You are on page 1of 2

Avem niste dumnezei ciudati

Multi dintre noi Ne declaram cu mare convingere credinta Credinta noastra comuna in acelasi singur Dumnezeu. Dar multi din noi, Desi credinta aceasta ne aduna, Avem niste dumnezei ciudati. . Al meu E plictisit mereu si deseori nervos, Frustrat de prea desele mele esecuri... Al lui pare sa fie cam invidios, Gata sa submineze orice bucurie Si iubitor de cataclisme. . Al ei e trist Si depresiv, fiindca e mult prea ignorat Si de apreciere dependent. Al altuia e depasit de situatie S incapabil sa salveze. Al altcuiva, mai rau, este absent. . Al lor E arogant si pus pe glume uneori, Glumind cu destinele oamenilor. Al altora, fiind morocanos, Se incrunta ganditor oricand cineva rade Si e total lipsit de umor. . Unul, altul, Mai au cate un dumnezeu sentimental Care plange pe la usi si implora acceptare. Iar dumnezeul cuiva Isi incalca propria dreptate Ca sa ofere iertare. . Unii chiar au Un dumnezeu caruia ii face placere sa chinuie Si isi petrece vremea nascocind torturi. Iar dumnezeul altora le spune Ca e mai important sa porti o uniforma Decat sa nu minti si sa nu furi. .

Mai sunt si dumnezei Pe care marea majoritate stiu sa-i manipuleze. Si totusi mai apoi se incred in ei. Iar foarte, foarte multi au un dumnezeu Care intr-una se razgandeste Si isi incalca promisiunile mereu. . Eu, tu, el, ea si altii Avem uneori niste dumnezei ciudati, Desi ne declaram credinta noastra comuna In acelasi singur Dumnezeu Si nu mi s-ar parea deloc onorabil In locul lui sa fi fost eu! . Bine ar fi Sa punem odata capat idolatriei noastre comune, Sa surpam altarele dumnezeilor mincinosi Si sa-L privim pe Dumnezeu intr-un alt fel. Nu facut dupa chipul si asemanarea noastra, Ci asa cum ne spune El!