ACIZI NUCLEICI

ACIZI NUCLEICI ADN ARN SINTEZA PROTEINELOR

Acizi nucleici

Acizii nucleici sunt compui macromoleculari cu structur complex i mase moleculare cuprinse ntre cteva zeci de mii i milioane. Sunt, mpreun cu proteinele, componentele nucleoproteidelor, compui de importan biologic, existeni n celulele vii. Dup proveniena lor, respectiv dup materialele din care au fost extrase, acizii nucleici erau considerai de dou tipuri: acizi timonucleici (acizi nucleici din timus sau acizi nucleici animali) i acizi zimonucleici (acizi nucleici din drojdie sau acizi nucleici vegetali). ntruct s-a constatat c deosebirea dintre ei const n natura componentului glucidic (acizii timonucleici conin n molecula lor dezoxi-D-riboza, iar acizii zimonucleici conin D-riboza), denumirile lor au fost nlocuite cu denumirile de acizi dezoxiribonucleici (ADN), i acizi ribonucleici (ARN). Cercetri ulterioare au dovedit, ns, c aceste dou tipuri de acizi nucleici sunt prezente n toate organismele vii, avnd rol important n desfurarea proceselor vitale normale i patologice; acizii dezoxiribonucleici sunt substanele de baz n aparatul genetic, care asigur ereditatea i variabilitatea, pe cnd acizii ribonucleici au mai mult rol funcional legat de sinteza proteinelor. ADN

ADN-ul reprezint materialul genetic din care sunt alctuite genele majoritii organismelor i este localizat exclusiv n cromozom; fiecare cromozom conine cte o molecul de ADN. Rezult din polimerizarea unor monomeri denumii dezoxiribonucleotizi. Prezena n cromozom a ADN-ului a fost relevat de chimistul german R.Feulgen, n 1924, prin utilizarea unui colorant vital -fuxina bazic- care

coloreaz rou-violaceu cromozomii; substana din cromozomi, care reacioneaz specific cu colorantul, era ADN. James Watson i Francis Crick, au fcut cunoscut un model al moleculei de ADN pentru care au primit Premiul Nobel (n 1962). Modelul se bazeaz pe combinarea a patru nucleotizi. Fiecare nucleotid const dintr-un radical fosforic monoacid, o pentoz (dezoxiriboza) i o baz azotat (una din urmtoarele patru): adenina(A), guanina(G), -A i G sunt baze purinice- timina(T), citozina(C) - T i C sunt baze pirimidinice. Combinaia dintre o baz i o pentoz se numete dezoxiribonucleosid, iar combinaia celor trei componente dezoxiribonucleotid. ADN-ul ca i ARN-ul const dintr-un lan lung de molecule de zahr, cu o nucleotid ataat-un inel de atomi de carbon i azot. ADN-ul prezint dou lanuri lungi unite ntr-o spiral, cu nucleotidele n interior, aa nct ntreaga molecul gigantic are aspectul unei scri rsucite(v.anexa1). Secvene de trei nucleotide de pe lanurile ADN-ului formeaz un cod special care stabilete ordinea n care sunt legai aminoacizii pentru a forma molecule de proteine. Acesta este cunoscut sub numele de cod genetic. Unii aminoacizi sunt codificai prin mai mult de un triplet. Deoarece proteinele sunt moleculele de construcie ale organismului i, ca i enzimele, controlorii si metabolici, codul ADN stabilete cum arat, crete i funcioneaz corpul. n concluzie, ADN-ul este materialul genetic al corpului. Legtura dintre pentoz i una din bazele azotate este N-glucidic. La dezoxiribonucleosidele purinice legtura N-glucidic se formeaz ntre poziia N9 a heterociclului dublu purinic i poziia C1 a pentozei, iar la nucleosidele pirimidinice legtura se realizeaz ntre poziia N3 a nucleului pirimidinic i poziia C1 a pentozei. Adiionarea radicalului fosforic se realizeaz, obinuit, prin intermediul poziiei 5 a nucleosidului. Astfel rezult nucleotizii, care sunt esteri ai acidului fosforic cu nucleosidele. Att conectarea bazelor cu pentoza, ct i a nucleosidului cu acidul fosforic se realizeaz prin pierderea unei molecule de H2O. Fiecare radical fosforic al unui nucleotid poate, prin gruprile acid libere, s se lege fie cu un radical fosforic, fie cu un alt nucleotid prin poziia 3 a dezoxinucleosidului. n primul caz, dezoxinucleotizii pot aprea sub form de monofosfat, difosfat sau trifosfat. n funcie de numrul grupelor fosfat i de baza din constituia nucleotidului, dezoxinucleotizii monofosfat se numesc: adenozin 5-fosfat (AMP), guanozin 5-fosfat (GMP), citidin 5-fosfat (CMP) i timidin 5-fosfat (TMP);dezoxinucleotizii difosfai: ADP, GDP, CDP i TDP, dezoxinucleotizii trifosfai:ATP, GTP, CTP i TTP. n al doilea caz, dezoxinucleotizii se leag unul de altul prin legturi fosfodiesterice astfel: primul nucleotid, prin grupul fosfat la nivelul unei grupri acid libere, se leag de nucleotidul adiacent inferior prin poziia 3, iar de nucleotidul adiacent superior prin poziia 5 etc.

n acest fel, ntre nucleotizi se stabilete o legtur in zigzag. Se formeaz astfel un lan polidezoxiribonucleotidic cu o lungime variabil. Aceasta este stuctura primar a ADN sau monocatenar. Obinuit, molecula de ADN este constituit din dou lanuri polinucleotidice sau dou catene: aceasta este structura secundar. Analiza chimic a artat c exist o relaie de 1:1 ntre adenin (o purin) i timin (o pirimidin) i ntre citozin (o pirimidin) i guanin (o purin). O asemenea relaie nu exist ntre cele dou purine sau ntre cele dou pirimidine. Legtura dintre cele dou catene se realizeaz prin puni de hidrogen ntre perechi de baze situate la acelai nivel n cele dou catene: dou puni de hidrogen ntre adenin i timin A=T i T=A i trei puni ntre guanin i citozin. Faptul c la acelai nivel adiionarea radicalului fosforic la dezoxiriboz este diferit (ntr-o caten la poziia 3, iar n catena complementar la poziia 5) a dus la concluzia c cele dou catene sunt ndreptate n direcii opuse. Prin urmare cele dou catene complementare au o orientare spaial invers sau antiparalel. Studiul structurii moleculei de ADN a relevat faptul c bazele azotate sunt aezate spre interior, perpendicular pe axa principal lung, la o distan una de alta de 3,4A. Deoarece unghiul ntre doi nucleotizi apropiai ai aceleiai catene este de 36o, structura se repet la fiecare 10 nucleotizi, adic la 34A. Dubla spiral helicoidal coaxial are un diametru de 20A. Molecula de ADN are dimensiuni foarte mari (fiind cea mai mare macromolecul biologic), cu o greutate molecular care poate ajunge la 12 i 16*106. Majoritatea moleculelor de ADN au o rsucire a helixului la dreapta (forma B de ADN); exist ns i molecule cu o rsucire a helixului spre stnga: ZADN. nsuirea genetic coninut ntr-o molecul de ADN aste determinat de nsuirea perechilor de baze de-a lungul moleculei. Cum numrul secvenelor posibile de baze este egal cu 4n, unde n este egal cu numrul de nucleotizi per caten, se ajunge la un numr astronomic de variante posibile de informaie genetic. n timpul replicrii cele dou catene ale moleculei de ADN se separ enzimatic, fapt ce permite sinteza unor catene complementare noi pe matricele reprezentate de cele dou monocatene vechi. Rezult astfel dou bicatene de ADN identice. Bicatenele de ADN se pot separa -denatura- prin expunere la temperaturi apropiate de punctul de fierbere i la pH extrem (pH<3 i pH>10) i se pot combina -renatura- formnd helice duble native prin expunerea monocatenelor complementare la temperatura de aproximativ 65oC. ARN

Complex macromolecular, structural i funcional, similar n anumite privine, ADN-ului. ARN-ul rezult din polimerizarea unor ribonucleotizi, care determin formarea unor lanuri lungi, monocatenare (structur primar). Pe anumite poriuni monocatena de ARN se poate rsuci n jurul ei, determinnd apariia unei structuri duble ntre secvenele complementare de baze (structur secundar). Polimerizarea

implic patru tipuri de ribonucleotizi legai mpreun prin legturi fosfodiesterice n poziiile 3-5. Componentul pentozic al ARN-ului este riboza, iar bazele azotate sunt: adenina, guanina, citozina i uracilul. Sunt dou clase de ARN i anume: ARN genetic care controleaz ereditatea la unii virui, alta, ARN negenetic care este implicat n sinteza substanelor proteice(v. Sinteza proteinelor). ARN negenetic implicat n sinteza proteinelor sau ARN celular. Exist trei tipuri de acid ribonucleic celular prezente n toate celulele, i care, avnd structuri i funcii diferite , joac un rol esenial n biosinteza proteinelor. Aceste tipuri sunt : acidul ribonucleic mesager-mARN, acidul ribonucleic solubil sau de transfer-sARN sau tARN i acidul ribonucleic ribozomal-rARN(v.anexa2). n celule se gsete o mare cantitate de rARN (80-90% din ARN-ul celular) o cantitate oarecare de sARN(10-15%) i o cantitate mic de mARN(mai puin de 5%). ARN mesager. mARN este sintetizat n timpul transcripiei mesajului genetic de pe o caten de ADN i servete ca tipar pentru sinteza proteinelor. A fost gsit n strns legtur cu ADN-ul cromozomal. mARN are urmtoarele caracteristici: este foarte repede sintetizat, are o singur caten, complementar uneia dintre catenele ADN-ului propriu, la nivelul creia a fost sintetizat. n mARN mesajul este nscris codificat n codoni care conin triplete de baze azotate (ribonucleotizi). La captul 3, moleculele de mARN conin o secven de acid poliadenilic-poly-A (ntre 70-250 nucleotizi). Aceste cozi poly-A sunt adugate posttranscripional. Terminaia 5 a mARN-urilor sunt blocate prin adiia unor capete de m7 Gppp (7-metilguanozine reziduale legate de mARN prin legturi trifosfat). ARN solubil, de transfer sau adaptor. sARN-ul sau tARN-ul este similar ca structur cu orice acid ribonucleic. Este caracterizat printr-o slab polimerizare , are rolul de a activa enzimele din citoplasm. Apoi reacioneaz cu aminoacizii specifici prin formarea gruprilor aminoacil-sARN- care sunt transferai la locul de biosintez a proteinelor: complexe mARN-ribozomi sau poliribozomi. Anumite pri din catena de sARN, constituite din serii scurte de nucleotizi, reprezint bazele complementare ale codului mARN pentru un aminoacid caracteristic. n asemenea poriuni reprezentate de triplei de baze, denumite anticodoni, sARN-ul diferitelor specii este identic. Faptul c n citoplasm exist toi sau aproape toi cei circa 20 de aminoacizi proteici, presupune c trebuie s existe un numr de minimum 20 de tipuri de sARN, cte unul pentru fiecare aminoacid (maximum 64, ci codoni se pot forma de cele patru baze azotate). Moleculele de sARN constau dintr-o singur caten, alctuit din 75-80 de ribonucleotizi. La un capt al catenei (captul 5) se gsete acid guanilic (G), iar la captul 3 se gsete un triplet format din bazele CCA (citozin-citozin-adenin). ntre braul scurt, cu G, i braul lung la nivelul primului nucleotid C, se formeaz puni de hidrogen. Regiunile bicatenare includ trei bucle monocatenare intermediare. Regiunea de curbur a lanului polinucleotidic reprezint cellalt capt al moleculei de sARN. Curbura este constituit dintr-un segment de trei nucleotizi necomplementari, deci

legai prin puni hidrogenice. Acest triplet de baze a cptat denumirea de anticodon tocmai pentru a indica complementaritatea lui fa de codonii mARN. ARN ribozomal. Una din caracteristicile principale care deosebete rARN de celelalte tipuri de ARN const n aceea c el apare ntotdeauna legat de proteine. Lanul rARN-ului este constituit att din poriuni monocatenare ct i din poriuni bicatenare helicoidale cu bucle monocatenare. n lanul polinucleotidic al rARN-ului raportul molar ntre bazele azotate componente este n favoarea bazelor purinice. Astfel coninutul n adenin/uracil=21:19, guanin/citozin=36:25, iar raportul general purine/pirimidine circa 1,3. Molecula de rARN are peste 1000 de nucleotizi. Sinteza proteinelor

Proces care const n polimerizarea aminoacizilor, n celule sau n vitro. (v.anexa3)Intr-o celul pot exista circa 10000 proteine care au rol esenial n funcionarea i reproducerea celulei i organismului. Biosinteza proteinelor se desfoar n urmtoarele momente. n primul moment are loc transcripia, care const n sinteza mARN de ctre una dintre catenele de ADN dintr-o gen. Acest mARN are o structur complementar catenei de ADN matrice, reprezentnd o imagine n oglind a acestuia, o transcriere mecanic a codonilor catenei de ADN, respectiv a mesajului genetic, cu simboluri complementare. n al doilea momont are loc translaia care const n migrarea mARN n citoplasm i asocierea mARN cu ribozomii activi n sinteza proteic. Catena de mARN se fixeaz simultan prin absorbie pe mai muli ribozomi la distana ntre ei de 300-350A, formnd poliribozomi. n al treilea moment are loc activarea aminoacizilor, care const n reacia unui aminoacid cu adenozin-trifosfat (ATP) catalizat de aminoacil-ARN sinteza, i formarea de aminoacil-adenilat (aminoacil AMP), care se ataeaz de o molecul de tARN, determinnd apariia unui complex aminoacil-tARN. Acest complex este transportat n locul lui propriu n lanul proteic, determinat de mARN din polizomi. Pe catena mARN din polizom, se vor amplasa, la nivelul fiecrui ribozom, numai acele complexe aminoacil-tARN care, pe bucla central, reprezentnd anticodonul, posed o secven de trei ribonucleotizi complementar codonilor mARN din complexul polizomului. n acest fel aminoacizii sunt legai enzimatic ntr-o ordine impus de ADN care a matriat mARN i care joac un rol direct n biosinteza proteinelor. n al patrulea moment are loc translaia, polimerizarea sau asamblarea aminoacizilor. Legtura se realizeaz ntre gruparea COOH a primului aminoacil care reprezint punctul activ al biosintezei progresive, cu gruparea NH2, a celui de al doilea aminoacil, n prezena enzimei peptid-polimeraza, care catalizeaz formarea legturilor peptidice ntre aminoacizi; ncorporarea aminoacizilor este ireversibil; iau astfel natere lanuri polipeptidice care se elibereaz de polizom, prin translocarea ultimului complex aminoacil-tARN de ultimul ribozom din polizom, cnd acesta a ajuns n urma rotirii la extremitatea matricei mARN de care

se detaeaz. Un lan polipeptidic se sintetizeaz ntr-un minut.

Structura bicatenar dublu-elicoidal a ADN-ului

Anexa 1. Tipuri de ARN celular

Anexa 2.

Sinteza proteinelor

Anexa 3.
Bibliografie

Dicionar de biologie -Teofil Crciun, Leonora Crciun Chimie organic Mihai Zapan, Edith Beral Arborele Lumii Microsoft Encarta 2000 Encyclopedia Informaii privitoare la acizi nucleici i ADN pot fi gsite la adresele: http://www.biotech.icmb.utexas.edu/pages/science/nucacid_db_intro.html

http://www.ucmp.berkeley.edu/glossary/gloss3/dna.html http://www.dnafiles.org/
J. Watson si F. Crick anunta in 1953 ca au reusit cu ajutorul razelor Roentgen sa descopere structura macromoleculei ADN. Modelul lor este confirmat de M. Wilkins si toti vor fi distinsi cu premiul Nobel pentru medicina si biologie(1962). Structura acizilor nucleici Acizi nucleici sunt substante macromoleculare formate prin inlantuirea unor molecule de nucleotide. De aceea ei se pot numi si polinucleotide. Nucleotidele, la randul lor, sunt alcatuite din: a. o baza azotata; b. un zahar; c. un radical fosfat; Bazele azotate sunt substante organice in care atomii de carbon si de azot sunt grupati in cicluri. Ele sunt de doua feluri. -bazele purinice au doua cicluri condensate, insumand 5 atomi de C si 4 de N. Ele sunt: adenina(A) si guanina(G), prezente si in ADN si in ARN -bazele primidinice au un singur ciclu cu 4 atomi de C si 2 de N. Ele sunt citozina(C), prezenta si in ADN si in ARN, timina(T) numai in ADN si uracilul(U) numai in ARN. Zaharul este un monozaharid cu 5 atomi de C(o pentoza). El da numele celor doua tipuri de acizi nucleici: riboza(R) in ARN si dezoxiriboza(D) in ADN. Radicalul fosfat(P) formeaza legaturi esterice cu pentozele. Legatura se face intre al cincelea atom de carbon al unei pentoze si al trilea atom de carbon al pentozei urmatoare legand nucleotidele intre ele si formand catene(lanturi) polinucleotidice. Cele trei componente se grupeaza astfel: In ADN: In ARN:

1. A D P 1) A R P 2. G D P 2) G R - P 3. C D P 3) C R -P 4. T D P 4) U R P

Observam atunci ca exista 4 tipuri de nucleotide pentru fiecare tip de acid nucleic. Ele sunt echivalente cu 4 litere ale unui alfabet. Alinierea lor intr-o anumita ordine da continutul informatiei ereditare. Un alfabet de 4 semne este suficient pentru a stoca o cantitate nelimitata de informatie. Se stie ca limbajul calculatoarelor electronice utilizeaza numai doua semne:0 si 1.

ADN spirala vietii Molecula de ADN este formata din doua catene polinucleotidice rasucite una in jurul celeilalte in spirala, cu bazele azotate spre interior. Totodata, daca pe o catena intr-un anumit punct , este adenina, pe catena opusa in dreptul adeninei este timina. Intre ele sunt doua legaturi de hidrogen. In dreptul guaninei este citozina, intre ele fiind trei legaturi de de H. Adenina cu timina si ganina cu citozina formeaza perechi, sunt complementare si se atrag intre ele. Privind cu atentie schema vieti veti observa ca legaturile C5 C3 au sensuri opuse pe cele doua catene(care sunt antiparalele). Acest amanunt este foarte important deoarece informatia genetica este lecturata totodata in sensuri C5 C3. In molecula de ADN complementaritatea dintre bazele purinice si cele pirimidinice tine cele doua catene alaturate, oricat ar fi ele de lungi. Datorita ei, molecula, este foarte stabila desi foarte complexa. De aici rezulta stabilitatea informatiei eriditare fara de care viata ar fi imposibila. Legaturile de H sunt mai slabe decat cele esterice si se rup daca ADN este incalzit peste 100 grade C(denaturare) rezultand DN monocatenar. Prin racire treptata, cele doua catene se atrag datorita complementaritatii bazelor azotate si revin in vechile pozitii(renaturare). Daca racirea este brusca, ADN ramane denaturat. Amestecand monocatene ADN de origini diferite se formeaza prin renaturare partiala hibrizi moleculari. Pocedeul este folosit de oamenii de stiinta in studiul relatiilor filogenetice dintre specii. Speciile inrudite au temperaturi apropiate de denaturare a ADN si realizeaza o renaturare rapida si de mari proportii cand li se amesteca monocatenele deoarece secventele polinucleotidice sunt identice pe mari proporti. Ereditate nu presupune doar stocarea informatiei genetice dar si transmiterea ei. ADN ca purtator de informatie are o proprietate care tine de insasi esenta vietii: se autocopiaza! Replicatia(autocopierea) ADN are loc atunci cand o celula se pregateste de diviziune: cantitatea de ADN dublandu-se, celulele fiice vor mosteni in mod egal intreaga informasie genetica de la celula mama.

In acest proces intervin mai multe enzime. Una dinte ele este DN polimeraza. Ele actioneaza precum cursorul unui fermoar despartind cele doua catene. Fiecare catena atrage acum nucleotide libere care se aflau gata sintetizate in lichidul inconjurator. Datorita complementaritatii, nucleotidele libere se vor organiza formand o catena noua pe langa fiecare din cele doua catene vechi(care functioneaza ca o matrita). Vor rezulta doua molecule bicatenare de ADN, identice cu cea initiala, fiecare avand o catena avand o catena veche si una noua sintetizata. Cele doua catene ale macromoleculei de ADN nu se separa tot de la inceputul replicarii. Separarea totala este treptata, pornita fiind din punctul de initiere al replicarii si continuata progresiv spre un punct terminus. Astfel, in plin proces de replicare, macromolecula de ADN capata forma literei Y. Punctul de ramificare a macromoleculei de ADN se numeste bifurcatie de replicare. Inalta fidelitate a replicatiei ADN asigura transmiterea nealterata a informatiei genetice de la o genetatie de celule la alta, conditie esentiala a continuitatii vietii.

Structura si tipurile de ARN

ARN-ul, spre deosebire de ADN, este o macromolecula alcatuita, de regula, dintr-o singura catena polinucleotidica care se formeaza tot prin legaturile diestericedinte radicalul fosfat si pentoza. Moleculele ARN nu pot avea dimensiuni foarte mari deoarece, cu cat creste numarul nucleotidelor (peste cateva mii ) cu atat stabilitatea moleculei scade. Sinteza ARN (transcrierea) se realizeaza tot pe baza complementaritatii bazelor azotate ca si in cazul replicatiei ARN. Cele doua catene ale moleculei ADN se despart pe intervalul care urmeaza a fi transcris, numai ca de data aceasta va actiona enzima ARN polimeraza. Acum se va transcrie numai una din catene din molecula ADN:catena sens care va servi ca matrita. Nucleotidele libere care se vor alinia pe baza complementaritatii vor contine riboza. In dreptul adeninei de pe catena veche acum se va atasa uracilul in catena nou sintetizata. Dupa formarea catenei, molecula ARN paraseste locul transcrierii iar catenele ADN revin la pozitia initiala. ARN este purtator unic al informatiei ereditare la virusurile ARN(ribovirusur) si la viroizi. Acestia din urma au doar o molecula mica da ARN fara invelis proteic. Ei produc unele boli la plante(boala tuberculilor fusiformi la cartofi).

La restul organismelor, ARN contribuie in diferite moduri la structura si functionarea materialului genetic existand de aceea mai multe tipuri de ARN. ARN mesager(ARNm) are rolul de a copia informatia genetica dintr-un fragment de ADN si de a o aduce, ca pe un mesaj, la locul sintezei proteice. Moleculele sunt todeauna monocatenare si au lungimi diferite, in functie de marimea moleculelor care urmeaza a fi sintetizate. ARN ribozomal(ARNr) intra in alcatuirea ribozomilor asociat cu diferite proteine. El este sintetizat tot prin transcrierea din ADN, dupa care catena ARNn se pliaza formand portiuni bicatenare datorita complementaritatii bazelor azotate. Un ribozom este format din doua subunitati care vor recunoaste (tot pe baza complementaritatii) si vor atasa intr ele nucleotidele de recunoastere de la inceputul moleculei de ARNm. Ribozomii au fost descoperiti de savantul George Emil Palade, laureat al premiului Nobel. ARN de transfer(ARNt) este specializat pentru aducerea aminoacizilor la locul sintezei proteice. Molecula este formata din 70-90 de nucleotide. Are portiuni bicatenare care ii dau forma unei frunze de trifoi. Are doi poli functionali: a. unul la care se ataseaza un anumit aminoacid; b. altul care contine o secventa de 3 nucleotide care recunoaste o anumita secventa a ARNm unde se ataseaza pe baza complementaritatii. Alte tipuri de ARN intra in constitutia cromozomilor atat la procariote cat si la eucariote.