 exhaustiv o problema, o forma sau o zona itertorialé, avand ca scop cunoasterea ampli a realitat studiate, dar si conturarea directilor si perspectivelor de| levolutie ale acesteia. Are 0 dimensiune variabilé (de la cateva| 'sute, la cateva mil de pagini)._ ‘coerent 3 ‘sl identifice starea de dezvoltare gi sa sintetizeze teorile 5 Imetodele de investigare care compun paradigina acesteia. Se| }*Manualul |specialistilor, aduna intr-o forma logica i sistematica intregull Inucleu paradigmatic care defineste discipiina In cauza. Into] iformé mai ampla, la un nivel inalt de abordare stiintifica, un| . __|mmanueluniversitar poate fiasimilatidentficat cu tretatul. Enciclopediile |Cu unele exceptii (de exemplu, dictionarele explicative), 26Continutul de speck ul = stn II, LUCRARI PRE $I POSTCONSACRATE, VIZAND VERIFICAREA, IPOTEZELOR EXISTENTE, FORMULAREA DE NOI IPOTEZE $I DIRECTII DE CERCETARE }-Studiu! Este 0 lucrare de cercetare stiiniicd, prin excelenta, avand cal lobiectiv gasirea raspunsurior pentru rezolvarea problemei(ion lidentificate ca fiind de actualitate sau se impune de catre un] beneficiar al cercetani stiintifice respective. Forma de| Wvaiorficare a studiului stntfic este conditionata de statutl lenttati institutor . Fiind o forma prescurtata a unui studiu stiintific, prin care se| Icauté a se sintetiza principalele concluzi si recomandéri estel destinat publicari in reviste de speciaitate. . [*Raportul de |Reprezint’ forma foarte restransé, de regula intr-o stiucturd| cercetare Istandard, a rezultatelor unui studiu stiintific, se redacteaza un fica jasemenea raport, In special, cand studiul s-a realizat la} |comanda unui beneficiar, pe bazd de contract. . lemoriul |Este forma pe care o imbraca raportul de cercetare stiinifica| stiintific _[atunci cand este nevoie de a popularize conchzille studiulut ia Inivelul unor foruri stiintifice interne sau internationale (de| lexemplu, Academia Romana). |+Comunicarea |Urmareste s& prezinte, sub o forma restransa (circa 10 pa: stiintificd ——_|gini), in cadrul unor manifestari stiintifice (simpozion, confe- [rinta etc.), rezultate partiale sau finale ale unui studiu stiintific; ~ le fifi pa |+Referatul lEste 0 forma de vaiorificare a rezultatelor unui studiu stiintiic| stiintific \(individual sau de grup, In cadrul unor manifestari stiintifice| (simpozion, conferinta etc), cu scopul ca, print-o dezbatere lstiintifica, s& se exploreze unele solufii si sA se desprinda| lunele concluzii si propuneri care, apoi, sa poata fi implementate In practic. Se prezinta scris, cu 0 dimensiune| litre 10 gi 20 pagini, dar se expune oral in cadrul organizat al - -{n aril ti =, + Interventia Poate fi scrisa sau oralé (nu mai mult de 6 pagini sau expusa| stlingficd [pe durata a circa 5 minute) $i constitule un comentariy efector k It, LUCRARI DE POPULARIZARE A LITERATURII STIINTIFICE |+Eseul stiintific|Prezinta concluzille si refiectie stintfice ale autorului asupra| 27Lucrarea Confinutur stiingfica lcameni de stinta, Intr-o forma cat mai accesibila gi intrun| limbaj pe cat probabil literar. De regula, eseul stintifc are| idimensiunt restranse, dar se poate dezvolta si sub forma uneil lbrosuri sau a une! cari (atunci cand se strang mai multe| |*Notele de JAvand o consiructie relat distinct’, semnalea: lectura, lucraristintfice, autorul lor cdutand sa evalueze cét mai corect| comentariile_|mesaju! stintiic si locul de plasare une’ lucrari ce face cbiec sl recenzille._|de analiza in randul celoriate opere stintfice din domeniu. Tez [Sunt lucraristinffice, asimilabile unor studi de cercetare, reali doctorat, [ate fa sfarsitul ciclului de invatémant superior respectiv (docto- disertatia gi |rat, master, licenta). Ele fac dovada asimilarii (prin invatare| lucrarea de _|stin{vica) a competenjelor profesionale impuse de procesul de licenta lcunoastere stintfic’, care trebuie s8 aibai ca tinté final creatial stintfica, ce nu este altceva decat crearea de cunoastere, Lucrarile de licenta, disertatiile de masterat si chiar tezele de doctorat daca se marginese doar la prezentarea, oricat de ingenioasa, a unor aspecte deja cunoscute despre tema abordata nu pot fi considerate decat sinteze — utile evolutiei cunoasterii intr-un domeniu sau altul -, dar nicidecum cercetari stiintifice propriu- zise. $i aceasta pentru ca, dupa cum s-a precizat anterior, cercetarea $tiinfificd reprezinta o investigatie precis delimitata ca tema ce incearca s& raspunda unei intrebari precis formulatd, nascuta dintr-o problema de rezolvat. Tabelul 1.6 Structura comparativa a sectiunilor componente ale unor lucrari de cercetare, in functie de tipul acestora Tipul de lucrare Sectiunea lucrarii | Lucrare de absol- [Articol pentru o| Lucrare prezen- ire (licenté/diserta-| revista de | tata lao confe- tioiteza de doctorat)|_specialitate_| rinta stiintifica, Pagina de titty x x x Cuprins x lista tabelelor x Lista figurior Xx RezumavApstract x x x Introducere x (detalat) x (Succint) x (succint) Obiective si x x x ipoteze/intrebéri Metodologie x (detala x (suceint x (Suscin) Rezultate x (detaliat x (succint) x (suocint Analiza rezultateior | x (detallat x (succint) x (succint Concluzit x (detaliat x (succint) x (suceint Bibliografie/Reterin- x x x {2 bibliogratice ‘Anexe x (optionalInformatia stiintifica are o serie de particularitati care o disting de materiile prime, bunurile materiale si servicii: — informatia poate circula intre oameni, dar a oferi informatie nu inseamna a nu mai detine acea informatie (cunostintele _ stiintifice nu se instrdineaza, ele raman de regula in posesia celor care le-au descoperit); informatia stiintifica poate s4 se automultiplice (proprietatea de a se acumula) si sa se amplifice: — consumul poate duce la cresterea cantitatii de informatii; informatia stiintifica poate fi “transportata” relativ simplu; — informatia tiintificé impune un alt tip de gestionare decat bunurile materiale; este dificil s4 se impuna recunoasterea drepturilor de autor asupra informatiilor stiintifice, acestea neputand fi totusi monopolizate. t Aprecierea calitatii ofertei de informatii stiintifice trebuie sa se facd in stransa corelatie cu specificitatile acesteia, si anume:* se formeaza intr-un timp Indelungat si este conditionata. de dobandirea know-how-ului necesar crearii productiei stiintifice; depinde de structura (varsta, sex) si conditiile de munca specifice resursei umane implicate in activitatea de cercetare stiintifica; este perisabilé jintr-un grad foarte ridicat, obsolescenta ei fiind produsa gi accelerata, in special, datorité progresului rapid al stiintei si al tehnologiei. .1.7. Organizarea activitatii de cercetare stiintifica 1.7.1. Aspecte generale Orice activitate de cercetare stiintificd, fiind condusa dupa principiile gndirii logice, nesupusé hazardului, trebuie s4 se desfagoare pe baza unui program stabilit strict si riguros. Din aceste motive, ea este o activitate planificata, ins& nu trebuie considerata ca fiind rigida, putand suporta modificari sau adaptari pe parcursul desfasurarii, dar numai in limitele rigorilor impuse de metodologia cercetarii stabilite in prealabil Impartasim punctul de vedere al unor autori referitor la nevoia de a pregati in prealabil resursele umane ce vor fi implicate in activitatea de cercetare stiintificé (in particular a doctoranzilor), prin: — organizarea unor forme de instructie profesionala a viitorilor cercetatori stiintifici; — desfagurarea unor activitati prealabile, specifice sferei de preocupari din domeniul cercetarii Stiintifice, sub forma de stagii pregatitoare intr-un institut sau laborator de cercetare; — realizarea unei documentari bibliografice solide pentru culegerea informatiilor — tiintifice in domeniul in care se desfagoaré cercetarea propriu-zisa;— cunoasterea teoretica temeinica si competenta de a utiliza in practicé metodologia specifica temei de cercetare respective; — capacitatea creativa directionataé spre proiectarea de noi metode si tehnici de investigare a realitatii cercetate. intr-o prima fazA pregatitoare, pentru a putea trece la activitatea propriu-zisa de cercetare stiintifica, se recomanda elaborarea “schitei-cadru a planului de cercetare”, avand urmatoarea structura: 1.Delimitarea precisa a domeniului de cercetare stiintifica gi a sferei de interes a echipei de cercetare implicata. 2.Delimitarea precisA a obiectului cercetarii respective, mentionan-du-se: -dacd este tintita cunoasterea teoreticd (cercetare fundamentala) a obiectului de cercetare respectiv (in acest caz problema de rezolvat este una de cunoastere); — daca este vizata o cercetare stiintifica aplicativa (problema de rezolvat este concreta, cu valente practice). 3. Stabilirea scopului si a obiectivelor urmarite prin cercetarea stiintificd ce intentioneaza a se realiza. 4.Stabilirea etapelor demersului de cercetare stiintifica.icare finala a 5.Precizarea modului de val cercetarii stiintifice. 1.7.2. Etapele cercetarii stiintifice in literatura de specialitate exista abordari diferite ale numéarului etapelor unei cercetari stiintifice: de la evidentierea principalelor activitati sub forma a trei etape — pregatire, culegere date si analiza — la enumerari mai améanuntite. Astfel, S. Chelcea citeaz& autori care evidentiazd 5, 6, 12 sau 15 etape ale unei cercetari (anchete sociologice). loan Marginean, in schimb, prefera sistematizarea cercetarii sociologice standard pe activitati semnificative, ajungand la delimitarea a 43 de etape.Propunem urmatoarea succesiune _ stadiala, formata din gapte etape, in ordine logica si in timp, a demersului de realizare a unei cercetari stiintifice: Etapa 1: Alegerea unei probleme sti ice de rezolvat, . relevanta si bine defini In cazul alegerii problemei stiintifice de rezolvat trebuie explicate: motivele alegerii acesteia; importanta teoretica gi practic a problemei; * ce se intentioneazd sa se realizeze prin rezolvarea problemei; relevanta problemei: cum raspunde asteptarilor unui auditoriu anume. Etapa 2: Investigarea a ceea ce se cunoaste deja gi care ar putea fi relevant pentru domeniul caruia ii apartine tema de cercetare Aceasta etapa se concretizeaz& intr-o informare stiintifica serioasa, intinsa si aprofundata in domeniul de cercetare vizat. Se deruleazd, asadar, o documentare/cercetare bibliografica axata pe: = cunoasterea datelor fundamentale, bine stabilite in domeniul respectiv al cercetarii ‘Stiintifice (inclusiv in cadrul unei (unor) organizatii luata(e) ca referinté pentru realizarea unor cercetari de teren, in contextul metodologiei prevazute). - documentarea la zi, cu lectura bibliografiei de specialitate, privind stadiul actual al teoriei cercetarii stiintifice pe tema aleasa;-in urma evaluarii_critice a materialelor bibliografice de specialitate (din literatura romana gi internationala), angajarea responsabila, morala gi intelectual-stiintificé a cercet&torului stiintific, cu privire la ceea ce se poate aduce nou prin cercetarea pe care igi propune sa 0 realizeze. Etapa 3: Stabilirea $i punerea la punct a metodologiei activitatii de cercetare Se au in vedere urmatoarele aspecte: — formularea ipotezelor de lucru; — alegerea metodelor gi tehnicilor de lucru pentru culegerea 5 analiza datelor pe care le va utiliza ul cercetatorul in explicarea fenomenelor legate de obiectul de cercetat; — stabilirea listei cu mijloacele necesare cercetarii, ele fiind conexe cu tehnicile de cercetare; ~ proiectarea logisticii de organizare si desfasurare a unor cercetari de teren vizAnd “dialogul” stiintific cu esantioane de persoane/subiecti reprezentative. Etapa 4: Culegerea si prelucrarea datelor rezultate din cercetarile de teren intreprinse -durata cercetarilor este fixata de la inceput, diferentiat In functie de natura fenomenelor studiate; — datele rezultate din aceste cercetari trebuie sa reproduca, intr-o forma coerenta, logica, obiectul cercetat.Etapa 5: Analiza si interpretarea datelor rezultate din cercetare Comparativ cu datele deja existente jn literatura de specialitate (culese in etapa a 2-a), datele rezultate in etapa a 4-a pot proba o serie de aspecte privind domeniul de cunoastere stiintifica in care se integreaza cercetarea in cauza: ~ datele obtinute confirma cunostintele existente in literatura de specialitate, valideaza__teoriile stiintifice ce se aplica in prezent in domeniul respectiv al stiintei; - datele rezultate din cercetare le infirma pe cele existente in litera-tura de specialitate, se afla in contradictie cu una (unele) teorii din domeniul stiintei in care se incadreaz& tema de cercetare respectiva; — datele obtinute din cercetarea intreprinsa aduc cunostinte noi, imbogatind sau chiar schimband teorii stiintifice.Etapa 6: Prezentarea concluziilor si a recomanda concluziile reprezinta, intr-o maniera sintetica, concisa, rezultatele stiintifice obtinute; din aceste concluzii se vor construi viitoarele teorii stiintifice sau vor fi perfectionate teoriile deja existente; — recomandarile se vor orienta, pe de o parte, pe directiile de valorifi-care a rezultatelor cercetarii, iar pe de alta parte, identificarea premiselor care ar sustine viitoare proiecte de cercetare, comple- mentare cercetarii stiintifice finalizate. Etapa 7: Prezentarea (redactarea) de ansamblu a unei lucrari stiintificeAtelier de reflectie 1. Utilizand citatele din caseta 1.1 prezentata in acest capitol, argumentati, sub forma unui eseu, diferenta dintre “cunoasterea stiintifica” si “docta ignoratia”. 2. Cautati pe internet articole care sa va faciliteze realizarea unei analize comparative intre ceea ce trebuie sa reprezinte o recenzie, un articol stiintific si un eseu stiintific.