Aventura omului in cosmos

Se implinesc anul acesta 50 de ani de la primul zbor al omului in cosmos Iuri

Gagarin si 30 de ani de la zborul primului roman in cosmos Dumitru Prunariu. Ne-am
simtit onorati sa tratam acest subiect generos.

CÓSMOS =Spațiu cosmic; univers; (La grecii antici) Universul, considerat ca un

tot armonios organizat, infinit în timp și în spațiu, în opoziție cu haosul.

Universul la vechii greci se numea Cosmos. In prezent Cosmosul si-a pierdut

sensul primordial si in vorbirea comuna reprezinta spatiul nesfarsit care inconjoara
Pamantul, spatiul cosmic.

Aventura omului in cosmos, a inceput cu lansarea primului satelit artificial al

pamantului.
Sputnik a fost amplasat pe orbita cu 54 de ani în urma, la 4 octombrie 1957, de
fosta URSS, care a deschis astfel era cuceririi spatiale si o cursa strânsa în domeniu cu
Statele Unite. Lansarea a fost precedata de trei accidente în care au fost implicate rachete
R7.
La 15 mai 1957 o prima racheta a luat foc la lansare. Dupa numai o luna,
lansarea celei de-a doua a esuat, iar în iulie 1957 racheta lansata a cazut
la sol dupa scurt timp de la decolare. La 21 august 1957, cea de-a patra
si-a atins tinta din Kamciatka, însa focosul a ars. Constructorii aveau
nevoie de cel putin sase luni pentru a înlocui focosul, dar s-a propus ca,
între timp, sa încerce un alt proiect - cel al unui satelit artificial.
Academia sovietica de stiinte era deja pe punctul de a crea un aparat
pentru studierea atmosferei si spatiului, însa specialistii nu reusisera înca
sa finalizeze proiectul.
S-a decis producerea unui satelit mai simplu - doua emisfere, un
emitator radio, antene si un sistem de alimentare. Cum nu era nimic
dificil, Sputnik a fost realizat în mai putin de doua luni, desi crearea
rachetei durase trei ani.

Satelitii:
Satelitii sunt corpuri ceresti care se rotesc in jurul altui corp ceresc, insotindu-l in
cursul miscarii sale de revolutie. Dupa originea lor, ei se impart in doua mari categorii:
naturali si artificiali.
In astronomie, satelitii naturali se definesc ca fiind corpuri ceresti secundare care
executa o miscare de rotatie in jurul unei planete sau stele. Cel mai cunoscut satelit este
cel al Terrei, Luna – desi cele doua sunt destul de apropiate ca marime pentru a fi
considerate un sistem. Miscarea majoritatii satelitilor este directa, de la vest la est si pe
aceeasi directie ca planete in jurul carora orbiteaza. Doar cativa sateliti ai marilor planete
se rotesc in sens invers; probabil ca acestia au fost captati in campul lor gravitational
dupa o anumita perioada de la formarea sistemului solar. De exemplu, Pluto, care se
roteste in jurul Soarelui pe o orbita independenta se crede a fi un satelit deviat a lui
Neptun. Recent s-a descoperit ca, la randul lui, si Pluto are un satelit.
Satelitii artificiali sunt obiecte plasate cu un scop bine definit pe o orbita in jurul unei
planete. De la lansarea primului satelit arificial in 1957, mii de astfel de “luni create de
om” au fost trimise pe orbita Pamantului. In zilele noastre, ei joaca un rol important in
industria comunicatiilor , in strategia militara si in studiile stiintifice ale Terrei si
Universului.
Istoric:
2. Scurta istorie
Cativa dintre primii sateliti au fost proiectati pentru a opera in mod pasiv. In loc sa
transmita activ semnale radio, ei serveau doar la a reflecta semnale care erau directionate
spre ei de catre statiile de pe sol. Semnalele erau reflectate in toate directiile ,astfel incat
sa poata fi receptionate de catre statiile din toata lumea.
In zilele noastre, satelitii folosesc in mod exclusiv sisteme de operare active, in care
fiecare din ei poarta propriul echipament transmisie-receptie. Sute de sateliti de
comunicatii sunt in prezent pe orbita. Ei primesc semnale de pe o statie de pe sol, le
amplifica, apoi le retransmit pe o frecventa diferita la alte statii. Satelitii folosesc o gama
de frecvente masurate in hertzi, mai precis benzi de frecventa de aproximativ 6 GHz.

(Racheta Atlas-B si Satelitul Score)

Primul satelit activ, Score, lansat in 1958 de catre Statle Unite, era echipat cu un
aparat de inregistrare a mesajelor primite in timpul trecerii pe deasupra unei statii de
transmisie. Acestea erau retransmise cand satelitul se afla deasupra statiei de receptie.
Telstar1, lansat de Compania Americana de Telefon si Telegraf in 1962, oferea
transmisie tv directa intre SUA, Europa si Japonia, si putea de asemenea asigura redarea
catorva sute de statii radio.
Alt satelit, Echo 1, lansat de catre SUA in 1960, era construit dintr-un balon de plastic
aluminizat cu diametrul de 30m. In 1964 a fost lansat Echo 2, care avea un diametru de
41m. Capacitatea acestor sisteme era limitata de necesitatea transmitatorilor puternici si
antenelor mari de pe sol.
Tipuri de sateliti:
Inginerii au proiectat multe tipuri de sateliti, fiecare realizat pentru a servi unui
anumit scop sau misiune.
De exemplu, telecomunicatiile si industria teleradiodifuziunii folosesc satelitii de
comunicatii pentru a transporta undele radio, tv si semnalele telefonice pe distante mari
fara a fi necesare cabluri sau relee de microunde. Satelitii pentru navigatii arata locatia
obiectelor de pe Terra, in timp ce satelitii meteorologici ajuta la realizarea buletinelor
meteo. Guvernul SUA foloseste sateliti de supraveghere pentru a monitoriza activitatile
militare. Satelitii stiintifici servesc ca platforme cu baza in spatiu pentru observarea
Pamantului, Lunii si altor planete, comete, galaxii, oferind o gama variata de aplicatii.
1. Sateliti de comunicatii:
Majoritatea primilor sateliti includeau un oarecare echipament de comunicatie. NASA a
lansat primii sateliti de telefonie si televiziune, AT&T’s Telastar 1, in
1962.Departamentul de Aparare al SUA a lansat Syncom 3 in 1964. Acesta a fost primul
satelit care a avut o orbita geostationara. Din 1957 au fost lansati peste 300 sateliti de
comunicatii.Cei din prezent ofera servicii de comunicare audio-video si de transmitere a

datelor. Echo 1

ECHO 1/2 lansat de National Aeronautics & Space Administration (NASA) in Aug.
1960/ Ian. 1964; Sateliţii alcatuiti din sfere de metal aluminizat, reflectoare pasive a
semnalelor radio transmise de către staţia de bază; ECHO 1 a rămas pe orbită 8
ani;ECHO 2 a rămas pe orbită 5 ani.
 Telestar 1

TELSTAR 1 & 2 lansaţi în iulie 1962 si mai 1964 de NASA pentru AT&T/Bell
Telephone Laboratories;TELSTAR 1 telefonie / telegraf / fax / transm TV multicanal
între USA şi Franţa / Anglia . Sistemul a căzut în nov 1962 datorită centurilor de radiaţie
Van Allen;

2. Satelitii de navigare
Satelitii de navigare ajuta la pozitionarea navelor si chiar a automobilelor echipate
cu receptori radio speciali. Un asemenea satelit emite continuu semnale radio catre
Pamant, care contin informatii pe care un receptor radio de la sol le converteste in
informatii despre pozitia satelitului. Receptorul analizeaza mai departe semnalul pentru a
afla directia si viteza satelitului.
Marina SUA a lansat primul satelit de navigare, Transit 1 B, in 1960. Air Force-ul
american opereaza cu un sistem numit NAVSTAR GPS (Global Positioning System) care
consta intr-un ansamblu de 24 de sateliti. In functie de receptor si metoda folosita GPS
poate furniza informatii despre pozitionare cu o acuratete de la 100 m la mai putin de 1
cm.
TRANSIT sau NAVSAT a fost primul satelit de navigatie .El a fost folosit de
Marina Americana pentru a le furniza informatii exacte despre locatia unde se aflau.
 Transit 1
3. Sateliti meteorologici
Satelitii meteorologici poarta camere video si alte instrumente indreptate catre
atmosfera terestra. Acestia pot furniza avertismente in legatura cu instabilitatea vremii si
contribuie foarte mult la prognoza meteorologica. NASA a lansat primul satelit TIROS
1, in 1960, care transmitea aproximativ 23000 de fotografii ale Terrei si ale atmosferei.
Administrartia Nationala a Oceanelor si Atmosferei (NOAA) opereaza cu trei sateliti care
colecteaza date pentru prognoza vremii pe termen lung. Acesti trei sateliti nu au o orbita
geostationara; mai degraba, orbitele ii duc pe deasupra polilor la o altitudine relativ
redusa.

Tiros 1 (Prima
imagine transmisa de Tiros 1.)
Prin intermediul satelitilor meteorologici sunt studiate: evolutia formatiunilor noroase,
poziţionarea ciclonilor mobili extratropicali, deplasarea ciclonilor tropicali temperatura
si umezeala atmosferică si a solului, componentele bilantului radiativ-caloric al
Pamantului, circulatia atmosferică,concentratia gazelor cu efect de sera antropic. Acesti
sateliti sunt folositisi pentru culegerea şi retransmisia datelor meteorologice de la statiile
automate cu amplasamente diferite.

Nimbus

4. Sateliti militari
Multi dintre satelitii militari sunt similari celor comerciali, dar ei transmit date codificate
pe care numai un receptor special le poate descifra. Satelitii de urmarire fotografiaza la
fel ca si ceilalti sateliti dar camerele acestora au o rezolutie mai mare.
Armata SUA opereaza cu o varietate de sisteme de sateliti. Sistemul de Aparare prin
Sateliti de Comunicatie este alcatuit din cinci aeronave in orbita geostationara care
transmit date audio si video intre locatiile militare.
5. Satelitii stiintifici
Satelitii care orbiteaza in jurul Pamantului pot furniza date privind harta Terrei, marimea
si forma sa si pot studia dinamica oceanelor si a atmosferei. Savantii utilizeaza de
asemenea satelitii pentru a cerceta Soarele, Luna, alte planete, comete, stele si galaxii.
Telescopul spatial Hubble este un observator general lansat in 1990. Unii sateliti
stiintifici orbiteaza in jurul altor corpuri ceresti decat Pamantul.
Celulele de energie solara montate pe panouri mari, atasate satelitului furnizeaza energie
pentru receptie si transmitere.
Orbiting Astronomical Observatory (OAO) este un program american , au fost lansati
sateliti de catre NASA intre ani 1966 si 1972,pentru a observa diferite obiecte in lumina
ultravioleta.
Orbiting Solar Observatory (OSO) este un program care cuprindea 9 sateliti cu ajutorul
carora se putea afla mai multe date despre soare.

OSO 4
6. Servicii

Satelitii comerciali furnizeaza o gama larga de servicii.Programele de televiziune sunt

transmise international, oferind astfel sanse fenomenului "globalzarea satelor"("global
village." ).Acestia transmit de asemeni semnale catre sistemele de televiziune prin cablu
sau catre antenele "farfurie".Satelitii Intelsat poarta acum peste 100 000 de circuite
telefonice,un numar din ce in ce mai mare fiind transmisii digitale.
Organizatia International a Satelitilor Mobili(INMARSAT), fondata in 1979 este o retea
mobila de telecomunicatii , ce ofera transmisii digitale ale datelor, telefonie si fax,
diferite servicii intre nave maritime, facilitati ~offshore~ in toata lumea.In prezent isi
extinde proprietatile pentru a oferi transmisii fax sau voice avioanelor pe rute
internationale.
Orbitele satelitilor:
Trasaturile definitorii ale orbitei sunt forma, altitudinea si unghiul care il face cu
Ecuatorul Pamantului. Acestea sunt alese pentru a servi cat mai bine misiunii satelitului.
Majoritatea sunt circulare dar sunt unii sateliti care au orbite eliptice. Altitudinea unei
orbitei determina timpul necesar satelitului sa executa o miscare de revolutie in jurul
Terrei si proportia in care planeta este vizibila satelitului in acel moment. Satelitii trec
peste diferite nivele ale latitudinii Pamantului in functie de unghiul orbitei lor luand ca
sistem de referinta Ecuatorul. In plus, majoritatea se misca in sens invers acelor de
ceasornic , privind de pe Polul Nord.

1. Orbita geostationara ecuatoriala(GEO)

Satelitii care au o orbita geostationara ecuatoriala, orbiteaza in jurul Pamantului de-a
lungul Ecuatorului, la o altitudine specifica, in acelasi timp in care Terra efectueaza o
rotatie completa. Ca rezultat, acestia stau deasupra unei regiuni mereu. Altitudinea orbitei
de 5,6 ori mai mare decat circumferinta Ecuatorului, adica de aproximativ 35 800km.
Satelitii care transmit emisiuni televizate, in direct, au o astfel de orbita.Cu toate acestea
doar cativa sateliti pot furniza semnal pe toata suprafata Terrei. De asemenea, in
supravegherea militara sau meteorologica se folosesc sateliti cu o orbita geostationara
ecuatoriala.

2. Orbita joasa a Terrei(LEO)

Un satelit cu o orbita joasa se poate intalni la o altitudine de 2 000km sau mai putin.
Aproape orice satelit intra pe acesta orbita dupa ce este lansat. In cazul in care misiunea
necesita o alta orbita, acesta se deplaseaza cu ajutorul rachetelor. Orbita de altitudine
mica minimizeaza cantitatea de combustibil necesara. De asemenea el poate furniza
imagini de supraveghere mai clare, evitandu-se centurile de radiatii Van Allen. Are
nevoie de semnale mai salbe pentru a putea comunica cu Pamantul, care ajung mai
repede la destinatie, oferindu-le o proprietate destul de importanta in transmiterea datelor.

3. Orbita medie a Terrei(MEO)

Satelitii ce utilizeaza acesata orbita se intalnesc la altitudinea de aproximativ 10 000km si
combina avantajele orbitelor LEO si GEO. Orbita medie este folosita in general pentru
satelitii de navigatie si comunicatii.

4.Orbita polara
Satelitii cu orbite polare orbiteaza Pamantul la unghiuri de 90* fata de Ecuator si fata de
poli. Acestea se pot intalni la orice altitudine, dar cei mai multi sateliti folosesc si orbita
LEO. Doi sateliti apartinand Administreatiei Nationala a Oceanelor si a Atmosferei
furnizeaza informatii despre vreme pentru toate zonele Globului la fiecare 6 ore. De
asemenea, acestia realizeaza harti ale nivelului de ozon ale atmosferei, incluzand si
zonele de deasupra polilor. LANDSAT este un satelit apartinand Guvernului SUA care
opereaza pe o orbita polara. Oamenii de stiintra il utilizeaza pentru a studia diferite
fenomene ale agiculturii, cum ar fi defrisarile forestiere.

5. Orbita de sincron solara

Un satelit cu o astfel de orbita trece pe deasupra unui punct al Pamantului in acelasi
moment in care Soarele este in aceasi pozitie pe cer. Acesta are o orbita retrogarda (in
sensul acelor de ceasornic in jurul Terrei), la un unghi de aproximativ 98º fata de Ecuator.
Aceasta orbita este utila pentru satelitii care fotografiaza Pamantul, deoarece Soarele va fi
mereu la acelasi unghi fata de locul fixat pe sol.
Sateliti artificiali:
1.Explorer 1:
Explorer 1 este primul satelit artificial care a fost lansat de SUA, fiind al treilea pe
glob după sateliții sovietici Sputnik 1 și 2. Explorer 1 a fost primul satelit integrat într-un
program de explorare, fiind dotat cu sonde de explorare spațială, care au furnizat date cu
privire la ionosfera din regiunea polară. Lansarea sa a fost declarată în iulie 1955,
președintele SUA fiind înștiințat în prealabil despre lansare. Această acțiune a fost
accelerată de lansarea sateliților sovietici, căutându-se reluarea întrecerii din perioada
Războiului Rece dintre cele două mari puteri. Lansarea satelitului a avut loc la 1 februarie
1958 ora 3:48 UTC de la rampa de lansare Cape Canaveral Air Force Station. Conform
planificării, satelitul trebuia să fi fost lansat cu două zile mai devreme, amânarea s-a
datorat vremii nefavorabile. Chiar în ziua lansării persistau îndoieli că lansarea va avea
loc, din cauza vântului. Satelitul era lansat de o rachetă purtătoare tip Juno 1, cu patru
trepte. Rampa de lansare se afla în apropiere de coasta Cape Canaveral, din statul Florida
de pe coasta Atlanticului. Explorer consta dintr-un cilindru metalic cu lungimea de 205
cm și diametrul de 16 cm. Satelitul a avut o orbită eliptică cu o înălțime care a variat între
360 - 2.530 km. Masa totală a rachetei la lansare a fost de 13,9 kg, din care greutatea
treptelor era de 8,3 kg.

2.Vanguard 1:
Vanguard 1 a fost al patrulea satelit artificial lansat şi primul satelit care urmează
să fie alimentat solar. Deşi comunicarea cu acesta a fost pierduta în 1964, acesta rămâne
cel mai vechi satelit facut de om încă în orbită. Acesta a fost conceput pentru a testa
capacităţile de lansare a unui vehicul de lansare în trei etape ca parte a proiectului
Vanguard, şi efectele mediului pe un satelit şi sistemele sale în orbita Pământului. De
asemenea, a fost utilizat pentru a obţine măsurători geodezice, printr-o analiză pe orbită.

3.Discover 1
Discoverer 1 a fost primul dintr-o serie de sateliţi care au facut parte din
programul de recunoaştere prin satelit Corona. Acesta a fost lansat pe o racheta Thor-
Agena pe 28 februarie 1959 la 01:49 PST din Vandenburg Air Force Base din California.
A fost un prototip de KH-1 prin satelit, dar nu conţine nici un aparat de fotografiat sau o
capsulă film. Acesta a fost primul satelit lansat spre Polul Sud, în încercarea de a atinge
orbita polara avand succes. Un raport CIA, declasificat mai târziu, a concluzionat că
"Astăzi, majoritatea oamenilor cred ca Discoverer a aterizat undeva în apropiere de Polul
Sud."
 4.Asterix A1
Asterix, primul satelit francez, a fost lansat pe 26 noiembrie 1965 de o racheta de
tip Diamant A de la Diamant Hammaguir în Algeria. Acesta a fost desemnat iniţial A-1,
primul satelit al Armatei francez, dar mai târziu redenumit după popularul personaj
francez de desene animate Asterix. Datorită altitudinii relativ ridicate al orbitei sale, nu
este de aşteptat să reintre in atmosfera Pamantului pentru mai multe secole care urmeaza.
Cu Asterix, Franţa a devenit a şasea ţară să aibă un satelit artificial în orbită, în spatele
URSS-ului (Sputnik 1, 1957), Statele Unite ale Americii (Explorer 1, 1958), Regatul Unit
(Ariel 1, 1962), Canada (Alouette 1, 1962) şi Italia (San Marco 1, 1964), dar a treia
pentru a lansa satelitul acolo pe cont propriu (Marea Britanie, Canada şi sateliţii din Italia

au fost lansatii pe rachete americane).

5.Azur
Azur a fost primul satelit stiintific, lansat pe 08 noiembrie 1969, care a studiat
centurile Van Allen, particulele solare, şi aurorele.

6.Oshumi
Ōsumi (sau Ohsumi) este numele primului satelit artificial japonez pus în orbită,
numit dupa provincia Ōsumi dinn insulele din sudul Japoniei. Acesta a fost lansat pe 11
februarie 1970 la 04:25 UTC cu o racheta Lambda 4S-5 Uchinoura de la Centrul Spatial
de către Institutul de Ştiinţe Spaţiale şi Aeronautica, Universitatea din Tokyo, acum parte
a Japoniei Aerospace Exploration Agency (JAXA). Japonia a devenit a patra naţiune
după URSS, SUA şi Franţa care a eliberat un satelit artificial în orbită de succes.

9.Skylab
Skylab a fost prima staţie a Statelor Unite şi a doua vizitata de către un echipaj
uman după Salyut 1 care apartinea URSS-ului. Singura statie NASA lansata independent,
de 77 de tone, a fost în orbita Pământului 1973 - 1979 şi a fost vizitata de trei ori de catre
echipe între 1973 şi 1974. Aceasta a fost lansata fără pilot de catre o racheta Saturn V
modificata. În timpul vieţii sale operaţionale, numeroase experimente ştiinţifice au fost
realizate, iar echipajele au fost în măsură să confirme existenţa găurilor coronale în
Soare. Înainte de planurile de a retehnologiza şi reutiliza Skylab, staţia a intrat in
atmosfera Pamantului si s-a dezintegrat în 1979, iar resturile au cazut in partea Australiei
de Vest.

10.Aryabhata
Aryabhatta a fost primul satelit Indian, numit după marele astronom indian cu
acelaşi nume. Acesta a fost lansat de către Uniunea Sovietică la 19 aprilie 1975 de la
Kapustin Yar utilizând un vehicul de lansare Cosmos-3M. Acesta a fost construit de către
Indian Space Research Organization (ISRO), pentru a castiga experienţă în construirea şi
operarea unui satelit în spaţiu. A fost construit pentru a efectua experimente în
astronomia X-ray şi fizica solara. Nava a fost un poligon de 26 de feţe, 1,4 m in diametru.
Toate feţele (cu excepţia celei de sus şi de jos) au fost acoperite cu celule solare. O pană
de curent a oprit experimentele după 4 zile pe orbită. Toate semnalele de la navele
spaţiale s-au pierdut după 5 zile de funcţionare. Satelitul a reintrat in atmosfera
Pamantului, la 11 februarie 1992. Imaginea prin satelit a aparut pe reversul bancnotelor

de 2 rupii indiene între 1976 şi 1997.

12.Alouette

Alouette 1 a fost primul satelit al Canadei, şi primul satelit construit de către o altă
ţară decât URSS sau Statele Unite ale Americii. Ocazional, Alouette I este reprezentat
greşit ca al treilea care a fost lansat in orbita, mai degrabă decât să fie din a treia tara care
a avut unul din proprii sateliti în spaţiu, dar numeroase misiuni Sputnik si Explorer l-au
precedat.

Iuri Alexeevici Gagarin

Iuri Alexeevici Gagarin s-a nascut la 9 martie1934 in localitatea Klusino,RSFS Rusa

URSS.La 12 aprilie 1961 , el a devenit primul om in spatiu si primul pe orbita
Pamantului.El a primit numeroase medalii in diferite tari pentru calatoria sa de pionierat
in spatiul cosmic.In 1968 satul Klusino a fost redenumit Gagarin.

In timp ce era tanar, Iuri Gagarin a devenit intresat de cosmos si a inceput sa viseze la
spatiul pe care il va cureri intr-o buna zi.Iuri Gagarin a fost descris de catre profesorii din
suburbia Moscovei ca inteligent si muncitor,uneori excesiv de scrupulos.Profesorul lui de
matematica si de stiinte a luptat in al doilea razboi mondial ca pilot la Fortelor Aeriene
Sovietice, fiind o persoana care la impresionat pe tanarul Iuri Gagarin.

Dupa ce a inceput o ucenicie in metalurgie ca turnator,Gagarin a fost ales pentru

continuarea studilor la un liceu tehnic din Saratov. In timp ce studia acolo el s-a inscris in
“AeroClub” si a invatat sa piloteze aeronave usoare , pasiunea care i-a ocupat din ce in
ce mai mult timp.In 1955, dupa terminarea scolii tehnice, a inceput formarea ca pilot
militar la scoala de Piloti Orenburg.Acolo a intalnit-o pe Valentina Goriaciova cu care s-a
casatorit in 1957, dupa ce a devenit pilot pe MIG-15.

Dupa absolvire, el a fost repartizat la baza aeriana Luostari ,foarte aproape de granita cu
Norvegia, unde vremea grea facea zborul dificil.A fost promovat la gradul de locotenent
al Fortelor Aeriene Sovietice , la 5 noiembrie 1957 iar la 6 noiembrie 1959, el a primit
gradul de locotenent major.

In 1960, dupa o intensa cautare si un proces de selectie , Iuri Gagarin a fost selectat
impreuna cu alti 19 cosmonauti pentru Programul Spatial Sovietic.Alaturi de ceilalti
cosmonauti , el a fost supus la o serie de experimente riguroase menite sa-i testeze
rezistenta fizica si psihica.A urmat si un antrenament intensiv pentru pregatirea zborului
ce avea sa fie efectuat.

Din cei douazeci selectati,eventualele alegeri pentru prima lansare erau Gagarin si
Gherman Titov,datorita performantelor excelente din timpul antenamentelor , dar si
datorita capacitatilor psihice.In final,Iuri Gagarin a fost desemnat pentru zborul cosmic,
devenind astfel primul om care a zburat in cosmos.

Dumitru Dorin Prunariu

Dumitru Dorin Prunariu s-a nascut la data de 27 septembrie 1952 , la Brasov.Este primul
cosmonaut roman. La 14 mai 1981 a devenit primul si singurul roman care a zburat
vreodata in spatiul cosmic .A participat la misiunea Soiuz 40 din cadrul programului
spatial “Intercosmos” si a petrecut in spatiu 7 zile , 20 de ore si 42 de minute.Este de
profesie inginer aeronautic.A fost pe rand ofiter inginer in cadrul Comandamentului
Aviatiei Militate , sef al Aviatiei Civile Romane, Presedinte al Agentiei Spatiale
Romane,Ambasador al romaniei in Federatia Rusa ,Presedintele Consiliului de ne-
militarizare a spatiului cosmic in cadrul ONU.In prezent are gradul de general major in
rezerva. Dumitru Prunariu si-a inceput calea spre
stele de la cercul de aeromodelism de la Casa pionierilor din Brasov, unde construia
modele de planoare si de avioane, visand sa devina constructor de aparate de zbor. Avea
17 cand a dobandit premiul replublican la Cocursul de creatii tehnice “Minitehnicus”.Cu
aceasta ocazie a primit carnetul de membru Minitehnicus nr.103.11 ani mai tarziu avea sa
devina cel de-al 103-lea pamantean care a ajuns in Cosmos.

A absolvit Facultadea de Ingineie Aerospatiala din cadrul Universitatii

“Politehnica” din Bucuresti in anul 1976 cu specializarea inginer aeronautica.Dupa
finalizarea studiilor universitare, a lucrat ca inginer stagiar la Intreprinderea de
Constructii Aeronautice (IAR) din Ghimbav(judetul Brasov),intre anii 1976-1977.

In mai 1977,au inceput sa se faca selectionari pentru programul de zboruri

cosmice Intercosmos,initiat de catre URSS si adresat tarilor aliate socialiste.Initial,pentru
detasamentul cosmonautilor s-au oferit voluntar peste 150 de candidati, majoritatea fiind
piloti de avione supersonice si ingineri.”Progtamul ”Intercosmos” era un program cosmic
bine definit, care avea prevederi foarte clare si o evolutie bine precizata:de la experimente
care au fost efectuate in regim automat la bordul diferitelor rachete de mare altitudine sau
nave cosmice sovietice,pana la experimente complexe efectuate de cosmonauti.”
 In toamna anului 1977, candidatii cosmonauti au fost inclusi intr-un program de
pregatire multidisciplinar.Pregatirea a cruprins o serie de cursuri de pregatire teoretica
efectuate de Academia Militara din Bucuresti,cateva zeci de ore de zbor pe avioane MIG
15 efectuate la Bacau si educatie fizica si cursuri de limba rusa efectuate la Poiana
Brasov.

In seara zilei de 14 mai 1981, la ora 20 16’ 38”(ora Bucurestiului),de pe

cosmodromul Baikonur ,a fost lansata racheta purtatoare cu nava cosmica Soiuz-40(in
greutate totala 300 de tone),avand la bord un echipaj mixt romano-sovietic format din
locotenentul major pilot ing. Dumitru Prunariu si colonelul cosmonaut Leonid Ivanovici
Popov. Dupa 8 minute si 50 de secunde nava cosmica se despridea de ultima treapta a
rachetei purtatoare, aflanduse la 220 km altitudine, aproximativ 3000 km punctul de
lansare si depasanduse cu o viteza de 28000 km/h pe o orbita inclinata fata de ecuador cu
51,6o.Prunariu a devenit astfel primul roman din istorie care a zburat in spatiu .Conform
planificarii zborurilor Intercosmos zborul avea sa dureze aproape 8 zile.

Echipajul Soiuz 40: Prunariu si Popov.La 15 mai, nava cosmica Soiuz-40 se

cupleaza la complexul orbital Saliut 6-Soiuz T-4.

Momentul cuplarii a fost imortalizat pe film de interiorul statiei

orbitale.Primul care a trecut prin deschizatura trapelor deschise ale celor doua obiecte
cosmice ,a fost Prunariu.Au petrecut sapte zile pe statia orbitala Saliut 6.Acolo, cei doi
cosmonauti s-au intalnit cu cosmonautii Vladimir Kovalionok si Victor Savinih,care se
aflau deja pe orbita cirumterestra din data de 21 martie 1981.
Skylab

Skylab a fost prima statie spatiala americana, construita de NASA si lansata

la 14 mai 1973 de la Centrul Spatial John F. Kennedy din Florida, SUA. A revenit pe
Terra la 11 iulie 1979, aproape de Perth, Australia. In acest rastimp a parcurs o distanta
totala de aproximativ 1.400.000.000 km.
Programul Skylab a avut 2 obiective:1.Sa le arate oamenilor ca se poate trai si lucra si in
spatiu.2.Sa se poata analiza mai bine astromonia soarele.

Programul Apollo

Programul Apollo a fost o serie de zboruri spatiale pilotate efectuate de Statele Unite ale
Americii (NASA), folosind astronava Apollo si racheta purtătoare Saturn, intre anii 1961
si 1975. Proiectul, coordonat de North American Aviation, a avut ca principal obiectiv
"aselenizarea unui om si intoarcerea lui in siguranta pe Pamant pana la sfarsitul anilor
1960". Acest obiectiv a fost atins cu Apollo 11 în iulie 1969.

Urmand succesului programelor Mercury si Gemini, programul Apollo a fost lansat

pentru a incerca munca in spatiu si zborul omului in jurul Lunii, dar nu si pe ea.
Obiectivele programului Apollo au fost radical modificate ca urmare a anuntului
presedintelui John F. Kennedy din 25 martie 1961, conform caruia Statele Unite ar trebui
sa trimita oameni pe Luna si inapoi pe Pamant in siguranta pana in 1970. Astfel Apollo a
devenit un program de aselenizare a omului pe Luna. Programul Gemini a fost pornit la
scurt timp pentru a furniza un vehicul spatial interimar care să demonstreze tehnicile
necesare pentru acum mult mai complicatele misiuni Apollo.

Dupa opt ani de misiuni preliminare, inclusiv prima pierdere de astronauți ai NASA la
lansarea lui Apollo 1 cand acesta a luat foc, programul Apollo și-a atins scopurile odata
cu Apollo 11 care a dus primii oameni pe Luna, Neil Armstrong si Buzz Aldrin, la 20
iulie 1969 si i-a întors în siguranta pe Pamant la 24 iulie. Primele cuvinte ale lui
Armstrong la coborarea din modulul lunar Eagle au fost: Este un pas mic pentru om, un
salt urias pentru omenire. Doisprezece oameni au pus piciorul pe Luna pana la sfarstul
programului Apollo in decembrie 1972.

NASA a castigat cursa spatiului, si intr-un anumit sens aceasta a lasat-o fara o direcție
precisa și intr-un final fara atentia publica si interesul necesar garantarii unui buget mai
mare din partea Congresului American. După ce Lyndon Johnson a parasit biroul, NASA
si-a pierdut principalul sau sustinator politic, iar Wernher von Braun a fost mutat pe o
pozitie de lobby în Washington. Planurile pentru proiectele ambitioase de a construi o
statie spatială, stabilirea unei baze lunare si lansarea unei misiuni cu echipaj uman spre
Marte pana in 1990 au fost propuse, dar nu a existat posibilitatea sustinerii lor. Misiunea
aproape dezastruoasă a lui Apollo 13, unde explozia unui rezervor de oxigen aproape a
condamnat cei trei astronauți, a ajutat la recaptarea atentiei si cu toate că au fost
planificate 20 de misiuni Apollo, Apollo 17 a fost ultima misiune de zbor sub emblema
Apollo. Programul s-a sfarsit din cauza bugetelor si din dorinta de a realiza un vehicul
spatial reutilizabil.