Training

Să nu ne speriem de cuvinte! Training e uşor de tradus pe româneşte. Înseamnă ori

„a dresa“ (un animal), ori „a antrena“ (un sportiv), ori „a pregăti“ (un copil sau un
adult) pentru o anumită activitate sau profesiune; pe scurt, „a educa“, „a forma“, „a
modela“. Evident, există şi training of trainers, adică tehnica de a dresa dresori, de
a antrena antrenori, sau de a educa (forma) educatori (formatori). Înainte ca toată
lumea să ştie englezeşte, toate astea la un loc se numeau „pedagogie“. Ca să fii un
bun profesor, trebuie să ai o anumită instrucţie pedagogică: să ştii niţică psihologie,
dar şi să ai o fire răbdătoare, să te exprimi limpede şi atrăgător, să ai tact. Dacă nu
le ai pe-astea, degeaba înveţi „procedee“ şi şmecherii de tot soiul. Dacă le ai, aş
spune că nu-ţi mai trebuie nimic. Ceea ce nu suspendă rostul şcolilor tradiţionale
de pedagogie. Acum însă această bicicletă s-a reinventat: se cheamă altfel, e mai
săltăreaţă, mai PR, mai management, mai Power Point.
Deunăzi, mi-a căzut în mînă un program up-to-date de training of trainers: în şase
zile afli toate secretele meseriei şi capeţi, în final, un atestat. Am citit atent
programul cu pricina. M-a lăsat paf. Mi s-a făcut frică. La orizont a apărut o specie
umană nouă, un mutant zglobiu, un amestec de candoare ţanţoşă, suficienţă tandră
şi limbaj de plastic. Programul e conceput să te seducă şi recurge, pentru asta, la
două mijloace: te flatează („eşti o resursă importantă pentru noi“) şi îţi stimulează
buna-dispoziţie („bucură-te!“).
De altfel, tonul general al textului emană o inexplicabilă veselie. S-ar zice că eşti
invitat la o chermeză, la un club de jocuri, la o hîrjoneală colegială. Pe de altă
parte, deşi ţi se spune că simplul fapt de a fi ales acest program e o dovadă a
calităţii tale excepţionale, eşti tratat adesea ca un sugar nevolnic, inapt să se
comporte adecvat: eşti învăţat să nu scrii tot ce se discută, să-ţi notezi, la
sfîrşitul training-ului „trei idei interesante“ (nu două, nu patru!), să iei notiţe pe
„suportul de curs“ căpătat la începutul orelor, ba chiar să îl colorezi şi să desenezi
„în el“. Ai voie, în plus, să pui întrebări de cîte ori vrei şi să bei cafea fără oprelişti.
Nu ţi se cere decît „să vii curios şi dornic de colaborare, dezvoltare şi cunoaştere“,
să fii „receptiv“, „deschis şi dornic...“
Dacă eşti cuminte şi ştii să completezi o diagramă cu sinonime (ceva complex şi
optimist), descoperi un „mesaj surpriză“: „Bine te-am găsit!“. Diagrama e o
colecţie de „calităţi şi atribute ale unui bun formator“. Vreţi să le ştiţi? Nu sînt
decît treisprezece. Două din ele sînt desemnate prin cuvinte care nu există (încă) în
limba română: „colaborativ“ şi „facilitator“. (De altfel, autorii programului nu sînt
prea stăpîni pe limba maternă: ei cred, de pildă, că pe la noi, cînd vrei să spui
„dăruire“ spui „dăruinţă“). Restul de unsprezece calităţi sînt: empatic, atent,
competent, tolerant, flexibil, charismatic, implicat, ghid (!), respectuos, inventiv,
entuziast. Poate unii termeni nu vă sînt familiari. Vi se dau însă toate explicaţiile
necesare. Dacă, să zicem, nu ştiţi ce înseamnă „facilitator“, veţi afla că e vorba de
cineva care „înlesneşte discuţiile şi procesele“. „Respectuos“ e cineva care
„manifestă o atitudine de stimă, consideraţie şi preţuire faţă de cineva sau ceva“.
„Entuziastul“ are „ardoare, elan şi însufleţire“. „Inventivul“ are „capacitatea de a
crea şi imagina, dînd dovadă de ingeniozitate“.
„Atent“ înseamnă „să ai grijă la detalii“, „competent“ – „să ai cunoştinţele,
abilităţile şi atitudinile necesare pentru a face un anumit lucru“, iar „ghid“ – unul
„care conduce şi îndrumă un grup“. Aţi văzut vreodată atîtea miraculoase calităţi la
un loc? Întrupate într-un singur om, numit „formator“? Rezultă că atestatul care ţi
se dă la urmă e un atestat de zînă. Ai intrat Gigi, sau Marilena, şi ai ieşit Superman,
şef peste îngeri, Făt-Frumos!
Ştii – cum promit „trainerii“ – „să foloseşti toate stilurile de învăţare ale adulţilor“.
Toate! Nu poţi decît să te umpli de dăruinţă şi să fii colaborativ. Cinste, omagiu,
stimă, consideraţie şi preţuire facilitatorilor, acestor ghizi empatici, toleranţi şi
flexibili. Şi charismatici. Ar avea mare succes şi ca agenţi matrimoniali: training
pentru mirul ideal (flexibil, implicat, inventiv etc.) La un moment dat, programul
compus de experţii în cauză oferă potenţialilor cursanţi un sfat preţios, sibilinic am
putea spune: „Dacă vrei să se întîmple ceva, întreabă-te ce vei face tu pentru ca
lucrurile să se întîmple astfel!“. Mi-aş permite un codicil: dacă vrei să nu se
întîmple nimic din ceea ce se întîmplă la un asemenea training, fugi cît mai e
timp!