Professional Documents
Culture Documents
LUCRARE DE LICENŢĂ
Coordonator ştiinţific:
Prof. univ. dr. NICOLAE ISAR
Candidat:
RADU AUREL
Bucureşti 2005
Din istoria poliţiei române (1919-1940)
Cuprins
Cuprins .................................................................................................................... 1
INTRODUCERE .................................................................................................... 3
CONCLUZII ......................................................................................................... 83
-1-
Din istoria poliţiei române (1919-1940)
LISTA ABREVIERILOR
ed. Ediţia
Edit. Editura
f. fila, filele
f.a. fară an
p. pagina
pp. paginile
Reg. Regulament
vol. volumul
-2-
Din istoria poliţiei române (1919-1940)
INTRODUCERE
statului democratic.
de vedere legislativ, cât şi o mai bună încadrare a acesteia în realităţile politice ale
cât mai extins posibil, astfel încât „rezultatul” sa fie cât mai aproape de cercetarea
menţionată sunt cuprinse „indicaţii” privind serviciul de pază, măsurile care se iau
-3-
Din istoria poliţiei române (1919-1940)
lucrarea lui Dimitrie Mântulescu, doctor în drept care a deţinut şi funcţia de şef al
lucrarea Aspecte din viaţa poliţiei capitalei a lui Gabriel Marinescu, director al
Bobocescu, Istoria poliţiei române şi cea a lui Lazăr Cârjan, Istoria poliţiei
române de la origini până în 1949, ambele apărute în anul 2000. Aceste lucrări
prezintă evoluţia instituţiei mai ales din punct de vedere legislativ, însă faptul că
aparatul critic nu este întocmit într-un mod ştiinţific aduce un prejudiciu major
-4-
Din istoria poliţiei române (1919-1940)
lui Ion Toma intitulată Ministerul Internelor, însă având în vedere contextual în
care a fost scrisă, lucrarea are un handicap major, fiind vizibil influenţată politic.
subordonate acestuia. O lucrare fundamentată care tratează acest subiect este cea
legislativ, începând cu prima lege organică ale poliţiei, cea iniţiată de ministrul de
iulie 1929. În acest sens, de un real folos a fost Codul de legi al lui C. Hamangiu.
Pe baza acestor legi am putut realiza şi anexele lucrării care prezintă schematic
evoluţia instituţiei din punct de vedere legislativ, ceea ce facilitează o mai bună
folosit atât textul legii, de un real folos fiind şi discursul rostit de I.Gr. Perieţeanu
broşura Lege pentru organizarea poliţiei generale a Statului fiind prezentată sub
forma unui scut istoric evoluţia instituţiei poliţiei, problemele acesteia şi spiritul
-5-
Din istoria poliţiei române (1919-1940)
pentru perioada interbelică lucrarea lui Miron Ovidiu Marin, Jandarmeria română
numai.
Istoria românilor, vol. VIII, Bucureşti, Editura Enciclopedică, 2003, lucrarea lui
în 1996 ş.a.
poliţieneşti, multe dintre aceste având un timp de apariţie efemer, totalizând doar
câteva apariţii. Dintre cele care au apărut pe o perioadă îndelungată au fost cele
-6-
Din istoria poliţiei române (1919-1940)
„Revista poliţiei”, iar dintre cele din provincie se remarcă revista „Poliţia” care a
Istorice Centrale. Acesta este unul dintre cele mai importante fonduri care conţine
de sfârşit al lucrării de faţă, datorită faptului că instituţia poliţiei intră întră într-o
nouă fază istorică, prin proclamarea României ca stat naţional legionar, având ca
perioada de după această dată poate fi abordată de alte studii care să analizeze
evoluţia poliţiei după data de 6 septembrie 1940, în anii de desfăşurare a celui de-
-7-
Din istoria poliţiei române (1919-1940)
are un rol important în stat prin măsurile de ordine şi siguranţă pe care le impune.
Instituţia trebuie organizată în aşa mod încât să corespundă menirii pe care o are,
nesocotirea acelor garanţii publice, peste care orice autoritate nu poate trece fără a
ori au dat naştere la conflicte, l-au avut reformele ministrului de interne liberal,
1
Alex. Călătorescu, Manual practic de poliţie urbană, Bucureşti, Edit. „Valuna”, 1940, p. 9.
2
Enciclopedia României, vol. I, Bucureşti, Imprimeria Naţională, 1938, p. 314.
-8-
Din istoria poliţiei române (1919-1940)
ţării”, de numele lui legându-se prima lege organică a poliţiei prin care se pun
bazele moderne ale poliţiei generale a statului într-o formulă unitară, concepută pe
1903 spunea în şedinţa Senatului din 25 ianuarie 1903 că „poliţia, domnilor, este
prin natura ei chiar, cel din urmă organ în Stat la care trebuie să ne gândim”5.
Vasile Lascăr poliţia generală a statului era pusă sub autoritatea directă a
în comunele rurale sub conducerea primarului6. Însă acest principiu a rămas mai
mult un deziderat sub Vasile Lascăr deoarece nu erau clar stabilite atribuţiile de
3
Eugen Bianu, Ordinea Obştească, Bucureşti, f.edit., 1938, p. 60.
4
Ibidem, p. 61.
5
Lege asupra organizării poliţiei generale a Statului,Bucureşti, Imprimeria Statului, 1920, p. 32.
6
Eugen Bianu, Op. cit., p. 60.
7
D.R. Ioniţescu, Lege pentru organizarea poliţiei generale a Statului, Curierul Judiciar, Bucureşti,
1929, 65.
-9-
Din istoria poliţiei române (1919-1940)
examen. Vasile Lascăr a dorit să facă din ofiţerii de poliţie adevăraţi magistraţi,
iar agenţii poliţieneşti să fie nişte auxiliari pregătiţi şi conştiincioşi8. Acest lucru a
fluctuaţiile politice. Din păcate acest principiu nu era suficient respectat deoarece
funcţionari la adăpost de mutările abuzive9. Prin legea Vasile Lascăr s-a urmărit
inferiori10. Odată cu Legea lui Lascăr este reformată şi Poliţia Capitalei care
multe posturi superioare care „păreau inutile”11. Din păcat aceste principii
partea informativă, tocmai cea mai importantă12, mai ales că în 1907 a fost anul
8
Eugen Bianu, Op. cit., p. 60.
9
D.R. Ioaniţescu, Op. cit., 63.
10
Eugen Bianu, Op. cit., p. 62.
11
Lazăr Cârjan, Istoria poliţiei române de la origini până în 1949, Bucureşti, Edit. Vestala, 2000,
p. 125.
12
Ion Negoescu, Poliţia şi Siguranţa, Bucureşti, Imprimeriile Ziarului „Curierul”, 1945, p. 13.
-10-
Din istoria poliţiei române (1919-1940)
„unei mici organizaţii de informaţiuni” care ajunge în 1908 să-şi creeze ramificaţii
siguranţă a statului a fost Iancu Panaitescu: „el a dat acea organizare care face
Prin legea lui Grigore Cantacuzino din 17 iunie 1905 s-au modificat
suficiente alte titluri universitare sau numai Şcoala de Ştiinţe de Stat, care era
13
Lazăr Cârjan, Op. cit., p. 197.
14
Ion Negoescu, Op. cit., p. 15.
15
Lazăr Cârjan, Op. cit., p. 203.
16
Alex. Călătorescu, Op. cit., p. 12.
-11-
Din istoria poliţiei române (1919-1940)
Prin legea din 15 martie 1907 a lui Ion I.C. Brătianu, ministru de interne,
Prin legea Ion I. C. Brătianu din 25 martie 1908 s-a trecut Siguranţa
Direcţiei. S-a creat un Inspectorat General de Poliţie, care a fost pus sub
hotărâre a autorităţii disciplinare. Prin legea excepţională din 1916, s-a creat
linie de poliţie. Prin statutul din 1925 s-a confirmat şi s-a dat stabilitate
17
Constantin Gheorghe, O istorie a internelor în date, Bucureşti, Edit. Ministerului de Interne,
2001, p. 65.
18
Ibidem, p. 65.
19
Eugen Bianu, Op. cit., p. 63.
20
Alex. Călătorescu, Op. cit., p. 13.
-12-
Din istoria poliţiei române (1919-1940)
declinului instituţiei21.
interbelic (1918-1928)
1904, cu modificările ulterioare) şi într-o mai mică măsură sub influenţa legilor
generale din prima decadă postbelică. Astfel activitatea poliţiei urbane s-a
modificată prin Legea asupra organizării Poliţiei generale a statului din 1 aprilie
1903 şi prin Legea pentru unificarea administrativă din 13 iunie 1925. Poliţia
din 1868, modificată prin Legea pentru unificarea administrativă din 1925, iar
poliţia ţarinilor se realiza de guarzii comunali, conform Legii din 1 mai 1923 şi a
21
Eugen Bianu, Op. cit., p. 63.
-13-
Din istoria poliţiei române (1919-1940)
Serviciului Sanitar Civil, trece prin Legea din 25 aprilie 1922 la Ministerul
centrale din care făceau parte: Serviciul Poliţiei Tehnice, Serviciul Control şi
Poliţiile din oraşele nereşedinţă de judeţ, din porturi, gări şi puncte de frontieră.
-14-
Din istoria poliţiei române (1919-1940)
spectacolelor din 1926, poliţia presei, poliţia vieţii religioase, poliţia circulaţiei25.
Bucureşti, Brăila, Chişinău, Cetatea Albă, Constanţa, Craiova, Galaţi, Iaşi, Ismail,
24
C. Hamangiu, Codul general al României, vol. XI-XII (1922-1926), p. 350.
25
Ibidem, p. 393.
26
D.A.N.I.C., fond Direcţia Generală a Poliţiei, dosar 56/1920, f. 32-33.
-15-
Din istoria poliţiei române (1919-1940)
Cea mai dezvoltată organizare o avea poliţia oraşului Bucureşti care era
integrantă din armată şi era compusă din regimente de jandarmi care erau grupate
27
M. Buzescu, Călăuză poliţienească, Tipografia „Tiparul Românesc”, Bucureşti, 1925, pp. 14-
17.
28
Victor Onişor, Poliţia urbană, rurală şi organizaţiunea ei în „Poliţia”, Cluj, Anul IV, nr. 9,
1923, p. 85.
-16-
Din istoria poliţiei române (1919-1940)
de post”29.
posturi şi de secţii (mai multe posturi formează secţia de jandarmi, conform Legii
din 25 martie 1908, art. 3) erau datori a executa în această privinţă ordinele date
29
Miron, Ovidiu Marin, Jandarmeria română în perioada interbelică (1919-1941): mit şi
realitate, Lugoj, Edit. Dacia Europa Nova, 2003, 34.
30
Victor Onişor, Poliţia urbană, rurală şi organizaţiunea ei în „Poliţia”, Cluj, Anul IV, nr. 9,
1923, p. 86.
-17-
Din istoria poliţiei române (1919-1940)
vor fi ofiţeri de poliţie, şefii şi subşefii de gări sau înlocuitorii lor la gările unde nu
ale funcţiei lor şi pe acelea de agenţi de poliţie: şefii de garnizoană din comunele
poliţieneşti locale.
-18-
Din istoria poliţiei române (1919-1940)
S-a prevăzut imediat după război, ca tot personalul netitrat, fie că sunt
fusese numit sau înaintat pe baza legii măsurilor excepţionale din 1916, urmează
prevăzute de lege. Cei titraţi, licenţiaţi în drept erau numiţi de drept în condiţiile
31
Legea pentru poliţia rurală din 1868 apud Vasile Barbu, Introducere în dreptul poliţienesc
român unificat, Oradea, Tipografia „Cosmos”, 1927, p. 129.
32
D.A.N.I.C., fond Direcţia Generală a Poliţiei, dosar 56/1920, f. 242.
33
Ibidem, dosar 59/1920, f. 19.
-19-
Din istoria poliţiei române (1919-1940)
poliţienesc şi serviciile secrete ale statelor învinse, a dominat timp de mai mulţi
statele europene, cuprinzând între hotarele sale fireşti 295049 km2, faţă de numai
pentru că prin întregire, în anul 1920, în jur de 30% din populaţie era formată din
poliţiei a fost uniformizată pe întreg teritoriul României Mari. Prin decretele legi
34
Vasile Bobocescu, Op. cit., p. 147.
35
Ioan Scurtu, Gheorghe Buzatu, Istoria românilor în secolul XX, Bucureşti, Edit. Paideia, 1994,
p. 93.
36
„Revista pentru Siguranţa Statului”, Bucureşti, Anul I, nr. 2, 1925, p. 8.
37
Lazăr Cârjan, Istoria poliţiei române de la origini până în 1949, Bucureşti, Edit. Vestala, 2000,
p. 250.
-20-
Din istoria poliţiei române (1919-1940)
Direcţia Generală a Închisorilor nu mai exista potrivit legii din 1913. Din
prin legea XXI din 1881 era la Budapesta, aflată sub autoritatea ministerului de
subprefecţi şi prin pretori iar în zonele urbane prin primari şi auxiliarii lor, un rol
38
Constantin Gheorghe, Op. cit., p. 90.
39
Ibidem, p. 90.
40
Serghie Florescu, Organizarea poliţiei române în noile provincii în „Tribuna Poliţistului”,
Chişinău, Anul I, nr. 5, 1929, p. 5.
41
Lazăr Cârjan, Op. cit., p. 194.
-21-
Din istoria poliţiei române (1919-1940)
cercetarea infracţiunilor de drept comun, cât şi cele care priveau siguranţa de Stat.
Braşov, Cluj, Oradea, Sibiu, Timişoara; mai apoi se extinde în Transilvania poliţia
de Siguranţă de Stat. Prin Legea din 8 noiembrie 1922 se vor desfiinţa prefecturile
operativ acolo unde era cazul. S-au creat astfel Gărzile naţionale „organe de
ordine şi informaţii ale mişcării naţionale a românilor” care erau formate din
ocupat secţia militară din cadrul C.N.R.C., iar după 1 decembrie 1918, Consiliul
42
Serghie Florescu, Op. cit., pp. 7-8.
43
Constantin Gheorghe, Op. cit., p. 84.
-22-
Din istoria poliţiei române (1919-1940)
în funcţie de numărul locuitorilor; cei care făceau serviciul de gardă fiind plătiţi cu
naţională şi Garda civilă, prima fiind compusă exclusiv din soldaţi şi ofiţeri
români, iar cea de-a doua din fruntaşi români mai în vârstă din zonele urbane sau
rurale, aflaţi sub comanda unui subcomisar din localitate, făcând numai servicii
În Transilvania un rol important l-a avut Ştefan Cicio Pop care a fost
poliţie din oraşele municipii şi cu consilii să fie considerate instituţii de Stat, iar
44
V. Arimia, Gărzile naţionale în lupta pentru înfăptuirea unităţii de Stat a României în „Revista
arhivelor”, Anul XI, nr. 2, 1968, p. 154.
45
Ibidem, p. 155.
46
Ibidem, p. 164.
47
Anghel Andreescu, Octavian Burcin, Neculai Munteanu, Viorel Androne, Istoria jandarmeriei
române , Bucureşti, Edit. Ministerului de Interne, 2000, p. 43.
-23-
Din istoria poliţiei române (1919-1940)
funcţionari de Stat care aveau de regulă o atitudine ostilă faţă de noile realităţi
această provincie era cea mai slab dezvoltată din cadrul statului român, ei
48
Ion Sultănescu (coord.), M. Gaiţă, Din cronica poliţiei la curbura Carpaţilor, Buzău, Edit.
MAD Linotype, 1996, p. 23.
49
Ion Sultănescu, Op. cit., p. 24.
50
Miron Ovidiu Marin, Op. cit., p. 18.
51
Ioan Scurtu (coord.), Istoria Basarabiei de la începuturi până în 1994, Bucureşti, Edit. Tempus,
1994, p. 184.
-24-
Din istoria poliţiei române (1919-1940)
din funcţiile deţinute aşa cum reiese din adresa din 22 februarie 1922 în care se
spune că şefii de poliţie din localitatea limitrofă Salonta Mare cât şi întregul
aparat poliţienesc este format din „unguri care nu prezintă nici o garanţie, care
unificarea legislativă: „din anul 1918, până astăzi, timp de 5 ani, de când ţinuturile
ardelene s-au alipit la Vechiul Regat, asistăm la tristul spectacol că nu s-a putut
1878 luat după cel german şi austriac, nu cel românesc din 1865 fapt ce ducea la
unele probleme pentru ofiţerii de poliţie judiciară. În ziarul „Patria” din 3 august
52
Cristian Troncotă, Istoria serviciilor secrete româneşti: de la Cuza la Ceauşescu, Bucureşti,
Edit. Ion Cristoiu, 1999, p. 114.
53
D.A.N.I.C., fond Direcţia Generală a Poliţiei, dosar 5/1920, f. 124.
54
Ibidem, f. 84.
55
D.R. Ioaniţescu, Lege pentru organizarea poliţiei generale a Statului, Bucureşti, Curierul
Judiciar, 1929, p. 71.
56
D.A.N.I.C., fond Direcţia Generală a Poliţiei, dosar 56/1920, f. 162.
-25-
Din istoria poliţiei române (1919-1940)
în care se arată că „domnul prefect de poliţie de atunci nici până în ziua de astăzi
Unire, acţiuni organizate ale naţionaliştilor unguri care nu puteau tolera pierderea
Ciucea (15 aprilie 1919) în urma căruia 18 soldaţi români au fost torturaţi şi ucişi
de către trupele conduse de Bela Kun. Acte contra populaţiei româneşti au avut
loc şi în zonele rurale, unde au fost ucişi peste 160 de ţărani 61. În arhivele istorice
dintre 1918-191962.
ordinea internă iar unele dintre ele au constituit grave pericole pentru siguranţa
57
Ibidem, dosar 53/1919, f. 51.
58
Prin Înaltul Decret Regal din 16 martie 1921, toate dispoziţiile şi măsurile excepţionale privind
starea de război sunt abrogate, armata fiind demobilizată începând cu 1 aprilie.
59
Miron Ovidiu Marius, Op. cit., pp. 18-19.
60
Lazăr Cârjan, Op. cit., p. 212.
61
Anghel Andreescu, Octavian Burcin, Neculai Munteanu, Viorel Androne, Op. cit., p. 47.
62
Ibidem, p. 47.
-26-
Din istoria poliţiei române (1919-1940)
serviciilor secrete sovietice CEKA şi GPU65. Astfel a fost constituit din iniţiativa
63
Vasile Bobocescu, Op. cit., p. 148.
64
Lazăr Cârjan, Op. cit., p. 219.
65
CEKA este abrevierea de la Comisia Extraordinară Panrusă pentru Combaterea Contrarevoluţiei
si a Sabotajului, înfiinţată în decembrie 1917, fiind poliţia secretă a noului regim sovietic,
cunoscută mai apoi prin abrevierile GPU (1922-1934), NKVD (1934-1946), MGB (1946-1954),
KGB (1954-1989).
66
Marian Cojoc, Mariana Cojoc, Propagandă, contrapropagandă şi interese străine la Dunăre şi
Marea Neagră (1919-1939), Bucureşti, Edit. Universităţii din Bucureşti, 2003, p. 134.
67
D.A.N.I.C., fond Direcţia Generală a Poliţiei, dosar 37/1919, f. 234-244.
-27-
Din istoria poliţiei române (1919-1940)
exersate, de oameni care îşi înţeleg meseria şi ştiu în ce chip să şi-o îndeplinească,
revizionismul rus şi ungar care au fost mai virulente, a fost şi cel bulgar şi
ucrainean însă au jucat un rol minor, mai mult ca factor de presiune şi intimidare.
din Regat, iar în comunele mai mari s-au înfiinţat posturi de jandarmi şi legiuni de
68
I.C. Rallet, Organizarea poliţiei nu mai e pentru timpurile actuale în „Revista pentru Siguranţa
Statului”, Bucureşti, Anul I, nr. 6, 1925, pp. 2-3.
69
Lazăr Cârjan, Op. cit., p. 225.
-28-
Din istoria poliţiei române (1919-1940)
Poliţia de siguranţă de stat era poliţia secretă, organul central al acestei poliţii
se exercita de către autorităţile administrative, iar poliţia locală era exercitată tot
Polizeikomisariat71.
democratic, parlamentar-constituţional.
70
Serghie Florescu, Organizarea poliţiei române în noile provincii în „Tribuna Poliţistului”,
Chişinău, Anul I, nr. 5, 1929, p. 9.
71
Ibidem, p. 10.
72
Istoria României, Bucureşti, Edit. Enciclopedică, 2004, p. 221.
-29-
Din istoria poliţiei române (1919-1940)
armatei şi a poliţiei. I.G. Duca care era membru al guvernului arăta că „poliţia a
arestat pe toţi fruntaşii mişcării şi i-a bătut atât de crunt, încât unul dintre
socialiştii mai de vază, Frimu, a murit peste câteva zile de pe urma rănilor
Nicoleanu74.
militanţii socialişti din întreaga ţară vor vota pentru afilierea necondiţionată a
semnând decretul de amnistie (4 iunie 1922), în baza căruia din 271 de arestaţi,
73
Ion Mamina, Ioan Scurtu, Guverne şi guvernanţi (1916-1938), Bucureşti, Edit. Silex, 1996, p.
29.
74
Ibidem, p. 29.
75
Istoria României, Edit. Enciclopedică, Bucureşti, 2004, p.239.
76
Constantin Gheorghe, Op. cit., p. 94.
77
Vasile Bobocescu, Op. cit., p. 158.
-30-
Din istoria poliţiei române (1919-1940)
apoi pe soţia acestuia, după care au incendiat localul primăriei79, acţiune prin care
au citit un manifest în faţa ţăranilor strânşi în târg prin care îi îndemna „să lupte
Basarabie, dintre care 1554 fiind condamnaţi, 1265 achitaţi şi alţi 1948 în curs de
78
Istoria României, Edit. Enciclopedică, Bucureşti, 2004, p. 240.
79
D.A.N.I.C., fond Direcţia Generală a Poliţiei, dosar 54/1924, f. 21.
80
Ibidem, f. 6.
81
Istoria României, Edit. Enciclopedică, Bucureşti, 2004, p. 241.
82
D.A.N.I.C., fond Direcţia Generală a Poliţiei, dosar 54/1924, f. 79.
-31-
Din istoria poliţiei române (1919-1940)
judecată83. Tot În Basarabia până în 1930 au avut loc nu mai puţin de 12 atentate
care aparţineau minorităţilor naţionale sau străini până în 1944, cadrele poliţiei şi
acest sens însoţită de declaraţii ale victimelor, lucrarea fiind publicată la Paris în
care deţinuţii în afara diverselor torturi, erau ameninţaţi că vor fi împuşcaţi sub
prin înfiinţarea de către A.C. Cuza la 4 martie 1923 a „Ligii Apărării Naţional-
83
Ibidem, dosar 54/1924, f. 92.
84
Ibidem, dosar 106/1930, f. 9-18.
85
Vasile Bobocescu, Op. cit., p. 160.
86
Ibidem, p. 161.
87
G.G. Costa-Foru, Abuzurile şi crimele Siguranţei Generale a Statului. Declaraţiile victimelor,
Bucureşti, f.edit., 1925, p. 77.
-32-
Din istoria poliţiei române (1919-1940)
studenţi din centrul universitar Iaşi unde profesa A.C. Cuza. Legionarii au
„discipol” al lui A.C. Cuza, pune la cale un complot ce viza asasinarea directorilor
lui C.Z. Codreanu o „popularitate nesperată” aşa cum reiese dintr-un document al
88
Istoria României, Bucureşti, Edit. Enciclopedică, 2004, p. 242.
89
Cristian Troncotă, Op. cit., p. 100.
90
Istoria României, Bucureşti, Edit. Enciclopedică, 2004, p. 243.
91
Constantin Gheorghe, Op. cit., p. 94.
92
Vasile Bobocescu, Op. cit., p. 155.
-33-
Din istoria poliţiei române (1919-1940)
organizând „marşuri” în diverse judeţe ale ţării, cu care ocazie provocau acte de
căreia s-au înregistrat acte de violenţă împotriva evreilor din Oradea, dar şi din
alte localităţi transilvănene. Au fost devastate mai multe magazine evreieşti fapt
de ţară şi neam” vor ajunge prin eforturile poliţiei, în faţa instanţelor de judecată
primind pedepse relativ uşoare, dar care sub presiunea unor organizaţii ca „Liga
acestea fiind paravane pentru alte organizaţii de stânga care se vor afla într-o
mai 1929 au fost amnistiate toate infracţiunile politice încercate sau săvârşite de
către cetăţenii români până la 1 decembrie 1928, fie că faptele au rămas încă
93
Ibidem, p. 165.
94
Istoria României, Bucureşti, Edit. Enciclopedică, 2004, p. 244.
95
Vasile Bobocescu, Op. cit., p. 165.
96
Ion Mamina, Ioan Scurtu, Op. cit., p. 99.
97
Ion Sultănescu (coord.), Op. cit., pp. 44-45.
-34-
Din istoria poliţiei române (1919-1940)
factură apărut după război, intitulat Revista Poliţiei, „o revistă pur administrativă”
s-a aflat sub direcţia lui G. Gologan, şef de serviciu în Siguranţa Generală a
administraţiei99.
absolvirea cursului secundar inferior, însă potrivit legi se acordă acelaşi drept şi
-35-
Din istoria poliţiei române (1919-1940)
jandarmilor rurali. Alte cauze erau salariile care prin faptul că erau insuficiente,
că ofiţerul de poliţie trebuia „să aştepte prin curţi până ce i se semnează dovada de
ironic şi ilar de următorul pasaj: „ofiţerii noştri de poliţie, sunt nevoiţi astăzi să
ori dădeau naştere la abuzuri prin faptul că liberalii foloseau toate mijloacele pe
care le aveau la dispoziţie pentru a-şi asigura victoria la urne: mobilizau poliţia,
alegerilor înainte de 1918: „adio vremuri apuse ale chinorosului şi bâtei, adio
101
V.V. Daşchevici, Insuficienţa poliţiei noastre în „Paza”, Bucureşti, nr. 4-5, 1921, p. 1.
102
N.I. Droc, Actele de procedură in „Revista Poliţiei”, Bucureşti, Anul I, nr. 1, p. 8.
103
V.V. Daşchevici, Îndeplinirea procedurilor în „Paza”, Bucureşti, Anul III, nr. 1-2, 1923, p. 10.
104
Istoria României, Bucureşti, Edit. Enciclopedică, 1998, pp. 430-431.
105
„Revista pentru Siguranţa Statului”, Bucureşti, Anul I, nr. 4, 1925, p. 2.
-36-
Din istoria poliţiei române (1919-1940)
întreaga ţară nici 10% din personalul poliţienesc nu este numit în urma pregătirilor
suspendaţi din serviciu sau arestaţi de către autorităţile în drept opt şefi şi subşefi
presă”; între Revista Poliţiei al cărei director era G. Gologan, şef de serviciu în
R.P. Voinescu apare un conflict, acesta din urmă fiind considerat un „nerod
106
„Revista Poliţiei”, Bucureşti, Anul II, nr. 25, 1920, p. 6.
107
C. Sucianu, Reorganizarea poliţiei şi Siguranţei în „Poliţa”, Cluj, Anul V, nr. 8, 1925, p. 101.
108
Idem, Reorganizarea poliţiei şi Siguranţei în „Poliţia”, Cluj, Anul VI, nr. 8, 1925, p. 105.
109
„Revista Poliţiei”, Bucureşti, Anul II, nr. 24, 1920, p. 6.
-37-
Din istoria poliţiei române (1919-1940)
„consideră încă şi azi pe Ion Panaitescu110 ca adevăratul lor director, şi-l ţin la
curent zilnic cu tot ce se petrece la Siguranţă. Aşa se face că Vintilă Brătianu este
informat înaintea guvernului şi mai bine decât guvernul”111. Într-o suită de alte
(acţiune teroristă pusă la cale şi realizată de evreul comunist Max Goldstein, care
s-a soldat cu trei victime: episcopul Radu al Oradei, Dimitrie Grecianu, Ministrul
acestei campanii de presă, Daşchevici este revocat din funcţie iar în urma
110
Ion Panaitescu a fost cel care a contribuit la înfiinţarea Siguranţei Statului în 1908.
111
G. Gologan, Două declaraţii ale lui Voinescu în „Revista Poliţiei”, Bucureşti, Anul II, nr. 25,
1920, p. 12.
112
V.V. Daşchevici, Un îndrăzneţ furt literar în „Paza”, Bucureşti, nr. 6-7, 1921, p. 8.
113
George Botez, În jurul atentatului de la Senat în „Paza”, Bucureşti, Anul I, nr. 8-9, 1921, p. 11.
114
V.V. Daşchevici, Iar despre R.P. Voinescu în „Paza”, Bucureşti, Anul II, nr. 30-31, 1922, pp.
2-6.
-38-
Din istoria poliţiei române (1919-1940)
adresat poliţiştilor, revista Poliţia care a apărut la Cluj pe o perioadă de timp mai
directorul ziarului era Ovidiu Gritta, prefectul poliţiei Cluj, în coloanele revistei
vor publica foarte mulţi oameni de cultură cum a fost profesorul universitar
perioadă relativ scurtă revista a fost bilingvă, articolele fiind şi în limba maghiară.
misiune grea şi delicată „atât din punctul de vedere al cetăţenilor, cât şi din acela
ofiţer de poliţie care să urmeze cursurile şcolii; aceasta fiind însă considerată ca o
corvoadă, un fel de serviciu peste rânduri, poliţiile trimit la şcoală spre a îndeplini
115
Onisifor Ghibu, Tot cu poliţie improvizată? în „Poliţia”, Cluj, Anul V, nr. 4, 1924, p. 26.
-39-
Din istoria poliţiei române (1919-1940)
o formalitate, pe cei mai slabi ofiţeri de poliţie, oprind în serviciu pe cei mai
răsăriţi”116.
poliţiei şi jandarmeriei. Prin această lege, Ministerul de Interne era factorul politic
116
V.V. Daşchevici, Şcoala de poliţie ştiinţifică din Bucureşti în „Paza”, Bucureşti, Anul IX, 1928,
nr. 2, p. 3.
117
Istoria românilor, vol. VIII, Edit. Enciclopedică, Bucureşti, 2003, p. 274.
118
Monitorul Oficial, nr. 169 din 2 august 1929, p. 18.
119
Ibidem, nr. 19 din 25 ianuarie 1930, p. 2.
-40-
Din istoria poliţiei române (1919-1940)
europeană, anul 1929 a fost cel mai fast pentru poliţa română, în principal datorită
Legiuitorul arăta situaţia în care se găsea poliţia în 1929 şi carenţele acesteia care
Înainte de adoptarea acestei legi în cele 71 de judeţe ale ţării existau 355
din care 3607 ofiţeri şi agenţi, 1503 personal de birou şi 10942 sergenţi de oraş.
Dintre aceştia, 80-90% nu aveau calificarea necesară. Din 1184 ofiţeri de poliţie
judiciară erau licenţiaţi în drept doar 40 în întreaga ţară şi din 364 ofiţeri de poliţie
120
Lazăr Cârjan, Op. cit., p. 234.
121
Vasile Bobocescu, Istoria poliţiei române, Bucureşti, Edit. Ministerului de Interne, p. 211.
122
D.R. Ioaniţescu, Lege pentru organizarea Poliţiei Generale a Statului, Bucureşti, Curierul
Judiciar, 1929, p. 76.
-41-
Din istoria poliţiei române (1919-1940)
Drept din Bucureşti: Stelian Popescu, Eugen Bianu, specialist în probleme care
fiind adoptate legi de bază privind organizarea forţelor de ordine în Stat: Legea
123
D.E. Bianu, Op. cit., pp. 73-74.
124
Vasile Bobocescu, Istoria poliţiei române, Bucureşti, Edit. Ministerului de Interne, p. 214.
125
D.R. Ioaniţescu, Noua reformă a poliţiei în „Poliţa Modernă”, Bucureşti, Anul IV, nr. 41-42,
1929, p. 2.
126
Ghe. Constantin, Şerbu Miliana, Miniştrii de interne ai României (1862-2001), Bucureşti, Edit.
Ministerului de Interne, 2001, p. 192.
-42-
Din istoria poliţiei române (1919-1940)
două servicii: Serviciul poliţiei judiciare cu două birouri (Biroul poliţiei judiciare
tehnică)128.
Siguranţa Statului. Această direcţie era compusă din două servicii: Serviciul de
127
C. Hamangiu, Codul general al României, vol. XVII, p. 678.
128
Ibidem, p. 679.
-43-
Din istoria poliţiei române (1919-1940)
pază publică pe teritoriul urban al ţării, controla prin deplasările pe teren ale
când prin Legea pentru modificarea unor dispoziţii din Legea de organizare a
Poliţiei Generale a statului (21 iulie 1929) se hotărăşte trecerea reşedinţei sale în
municipiul Ploieşti132.
129
Ibidem, p. 680.
130
Lazăr Cârjan, Op. cit., p. 235.
131
C. Hamangiu, Op. cit., vol. XVII, p. 680.
132
Ibidem, vol. XXII, 1934, p. 838.
-44-
Din istoria poliţiei române (1919-1940)
Servicii Centrale şi Servicii Exterioare: existau câte 4 chesturi, câte una în fiecare
sector, acestea având ca servicii centrale câte 5 birouri iar ca servicii exterioare,
comisariatele. Astfel prin această lege din cele 6 inspectorate s-au format 4
conducerii centrale din capitala judeţului134. Toate comunele urbane din judeţ şi
eventual toate celelalte comune care dispun de poliţie sau detaşamente, au fost
puse sub conducerea unitară a poliţiei din capitala judeţului. S-a reglementat în
133
Gabriel Marinescu, Op. cit., p. 69.
134
D.E. Bianu, Op. cit., p. 78.
135
Ibidem, p. 86.
-45-
Din istoria poliţiei române (1919-1940)
staţiuni balneoclimaterice.
împărţite în organe centrale formate din două birouri şi detaşamente sau secţii de
atribuţiile poliţiei generale a statului erau împărţite pentru prima dată ca poliţie
administrative, executa măsurile de poliţie şi orice îndatoriri ce-i sunt impuse prin
ordinii publice.
autorităţii superioare acele informaţii privitoare la fapte care erau contrare ordinii
136
C. Hamangiu, Op. cit., vol. XVII, p. 677.
137
Ibidem, pp. 677-678.
-46-
Din istoria poliţiei române (1919-1940)
următoarele condiţii care făceau referire la: moralitatea persoanelor care cer
secretul profesional138.
autorităţii de Stat140.
-47-
Din istoria poliţiei române (1919-1940)
în care acestea aveau atribuţii poliţieneşti. Sub autoritatea ei s-au concentrat peste
făcând legătura între Direcţie şi serviciile poliţieneşti din circumscripţia lor, în tot
conduse fiecare de câte un singur şef responsabil având sub autoritatea lui toate
unităţile de poliţie urbană din întreg judeţul său, cuprinzând deopotrivă şi poliţia
141
D.E. Bianu, Op. cit., p. 74.
142
Ibidem, p. 78.
143
D.R. Ioaniţescu, Op. cit., p. 74.
144
I.Gr. Perieţeanu, Organizarea politiei: discurs rostit în şedinţa Adunării Deputaţilor de la 26
iunie 1929 în calitate de raportor al legii asupra organizării poliţiei, Bucureşti, Monitorul Oficial
şi Imprimeriile Statului, 1930, p. 30.
-48-
Din istoria poliţiei române (1919-1940)
îndeplini în bune condiţii decât numai prin cea mai strânsă colaborare a tuturor
ramurilor sale”145.
speciale, care se făcea fie de organele poliţiei generale, fie de organele speciale
anunţa cel mai apropiat post de poliţie. Principiul stabilităţii se impunea ca urmare
disponibilitate, destituirea celor care au făcut declaraţii false pentru a putea intra
145
D.R. Ioaniţescu, Op. cit., pp. 75-76.
-49-
Din istoria poliţiei române (1919-1940)
celor netitraţi, dar cu vechime în poliţie: „dar prin a spune, că locurile prime vor fi
procedură care să garanteze cât mai mult interesele societăţii, cât şi interesul
judeţene, era şi şeful poliţiei şi jandarmeriei din judeţ. S-a permis poliţistului
146
D.E. Bianu, Op. cit., pp. 70-71.
147
Orighen Carp, Nedreptate strigătoare la cer în „Tribuna Poliţistului”, Chişinău, Anul I, nr. 3,
1929, p. 1.
148
D.E. Bianu, Op. cit., p. 71.
149
I.Gr. Perieţeanu, Op. cit., p. 28.
150
D.E. Bianu, Op. cit., p. 72.
-50-
Din istoria poliţiei române (1919-1940)
dea ordine scrise şi chiar atunci încă, poliţistul să nu fie obligat să execute un
organul de execuţie, poliţia, avea dreptul de a pretinde un ordin scris din partea
nu putea pune în mişcare forţa publică153. Tot în 21 iulie a fost adoptată Legea
texte de legi constituie inovaţia cea mai fericită a reformei din 1929, pentru
decât legea; reforma n-a avut decât efecte foarte slabe, rar de tot găsindu-se câte
151
D.R. Ioaniţescu, Op. cit., p. 76.
152
C. Hamangiu, Op. cit., vol. XVII, p. 692.
153
Ibidem, p. 692.
154
Gheorghe Constantin, Şerbu Miliana, Op. cit., p. 103.
155
Dimitrie Mântulescu, Poliţie politică şi poliţie de siguranţă de Stat, Bucureşti, 1937, p. 218.
-51-
Din istoria poliţiei române (1919-1940)
După trei ani de la moartea regelui Ferdinand (20 iulie 1927), în ziua de
6 iunie 1930, principele Carol soseşte în ţară, iar la 8 iunie devine rege al
României sub numele de Carol al II-lea. La scurt timp va sosi şi Elena Lupescu
(12 august 1930) în jurul acesteia constituindu-se camarila regală, care va juca un
deschis oameni politici şi grupări prodictatoriale care au avut efecte dintre cele
156
Ibidem, p. 218.
157
Istoria românilor, vol. VIII, Bucureşti, Edit. Enciclopedică, 2003, p. 289.
158
Ibidem, pp. 775-779.
-52-
Din istoria poliţiei române (1919-1940)
la atelierele „Griviţa” care s-a soldat cu morţi şi răniţi159. Cei arestaţi au fost duşi
la chestura de poliţie, însă autorităţile au fost nevoite să-i elibereze la scut timp ca
la 1 ianuarie 1931, prin care salariile erau diminuate cu 10-15% şi cea de-a treia
plan politic, în această perioadă (14 ianuarie - 9 noiembrie 1933) guvernul a avut
1934 s-a prevăzut ca posturile de: inspector, subinspector, chestor de poliţie, şef
159
Gheorghe, Constantin, Şerbu, Miliana, Op. cit., p. 120.
160
Ioan Scurtu, Theodora Stănescu-Stanciu, Georgiana Margareta Scurtu, Istoria românilor între
anii 1918-1940: documente şi materiale, Bucureşti, Edit. Universităţii din Bucureşti, 2001, p. 110.
161
Istoria românilor, vol. VIII, Bucureşti, Edit. Enciclopedică, 2003, p. 308.
162
Gheorghe, Constantin, Şerbu, Miliana, Op. cit., p. 120.
-53-
Din istoria poliţiei române (1919-1940)
sau foşti magistraţi, funcţionarii poliţieneşti, ofiţeri din jandarmerie sau avocaţi.
Acest fel de recrutare de personal s-a dovedit însă a nu fi dat rezultatul dorit,
cariera de poliţist cerând o pregătire care nu se poate dobândi decât trecând prin
regimului democratic, s-a creat treptat în opinia publică o reacţie negativă faţă de
instaurarea unui regim autoritar. Partidele politice au început să fie privite ca nişte
„coterii politice”, adică grupuri de interese care luptă între ele pentru cât mai
unul din statele mari europene revizioniste care a încurajat şi sprijinit efectiv
163
D.A.N.I.C., fond Direcţia Generală a Poliţiei, dosar 106/1930, f. 1.
164
Ibidem, f. 1.
165
Ioan Scurtu, Istoria contemporană a României (1918-2004), Bucureşti, Edit. Fundaţiei
„România de Mâine”, 2004, p. 39.
-54-
Din istoria poliţiei române (1919-1940)
crearea unei stări de natură a aduce anarhie în ţară”166, însă la nu mai puţin de un
an s-a creat partidul „Totul pentru Ţară” sub această denumire continuând să
tacit al regelui168.
fulminantă a mişcării de extremă dreaptă: între alegerile din 1931 şi 1937, Garda
Timişoara cu privire la curentele politice din ţară şi efectele lor în Ardeal şi Banat
soarta de mâine a statului nostru! Un popor nu trăieşte decât prin viitor, iar
166
Ioan Scurtu, Theodora Stănescu-Stanciu, Georgiana Margareta Scurtu, Op. cit., p. 120.
167
Istoria românilor, vol. VIII, Bucureşti, Edit. Enciclopedică, 2003, p. 356.
168
Gheorghe, Constantin, Şerbu, Miliana, Op. cit., p. 115.
169
Istoria României, Bucureşti, Edit. Enciclopedică, 1998, p. 350.
170
D.A.N.I.C., fond Direcţia Generală a Poliţiei, dosar 56/1921, f. 323-324.
-55-
Din istoria poliţiei române (1919-1940)
profesionalismului. Astfel, prin Decretul din 7 ianuarie, ratificat prin Legea din 26
Poliţie de Siguranţă de Stat considera că prin această lege s-a sporit autoritatea
care ei o vor folosi ca şi întrecut, cu multă energie, dar şi cu multă patimă contra
public”173.
oamenilor politici: Ion Inculeţ, Al. Vaida Voevod, Mihail Manoilescu, aceştia doi
din urmă deţinând şi funcţia de miniştri de interne, urmărind prin aceasta „să se
171
Vasile Bobocescu, Momente din istoria Ministerului de Interne, p. 221.
172
Dimitrie, Mântulescu, Poliţie politică şi poliţie de siguranţă de Stat, Bucureşti, f.edit., 1937, p.
220.
173
Ibidem, p. 221.
174
Istoria românilor, vol. VIII, Bucureşti, Edit. Enciclopedică, 2003, p. 361.
175
Ibidem, p. 368.
-56-
Din istoria poliţiei române (1919-1940)
întâlnire secretă între C.Z. Codreanu şi Carol al II-lea în care regele i-a expus
tăcere a liderului legionar, care se bucura de o reală popularitate 180. În urma unui
Tot în aceeaşi lună a apărut decretul lege pentru „apărarea ordinii în Stat”, care îi
176
Gheorghe, Constantin, Şerbu, Miliana, Op. cit., p. 122.
177
Istoria românilor, vol. VIII, Bucureşti, Edit. Enciclopedică, 2003, p. 360.
178
Ibidem, p. 368.
179
Ibidem, pp. 384-385.
180
Ibidem, p. 415.
-57-
Din istoria poliţiei române (1919-1940)
legionari care au fost închişi sau internaţi în lagăre181. Mergând pe aceeaşi linie,
Între 23-26 mai 1938 s-a desfăşurat procesul cestora deşi avea un făţiş caracter
politic, justiţia fiind subordonată regimului; alţi legionari arestaţi cărora nu li s-a
intentat proces au fost închişi în lagăre special amenajate printre cei arestaţi
1938, Legea „pentru trecerea poliţiei urbane din judeţe sub conducerea
regale, şi cele ale oraşelor Sinaia şi Olteniţa nu intrau sub incidenţa noii legi183. La
3 octombrie 1939 este înfiinţat Ministerul Ordinii Publice, având în atribuţiile sale
„dictatorială”, la scurt timp fiind desfiinţat (23 decembrie )184. Prin această lege
ei urmărind prin această lege realizarea unei coeziuni între poliţia urbană şi cea
-58-
Din istoria poliţiei române (1919-1940)
(martie 1939), legea este abrogată, poliţia revenind sub autoritatea Ministerului de
Interne188.
Universităţii din Cluj, pe care guvernul l-a pus pe seama legionarilor. Profitând de
toate judeţele au fost împuşcaţi câte 3-4 legionari şi expuşi în pieţe publice „în
ştreang” pentru ca publicul să ştie „ce vor păţi” toţi cei care s-ar încumeta la acte
similare190. Acesta era climatul de „ordine şi siguranţă” pe care regele Carol al II-
187
Ion Sultănescu, M. Gaiţă, Op. cit., pp. 23-24.
188
Monitorul Oficial, nr. 51 din 1 martie 1939, p. 1046.
189
Istoria românilor, vol. VIII, Bucureşti, Edit. Enciclopedică, 2003, p. 418.
190
Ibidem, pp. 404-405.
-59-
Din istoria poliţiei române (1919-1940)
Cu toate acestea, Horia Sima este arestat în noaptea de 17-18 mai 1940,
în timp ce urmărea să intre ilegal în ţară (se întorcea de la Berlin unde se retrăsese
sta un timp în arestul Corpului Detectivilor fiind salvat de intervenţia lui Mihail
Moruzov192, şeful Serviciului Special de Informaţii, care „nu numai că l-a împăcat
191
Vasile Bobocescu, Istoria poliţiei române, Bucureşti, Edit. Ministerului de Interne, 2000 , p.
274.
192
Horia Sima a fost informator al lui Moruzov.
193
Vasile Bobocescu, Momente din istoria Ministerului de Interne (1821-1944), Bucureşti, Edit.
Ministerului de Interne, f.a., p. 234.
194
Idem, Istoria poliţiei române, Bucureşti, Edit. Ministerului de Interne, 2000, p. 274.
-60-
Din istoria poliţiei române (1919-1940)
195
Istoria românilor, vol. VIII, Bucureşti, Edit. Enciclopedică, 2003, p. 419.
196
Dintre cei ucişi, 33 au fost poliţişti, restul fiind oameni politici, generali şi ofiţeri.
197
Vasile Bobocescu, Momente din istoria Ministerului de Interne (1821-1944), Edit. Ministerului
de Interne, Bucureşti, f.a., pp. 257-258.
-61-
Din istoria poliţiei române (1919-1940)
administrativă (de ordine) cât şi cea judiciară (represivă) se găseau sub autoritatea
Ministerului de Interne198.
rurală, sanitară, afară de cele exclusiv ale poliţei de siguranţă: expulzări, extrădări,
organizare poliţienească, avem două direcţiuni, care lucrează separat una de alta
administrativă şi poliţia judiciară să fie puse sub conducerea unui singur şef
independent şi să fie mai clar delimitate atribuţiile „cel puţin pentru crime şi
poliţienească avem două direcţii care lucrează separat una de alta, dispunând
ambele după trebuinţă în ceea ce priveşte poliţia judiciară”, afirma E.C. Decusară,
198
Legea asupra organizării poliţiei generale a Statului, Imprimeria Statului, Bucureşti, 1920, p.
3.
199
E.C. Decusară, Reorganizarea instituţiilor de apărare socială în „Poliţia”, Cluj, nr. 4-5, 1921,
p. 3.
200
R.A. Reiss, Contribution a la reorganisation de la police, chap. I, Paris, 1914, p. 2.
201
E.C. Decusară, Criza de represiune în „Poliţia”, Cluj, Anul VI, nr. 11, 1925, p. 127.
-62-
Din istoria poliţiei române (1919-1940)
coopereze, dar care însă se contraziceau, ceea ce avea efecte dintre cele mai
Siguranţei Generale este o armă cu două tăişuri, o armă folositoare când este pusă
sfânta sa destinaţiune, fie punându-se în slujba unui partid sau persoană, fie că-şi
înţelege altfel de cum trebuie, menirea sa”202. Siguranţa Generală a Statului îşi
202
G. Gologan, Două zeci de ani de la înfiinţarea Siguranţei Generale în „Poliţia Românească”,
Bucureşti, Anul III, nr. 4, 1928, p. 1.
203
Onisifor Ghibu, Necesitatea unei poliţii unificate în „Poliţia”, Cluj, Anul VI, nr. 1, 1925, p. 28.
204
George Haret, Câteva păreri în „Revista poliţiei”, Bucureşti, Anul I, nr. 7, 1919, p. 10.
205
I. Popovici, Cum ar trebui organizat serviciul de poliţie în „Paza”, Bucureşti, Anul IV, nr. 21-
22, 1924, p. 10-11.
-63-
Din istoria poliţiei române (1919-1940)
Potrivit legii pentru unificare administrativă din 14 iunie 1925, ţara era
poliţie judiciară decât în materie de poliţie comunală207. Pretorul era cel mai
important factor poliţienesc rural care prin rolul şi însărcinările date de legi,
poliţiei represive”209.
206
C. Sucianu, Reorganizarea poliţiei şi siguranţei în „Poliţia”, Cluj, Anul VI, nr. 8, 1925, p. 101.
207
C. Hamangiu, Legi noui de unificare (1922-1926), Bucureşti, Universală Alcalay, f.a., p. 45.
208
Ibidem, p. 50.
209
V. Ghiurea, Poliţia în comunele rurale în „Poliţia”, Cluj, Anul VIII, 1927, pp. 2-5.
-64-
Din istoria poliţiei române (1919-1940)
care avea menirea apărării ordinii publice şi siguranţei statului român 210. Conform
Legii de organizare a poliţiei din 21 iulie 1929, cel mai important serviciu interior
din Direcţia Poliţiei Generale a fost Direcţia Poliţiei de Siguranţă care conducea şi
din două servicii: Serviciul de informaţii care avea patru birouri (Biroul siguranţei
Ionescu, iar de la această dată până în luna august 1940, de către Niky
210
Vasile Bobocescu, Istoria poliţiei române, Bucureşti, Edit. Ministerului de Interne, 2000, p.
214.
211
C. Hamangiu, Codul general al României, vol. VIII, p. 680.
212
Ibidem, p. 680.
213
Cristian Troncotă, Op. cit., p. 111.
-65-
Din istoria poliţiei române (1919-1940)
în Bucureşti, dar acţiona uneori şi în provincie, prin echipe volante. Era organizat
intereselor statului. Grupa a IV-a s-a ocupat până în octombrie 1938 de urmărirea
214
Gheorghe Constantin, Şerbu Miliana, Op. cit., p. 109.
215
Cristian Troncotă, Op. cit., p. 111.
-66-
Din istoria poliţiei române (1919-1940)
această dată funcţia a fost ocupată de Eugen Cristescu (n. 3 aprilie 1895,
Grozăveşti, jud. Buzău- m. 12 iunie 1950, Văcăreşti), căruia i-au succedat Eugen
„neîmpliniri” care derivau din ineficienţa măsurilor adoptate. Astfel la scurt timp
după Unirea s-a simţit nevoia de a „monitoriza” presa de limbă maghiară. Într-o
unui ziar bun maghiar, cu nuanţă politică, stând în mod deghizat sub controlul şi
direcţia noastră, care să fie în stare a câştiga publicul cititor maghiar”, astfel încât
maghiarii nu vor mai avea nevoie de ziarele care apar la Budapesta şi necesitatea
„tovarăşii” care publică în ziarul „Uj ember” au fost în serviciile lui Bela Kun219.
216
Ibidem, p. 111.
217
Anuarul funcţionarilor de Stat ai Ministerului de Interne pe anul 1923, Bucureşti, Imprimeria
Statului, 1923, p. 4.
218
D.A.N.I.C., fond Direcţia Generală a Poliţiei, dosar 5/1920, f. 3-8.
219
Ibidem, f. 36.
-67-
Din istoria poliţiei române (1919-1940)
se cerea aprobarea pătrunderii ziarului maghiar Jövö în ţară, fiind redactat de către
iniţiativă, însă la scut timp printr-o nouă cerere din 26 iunie 1921 se cerea
legături şi chiar relaţii prieteneşti cu şefii serviciilor de siguranţă din multe State
26/27 noiembrie 1940, Jilava) a fost numit şef al Serviciului Special de Informaţii
întâi cu R.P. Voinescu, Şeful Siguranţei până în 1927, când moare acesta din
220
Ibidem, f. 45.
221
Ibidem, f. 89.
222
Cristian Troncotă, Op. cit., p. 112.
223
Ibidem, p. 180.
-68-
Din istoria poliţiei române (1919-1940)
cele mai negative224. În 1934 Eugen Cristescu este „transferat” din funcţia de
Moruzov, pornite în primul rând din invidie225. Din septembrie 1940, Eugen
Ion Antonescu, cel care a „îndeplinit una dintre cele mai controversate,
224
Ibidem, p. 181.
225
Ibidem, p. 298.
226
Ibidem, p. 300.
227
Vasile Bobocescu, Momente din istoria Ministerului de Interne (1821-1944), Bucureşti, Edit.
Ministerului de Interne, f.a., p. 258.
-69-
Din istoria poliţiei române (1919-1940)
strict secret, după „folosire” fiind distrus prin ardere230. Acest buletin cuprindea
minorităţile naţionale.
-70-
Din istoria poliţiei române (1919-1940)
„şef al poliţiei capitalei”, iar instituţia nu s-a mai numit Agie, devenind Poliţia
Capitalei232. După Unirea din 1859, şeful Poliţiei Capitalei se va numi prefectul
poliţiei capitalei, iar în celelalte oraşe de peste 3000 de locuitori se numea cap sau
comisar de poliţie233. Prin Legea din 1 aprilie 1882, intitulată „Lege pentru
acestuia234. Prin „Legea poliţiei generale a statului” din 1 aprilie 1903, se preciza
231
Vel Agă Costache Cantacuzino a elaborat, la iniţiativa generalului Pavel Kiseleff, proiectul
primei legii a poliţiei Statului în care sunt prezentate atribuţiile ei.
232
Îndrumător în Arhivele Statului. Municipiul Bucureşti, vol. I, Bucureşti, f.edit., 1976, p. 135.
233
Monitorul Oficial, nr. 75 din 10 aprilie 1864, p. 343.
234
Idem, nr. 1 din 1 aprilie 1882, pp. 1-2.
-71-
Din istoria poliţiei române (1919-1940)
din sergenţi, sergenţi majori, ofiţeri de sergenţi şi comandanţi de companii 235. Prin
Prefectura Poliţiei Capitalei, iar prin legea din 21 iulie 1929 se va numi Prefectura
poliţiei generale a statului. Prin această lege va creşte numărul personalului şi vor
4 chesturi poliţieneşti, fiecare chestură fiind divizată la rândul său în mai multe
235
Îndrumător în Arhivele Statului. Municipiul Bucureşti, vol. I, Bucureşti, f.edit., 1976, p. 137.
236
C. Hmangiu, Op. cit., vol. XVII, p. 681.
-72-
Din istoria poliţiei române (1919-1940)
mişcare a populaţiei stabile sau flotante din raza chesturii; Biroul servitorilor avea
gardieni publici239. Chesturi de poliţie au funcţionat în marile oraşe ale ţării care
237
Ibidem, p. 682.
238
V. Bobocescu, Istoria poliţiei române, Bucureşti, Edit. Ministerului de Interne, p. 242.
239
C. Hamangiu, Op. cit., p. 682.
240
V. Bobocescu, Istoria poliţiei române, Bucureşti, Edit. Ministerului de Interne, p. 255.
-73-
Din istoria poliţiei române (1919-1940)
celelalte oraşe funcţionau Poliţii care aveau aceleaşi atribuţii ca şi chesturile însă
cu Direcţia Generală a Poliţiei pentru tot ceea ce priveşte paza ordinii publice şi a
orice domeniu poliţienesc. El era funcţionarul public cu cele mai mari puteri de
organ de execuţie poliţienească. Prin aceeaşi lege s-a prevăzut şi organizarea unui
agenţi, ofiţeri de gardieni, gardieni), s-a atins apogeul doar în 1929 când erau
241
D.A.N.I.C., fond Direcţia Generală a Poliţiei, dosar 227/1929, f. 39.
242
Ibidem, f. 40.
-74-
Din istoria poliţiei române (1919-1940)
poliţişti care nu mai făceau faţă persoanelor flotante sau străine care erau în
regelui Ferdinad I”, adus din rândurile armatei, până în 1920 aflându-se la
din 6 iunie 1930 cu omul de încrederea al regelui Carol al II-lea, generalul Gabriel
Atât timp cât la conducerea Prefecturii Poliţiei Capitalei s-a aflat generalul
primite din partea regelui Carol al II-lea şi a concubinei sale Elena Lupescu248. El
transformă poliţia de siguranţă într-o poliţie politică care este pusă în slujba
243
C. Hamangiu, Op. cit., p. 692.
244
Gabriel Marinescu, Op. cit., p. 318.
245
„Revista pentru Siguranţa Statului”, Bucureşti, Anul I, nr. 1, 1925, p. 4.
246
Anuarul funcţionarilor Prefecturii Poliţiei Municipiului Bucureşti, Bucureşti, Tipografia
Poliţiei Municipiului Bucureşti, 1938, p. 10.
247
V. Bobocescu, Istoria poliţiei române, Bucureşti, Edit. Ministerului de Interne, 2000, p. 244.
248
Ibidem, p 234.
-75-
Din istoria poliţiei române (1919-1940)
Între anii 1929-1933, generalul Gabriel Marinescu a sprijinit din umbră mişcarea
studenţilor legionari de la Târgu Mureş din aprilie 1936 acesta este trecut pe
aplice clasica lor răzbunare cu toporul, vor izbuti să arate încă o dată ţării, că nu
Constantin Dumitrescu, conflict care s-a soldat cu demisia din guvern şi din
funcţia de ministru de interne a lui Ion Mihalache252. Acest lucru l-a iritat pe prim-
ministrul Iuliu Maniu care la 13 ianuarie 1933 şi-a prezentat demisia, în audienţa
la rege cerând destituirea prefectului fapt care nu s-a întâmplat. Presa oficială
249
Ibidem, p. 244.
250
A fost asasinat în localitatea Strejnic din judeţul Prahova la 27 noiembrie 1940.
251
D.A.N.I.C., fond Direcţia Generală a Poliţiei, dosar 32/1925, f. 21-22.
252
Gheorghe Constantin, Şerbu Miliana, Op. cit., p. 116.
-76-
Din istoria poliţiei române (1919-1940)
orice subaltern. Este egal cu tine şi chiar cu mai întinse puteri chiar decât tine”
lui Gabriel Marinescu, acesta a fost un bun gospodar, organizator, pe această line
Prefectura Poliţiei Capitalei, care dura ore întregi, îngreunând rezolvarea unor
1939, judecătoria Poliţiei care relua o mai veche tradiţie de pe vremea Agiei, cea a
judecătorii ot vel Agă (judecătoria de pe lângă poliţie), din vremea lui Alexandru
gardienilor din Prefectura Poliţiei Municipiului Bucureşti care din 7 iulie 1931 va
253
George Cariadi, Domnul colonel Gabriel Marinescu în „Revista Poliţiei”, Bucureşti, Anul
XIV, nr. 4, 1936, p. 2.
254
V. Bobocescu, Istoria poliţiei române, Bucureşti, Edit. Ministerului de Interne, 2000, p. 246.
255
G. Ghindă, Un plan de lucru la Prefectura Municipiului în „Cronica Poliţiei”, Bucureşti, Anul
I, nr. 1, 1931, p. 13.
256
Vasile Bobocescu, Op. cit., p. 273.
257
Îndrumător în Arhivele Statului. Municipiul Bucureşti, vol. I, Bucureşti, f.edit., 1976, p. 186.
-77-
Din istoria poliţiei române (1919-1940)
Algiu, în 1890 s-a realizat restaurarea clădirii care ajunsese „într-o completă
France. Şi în 1927 prin grija directorului poliţiei Gh. Săulescu, clădirea va „suferi
258
C. Moţăţeanu, Un pas înainte în „Cronica Poliţiei”, Bucureşti, Anul I, nr. 3, 1931, p. 1.
259
Ibidem, p. 13.
260
În locul în care astăzi se găseşte Direcţia Arhivelor Naţionale Istorice Centrale.
261
Vasile V. Daşkevici, Istoricul reşedinţelor poliţiei Capitalei: fosta Agie, Bucureşti, Tipografia
„Cultura”, 1934, p. 48.
262
Gabriel Marinescu, Aspecte din viaţa poliţiei Capitalei, Bucureşti, Edit. Eminescu, f.a., p. 283.
-78-
Din istoria poliţiei române (1919-1940)
mai făcea faţă noilor realităţi, fiind neîncăpătoare şi improprie pentru personalul
război. Astfel din iniţiativa generalului Gabriel Marinescu s-a construit în anul
care s-a numit Palatul Prefecturii Poliţiei Municipiului Bucureşti, clădire care a
noastre264. Noul edificiu modern cu 6 etaje avea 250 de camere şi săli în care se
vor instala servicii poliţieneşti care până atunci erau răspândite în diferite cartiere
medical, în diverse localuri pentru care Statul plătea înainte „chirii” 265. Tot
existând doar în cadrul Siguranţei Statului şi la Parchetul Ilfov 266 (din 1914) unde
Judiciară”. La noi fraţii Minovici au fost cei care au înfiinţat pentru prima dată un
263
Vasile V. Daşkevici, Op. cit., pp. 56-57.
264
Vasile Bobocescu, Istoria poliţiei române, Bucureşti, Edit. Ministerului de Interne, 2000, p
250.
265
Gabriel Marinescu, Op. cit., p. 303.
266
Ibidem, p. 318.
267
Ibidem, p. 240.
-79-
Din istoria poliţiei române (1919-1940)
individ până atunci, ca fiind recidivist269. Prin legea de organizare a poliţiei din 21
iulie 1929 la articolul 10 din lege era prevăzut înfiinţarea unui astfel de birou. La
Cazierului Poliţienesc.
de cazare a gardienilor publici care până atunci locuiau prin „funduri de mahalale”
util, acolo unde nevoia îi reclama”272. Cazarma avea 234 de săli mari: dormitoare
pentru gardienii publici, săli de masă, bucătării, spălătorii, săli de baie, 2 săli
268
V. Firea, Cazierul poliţienesc în „Poliţia Modernă”, Bucureşti, Anul VIII, nr. 86, 1933, p. 7.
269
Ibidem, p. 7.
270
Vasile Bobocescu, Istoria poliţiei române, Bucureşti, Edit. Ministerului de Interne, 2000, p.
248.
271
Ibidem, p. 248.
272
Gabriel Marinescu, Op. cit., p. 105.
-80-
Din istoria poliţiei române (1919-1940)
împuşcare.
către organele de linie de la centru. Prin aceeaşi lege, Prefectul Poliţiei Capitalei
era funcţionarul public cu cele mai întinse puteri de poliţie, el cumulând complet
cursul anului 1936, Prefectura număra 3015 persoane, dintre care 322 de ofiţeri de
273
Vasile Bobocescu, Op. cit., p. 249.
274
Idem, Momente din istoria Ministerului de Interne (1821-1944), Bucureşti, Edit. Ministerului
de Interne, f.a., p. 227.
275
Monitorul Oficial, nr. 5 din 7 ianuarie 1936, p. 120.
276
Dimitrie Mântulescu, Op. cit., p. 221.
-81-
Din istoria poliţiei române (1919-1940)
Siguranţei Statului, lucru ce se face cunoscut prin circulara din 22 august 1940.
autonomie ce-i fusese creat prin legile anterioare278. Însă prin acest proiect s-a
organizarea lor proprie care diferă şi este mai complexă din punct de vedere al
277
Vasile Bobocescu, Op. cit., p. 229.
278
Îndrumător în Arhivele Statului. Municipiul Bucureşti, vol. I, Bucureşti, f.edit., 1976, pp. 74.
279
D.A.N.I.C., fond Direcţia Generală a Poliţiei, dosar 191/1940, f. 251.
-82-
Din istoria poliţiei române (1919-1940)
CONCLUZII
instituţiei o organizare deficitară, care s-a menţinut de-a lungul primului deceniu
1929.
româneşti unite cu ţara, trebuind să facă faţă atât problemelor care ţineau de
-83-
Din istoria poliţiei române (1919-1940)
electorale care de cele mai multe ori dădeau naştere la abuzuri, datorită atribuţiilor
de poliţie ale diferiţilor funcţionari din administraţia de Stat. De cele mai multe ori
ţări profund revizioniste: Rusia sovietică şi Ungaria, poliţia română s-a confruntat
comuniste şi legionare, de multe ori fiind folosite metode violente care încălcau
din 21 iulie 1929 s-a dat o nouă organizare poliţiei române, bazată pe principii
-84-
Din istoria poliţiei române (1919-1940)
poliţie, Chesturile de poliţie din municipii, Poliţiile din oraşele reşedinţe de judeţ,
Direcţiei Generale a Poliţiei a fost Direcţia Poliţiei de Siguranţă care deţinea largi
Nicoleanu (1919-1930), omul de încredere al regelui Ferdinad I care din 1930 este
regale.
fundamental pe care s-a clădit această lege a fost unificarea poliţiei administrative
-85-
Din istoria poliţiei române (1919-1940)
subordonarea poliţiei intereselor monarhice astfel că una din cele mai importante
importante edificii cum este Cazarma Gardienilor Publici „Carol al II-lea” (1932)
sporirea puterii represive a poliţiei, ilustrativă în acest sens fiind legea din 18 iunie
1938 prin care poliţia urbană din judeţe este trecută sub conducerea
septembrie 1938).
-86-
Din istoria poliţiei române (1919-1940)
procesele istorice care au avut loc în cele două decenii, trecerea de la o etapă la
alta marcând atât în sens pozitiv cât şi negativ această instituţie importantă a
Statului.
-87-
Din istoria poliţiei române (1919-1940)
BIBLIOGRAFIE GENERALĂ
I. IZVOARE
A. IZVOARE DOCUMENTARE :
a. Inedite:
b. Edite:
Corint, 2001.
B. JURIDICE :
Românească, 1900-1942.
-88-
Din istoria poliţiei române (1919-1940)
1882, nr. 169 din 2 august 1929, nr. 19 din 25 ianuarie 1930.
C. PERIODICE :
1932, 1938-1940)
1946)
-89-
Din istoria poliţiei române (1919-1940)
II. LUCRĂRI:
A. SINTEZE-TRATATE:
B. INSTRUMENTE DE LUCRU
f.edit., 1976.
C. LUCRĂRI GENERALE:
-90-
Din istoria poliţiei române (1919-1940)
D. LUCRĂRI SPECIALE:
Interne, 2000.
Stat a României în „Revista arhivelor”, Bucureşti, Anul XI, 1968, pp. 153-
164.
de Interne, 2000.
-91-
Din istoria poliţiei române (1919-1940)
Românesc”, 1925.
f.edit., 1938.
-92-
Din istoria poliţiei române (1919-1940)
20. Marinescu, Gabriel, Aspecte din viaţa poliţiei Capitalei, Bucureşti, Edit.
Eminescu, f.a.
„Curierul”, 1945.
1930.
25. Sultănescu, Ion, Gaiţă, M., Din cronica poliţiei la curbura Carpaţilor,
-93-
Din istoria poliţiei române (1919-1940)
LISTA ANEXELOR
-94-
ANEXA I
Guvernele şi Miniştrii de Interne ai României
(1918-1940)
3. EUGEN BIANU
4. DIMITRIE MÂNTULESCU
ANEXA III
Organizarea Ministerului de Interne (1893-1908)
Servicii centrale (Legea din 19 aprilie 1892) Servicii speciale (Legea din 19 aprilie 1892)
1.Direcţiunea Administraţiei 1.Biroul Poliţiei Generale şi 1.Direcţia Generală a Poştei, Telegrafului şi
Generale, a Personalului şi a Statisticii Telefoanelor (trece prin Legea din 28 martie 1926 la
Poliţiei de Siguranţă 2.Biroul Siguranţei Generale
Ministerul Lucrărilor Publice)
3.Biroul Personalului
1.Direcţiunea Administraţiei 1.Serviciul Poliţiei Generale 2.Direcţiunea Generală a Serviciului Sanitar Civil
Generale, a Personalului şi şi Statisticii (trece prin Legea din 25 aprilie 1922, la Ministerul
Poliţiei Generale (îşi schimbă 2.Serviciul Administraţiei Muncii, Sănătăţii şi Ocrotirilor Sociale, creat la 30
denumirea prin Legea din 1 Generale şi Contenciosului martie 1920)
noiembrie 1892, fiind împărţită în 3.Serviciul Personalului. 3.Direcţiunea Generală a Serviciului Penitenciarelor
3 servicii) (trece prin Legea din 23 aprilie 1914, la Ministerul
2.Direcţiunea Administraţiei Judeţene şi Comunale
3.Serviciul Contabilităţii Centrale Justiţiei)
4.Serviciul Arhitecturii 4.Direcţiunea Monitorului Oficial şi Imprimeriei
5.Serviciul Registraturii Generale Statului (trece prin Legea din 31 decembrie 1927 la
Ministerul Finanţelor)
Servicii exterioare ale Ministerului de Interne (Legea din 19 aprilie 1892)
Inspectoratele Generale Administrative
Prefecturile de judeţe
Subprefecturile de judeţe
Subprefecturile de plăşi
Primăriile de comune rurale şi urbane
Organizarea Direcţiunii Poliţiei şi Siguranţei Generale conform Legii din 17 martie 1908
Secţiunea Siguranţei Generale Secţiunea Poliţiei
Biroul Controlului Străinilor
Biroul de Siguranţă şi Informaţii
Biroul Poliţiei de Frontieră
Biroul Presei şi Interpreţilor
ANEXA IV
Reorganizarea Ministerului de Interne prin Legea din 20 iunie 1913
Servicii speciale Servicii centrale
1.Direcţiunea Administraţiei Generale, Personalului şi
Statisticii
1.Direcţiunea Generală a Serviciului Sanitar 2.Direcţiunea Poliţiei şi Siguranţei Generale
2.Direcţia Generală a Telegrafelor, Poştelor şi 3.Direcţiunea Administraţiei Judeţene şi Comunale
Telefoanelor 4.Direcţiunea Contabilităţii
3.Direcţiunea Generală a Închisorilor 5.Direcţiunea Islazurilor Comunale, Învoielilor
4.Direcţiunea Generală a Monitorului Oficial şi Agricole şi Contenciosului
Imprimeria Statului 6.Administraţia Caselor Speciale (din 29 dec. 1913
5.Consiliul Administrativ permanent Direcţia Caselor Speciale)
7.Serviciul Arhitecturii
8.Registratura generală şi intendenţa
Organizarea Direcţiunii Poliţiei şi Siguranţei Generale
Subdirecţiunea poliţiei generale, personalului şi Subdirecţiunea siguranţei generale - condusă de un
controlului - condusă de un subdirector subdirector
1.Biroul Siguranţei Generale
1.Biroul personalului 2.Biroul secretariatului
2.Biroul poliţiei generale şi de fruntarie 3.Biroul presei şi interpreţilor
3.Biroul controlului şi inspecţiilor 4.Biroul de fotografie şi identificare şi Biroul de
cercetări şi urmăriri
Birouri comune:
Registratura
Arhiva
ANEXA V
Direcţiunea Poliţiei şi Siguranţei Generale (1924-1929)
Organe centrale Organe teritoriale (exterioare)
1.Serviciul Poliţiei Tehnice 1.Prefectura Poliţiei Capitalei
2.Serviciul Control şi Inspecţii 2.Inspectoratele Regionale de Poliţie şi Siguranţă
3.Direcţiunea Administraţiei şi Personalului 3.Chesturile de poliţie din oraşele reşedinţă de judeţ
Serviciul Siguranţei 4.Serviciile sau Brigăzile de Siguranţă
4.Direcţiunea Poliţiei
Serviciul Controlului Străinilor şi 5.Poliţiile din oraşele nereşedinţă de judeţ, porturi, gări
de Siguranţă şi puncte de frontieră.
patru Brigăzi Centrale
Normele de organizare şi funcţionare
Comunele urbane Comunele rurale
Legea privitoare la poliţia rurală din 1868, modificată
Legea poliţie comunale urbane din 19 decembrie 1902, prin Legea pentru unificarea administrativă din 1925,
modificată prin Legea asupra organizării Poliţiei generale conform Legii din 1 mai 1923 şi a Regulamentului
a Statului din 1 aprilie 1903 şi prin Legea pentru asupra serviciului sergenţilor rurali din 13 octombrie
unificarea administrativă din 13 iunie 1925. 1904 şi Regulamentului asupra serviciului agenţilor
auxiliari ai poliţiei generale a Statului din 20 iunie 1903.
1.Poliţia sanitară
2.Poliţia vamală
Alte categorii de poliţii
În comunele rurale:
Poliţia 1.Şefii de În chestiuni
În comunele urbane
reşedinţe şi nereşedinţe: 1.Primarul (Delegaţia gărilor: vamă. de executarea
1.Şeful Pretorul permanentă şi Cons. 1.Şeful 2.Inspectorii legilor
1.Şeful poliţiei(poliţai, Prefectul şi Comunal)
serviciului comisar) Ministerul de Interne 2.Pretorul Autorităţile poliţiei vamali. vamale şi
special de 2.Prefectul În materie de poliţie 3.Prefectul prevăzute în 2.Prefectul 3.Ministerul monopol,
siguranţă 3.Ministerul judiciară şi: În comunele urbane,
2.Inspectoratul În comunele reşedinţe şi diferitele legi 3.Min. de finanţelor. Corpul
Parchetul
Autorităţi şi municipii: Parchetul general
nereşedinţe:
1.Primarul(Deleg.
administrative. Interne Grănicerilor
1.Prefectul poliţiei
poliţieneşti: 3.Direcţiunea
2.Ministerul de
Ministerul de Justiţie perm. şi Cons. Şeful poliţiei Poliţia depinde de
Poliţiei şi
Siguranţei
Interne Comandamentele Comunal) administrative fruntariilor şi Min.
În materie de militare nu sunt 2.Prefectul
Generale poliţie judiciară şi: autorităţi poliţieneşti Ministerul de Interne în Comunele a porturilor Finanţelor, în
4.Ministerul de 1.Parchetul În Comune municipii: rurale e notarul. depinde direct chestiuni
Interne 2.Parchetul general 1.Primarul(Deleg.
3.Ministerul justiţiei perm. şi Cons. de Min. de militare de
Comunal) Interne Min. de
2.Ministerul de Interne
Război.
Ofiţerii speciali de În comunele rurale:
Sergenţii de Taxatorii,
siguranţă care nu sunt Formaţiunile Guarzii Comunali în
Organe sau şefi de servicii sergenţilor de oraş.
Jandarmii de la
Comune şi Guarzii
Diferiţi agenţi oraş şi agenţii impiegaţii şi
Formaţiuni de Agenţii speciali de la Agenţii speciali de câmpeni sau pândarii de
speciali. agenţii
inspectoratele, siguranţă şi posturi şi secţii ţarini.
auxiliari
execuţie: serviciile, brigăzile şi
În comunele urbane:
Formaţiunile sergenţilor de auxiliari
centrele de siguranţă Jandarmii de oraş. oraş.
ANEXA VI
Sunt ofiţeri permanenţi de Comisarii şi Agenţii vamali de
Subofiţerii reangajaţi de
poliţie: orice grad şi clasă
Ofiţerii speciali de la posturile şi secţiile de subcomisarii
1.Prefecţii de poliţie, Ofiţerii, subof. şi
siguranţă. Jand.
afară de ai Capitalei şi În oraşe: Prefectul, de poliţie soldaţii trupei
1.Inspectorii generali. Ofiţerii subalterni şi
Iaşului. Primarul, membrii însărcinaţi cu paza
2.Subinspectorii comandanţii de
2.Directorii Prefecturilor
companii. delegaţiei frontierelor.
generali. şi poliţiilor. Căpitanii de port şi
3.Subdirectorii 3.Inspectorii de poliţie.
Pretorii. permanente, Funcţionarii
Ofiţeri de 4.Şefii şi Subprefecţii. funcţionarii tehnici şi înlocuitorii lor
5.Subşefii serviciilor
4.Poliţaii.
Prefecţii. sanitari precum şi arătaţi în legile legali.
poliţie: 5.Comisarii. Primarii
de siguranţă 6.Subcomisarii.
Notarii în caz de flagrant şefii poliţiei. respective. Comunelor rurale,
6.Comisarii şi delict. La sate: Prefectul,
7.Inspectorii şi subinsp. inspectorii
Eventual Şefii sau
7.Subcomisarii generali de poliţie Pretorul, inginerii şi comunelor şi
speciali de siguranţă Subşefii de vamă.
Subdirectorii gen. de medicii judeţului. agenţii poliţiei
Şefii şi subşefii de gări
poliţie. judiciare în genere.
în posturile unde nu sunt
ofiţeri de poliţie.