Acedia, n sens etimologic, nseamna lipsa de grija pentru mntuire. ntreaga umanitate, cu rare excepii, triete n starea de acedie.

Oamenii au devenit indifereni fa de mntuirea lor. Ei nu caut viaa n Dumnezeu, ci se mrginesc la formele de via trupeasc, la nevoile zilnice, la plcerile lumii i la faptele de rutin. Cu toate acestea, Dumnezeu ne-a creat din nimic, dup chipul Absolutului i asemnarea Sa. Dac aceast revelaie este adevrat, absena grijii pentru mntuire nu este altceva dect moartea sufletului. Dezndejdea este pierderea contiinei c Dumnezeu dorete s ne druiasc via venic. Lumea triete n dezndejde. Oamenii s-au condamnat la moarte ei nii. Trebuie s luptm corp la corp mpotriva acediei. Viaa lumii se desfoar n jurul unor plceri omeneti, iar viaa duhovniceasc este neglijat. Trebuie s inversm aceast stare de lucruri, s punem viaa duhovniceasc n centrul vieii noastre. Nebunia de origine spirituala 2. Acedia Acedia corespunde unei stari de lenevie, de plictiseala, de dezgust, de aversiune, de oboseala, de demoralizare, de descurajare, de apatie, de lncezeala, de nepasare, de somnolenta, de apasare a trupului, ca si a sufletului. Aceasta l face pe om instabil din punct de vedere fizic si psihic. Cnd e singur, nu mai suporta sa ramna n locul n care se gaseste: patima l mpinge sa iasa, sa se deplaseze, sa mearga dintr-un loc n altul. n general, el cauta cu orice pret contactul cu semenii. Acedia poate, de asemenea, sa-l mpinga pe om sa scape, mai ales de munca lui, pe care o face lipsita de satisfactie, ndemnndu-l sa caute altele. Toate aceste stari, care se leaga de acedie, sunt nsotite de neliniste sau de anxietate, care reprezinta, n afara dezgustului, o caracteristica fundamentala a acestei patimi. E caracteristica pentru cei care se daruiesc vietii spirituale. Demonul acediei cauta sa-i ntoarca de la caile Duhului, sa le mpiedice n multe feluri activitatile pe care o astfel de viata le implica si, n special, sa distruga regularitatea si constanta disciplinei ascetice, sa ntrerupa tacerea si imobilitatea. Crestinul, n aceasta situatie, devine indiferent la orice lucrare a lui Dumnezeu, nceteaza sa doreasca bunurile viitoare, merge pna la a dispretui lucrurile duhovnicesti. Acedia nu-i iarta nici pe cei care traiesc n afara oricarei discipline sau a oricarei activitati duhovnicesti. n acest caz, ia forma unui sentiment adesea obscur si confuz de insatisfactie, de plictiseala fata de ei nsisi, de existenta, sau mai sunt afectati de o neliniste fara motiv. La cei care duc o viata ascetica, atacurile acestui demon, manifestarile acestei patimi, si ating maximul de intensitate n preajma amiezii. Sfntul Isaac Sirul remarca faptul ca, la omul dotat cu nsusiri duhovnicesti, acedia vine din neatentia inteligentei. Realiznd o ntunecare generalizata a sufletului, acesta devine incapabil sa nteleaga adevarurile esentiale. Astfel, omul, prin aceasta patima, se afla ntors si tinut la distanta de cunoasterea lui Dumnezeu. mbinata cu tristetea, ea o sporeste, si se poate atunci cu usurinta sa se ajunga la disperare. Pe acest climat se poate aseza si spiritul de razbunare, care este sursa a mii de tentatii. Mai amintim ca, din aceasta patima se pot naste toate celelalte patimi, iar fenomenul psihic al ei contine toate fenomenele bolilor psihice. Sfntul Ioan Scararul noteaza, n consecinta, ca acedia este, pentru calugar, o moarte care-l strnge din toate partile. Astfel, n fata amplorii acestor efecte, Sfintii Parinti afirma ca acedia este cea mai apasatoare, cea mai coplesitoare dintre toate patimile, cea mai grava dintre cele opt, ca nu exista patima mai grea dect ea. Sfntul Isaac ajunge pna la a spune ca ea face sufletul sa ncerce iadul. Terapeutica acediei Particularitatea acediei de a naste din ea toate celelalte patimi necesita o terapeutica multiforma. Tratamentul trebuie sa angajeze activ deopotriva att sufletul ct si trupul.

Indicam: mai nti boala sa fie data la lumina si sa fie reperata ca atare ; bolnavul sa se straduiasca sa nu paraseasca locul n care se gaseste sub nici un pretext ; cnd se manifesta tendinta somnolentei nejustificate, se cuvine a rezista toropelii si somnului . singura ntlnire profitabila sa fie cu preotul duhovnic care, n timpul Tainei Sfintei Spovedanii, i va da lumina si forta de a se opune patimei si de a-si mentine echilibrul ntr-un progres mbucurator. De aceea, se impune savrsirea tainei spovedaniei ct mai des, n functie de gravitatea si frecventa starilor amintite; Principiul vindecarii de aceasta boala consta n relatia omului cu sine, iar nu a relatiilor sale cu aproapele. De aceea, falsa impresie ca bolnavul ar putea primi ajutor de la ceilalti este n majoritatea cazurilor nselatoare. bolnavul trebuie sa dea dovada de rabdare si perseverenta , virtutea rabdarii fiind unul din principalele leacuri pentru aceasta patima. Prin rabdarea voastra veti dobndi sufletele voastre. (Luca 21, 19); speranta ; ea apare drept un alt leac, care se adauga rabdarii. Un om plin de speranta este distrugatorul acediei pe care o respinge narmat cu aceasta arma arata Sfntul Ioan Scararul. Pentru ce esti mhnit, suflete al meu, si pentru ce ma tulburi? Nadajduieste n Dumnezeu, ca-L voi lauda pe El; mntuirea fetei mele este Dumnezeul meu. (Ps. 41, 6); pocainta, jalea si regretul ; Fie ca acest tiran sa fie nlantuit de amintirea pacatelor noastre, da sfat, la rndul sau, Sfntul Ioan Scararul, iar cel care se supara pe sine nu cunoaste acedia; lacrimile ; ele urmeaza pocaintei si jalei spirituale si apar n chip evident drept un remediu nca si mai puternic. Ostenit-am ntru suspinul meu, spala-voi n fiecare noapte patul meu, cu lacrimile mele asternutul meu l voi uda. (Ps. 6, 7); amintirea mortii; aceasta practica ascetica fundamentala consta, pentru om, din a-si aminti n permanenta ca este muritor si ca moartea lui poate surveni n orice clipa. Acestei amintiri a mortii i se adauga sfatul, formulat adesea de Sfintii Parinti, de a trai n fiecare zi ca si cum ar fi ultima, sfat care l ajuta pe om sa traiasca cum trebuie rascumparnd vremea, dupa cum spune Apostolul Pavel (Efeseni 5, 16) si sa traiasca astfel fiecare clipa cu maximum de intensitate spirituala, sa evite pacatul, sa puna n practica poruncile divine si sa se lase n grija Domnului. Sfntul Antonie cel Mare arata: Ca sa nu fim nepasatori, e bine sa meditam asupra cuvntului Apostolului: Mor n fiecare zi. (I Corinteni 15, 31) ntr-adevar, daca traim ca si cum ar trebui sa murim n fiecare zi, nu vom pacatui, pentru ca la desteptare ne vom gndi ca nu vom rezista pna seara si, la fel, cnd suntem pe punctul sa ne culcam, sa ne gndim ca nu ne vom mai trezi. Omul ca iarba, zilele lui ca floarea cmpului, asa va nflori. Ca vnt a trecut peste el si nu va mai fi si nu se va mai cunoaste nca locul sau. (Ps. 102; 15, 16) Toate aceste ndemnuri ne vor ajuta sa nvingem demonul acediei, care arata omului ct de lunga e durata vietii (Sf. Evagrie), ncercnd sa-i inspire delasare si dezgust n fata dificultatilor care apar si, mai ales, n fata ostenelilor ascezei. frica de Dumnezeu , constituie si ea un puternic antidot mpotriva acestei patimi; efortul fizic ; este un remediu important prescris de Sfintii Parinti. Osteneala trupului constituie unul din cei trei piloni ai vietii sufletesti, care trebuie ntarit n fiecare zi, alaturi de rugaciune si citirea din Sfintele Carti. Tot nvataturile patristice ne amintesc ca Duhul Sfnt nu vine dect ntr-un trup istovit, de aceea mai bine ne este sa muncim degeaba, dect sa stam degeaba. Eforturile fizice ne topesc gndurile si ne aduna mintea n lucrul minilor, ajutndu-l pe om sa evite plictiseala, instabilitatea, apatia, somnolenta, care sunt parti constitutive ale patimii acediei si contribuie n acelasi timp la nasterea sau la pastrarea srguintei, la continuitatea de prezenta, efort si atentie pe care le presupune viata spirituala si pe care acedia cauta sa le rupa. La acelasi efort ne ndeamna si Sfntul Apostol Pavel, adaugnd mentiunea: ... Dar va ndemn, fratilor, sa prisositi mai mult! Si sa rvniti ca sa traiti n liniste, sa faceti fiecare cele ale sale si sa lucrati cu minile voastre precum v-am dat porunca. Asa nct sa umblati cuviinciosi fata de cei din afara (de Biserica) si sa nu aveti trebuinta de nimeni. (I Tesaloniceni 4, 11) Acelasi sfat salvator de medic compatimitor, ce ne aduce vindecarea, l gasim si n urmatorul citat al aceluiasi apostol: Dar unora ca acestia le poruncim si-i rugam, n Domnul Iisus Hristos, ca sa munceasca n liniste si sa-si mannce pinea lor. (II Tesaloniceni 3, 12) Tot din acest text apostolic rezulta foarte clar ca cei cuprinsi de aceasta patima vor trebui sa renunte la mijloacele audio-vizuale si ziaristice, ce au pus stapnire, acum, la sfrsit de mileniu pe linistea sufletelor familiilor noastre, mijloace idolesti prin care aceasta groaznica patima sta mascata, agatndu-se de ele, tulburndu-ne mintea, risipindu-ne timpul, banii, legndu-ne comportamentul de bunurile vietii pamntesti. n acelasi timp, suntem manipulati psihic, fara macar 2

sa sesizam, sa ne pecetluim voit cu lucrarea diavolului, sa nu sesizam lucrarea permanenta a lui Dumnezeu din lume, sa nu folosim mijloacele de sfintire pe care ni le ofera Biserica lui Hristos, sa fim delasatori si ignoranti n promptitudinea restabilirii permanente a sanatatii sufletesti si trupesti, cu scopul de a pierde n final fericirea vesnica. Daca Sfntul Apostol Pavel ne-a pus ntr-o lumina clara valoarea terapeutica a sfaturilor legate de osteneala trupului, Sfntul Ioan Casian ne indica sa retinem si valoarea profilactica a efortului fizic, dndu-ne recomandari potrivite celor sanatosi, pentru ca ei sa poata pastra vesnic sanatatea. rugaciunea; mergnd mai departe cu remediile prescrise de Sfintii Parinti ne vom ndrepta atentia catre rugaciune, care constituie cel de-al doilea pilon al vietii sufletesti. Omul nu se poate elibera total de aceasta patima dect prin harul lui Dumnezeu, ce va veni asupra sa, atunci cnd l cere, prin rugaciune. Fara acest remediu, toate celelalte remedii amintite pna acum nu au dect un efect slab si partial, nsa eficacitatea lor maxima o vor avea n urma rugaciunii particulare si n Biserica, prin care omul primeste ajutorul lui Dumnezeu. Desi acedia l mpinge pe om sa abandoneze rugaciunea si l mpiedica sa recurga la ea, familia sa-l ncurajeze pe bolnav, sa se roage pentru el si sa-i ndemne pasii catre parintele duhovnic ca sa mplineasca taina restabilirii sufletesti (spovedania) ct mai des; obtinnd astfel ncrederea n fortele sale, capata puterea de a nu abandona rugaciunea sau sa o reia daca cumva a abandonat-o. Practica simultana a metaniilor este deosebit de recomandata n cazul acediei, pentru ca ea face sa participe imediat la rugaciune si trupul, pe care patima l amortise, odata cu sufletul si contribuie la scoaterea omului din letargia lui. Psalmodierea (rostirea psalmilor) apare drept o rugaciune deosebit de eficace mpotriva acediei, ca si rugaciunea inimii, dupa cum subliniaza Sfntul Diadoh al Foticeei : Vom scapa de aceasta impresie de nepasare si de lipsa de vlaga daca fixam spiritului nostru limite foarte nguste si ne ndreptam privirile pe gndul unic, la Dumnezeu; ntr-adevar, numai asa spiritul va reveni repede la vrsta sa si va putea sa se sustraga acestei risipe nesabuite. Se cuvine, de asemenea, sa nu dam uitarii sfaturile primite de la duhovnic si sa cerem binecuvntarea acestuia pentru lucrarea rugaciunii ce dorim sa o mplinim, cu care vom obtine continuitate si calitate n rugaciune. citirea din Sfintele carti; ultima prescriptie importanta dintre remediile mpotriva acediei este citirea din Sfintele carti, ce constituie al treilea pilon al vietii sufletesti. Pentru a ne ridica n fiecare zi si a nalta stacheta ct mai sus, pe acest drum al nesfrsitei perfectiuni, este necesar sa citim n fiecare zi si sa ne nsusim strategia prin care oamenii, cu aceeasi suferinta ca a noastra, au reusit sa nfrunte patimile, sa se restabileasca permanent pna la sfrsitul vietii pamntesti si sa devina mostenitori ai mparatiei Cerurilor. De aceea, recomandam sa se citeasca zilnic din Proloagele editate pentru fiecare luna, viata si nevointele sfintilor ce se sarbatoresc n fiecare zi si cuvintele de nvatatura ce le nsotesc. Aplicarea integrala a remediilor indicate mpotriva acediei (lupta mpotriva patimei, rezistenta care trebuie opusa acesteia, rabdarea de care sa se dea dovada, speranta ce trebuie sa se manifeste, doliul si lacrimile, amintirea mortii, osteneala trupului, rugaciunea si citirea din Sfintele carti) va avea ca rezultat dobndirea starii de calm (linistea sufleteasca), nsotita de o bucurie infinita de viata ce ne va da elanul sa mergem nainte. Parcurgnd cele doua exemple de boli mintale cu origine spirituala, tristetea si acedia, am vazut cu totii, n primul rnd, cum planul psihic se integreaza planului spiritual si este tributar acestuia, att n ceea ce priveste etiologia, ct si terapeutica, iar, n al doilea rnd, am vazut cum dimensiunea spirituala debordeaza si transcede dimensiunea psihica. Bunul Dumnezeu sa ne lumineze mintile si inimile, sa ntelegem si sa simtim toate aceste realitati binefacatoare pentru fiecare dintre noi. Parintii, zice Cartea batranilor, au pazit poruncile, cei de dupa ei le-au scris, iar noi am pus cele scrise in dulapuri (biblioteci). Chiar daca vrem sa le mai si citim, nu staruim sa intelegem cele scrise si sa le facem, ci le citim in fuga sau socotind ca facem ceva mare, ne inaltam, nestiind ca mai mult ne osandim daca nu le implinim cum zice: Cel ce a cunoscut voia Domnului sau. Asadar e buna citirea si cunostinta, dar cand duc la o mai mare smerenie; asemenea si sfatul, dar cand nu iscodeste cineva viata invatatorului, cum zice: Nu cauta vrednicia de crezare a celui ce te invata, sau iti vesteste. Caci nicio vatamare nu-i vine vreunuia care intreaba, din faptele celui care il invata pe el, dar iarasi niciun folos, daca nu lucreaza insusi. Pentru ca fiecare va da socoteala pentru sine: invatatorul pentru cuvantul sau, iar auzitorul pentru ascultarea lui cu lucrul.