Professional Documents
Culture Documents
“M-am dus în pãdure întrucât am vrut sã trãiesc fãrã grabã, sã fac faţã numai
forţelor esenţiale ale vieţii, sã descopãr ceea ce aceasta poate sã mã înveţe, sfârşind
sã constat, la ora morţii mele, cã nu am învins-o”. Henry David Thorean (1817-
1862),
CUPRINS:
2
Ţara noastră deţine o tradiţie îndelungată în domeniul creşterii albinelor şi
realizării de produse apicole, apicultura impunându-se ca ocupaţie de sine stătătoare
încă din cele mai vechi timpuri, conform mărturiilor istorice existente în acest sens.
Începând din anul 2002 şi până în prezent, pentru susţinerea sectorului apicol, s-a
acordat sprijin producătorilor agricoli din acest sector pentru producţia marfă realizată
şi livrată la unităţile de procesare autorizate. Începând din anul 2008, conform art. 1
din Regulamentul Consiliului nr. 797/2004, România trebuia să stabilească, pentru o
perioadă de trei ani, un Program Naţional Apicol care să vizeze îmbunătăţirea
condiţiilor de producere şi comercializare a produselor apicole. Programul Naţional
Apicol cuprinde reglementarea măsurilor de ajutor financiar pentru acţiunile privind
lupta contra varoozei şi repopularea şeptelului apicol care sunt finanţate din Fondul
European de Garantare Agricola (FEGA) şi din bugetul naţional. Beneficiarii
Programului Naţional Apicol sunt apicultorii, persoane fizice, persoane fizice
autorizate sau juridice organizaţi în asociaţii de crescători de albine, uniuni apicole,
cooperative sau grupuri de producători, constituite conform legislaţiei în vigoare.
Apicultura ecologică are ca scop obţinerea unor produse apicole pure şi de cea mai
bună calitate, fără utilizarea de substanţe chimice de sinteză. Sistemul de producţie
ecologic este reglementat la nivel european prin R(CE) nr.834/2007 al Consiliului
privind producţie ecologică şi etichetarea produselor ecologice şi R(CEE) nr.889/2008
al Comisiei de stabilire a normelor de aplicare a R(CE) 834/2007.
3
totalul operatorilor înregistraţi in sistemul de agricultura ecologică. In anul 2009
numărul estimat de operatori in apicultura ecologică va creste la 620.(tab. nr.1).
SPECIFICARE ANII
2006 2007 2008 2009 (estimat)
Nr. total de operatori înregistraţi in agricultura ecologica 3409 3834 4191 3092
Din care: operatori din apicultura 350 717 584 620
Pondere nr. operatori din apicultori din total operatori (%) 10 % 18 % 13% 20%
SPECIFICARE ANII
2006 2007 2008 2009 (estimat)
Nr. total de familii 37260 62.937 66079 68500
Pondere nr. familii de albine (%) - 1,68 1,77 1,83
Pondere nr. familii de albine (%) - 1,68 1,04 1,03
HG 917/2001 - SECTIUNEA 1
Principii generale
Art.21
(2) Calificarea produselor apicole ca fiind obtinute dupa metodele de productie
ecologica este strâns legata de tratamentele aplicate stupilor cât si de calitatea
mediului înconjurator. Aceasta calificare a produsului ca produs ecologic depinde în
egala masura de conditiile de extractie, de prelucrare si depozitare a produselor
apicole.
(3) În cazurile în care un operator administreaza mai multe unitati apicole aflate în
aceeasi zona, toate unitatile trebuie sa respecte cerintele din prezentele norme
metodologice Prin derogare de la acest principiu, un operator poate exploata unitati
care nu respecta dispozitiile prezentelor norme metodologice cu conditia sa fie
îndeplinite toate cerintele, cu exceptia celor stabilite in art.24 alin.(2) privind
amplasarea stupilor. În aceasta situatie însa produsul nu se comercializeaza ca
produs ecologic.
Perioada de conversie - Art.22
(1) Produsele apicole se vând cu referire la modul de producte ecologica, daca se
respecta regulile de productie stabilite în art. 4 si 5 din ordonanta de urgenta si în
4
prezentele norme metodologice, pe o durata de maxim un an. Pe durata perioadei de
conversie, ceara se înlocuieste conform prevederilor stabilite in art.28 alin
SECTIUNEA a 4-a
Amplasarea stupilor
Art. 24 (1) Organismele de inspectie si certificare pot sa delimiteze regiuni sau zone
în care activitatile apicole care respecta prezentele Norme metodologice nu sunt
practicabile
(2) Amplasarea stupinelor trebuie:
a) sa garanteze ca albinele dispun de surse naturale suficiente de nectar, de secretii
dulci, de polen, precum si acces la apa;
b) sa garanteze ca, pe o raza de 3 km de jur împrejurul amplasamentului stupilor,
sursele de polen si nectar sunt constituite, esential, din culturi obtinute prin metode
ecologice si /sau din flora spontana, conform prevederilor art. 4 si 5 din ordonanta de
urgenta si din prezenta anexa, sau de la culturi care nu respecta prezentele norme
metodologice, dar sunt supuse la tratamente care au incidente scazute asupra
mediului.
c) sa mentina o distanta suficienta fata de toate sursele de productie neagricole care
pot produce poluare. Organismele de inspectie si certificare pot stabili masuri
suplimentare pentru asigurarea acestei cerinte.
SECTIUNEA a 7-a. Practicile de management apicol si identificarea acestora
Art. 27
(1) Se interzice distrugerea albinelor din faguri ca metoda asociata de recoltare a
produselor apicole.
(2) Mutilarea albinelor ca, de pilda, retezarea aripilor matcilor este interzisa.
(3) Se permite înlocuirea matcilor prin uciderea matcii vechi.
(4) Distrugerea puietului mascul nu este permisa decât pentru a limita infectia cu
Varroa jacobsoni.
(5) Este interzisa utilizarea de repulsivi chimici de sinteza în timpul operatiunilor de
extractie a mierii.
(6) Zona în care sunt amplasati stupii se înregistreaza odata cu identificarea stupilor.
Organismele de inspectie si certificare trebuie informate de orice deplasare a lor,
într-un termen stabilit de comun acord.
5
(7) În scopul garantarii operatiunilor se acorda o atentie deosebita extractiei,
prelucrarii si depozitarii produselor apicole. Vor fi înregistrate toate masurile luate
pentru conformitatea cu prezentele Norme metodologice.
(8) Eliminarea straturilor superioare de ceara si operatiunile de extractie a mierii se
consemneaza în registrul fiecarui stup.
Genul Apis cuprinde 4 specii de albine şi anume: albina indiană (Apis cerana
F.), albina indiană uriaşă (Apis dorsata F.), albina pitică galbenă (Apis florea F.) şi
albina meliferă (Apis mellifica L.). Dintre aceste specii, cea mai mare răspândire pe
glob o reprezintă albina meliferă. Celelalte specii având o răspândire relativ limitată,
nu prezintă importanţă economică, unele dintre ele fiind pe cale de dispariţie.
Apis mellifera este specia cea mai răspândită şi importantă pe toate cele 5 continente.
Apis mellifera cuprinde rasa neagră şi rasa galbenă. Construieşte mulţi faguri în care
înmagazinează cantităţi de miere, fiind foarte răspândită în zone cu condiţii
pedoclimatice foarte diferite.
- Apis mellifera carpatica foarte răspîndită în Romania, Rusia, Ucraina,
Belorusia, Bulgaria, Germania, Grecia, Moldova etc, sânt adaptate la condiţiile
climaterice din zonele de câmpie şes, munte etc. Se situează în privinţa lungimii
trompei (6,5 mm), a corpului, a aripilor etc, între albina galbenă italiană şi cea
carniolă. Culoarea chitinei este brună, acoperită cu perişori gri-deschis, cu o uşoară
nuanţă galbenă în unele zone.
- Apis mellifera remipes (caucaziană galbenă de şes - Armenia, Iran şi
Anatolia),;
- Apis mellifera ligustica Spin (italiană – Italia, America)
6
Caracteristicile tipice ale Apis mellifera carpatica sunt:
De felul ei, Apis mellifera mellifera este foarte vioaie, dar are şi un caracter paşnic,
care permite accesul la stup fără mască de protecţie. Evident, dacă se evită mişcările
bruşte, nu se bruschează ramele cu faguri şi nu se suflă spre ele. Dacă se respectă
aceste reguli, lucrul cu această albină este chiar plăcut.
Mierea - este rezultatul unei munci uriaşe a stupului, care transformă zaharurile
găsite pe florile şi pe frunzele plantelor într-o pastă semilichidă, cu o compoziţie
chimică extrem de complexă. O linguriţă de miere conţine peste 400 de substanţe
organice, care nu ar putea fi reproduse cu aparatura sofisticată a secolului XXI. Pe
7
lângă apa biologică şi zaharuri (fructoza, glucoza, maltoza, zaharoza), mierea mai
conţine o serie de vitamine, de minerale, de săruri, de enzime care-i dau o valoare
terapeutică uriaşă. Pe drept cuvânt, putem spune că mierea este alimentul vieţii.
Mierea este principalul produs al apiculturii, apreciat atât pentru însuşirile sale
nutritive, cât şi pentru efectele sale terapeutice. S-a constatat că mierea de albine este
unul din produsele cele mai complexe din punct de vedere biologic, în compoziţia
căreia s-au descoperit substanţe foarte importante pentru organismul uman.
Mierea ecologică este în primul rând o miere obţinută într-o zonă nepoluată,
certificată ecologic. Albinele zboară doar pe 3 - 5 km în jurul stupului, astfel că
certificatorul verifică acea zonă: să nu existe surse de poluare industrială, să nu se
cultive nimic pe acea suprafaţă care să necesite stropirea cu pesticide / insecticide,
sursele de apă să nu fie poluate. In general, trebuie să fie o zonă virgină din punct de
vedere al culturilor intense. Apicultorul nu are voie să deplaseze stupii din acea zonă,
iar organismul certificator verifică acest lucru prin controale inopinate, când verifică şi
tratamentele aplicate albinelor, prelevând mostre din ceară şi din miere, care se trimit
la laboratoare independente pentru a se depista orice urmă de antibiotice.
8
Mierea este cel mai rapid şi puternic energizant natural cunoscut. Substanţele pe
care le conţine sunt extrem de uşor de asimilat de către organism, care primeşte prin
miere nu doar caloriile de care are nevoie, ci şi mineralele, vitaminele şi enzimele.
9
sunt comercializate, atât pe piaţa internă cât şi pe cea externă. Mierea şi produsele
apicole sunt prezente, atât pe pieţele europene (Franţa, Germania, Ungaria) cât şi în
ţări terţe (Japonia).
10
mierea de zmeura - face parte dintre aşa-numitele soiuri de pădure. Are o
culoare albicioasa, specifica, după care poate fi recunoscuta. Reglează activitatea
ovarelor, este reîntineritoare, previne apariţia unor afecţiuni ca osteoporoza,
sclerodermia.
mierea de menta - este culeasa de albine din culturile de menta întinse pe zeci
de hectare. Se foloseşte ca antitusiv, bronhodilatator, calmant gastric, analgezic,
antispastic. Uşurează digestia, combate balonarea.
mierea de trifoi - este obţinuta de albine, atunci când sunt ţinute in pastorala, in
preajma lanurilor cultivate cu soiurile furajere ale speciei Trifolium repens. Are o
acţiune diuretica foarte buna, ajutând la eliminarea apei in exces din ţesuturi si, de
asemenea, are o acţiune estrogena, adică ajuta la fixarea calciului in oase, iar la femei
favorizează accentuarea caracterelor feminine si are efect întineritor puternic.
mierea de mac - are un efect somnifer, antispastic si anafrodiziac (reduce
excitabilitatea sexuala) puternic. Are adesea o nuanţa mai închisa, din cauza ca are in
compoziţie si mici granule de polen de mac, care este negru la culoare.
mierea poliflora - proprietăţile sale diferă foarte mult in funcţie de regiunea din
care este recoltata. De exemplu, mierea de la câmpie are o acţiune antiseptica si
sedativa mai puternica, spre deosebire de mierea poliflora din regiunile muntoase
înalte, la care efectul antiinfecţios se adresează in special aparatului respirator, iar
efectul sedativ este înlocuit cu unul tonic nervos. In general, mierea poliflora este
considerata cel mai complex tip de miere ca acţiune terapeutica, ea înglobând
nectarul de la câteva zeci, daca nu sute, de specii de plante medicinale si
împrumutând ceva din proprietăţile terapeutice ale fiecăreia dintre ele.
Apicultorii pot obţine alături de miere (produsul principal) şi alte subproduse cum ar
fi: polenul, păstura, propolisul, ceara, veninul şi lăptişorul de matcă.
Veninul de albine este un amestec complex compus din proteine, săruri minerale,
enzime, hormoni, uleiuri eterice şi alte substanţe volatile.Printre afecţiunile în care
veninul de albine a dat bune rezultate amintim: bolile reumatice, artritele infecţioase,
spondiloza, diferite boli ale sistemului nervos periferic, anumite afecţiuni chirurgicale,
infiltraţii inflamatorii, afecţiuni vasculare, afecţiuni oculare etc. Folosirea veninului de
albine este contraindicată în majoritatea bolilor infecţioase (tuberculoză, hepatită,
leucemie; precum şi în bolile de ficat, rinichi, pancreas, în şoc anafilactic etc.).
11
Lăptişorul de matcă este un produs bogat în aminoacizi, vitamine, hormoni, diferiţi
factori de creştere etc. Sunt încă numeroşi componenţi ai lăptişorului de matcă care nu
au putut fi identificaţi cu precizie.
Propolisul este bogat în răşini vegetale, uleiuri eterice, substanţe ceroase care, în
ansamblu, îi imprimă printre altele şi proprietăţi antibiotice. Are o largă aplicare în
terapeutica medicală şi în special în bolile de piele, în boli chirurgicale etc. Se poate
folosi sub formă de extract alcoolic sau sub formă de unguente. Propolisul are şi efecte
anestezice. Este de 3,5 ori mai puternic decât cocaina şi de 5,2 ori decât novocaina ca
efect de calmare a durerilor.
Polenul este bogat în vitamine, proteine, lipide, glucide, săruri minerale. În mod
special proteinele şi vitaminele se găsesc din abundenţă. Dintre vitamine menţionăm
vitaminele C, B1, B2, B6, PP, D, acid folic etc.
Apicultura ecologică are ca scop obţinerea unor produse apicole pure şi de cea mai
bună calitate, fără utilizarea de substanţe chimice de sinteză.
12
Perioada de conversie de la apicultura convenţională la cea bio este de un an. În
acest interval, mierea, ceara, propolisul şi celelalte produse apicole obţinute nu pot fi
vândute ca ecologice, deşi regulile de producţie ecologice trebuie respectate cu
sfinţenie. Atunci când albinele din stupinele ecologice se îmbolnăvesc, ele trebuie
tratate imediat. Însă numai cu produse fitoterapeutice şi homeopatice. Antibioticele şi
alte tratamente medicamentoase se pot folosi numai când “leacurile naturiste” se
dovedesc ineficiente, numai sub control veterinar şi cu avizul organismului de
certificare. Coloniile “contaminate” cu antibiotice trebuie izolate şi, după vindecare,
supuse perioadei de conversie de un an
În alegerea unei vetre bune de stupină trebuie de ţinut cont de 2 factori: floră şi
microclimatul. Resursele melifere, ce se află pe o rază de 1000-1500m, au o mare
importanţă căci ele sânt folosite pe timp mai puţin favorabil, în timp ce cele mai
îndepărtate sânt vizitate numai pe timp foarte bun.
În ce constă microclimatul, se vor evita locuri unde vânturile bat puternic mai ales
dinspre nord, periculos pentru iernarea familiilor de albine. Să nu fie în aceeaşi rază de
zbor şi alte stupine, locul să nu fie umed, mlăştinos (boli micotice), umbrit în zilele cu
arşiţă, să nu se afle în apropierea întreprinderilor, să nu fie lipsit de apă.
Se recomandă un gard de protecţie pentru a evita accesul de animale la stupină.
Aşezarea stupilor în prisacă trebuie făcută pentru a înlătura rătăcirea albinelor, dar mai
ales a mătcii ieşite la zborul de împerechere. Stupii se aşează pe postamente la o
13
înălţime de 30 - 50 cm de la sol, pentru ai feri de umiditate, curenţi reci iarna,
temperatura solului vara, de atacul şoarecilor.
Stupii se construiesc din cherestea de conifere, de tei, de plop sau din materiale
care nu prezintă risc de contaminare a mediului sau a produselor apicole şi vor fi
protejaţi la exterior cu vopsea ecologică (pe baza de apă) cu uleiuri vegetale (din in,
cânepă, floarea soarelui, rapiţa etc.), cu ceară şi propolis, acestea din urmă putând fi
folosite şi pentru interiorul stupului. Stupii si inventarul pentru producţia de miere
trebuie fabricata din materiale naturale care nu prezintă risc pentru contaminare
mediului înconjurător sau produselor apicole. In stup trebuie folosite numai produse
naturale ca propolis, ceara si uleiuri vegetale. In apicultura ecologica se practica numai
înmulţirea naturala a familiilor de albine sau achiziţionarea de familii de albine de la
gospodarii ecologice.
Stupul - este cel mai important utilaj apicol cu rol de adăpost pentru familia de albine,
de depozit al rezervelor de hrană, recoltă precum şi pentru transport. Stupul trebuie să
se caracterizeze prin simplitate în construcţie pentru a fi uşor mânuit şi transportat.
Acesta va avea o capacitate necesară dezvoltării familiei de albine în perioadele de
vârf din lunile mai-iunie, pentru depozitarea rezervelor de hrană - miere şi păstură - şi
pentru depozitarea recoltei. Principalele părţi componente sunt fundul, corpul,
capacul, diafragmele şi ramele.
În producţia de stupi să va păstra constantă lungimea ramei 435 mm pentru toate
tipurile de stupi. Ramele pentru cuib au înălţimea de 300 mm sau de 230 mm iar
ramele pentru recoltă au înălţimea de 162 mm.
14
Se întâlnesc 2 tipuri de stupi - orizontali şi verticali.
Vopsirea şi chituirea stupilor este o operaţie absolut necesară ce se repetă la 4-5 ani,
culorile percepute de albine fiind albul, galbenul, albastrul şi verdele-albăstrui.
Operaţia de chituire şi vopsire se va face numai când temperatura exterioară depăşeşte
+17 grade Celsius şi cu cât temperatura este mai ridicată cu atât este mai reuşită.
Pe timp noros sau atunci când plouă operaţia se opreşte, sau se continuă sub adăpost.
După ce chitul s-a uscat bine, se freacă cu glaspapir, după care se dă un uşor grund.
Vopsitul se face de două ori, lăsând de fiecare dată să treacă timp pentru uscarea
primei vopsele (altfel vopseaua se va coji, iar mai târziu va cădea). Când uscarea se
face la soare şi nu în interior, vopseaua va fi mai durabilă.
Parafinarea stupilor este o operaţie foarte economică dar, prin aceasta stupii pierd din
permeabilitate, ceea ce este în detrimentul unei bune iernări.
15
Rolul utilajului apicol este de a uşura munca apicultorului şi ai da posibilitate să
execute îngrijirea familiilor de albine în conformitate cu normele tehnice de deservire.
In acest scop sunt folosite: dalta apicolă, afumătorul apicol, pintenul apicol, peria,
scărarul, scaunul apicol, lădiţa pentru transportat rame, roiniţa, căruciorul apicol,
gratiile de urdiniş, hrănitorul, cuştile pentru mătci, adăpătorul, cântarul de control,
dulapul pentru păstrarea fagurilor si altele.
Unelte şi utilaje pentru recoltarea şi extracţia mierii:
-Furculiţa - serveşte la deschiderea fagurilor, cuţitul de descăpăcit, sită (filtru) de
strecurat mierea, extractorul de miere, centrifuga pentru extracţia mierii din
descăpăceală, ţeava de descăpăcit, masa de descăpăcit, vase pentru miere.
Unelte şi dispozitive pentru obţinerea, extracţia şi condiţionarea cerii: rama clăditoare,
topitorul de ceară cu abur, topitorul solar, presă pentru ceară.
Unelte şi materiale pentru creşterea mătcilor:
-rame port-botci (ramele de creştere), izolatoare, rame de eclozionare, pe care sunt
ţinute cuştile pentru eclozionare de tip Zander, Titov, lărgitorul de celule, şablon
(modelator de botci), şipca de creştere (leaţ), dopuri de creştere, rame port-botci,
suport-botcă, coliviile pentru introducerea şi transportul mătcilor.
Echipamentul de protecţie:
- Masca, halat, mănuşi, combinezon
Laboratorul stupinei, este o cameră absolut necesară pentru stupinele mai mari. Aici se
ţin la un loc toate uneltele care se folosesc în apicultură pentru a le avea la îndemână.
Aici reparăm stupii, topim ceara, extragem mierea, păstrăm polenul etc.
16
Ceara folosită la înlocuirea fagurilor (care trebuie făcută în anul de conversie), trebuie
să fie certificată ecologic. Apicultorul poate folosi ceară proprie, provenită din topirea
căpăcelelor (descăpăceala de la fagurii de extracţie a mierii) sau a fagurilor crescuţi de
albine în rama clăditoare, dar numai cu aprobarea organismului de control.
Obţinerea de noi unităţi ecologice apicole se face fie prin roire artificială, fie prin
cumpărarea de roiuri sau familii de albine ce provin de la unităţi certificate ecologic.
În cazul în care stupinele (familiile de albine) au mortalitate crescută, ca urmare a
stării de sănătate precare, refacerea acestora se poate face şi prin achiziţia de familii de
provenienţă convenţională, când nu s-au găsit spre achiziţionare familii de albine din
stupine ecologice şi numai cu aprobarea organismului de control.
Reînnoirile de populaţie se pot face prin introducerea doar a 10% din roiuri şi mătci
neconforme cu principiile de producţie ecologică din apicultură, cu condiţia ca în stupi
să fie introduşi faguri certificaţi ecologici.
17
Produsele şi materialele aprobate pentru curăţare şi dezinfectare a echipamentelor,
ustensilelor, clădirilor ar fi săpun de sodiu şi potasiu, apa si aburi, lapte de var,
hipoclorit de sodiu, alcooli.
Fig. 6. Grafic privind scăderea dozelor de substanţe nonecologice in ceara folosita in stupina
Examinarea cuibului
cu un scop precis,
cât mai rapid,
fără mişcări bruşte,
fără a alunga cu mâna albinele ce zboară în jur,
doar în zilele frumoase, fără vânt şi când în natură există un cules de întreţinere.
spălarea mâinilor;
folosirea echipamentului de protecţie;
folosirea fumului pe deasupra ramelor numai atunci când este nevoie etc
18
Practici interzise in apicultura ecologica:
se interzice distrugerea albinelor din faguri ca metoda asociata de recoltare a
produselor apicole
mutilarea albinelor, ca exemplu mutilarea aripilor mătcilor
este interzisa utilizarea de repulsivi chimici de sinteza in timpul operaţiunilor de
extracţie a mierii
este interzisa extragerea de miere de la faguri care conţin puiet
interzicerea categorica a folosirii oricărei doze de zahar sau substanţe dulci in
timpul culesului.
19
o mâtcile provenite din ferme de multiplicare sunt achiziţionate de la unităţi
acreditate de către Agenţia Naţională pentru Ameliorare si Reproducţie în
Zootehnie.
20
Primavara stupinele trebuie controlate pentru urmatoarele maladii: viroze, loca
europeana, loca americana, nosemoza, ascosferoza, varrooza si intoxicatii.
Fenomenul depopularii. Disparitia albinelor din stupi in cantitati mai mari decat
nivelul biologic normal, este determinata de urmatoarele:
moartea albinelor in camp ca urmare a vizitarii unor zone in care s-au efectuat
recent tratamente fitosanitare, sau exista substante cu remanenta mare;
acumularea in timp a substantelor toxice in organismul albinelor si pieirea
acestora in afara stupului;
reducerea vietii albinelor infestate cu pana la 50% in functie de gradul de
parazitare;
in cazurile grave de depopulare este suspectat virusul paraliziei acute asociat
parazitului Varroa.
Pentru a lupta cat mai eficient impotriva acestor depopulari si asocieri maladive,
trebuie sa actionam prin toate mijloacele in vederea obtinerii unor familii cat mai
puternice, avand mare grija ca fagurii din cuib sa fie bine acoperiti cu albine, luand
toate masurile de igiena apicola (mutarea fagurilor din stupii considerati infestati - in
alti stupi - este interzisa), toate resturile de albine si materialele suspecte vor fi arse,
avand grija sa luam masuri si pentru preintampinarea furtisagului la albine.
Semnele de boala:
larve moarte necapacite sau capacite fara semne de loca sau ascosferoza,
nimfe moarte de culoare alba-cenusie,
albine moarte inainte de eclozionare (uneori innegrite si depilate, fara aripi),
albine vii malformate (cu aripile insuficient dezvoltate, cu exsudat la suprafata
corpului, cu un picior sau mai multe paralizate etc.),
fagurii cu puiet au aspect pestrit, acesta fiind diseminat in faguri, iar albinele in
general blocheaza cu nectar celulele goale nelasand o perioada de timp matca sa
oua in ele,
familiile grav afectate se depopuleaza putand sa piara pana in toamna sau iarna,
sub influenta negativa a rigorilor vremii
21
Uneori verificarea activităţii se poate face doar privind activitatea albinelor de la
urdiniş sau privind porţiunea din faţa urdinişului numită oglinda stupului.
Probele trebuie sa cuprindă cel puţin 20-30 de albine. Albinele bolnave ce se tarac pe
oglinda stupului sunt luate si omorâte prin scufundare in alcool. După ce au murit se
usucă intre 2 sugative sau 2 foi de hârtie, după care se împachetează in pachetele de
hârtie. Pe fiecare cutie se va scrie numărul familiei de la care provin albinele. Pentru
diagnosticul nosemozei, in perioada de la sfârşitul iernii se pot recolta si albine moarte
de pe fundul stupilor. In cazul bănuielii intoxicaţiei cu substanţe chimice probele vor
conţine 300-500 de albine moarte de curând. Probele se vor împacheta intr-o cutie
rezistenta la transport, iar in interior se va introduce o nota cu următoarele date:
Denumirea stupinei
Numele apicultorului
Adresa exacta
Numărul familiilor din stupina la care s-au observat semne de intoxicare,
precum si orice alte date sau amânunte legate de aceasta problema.
22
Probele de faguri cu puiet bolnav se vor recolta din porţiunile cele mai atacate, cu cele
mai multe larve bolnave. Fagurele nu trebuie sa cuprindă celule cu miere,
dimensiunile sale fiind de 10 x 10 cm, ambalat intr-o cutie de lemn, fiind bine fixat in
interior, spre a nu se mişca. Pe fundul cutiei si pe capac se fixează 2 şipculiţe de lemn
de grosimea unui creion spre a tine fagurele depărtat, spre a nu mucegai sau deteriora
Pentru prevenirea bolilor la albine se practica următoarele masuri:
selectarea unor anumite specii si linii de albine;
griji permanente pentru familiile de albine in funcţie de sezon prin:
înlocuirea daca este necesar a mâtcilor de albine,
inspectarea regulata a familiilor de albine si detectarea timpurie a bolilor
inspecţia trântorilor,
întreţinerea unor condiţii igienice si sanitar veterinare corespunzătoare in
gospodăriile apicole si a clădirilor auxiliare si implementarea unor activităţi
permanente de dezinfecţie
eliminarea in timp util a materialelor contaminate si focare de infecţiei si
implementarea unor masuri finale de dezinfecţie,
înlocuirea regulata a fagurilor de ceara,
întreţinerea unui număr constant de faguri cu miere si polen in stup
pregătirea pupilor pentru iernare, lăsând o cantitate suficienta de miere, care
sa asigure o viata normala familiilor de albine.
23
Medicaţia alternativă
În România, folosirea acidului formic a fost recomandat de Hristea, iar prin OUG
34/2000 şi Normele metodologice de aplicare (conform HG 917/2001 art 26, 3, e) se
recomandă folosirea acizilor organici în controlul varozei datorită calităţii de a nu
contamina mierea şi ceara cu reziduuri neadmise, a lipsei fenomenului de rezistenţă a
parazitului şi a eficacităţii tratamentului în condiţiile unei folosiri adecvate.
Atenţie!
Amitrazul. Eficacitatea cea mai mare a acestui produs are loc în lipsa puietului, fiind
recomandat în tratamentul de toamnă, eficienţa sa depăşind-o pe cea a altor
medicamente ca: Varostan, Kelthan, Diagvar, Folbex sau acid formic.
24
Sineacar – concentrat. A fost folosit în România şi a avut o înaltă selectivitate pentru
acarieni. Folosit în dozele indicate acţiona puternic asupra acestora, fără să dăuneze
totuşi albinelor, mătcilor şi puietului. Înainte de folosire, cele 500 g Sineacar -
concentrat se diluează, amestecându-se treptat şi îndelung într-un vas smălţuit, cu
4500 g făină de grâu, până se realizează o omogenizare perfectă. Se preferă amestecul
cu făină faţă de pudra de zahar întrucât făina nu este mâncată de albine, rămâne mai
mult timp în stup şi asigura un efect medicamentos îndelungat. La stupii verticali se
tratează separat fiecare corp şi magazin.
Sulful. Pentru tratarea varoozei se presară cca 1 g praf de sulf (100 mg de fiecare
fagure acoperit cu albine) pe leaţurile superioare, repetându-se de 3 ori această
administrare, la interval de 12-14 zile. Dacă se depăşeşte doza sau temperatura
exterioară este mai mare de 30 grade Celsius, larvele necăpăcite mor iar albinele
adulte vor fi şi ele afectate.
Timolul. Prin pudrare acarienii pot fi distruşi în procent de 73-98 % dacă familiile sunt
tratate în mai multe reprize cu câte 0,25 g timol în amestec cu zahăr pudră sau faină de
grâu, presărat printre rame. Administrarea se poate face în orice perioadă a anului, dar
este eficace numai între 8-42 grade C. În infestări grave se administrează 3-4 prize la
interval de 4 zile, iar în cazuri uşoare 2-3 reprize la 7 zile interval. Poate fi administrat
în combinaţie cu fenotiazina sau cu tratamentul termic. Este de 1-5 ori mai eficace
decât fenotiazina. În concentraţie de 0,002 % în sirop nu este dăunător pentru albine.
25
- tratamentele să se desfăşoare în baza unui calendar întocmit anual, conform
tehnologiei apicole, urmărit de reprezentanţii formei asociative legal constituite.
Acidul oxalic este mult mai recomandat a fi folosit prin metoda pulverizării. Prin
această metodă este eficient în proporţie de 95% şi bine tolerat de albine. Dacă se va
folosi metoda prin picurare este bine a se utiliza soluţia italiană, fiind de preferat a se
trata cu o soluţie mai puţin concentrată de acid oxalic, adică de 45 g de acid oxalic la
un litru de sirop de zahăr 1:1.
Atenţie! Acidul oxalic este deosebit de toxic pentru om şi, de aceea, trebuiesc luate
măsuri cu totul speciale de protecţie!
Acidul lactic. Este folosit în Rusia în soluţie de 10-15% prin pulverizare, în perioada
de vară-toamnă.
Atenţie! Acidul oxalic este deosebit de toxic pentru om şi, de aceea, trebuiesc luate
măsuri cu totul speciale de protecţie!
26
Metoda biologică
1. Cercetătorii germani au preconizat o metodă care constă din a obliga matca (cu
ajutorul gratiei Haneman) să însămânţeze 1-2 faguri (la început de sezon sau
după culesurile principale), faguri în care femelele Varroa se vor grăbi să intre
pentru înmulţire şi care, după căpăcire vor fi distruşi împreuna cu paraziţii ce îi
conţin. Profesorul R. Ruttner consideră că prin această metodă familiile de
albine pot fi eliberate aproape complet de varrooză. În afara volumului mare de
muncă, principalul inconvenient este necesitatea de a renunţa la o însemnată
cantitate de puiet şi aceasta tocmai în perioadele în care dezvoltarea familiilor
de albine este mai necesară.
2. Mult mai rezonabila este eliberarea continuă a puietului de trântor căpăcit, puiet
pentru care parazitul are o predilecţie deosebita. Acest obiectiv se realizează
prin menţinerea permanentă lângă cuibul cu puiet a unei rame colectoare de
ceară, în fagurele căreia matca va depune puiet de trântor şi care, după căpăcire,
va fi topit. Metoda va fi completată prin tăierea şi eliminarea porţiunilor de
faguri (în special de la partea inferioară a acestora) care conţin puiet de trântor
căpăcit. Metoda e recomandata a fi aplicata in toate stupinele chiar si ca un
mijloc alternativ eficient de diminuare si combatere a varoozei.
3. O altă metodă recomandă folosirea unor gratii pe fundul stupului, având
montate deasupra lor site cu ochiuri de 3 x 3 mm (unse cu email gras), sub
acestea punându-se tifon şi plante aromate (cu miros de mentă, polen, răşini),
paraziţii căzuţi pe fundul stupului nemaiputându-se ridica. Aceasta metodă nu
este prea comodă în cazul stupinelor mari, şi nu garantează vindecarea.
4. Pentru combaterea varroozei mai sunt recomandate uleiurile eterice (cu condiţia
ca acestea să nu fie toxice pentru albine),infuziile şi sucurile de plante cu efect
acaricid (sucul tulpinilor de tomate spre exemplu).
5. Tratamentul cel mai eficient se face în lipsa puietului, şi pentru aceasta, în luna
octombrie, după o prealabilă verificare a stupilor, toţi fagurii cu puiet sunt scoşi
din stupi şi introduşi în câteva familii care vor fi supravegheate îndeaproape în
vederea unui tratament prelungit.
Concluzii
Tratamentele "de şoc" care se fac cu substanţe chimice (Varachet, Mavrirol, Apistan
etc.) în special după recoltarea mierii de salcâm şi floarea soarelui, să fie asociate cu:
27
în condiţiile unei infestaţii minime (minimum 10 paraziţi pe familie),
combaterea varoozei s-ar putea reduce la un singur tratament de toamnă (2-3
aplicaţii, din care cel puţin una în lipsa puietului căpăcit).
Varul nestins
Pus într-o cantitate mică, într-o cutiuţă, pe fundul stupului previne îmbolnăvirea de
puiet văros. Oxidul de calciu este folosit şi la dezinfecţia stupinei.
Uneori verificarea activităţii se poate face doar privind activitatea albinelor de la urdiniş sau privind
porţiunea din faţa urdinişului numită oglinda stupului.
28
exploatare raţională;evitarea aglomeraţiilor de stupine în pastoral;prevenirea
intoxicaţiilor ce conduc atât la slăbirea rezistenţei albinelor ramase în viaţă cât
şi la grave depopulări, familiile astfel slăbite cazând pradă aproape sigură
virozelor şi altor maladii;
întărirea imunităţii (orice adminstrare de sirop să conţină vitamina C în
extract de ceaiuri stimulative, la care se adăuga suc de ceapă, suc de usturoi,
sau alte sucuri ce conţin vitamine (morcov, hrean) sau fitoncide.
Spre sfârşitul perioadei active in stupi se lăsa neapărat o anumita cantitate de miere si
polen, care trebuie sa fie suficienta pentru a asigura alimentaţia albinelor in timpul
iernii. Hrănirea artificiala a familiilor de albine se admite numai daca este ameninţata
supravieţuirea stupilor datorita condiţiilor climatice nefavorabile. Hrănirea artificiala
se face numai cu miere ecologica, de preferat de aceeaşi provenienţa, organismul de
inspecţie accepta de asemenea hrănire artificiala cu şerbet de zahar sau melasa de
zahar, când datorita condiţiilor climaterice mierea cristalizează.
29
Vitaminele. Sunt oferite în sirop (izoniazidă) sau prin intermediul sucurilor de legume
(morcov, ceapă, usturoi, hrean), foarte bogate în fitoncide, morcovul şi hreanul
oferindu-se mai rar, usturoiul cu pauze, iar ceapa fără restricţii si plante medicinale
(sirop de completare) cum ar fi: roiniţa, menta, salcâm, coada şoricelului, fructe de
corn.
30
valabilitate de 1-3 ani, în funcţie de STAS-ul adoptat de firma respectivă, cel mai
uzual termen fiind de 1 an.
Imediat după extragere, mierea este întotdeauna clară şi lichidă. Acest lucru se
datorează, conţinutului ridicat de fructoză, care şi face ca unele sortimente, cum ar fi
salcâmul să rămână permanent în stare lichidă. Dacă conţinutul de glucoză este mai
mare decât cel de fructoză, mierea va cristaliza, la temperaturi sub 18ºC.
Cristalizarea mierii este un proces natural, care atestă autenticitatea produsului, însă
mierea de salcâm nu cristalizează, dacă este pură, fără alte adaosuri din alte
sortimente.
Este de subliniat faptul că, mierea cristalizată are exact aceleaşi calităţi ca şi cea
lichidă. Multe persoane preferă mierea cristalizată, deoarece este mai uşor de întins pe
pâine. Dacă ea cristalizează, se introduce pur şi simplu într-un vas cu apă caldă şi se
ţine până când cristalele se dizolvă, dar cu atenţie pentru a nu ajunge să fiarbă sau să
se supraîncălzească.
Cum putem şti dacă un produs este eco sau nu? Potrivit legislaţiei, eticheta produselor
ecologice trebuie să conţină în plus faţă de menţiunile obligatorii de pe eticheta
31
oricărui aliment convenţional referirea la modul de producţie eco şi numele şi codul
organismului de inspecţie şi certificare care a efectuat controlul unităţii şi a eliberat
certificatul de produs ecologic. Codul organismelor acreditate de Ministerul
Agriculturii este RO-ECO, urmat de un grup de cifre: de la 001 pînă la 015. De
asemenea, pe eticheta produselor ecologice româneşti apare şi sigla naţională a
agriculturii ecologice – “ae”, ce reprezintă o garanţie în plus. Însă nu toţi producătorii
autohtoni o folosesc, din păcate.
Prin definiţie, mierea este un produs în întregime natural care nu conţine nici aditivi,
nici substanţe conservările. Data indicată pe borcane este un indice de prospeţime,
mierea poate fi conservată timp de mai mulţi ani păstrându-şi aroma şi calităţile
gustative iniţiale. Conform legislaţiei europene, simplul cuvânt „miere" pe ambalaj
este suficient pentru a asigura consumatorul că produsul este 100 % natural.
9. COMERCIALIZARE
Principiile apiculturii organice succint prezentate mai sus pot fi privite si ca
linii călăuzitoare pentru apicultura de mâine. Începând cu anul 2007, în România
membra a UE, legislaţia europeana în domeniu va fi aplicata la fel de riguros si la
noi si va exista tot mai puţin loc pe piaţa pentru produsele apicole de calitate
inferioara. Cine face astăzi primii paşi pe calea îmbunătăţirii calităţii mierii îşi
32
pregăteşte de fapt supravieţuirea într-un viitor nu prea îndepărtat în aceasta
frumoasa, pasionanta si stimulativa meserie de apicultor.
Bibliografie
33
4. Bolile albinelor - Wolfgang Ritter
5. Apia.ro – legislatie
6. Apcultura in Moldova – web page of Republic Moldova
7. Apicoltura biologica – de Luca Allais
8. Ecologie si Protectia Mediului – Prof. Univ. Dr. Vasile Vintu
9. Initiere si practica in apicultura – Eugn Marza
10. Cresterea albinelor Paul Bucata
11. Viata albinelor – Maurice Maeterlinck
12. Hranirea albinellor – Ion Miloiu
34