Avitaminozele - consecinte, simptoame, tratament

y y y y y
1 2 3 4 5 CATEGORIE: DIVERSE | AD UGAT DE: KROHANTER (01.08.2011) VIZUALIZ RI: 30 | RATING: 5.0/1

No iuni: Vitaminele - o grup de substan e organice integrate necesare n cantit i foarte mici pentru o cre tere normal a organismului, pentru un metabolism bun, precum i pentru a men ine o stare optim de s n tate. Cele mai multe vitamine nu sunt produse n organism, eventual n cantit i insuficiente, i sunt ob inute n principal prin consumul de alimente. Hipovitaminozele - deficien a relativ a vitaminei sau a unui grup de vitamine din organism. Avitaminozele - lipsa total a unei vitamine sau a unui grup de vitamine din organism. Cauze hipo-/ avitaminozelor:
y

y y y y y

o alimenta ie insuficient sau incomplet (alimenta ie deficitar ), cu deficien e ale aportului primar de vitamine sau ca urmare a distrugerii vitaminelor din alimente (la prelucrarea termic i la p strarea ndelungat a produselor alimentare); un catabolism intens al vitaminelor cauzat de alterarea florei microbiene, ce constituie o surs important de vitamine pentru necesit ile organismului; tulbur ri de absorb ie detrerminate de lezarea func iilor motrice i secretoare ale intestinului; afec iunile ficatului i a pancreasului, ce deregleaz absorb ia vitaminelor liposolubile; imposibilitatea transform rii provitaminelor n vitamine; administrarea anumitor medicamente (administrarea abuziv de antibiotice si sulfanilamide provoac disbacterioza cu consecin e de hipovitaminoza K, grupul B .a.); anumite st ri speciale sau patologice: copiii i persoanele n vrst , alcoolicii i fum torii cronici, gravidele n timpul sarcinii i al pt rii, amatorii de diete stricte i vegetarienii, persoanele care au suportat o boal infec ioas acut sau sufer de boli cronice, precum i cei supu i stresului mental i fizic; ac iunea antivitaminelor din mediu, ce se integreaz n sistemele fermentative la fel ca i vitaminele.

Consecin e pentru organism:

y y

accelerarea procesului de mb trnire; sporirea ac iunii substan elor toxice, stresului i a altor factori nocivi;

y y

sc derea imunit ii i rezisten ei organismului la infec ii; sc derea calit ii vie ii i a capacit ii de munc .

Simptoamele generale hipo - avitaminozelor:

y y y y y y y y y y y

somnolen ; oboseal cronic ; acnee; sc derea acuit ii vizuale; probleme cu poten a; c derea p rului; probleme cu unghiile; sngerarea gingiilor; r celi frecvente; iritabilitate; sc derea aten iei, memoriei i inteligen ei.

Tratamentul i profilaxia hipo - avitaminozelor: Primul remediu mpotriva avitaminozei l reprezint evident vitaminele. Se impune deci o cunoa tere mai am nun it a vitaminelor, pentru a afla care sunt cele mai importante pentru noi i in lipsa c rora se instaleaz avitaminoza. Vitaminele hidrosolubile Vitamina B1 (tiamina)

Rol biochimic:
y y y

ajut la arderea glucidelor i proteinelor; normalizeaz func ia sistemului nervos; particip la procesul de cre tere.

R spndirea i sursele:
y

pinea neagr ;

y y y y y y

drojdiile alimentare i de bere; crupele de hrisc ; cortexul boabelor de cereale: gru, ov z, orez, secara; legume: spanacul, fasolea, maz rea, soia; esuturile animale: ficatul, carnea de porc, carnea de vit , galbenu de ou ; nucile.

Necesarul zilnic i caren a de vitamin : Necesarul zilnic de vitamin este 1,0 - 1,5 mg care variaz cu alimenta ia: lipidele i proteinele exercit o economisire a tiaminei. Cre te necesarul de tiamin la persoanele care depun o activitate fizic intens sau la un consum m rit de glucide. Fierberea excesiv duce la sc derea con inutului de vitamin . n sarcin , al ptare, precum i n diverse st ri patologice ca febr , stres, diaree, se impune un consum m rit de tiamin . Sc derea nivelului de tiamin n organism provoac :
y y y y

insomnie, iritabilitate; dureri i parestezii n membre; reducerea capacit ii de munc fizic i intelectual . Caren a duce la "bere-beri", boal ce a fost r spndit pe larg n zonele unde orezul decorticat a constituit hrana de baz a oamenilor. Maladia e cunoscut sub 2 forme: "uscat " i "umed ". Forma uscat e caracterizat prin pierderea rapid n greutate, atrofie mulscular i tulbur ri nervoase. Cea umed e caraterizat prin edeme generalizate, apar afec iuni cardice care evolueaz rapid.

Vitamina B2 (riboflavina)

Rol biochimic:
y y

particip la respira ia celular , metabolismul proteic; mare te rezisten a organismului c tre substan ele toxice i microbiene;

y y

este responsabil pentru formarea hemoglobinei in snge; gr be te timpul de vindecare a r nilor.

R spndirea i sursele:
y y y y y y y

drojdiile de bere i alimentare; ficat, carne, albu de ou, pe te; nuci; cereale; soia; legume proaspete sau cu frunze verzi: ro ii, varza, spanacul, conopida. comercial, este ob inut din culturile de mucegai, care produc vitamina cu un randament mare.

Necesarul zilnic i caren a de vitamin : Necesarul zilnic de vitamin este 1,2 - 1,7 mg, cre te n perioada sarcinii i alapt rii. Caren a de riboflavina se caracterizeaz printr-o
y y y y y y y

colora ie violet limbii, fisuri ale col ului gurii i buzelor, tulbur ri digestive, re ine cresterea organismului; conjunctivit , oboseal ocular , fotofobie, modific ri de vasculariza ie la nivelul corneii, lacrimare; caderea p rului; dereglari de hemopoiez i sintez a hemoglobinei; mic oreaz con inutul de glicogen n ficat; scade rezisten a organismului fa de infec ii; tremur turi.

Atrage i aten ia la mediul alcalin care distruge aceast vitamin . De asemenea, ac ioneaz nociv asupra sa razele ultraviolete.

Vitamina B6 (piridoxina)

Rol biochimic:
y y y y y y y

intervine n metabolismul aminoacizilor, hemoglobinei; favorizeaz cre terea, func ionarea celulelor nervoase; particip n sinteza acizilor nucleici, ureei, serotoninei, histaminei; n transformarea triptofanului n vitamina PP; n formarea anticorpilor; men inerea echilibrului ionic Na/K; mpiedic depunerea colesterolului n pere ii arterelor.

R spndirea i sursele:
y y y y

drojdiile de bere si alimentare; sintetizat de flora microbian intestinal , sintez stimulat de alimenta ie bogat n amidon i dextrine, inhibat de glucoz ; n g lbenu ul de ou, n ficat, n rinichi, carne, pe te; leguminoase, tar e de cereale, n varz , spanac.

Necesarul zilnic i caren a de vitamin : Necesarul zilnic de vitamin este 1,4 - 2,0 mg. Cerin ele cresc la alimenta ie bogat n proteine, precum i cu vrsta, anumite st ri patologice: afec iuni hepatice, cardiace, n expuneri la radia ie. Lipsa vitaminei B6 se manifesta prin:
y y y y y

anemie, acumularea fierului liber n serul sanguin, n ficat, n splin cu apari ia hemosiderozei; stare de nevrozitate; dureri la nivelul membrelor, tulbur ri de mers, artrite; dureri abdominale; re inerea apei n organism;

y y y y

dermatite, leziuni cutanate mai ales n regiunea nasului, ochilor, gurii, precum i alter ri ale limbii; c derea p rului; tulbur ri de vedere; provoac sc derea rezisten ei la infec ii.

Vitamina B12 (ciancobalamina)

Rol biochimic:
y y y y

intervine n sinteza hemoglobinei; ndepline te rolul de protector al celulei hepatice cu actiune lipotrop ,; m re te rezerva de glicogen din ficat; stimuleaz procesul de crestere.

R spndirea i sursele:
y y y

ficat, rinichi, ou , lapte, carne, pe te; drojdiile de bere i alimentare; se sintetizeaz n cantit i considerabile de c tre flora intestinal .

Necesarul zilnic i caren a de vitamin : Necesarul zilnic de vitamin este 3 g. Lipsa acestei vitamine provoac anemia pernicioas denumit boala Biemer. Aceast maladie este o anemie macrocitar , hipercrom , nso it de tulbur ri nervoase, cu sc derea reac iilor reflexe, tulbur ri de vorbire, mers, digestive. Anemia pernicioas se datoreaz incapacit ii m duvei de a produce globulele ro ii normale, acestea sunt primitive i au o durat de via scurt . Vitamina PP (niacina, acidul nicotinic)

Rol biochimic:
y y y y y y y

participa n metabolismul glucidic, proteic, la respiratia celulara, contribuie la normalizarea functiei sistemului nervos, a unor glande cu secretia interna, stimuleaza eritropoieza, micsoreaza nivelul glucozei n snge, contribuie la sporirea rezervei de glicogen n ficat, participa la normalizarea colesterolului n snge, favorizeaza furnizarea fierului.

R spndirea i sursele:
y y y y y y y

ficat, carne; cereale nedecorticate; drojdiile de bere i alimentare; soia, maz rea; nuci; cartofii; poate fi sintetizat n organism din aminoacidul triptofan i de flora intestinal .

Necesarul zilnic i caren a de vitamin : Necesarul zilnic de vitamin este 13 - 19 mg. Nevoile de vitamin sunt mai mari n sarcin , alapta ie, efort fizic crescut. Insuficien a de acid nicotinic provoac :
y y y

tulbur ri digestive i ale sistemului nervos; marirea sensibilita ii pielii la razele solare; n avitaminoza PP apare pelagra manifestata prin diaree, demen , dermatit .

Acidul folic (folacina) Rol biochimic:

y y

particip n procesul de sintez a proteinelor i acizilor nucleici, n metabolismul unor aminoacizi; are proprieta i lipotrope.

R spndirea i sursele:
y y y

frunzele plantelor; ficat, rinichi; drojdiile alimentare i de bere.

Necesarul zilnic i caren a de vitamin :

Necesarul zilnic de vitamin este 50 g. n insuficienta folacinei apare:

y y y

anemia megaloblastic hipocrom ; leucopenie, trombocitopenie; stomatita, gastrita, enterita.

Acidul pantotenic (vitamina B3)

Rol biochimic:
y y

particip n metabolismul proteic, lipidic, glucidic, mineral; normalizeaz func ia suprarenalelor.

R spndirea i sursele:
y y y y

drojdiile alimentare i de bere; tar ele de cereale; leguminoasele, morcovul, conopida, tomatele; ficatul, carnea, pe tele.

Necesarul zilnic i caren a de vitamin : Necesarul zilnic de vitamin este 5 - 10 mg. Simptome pronuntate ale bolilor provocate de deficitul vitaminei B3 se ntlnesc rar, deoarece ea se afla n multe produse alimentare si se sintetizeaza si de catre microflora intestinala. Insuficienta de acid pantotenic provoaca:
y y

deregl ri la nivelul sistemului nervos, al pielii. v rs turi, dureri abdominale;

y y y y

crampe musculare; infec ii ale c ilor respiratorii superioare, sensibilitatea organismului la infec ii; sc derea func iei suprarenale; reducerea capacit ii fizice.

Biotina (vitamina H) Rol biochimic:

y

normalizeaz metabolismul lipidic i glucidic.

R spndirea i sursele:
y y y y y y

se sintetizeaz de flora intestinal ; drojdiile de bere i alimentare; galbenu ul de ou, ficatul rumeg toarelor; arahidele; ciocolata; legumele proaspete.

Necesarul zilnic i caren a de vitamin : Necesarul zilnic de vitamin este 10 g. Insuficien a de biotina spore te dup consumarea albu ului de ou crud (albusul con ine avidina, substan a care distruge biotina). n insuficien a de biotina apare:
y y y y

usc ciunea pielii; scade pofta de mncare i masa corporala ; se observ slabiciune general ; deptresii nervoase i somnolen .

Vitamina C (acidul

ascorbic)

Rol biochimic:
y y y y y y y y

particip n procesele metabolice celulare, n metabolismul proteic, al colesterolului, fierului; n biosinteza hormonilor steroizi; stimuleaz mecanismele de protec ie ale organismului mpotriva infectiilor; contribuie la vindecarea pl gilor; previne hemoragiile: stimuleaz apetitul; m re te func ia excretorie a pancreasului; asigur depunerea glicogenului n ficat i func ia lui antitoxic .

R spndirea i sursele:
y y

fructele: citrice, coac za neagr , mere, capsuni, zmeura, pepenele galben; legumele: m cie , cartofi, varza, ardeii dulci, m rarul, p trunjelul, tomate, spanac.

Necesarul zilnic i caren a de vitamin : Necesarul zilnic de vitamin este 1 mg/ kg/ corp. Este foarte important de re inut c procesul de fierbere al fructelor sau legumelor distruge vitamina C, aspect valabil i pentru procesul de uscare. Insuficien a vitaminei C are ca urmare:
y y y

cre terea predispunerii organismului la infec ii, agravarea evolu iei lor; sc derea rezisten ei la diferitele substan e toxice; provoac snger ri pronun ate n traume mici. apare scorbutul care se caracterizeaz prin:

n cazurile grave de caren

y y y y

anemie, snger ri; inflama ii ale gingiilor, caderea dintilor; hemoragii articulare, periarticulare, n organele interne; hipotonie.

Dozele mari ale vitaminei C pot provoca:

y y y

insomnie, cefalee; hipertensiune arterial ; ntreruperea sarcinii.

Vitaminele liposolubile Vitamina A (retinolul)

Rol biochimic:
y y y y y y y

asigur adaptarea ochiului la ntuneric; normalizeaz cre terea i reproducerea; mare te integritatea pielii, mucoaselor, scheletului, din ilor; m re te rezisten a organismului la infec ii; stimuleaz sinteza glicogenului n ficat; spore te con inutul colesterolului n snge; particip la sinteza hormonilor steroizi i sexuali.

R spndirea i sursele:
y y y

ficat, lapte, smntna, fri ca, unt, galbenu ul de ou; morcovul, urzica, varza ro ie, salata verde, ardeii gra i, gogo arii, tomatele, dovleac; cire ele, caisele, prunele, fragii;

porumbul.

Necesarul zilnic i caren a de vitamin : Necesarul zilnic de vitamin este 600 - 700 mkg. Carenta vitaminei A:
y y y y y

scade adaptarea ochiului la ntuneric cu apari ia hemeralopiei (orbul g inii); provoac ngro area pielii; uscarea corneei (xeroftalmie); m re te receptivitatea organismului la infec iile aparatului respirator, tractului digestiv (faringite, bron ite, enterocolite); duce la reten a cre terii copiilor, pot aparea malforma ii congenitale.

Surplusul vitaminei A n organism

y y

micsoreaz pofta de mncare; provoac hiperestezia pielii.

Vitamina D (calciferolul)

Rol biochimic:
y y y

particip la absorb ia calciului i fosforului din intestin, la depunerea lor n schelet i din i; m re te rezisten a organismului la infec ii; normalizeaz func ionarea glandelor tiroida, hipofiza, pancreas.

R spndirea i sursele:
y

unt, frisca, smntna, galbenusul de ou, ulei de pe te, icre, pe tele ro u;

se sintetizeaza n piele sub actiunea razelor ultraviolete.

Necesarul zilnic i caren a de vitamin : Lipsa vitaminei D la copii provoac rahitism, iar la maturi - osteoporoza, osteomalacie. Administrarea dozelor mari de vitamina D, duce la hipervitaminoza, ceea ce se manifest prin depunerea s rurilor de calciu n organele interne, hipercolesterinemie, inapeten , voma, dezvoltarea aterosclerozei. Vitamina E (tocoferolul) "vitamina tineretii"

Rol biochimic:
y y y

ndepline te un rol important n procesele de reproducere, dezvoltarea embrionului; determin functionarea esutului muscular, a glandelor sexuale i a celui nervos; particip la acumularea glicogenului n ficat.

R spndirea i sursele:
y y y

ouale, ficatul, laptele, untul, g lbenu ul de ou ; uleiul vegetal nerafinat, legumele cu frunze verzi; pinea neagr ;

Caren a de vitamin :
y y y y

provoac hemoliza eritrocitelor; tulbur ri de reproducere ca sterilitate la b rba i si femei; malforma ii congenitale, avort, moartea intrauterin a fatului; hipogalactie la mam ;

tulbur ri musculare i nervoase.

Vitamina K (filochinona)

Rol biochimic:
y y y

este importanta n procesul de coagulare a sngelui, micsoreaza permeabilitatea capilarelor, favorizeaza procesul de regenerare a tesuturilor.

R spndirea i sursele:
y y

legumele verzi: varza, spanac, cereale, tomate; galbenusul de ou, brnzeturi, ficat, carne, peste.

Caren a de vitamin :
y

apari ia hemoragiilor musculare, cerebrale i apare mai des dup tratamente ndelungate cu antibiotice i sulfanilamide care distrug flora intestinal , capabil de a sintetiza vitamina K.

Bibliografie:
1. 2. 3.

Lsii, Leonid. Biochimie medical Chirlici, Alexei. Igiena alimenta iei

ADAM, INC

Adjuvant contra avitaminozelor, a deficitului de calciu si de magneziu - radacina de Brusture este destul de bogata in vitamina C, in vitamine din complexul B, in Fier, Magneziu etc. Totusi, nu aceasta este principala sa proprietate, ci aceea ca ajuta organismul sa asimileze mult mai bine acesti nutrienti vitali, din hrana de zi cu zi. Pentru tratarea acestor deficiente, se tin cure cu pulbere de Brusture, din care se administreaza cate 2-3 grame, inaintea meselor principale.

Vitaminele sunt substante organice cu greutate moleculara mica, cu structuri chimice, proprietati fizice, chimice si biologice diferite. Ele sunt aduse din exterior si nu constituie pentru organism sursa energetica sau plastica, dar sunt absolut indispensabile pentru functionarea normala a organismului. Din acest motiv organismul are nevoie de un aport zilnic de vitamine (cateva mg/zi) asigurat de ratia alimentara. Lipsa unor vitamine din alimentatie duce la declansarea unor stari patologice specifice, numite avitaminoze, care, daca nu sunt de lunga durata pot fi indepartate prin administrarea de vitamine. Unele afectiuni datorate lipsei de vitamine sunt cunoscute de sute de ani (scorbut, beri-beri, pelagra, rahitism) dar natura lor a fost elucidata la inceputul secolului XX. Cercetatorul polonez Kazimir Funk a propus ca denumire pentru acetste substante considerate factori nutritivi suplimentari pe langa glucide, lipide, protide, numele de vitamine(amine vitale). Aceasta si pentru faptul ca primul preparat izolat de Funk din taratele de orez era din punct de vedere chimic o amina. In acelasi timp, observand ca acest preparat era activ in tratarea si prevenirea polinevritei la pasari, Funk denumeste acest compus vitamina antinevritica. La fel, pentru ceilalti factori care pot preveni alte afectiuni, Funk propune denumirile vitamina antiscorbutica, antipelagroasa, antirahitica. Denumirea de vitamina se pastreaza si astazi, desi s-a dovedit ca din punct de vedere chimic ele nu sunt toate amine. Provitaminele sunt compusi care difera intr-o oarecare masura din punct de vedere chimic, indeplinesc aceleasi functii in organism si a caror carenta determina acelasi sindrom (vitamere) ca si vitaminele. Antivitaminele sunt substante cu structura chimica asemanatoare cu a vitaminelor dar cu actiune antagonista, deoarece, avand structura asemanatoare cu vitaminele adevarate, pot intra in competitie cu acestea din urma. Clasificarea vitaminelor se bazeaza pe criterii de solubilitate: - vitamine liposolubile (solubile in grasimi) A, D, E, K; - vitamine hidrosolubile (solubile in apa) B1, B2, B6, biotina, acidul pantotenic, acidul folic, B12, vitamina C. Vitamine hidrosolubile Vitaminele hidrosolubile apartin complexului vitaminic B (B1, B2, B6, B12, acid pantotenic, acid folic) si vitamina C. Fiind solubile in apa nu se acumuleaza in organism in concentratii toxice si se elimina in principal pe cale renala. Vitaminele hidrosolubile indeplinesc in general rolul de coenzime. Vitamina C (acidul ascorbic, factor antiscorbutic) La inceput, a fost denumit acid hexuronic, avand o structura asemanatoare monozaharidelor. Forma levo este cea mai activa. Vitaminele (lat, vita = via i amin = acid aminat) sunt substan e organice complexe, indispensabile cre terii i ntre inerii organismului animal. Organismul uman, neputndu-le sintetiza (dect cu rare excep ii), i asigur necesarul din alimenta ie. Vitaminele au rol de biocatalizatori ntr-o mul ime de procese metabolice, gr bind sau f cnd posibile o serie de reac ii chimice. De asemenea, ele mai constituie, direct sau indirect, enzime ale multor sisteme enzi-matice importante. Vitaminele trebuie deci aduse prin alimentatie sau, in lipsa, prin medicamente. Toate sunt continute in laptele matern, dar nu intotdeauna in cantitati suficiente (vitamina K, in special, trebuie sa faca obiectuk unei suplimentari medicamentoase sistemice la nastere). Structura chimica si rolul biologic al celor treisprezece vitamine cunoscute in zilele noastre (acid folic, vitaminele A, B1, B2, B5, B6, B8, B12, C, D, E, K si PP) sunt foarte diferite. De altfel, vitaminele actioneaza in doza mica, singure sau in mod sinergic, si nu au nici o valoare energetica. Nefiind cunoscute la nceput ca structur chimic , ele s-au notat alfabetic, aceste denumiri fiind p strate i ast zi, cnd, de i cunoscute, s-a men inut totu i vechea clasificare, care grupeaz vitaminele dup solubilitatea lor n: - liposolubile (solubile n gr simi); - hidrosolubile (solubile n ap ). Din grupul vitaminelor liposolubile fac parte vitaminele A, E, K, D, iar din cele hidrosolubile: Bb B2, B6, B12, C, PP, P. Insuficien a sau lipsa vitaminelor din alimenta ie d na tere la o serie de tulbur ri ce constituie bolile. De obicei aceste st ri survin n urma unui regim pluricaren iat, n care una dintre vitamine este dominant mai deficitar . De exemplu, n alimenta ia exclusiv cu porumb care d pelagr , pe lng vitamina PP - factor r spunz tor al bolii - mai lipsesc vitaminele B2, C, D, mineralele Fe, Ca i acizii amina i, lizina i triptofanul. Re inem deci c starea de subnutri ie confer caren e conjugate de vitamine, proteine i minerale. De aceea este suficient, uneori, ca numai un regim alimentar complet (carne, ou , lapte, vegetale) s nl ture avitaminoza respectiv .
Vita m nel e i

Vitamina A provine din plante si fructe (spanac, urzici, morcovi, rosii, dovleac, caise, cirese). Alimentele din regnul vegetal sunt cu att mai bogate n vitamina A cu ct sunt mai viu colorate. n regnul animal, vitamina A se ntlneste n unt, smntn, frisc, lapte, glbenus de ou, ficat de peste. Functia cea mai important a vitaminei A o constituie protectia pielii si a mucoaselor, asigur buna functionare a sistemelor osos si nervos. Carenta de vitamina A se manifest prin tulburri de vedere, infectii ale mucoaselor, infectii digestive. Vitamina D se gseste mai ales n produsele de origine animal - lapte, unt, glbenus de ou, icre, untur de peste. Rolul vitaminei D este de a fixa calciul si fosforul n oase si dinti. Lipsa ei duce la rahitism si osteoporoze.

Vitamina E se gseste n embrionul cerealelor necojite, n zarzavaturile proaspete, grsimi si uleiuri generale, n ou, lapte si carne. Lipsa vitaminei E duce la sterilitate, avorturi spontane, slbirea musculaturii si hemoragii. Vitamina K se gseste n alimentele de origine vegetal (spanac, varz, conopid, ovz, porumb, rosii, morcov, sfecl) si animal (ficat, splin, muschi). Deficitul de vitamina K duce la hemoragii grave. n ciroze, hepatite si ictere se observ un deficit major de vitamina K. Vitamina B1 se gseste n trtele de cereale, drojdie de bere si carne. Lipsa ei duce la tulburri grave ale metabolismului, ale sistemului nervos si aparatului digestiv. Vitamina B2 (riboflavina) se gseste n ficat, drojdie de bere, ou, carne si pine neagr. Carente de riboflavin se ntlneste n anumite boli gastrointestinale si n afectiuni ale ficatului sau pancreasului. Vitamina B6 se gseste n lapte, ulei, cereale, sfecl, varz, spanac, struguri, mere. Este necesar pentru buna functionare a sistemului nervos si a mduvei spinrii.

Vitamine
DESPRE VITAMINE Timp de secole marinarii care plecau n lungi calatori aveau de infruntat nu numai furiile naturii ci si o boala misterioasa, care le facea oasele casante, gingiile sangerande, totul culminand n cazurile grave cu moartea individului. Aceasta boala este cunoscuta si astazi sub numele de scorbut. A trecut multa vreme pana sa se gandeasca cineva ca exista o legatura stransa intre lipsa alimentelor proaspete si aparitia scorbutului, si abia n 1747 s-a demonstrat ca citricele previn aparitia acestei boli. n anul 1928, un chimist a identificat substanta activa din citrice (prezenta si n alte fructe si legume proaspete) responsabila de prevenirea si tratarea scorbutului. Aceasta substanta a fost denumita vitamina C. n anul 1911 a fost descoperita, prin izolare din taratele de orez o substanta care vindeca boala beri-beri, si care a fost numita vitamina, adica amina vitala, indispensabila vietii. Era vorba de vitamina B1. Vitaminele, impreuna cu enzimele si hormonii, se gasesc in organism in cantitate mica si contribuie la reglarea proceselor metabolice. Pentru crestere si dezvoltare, organismele vegetale si animale au nevoie pe langa constituentii de baza ai materiei vii (proteine, glucide, lipide) de substante anorganice si de substante organice cu rol functional, care sa stimuleze si sa regleze procesele metabolice. Acestea sunt vitaminele si substantele minerale, care mai poarta denumirea de micronutrienti Lipsa vitaminelor din alimentatie provoaca tulburari grave ale organismului, numite boli de carenta. Lipsa totala a unei vitamine se numeste avitaminoza si poate duce la moartea animalului respectiv. De cele mai multe ori, apare o lipsa partiala a vitaminelor, cunoscuta sub numele de hipovitaminoza, iar tulburarile metabolice n acest caz sunt mai putin grave. Excesul de vitamine n alimentatie poate duce la hipervitaminoze, care se manifesta, de asemenea, prin aparitia unor dezechilibre in desfasurarea proceselor metabolice. Prin aport vitaminic corect n alimentatie, starea carentiala se elimina . In evolutia hipovitaminozelor si a avitaminozelor, la inceput se observa anumite tulburari generale, cum ar fi lipsa poftei de mncare, slabirea activitatii fizice si intelectuale, scaderea n greutate, oprirea cresterii la organismele tinere, stare de moleseala si inactivitate. Dupa acest stadiu initial, boala capata un caracter specific, determinat de felul vitaminelor deficitare. Pentru a preveni dereglarile metabolice determinate de lipsa unor vitamine din hrana, alimentatia trebuie sa fie ct mai echilibrata si sa cuprinda toate principiile alimentare. Vitaminele sunt sintetizate de plante si numai n foarte mica masura de organismele animale. Animalele si procura vitaminele din hrana, fie ca atare, fie sub forma de precursori de vitamine (provitamine) care se transforma ulterior n organism n vitamine. Exista 13 vitamine. Patru dintre ele - vitaminele A, D, E si K - sunt depozitate n tesuturile grase din

organism (sunt asa-numitele vitamine liposolubile). Noua vitamine sunt solubile n apa (hidrosolubile) si sunt depozitate n organismul animal n cantitati extrem de mici. Acestea sunt vitamina C si cele opt vitamine din grupul B: tiamina (B1), riboflavina (B2), niacina (B3), piridoxina (B6), acidul pantotenic (B5), cobalamina (B12), biotina si acidul folic (B9). n cantitati mici, vitaminele sunt necesare pentru un proces normal de crestere, digestie, ndeplinirea functiilor cerebrale si rezistenta la infectii. n circuitul sanguin trebuie sa existe n permanenta o cantitate optima de vitamine. Excesul de vitamine hidrosolubile se elimina prin urina, iar cel de vitamine liposolubile se depoziteaza n tesuturi (ficat sau tesutul adipos). Deoarece sunt depozitate si nu eliminate, ele pot deveni toxice. Organismul uman este sensibil mai ales la excesul de vitamine A si D. Vitaminele sunt substante organice necesare cresterii si bunei functionari a organismului, pe care organismul le fabrica in cantitate insuficienta pentru a-si acoperi nevoile (vitaminele B6, B8, D, K) sau pe care nu le poate sintetiza. Vitaminele trebuie deci aduse prin alimentatie sau, in lipsa, prin medicamente. Toate sunt continute in laptele matern, dar nu intotdeauna in cantitati suficiente (vitamina K, in special, trebuie sa faca obiectul unei suplimentari medicamentoase sistemice la nastere). Structura chimica si rolul biologic al celor treisprezece vitamine cunoscute in zilele noastre (acid folic, vitaminele A, B1, B2, B5, B6, B8, B12, C, D, E, K si PP) sunt foarte diferite. De altfel, vitaminele actioneaza in doza mica, singure sau in mod sinergic, si nu au nici o valoare energetica. Vitaminele se clasifica, de obicei, in doua grupe: vitamine hidrosolubile (solubile in apa), care grupeaza vitamina C si vitaminele din grupul B (B1, B2, B5, B6, B8, B12, PP), si vitamine liposolubilecare grupeaza vitaminele A, D, E si K. VITAMINA A Vitamina liposolubila, indispensabila functiei vazului (indeosebi vederii crepusculare), cresterii, sistemului imunitar, metabolismului hormonilor steroizi, diferentierii tesuturilor, etc. NECESITATI SI RESURSE: Aporturile zilnice recomandate de vitamina A sunt de 800 micrograme pentru femeile adulte, copii dupa 10 ani (mai putin inainte de aceasta varsta) si persoanele in varsta, de 1 000 micrograme pentru barbatii adulti, adolescenti si femeile gravide si de 1 300 micrograme pentru femeile care alapteaza. Aceasta vitamina se gaseste in numeroase alimente, unele de origine animala - ficat, oua, peste gras, lapte integral si produse lactate nedegresate (unt, smantana) -, altele de origine vegetala: fructe si legume verzi, galbene (lamai grepfruturi) sau portocalii (mango, portocale, morcovi) contin, de fapt carotenoide, care se transforma partial in vitamina A in organism. Ea este, de asemenea, sensibila la prelucrarea termica a alimentelor. CARENTA. Carenta de vitamina A, legata de un aport alimentar insufucient sau de anomalii digestive (malabsorbtie), este rara in tarile dezvoltate, dar foarte frecventa in tarile in curs de dezvoltare, unde ea constituie principala cauza de cecitate la copil. Unul dintre primele sale simptome este hemeralopia (scaderea acuitatii vizuale in penumbra), care poate fi asociata cu o uscaciune oculara (xeroftalmie) si cutanata. UTILIZAREA TERAPEUTICA SI HIPERVITAMINOZA.

Administrarea de vitamina A este indicate in carenta corespunzatoare si in caz de acnee, de psoriazis sau de ihtioza (boala cutanata cronica ce este caracterizata printr-o piele groasa, uscata si aspra la pipait). Aporturile excesive de vitamina A, in principal de origine medicamentoasa, dar care pot fi si de origine alimentara (supraconsum de ficat, de exemplu), sau toxice, intoxicatia acuta se manifesta prin dureri de cap, printr-o somnolenta, prin tulburari cutanate; intoxicatie cronica, care survine dupa mai multe luni, chiar dupa ani, de supraconsum, provoaca greturi, tulburari cutanate (descuamare), atingeri hepatice (ciroza), dureri si, la copil, anomalii osoase responsabile de o intarziere a cresterii. In sfarsit, la femeia gravida, o hipervitaminoza risca sa provoace malformatii ale fatului, indeosebi ale sistemului sau nervos. VITAMINA B1 Vitamina hidrosolubila care intervine mai ales in metabolismul energetic al celulelor. NECESITATI SI RESURSE. Aporturile recomandate de vitamina B1 sunt de la 0,4 la 1, 2miligrame pe zi pentru copii, de 1,3 miligrame pentru adolescenti si pentru femei, si de 1,5 miligrame pentru subiectii de sex masculin, ele sunt mai ridicate in caz de sarcina, de alaptare si, de asemenea, in caz de alcoolism cronic (deoarece atunci necesitatile cresc in timp ce aporturile alimentare sunt adesea insuficienate). Vitamina B1 se mai gaseste in numeroase alimente: germenul si invelisul extern al cerealelor complete, drojdia de bere, legumele uscate, carnea (mai ales cea de porc si unele maruntaie ca ficatul si rinichii), pestele, ouale, laptele si produsele lactate etc. Aceasta vitamina este sensibila la actiunea caldurii, in mediu umed, la lumina si pHurile neutru si alcaline; pierderile prin preparare difera dupa modul de preparare (bicarbonatii, in special, antreneaza distrugerea ei). CARENTA SI HIPERVITAMINOZA. Daca beriberi, provocat de o carenta extrema de vitamina B1, a devenit o boala rara in tarile industrializate, aici se intalnesc cazuri, mai putin grave, de carenta, legata de un aport alimentar insuficient la subiectii alcoolici, ori cu o alimentatie prin perfuzii nesuplimentate; acesta carente antreneaza o oboseala, o pierdere a apetitului si a greutatii corporale, si tulburari neurologice (polinevrita), psihice, cardiace si digestive, reversibile, prin administrarea de vitamina B1. Riscul de hipervitaminoza este foarte mic, vitamina B1 nedevenind toxica decat la doze foarte mari (de 100 ori mai mari decat aporturile zilnice recomandate) VITAMINA B12 Vitamina hidrosolubila care joaca un rol in maturarea globulelor rosii plecand de la celulele-mama si in sinteza unor acizi grasi si anumitor acizi aminati. SINONIM: cianocobalamina. NECESITATI SI SURSE. Aporturile nutritionale recomandate, minime si usor de acoperit printr-o alimentatie echilibrata, sunt de 1 pana la 2 micrograme pe zi pentru copii, de 3 micrograme pentru adolescenti sau pentru adulti, de 4 micrograme pentru femeile gravide sau care alapteaza. Vitamina B12 se gaseste in toate produsele animale indeosebi in ficat. Ea este relativ stabila la caldura si la aer dar mai sensibila la lamina si la radiatiie ultraviolete precum si la acizi si baze. METABOLISM SI CARENTA. Absorbtia intestinala a vitaminei B 12 are loc in ultima parte a intestinului subtire Ea nu este posibila decat in prezenta unei glicoproteine sectretate de stomac, denumita factor intrinsec.

Carenta in vitamina B12, care nu este rara in tarile industrializate, poate rezulta deci fie, in mod exceptional, prin aporturi alimentare insuficiente (regim vegetarian), fie dintr-o gastrectomie (ablatie a stomacului) sau dintr-o o boala responsabila de o anomalie a secretiei de factor intrinsec, precum boala lui Biermer; aceasta carenta poate, sa mai provina dintr-o anomalie, dintr-o ablatie a prrtiunii terminate a intestinului subtire si, in mod exceptional, dintr-o infectie cronica a intestinului subtire. In sfarsit, o carenta in vitamina B 12 nu este deloc rara la persoanele in varsta. Ficatul, care stocheaza vitamina B 12, poate disimula o insuficienta de aport sau o tulburare a absorbtiei timp de 3 sau 4 ani. In continuare, apar primele semne ale carentei: oboseala generala, pierdere a apetitului, tulburari hematologice (anemie megaloblastica), neuropsihiatrice (senzatie de arsura cutanata, nevrita optica inflamatie a nervului optic, pierderi de memorie, labilitate a starii de spirit, depresie) si mucoase (limba depapilata). UTILIZARE TERAPEUTICA. Vitamina B 12, administrata in injectii intramusculare, este indicata in carenta corespunzatoare. Ea este utilizata, de asemenea, in doze mari ca analgezic. Injectiile intravenoase cu unul dintre derivatii ei, hidroxocobalamina, sunt practicate in caz de intoxicatie cu cianura. Administrarea medicamentoasa de vitamina B 12 este contraindicata in rare cazuri (anumite cancere, indeosebi). VITAMINA B2 Vitamina hidrosolubila ce intervine in reactiile care elibereaza energia necesara celulelor, precum si in metabolismul lipidelor, proteinelor si a glucidelor. NECESITATI SI RESURSE. Aporturile zilnice recomandate sunt de 0,6 pana la 1,4 miligrame pe zi pentru copii, de 1,5 miligrame pentru femei si adolescenti, si de 1,8 miligrame pentru barbati si pentru femeile gravide sau care alapteaza. Principalele surse alimentare de vitamina B2 sunt laptele si produsele lactate, ouale, carnea (mai ales organele), pestele, legumele su frunze verzi si drojdia de bere. Aceasta vitamina este rezistenta la caldura, dar foarte sensibila la lumina si pH-ul alcalin; ea poate disparea partial in apa de fierbere a alimentelor. CARENTA. Carenta de vitamina B2, legata, in principal, de o malabsorbtie digestiva , de un aport alimentar insuficient sau de un consum excesiv de alcool, poate antrena leziuni ale pielii si ale mucoaselor, precum si tulburari ocluzale. UTILIZARE TERAPEUTICA. Administrarea de vitamina B2 este indicata in carenta corespunzatoare si in caz de perles (inflamatie a comisurii buzelor) si de crampe musculare. VITAMINA PP (B3) Vitamina hidrosolubila implicata in reactiile de oxidoreducere ale celulei. Vitamina PP, denumita in Franta si vitamina B3, corespunde la doi compusi: acidul nicotinic si nicotinamida. NECESITATI SI RESURSE. Aprturile nutritionale recomandate de vitamina PP sunt 6 pana la 14 miligrame pe zi pentru copil, de 15 pana la 18 miligrame in cursul sarcinii sau alaptarii. Principalele surse alimentare sunt: carnea (ficatul si rinichii), pestele, ouale, drojdia de bere, cerealele si ciupercile. Organismul poate sa o si fabrice pornind de la un acid, triptofanul. Vitamina PP este stabila la lumina, la caldura si rezistenta la oxidare. CARENTA.

Carenta in vitamina PP, descrisa sub termenul de pelagra, este rara si rezulta fie prin aporturi alimentare insuficiente, fie din interactiuni medicamentoase (unele antituberculoase si antiparkinsoniene). In tarile industrializate, ea afecteaza indeosebi subiectii varstnici, alcoolici sau supusi unei hraniri parenterale (prin perfuzii), nesuplimentate cu vitamina PP. Ea se traduce printr-o oboseala, pierdere a apetitului, apoi prin tulburari cutanate, digestive, psihice si hematologice si se trateaza prin administrare medicamentoasa de vitamina PP. UTILIZARE TERAPEUTICA. Luarea de doze mari de acid nicotinic permite reducerea eficace a nivelului sangvin de colesterol; totusi, ea este in general prost suportata. Trebuie, deci, luate precautii, mai ales in caz de insuficienta renala. Luarea de doze mari de acid nicotinic este categoric contraindicata in caz de ulcer gastroduodenal sau de diabet. VITAMINA B5 Vitamina hidrosolubila care joaca un rol important in metabolismul energetic al celulelor (indispensabil degradarii glucidelor, lipidelor si anumitor acizi aminati si sintezei acizilor grasi si colesterolului) si participa la formarea anumitor hormoni. NECESITATI SI RESURSE. Aporturile nutritionale recomandate in vitamina B5 sunt de 3 pana la 8 miligrame pe zi pentru copii, de 10 miligrame pentru adolescenti si pentru femei. Vitamina B5 se gaseste in majoritatea alimentelor, cele mai bogate fiind drojdia de bere, carnea (mai ales ficatul si rinichii), ouale, produsele lactate, legumele uscate si pestele. Aceasta vitamina este sensibila la caldura si la mediile acide si alcaline . CARENTA. Starile de carenta sunt exceptionale si nu se observa decat in caz de denutritie severa sau de nutritie parenterala (prin perfuzii) exclusiv si nesuplimentata in vitamina, B5. Ele se traduc printr-o oboseala, tulburari digestive (greturi, diaree, dureri), cutanate (caderea parului, ulceratii) si neurologice (dureri de cap, senzatie de arsura a extremitatilor etc.). Reversibile, aceste tulburari sunt tratate prin administrare medicamentoasa de vitamina B5. VITAMINA B6 Vitamina, hidrosolubila care intervine indeosebi in metabolismul acizilor aminati, glicogenului, steroizilor, hemoglobinei, enzimelor si in sinteza unor neurotransmitatori (substante chimice care permit transmisia influxului nervos), precum si in reactiile imunitare. Termenul de vitamina, B6 grupeaza trei substante inrudite, intre care cea mai cunoscuta este piridoxina, celelalte doua fiind piridoxamina si piridoxalul. NECESITATI SI SURSE. Aporturile zilnice recomandate sunt de la (1,6 la 1,8 miligrame pentru copii, de la 2 la 2,2 miligrame pentru adolescenti si pentru adulti; ele sunt ceva mati mari (aproximativ 2,5 miligrame) pentru femeile gravide, care alapteaza sau care iau contraceptive orale. Vitamina, B6 este prezenta in numeroase alimente intre care drojdia de bere, carne, (ficatul si rinichii mai ales), pestele, cerealele, legumele proaspete si uscate, fructele (oleaginoase, in special) si laptele; de altfel, flora tubului digestiv sintetizeaza o anumita cantitate de vitamina 136. Aceasta vitamina se altereaza la lumina.

CARENTA. Carente rare se pot observa in caz de aport alimentar insuficient, de malabsorbtie digestiva (mai ales la subiectii alcoolici), de crestere a necesitatilor, in anumite boli genetice si in cursul unor tratamente (luarea de izoniazidu sau de estroprogestative, hemodializa). Ele se manifesta printr-o pierdere in greutate, prin atingeri cutanate (piele uscata si pruriginoasa), prin tulburari neurologice, printr-o glosita (inflamatie a limbii), printr-o anemie, printr-o iritabilitate, chiar printr-o depresiune. UTILIZARE TERAPEUTICA SI HIPERVITAMINOZA. Administrarea de vitamine B6 sub forma medicamentoasa este indicata in carenta corespunzatoare si in caz de polinevrita (atingere a sistemului nervos periferic), de boala genetica ce perturba metabolismul acestei vitamine, de hemodializa sau de alimentalie prin perfuzii. Riscul de hipervitaminoza este mic, vitamina, B6 nedevenind toxica decut in doze ridicate (de 50 oti mai mari decat aportul zilnic recomandat). Luarea indelungata de doze mari de vitamina, B6 poate totusi sa se afle la originea unei polinevrite. Vitamina B6 este contraindicata in caz de tratament cu levodopa, un antiparhinsonian. VITAMINA B8 Vitamina, hidrosolubila care intervine in degradarea acizilor grasi, anumitor acizi aminati si a glucozei, si, de asemenea, in sinteza acizilor grasi. SINONIME: biotin,, vitamina, H. NECESITATI SI SURSE. Aporturile nutritionale recomandate sunt de la 50 la 90 micrograme pe zi in timpul copilariei, de la 100 la 300 micrograme incepand din adolescenta. Vitamina B8 provine din alimentatie (drojdie de bere, carne ficat si rinichi, indeosebi, ,galbenus de ou, produse lactate, anumite legume), dar ea mai este sintetizata partial si de catre flora intestinala. Este o vitamina, stabila la caldura, dar sensibila la oxigen si la lumina. CARENTA. Carenta in vitamina B6 este un fapt exceptional. Ea se manifesta printr-o oboseala, o pierdere a apetitului, o inflamare a pielii si a limbii (glosita), o cadere a parului, greturi, convulsii. Ea survine intr-un context foarte deosebit: nutritia prin perfuzii nesuplimentate in vitamina B8 sau bolile ereditare ale metabolismului acestei vitamine (deficit in anumite enzime ca biotinidaza sau holocarboxilaz-sintetaza). UTILIZARE TERAPEUTICA. Vitamina B8 este utilizata in carenta corespunzatoare. VITAMINA C Vitamina hidrosolubila implicata in productia de glucocorticosteroizi si de anumiti neurotransmitatori (substante care permit transrnisia influxului nervos), in metabolismul glucozei, al colagenului, al acidului folic si al anumitor acizi aminati, in neutralizarea radicalilor liberi si a nitrozaminelor, in reactii imunologice, care faciliteaza absorbtia fierului la ivelul tubului digestiv. SINONIM: acid ascorbic. NECESITATI SI SURSE. Aporturile nutritionale recomandate de vitamina C sunt de 35 pana la 65 miligrame pe zi pentru copil, de la 60 la 100 miligrame pentru adulti si adolescenti. Pentru fumatori este recomandat un aport crescut, de ordinul a 120 miligrame pe zi.

Principalele surse alimentare de vitamina C sunt legumele si fructele crude, precum si cartofii. Aceasta vitamina este usor oxidabila si foarte sensibila la caldura si la radiatii infrarosii si ultraviolete. CARENTA. Carenta in vitamina C, rara in tarile in curs de dezvoltare si exceplionala in tarile industrializate. este responsabila de scorbut. Cauzata de un sport alimentar insuficient, unei malabsorbtii digestive, unei cresteri a necesitstilor sau unei eliminari excesive, carenta apare de cele mai multe ori la subiectii varstnici, alcoolici, suferind de malabsorbtie cronica sau supusi unei hraniri prin perfuzii nesuplimentate in vitamina C. Ea se traduce printr-o oboseala, prin dureri osteoarticulare, edeme, o gingivita, hemoragii. Starile de subcarenta (stadiul care precede carenta) ar fi mult mai numeroase, iar actualmente se pune intrebarea referitoare la eventualele relatii intre un defect de aport in vitamina C si diverse boli (cancer, boli cardiovasculare, cataracta etc.). UTILIZARE TERAPEUTICA SI HIPERVITAMINOZA. Administrarea de vitamina C este prescrisa pe cale orala in tratamentul carentelor corespunzatoare, al starilor de oboseala, al unor tulburari capilare si venoase, iar pe cale intravenoasa in caz de methemoglobinemie ( crestere anormala a concentratiei sangvine de methemoglobina, molecula incapabila sa transporte oxigenul). In schimb, contrar unei idei raspandite, vitamina C nu are nici o influenta asupra virusului gripal. Luarea excesiva de vitamina C (prin suplimentare medicamentoasa) poate antrena o agitatie si insomnii, dar ea nu este periculoasa, excesul fiind eliminat prin urina si fecale. Pentru doze egale sau mai mici de 1 000 miligrame pe zi, nu exista nici un fel de contraindicatii. Doze mai mari nu trebuie administrate in caz de hemocromatoza (boala consecutiva acumularii de fier in tesuturile organismului), de litiaza renala oxalica, de deficit in gluco6-fosfat dehidrogenaza sau de insuficienta renala. VITAMINA D Vitamina liposolubila necesara absorbtiei intestinale de calciu si fixarii sale in oase, precum si reabsorbtiei fosforului de catre rinichi, care joaca un rol esential si in alte fenomene biologice ca diferentierea celulara si imunitatea. SINONIM: calciferol. NECESITATI SI SURSE. Aporturile nutritionale recomandate sunt de la 10 la 15 micrograme pe zi pentru copil, de 10 micrograme pentru adult, de 15 micrograme in timpul sarcinii si alaptarii, si de 12 micrograme pentru subiectul varstnic. Vitamina D prezenta in organism are o origine dubla: endogena, prin transformarea in piele a colestcrolului sub influenta radiatiilor ultraviolete (vitamina D3)si exogena prin alimentatie (vitamina D2 din vegetate si vitamina D3 din produsele animale). Alimentele cele mai bogate in vitamina D sunt ficatul pestelui slab (ulei din ficat de morun), pestele gras, galbenusul de ou, ficatul,laptele integral si produsele lactate nedegresate (unt, in special). Aceasta vitamina este foarte sensibila la caldura, la lumina, la oxigen si la mediile acide. CARENTA. Carenta in vitamina D antreneaza o decalcifiere osoasa care provoaca un rahitism la copil si, la adult, o osteomalacie, ce se traduce prin deformatii osoase si este insotita de

tulburari biologice (cresterea nivelurilor sangvine le parathormon, de fosfataze alcaline, scaderea nivelului sangvin de fosfor, nivelul sangvin al calciului fiind normal sau scazut). In tarile industrializate, multumita administririi medicamentoase sistematice de vitamina D sugarilor, rahitismul a devenit o boala exceptionala ca aparitie. In situatii particulare se poate observa o carenta la adult: persoane in varsta, alcoolice sau care sufera de o malabsorblie digestiva cronica, de o insuficienta renala cronica sau de o insuficienta hepatica, de o hipotiroidie sau, inca, in caz de interactiune medicamentoasa (luarea de anumite anticonvulsivante, barbiturice, hidantoine) sau antituberculoase Rrifampicinul. Carentele in vitamina D se trateaza prin administrare medicamentoasa (pe cale orala) a acestei vitamine. HIPERVITAMINOZA. Administrarea de doze excesive de vitamina D poate provoca o intoxicatie: dureri de cap, lipsa de apetit, varsaturi, tulburari osteoarticulare (dureri, crampe), hidroelectrolitice (hipercalcemie, hipercalciurie) si renale (deshidratare, indeosebi), calcificare a organelor (rinichi, inima, plamani, vase sangvine); in plus, la femeia gravida, o hipervitaminoza D risca sa antreneze malformatii fetale. VITAMINA E Vitamina liposolubila indispensabila unei bune stabilizari a membranelor celulare, mentinerii activitatii unor enzime, agregarii plachetelor sangvine si protectiei globulelor rosi impotriva substantelor oxidante (radicali liberi, de exemplu). S-ar parea si ca vitamina E incetineste imbatranirea celulelor; in sfarsit lucrari din ce in ce mai numeroase sugereaza ca aceasta vitamina joaca si un rol protector impotriva bolilor coronariene. Termenul de vitamina E grupeaza, in fapt, 4 substante denumite tocoferoli: alfatocoferolul (cel mai activ), beta-tocoferolul si gamma-tocoferolul (care au o activitate vitaminica mai redusa), si delta-tocoferolul (practic inactiv). NECESITATI SI SURSE. Aporturile nutritionale recomandate sunt de la 3 la10 miligrame pe zi pentru copil si de aproximativ 12 miligrame pentru adolescent si adult. Sursele alimentare cele mai importante de vitamina E sunt vegetalele (uleiuri si margarine vegetate bogate in acizi grasi polinesaturati, fructe uscate oleaginoase - alune -, germeni de cereale, legume verzi), dar si sursele animale (ficat, galbenus de ou, unt). Aceasta vitamina este relativ stabila la caldura, la lumina si in mediu acid, dar foarte sensibila la oxidare in mediu alcalin. CARENTA. In tarile industrializate, carenta in vitamina E este rara si survine in contexte deosebite: copil prematur, subiect afectat de o malabsorbtie digestiva cronica (boala lui Crohn, ablatia ileonului (a 3-a parte a intestinului subtire) sau de o boala genetica (betalipoproteinemie - tulburare a metabolismului lipidelor, mucoviscidioza). Ea se traduce prin tulburari hematologice (anemie), neurologice (atingere a sistemului nervos central), neuromusculare (miopatie) si oftalmice (alterarea retinei), si se trateaza prin administrarea medicamentoasa de vitamina E. Riscul de hipervitaminoza este foarte slab, aceasta vitamina devenind toxica doar la doze foarte ridicate (de 100 de ori mai mari decat aportul zilnic recomandat). Totusi, este nerecomandabil sa se administreze doze mari subiectilor care urmeaza un tratament cu vitamina K.

Avitaminoza: alimentatia de primavara

Iarna cu frigurile ei a ramas deja in urma, iar in locul ei a poposit primavara. Aerul se umple cu aromele primelor flori, iar natura se trezeste la viata, si noi odata cu ea. Privarea de razele soarelui si lipsa de vitamine duce la slabirea organismului. Si pentru ca primavara sa ne aduca doar bucurii, este bine sa ne ocupam din timp de acest aspect. Avitaminoza defineste prezenta unui deficit de vitamine in organism, si poate avea urmari neplacute, precum slabirea sistemului imun, fapt ce creste riscul de aparitie al infectiilor. Din fericire, formele grave de avitaminoza sunt rar intalnite. Simptomele avitaminozei cuprind oboseala, iritabilitate crescuta, moleseala, slabiciune, somnolenta, capacitate de munca scazuta, raceli frecvente. Primul remediu impotriva avitaminozei il reprezinta evident vitaminele. Ele sunt necesare organismului nostru pe tot parcursul anului, insa primavara avem nevoie de ele mai mult ca oricand. Se impune deci o cunoastere mai amanuntita a vitaminelor, pentru a afla care sunt cele mai importante pentru noi si in lipsa carora se instaleaza avitaminoza. Ce vitamine trebuie sa consumam pe timp de primavara si de unde le putem procura? Vitamina C sau acidul ascorbic este cea mai importanta "vitamina a primaverii", si are un rol important in combaterea infectiilor. Vitamina C se gaseste in cantitati crescute in: citrice, coacaze neagre, macese, legume cu frunze verzi, mere, capsuni, zmeura, cartofi, varza, etc. Este foarte important de retinut ca procesul de fierbere al fructelor sau legumelor distruge vitamina C, aspect valabil si pentru procesul de uscare. Vitamina D sau calciferolul, este foarte importanta in procesul de absorbtie a calciului in organism. Ea se produce in piele sub actiunea razelor solare. Vitamina D poate fi intalnita in urmatoarele alimente: ulei de peste, icre, pestele rosu, ficat, smantana, lapte, galbenus de oua. Aceasta vitamina este rezistenta la temperaturi crescute. Vitamina A este importanta atat pentru vedere, cat si pentru procesul de formare a oaselor. In cantitati crescute se intalneste in produse, precum: morcovi, varza, urzica, dovleac, rosii, ardei rosu, porumb, caise. La fierbere nu se distruge, insa nu e bine sa stea mult sub actiunea temperaturii crescute. Vitamina B1 sau tiamina, este responsabila pentru functionarea corespunzatoare a sistemului nervos si are un rol important in metabolism. Aceasta vitamina este produsa de microfolora intestinala, dar in cantitati insuficiente pentru organism. Este continuta in cantitati mari in: faina de grau, produse de patiserie, orez, ovaz, hrisca, secara, drojdie, galbenus de oua, fructe cu coaja (ex. nuci), carne de porc, carne de vita. Vitamina B2 sau riboflavina, este responsabila pentru formarea hemoglobinei in sange, grabeste timpul de vindecare a ranilor. Este continuta in: drojdie, cereale, legume proaspete, oua, lapte, carne, peste. Atrageti atentia la mediul alcalin care distruge aceasta vitamina. De asemenea, actioneaza nociv asupra sa razele ultraviolete. Vitamina E, tocoferolul, "vitamina tineretii", are rol in buna functionarea a sistemului muscular si a glandelor sexuale. Foarte multa vitamina E contin produsele: uleiul vegetal, galbenusul de oua, legumele cu frunze verzi. Asupra vitaminei E actioneaza distructiv mediul alcalin. Pentru a pastra vitaminele in produse, este necesar sa urmam niste reguli foarte simple:

y y y y y y y y y y

Produsele se pastreaza intr-un loc ferit de lumina si la racoare Legumele, fructele si verdeturile nu se tin mult timp in apa In timpul gatitului produsele nu se expun la lumina soarelui sau la cea artificiala prea puternica Nu taiati produsele din timp, ci in momentul prepararii (gatitului) Daca carnea sau pestele sunt coapte in folie, ele pastreaza o cantitate mai mare de vitamine Carnea inghetata se lasa la dezghetat la temperatura camerei si nu sub apa Legumele pentru gatit se introduc in apa deja clocotita si se acopera cu un capac In timpul gatitului bucatele nu se amesteca foarte des Nu pastrati mult timp produsele gatite Minimalizati timpul de prelucrare termica a produselor gatite

Meniul noastru de zi cu zi pe timp de primavara trebuie sa fie foarte variat si sa contine: legume, fructe, verdeturi, cereale, carne. Atunci cand cumparam fructe si legume este necesar sa atragem atentia in primul rand la aspectul lor. Fructele si verdeturile nu trebuie sa fie nici prea moi si nici vestede. Mentinerea timp indelungat a fructelor si legumelor duce la pierdere de vitamine. In plus, nu cunoastem conditiile in care acestea au fost pastrate.

In timpul procesului de gatire multe vitamine se pot pierde, incercati sa evitati acest lucru prin urmarea regulilor noastre. De exemplu, o verdeata proapata este bine sa o folosim imediat, cat este "suculenta". Deoarece vitamina C in timpul fierberii se distruge, mararul, patrunjelul, ceapa verde taiate marunt e bine sa le adaugam direct in farfuria cu ciorba sau supa si sa nu le fierbem in oala. Este foarte bine sa punem pe masa verdeata bine spalata in calitate de adaos de vitamine la diverse bucate. Toate salatele, atat cele din legume cat si cele din frcute, este bine sa le pregatim imediat inainte de masa. Daca acest lucru nu este posibil, de exemplu asteptati oaspeti iar masa trebuie sa fie din timp facuta, straduiti-va sa nu adaugati in salata sare, condimente, ulei sau maioneza. Legumele taiate cel mai bine le acoperiti cu un capac si le pastrati in frigider dar nu la o temperatura foarte scazuta. De asemenea, daca dintr-o pricina sau alta in casa s-a mai pastrat un cutit din fier, scapa de el imediat deoarece fierul este primul dusman al vitaminei C. Este importat de retinut ca una dintre cele mai importante vitamine, vitamina A, este asimilata greu de organism fara suplimentul sau, vitamina E. De exemplu, in multe familii in calitate de sursa a vitaminei A se foloseste in mancare morcovul ras. Uneori cu zahar. Gandeste-te ca totul e o risipa daca in mancare nu se adauga putin ulei vegetal, smantana sau maioneza. Asa ca, am constatat ca in perioada primaverii, perioada de exacerbare a avitaminozei, este foarte important sa adaugam in alimentatie legume, fructe si verdeturi proaspete. De asemenea, sunt benefice sucurile proaspete din fructe si legume, precum sucul din portocale, morcovi, tomate, dovleac. In unele sucuri, in special in cel de morcovi, este bine sa adaugam putina miere. Surse bogate de vitamine sunt considerate si cerealele germinate: grau, mazare, fasole. Continutul de vitamine se mareste de cateva ori in germenii acestora. O excelenta profilaxie a avitaminozei o reprezinta decoctul de maces. Macesul nu este doar o planta medicinala, ci si una dintre cele mai bogate surse de vitamine. El contine vitaminele A, B2, C, E, K, P. Ultimele trei se gasesc in cantitati atat de mari, incat doar doua boabe de maces sunt de ajuns pentru a asigura nevoia zilnica a acestor vitamine la om.
Vitaminele sunt substan e organice care intr n compozi ia chimic a unor enzime n calitate de coenzime. Vitaminele cu care organismul i satisface necesit ile au o provenien alimentar sau bacterigen , unele fiind sintetizate n tubul digestiv de c tre flora microbian . Vitaminele se mpart n dou categorii : liposolubile i hidrosolubile. n categoria celor liposolubile intr vitaminele A (Ai i A2), D (D2, D3, D4, D5 i D6), E ( apte tocoferoli) i K (Ki i K2), iar n categoria celor hidrosolubile intr vitaminele complexului B (Bi, B2, B6, B12, PP, acidul pantotenic, acidul paraaminobenzoic, acizii pteroilglutamici sau foliei, biotina, mezoinozitolul, colina), vitamina C i vitaminele P (hesperidina, eritrodictina, cvercitrina, rutinul i esculoz idul). Vitamina A (antixeroftalmic , Ai = retinol i A2 = dehidro-3-retinol) favorizeaz cre terea oaselor i a din ilor i astfel cre terea somatic , condi ioneaz func ia normal a epiteliilor, contribuind astfel la men inerea imunit ii naturale, face posibil vederea crepuscular intrand n compozi ia purpurului retinian i are o ac iune antagonist tiroxinei inhiband metabolismul. Organismul i satisface n mod obi nuit necesit ile de vitamin A sub form de vitamin i provitamin din alimentele de origine animal (ficat, unt, smantan , branz , ou , rinichi, pe te, lapte) i sub form de provitamin (caroten) din alimentele de origine vegetal (legume, fructe), ncat caren a acestei vitamine este rar de origine alimentar (de pild , n cazul alimenta iei artificiale a sugacilor exclusiv cu lapte degresa i cu f inoase). Avitaminoza A se produce, n special, ca urmare a absorb iei intestinale defectuoase a acestei vitamine datorit unor tulbur ri digestive, sau prin inhibarea procesului de transformare a provitaminei (caroten) n vitamin n cursul insuficien ei hepatice i a unor tulbur ri endocrine. Avitaminoza i hipovitaminoza A se manifest prin tulbur ri de vedere, modific ri ale epiteliilor i sc derea rezisten ei la infec ii. Tulbur rile de vedere sunt reprezentate prin hemeralopie. La aceasta se adaug xeroftalmia (cheratinizarea conjunctivei ochiului), cheratomalacia (focare de necroz pe cornee) i sc derea secre iei lacrimale. ntre modific rile epiteliale cauzate de avitaminoza A sunt cunoscute : cheratinizarea mucoasei respiratorii cu bron it consecutiv , a mucoasei digestive cu stomatit i diaree consecutiv i ngro area pielei cu reducerea secre iilor sebacee i sudoripare i atrofia foliculilor pilo i. Sc derea rezisten ei la infec ii se datore te modific rilor epiteliale (ale pielei i mucoaselor). Vitamina D (vitamina antirahitic ) cuprinde vitaminele : D2 (calciferol, ergocalciferol, ergosterol iradiat), D3 (colecalciferol, dimetilhidrocalciferol, 7-dehidrocolesterol iradiat), D4, D5 i D6. Aceste vitamine favorizeaz resorb ia intestinal a calciului i mineralizarea oaselor.

Sunt mai bogate n vitamin D : pe tele, ou le, untul, ficatul i produsele lactate. Mai s race sunt carnea i laptele, iar alimentele de origine vegetal sunt lipsite de aceast vitamin . Alimenta ia uzual nu satisface trebuin ele n vitamin D ale copiilor , de unde necesitatea acoperirii nevoilor lor prin b i de soare, raze ultraviolete sub influen a c rora provitamina D din piele este transformat n vitamin D sau cu untur de pe te i alte preparate care con in aceast vitamin . Caren a de vitamin D poate fi cauzat de alimenta ie (n cazul alimenta iei obi nuite a copiilor, mai ales n cazul unui regim lacto-f inos prelungit sau a prelungirii alimenta iei sugacilor exclusiv cu lapte, peste varsta de 34 luni) de absorb ia sa defectuoas la nivelul tubului digestiv n cazul unor tulbur ri digestive i de imposibilitatea transform rii provitaminei din piele n vitamin D n lipsa expunerii corpului la soare. Caren a de vitamin D duce la inhibarea resorb iei intestinale a calciului i a fosforului, astfel la caren a acestor elemente i mineralizarea deficitar i deci ntrziat a oaselor i a din ilor, adic la rahitism i la carii dentare, i la sc derea concentra iei calciului n snge favoriznd n acest mod spasmofilia. n cazul rahitismului, fontanelele se nchid trziu, astfel nct capul cre te mare cu aspect caracteristic, oasele, r mn mult timp moi, sunt deformate de greutatea corpului, membrele inferioare cap t o form de parantez sau X, se deformeaz bazinul i toracele, la nivelul articula iilor condrosternale apar umfl turi numite m t nii costale, din ii apar trziu, se cariaz etc. Profilaxia rahitismului se face printr-o alimenta ie bogat n vitamin D i n calciu i fosfor (produse lactate, unt, ou , carne, pe te, pine intermediar ), prin tratarea tulbur rilor gastrointestinale care influen eaz n mod negativ absorb ia intestinal i prin completarea nevoilor de vitamin D cu b i de soare sau expunerea corpului copiilor la raze ultraviolete i cu untur de pe te sau alte preparate farmaceutice bogate n vitamin D n lipsa b ilor de soare i a radia iilor ultraviolete. Vitamina E (tocoferol, vitamina antisterilic ) favorizeaz dezvoltarea ntregului organism, spermatogeneza i activitatea neuromuscular intervenind, n special, n metabolismul glucidelor, lipidelor i apei n sens antagonist tiroxinei. Se g se te, n special, n produsele din cereale i, n general, n vegetale. Vitamina K (vitamina antihemoragic ) cuprinde vitamina Ki (filochi-nona) din plante i K2 (farnochinona) sintetizat de c tre microorganisme. Vitamina K favorizeaz coagularea sngelui cataliznd sinteza protrombinei la nivelul ficatului (v. sangele). Aceast vitamin se g se te n legumele verzi (varz , spanac etc), n ficat i este totodat sintetizat de flora bacterian intestinal . Caren a de vitamin K nu este de natur alimentar , ci se produce ca o consecin a steriliz rii florei microbiene din intestin n urma tratamentelor ndelungate cu antibiotice i datorit tulbur rilor de absorb ie intestinal cauzate, n special, de imposibilitatea ajungerii bilei n intestin (de pild , n icter sau g lbinare). Avitaminoza K i hipovitaminoza K cauzeaz prelungirea timpului de coagulare a sangelui i a celui de sangerare, fapt care se manifest prin prelungirea diferitelor hemoragii. Profilaxia avitamizonei K se face prin asocierea vitaminei K i a iaurtului (pentru refacerea florei intestinale) la tratamentele ndelungate cu antibiotice i prin tratarea cauzelor care duc la inhibarea resorb iei intestinale a vitaminei respective. Vitamina Bi (tiamina, aneurina, vitamina antinevritic , vitamina anti-beriberic ) favorizeaz , n special, activitatea sistemului nervos n calitate de coenzim a carboxilazei cu ac iune asupra acidului piruvic rezultat n cursul metabolismului. Organismul i satisface, n general, necesit ile de vitamin Bi pe seama alimentelor de origine vegetal i animal . Alimente bogate n vitamina Bi sunt : fructele oleaginoase, carnea, produsele din cereale, leguminoasele uscate, legumele i ou le. Laptele i derivatele sale i orezul decorticat sunt s race n vitamina Bi. Avitaminoza B de origine alimentar este rar i se manifest sub forma bolii numit beri-beri, observat din vechime la popula ia s rac din China, a c rei alimenta ie de baz era orezul decorticat (prin decorticare se nl tur din alimenta ie i vitamina Bi). Mai frecvent este hipovitaminoza Bi prin aport alimentar insuficient n cazul unui regim prelungit cu lapte, f inoase purificate i orez i aceea datorit tulbur rilor de absorb ie intestinal sau sporirii necesit ilor n cazul acceler rii metabolismului n cursul unor boli febrile, hipertiroidiei sau unor eforturi ndelungate. Ea se manifest prin sc derea for ei musculare, deci a capacit ii de munc , prin furnic turi i amor eli ale degeteior care fac scrierea dificil , n special, la elevii mici, nevralgii i st ri de hipertensiune care favorizeaz lipotimiile (le inurile). Scade randamentul n nsu irea no iunilor predate n coal . Vitamina B2 (riboflavinele : lactoflavina n lapte, ovoflavina n ou , hepatoflavina n ficat i verdoflavina n iarb ) favorizeaz , n special, func iile epiteliilor de trecere (zona de trecere de la un tip de epiteliu la altul), corneea, probabil i retina, intervenind n respira ia celular n calitate de coenzim a fermentului galben. Necesit ile de vitamin B2 ale organismului sunt acoperite n cazul unei alimenta ii obi nuite, deoarece aceast vitamin se g se te n mari cantit i aproape n toate alimentele (mai s race sunt fructele). Vitamina Bs (piridoxina, adermina, vitamina antidermatozic , vitamina antipe-lagroas a obolanului) influen eaz metabolismul protidelor i probabil are un rol n sinteza hemoglobinei. Omul i satisface necesit ile de vitamin B din alimentele vegetale fi animale. Sursele cele mai importante sunt : g lbenu ul de ou, drojdia de bere uscat i ficatul de bou. Aceast vitamin este sintetizat i de flora intestinal . Avitaminoza B6 este rar la om i a fost descris la sugari alimenta i cu lapte praf supus unei nc lziri excesive care a determinat distrugerea vitaminei. Vitamina B12 (cobalamina, cianocobalamina, vitamina antianemic ) favorizeaz cre terea, regenerarea esuturilor i n

special eritropoeza prin favorizarea metabolismului protidic. Vitamina B12 se g se te n cantit i suficiente n alimente (n ficat, carne, rinichi, ou , pine etc). Avitaminoza B2 nu se datore te unei caren e alimentare, ci dificult ii de absor ie n cazul insuficien ei secretori a glandelor fundice din stomac. In lipsa factorului intrinsec al lui Castle, secretat de aceste glande, nu poate _fi absorbit vitamina B12. Avitaminoza B12 se manifest prin anemie pernicioas , prin nc rcarea gr spas a ficatului i prin tulbur ri n dezvoltarea organismului. Anemia pernicioas este o anemie hipererom nso it de tulbur ri digestive i nervoase n stadii mai avansate. Prin anemie hipererom se n elege sc derea num rului de hematii n m sur mai mare dect a cantit ii de hemoglobina, astfel c n mod compensator hematiile sunt supranc rcate cu hemoglobina, iar n circula ie sunt puse n libertate elemente imature din seria globulelor ro ii. Vitamina PP (vitamina antipelagroas ) include niacina (acidul nicotinic) i niacinamida (amida acidului nicotinic) i catalizeaz reac iile respiratorii celulare n calitate de coenzim a dehidrazelor I i II. Pe aceast cale, vitamina PP favorizeaz activitatea sistemului nervos i func ia normal a pielei i mucoaselor i condi ioneaz integritatea lor func ional i morfologic . Organismul i satisface necesit ile de vitamin PP , n special, pe seama alimentelor de origine animal . Sunt bogate n vitamin PP : ciupercile, ficatul, carnea i f ina de gru integral . Un con inut mai redus l au celelalte produse din cereale i leguminoasele uscate. Sunt s race n aceast vitamin : legumele, fructele, ou le, laptele, derivatele sale i m m liga. Alimenta ia s rac n vitamina PP i neechilibrat n aminoacizi esen iali (lipsa c rnii i a pinii, folosirea cu preponderen a m m ligii i legumelor n alimenta ie) produce dup un oarecare timp boala pluricaren ial numit pelagr . Pelagra se manifest prin trei categorii de simptome : digestive (diaree), cutanate (dermit , n special, pe p r ile pielei expuse la soare) i nervoase (demen ). Profilaxia ei se face prin alimenta ie echilibrat n privin a propor iei de aminoacizi esen iali i cu suficient vitamin PP (carne, ficat, ou , lapte etc). Acizii pteroilglutamici sau foliei au o ac iune hematoformatoare comun i unitar cu vitamina B12. Necesit ile zilnice sunt probabil ntre 0,1 mg i 1 mg. Acestea sunt satisf cute pe seama acizilor foliei existen i n cantit i suficiente n alimentele animale (n special, n ficat i n carne) i vegetale i pe seama celor sintetizate de flora intestinal . Avitaminoza respectiv nu se datore te deci lipsei de acizi foliei, ci apare n cazul caren ei de vitamin B12, cnd acizii foliei nu pot fi elibera i din conjuga i i deci nu pot fi utiliza i de organism. Avitamitoza se manifest prin anemie macrocitar hipererom i alte tulbur ri mai pu in importante. Vitamina C (acidul ascorbic, vitamin antiscorbutic ) favorizeaz respira ia celular i astfel calcificarea din ilor, osificarea, nc rcarea cu hemoglobina a hematiilor i activitatea fagocitelor. Reduce permeabilitatea capilar prin favorizarea form rii substan ei intercelulare. Organismul i satisface, n general, necesit ile de vitamin C pe seama legumelor i fructelor. Laptele, produsele sale i carnea con in pu in vitamin C, iar ou le, derivatele din cereale i leguminoasele uscate nu con in de loc. Este o vitamina solubila in apa. Ca si celelalte vitamine de acest fel, excesul nu este asimilat in organism, ci este eliminat. Ca antioxidant, vitamina C protejeaza corpul prin distrugerea radicalilor din fluidele corpului. Este sensibila la caldura si oxigen, pierzandu-si calitatile prin gatire. Doza recomandata pentru adulti este de 60 de mg zilnic (70 in cazul femeilor insarcinate). Fumatorii au nevoie de o doza dubla de vitamina C, cel putin 100 mg zilnic.

n cazul unei alimenta ii prelungite f r vitamina C, adic lipsite de legume i de fructe, alc tuite cu exclusivitate din alimente de origine animal ( i mai ales dac i acestea sunt conservate) i din derivate de cereale sau din legume i fructe n care vitamina C a fost distrus prin conservare, apare scorbutul. Aceast boal se semnala n trecut, n special, la marinarii care f ceau c l torii lungi n cursul c rora se hr neau doar cu pe te i acesta n majoritate conservat, n lipsa vitaminei C nu poate fi elaborat cimentul intercelular al endo-teliilor capilare i cre te astfel permeabilitatea capilar . Este importanta pentru sanatatea dintilor, gingiilor, pielii, sangelui si oaselor - ajuta la vindecarea ranilor, fracturilor - ajuta in asimilarea fierului din alimentatie - creste rezistenta la infectii si mentine numarul globulelor albe din sange - ofera protectia antioxidanta, prevenind transformarea nitratilor (din tigari, fum, grasimi, unele legume) in substante cancerigene - ajuta in tratamentul racelii si gripei. Lipsa de vitamina C poate provoca- scorbut, boala care cauzeaza hemoragii, pierderea dintilor si umflarea gingiilor ,- vindecarea lenta a ranilor si fracturilor, - incheieturi umflate sau dureroase, - aparitia de umflaturi si vanatai pe suprafata pielii, - sangerari nazale, probleme digestive,- lipsa poftei de mancare,- articulatii dureroase

Datorit cre terii permeabilit ii pere ilor vaselor capilare scorbutul se manifest prin hemoragii ale gingiilor, prin purpur hemoragic a pielei i epistaxis (hemoragie nazal ), prin hemoragii diferite cu anemie consecutiv , insuficen e glandulare, oboseal i sc derea rezisten ei la infec ie. La copii, scorbutul se ntlne te cteodat la vrsta de 89 luni, n cazul hr nirii artificiale nera ionale. Hipovitaminoza C este mai frecvent . Ea se produce prin caren alimentar (regim lipsit de legume i de fructe), prin absorb ie deficitar , datorit gastroenteritelor sau prin supraconsum (n boala lui Basedow, n graviditate etc). Hipovitaminoza apare, n special, iarna i prim vara, manifestat prin dureri articulare, stare de oboseal i sc derearezisten ei la infec ii. Avitaminoza i hipovitaminoza C sunt ntov r ite i de insuficien a sau lipsa vitaminei P, fapt ce contribuie la cre terea permeabilit ii vasculare. Vitamina P (citrina) include mai multe flavonoide (hesperidina, eriodictina, cverci-trina, rutinul i esculozidul). Ac ioneaz

n acela i sens cu vitamina C n privin a reducerii permeabilit ii capilare. Aceast vitamin se g se te, n special, n fructe, iar caren a ei se produce n acela i mod ca a vitaminei C pe care o i nso e te.

PRODUSE PENTRU UZ PROFILACTIC (Prevenire) Fiecare persoana trebuie sa constientizeze importanta mentinerii propriei sanatati. Este mult maiusor sa previi o boala decat sa o tratezi. Suplimentele nutritive comercializate pe acest site au rolul de a ne mentine sanatatea, fiind obtinute din surse naturale si intervin in fortificarea sistemului imunitar. Cercetatorii au descoperit ca stimularea sistemului imunitar este de o importanta maxima pentru felul in care organismul lupta cu bolile si infectiile. Ca sa ne putem apara, trebuie sa stim care sunt factorii ce influenteaza negativ sistemul imunitar: alimentatia neadecvata, poluarea mediului inconjurator, excesul de alcool, administrarea de medicamente pe termen indelungat, stresul, fumatul, oboseala, depresiile. Acesti factori trebuie evitati, iar pentru intarirea sistemului imunitar se pot folosi urmatoarele suplimente nutritive:

Public tinta Produse CVI recomandate

Nou nascut, sugar Copii (1-14 Dezvoltare armonioasa ani) Infant Formula Lion Kids Chocolate Lion Kids Multivitamin Lion Kids + Vitamin D C-Plus Flavonoid AC-Zymens Lion Kids C Acidophillus BioHarmonex Noni Full Spectrum Bee Power Royal Jelly Joint Protex (dureri crestere) Full Energy & Zen Power Strong Stress Management AC-Zymens Acidophillus Digestiv C-Plus Super Soya ParaProtex Protect 4 Mega Protect 4 Beta BioHarmonex Bee Power Royal Joint Protex (dureri crestere) Vital A, B, AB, 0 Vital Vital Stress Management Rhodiolin Spectrum Memory Thonic Mins Bones B C Enzymes Flavonoid Lecitin Life Life Carotene Jelly

Mod de admin
Conform medicului sp 0-1-0, 0-1-0, 0-1-0 0-1-0 0-1-0 0-1-0 0-1-0 1 1-0-1 0-1-0, 1-0-0 1-1-0 0-1-0, 1-0-0 1-0-1 0-0-1 0-0-1 1-0-0 1-1-0 1-1-0 1-0-1 1-0-0 1-0-0 0-1-1 1-0-0 1-0-0 1-0-0 2 1-0-0 1-1-0 1-0-0 1-0-0 1-0-0 1-0-0 1-0-0 15 15

15

Adolescent Pubertate

(14-18

ani)

15 zile/30,

(in

timpu

Adult (18-50 ani)

Woman Man B C

Energy & Memory Zen Thonic Senior Formula Full Spectrum Chromium Max Spirulina Max Chelated Zinc Digest Ease Meal Time Digestiv Enzymes Super Soya Lecitin Joint Protex Green Care Cholestone C-Plus Flavonoid C 500 C 1000 Coenzyme Q10 (Sublingual) Omega 3 Acidophillus AC-Zymes Nopalin Evening Primrose Oil Protect 4 Life Mega Protect 4 Life ParaProtex Liver Aid Arginine Plus BioHarmonex Persoana in varsta Senior Formula Joint Protex Cholestone Omega 3 Super Soya Lecitin Garlic Caps Chromium Max Coenzyme Q10 (Sublingual) Protect 4 Life Mega Protect 4 Life Luteina Chelated Zinc Acidophillus AC-Zymens Pure Yucca Full Spectrum C 500 C 1000 C-Plus Flavonoid Noni Zen Thonic Power Mins Strong Bones Pro Selenium Shark Aid BioHarmonex

1-0-0 1-0-1 1-0-0 1-0-0 0-0-1 0-1-0 0-0-1 1-1-1 1-1-1 1-1-1 (in 1-1-0 1-1-1 1-1-1 1-1-0 1-0-0 1-0-0 1-0-0 1-1-0 1-0-1 1-1-1 1-1-1 1-1-1 1-0-1 1-1-0 1-1-0 1-1-1 0-0-1 0-0-1 2 sedinte/zi 1-0-1 1-0-1 1-1-1 1-0-1 1-1-0 1-1-1 0-0-1 1-1-0 1-1-0 1-1-0 1-0-0 0-0-1 1-1-1 1-1-1 1-1-1 1-0-0 1-0-0 1-0-0 1-0-0 1-0-1 1-0-1 0-0-1 0-0-1 0-0-1 1-0-1 2 sedinte/zi

timpul

mesei)

Nota: 1-1-1 [o tableta dimineata, o tableta la pranz, o tableta seara sau, o linguradimineata, o lingura la pranz, o lingura seara, pentru produse lichide]

13.1. VITAMINELE

Vitaminele (lat, vita = viata si amina = acid aminat) sunt substante organice complexe, indispensabile cresterii si ntretinerii organismului animal. Organismul uman, neputndu-le sintetiza (dect cu rare exceptii), si asigura necesarul din alimentatie. Vitaminele au rol de biocatalizatori ntr-o multime de procese metabolice, grabind sau facnd posibile o serie de reactii chimice. De asemenea, ele mai constituie, direct sau indirect, enzime ale multor sisteme enzi-matice importante. Nefiind cunoscute la nceput ca structura chimica, ele s-au notat alfabetic, aceste denumiri fiind pastrate si astazi, cnd, desi cunoscute, s-a mentinut totusi vechea clasificare, care grupeaza vitaminele dupa solubilitatea lor n: liposolubile (solubile n grasimi); hidrosolubile (solubile n apa). Din grupul vitaminelor liposolubile fac parte vitaminele A, E, K, D, iar din cele hidrosolubile: Bb B2, B6, B12, C, PP, P. Insuficienta sau lipsa vitaminelor din alimentatie da nastere la o serie de tulburari ce constituie bolile. De obicei aceste stari survin n urma unui regim pluricarentiat, n care una dintre vitamine este dominant mai deficitara. De exemplu, n alimentatia exclusiva cu porumb care da pelagra, pe lnga vitamina PP - factor raspunzator al bolii - mai lipsesc vitaminele B2, C, D, mineralele Fe, Ca si 18418o1420s acizii aminati, lizina si triptofanul. Retinem deci ca starea de subnutritie confera carente conjugate de vitamine, proteine si minerale. De aceea este suficient, uneori, ca numai un regim alimentar complet (carne, oua, lapte, vegetale) sa nlature avitaminoza respectiva. 13.1.1. VITAMINA A (axeroftol) Se mai numeste vitamina antixeroftalmica, sau axeroftol, sau vitamina cresterii. Origine: are dubla origine, gasindu-se n ambele regnuri, si animal si vegetal; astfel o gasim n untura de peste, lapte, unt, galbenusul de ou, rinichi si ndeosebi ficat, dar si n morcovi (carote), rosii, spanac, ardei,varza, sfecla rosie, patrunjel, caise, dovleac etc. Cu ct alimentele vegetale sunt mai viu colorate, cu att sunt mai bogate n vitamina A. Constitutia chimica: vitamina A este un alcool nesaturat, care se formeaza din (3caroten sau provitamina A, sub actiunea fermentului carotinaza.

Functii si proprietati: este rezistenta la actiunea caldurii, dar nu rezista la lumina, ultraviolete si oxigen. Roluri: asupra cresterii organismului; asupra vazului; antiinfectios; este vitamina tegumentului si a mucoaselor (afectiuni digestive, respiratorii etc.). BOLILE PRIN CAREN E VITAMINICE 599

13.1.1.1. AVITAMINOZA (HIPOVITAMINOZA) A Carenta vitaminei A da nastere unor stari patologice importante denumite hipo- sau avitaminoze A. Etiopatogenie: un aport alimentar sarac n vitamina A, ca si suferintele hepatopancreatice si intestinele pot duce la fenomene de carenta. Semne: a) Oculare - hemeralopia, scaderea acuitatii vizuale. - Xeroftalmia: inflamatia corneei si a pleoapelor, care poate duce la orbire, de unde si denumirea de vitamina antixeroftalmica (xeros = uscat: ophtalmas = ochi). - Keratomalacia: distrugerea corneei la sugari, ce ar duce la orbire. b) Cutanate si mucoase -xerodermia (uscarea pielii) si keratinizarea pielii, colorarea pielii n regiunile palmara si plantara n galben-canar; modificari ale fanerelor (par friabil, unghii cu striatii etc.). c) Digestive - inapetenta si diaree. Tratament si profilaxie: tulburarile de mai sus sunt reversibile, afara de cazul leziunilor grave de cornee. Se vor da alimente cu continut bogat n vitamina A si preparate de vitamina A (draje-uri, picaturi sau injectii intramusculare 50 000 - 100 000 u.i.). Cnd carenta nu este exogena, se va trata afectiunea hepatica sau pancreatica, care mpiedica absorbtia intestinala a grasimilor - si deci si a vitaminei A. n cazul unei supradozari (manifestata la bolnav prin anorexie, cefalee, artralgii etc.), se suspenda administrarea vitaminei A. Profilaxie. Cantitatea de vitamina A necesara n 24 de ore este de 5 000 - 8 000 u.i. Copii au nevoie de o cantitate mai mare, mai ales iarna. 13.1.2. VITAMINA D (calciferol)

Se mai numeste si calciferol sau vitamina antirahitica - dar n realitate este vorba de un grup de vitamine D (Db D2, D3, D4). Originea: este o vitamina de origine ndeosebi animala care se gaseste n untura de peste, lapte, unt, galbenusul de ou, n drojdia de bere n cantitati mari. Forma sub care se gaseste n natura, n ambele regnuri, este de provitamina. Provitaminele care sunt chimic steroli se transforma n vitamina D prin activare. Este singura vitamina, alaturi de B]2 si K, ce poate fi sintetizata de organism. Ergosterolul din piele, sub actiunea razelor ultraviolete solare sau artificiale este transformat n vitamina D2. De aceea, n sezonul de iarna se recomanda profilactic copiilor mult soare si vitamina D2. Compozitia chimica este cea a sterolilor. Functie: vitamina D are rol important n metabolismul calciului si al fosforului. Importanta ei este considerabila n procesul de osificare a ntregului sistem osos, de unde rolul ei la copii n prevenirea rahitismului. 13.1.2.1. CAREN A DE VITAMIN D - RAHITISMUL

Rahitismul este o boala care apare la copii. Etiopatogenie, este vorba de o lipsa a vitaminei D sau a calciului si fosforului. Rahitismul este primitiv, cnd este vorba de un aport exogen insuficient, sau secundar, datorita unor tulburari digestive cronice, care produc dereglari importante n metabolismul Ph si Ca (hipofosfatemie si hipocalcemie). Din aceasta cauza calciul nu se va mai depune la nivelul oaselor, ntrziindu-se deci osificarea; oasele vor ramne moi. 600 MANUAL DE MEDICIN INTERN

Simptomatologie: clinic sunt trei perioade n evolutia rahitismului, si anume: a) Perioada primara, caracterizata prin tulburari digestive care apar la etatea de 1 2 ani (diaree, varsaturi, ntrzierea aparitiei dintilor). b) Perioada a doua este cea mai caracteristica, dar si cea mai severa. Apar deformatii osoase, fontanelele ramn deschise, capul este mare, cu oasele frontale marite; apar ma-taniile condro-costale, sternul "n carena", iar coloana vertebrala poate prezenta deviatii fie n sens posterior, numite cifoza, fie n sens lateral, numite scolioze. Alteori aceste deviatii se realizeaza mpreuna, antrennd si toracele, care devine asimetric, constituind toracele cifo-scoliotic. Tulburarile digestive pot persista, abdomenul este mare latit, "batracian", cu hepatosplenomegalie. Copilul nu se poate dezvolta. Aceste deformari osoase, n cazul n care sa-u constituit, ramn definitive - copiii ramn schilozi.

c) Perioada de remisiune sau casexie si exitus printr-o infectie intercurenta (pneumopatie acuta, tuberculozaetc.). Tratamentul este profilactic si curativ. Profilaxia costa din: expunerea la soare a copilului (helioterapia) si alimentatie bogata n vitamina D - untul, laptele, galbenusul de ou, ficatul sa nu lipseasca din hrana copilului, iar iarna se va administra si vitamina D2forte injectabila. Curativ: se administreaza o alimentatie bogata n vitamina D2 si ct mai variata, se da copilului vitamina D2 si se aplica un tratament cu ultraviolete naturale sau artificiale (15 -20 de sedinte, n mai multe serii). 13.1.2.2. OSTEOPATIA DE CAREN Etiopatogenie: apare n aceleasi conditii de alimentatie, ca si rahitismul. Intereseaza toate vrstele - copiii (unde fenomenele sunt de tip rahitiform) si adultii, n special femeile, la care se produc decalcifieri la nivelul oaselor, fie de tip osteoporotic (coloana vertebrala), fie de tip osteomalacic (coloana vertebrala), fie de tip osteomalacic (bazin), tulburari explicate patogenetic prin dereglarile n metabolismul Ca si Ph datorite lipsei vit. D. Simptomatologie: la copii, cresterea este ncetinita, apar atrofii musculare si mersul este clatinat (mers de rata). La adulti apar durerile osoase si articulare. Examenul radiologie (care evidentiaza decalcifierea) completeaza simptomatologia si lamureste diagnosticul. Evolutie-Complicatii: evolutia este lenta si progresiva. Deformarile rahisului (cifoza, scolioza) si fracturile spontane pot complica boala. Tratament: dietetic (alimentatie bogata n Ca, Ph, vit. D); fizioterapie (U.V. naturale sau artificiale, balneoterapie, electroterapie); tratament medicamentos (vit. D, injectabila, 600 000 u.i. la o luna). Profilaxia se refera la o alimentatie echilibrata si la tratamentul afectiunii digestive care mpiedica absorbtia de vit. D. . 13.1.2.3. TETANIA SAU SPASMOFILIA Tetania sau spasmofilia este caracterizata, pe lnga hipocalcemie si hipofosfatemie, si prin dereglari endocrine paratiroidiene. Boala va fi descrisa la capitolul discriniilor. Calciul sanguin, de la 9 - 11 mg% - ct este normal - scade. Bolnavii fac accesul sau criza de tetanie, caracterizata patogenetic printr-o excitabilitate neuro-musculara crescuta. Clinic, aceasta se traduce printr-o contractura a muschilor, realiznd "mna de mamos" (semnul Trousseau) - semn patognomonic -

sau spasm pe musculatura digestiva, respiratorie (cnd se produc sufocatii) si o stare de iritabilitate nervoasa deosebita. Calciul adminis-trat intravenos (bromura de calciu sau clorura de calciu) remite criza, ramnnd ca ulterior sa se trateze tetania latenta (vezi capitolul "Boli endocrine"). 13.1.3. VITAMINA E (tocoferol) Origine: numita si tocoferol sau vitamina antisterila, este de origine mixta vegetala si animala. Se gaseste ndeosebi n graminee (cereale, telina, maces, andive, varza, fasole, mazare, salata, spanac, mere, seminte de mar), uleiuri vegetale, ca si n lapte, brnzeturi, oua carne, unt. Proprietati: Rezista la temperaturi mari (200); are o rezistenta mai scazuta la ultraviolete si oxigen; este distrusa de grasimile rncede. Ea are proprietati antioxidante si de protectie fata de vitaminele A si D. Are rol n metabolismul lipidelor, glucidelor si proteinelor (n sinteza hormonilor hipofizei anterioare), n metabolismul mineral si al apei (edemele cronice). Rolul sau cel mai important este n mentinerea troficitatii aparatului germinativ. Carenta de vitamina E la barbat este mai grava, alternd ireversibil functia de reproducere. La femeie, compromite sarcina si evolutia ei prin moartea fatului, de unde si numele de vitamina fertilitatii sau antisterila. Mai mentionam rolul sau antiinfectios (n neuroviroze) si antiscleros (scleroze pulmonare, Dupuytren etc.), ca si rolul sau n combaterea distrofiilor musculare si osoase. n comert se prezinta sub forma de fiole sau de drajeuri. 13.1.3.1. CAREN A DE VITAMINA E Etiologie: carenta apare cnd alimentatia este dominata de produse fainoase rafinate, sau n insuficientele hepato-pancreatice, care mpiedica utilizarea vit. E. Patogenie: nidatia oului fecundat nu se poate face fara vit. E. indispensabila proliferarii endometmlui. Astfel se explica sterilitatea ca si avortul spontan. De asemenea, moartea embrionului mai este determinata si de produsii toxici rezultati din viciul n metabolismul lipidelor - datorita lipsei vit. E. Simptomatologie: semnele sunt variate - la fete pubertatea este ntrziata iar la femei apar tulburari n ciclu (dismenoree, polimenoree etc.); sterilitatea este aproape certa att la barbat, ct si la femeie, iar avortul spontan apare n primele trei luni. Diagnosticul este foarte dificil, anamneza fiind de extrema importanta. Evolutie-Prognostic: evolutia este severa si prognosticul rezervat n formele cnd carenta este marcata.

Tratament-Profilaxie: o alimentatie bogata n vit. E (pine neagra, laptuci, oua, lapte etc.), ca si administrarea de vit. E. n drajeuri sau infectii intramusculare constituie si tratamentul, si profilaxia bolii. 13.1.4. VITAMINA K Origine: se gaseste n produse vegetale, ca urzici, varza, rosii, conopida, morcov, cartofi, unele bacterii, ct si n ficat. Se cunosc doua vitamine K (K1; K2)sintetic, a fost preparata vitamina K3. n organism este sintetizata de flora microbiana intestinala. Proprietati: vitamina K rezultata la nivelul intestinului si ajunsa la ficat contribuie la sinteza protrombinei - factor important n procesul de coagulare. n stare normala nu poate exista avitaminoza K, dat fiind sinteza ei de catre flora bacteriana intestinala ami-lotica si proteolitica. 13.1.4.1. CAREN A DE VITAMIN K 'Etiopatogenie: carenta de vit. K o ntlnim: cnd flora microbiana intestinala este sterilizata prin folosirea de antibiotice cu spectru larg de actiune si timp ndelungat; n cazuri de leziuni hepatobiliare si intestinale; la nou-nascut, cnd lipseste flora microbiana intestinala. n toate aceste cazuri, va scadea protrombina - datorita lipsei vit. K. sau tulburarilor de resorbtie generate de sarurile biliare - si se va produce sindromul hemoragie. Simptomatologie: carenta de vit. K. se traduce clinic prin aparitia hemoragiilor - fie externe (epistaxix, hematoame etc.), fie interne (melene, hematemeze, hematurii etc.). Evolutie-Complicatii: evolutia este progresiva si poate fi agravata de complicatiile he-moragice - n cazurile de leziuni hepatice severe. Altfel, carenta are un prognostic favorabil. Tratament-Profilaxie: se administreaza ceea ce lipseste organismului - vit. K. - n injectii intramusculare, una sau mai multe fiole pe zi. Profilactice - atentie la administrarea antibioticelor, la care se asociaza vit. B complex, iaurt, pentru a se evita inhibarea florei microbiene intestinale. 13.1.5. VITAMINA B1 (aneurina, tiamina) Se mai numeste antinevritica, dupa rolul ei, sau anti-beriberica, dupa boala beriberi, care survine n cazul lipsei vit. Bb din organism. Origine si rol: se gaseste n vegetale, cele mai bogate surse fiind drojdia de bere, coaja cerealelor (orezul), trtele; de asemenea, se mai gaseste n carne, ficat, rinichi, oua. Cu o compozitie chimica complexa (este singura vitamina cunoscuta

ce contine sulf), ea are un important rol n metabolism (glucide, lipide, proteine si apa). Este diuretica, lipsa ei dnd cunoscutul edem din beri-beri, ce poate merge pna la anasarca. De asemenea, are rol important n functia sistemelor nervos, muscular si a cordului, lipsa ei din organism dnd nastere avitaminozei Bb numita si boala beri-beri. 13.1.5.1. BERI-BERI SAU AVITAMINOZA Bx Etiologie: este cunoscuta din timpuri foarte vechi, si a aparut mai nainte la popoarele mari consumatoare de orez decorticat din Extremul Orient, Africa etc.; de asemenea, la alcoolici, diabetici, n unele boli infectioase, la subnutriti etc. Simptomatologie: boala se manifesta prin 3 feluri de tulburari: nervoase, cardiovas-culare si edeme. Nervoase - interesnd ndeosebi sistemul nervos periferic si dnd polinevritele (dureri n extremitati, paralizai, cu abolirea reflexelor osteotendinoase, atrofii musculare etc.). Cardiace - dispnee, cord mare, insuficienta cardiaca (neinfluentata de digitala). Metabolice - edemele maleolare, care se ntind pna la generalizare dnd anasarca. Digestive - anorexie, greata, voma, constipatie. Evolutie-Complicatii: evolutia este severa daca nu se combate carenta. Ea poate fi agravata prin complicatii + infectii diferite, insuficienta cardiaca, ocluzii intestinale (ileus dinamic). Tratament: a) Curativ - alimentatie completa (drojdie-de-bere, pine integrala, carne, oua etc. si mai putine glucide); vit. Bb 20 - 50 - 100 mg/zi injectabila; tratament fizical, electroterapie, bai galvanice, faradice pentru nevrite, polinevrite etc. b) Profilactic - alimentatie completa cu continut n vit. Bt (drojdie-de-bere, faina integrala de gru etc.). 13.1.6. VITAMINA B2 (lactoflavina, riboflavina) Origine si constitutie: numita si vitamina de crestere, are o raspndire mare n ambele regnuri - animal si vegetal. Este ubicuitara, gasindu-se n pinea alba, mazare, fasolea, verde, spanac, salata, rosii, lapte, carne, oua. Cu o compozitie chimica complexa (contine un glucid numit riboza), este de culoare galbena, face parte din grupul pigmentilor numiti flavine si este distrusa de ultraviolete.

Proprietati: riboflavina este un constituent celular, jucnd un rol extrem d# important n procesele de crestere si respiratie celulara, datorita faptului ca intra n componenta fermentului respirator galben Warburg. Mai are rol metabolic (lipide, proteine, glucide -scade glicemia la diabetici). Paricipa la procesele de oxidare si fosforilare. 13.1.6.1. AVITAMINOZA B2 (ariboflavinoza) Etiopatogenie: carenta apare datorita unui aport insuficient sau tulburari digestive (leziuni hepatice, pancretice), iar tulburarile n procesele de oxidare si fosforilare explica fenomenele morbide caracteristice. Simptomatologie: aspectul clinic al acestei carente vitaminice este caracterizat printr-o serie de semne, dintre care mai importante sunt: Semne oculare: opacitatile corneei sunt cele mai grave: apoi irite, ambliopii. Orbirea la stralucirea extraordinara a zapezii la naltimi mari s-ar datora distrugerii de catre razele ultraviolete a riboflavinei (accidente survenite la alpinisti la foarte mari ascensiuni -Himalaya). Semne cutanate si mucoase: dermatita, stomatita, ca si cheilita angulara (fisuri la comisurile labiale) sunt caracteristice: parul devine friabil si se albeste. Semne nervoase si sanguine: apatie, facies de Parkinson, ataxie, dismetrie, kinezii, nistagmus, anemie. Evolutie-Complicatii: evolutia este progresiva, daca persista carenta si leziunile digestive. Complicatiile redutabile sunt cataracta si irita. Tratament: boala este rara. Este grava numai datorita opacitatii corneene. O alimentatie echilibrata (mai putine conserve) previne boala, iar vit. B2 riboflavina, 40 - 50 mg per os sau n injectii intramusculare (fiole de 5 mg sau 10 mg), ca si ingestia de drojdie-de-bere vindeca avitaminoza. 13.1.7. VITAMINA B12 (cobalamina) Se mai numeste cobalamina, pentru ca este singura vitamina ce contine n molecula sa un metal, un atom de cobalt. Origine si rol: a fost izolata din ficat; se mai gaseste n splina si carne, drojdie-debere, pinea neagra etc; areo frumoasa culoare rosie. Aceasta vitamina joaca un importat rol metabolic - proteic si lipidic. Participa la sinteza unor acizi aminati esentiali - metionina si colina -, metionina formnd cistina; iar prin metionina si colina, are rol n metabolismul lipidelor, evitnd

infiltrarea sau ncarcarea grasa a ficatului - actiune lipotropa; un alt rol i revine n hematopoieza, de unde indicatia sa n tratamentul anemiilor. 13.1.7.1. CAREN A DE VITAMINA B12 Etiopatogenie: carenta de vit. Bi2 poate fi primitiva - printr-un aport alimentar exogen insuficient (factorul extrinsec) - sau secundara - din cauza lipsei enzimei gastrice (factorul intrinsec) sau prin inhibarea de catre antibiotice a florei microbiene intestinale. Patogenic, deficienta n absorbtia vit. B12, ca si n utilizarea ei este explicata prin absenta factorului intrinsec n urma unei suferinte gastrice (gastrita cronica, ulcer, stomac operat etc.). Simptomatologie: semnele importante sunt: digestive (inapetenta, greata, diaree); sanguine (anemie hipercroma, megaloblastoza si megalocitoza, leucopenie, neutropenie si trombopenie); generale (astenie, ameteli). Diagnosticul se face pe baza semnelor clinice si a tabloului hematologic sindromul Biermer (vezi capitolul "Anemii"). Evolutie-Prognostic: evolutia este favorabila daca diagnosticul este precoce, dar poate fi grava si chiar ireversibila n formele avansate de boala. Tratament: alimentatia bolnavului bogata n protide, fier, vitamine este tratamentul esential. Tratamentul medicamentos consta n administrarea de vit. BJ2 intramuscular (fiole continnd 50y si 1 OOOy), extracte hepatice, preparate cu acid clorhidric si pepsina pentru mucoasa gastrica (acidopeps - 3 tablete/zi la mese); n cazuri grave, perfuzii n snge. Profilaxie: un aport alimentar exogen complex, format n special din carne, ficat, rinichi, muschi, ca si tratarea afectiunilor gastrice cronice previn suferinta. 13.1.8. VITAMINA M (acidul folie)

Acidul folie - este format din acizii glutamic si paraaminobenzoic, legati de pteridina - un pigment galben, pe care l gasim n aripile fluturilor si n toate alimentele, dar mai mult n ficat, muschi si drojdia de bere, spanac. Proprietati: si el are rol n metabolism, participnd la sinteza histaminei, metioninei si colinei, ca si a acidului ribonucleic, de unde si rolul sau plastic n crestere. De asemenea, stimuleaza eritropoieza si leucopoieza (ndeosebi granulocitele), de unde si indicatia sa n anemii si leucopenii (agranulocitoze). 13.1.8.1. CAREN A DE VITAMINA M

Etiopatogenie: o alimentatie saraca n acid folie, si unele afectiuni digestive gastroin-testinale sau hepato-pancreatice pot explica aparitia bolii. Acidul folie este vitamina eri-tropoietica si granulopoietica. Simptomatologie: leucopenia cu granuloponie, trombocitopenia, si anemia sunt semnele caracteristice. Evolutie-Complicatii: evolutia este progresiva, daca nu se nlatura factorii etiologici. Granulopenia ce poate duce la agranulocitoza poate agrava boala si prin expunerea organismului la o serie de infectii secundare intercurente. Tratament-Profilaxie: dietoterapia este indicata n primul rnd; ea cuprinde o ratie alimentara bogata n verdeturi, ficat, muschi, drojdie-de-bere 60 - 90 g/zi etc. Medicamentos, se da oral sau parenteral acid folie 20 g/zi, doza e atac, si apoi, doza de ntretinere 5 mg/zi. Profilactic, se recomanda alimentatia echilibrata si completa bogata n verdeturi si carne. 13.1.9. VITAMINA C (acidul ascorbic) Origine: numita si antiscorbutica, dupa rolul sau, este universal raspndita n ambele regnuri - vegetal si animal. Sursa cea mai bogata o dau vegetalele proaspete: citrice, BOLILE PRIN CAREN E VITAMINICE 605

fructe, ardei verde, maces, patrunjel, marar, varza, rosii etc. De asemenea, o gasim n ficat, rinichi, creier, lapte etc. Proprietati: este foarte sensibila la caldura, fierberea distrugnd-o de asemenea, conservarea prin uscare. Are numeroase roluri: antihemoragic, antianemic, antiinfectios. Este un trasportor de hidrogen, deci participa la procesele de oxidoreducere. Este indispensabila la formarea colagenului si tesutului osos. Combate permeabilitatea si fragilitatea capilara si participa la formarea anticorpilor. 13.1.9.1. AVITAMINOZA C (scorbutul) Etiologie: numita cndva si "boala marinarilor", ntruct acestia se hraneau ndeosebi cu alimente conservate, aceasta carenta mai poate aparea si n anumite stari fiziologice (sarcina, alaptare) sau patologice (boli infectioase), cnd necesitatea de vit. C este mult crescuta. Patogenie: hemoragiile se datoresc fragilitatii si cresterii permeabilitatii capilare. Se adauga si factorul trombopenic, iar scaderea proceselor de oxidare determina tulburari cardio-vasculare si ncetarea cresterii. In fine, carenta de vit. C scade anticorpii si deci reduce capacitatea de aparare a organismului.

Simptomatologie: sunt doua categorii de semne mai importante: hemoragice si generale. Semnele hemoragice: gingivita hemoragica este caracteristica. Durerile cu tumefactii, ca si gingivoragiile ce pot duce la necroze si caderea dintilor, fac alimentatia aproape imposibila. Hemoragiile cutanate (echimoze, purpure, hematoame), ca si alte hemoragii (epista-xis, hematurie, metroragii, enteroragii) agraveaza boala. Semnele generale: se traduc printr-o stare de astenie profunda, anorexie, stare subfebrila, anemie, sonmolenta, tahicardie si scaderea T.A. Examenele de laborator ne arata o anemie cu trombocitopenie. Sngerarea si coagularea sunt normale, desi "semnul garoului" (Rumpel-Leede) este precoce si prezent n peste 90% cazuri. Diagnosticul nu este greu. Anamneza ca si fenomenele hemoragipare si cele generale sunt foarte importante. Evolutie: hipovitaminozele sunt reversibile. Formele de avitaminoze netratate pot fi letale, prin complicatiile hemoragice (hemoragii cerebrale, pericardice) sau infectiile intercurente. Tratament: a) Curativ - alimentatie cu fructe (citrice si vegetale proaspete si administrare de vit. Cper os sau n injectii (100 - 1 000 mg/zi). b) Profilactic: - administrare de vit. C. tablete la marinari, sau n stari deficiente fiziologic, sau n cursul bolilor infectioase, ca si o alimentatie adecvata.

13.1.10. VITAMSNA PP (acidul nicotinic)

Numele i vine de la rolul sau pelagro-preventiv. Se mai cheama si vitamina antipelagroasa. Origine: chimic, este amida acidului nicotinic. Se gaseste raspndita n lumea vegetala si animala: drojdie-de-bere, ciuperci, fasole, linte, rinichi, gru, orez, citrice, struguri, etc., ca si n lapte, carne, ficat, creier, rinichi, peste etc. Lipsa n principal a vit. PP da nastere bolii numite pelagra. 13.1.10.1. PELAGRA

Denumirea vine de la cuvntul vechi pellagra - piele aspra. Boala a fost semnalata aproape n toata lumea: Europa, Asia, Africa, Australia, America. n tara nostra, n trecut era endemica; astazi este pe cale de disparitie. Etiopatogenie: boala este considerata astazi: ca un sindrom pluricarential, fiind incriminata n principal carenta acidului nicotinic, a complexului B si a proteinelor cu valoare mare nutritiva (triptofanul). Lipsa acestor factori duce la un dismetabolism complet. Se stie ca boala apare rnai ales n mediul rural, la populatia cu un standard de viata mai redus si mare consumatoare de porumb. Dar pelagra apare si la alte popoare care nu folosesc porumbul n alimentatie (ex. chinezii), dar care au un regim mai sarac n substante proteice. Aceste regimuri pelagroase, nu contin acizii aminati indispensabili organismului - triptofanul. De asemenea porumbul contine un aminoacid cu valoare nutritiva scazuta - zeina - si extrem de putin triptofan. Or, triptofanul, sub actiunile florei microbiene intestinale, se transforma n acid nicotinic, care n acest fel apare ca cel mai important factor antipelagrogen. Simptomatologie: clinic, deosebim doua forme de pelagra - primitiva si secundara. Forma primitiva apare ndeosebi la populatia din mediul rural si n general la subnutriti sau denutriti (lagare, nchisori). Forma secundara este determinata de o serie de alti factori: boli digestive cronice (enterite, rezectie de stomac, hepatite cronice etc.) alcoolism, eforturi fizice, intense, alte boli infectioase, unde se administreaza antibiotice , ca si cu ocazia administrarii antivita-minelor (Hidrazida). Ca semne, pelagra se traduce prin triada simptomatica, fiind boala celor 3 "D", adica: dermatita; diareea; dementa. Cu alte cuvinte, semnele cele mai importante sunt: cutanate, digestive si nervoase, la care se adauga semne sanguine, cardiovasculare si endocrine (T.A., scazuta, distiroidii, amenoree etc.). Semne cutanate: eritemul pelagros are o valoare patognomonica, fiind poate semnul cel mai caracteristic. Este valoros, fiindca este si precoce. Apare primavara - "eritemul de primavara" - pe suprafetele expuse la soare, simetric, pe mini, picioare, gt. Eritemul se va descuama si apoi pigmenta. Semne digestive: cel mai important prin constanta sa este diarea (2-10 scaune/zi), la care se adauga colici, stomatite, glosita etc. Semne nervoase: acestea sunt fie neurologice - pareze, paralizii spastice, polinevrite etc. - fie psihice - mai usoare, sub forma sindromului astenodepresiv anxios, sau mai grave, sub forma psihozelor cu delir, halucinatii, agitatie, confuzie mintala - este instalarea dementei pelagroase.

Triada simptomatica descrisa mai sus caracterizeaza atacul acut al pelagrei. Semne sanguine: anemie hipercroma sau hipocroma (scade Fe). Stadiul dintre atacuri, adica pelagra cronica, se manifesta prin tulburari nevrotice, digestive si anemice. Retinem ca anemia este prezenta la pelagrosi. Evolutie-Complicatii: pelagra cunoaste o evolutie n accese, care nu sunt nsa obligatorii. Ele pot absenta, fiind nlocuite cu tulburari digestive si nervoase, ce dau bolii caracterul cronic. Stadiul cronic, netratat, devine ireversibil, terminnduse cu dementa. n aceasta situatie, bolnavii termina prin suicid, sau printr-o complicatie intercurenta, ori datorita unui atac acut (ex.: "tifosul pelagros" - stare grava cu aspect tific). Tratament: a) Profilactic: se recomanda un regim alimentar echilibrat, cu alimente protectoare (lapte, oua, carne, vegetale), evitarea subnutritiei ndelungate (posturi etc.) si a alcoolismului (mare consumator de vit. B), ca si tratarea afectiunilor digestive cronice. BOLILE PRIN CAREN E VITAMINICE 607

b) Curativ: se instituie alimentatia completa de 3 000 - 4 000 calorii/zi, interzicndu-se malaiul, alcoolul si leguminoasele (fasole, mazare, linte). Tratamentul medicamentos consta n administrarea acidului nicotinic sau nicotinamidei (250 - 500 mg per os) sau de vit. PP injectabila; de asemenea, vitamine din grupul B: B], B2, B6, Bl2, acid folie, vit. C, drojdie-de-bere, extracte hepatice, fier. Se pot face, n cazurile severe, perfuzii cu plasma, snge si electroliti (glucoza) sau acizi aminati. 13.1.11. VITAMINA P (rutinul) Vitamina p face parte din grupul flavonelor, colorate n galben. Se gaseste n vegetale, fructe, ceai si ndeosebi n coaja alba a citricelor - de unde si denumirea de citrin -, ca si n struguri, prune, frunze verzi. 13.1.11.1. CAREN A DE VITAMIN P Etiopatogenie: carenta acestei vitamine creste permeabilitatea vasculara de unde aparitia hemoragiilor cutanate - purpura; de aici, si numele de vitamina peretilor vasculari. Aceste tulburari de permeabilitate capilara se datoresc scaderii tonusului vaselor capilare. Simptomatologie: tulburarile de permeabilitate sunt caracterizate prin aparitia spontana sau dupa mici traumatisme a hemoragiilor, sub forma de petesii.

Hemoragiile retiniene sunt grave. Mai rar apar alte forme de hemoragii (gastroragii etc.). Diagnosticul este mai dificil, pentru ca trebuie avute n vedere toate celelalte tulburari hemoragiee produse prin carente (scorbut, vit. E) sau origine endocrina, toxica etc. Evolutie-Complicatii: evolutia acestei carente poate fi progresiva daca alimentatia este deficitara. Complicatiile grave sunt hemoragiile retiniene sau cele cerebrale. Tratament: acesta este dietetic (fructe, citrice etc.) si medicamentos (tablete sau injectii cu vit. P). Profilaxie: se recomanda o alimentatie bogata n vitamina P si C.