1.

Notiuni introductive
In practica judiciarae,urmarile incalcarii normelor privind circulatia pe drumurile publice sunt denumite generic ,,accidente de circulatie . Accidentele de circulate reprezinta, de fapt, consecinte ale incalcarii normelor privind circulatia pe drumurile publice, constituind infractiuni prevazute de legea penala. Pe langa marile avantaje si facilitati aduse in viata persoanei si a societatei transporturile auto au produs si continua sa produca efecte deosebite. Printre acestea se numara, pierderile de vieti omenesti si pagubele materiale incalculabile. Statisticile intocmite atat pe plan mondial, cat si la nivel national evidentiaza faptul ca accidentele de circulate ocupa locul al trei-lea, ca factor de mortalitate, dupa bolile cardio-vasculare si cancer, iar pentru persoanele ce nu depasesc 35 ani, accidentele de circulatie constituie principal cauza de deces. In lume, se inregistreaza 12 decese si peste 60 de vatamari la fiecare 3 minute, iar in decursul unei zile aproape 1 000 morti si peste 20 000 de vatamari. Accidentele de circulate pot fi clasificate astfel: coliziunea mijloacelor de transport; rasturnarea si avarierea unor vehicule; --- lovirea unor obiecte fixe aflate pe partile laterale ale drumului public; caderea unui calator, incarcator, insotitor etc. de pe scara sau din caroserie; In cele ce urmeaza, ma voi referi la metodica cercetarii infractiunilor de ucidere si vatamare corporala din culpa rezultate in urma evenimentelor rutiere , acestea fiind faptele cu pericolul social cel mai ridicat. Pe de alta parte, retinem ca metodica cercetarii celorlalte infractiuni distrugerea din culpa, abuzul in serviciu contra intereselor publice si neglijenfa in serviciu este aceeasi, indiferent daca faptele s-au comis pe un drum public sau in alte locuri. Infractiunea de ucidere din culpa face parte din grupul infractiunilor contra persoanei si din subgrupul infractiunilor contra vietii, integritatii corporale si sanatatii, deosebindu-se de omor prin forma de vinovatie. In forma sa tipica,uciderea din culpa poate prezenta multiple modalitafi faptice determinate de imprejurarile concrete in care s-au savarsit fapta locul, timpul, datele privind conditia victimei, existenta culpei comune precum si de cauzele ce au generat culpa neatentie, nepricepere, imprudent, pripeala s.a. Uciderea din culpa prezinta si anumite modalitati normative agravate, respectiv comiterea faptei ca urmare a nerespectarii dispozitiilor legale, ori a masurilor de prevedere pentru exercitiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anumite activitati. In aceasta modalitate, uciderea din culpa poate fi savarsita si de conducatorul unui vehicul fie cu tractiune mecanica, fie cu tracfiune animala , fapta fiind caracterizata prin cauza ce a determinat rezultatul produs si anume nerespectarea regimului legal de exercitare a unei profesii, meserii ori unei anumite activitati. O alta modalitate normativa agravata priveste savarsirea infractiunii de catre un conducator auto ce avea in singe o imbibatie alcoolica peste limita legala ori era in stare de ebrietate. Pentru a se retine savarsirea uciderii din culpa in aceasta modalitate se cer intrunite urmatoarele cerinte esentiale:

 faptuitorul sa aiba calitatea de conducator al unui autovehicul-autoturism, autocamion, autobuz,

troleibuz, tramvai sau orice mijloc de transport .Cu propulsie mecanica care circula pe drumurile publice; autorul infractiunii sa fi avut in momentul savarsirii faptei o imbibatie alcoloica peste limita legala ori sa se fi aflat in stare de ebrietate. Aceasta ultima cerinta constituie tot nerespectarea dispozitiilor legale privind conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul, Regulamentul rutier incriminand o asemenea fapta, savarsita de persoana aflata intr-o astfel de stare. Referitor la aceasta modalitate, trebuie precizat faptul ca legiuitorul a prevazut alternativa formelor de intoxicatie alcoolica, pe de o parte, datorita imprejurarii ca o persoana poate fi in stare de ebrietate fara sa ajunga la limita legala de imbibatie alcoolica, iar, pe de alta parte, din considerentul ca starea de ebrietate poate fi dovedita prin orice mijloc de proba. Daca uciderea din culpa a fast savarsita de un conducator auto profesionist, aflat in stare de ebrietate, este indeplinita a treia modalitate normativa agravata, legea instituind prezumtia legala de culpa pentru cei ce exercita o profesie sau meserie intr-o astfel de stare si cauzeaza uciderea unei personae. In sfarsit, ultima modalitate agravata a infractiunii de ucidere din culpa este pluralitatea de victime, ea privind toate modalitatile de savarsire a infractiunii atat cea simpla, cat si cele agravate. Pentru infractiunea de ucidere din culpa actiunea penala se pune in miscare din oficiu, urmarirea penala se efectueaza de organele de cercetare ale politiei, iar judecata in prima instanta se face de catre judecatorie. Vatamarea corporala din culpa este fapta persoanei care cauzeaza, din culpa, unei alte persoane vreuna din vatamarile, consecinte ale infractiunilor de vatamare corporala sau vatamare corporala grava. In forma sa simpla tipica fapta consta dintr-o actiune sau inactiune prin care s-a pricinuit integritatii corporale sau santatatii o vatamare care necesita pentru vindecare ingrijiri medicale de cel mult 60 de zile. Legea prevede si doua modalitati agravate. In cazul primei modalitati agravate se cere ca element circumstantial cauzarea unei vatamari ce necesita pentru vindecare ingrijiri medicale mai mult de 60 de zile sau fapta sa se fi soldat cu pierderea unui simt sau organ, incetarea functio-narii acestora, o infirmitate permanenta fizica ori psihica , slujirea, avortul ori punerea in primejdie a vietii persoanei. A doua modalitate agravata cuprinde atat forma tipica, cat si prima modalitate agravata la care se adauga imprejurarea ca savirsirea faptei este rezultatul nerespectarii dispozitiilor legale privitoare la exercitarea unei profesii sau meserii ori pentru indeplinirea unei anumite activitati sau nerespectarii masurilor de prevedere pentru desfasurarea acestora. Este cazul faptelor de acest gen savarsite de persoanele ce conduc un vehicul pe drumurile publice. Cunoscand modalitatile normative si faptice ale infractiunilor de ucidere din culpa si vatamare corporala din culpa, organele de urmarire penala au posibilitatea, pe linga asigurarea unei incadrari juridice corespunzatoare, in raport cu infractiunea concret savirsita, sa stabileasca problemele pe care trebuie sa le lamureasca cercetarea si, implicit, activitatile corespunzatoare ce vor fi desfasurate pentru administrarea probelor.

2. Problemele pe care trebuie sa le lamureasca cercetarea.

Organele de urmarire penala se confrunta cu o multitudine de situatii, iar lamurirea problemelor pe care le ridica cercetarea si efectuarea activitatilor necesare in acest scop impune insusirea unor cunostinte din diverse domenii de activitate. Principalele probleme ce urmeaza a fi lamurite pe parcursul cercetarii sunt:

1. Locul producerii accidentului si consecintele incalcarii normelor privind circulatia pe

drumurile publice; 2. Mecanismul producerii accidentului de circulate si cauzele acestuia; 3. Starea victimei dupa accident; 4. Persoanele vinovate si forma de vinovatie; 5. Existenta concursului de infractiuni si posibilitatile de extindere a cercetarilor; 6. Cauzele, conditiile si imprejurarile care au determinat, inlesnit sau favorizat savarsirea infractiunilor. 1. Locul producerii accidentului si consecintele incalcarii normelor privind circulatia pe drumurile publice. Despre producerea unor accidente de circulate soldate cu moartea sau vatamarea integritatii corporale ori a sanatatii unor persoane, organele de urmarire penala se sesizeaza prin toate modurile de sesizare cunoscute plangere, denunt, din oficiu ponderea detinind-o denuturile facute de participantii la traficul rutier conducatori auto, biciclisti, pietonii etc. Pentru ca uciderea sau vatamarea corporala din culpa sa fie considerate rezultat al incalcarii normelor privind circulatia pe drumurile publice, locul faptei trebuie sa fie situat pe un astfel de drum, adica pe o cale de comunicatie terestra mai putin caile ferate amenajata pentru circulatia vehiculelor, aflata in administratia unui organ de stat, daca este deschisa circulatiei publice. Sublinierea se impune intrucat uciderea sau vatamarea corporala din culpa savarsita in afara drumului public drumuri forestiere, petroliere, miniere etc., ori drumuri de incinta, aflate in administrarea unei unitati publice onstituie alte infractiuni de exemplu, infractiuni la regimul protectiei muncii. Trebuie precizat ca sunt deschise circulatiei publice si drumurile ce deservesc in mod obisnuit o anumita unitate sau orgaiiizatie publica, daca respectiva unitate sau organizatie nu considera necesar sa ia masuri de restrictie instaland panouri vizibile de interzieere a circulatiei publice iar pe drumurile in cauza circula atat autovehicule proprii, cat si alte vehicule. Lamurirea locului unde s-a produs accidentul prezinta, deci importanta deosebita, atat sub aspectul corectei incadrari juridice a faptei sa-varsite, cat si pentru stabilirea competentei de cercetare atat din punct de vedere material, cat si teritorial, cunoscut fiind faptul ca in cazul infractiunilor contra protectiei muncii urmarirea penala se efectueaza, in mod obligator, de catre procuror. Sub aspectul urmarilor nerespectarii normelor de circulate pe drumurile publice, cercetarea trebuie sa lamureasca daca evenimentul a cauzat uciderea uneia sau mai multor persoane, vatamarea integritatii corporale sau sanatatii uneia ori mai multor persoane, pagubirea patrimoniului unei persoane, precum si existenta raportului de cauzalitate intre actiunea sau inactiunea conducatorului auto si rezultatul, produs. In cazul infractiunii de vatamare corporala din culpa intereseaza natura va- tamrilor produse de accidentul de circulate si, in special, gravitatea acestora. De fapt, acest ultim aspect se constituie in una din principalele probleme ale cercetarii. Raportata la gravitatea vatamarilor pricinuite,vatamarea corporala din culpa atrage dupa sine atat o incadrare juridical corespunzatoare, cat si determinarea metodicii specifice de cercetare, dupa cum fapta a fost savarsita in forma ei tipica sau in cele doua modalitati agravate.

Lamurirea sub toate aspectele a consecintelor nerespectarii normelor privind circulatia pe drumurile publice atat in legatura cu uciderea din culpa si vatamarea corporala din culpa propriu-zise, cat si cu privire la alte urmari este de natura sa asigure cadrul necesar pentru solutionarea temeinica si legala a cauzei. 2. Mecanismul producerii accidentului de circulajie si cauzele acestuia Diferitele analize statistice efectuate pe plan national si international demonstreaza ca accidentele de circulate nu sunt intamplatoare si nici imprevizibile sau inevitabile, intamplatoare fiind numai aparitia lor la un moment dat.In literatura de specialitate se arata ca prin stabilirea actiunii care a determinat accidentul se poate determina cine este autorul, si prin urmare, cine poate fi tras la raspundere, acesta fiind sensul cercetarii raportului de cauzalitate in domeniu.Factorii care concura la producerea accidentelor de circulate pot fi grupati in doua mari categorii: factorii externi si factorii interni. Dintre acestia amintim: a) caracteristicile si starea drumului public; b) conditiile meteorologice si de vizibilitate; c) intensificarea traficului rutier pe artera respectiva; d) starea autovehiculelor angajate in accident; e) starea si comportamentul participantilor la traficul rutier. a) Caracteristicile si starea drumului public Pentru aprecierea cat mai exacta a imprejurarilor in care s-a produs accidentul de circulatie, precum si a altor factori perturbatori in relatia autovehicul conducator auto victima, organele de urmarire penala trebuie sa se edifice asupra drumului sau portiunii de drum unde s-a produs evenimentul rutier.Elementele caracteristice ce definesc forma unui drum inplan in profil longitudinal si transversal constituie elemente geometrice ale drumului. De aceea, organele de urmarire penala trebuie sa lamureasca ce sectiune are drumul in profil longitudinal, in pant. Aceeasi importanta trebuie acordata si profilului transversal al drumului rambleu ori debleu . Cele mai des intalnite elemente geometrice ale drumului sunt: aliniamentele, curbele, declivitatile, latimea partii carosabile si acostamentele. Existenta curbelor, ofera posibilitatea stabilirii masurilor de conduita preventiva pe care trebuia sa le ia conducatorul auto, stiut fiind faptul ca in astfel de situatii, viteza pentru atacarea virajelor trebuie mult si din timp redusa, raza de curbura fiind elemental geometric ce influenteaza direct asupra stabilitatii si inscrierii autovehiculului in curba. Larnurind aceste probleme, organul de urmarire penala va putea ulterior stabiii daca cel aflat la volan a rulat cu viteza pina la limita evitarii oricarui pericol", daca s-a conformat indicatoarelor rutiere ce impuneau restrictive de viteza in zona ori daca victima prin actiunile sau in actiunile sale a contribuit sau nu, partial ori in exclusivitate, la produ- cerea accidentului. Referitor la partea carosabila portiunea centrala a drumului , trebuie stabilita latimea acesteia, numarul de benzi pe sens, existenta trotuarelor si a bordurilor de incadrare, a acostamentelor. Trebuie urmarita existenta indicatoarelor rutiere, a marcajelor transversale si longitudinale, in raport cu acestea putanduse aprecia atat comportamentul participantilor la traffic cat si alte elemente ce pot demonstra mecanisjnul producerii accidentului si cauzele care 1-au generat. De o atentjie deosebita trebuie sa se bucure lamurirea problemei privind invelisul drumului. Invelisul partii carosabile prezinta o mare varietate: beton, beton asfaltat, pavaj de piatra, pamant, nisip etc. Importanta cunoasterii acestui aspect deriva din aceea ca, in raport cu suprafata ce acopera calea de

rulare se va calcula si coeficientul de aderenta al pneurilor, element esential in stabilirea vitezei autovehiculului, atat inainte, cat si in momentul impactului. In literatura de specialitate sunt prezentate o serie de circumstante care influenteaza fiziologia conducerii si limitele de adaptabilitate ale conducatorului auto, generate de caracteristicile geometrice si topemetrice ale cailor rutiere. Astfel, latimea benzii de circulatie are efect asupra capacitatii de conducere a autovehiculului. Reducerea latimii benzii produce un efect psihologic asupra conducatorului auto, materializat in micsorarea capacitatii de conducere cu 1525% fata de situatia cand ar circula pe o banda cu latimea normala.Starea caii rutiere are repercusiuni asupra capacitatii de conducere si in cazul in care suprafata carosabila este deteriorata. La deplasarea pe un astfel de drum valoarea aderentei la un a1numit moment poate sa nu fie aceeasi la toate rotile, ceea ce sporeste probabilitatea producerii derapajului. Formarea unor declivitati mari in imbracamintea drumului nesemnalizate determina, mai ales in conditiile circularii - cu viteze mari, producerea unor defectiuni la sistemele de diretie sau rulare, in acest fel explicandu-se pierderea controlului volanului, intrarea in coliziune cu alte autovehicule ori parasirea partii carosabile. Cele expuse prezinta importanta in aprecierea corecta a situatiei de la fata locului, a imprejurarilor care au concurat la producerea accidentului si, in final, la stabilirea vinovatiei persoanelor implicate. b) Condifiile meteorologice si de vizibilitate Vizibilitatea in sectorul de drum pe care s-a produs accidentul de circulatie este determinata, in primul rand, de starea si caracteristicile drumului public. In afara acestora, vizibilitatea mai poate fi influentata si de: conditiile atmosferice existente in momentul producerii accidentului, prezenta vegetatiei copaci, tufe etc. pe partile laterale ale drumului, circulatia pe timp de noapte s.a., Dupa cum rezulta din statisticile si cercetarile efectuate, conditiile meteorologice nefavorabile ceata, ploaie, ninsoare, polei etc. , pe de o parte micsoreaza vizibilitatea si fac drumul aluneeos, iar, pe de alta parte, afecteaza capacitatea de conducere, prin suprasolicitarea sistemului nervos central. Sub aspectul lamuririi mecanismului producerii accidentului si deci a vinovatiei persoanelor implicate, factorii meteorologici mentionati au inraurire directa asupra coeficientului de aderenta. Variartia coeficientului de aderenta in diverse conditii de deplasare a autovehculelor si in raport cu diversi factori ce afecteaza valoarea acestora a fost stabilita pe cale experimentaia. In afara de natura invelisului drumului si de conditiile meteorologice, valorile coeficientului de aderenta sunt influentate si de constructia si starea anvelopelor elasticitate, profil, presiune, grad de uzura s.a. Pantele, rampele si curbele reduc considerabil vizibilitatea in planul drumului, acestea fiind generatoare de evenimente rutiere, mai ales in cazul manevrelor de depasire pe sectoarele de drum respective. Circulatia pe timp de noapte favorizeaza producerea evenimentelor rutiere, datorita faptului ca obstacolele aflate pe partea carosabila sau in imediata apropiere a acesteia pe acostament ori in afara drumului par a fi mult mai departe si rnai mari decit in realitate. Acest lucru trebuie avut in vedere atat in stabilirea situatiei exacte de la fata locului, cat si in aprecierea declaraiilor invinuitului sau inculpatului, martorilor ori persoanelor vatamatte. c) Intensitatea traficului rutier pe artera respective Pentru a avea o imagine cat mai clara a mecanismului si cauzelor care au generat si concurat la producerea accidentului, cercetarea trebuie sa lamureasca intensitatea fluxului pe segmental de drum in momentul producerii evenimentului. Intensitatea circulatiei este un indicator de baza in aprecierea

fluxului de trafic. Ea este neuniforma in timp, modificandu-se in anumite ore din zi, zile ale saptamanii si luni ale anului, ceea ce infraenteaza negativ desfasararea traficului, favorizand producerea accidentelor. Crescand intensitatea si viteza de circulatie apare perioolul coliziunii autovehiculelor care circula pe aceeasi banda, cauza principala fiind franarea brusca si nepastrarea distantei dintre autovehiculele care se succed. Literatura de specialitate evidentiaza elementele care timiteaza si adesea intrerup fluenta traficului rutier. Astfel, intersectiile la acelasi nivel sunt cele mai frecvente locuri" generatoare de accidente de circulate. Dupa opinia acelorai autori, abundenta de in-dicatoare, reclame si diverse panoari distrag atentia conducatorilor auto si chiar il orbesc. De asemenea, circulatia pe aliniamente lungi si monotone pot provoca oboseli si, uneori, adormirea la volan.Lamurirea acesitei probleme este importanta, atat pentru stabilirea vizibilitatii influentata de prezenta pe artera rutiera a altor mijlpace de transport r cat si pentru evidentierea faptului daca cel aflat la volan a respectat sau nu obligate ce-i reveneau, in conditile deplasirii pe o artera intern circulara. d) Starea autovehiculelor angajate in accident In traficul rutier, coliziunile dintre autovehicule pot fi de cele mai diverse tipuri: frontale, fata-spate, laterale, sub aspectul numarului de dimensiuni cu care autovehiculul intra in impact ele putand fi unidimensionale sau bidimensionale. Organelor de urmarire penala le revine sarcina de a lamuri cauzele producerii acestor coliziuni si, in raport cu acestea, de a elucida mecanismul producerii accidentului de circulate. Din practica judiciara a rezultat ca intrarea gresita intr-un viraj, depasirea fara asigurare a altor autovehicule, explozia unui pneu si adormirea la volan sunt cauzele principale ale coliziunii frontale. Coliziunile fata-spate, produse, in special, pe soselele aglomerate din afara localitatilor si in traficul urban se datoreaza, fie nerespectarii distantei corespunzatoare fata de autovehiculul din fata raportata la viteza de circulate si conditiile de drum , fie defectiunilor existente la sistemul de franare, iluminare semnalizare, directie. In unele cazuri, nereducerea vitezei pe timp de noapte genereaza tamponarile autovehiculelor stationate. Coliziunile laterale produse in intersectii pot fi explicate prin neacordarea prioritatii de trecere ori a semnifieatiei culorii semaforului electric, precum si prin preselectarea defectuoasa a benzii de circulatie sau schimbarea brusca a directiei de mers. Lamurirea problemei starii autovehiculului angajat in accident prezinta important din mai multe considefente: ofera posibilitatea stabilirii exacte a imprejiirarilor producerii accidentului, a vitezei de impact, a pozitiei relative a autovehilelor s.a.; - - -da o imagine clara, atat asupra manevrelor efeetuate de cbnducatorul auto anterior impactului cat si asupra persoanelor vinovate de nerespectarea regulilor circulatiei pe drumurile publice; creaza posibilitatea evidentierii defectiunilor tehnice pe care le prezenta autovehiculul in momentul accidentului si, pe aceasta baza, stabilirea legaturii de cauzalitate dintre acestea si rezultatul produs. De retinut ca stabilirea starii tehnice a autovehiculului trebuie facuta imediat dupa producerea accidentului, stiut fiind ca ulterior se produc anumite modificari, cu toate consecmtele negative pe care le antreneaza si cu efect direct in determinarea cauzelor si mecanismului producerii evenimentului rutier, implicit a vinovatiei;

 asigura stabilirea si, ulterior evaluarea corecta a avariilor, respectiv a pagubelor materiale cauzate prin infractiune; este de natura sa conduca la o incadrare juridica corespunzatoare a faptelpr savarsite. e) Starea si comportamentul participantilor la traficul rutier Daca se admite ca peste 80% din accidentele de circulatie se datoresc factorului uman, este explicabila preocuparea organelor de urmarire penala de a lamuri sub toate aspectele starea si comportamentul persoanelor care au concurat la producerea accidentului. De fapt, factorii interni care contribuie la producerea evenimentelor rutiere sunt reprezentati de materialul uman conducatori auto,pietoni, biciclisti etc. dinamica accidentelor fiind, in principal, legata nemijlocit de conduita celui aflat la volan. Sub aspectul starii participantilor la trafic, indeosebi a conducatorilor auto, un rol important asapra limitelor fiziologice si psihice il au oboseala, boala, alcoolul si medicamentele. Diferite boli, coroborate cu consumul de medicamente ori stirmilente se constituie in factori favorizanti ai producerii accidentelor. Consumul de medicamente sedativele, hipotensivele, antialergicele,. antibioticele s.a , fiecare cu specifieul sau, influenteaza negativ capacitatea de conducere. Contrar unor pareri, cofeina nu diminueaza oboseala sau influenta alcoolului ci, la unele persoane, produce o stare contrara neliniste, tremurari, nesiguranta in miscari etc. Analizand comportamentul participantilor la trafic, organele de urmarire penala trebuie sa acorde atentie deosebita stabilirii masurilor luate si manevrelor efectuate de conducatorul auto pentru evitarea aceidentului. Acest lucru se impune mai ales in situatia cand se invoca starea de necesitate ori cazul fortuit. Starea de necesitate implica existenta anui pericol grav care nu ar putea fi inlaturat decat prin savarsirea unei fapte de natura penala. Astfel, fapta conducatorului auto de a frina brusc manevra in urma careia a intrat in derapaj si a lovit un alt autovehicul care circula regalamentar, producand vatamarea corpocala a unui pasager incercand sa opreasca autovehiculul din care cazuse o persoana si care era tirita, cu piciorul prins de usa, constituie stare de necessitate. Exista caz fortuit daca, in timp ce o persoana conducea autovehicolul cu viteza legala, datorita uzurii premature, pivotul inferior a iesit din lacasul sau in urma ruperii aecidentale a armaturii metalice ce fixeaza aceasta articulatie , facand ca mecanismul de directie sa se blocheze si sa se produca un accident de circulate soldat cu moartea unei persoane si vatamarea grava a alteia. Oboseala are ca efect principal incetinirea manevrelor, scaderea atentiei, nesincronizarea misearilor s. Conducerea autovehiculului intr-o asemenea stare, coroborata i accelerata de anumite circumstance caldura din cabina, zgomotul uniform al motorului, monotonia drumului etc. oboseste sistemul nervos.Toate acestea trebuie sa stea in atentia organelor de urmarire penala intrucit, in anumit situatii, starea de oboseala, pe langa faptul ca ex-plica imprejurarile care au dus la producerea accidentului, poate constitui temei pentru extinderea cercetarilor. Astfel, practica judiciara a statuat ca fapte unui functionar de a da dispozitie unui condueator auto, aflat in subordinea sa, sa plece mtr-o noua cursa pe o distanta mare, desi cunostea ca acesta este obosit, ca urmare a conducerii autovehiculului timp de mai multe ore, prevazand si acceptand in conditiile date timp de noapte si ploaie posibilitatea producerii unui accident cu consecinte vatamatoare pentra persoanele transportate si pentru autovehicul constituie in cazul cand asemenea consecinte au avut loc infractiunea de abuz in serviciu. Consumul de alcool, prin efectele sale paralizarea centrilor inhibatori, scaderea atentiei, incetinirea reflexelor, reducerea acuitatii vizuale, aparitia tulburarilor de echilibru s.a. afecteaza puternic

capacitatea de conducere auto si se constituie intr-o importanta cauza a producerii accidentelor de circulatie. Din punct de vedere al cercetarii, starea conducatorului auto si a victimei in momentul impactului, pe fondul consumului de alcool, are importanta deosebita, pe de o parte, pentru elucidarea mecanismului producerii accidentului si dovedirii vinovatiei, iar, pe de alta parte, pentru extinderea cercetarilor in cauza. Pentru a-si forma o imagine completa asupra .comportamentului conducatorului auto, "organele de urmarire penala trebuie sa lamureasca ce activitati a desfasurat acesta dupa producerea accidentului, respectiv daca sa oprit si a acordat primul ajutor victimei sau a transportat-o la cea mai apropiata unitate sanitara ori, dimpotriva, a parasit locul faptei, a abandonat autovehiculul implicat in accident s.a. Toate acestea, in afara asigurarii unei incadrari juridice corespunzatoare a faptelor, caracterizeaza profilul moral al faptuitorului, aspectul fiind reliefat si de cunoasterea comportamentului anterior al acestuia daca a mai fost cercetat pentru fapte similare ori sanctionat pentru incalcarea regulilor prevazute de Codul rutier etc. In legatura cu victimele trebuie sa se stabileasca ce calitate au avut pieton, biciclisti, insotitori, pasageri, ocupanti ai altor mijloace de transport , locul pe care-1 ocupau, actiunile intreprinse inainte de accident, manevrele efectuate pentru evitarea impactului, contributia lor la producerea accidentului.Ponderea conflictelor autovehicul pieton se inregistreaza In mediul urban unde, o data cu dezvoltarea oraselor a crescut spectaculos si traficul pietonal. Privit statisticilor,in zonele urbane 58% din accidente se produc din cauza nerespectarii regulilor de circulatie de catre pietoni. Pornind de la aceasta realitate, pe langa calitatea avuta in. evenimentul rutier, organele de urmarire penala trebuie sa elucideze si urmatoarele aspecte:
directia in care se deplasa victima in momentul in care a fost lovita de autovehicul;

distanta parcursa de la trotuar sau acostament spre axul drumului ori de la ultimul loc de oprire pana la locul impactului; viteza de deplasare; starea fizico-psihica a victimei Numai lamurind problemele enuntate, organele de urmarire penala vor putea aprecia exact imprejurarile in care s-a comis accidentul coutributia fiecarui participant la producerea lui si posibilitatea reala pe care a avut-o conucatorul auto de a evita impactul. Datele de mai sus trebuie colaborate cu viteza de deplasare a autovehiculului. Este cunoscut faptul ca daca viteza de rulare este mai mare, posibilitatea de evitare a aocidentului este mai mica. In raport ca viteza, create sau descreste, atat timpul, cat si distanta de oprire. Asadar, distanta parcursa de la observarea obstacolului, in raport ou viteza de deplasare a autovehiculului, este de natura sa confirme daca exista sau nu posibilitatea evitarii impactului. Viteza de deplasare a pietonului constituie un factor important in lamurirea mecanismului producerii accidentului. La prima vedere, s-ar parea ca stabilirea vitezei pietonului anterior impactului pe linga laptul ca este extrem de dificil de realizat ar putea in final duce la erori de apreciere, cu toate consecintele negative ce decurg din aceasta. Fara a intra in detalii amintim ca studiile de trafic pietonal au scos in evident faptul ca viteza de merse pe jos tinand cont de toate influentele obiective si subiective ramane practic aceeasi. Datele furnizate de cercetarea la fata locului, depozitiile martorilor oculari, declarabile invinuitului sau inculpatului pot contribui uneori destul de exact la stabilirea

vitezei pietonului inainte de accident. Astfel, daca acesta a circulat in pas obisnuit circa 4 km/h observandu-1 din timp, conducatorul auto are posibilitatea sa evite impactul. Nu acelasi lucru se poate realiza daca pietonul se angajeaza in traversare in fuga, adica avind o viteza de aproximativ 910 km/h. Literatura de specialitate ofera putine informafii despre biciclisti, desi acesti participanti la traficul rutier sunt, nu de putine ori, victime ale accidentelor de circulatie. Este cunoscut ca viteza de deplasare a biciclistilor variaza intre 10 km/h si 25 km/h. 3. Starea victimei dupa accident Daca in cazul uciderii din culpa problema principala este de a stabili legatura de cauzalltate si accidental produs, atunci cand din impact a fezultat vatamarea integritatii corporate a uneia sau mai multor persoane problema stabilirii starii victimei prezinta importanta deosebita. Cu ocazia cercetarii la fata locului, organele de urmarire penala trebuie sa consemneze, in detaliu, numarul, pozitia si marimea leziunilor existente pe corpul victimei, aceste date fiind de un real folos in elucidarea tuturor problemelor cauzei incadrare juridica, stabilirea competentei, alegerea metodicii adecvate de cercetare s.a. In cadrul evenimentelor rutiere pot fi intalnite fie leziuni produse prin impact direct, fie leziuni prin contact indirect. Din punct de vedere medico-legal, leziunile traumatice si aspectele lor morfologice mai importante sunt: echimozele, excoriatiile, plagile si fracturile. Gravitatea leziunilor este determinata de viteza de deplasare a autovehiculului, care conditioneaza cantitatea de energie cinetica ce se dezvolta in momentul impactului. In cazul victimelor ocupante ale unor mijloace de transport, volanul, bordul, parbrizul, oglinda retrovizoare interioara etc. pot produce leziuni ale craniului, coloanei vertebrale, toracelui, bazinului ori membrelor. In ceea ce priveste pietonul implicat in accident, acesta poate suferi leziuni simple prin lovire, strivire, comprimare sau complexe rezultate din asocierea a doua sau mai multe mecanisme lezionale simple. Evident organele de urmarire penala nu se pot substitui mediculoi legist In aprecierea naturii leziunilor produse, a mecanismului formarii lor, etc. Cunoasterea unor notiuni generale este insa mai mult decit necesara. In primul rand, aceasta se impune pentru cautarea, descoperirea, relevarea, fixarea si ridicarea urmelor existente pe autovehiculul implicat in accident, avandu-se in vedere corespondenta dintre acestea si urmele de pe corpul victimei. Natura leziunilor produse indica de multe ori pozitia ocupata de pasageri in autovehiculul care a produs accidentul. Or, in nenumarate situatii in practica judiciara, acest aspect se impune cu necesitate, mai ales in cazul cand cel aflat la volan in momentul impactului era, fie cu alcoolemie peste. limita legala, fi 'fara permis de conducere si sustine ca nu el conducea autovehiculul, ci unul din pasageri. In aceeasi ordine de idei, cunoasterea leziunilor specifice accidentelor rutiere ofera posibilltatea descoperirii asa-numitelor imprejurari negative" si, pe cale de consecinta, prilejul evidentierii urmelor altor infracfiuni disimulate in accidente de circulatie. In sfarsit, in raport cu leziunile constatate organele de urmarire penala au posibilitatea sa prefigureze, inca din momentul cercetarii locului faptei, viitoarea incadrare juridica vatamare corporala din culpa in forma simpla ori in forma agravata si sa ia masurile ce se impun pentru administrarea probatoriilor.

3.Primele masuri pe care trebuie sa le intreprinda organele de urmarire penala

Sesizate despre producerea unor accidente de circulate soldate cu morti si raniti ori pagube materiale, organele de urmarire penala trebuie sa intreprinda urmatoarele masuri urgente:
1. Cercetarea la fata locului; 2. Examinarea autovehiculului despre care se presupune ca a fost angajat in accident;

3. Ascultarea martorilor oculari si a persoanelor vatamate 4: Dispunerea expertizei starii de intoxicate alcoolica, 5. Identificarea, urmarirea- si prinderea conducatorului auto implicat in accident, luarea masurilor pentru asigurarea fluentei traficului rutier si conservarea asigurarea autovehiculului angajat in evenimentul rutier. 1. Cercetarea la fata locului Si in cazul acestor infractiuni, cercetarea la fata locului se constituie In activitatea de baza, de modul in care este pregatita, desfasurata si finalizata depinzind. In ultima analiza solutionarea cauzei sub toate aspectele. Aceasta activitate constituie punctul de plecare in adminisitrarea probatoriilor si determina directiile in care vor fi desfasurate ulterior cercetarile. Potrivit legii, in cazul uciderii din culpa si a vatamarii corporale din culpa, competent de cercetare revine organelor de polite, cu exceptia cazurilor expres prevazute, date in competenta altor organe de urmarire penala. De asemenea, organele de cercetare penala ale politiei sunt competente si in cazul accidentelor savarsite de cetatenii straini, indiferent daca victima este cetatean moldovean sau strain. Inainte de deplasarea la fata locului se intreprind: verificarea sesizarii; dirijarea unui eohipaj la locul aocidentului in vederea luarii masurilor ce nu sufera amanare si conservarii urmelor si mijloacelor materiale de proba ramase la fata locului; stabilirea competentei si constituirea eehipei de cercetare la fata locului; deplasarea urgenta la locul faptei. Activitatile mentionate au fost detaliate la tactica cercetarii la fata locului. Din echipa de cercetare trebuie sa faca parte:
lucratori de la formatiunea circulate;

specialistul criminalist; lucratori de politie judiciara in cazul aocidentelor de circulatie cu urmari mortale si al caror autor nu este cunoscut; alti specialisti medic legist, ingineri sau tehnicieni auto ori cadre didactice din invatamantul tehnic; aparatorul cand autorul infractiunii a ramas la fata locului ori cand a fost urmarit si prins de lucratorii ce au ajuns primii la fata locului. Sarcinile lucratorilor care au ajuns primii la fata locului Lucratorii Ministerulni de Interne ..indiferent de specialitatea, formatiunea sau unitatea din care face parte, daca sunt in timpul sau in afara programului de lucru sunt obligati sa intervina pentru luarea urmatoarelor masuri:

a) acordarea primului ajutor pentru salvarea vietii victimelor; b) inlaturarea pericolelor iminente;

c) raportarea evenimentului; d) identificarea martorilor oculari; e) asigurarea pazei si conservarea urmeler si a mijloacelor de proba existente la fata locului; f) organizarea urmaririi conducatorului auto angajat in accident, care a parasit locul faptei; g) descongestionarea arterei de circulate si asigurarea fluentei traficului rutier a) Acordarea primului ajutor pentru salvarea vietii victimelor In primul rand, atat lucratorii Ministerului de Interne, cat si ori care alta persoana martori ai accidentelor de circulatie au obligatia rnorala si legala de a interveni pentru a apara ranitul de pericolele aditionale omorarea prin explozie, carbonizare, arsuri grave etc. Practica judiciara si medicala "demonstreaza faptul ca, in multe accidente de circualatie, moartea nu este determinata de gravitatea leziunilor, ci de neasigurarea mentinerii functiilor vitale. In circa 6070% din accidente victima sufera traumatisme craniene, care provoaca o stare" de inconstienta imediata datorata unei inhibitii pasagere a activitatii cerebrale fara aparitia concomitenta a unor leziuni ale pielii ori a hemoragiilor intercraniene. O astfel de stare genereaza o insuficienta oxigenare a plaminului situatie ce poate apare si in cazul leziunilor toracice motiv pentru care trebuie intervenit cu maxima operativitate. Este indicat ca cei ajunsi primii la fata locului sa solid te sprijinul persoanelor de specialitate medici, asistenti medicali etc. aflate in zona. In cazuri exceptionale, printre masurile ce trebuie luate la fatta locului se inscriu: degajarea faringo-traheala, respiratia artificiala, oprirea hemoragiei, neutralizarea efectelor socului pentru circulatia sangelui, tratarea fracturilor s.a. De regula, se ia masura transportarii victimei la cea mai apropiata unitate sanitara in vederea acordarii ingrijirilor medicale calificate. In acest sens, normele legale in vigoare dau dreptul lucratorilor Ministerului de Interne sa foloseasca autovehiculele persoanelor fizice sau juridice pentru transportarea la punctele de prim ajutor a victimelor accidentelor de circulatie. In cazul cand nu exista alta posibilitate, transportarea victimei la unitatea sanitara trebuie facuta chiar cu autovehicolul angajat in accident. Intr-o asemenea situate, pe langa obligatia de a nota si marca pozitiile victimei si autovehiculului, trebuie retinute si urmatoarele: tipul, marca si numarul de inmatriculare" al autovehicu-lului, datele de identificare al conducatorului auto inclusiv seriile si numerele permisului de conducere si certificatului de inmatriculare etc. Conducatorului auto angajat in accident i se va pune in vedere sa se reintoarca dupa transportarea victimei , de urgenta, la locul faptei. De asemenea, trebuie reamintit faptul ca masura salvarii victimelor se ia, chiar cu riscul de a fi distruse anumite urme existente la fata locului, viata unui om neputand intra niciodata in concurs cu alte interese. Despre activitatile desfasurate si modificarile intervenite in campul infractiunii, lucratorii ajunsi primii la fata locului vor raporta ulterior sefului echipei de cercetare. b) Inlaturarea pericolelor iminente In anumite situafii, indeosebi in cazul catastroafelor rutiere, lucratorii care au ajuns primii la fata locului trebuie sa ia masuri pentru inlaturarea pericolelor iminente de explozie sau incendiu, cum ar fi: indepartarea obiectelor inflamabile de sursa de foc, interzicerea accesului persoanelor cu foc deschis sau tigari in apropierea autovehiculului al carui carburant s-a scurs pe partea carosabila, oprirea circulatiei in zona ori devierea acesteia pe artere laterale, anuntarea organelor competente pentru ilocalizarea si stingerea incendiilor si acordarea sprijinului necesar dupa sosirea acestora la fata locului. c) Raportarea evenimentului

Lucratorii ajunsi primii la locul accidentului sunt obligati sa rapor-teze despre evenimentul produs unitatii de politie competente, informand despre natura faptei, consecintele survenite, intinderea aproximativa a pagubelor, precum si despre masurile pe care le-au intreprins pana in acel moment. d) Identificarea martorilor oculari Aceasta este o activitate de cea mai mare importanta, avand in vedere ca declaratiile persoanelor ce au perceput nemijlocit imprejurfirile in care s-a produs accidentul contribuie uneori in mod decisiv la elucidarea mecanismului producerii evenimentului rutier, a cauzelor acestuia si, implicit, la stabilirea vinovatiei persoanelor implicate. Dupa identificare, acestor persoane li se solicita: sa ramana pe loc pana la sosirea echipei de cercetare. Se recomanda ca, pe cat posibil, acesti martori sa fie feriti de eventualele influentari ori sugestionari, venite fie din partea conducatorului auto sau victimei, fie din partea altor persoane interesate rudele victimei, pasagerii din autovehiculul implicit in accident s.a.Pentru lucratorii care au ajuns primii la fata locului, una dintre obligatiile esentiale este de a stabili care dintre persoanele existente acolo au perceput intr-adevar aspecte din imprejurarile in care s-a produs accidentul de circulate si de a le nota pentru a fi ascultate in calitate de martori. Sublinierea se impune, cu atat mai mult, cu cat in astfel de situatii sunt identificate foarte multe persoane care isi atribuie calitatea de martori" si care isi prezinta cunostintele" cum s-au produs si mai ales cum s-ar fi putut derula evenimentele. Numai observand aceasta conditie si respectand-o declaratiile persoanelor identificate la fata locului vor avea valoare pentru cauza. e) Asigurarea pazei si conservarea urmelor si a mijloacelor material de proba existente la fafa locului. Aceasta masura este impusa de necesitatea inlaturarii posibilitatii ca urmele si mijloacele materiale de proba, rezultate din accident, sa sufere modificari ori sa fie distruse datorita actiunii factorilor externi ploaie, ninsoare etc. sau activitatilor voluntare sau neintentionate ale unor persoane. Indepartarea persoanelor care nu isi justifies prezenta in locul respectiv si interzicerea accesului in locul faptei a celor ce nu au atributii pe linia cercetarii ori a salvarii victimelor se impune cu atat mai mult cu cat, zona unde s-a produs accidentul de circulatie fiind loc public este deschisa accesulului unui mare numar de pietoni si mijloace de transport. In scopul protejarii urmelor si mijloacelor materiale de proba se poate proceda la acoperirea lor cu saci, folii de polietilena etc. sau la imprejmuirea locului unde sunt dispuse. f) Organizarea urmarii conducatoridui autorului auto angajat in accident, care a parasit locul faptei. In situatia in care conducatorul auto care a produs accidentul de circulate a parasit locul faptei, cei sositi primii la fata locului dupa luarea masurilor ce nu sufera amanare trebuie sa organizeze in mod operativ urmarirea si prinderea faptuitorului, fara a mai astepta sosirea echipei de cercetare. Pe baza informatiilor furnizate de rnartorii oculari trebuie sa se stabileasca directia in care s-a deplasat autovehiculul, caracteristicile acestuia, semnalmentele conducatorului auto, precum si urmele de accident ce pot exista pe autovehiculul in cauza, tinand cont de urmele ramase la fata locului, atat pe partea carosabila, cat si pe victima. Aceste date vor fi comunicate, fie direct, fie prin intermediul orga-nului de politie, posturilor sau echipajelor aflate pe traseul pe care se presupune ca se deplaseaza autovehiculul implicat in accident. Se recomanda ca sesizarea posturilor de politie sa se faca incepand cu cele mai departate, existand astfel

posibiltati mai mari de retinere a infractorului. De asemenea, se recomanda efectuarea de verificari pe strazile si drumurile laterale ori la garajele din apropiere, practica demonstrand ca, de multe ori, autorii infractiunilor opresc autovehiculele in aceste locuri, fie pentru a sterge urmele accidentului, fie pentru a le abandona. g) Descongestionarea arterei de circulatie si asigurarea fluentei traficului rutier. Daca ambianta de la fata locului creata ca urmare a evenimentului rutier produs nu impieteaza asupra circulatie pe artera respective examinarea criminalistica a locului accidentului poate fi facuta fara sa se aduca modificari pozitiei autovehiculului sau obiectelor. De multe ori, insa, datorita accidentului, circulatia este inpreunata sau, practic, devine imposibila, existand riscul producerii si a altor accidente. Pentru a evita astfel de consecinte, lucratorii sositi primii la fata locului trebuie sa ia masuri fie de dirijare a circulatiei pe drumurile laterale, fie sa asigure deplasarea autovehiculelor pe un singur sens, iar cand acest lucru nu este posibil, sa marcheze pozitiile initiate ale obiectelor si persoanelor accidentate, facand deplasarile sau modificarile strict necesare descongestionarii arterei si asigurarii fluentei traficului rutier. Primelc masuri care trebuie luate la fata locului, inainte de a se proceda la examinarea acestuia Dupa sosirea echipei de cercetare la fata locului, aceasta trebuie sa desfasoare urmatoarele activitati:
a) verificarea daca lucratorii care au ajuns primii la fata locului au luat masurile ce se impuneau in

prima urgent, daca acestea nu au fost luate, seful echipei va dispune efectuarea acestora, fara intarziere: b) indepartarea de la fata locului a persoanelor care, prin actiunile lor voluntare sau in voluntare ar putea stinjeni efectuarea cercetarii ori ar putea deteriora sau distruge urmele si mijloacele materiale de proba.
c) verificarea masurilor luate pentru paza si conservarea urmelor si mijloacelor materiale de proba

toate schimbarile survenite in aspectul initial al locului faptei trebuie sa fie retinute si consemnate ulterior in procesul-verbal, asigurandu-se, in acest fel, obiec-tivitatea cercetarii si dand posibihtatea interpretarii corecte a modului de formare a urmelor si, pe aceasta baza, a mecanifimului de producere si a cauzelor accidentului; d) delimitarea locului de cercetat. In cazul accidentelor de circulatie prin care s-a produs moartea sau vatamarea integritatii corporale sau sanatatii uneia sau mai multor persoane , locul faptei. cuprinde, dupa caz: locul impactului autovehicul-pieton,. autovehicul-obiect fix aflat pe marginea drumului public, auto-vehicul-autovehicul, prin locul unde calatorul, insotitorul etc. a cazut de pe scara, din cabina sau remorca, portiunea de supra fata carosabila pe care a fost tarata victima, traseul parcurs de autovehicul din momentul impactului sau coliziunii pana la oprire si locul unde a oprit conducatorul auto pentru a sterge urmele infractiunii, existente pe autovehicul. e) stabilirea ordinii si metodelor ce vor fi folosite in cercetare. Literatura si practica judiciara recomanda ca cercetarea la fata locului sa urmeze traseul victima-autovehicul-periferie, in directia de unde a venit autovehiculul ce a produs accidental atunci cand conducatorul auto a parsit locul faptei impreuna cu autovehiculul implicat in accident , cercetarea trebuie extinsa pe directia deplasarii acestuia ori unde se presupune ca s-a ascuns.

Desfasurarea cercetarii la fata locului Poate mai mult decat In cazul altor infractiuni, la cercetarea locului faptei cazul accidentelor de circulatie, interferenta dintre faza statica si faza dinamica este vizibila, activitatile specifice fiecarei faze desfasurindu-se, de foarte multe ori, concomitent. In activitatea organelor judiciare se pot intalni urmatoarele situatii:
conducatorul auto si autovehiculul angajat in accident au ramas la fata locului; conducatorul auto a parasit locul accidentului, abandonand autovehiculul fie in locul impactului

sau coliziunii, fie in imediata apropiere; atat conducatorul auto, cat si autovehiculul implicat in evenimentul rutier au parasit locul faptei. In raport cu situatia concreta existenta la fata locului, cu metodele stabilite pentru cercetare si ordinea desfasurarii acesteia, in alegerea locului de unde va incepe examinarea trebuie sa se tina cont de natura si urmarile accidentului, intensitatea traficului rutier, conditiile meteorologice s.a. De regula, in cazul accidentelor soldate cu moartea sau vatamarea integritatii corporale cercetarea trebuie sa aiba ca punct de plecare victima, extinzandu-se apoi la autovehiculul implicat si continuand spre periferie, cu accent pe examinarea traseului parcurs, atat inainte, cat si dupa impact. Cu ocazia cercetarii la fata locului pot fi descoperite diferite urme. Pentru a stabili dinamica accidentului este necesar sa se caute, descopere,. releve, fixeze, ridice si sa se interpreteze urmele lasate pe partea carosabila, pe autovehicul sau pe alte obiecte aflate la fata locului. Fata de locul unde s-a produs accidentul si de mecanismul acestuia urmele pot fi descoperite, atat inainte de punctul de impact, cat si dupa acesta, iar, uneori, numai dupa impact. Astfel, in cazul lovirii unui pieton pot apare urme, atat inainte, cat si dupa locul impactului cu victima. Daca aceste urme apar numai inaintea locului de impact, ele se constituie in asa numitele imprejurari negative" ce trebuie clarificate pe parcursul cercetarii prin alte metode. Lucrufile apartinand victimei geanta, sacosa, palarie, umbrela, pantofi etc. pot fi dispuse dupa locul impactului, pe directia de deplasare a autovehiculului ori in aptropierea acestuia daca au fost purtate de partea frontala a autovehiculului. In cazul coliziunii dintre doua autovehicule este posibil ca unele parti desprinse dintr-un autovehicul sa fie purtate de celalalt autovehicul, pe directia sa de inaintare, dupa impact. La locul accidentului pot apare urmatoarele categorii de urme:
a) urme existente pe corpul si garderoba victimei; b) urmele create de pneurile autovehiculelor pe suprafata carosabila

c) urme provenite din desprinderea unor parti componente ale autovehiculelor ori lasate de obiectele cazute din acestea; d) urme de lichide provenite de la autovehicule sau din autovehicule; e) urme produse prin lovirea sau frecarea dintre diferitele parti ale autovehiculelor implicate in accident sau intre autovehicule si alte obiecte; f) alte categorii de urme biologice, textile, digitopalmare, urme de sol etc., a) Urme existente pe corpul si garderoba victimei Pe corpul, hainele si imbracamintea victimei raman multiple urme, rezultat al accidentului. Descoperirea, revelarea, fixarea, ridicarea si examinarea acestora. ofera posibilitatea stabilirii

mecanismului producerii accidentului, autovehiculul implicat, timpul survenirii mortii s.a. Un autovehicul in miscare poate lovi victima, produclnd leziuni la cap, torace, abdomen sau membre. De obicei, lovirea corpului se asociaza cu tararea victimei pe partea carosabila sau cu izbirea corpului de obiectele invecinate. Lovirea reprezentand primul contact dintre autovehicul si victima se va gasi pe o singura parte a corpului si se caracterizeaza prin scurgeri sanguine abundente sub forma de echimoze, hematoame sau revarsate sanguine in cavitatile lovite. Leziunile de tarare sau de izbire pot imbraca fie forme mai usoare echimoze, hematoame , fie forme grave, de tipul fracturilor craniene. In cazul in care victima este tarita pe distance mai lungi, pe corpul acesteia se vor gasi leziuni multiple, complexe: zgarieturi sub forma de benzi pe partea tirita, numeroase echimoze si plagi contuze. Amplasarea leziunilor corporale si forma acestora depinde de partea autovehiculului cu care a fost lovita victima. Astfel, bara va produce leziuni nu mai in zona membrelor inferioare, aripa poate lovi abdomenul, in timp ce parbrizul si lada autovehiculului produc leziuni in zona toracelui si a capului. De foarte multe ori, lovirea este asociata cu proiectarea victimei, asa incat cadavrul este gasit la distante destul de mari de autovechicul, iar leziunile prin aspectul lor se vor apropia de cele cau-zate de caderile de la inaltime. Daca victima a fost calcata cu una sau mai multe roti, cadavrul va prezenta leziuni grave de zdrobire si strivire a tesuturilor. Dupa ce s-a fixat prin fotografiere pozitia cadavrului fata de autovehicul si obiectele inconjuratoare, se trece la examinarea detaliata a tuturor leziunilor existente pe corp, insistandu-se pe descrierea formei, marimii, aspectului si amplasarii lor. La examinarea victimei trebuie acordata atentie imprejurarilor negative". De exemplu, o astfel de imprejurare ar putea consta in lipsa sangelui la fata locului, desi victima prezinta multiple leziuni, situatie ce impune elaborarea versiunii omo-rului, disimulat in accident de circulate. Examinarea victimei se continue cu verificarea amanuntita a imbracamintei si incaltamintei pentru descoperirea: urmelor de natura biologica, noroi, vopsea, fragmente de sticla, particule de sol, imprimarii desenului antiderapant al anvelopei, urma de tarare sau ale diferitelor parti a autovehicului s.a, Fixarea locului si a modului de repartizare a urmelor pe corpul si garderoba victimei ofera date cu privire la pozitia acesteia fata de sensul de mers al autovehiculului care a accidentat-o. Daca rotile au trecut peste victims, uneori directia de deplasare a autovehiculului poate fi stabilita dupa felul in care sunt sifonate, botite, asezate cutele hainelor, unele peste altele. Examinarea urmelor de tarare poate duce, atat la determinarea pozitiei si a modului in care s-au deplasat victima si autovehicului, cat si a locului unde a fost lovita, locului agatarii cu imbracamintea de partile proeminente ale autovehiculului, a locului abandonarii sau a celui unde a ramas dupa tarare. O alfa problema care se ridica in legatura cu victima daca acest lucru nu s-a facut pana la sosirea echipei de cercetare este stabilirea identitatii acesteia, pe baza actelor de identitate sau a altor inscrisuri gasite asupra ei. Cand asemenea acte nu se gasesc, cadavrul va fi descris dupa metoda portretului vorbi. va fi fotografiat si amprentat, dupa regulile cunoscute. Toate obiectele, inscrisurile sau valorile gasite asupra victimei trebuie descrise cu evidentierea caracteristicilor individuale si ridicate, despre aceasta facandu-se mentiune in procesul verbal. b) Urmele create de pneurile autovehiculelor pe suprafata carosabila Aceste urme apar, in special, in timpul franarii, dar si in procesul de rulare cand drumul este acoperit cu noroi, zapada etc. si furnizeaza date privitoare la directia de deplasare a autovehiculelor, incarcatura acestora, intensitatea efortului de franare, starea tehnica a franelor etc. Asemenea urme nu

apar in timpul rularii pe suprafete tari si curate, ci numai in cazul franarilor violente, la derapaje si de maraje bruste, precum si la virajele stranse efectuate la viteze mari sau viraje bruste. Urmele lasate de pneuri prin franare permit sa se aprecieze cum s-a actionat asupra pedalei de frana brusc, continu, cu intermitenta , intensitatea franarii, dar, mai ales,, viteza initiala de deplasare. Suprafata antiderapanta a rotilor se deosebeste foarte mult ca desen, latime, de la un gen de autovehicul la altul. Caracteristicile individuale ale pneuiilor pot consta din uzura partiala sau totala a desenului antiderapant, uzura laterala datorata unghiului de bracaj defectuos reglat , gauri, taieturi, pietricele, urme de pietricele patrunse in santurile dintre desenele antiderapante, urmele folosirii lanturilor s.a. De regula, la fata locului se gasese numai urmele lasate de suprafetele de contact ale pneurilor rotilor din spate, cele din fata fiind acoperite total sau partial de acestea, datorita miscarii spre inainte a autovehiculului. In raport cu situatia concreta de la fata locului, organele de urmarire penala trebuie sa tina cont si de alte aspecte. Uneori, din cauza franarii bruste, rotile autovehiculului se blocheaza pe toata distant de franare sau pe o portiune din ea, determiriand patinarea _in directia de mers. Din aceasta cauza, pe suprafata carosabili se vor forma urme bine conturate si clare, cu exces de particule de cauciuc pe margini. Acest lucra trebuie retinut deoarece la calcularea vitezei se va aplica coeficientul de aderenta, la limita inferioara a valorii sale. Daca autovehiculele implicate in accident sunt echipate cu instala-tie de franare prevazuta cu sistem antiblocare, urmele de franare au un aspect mai putin intens in prima parte, capatind apoi o forma identica cu urmele lasate de rotile blocate. Pe spatiile de franare mari, urmele nu au aspectul unor linii duble continue pe toata lungimea, ei se repeta de doua sau mai multe ori in functie de numarul de actionari ale pedalei de frana pana la blocare , pe distanta parcursa cu rotile blocate coeficientul de aderenta atingand valoarea minima. Uneori, urmele de franare pastreaza deformat desenul pneului, acesta fiind alungit pe directia de rulare si mai clar catre margini .Daca accidentul s-a produs in curba, pe un drum cu aderenta sca-zuta, iar autovehiculul nu avea instalatia de franare reglata uniform pe toate rotile, franarea brusca explica deraparea acestuia. In acest caz, urmele de derapare trebuie analizate in raport cu urmele de franare initiale, iar daca acestea nu exista ori s-a creat o pauza intre ele, vor fi apreciate in funcfie de ecartamentul si ampatamentul autovehiculului, pentru a se stabili inceputul si .sfarsitul fiecarei urme. Urmele de demarare lasate de pneuri la pornirea de pe loc, cu acceleratii foarte mari furnizeaza date privitoare la pozitia initiata a autovehiculului la pornire. Astfel de urme sunt, in general, scurte circa 12 m , mai pronuntate pe prima portiune si mai estompate catre final. Din cele expuse rezulta importanta ce trebuie acordata urmelor de pneuri gasite la fata locului, masurarii acestora cu cea mai mare exactitate si fixarii lor, atat in procesul-verbal, cat si in schita locului faptei si fotografiile judiciare executate cu aceasta ocazie. Avand in vedere ca lunghimea urmei de franare reprezinta un element de baza in calcularea vitezei cu care a circulat autovehiculul inainte de accident, de felul cum sunt respectate cerintele mentionate depinde stabilirea mecanismului producerii accidentului, a cauzelor acestuia si, pe aceasta baza, vinovatia persoanelor implicate in evenimentul rutier. c) Urme provenite din desprinderea unor parti componente ale autovehiculelor ori lasate de obiectele cazute din acestea.

In momentum impactului sau franarii violente pe partea carosabila ori pe lateralele drumului public pot ramane atat resturi de incarcatura si ambalaje transportate de autovehiculul implicat in accident, cat si resturi din garniturile sau racordurile de cauciuc, ornamente ori accesorii oglinda retrovizoare, antena radio, masca si emblema de la radiator etc. Aceste urme pot furniza date privind directia de mers, locul producerii impactului, viteza de deplasare a autovehiculului s.a. Mai mult, asa cum se va vedea, ele contribuie substantial la identificarea autovehiculului implicat in accident cand acesta a parasit locul faptei si a faptuitorului. d) Urme de lichide provenite de la autovehicule sau din autovehicule . Urmele de ulei, vaselina, benzina etc. apar fie datorita avariilor produse in momentul coliziunii la instalatile de racire, ungere sau franare, fie ca rezultat al unei defectiuni anterioare impactului. Examinand cu atentie aceste urme, organele de urmarire penala pot trage concluzii referitbare la directia de deplasare a autovehiculului, integritatea instalatiei de franare daca franele sunt actionate hidraulic , locul producerii impactului s:a. Urmele de ulei provenite de la instalatia de ungere se pastreaza un timp mai indelungat pe suprafata partii carosabile. Uneori, la locul accidentului, lichidele se pot prezenta si sub forma de seurgeri, dand posibilitatea sa se precizeze locul unde s-a oprit autovehiculul dupa impact si sa se reconstituie parcursul acestuia. Urmele de lichide, ramase pe diferite suporturi, inclusiv pe corpul victimei sub forma de scurgeri, pete, stropi pot contribui la identificarea autovehiculului cu care a fost produs accidentul. e) Urme produse prin lovirea sau frecarea dintre diferitele parti ale autovehiculelor implicate in accident sau intre autovehicule si alte obiecte. Urmele din aceasta eategorie ar putea fi clasificate astfel:
urme provenite de la faruri, lanterne de pozitie si semnalizare, geamuri, parbrize;

urme de vopsea; urme de sol, etc. La fata locului pot fi descoperite fragmente de sticla rezultate din spargerea farurilor, lanternelor, geamurilor si parbrizelor. Aceste urme pot fi gasite pe partea carosabila, in blocurile optice ale autovehiculului, pe corpul sau garderoba victimei. Valorificate prin constatari tehnico-stiintifice sau expertize, prin reconstitairea intregului dupa partile componente, pot contribui la identificarea autovehiculului implicat in accident. Aceeasi valoare de identificare o prezinta si fragmentele de vopsea desprinse de pe autovehiculele implicate in evenimentul rutier. Datorita impactului cu un pieton, autovehicul sau obiect fix, din infrastructura autovehiculului angajat in accident de regula, imbacsita cu noroi cad pe partea carosabila urme de sol. Compararea compozitiei chimice a acestor urme cu probe de sol prelevate de pe autovehiculul despre care exista indicii ca a fost angajat in accident si a parasit locul faptei, chiar daca nu ofera o concluzie certa, este de natura sa demonstreze ca autovehiculul respectiv are legatura cu accidentul. Datele obtinute in acest mod, colaborate cu alte probe si mijloace materiale de proba duc la identificarea autovehiculului cu care s-a produs accidentul si de aici, la identificarea faptuitorului. Pe langa aeestea, urmele respective ofera indicii valoroase referitoare la directia de mers, locul impactului si chiar viteza de deplasare a autovehiculului. In momentul impactului se produce, in majoritatea cazurilor, si dagradarea unor parti

ale autovehiculelor ori a unor obiecte din locul accidentului sau a partii carosabile. Fara a intra in detalii, . amintim ca in situatia in care coliziunea se produce sub un unghi mic, pe suprafata caroseriei nu apar urme de deformare, ci numai de frecare. La coliziunile sub unghiuri mari, urmele de deformare si frecare ofera date ce permit sa se faca aprecieri privind miscarea autovehiculelor. O alta situate, intilnita frecvent in activitatea organelor judiciare, este aceea cand, dupa coliziune, autovehiculul se rastoarna, efectuand miscari complexe de retire si translare. Reconstituirea traseului parcurs de autovehicul se poate face numai in baza urmelor de deformare si de frecare dintre caroserie si suprafata drumului. Urmele de infundare sunt produse de obicei, de bara de protectie a autovehiculului . f) Alte categorii de urme biologice, textile digito-palmare, urme de sol etc. La fata locului se intalnesc numeroase urme de natura biologica sange, par, tesut organic etc. Prezenta acestora la locul faptei determina natura urmelor care trebuie cautate cu ocazia examinarii autovehiculului care a produs accidentul ori despre care se presupune ca a fost implicat in evenimentul rutier. Daca victima a fost lovita de aripa sau alte parti ale autovehiculului aflat in viteza este posibil ca in locul impactului sa fie descoperite mici fragmente de tesaturi aderate de partea carosabila in urma de franare sau pe parole laterale ale autovehiculului. Cand autovehiculul cu care s-a produs accidentul a fost abandonat la locul faptei trebuie sa fie cautate, relevate, fixate si ridicate urme digitale sau palmare de pe suporturile care pastreaza astfel de urme: portiere si manerele righelate ale acestora , geamuri , pabrize, bort , maneta schimbatorului de viteze s.a. Totodata, in interiorul autovehicolelor trebuie cautate urme biologice, inscrisuri etc. Prin valorificarea acestor urme se ajunge la identificarea persoanei care s-a aflat la volan in momentul impactului. Avind in vedere ca forma leziunilor descoperite pe corpul victimei corespunde reliefului exterior al autovehiculului, cu ocazia cercetarii la fata locului se impune examinarea detaliata a tuturor partilor acestuia bara de protectie, numarul de inmateiculare, carligele de remorcare, rotile din fata, radiatorul, farurile, capota, parbrizul si stergatoarele de parbriz, caroseria, partile din spate si infrastructura. De pe infrastructura autovehiculului trebuie recoltate probe de sol, pentru a fi comparate ca cele descoperite pe partea carosabila, ridicate din zona unde s-a produs accidentul. Cu ocazia examinarii aspectului exterior al autovehiculului trebuie sa se insiste pe stabilirea amplasarii, inaltimii, dimensiunilor, formelor, adancimii si culorii, precum si celorlalte caracteristici exterioare ale urmelor de infundare si de frecare. Aceeasi atentie trebuie acordata resturilor din echipamentul rupt sau spart. Verificarea starii tehnice a autovehiculului implicat in accident Aceasta activitate se efectueaza, de regula, cu ocazia cercetarii la fata locului, de catre specialisti din cadrul formatiunilor de circulatie ori de catre ingineri, tehnicieni auto sau cadre didactice din invatamantul tehnic de specialitate. Ea vizeaza stabilirea urmatoarelor aspecte:
starea tehnica a sistemelor de franare, directie si iluminare semnalizare; starea sistemului de inchidere-desehidere a usilor; pozitia aculai de kilometraj, a manetei schimbatorului de viteze si a stergatoarelor de parbriz;

temperatura apei din radiator, precum si cea din baia de ulei; presiunea in pneuri s.a.

Cu aceasta ocazie trebuie sa se verifice pneurile, insistand asupra formei canalelor, profilului exterior longitudinale, simple cu crestaturi inguste sau in forma complicata, cu proeminente dispuse ca pas variabil, universal , urmelor de strapungere, vulcanizare etc., ecartamentului si ampatamentulni. De asemenea, vor fi evidentiate avariile suferite de autovehicul in urma accidentului. Toate constatarile facute cu privire la starea tehnica a autovehiculelor vor fi consemnate intrun proces-verbal separat, care se anexeaza la procesul-verbal de cercetare la fata locului. Important deosebita pe care o prezinta verificarea starii tehnice a autovehicululului rezida in aceea ca datele obtinute cu acest prijej, corelate cu starea si caracteristicile drumului public, conditiile atmosferice si de vizibilitate, intensitatea traficralui rutier si celelalte date oferite de examinarea locului faptei vor asigura obiectivitatea concluziilor expertizei tehnice auto, ce se va dispone ulterior in cauza. Fixarea rezultatelor in urma cercetarii la fata locului Rezultatul cercetarii la fata locului se fixeaza prin :procesul-verbal , schita locului faptei , fotografiile judiciare si inregistrarile video. Din cuprinsul procesului verbal de cercetare la fata locului care constituie principalul mijloc de fixare trebuie sa rezulte urmatoarele: anul,luna, ziuasi locul intocmirii.

Component echipei de cercetare , cu specificarea gradului ,numelui, prenumelui, si organul de U.P. din care provine membrii acestora.
-

Numele ,prenumele , calitatea si unitatea din care provin ceilalti participant . Temei de fapt al efectuarii la fata locului. Modul de sesizare si continutul pe scurt al acestuia. Mentiune referitor la martorii asistenti. Amplasarea locului faptei.

Masurile luate pentru paza si conservarea urmelor si mijloacelor materile de proba ,inaintea sosirii echipei de cercetare. -

Modificarile facute in cimpul in fractiunii, cine lea facut cu ce scop. Pozitia in care a fost gasita victima si autovehicolul implicat in accident. Rezultatul examinarii victimee si masurile luate pentru acordarea ingrigirilor medicale.

Mentiuni despre masurile luate pentru asigurarea autovehicolului angajat in accident si dupa caz pentru conducerea faptuitorului in vederea recoltarii probelor biologice si examenul clinic , necesar stabilirii alcoolismului. Mentiune despre fotografiile judiciae effectuate si depre inticmirea schitei locului accidentului.
-

Observatiile martorilor asistenti, obectiile faptuitorului.

Examinarea autovehicolului desore care se presupune ca a fost angajat in accident. In practica organelor de U.P. se intilnesc fregvent situatii cind autorul faptei a parasit locul accidintului , impreuna cu autovehiculul implicat in evenimentul rutier.Analizind si interpretind urmele descoperite la fata locului , prin activitati multiple se ajunge la stabilirea unui autovehicul sau grup de autovehicule despre care exista suspiciuni ca ar avea legatara cu accidental produs. Deci, in astfel de cazuri, problema principala este aceea de a stabili autovehiculul cu care a fost produs accidentul si, numai dupa rezolvarea.acesteia, de a identifica persbana ce se afla la volan in momentul impactului. Trebuie precizat ca este vorba tot de o examinare din punct de vedere criminalistic, efectuata la o data ulterioara cercetarii locului unde s-a produs accidentul de circulatie. Se reoomanda ca aceasta activitate sa fie desfasurata de catre specialistul criminalist care a participat la cercetarea locului accidentului. In cadrul acestei examinari trebuie avute in vedere toate categoriile de urme ce au fost descoperite la locul accidentului, acestea urmind a fi interpretate in corelare cu cele descoperite pe autovehiculul banuit. Astfel, pe partile proeminente ale acestuia trebuie cautate urmele de contact zgarieturi, infundaturi urme de frecare, accesorii ori parti din echipament rupte sau lipsa , urme de proiectare materiale plastice, fragmente de sticla, pelicule de vopsea s.a. , urme biologice, textile etc. Trebuie sa se urmareasea daca la autovehiculul respectiv au fost inlocuite echipamehtele sau accesoriile distruse sau avariate in urma accidentului. De aceea examinarea va fi extinsa asupra ramelor farurilor si lacasurilor lanternelor de pozitie semnalizare, in scopul evidentierii microurmelor. Aceasta activitate incepe de la bara de protectie din fata, continuandu-se cu numarul de inmatriculare, radiatorul, parbrizul si stergatoarele de parbriz, caroseria, carligele de remorcare, partile din spate si infrastructura autovehiculului insistand pe evidentierea eventualelor urme pe partile proeminente ale diferentialelor, cutiei de viteza, franelor, osiilor, partilor inferioare ale motorului etc. Daca autovehiculul in cauza a fost revopsit partial sau total , intrucat exista posibilitatea evidentierii sub stratul de vopsea aplicat a stratului vechi, se vor ridica probe din stratul vechi, precizandu-se culoarea, portiunile chituite s.a. Avind in vedere ca dupa producerea accidentului faptuitorii spala autovehiculele este putin probabil ca pe partile laterale sa mai poata fi descoperite urme de natura biologica sange, par, tesut organic ori fibre textile. Totosi existenta lor nu trebuie exclusa, indeosebi pe tamburi si jentile rotilor. Oricum, astfel de urme trebuie cautate pe infrastrustura autovehiculului, mai ales cand accidental s-a produs prin caloarea victimei. In caroserie sau remorca se vor cauta resturi de incarcatura, ambalaje s.a., de aceeasi natura cu cele descoperite la locul accidentului. Examinarea autovehiculului trebuie sa fie urmata de cercetarea zonelor invecinate locului unde a fost descoperit, in vederea identificarii echipamentelor, accesoriilor, pieselor etc, rupte, sparte inlaturate sau inlocuite. Prin examinarea urmelor descoperite ca aceasta ocazie si compararea lor cu cele gasite la locul unde s-a produs accidentul se poate stabili cu certitudine daca autovehiculul in cauza a fost sau nu implicat in evenimentul rutier. Ascultarea martorilor oculari si a persoanelor vatamate Factorul uman conducatori auto, pietoni, biciclisti etc. constituie elemental principal in producerea evenimentelor rutiere nu numai din punct de vedere procentual, ci si ca importanta absoluta. Aceasta se explica prin faptul ca, in ultima analiza, aspectele rutiere si cele tehnice sunt implicate in accidental de crculatie numai in stricta concordanta cu cei aflati la volan, pe de o parte, si

victimele impactului pietoni, biciclisti, pasageri etc, pe de alta parte. Astfel spus, elemental uman in sistemul de trafic rutier este mai variabil si mai imprevizibil decat factorii vehicul si drum. Identificarea si ascultarea martorilor unui accident de circulatie capata, in acest context, valente aparte. Importanta deosebita a acestei activitati este data si de faptul ca, de multe. ori, imprejurarile producerii accidentului, autovehiculul implicat si chiar mecanismul producerii impactului nu se pot stabili decat pe baza celor percepute in total san in parte de persoanele aflate ocazional in locul producerii evenimentului rutier. Pe linga faptul ca perceperea este involuntara, de regula, martorii oculari iun cunostinta de accident in urma zgomotului produs de impact ori ca urmare a strigatului victimei. Din acest considerent, marea majorftate a martorilor iau cunostinta numai de urmarile accidentului, fiind in masura sa relateze uneori, mergand pana la detalia actiunile ori inactinnile conducatorului auto si ale victimei, dupa accident, tipul, marca si eventual numarul de inmatriculare al autovehiculului, numarul de persoane care se aflau in mijlocul de transport, directia in care s-a deplasat s.a. Cu prilejul ascultarii martorilor oculari, trebuie sa se insiste asupra tuturor detaliilor, a imprejurarilor in care acestia au perceput anumite episoade ale faptei, posibilitatile reale pe care le-au avut de a percepe cele relatate. Este deosebit de important sa se stabileasca ce au perceput intradevar martorii din imprejurarile producerii accidentului si care este partea lor de contributie" la declaratiile pe care le fac. Organele de urmarire penala trebuie sa manifeste multa circumspectie fata de declaratiile acestor martori, tinand cont de factorii obiectivi si subiectivi ce pot influenza marturia: defectum ale analizatorilor perceptivi, starea fizica si psihica in momentul perceperii, nivelul de pregatire si de culture generala, experienta de viata, capacitatea de a aprecia corect distantele si intervalele de timp, conditiile meteorologice si de vizibilitate, distanta la care se afla de locul impactului s.a. Sub aspectul tratat, astfel de probleme se pun in cazul martorilor. de buna credinta, animati de dorinta de a declara adevarul si de a ajuta organele de urmarire penala. De aici, se desprinde ideea de a stabili, chiar cu ocazia primei ascultari, martorii de rea-credinta si de a determina cauzele declaratiilor mincinoase, interesul acestora dedenatura adevarul. Poate mai mult decat in cazul altor infractiuni, in cazul uciderii sau vatamarii corporale din culpa ca urmare a accidentelor de circulate, ascultarea acestei categorii de martori trebuie sa se faca chiar cu ocazia cercetarii la fafa locului sau imediat dupa aceasta. Procedand in acest mod se evite posibilitatea sugestionarii ori autosugestionarii martorilor, prelucrarii" de catre acestia a celor percepute sau a coruperii lor de catre persoanele interesate. Practica judiciara ofera cazuri in care, pentru a si retrage plangerea in cazul vatamarii corporale simple partea vatamata a conditionat aceasta de plata unei sume considerabile, atragand de partea sa si pe unii martori oculari. Alteori, din aceleasi considerente de ordin material, martorii s-au aliat cu faptuitorul, incercand sa demonstreze lipsa de vinovatie a acestuia. Neascultarea martorilor imediat dupa producerea accidentului cand, sub impresia celor petrecute si percepute, ar fi relatat adevarul a dus in final la obtinerea unor declaratii de genul: Nu-mi aminteso exact." Este posibil" S-ar putea sa se fi intamplat asa ". Evident, astfel de declaratii nu au valoare pentru cauza, in schimb, au implicatii directe in stabilirea vinovatiei persoanelor angajate in accident. Atunci cind situafia impune, inregistrarea declaratiilor martorilor pe banda magnetica, cu ocazia cercetarii la fata locului, se constituie intr-un ajutor pretios pentru organele de urmarire penala. Atat practica judiciara, cat si literatura de specialitate au evidentiat avantajele inregistrarii declaratiilor pe banda magnetic.
exactitatea consemnarilor; operativitatea cu care se face consemnarea , inregistrarea cu economie de timp, ce poate fi

folosit la efectuarea altor activitati urgente impuse de cercetarea la fata locului: primele in-

vestigatii, luarea masurilor de urmarire si prindere a faptuitorului s.a.; constituie un element de comparatie in cazul unor redactari ulterioare. Referitor la partea vatamata, declaratiile acesteia pot pune in lupina diferite elemente de fapt, de natura a servi ca probe in cauza: persoana faptuitorului, modul de comitere si imprejurarile savarsirii infractiunii, urmarile produse s.a. Ascultarea victimei accidentului. trebuie sa fie directionata pentru lamurirea urmatoarelor probleme: - calitatea pe care a avut-o in traficul rutier calator, pieton, biciclist etc.; locul unde se afla sau locul pe unde a transversat, s-a angajat in transversare in pas normal sau in fuga; actiunile pe care le-a intreprins pentru evitarea impactului; autovehiculul care a accidentat-o tip, marca, culoare, numar de inmatriculare; actiunile ori inactiunile conducatorului auto atat inainte, cat si dupa accident directia in care s-a deplasat pentru a parasi locul faptei; starea sanatatii dupa accident si actele medico-legale care o atesta; daca se constituie parte civila in proces si cuantumul despagubirilor solicitate. In obtinerea unor informatii pretioase pentru cauza, ascultarea urgenta, sumara daca este posibil chiar la fata locului , cu inregistrarea declaratiei pe banda magnetica, este deosebita mai ales cand exista pericolul ca persoanele vatamate sa inceteze din viata. Dispunerea expertizei starii de intoxicatie alcoolica. Atunci cand exista suspiciuni cu privire la faptul ca autorul accidentului era sub influenta alcoolului in momentul impactului se impune conducerea acestuia, de urgenta pentru recoltarea probelor biologice si examenul clinic, in vederea stabilirii alcoolemiei. Expertiza starii de intoxicatie alcoolica reprezinta unica modalitate de a dovedi ca faptuitorul a condus autovehiculul avand o imbibatie alcooiica peste limita legala si are ca obiect urmatoarele probleme: daca faptuitorul a consumat bauturi alcoolice; cantitatea de alcool ingerata si timpul scurs de la ingerare pana in momentul producerii accidentului; gradul de alcoolemie; existenta manifestarilor specifice starii de ebrietate s.a. In activitatea organelor de urmarire penala se intalnesc frecvent situatii cand se pune problema interpretarii masurii in care starea de influenta alcoolica este cauza principala a producerii evenimentului cercetat. Intrucat in marea majoritate a cazurilor se solicita aprecierea alcoolemiei pe baza de calcul, in raport cu cantitatea de bautura ingerata, trebuie retinut faptul ca absorbtia alcoolului este influentata de diversi factori. concentratia in alcool a bauturii; timpul de ingerare; prezenta sau absenta alimentelor in stomac;

 factorul individual sexul, varsta, natura bauturilor alcoolice,starea de stres s.a. Aceste date trebuie avute in vedere cu prilejul ascultarii faptuitorului la fata locului sau imediat dupa aceasta si a martorilor. Identificarea, urmarirea si prinderea conducatorului autoimplicat in accident, luarea masurilor pentru asigurarea fluehtei traficului rutier si conservarea asigurarea autovehiculului angajat in evenimentul rutier. Atunci cand autorul faptei a parasit locul accidentului fara incuviintarea organelor de politie trebuie sa fie intreprinse masuri pentru identificarea, urmarirea si prinderea acestuia. In acest scop, un rol deosebit il au rezultatele cercetarii la fata locului, datele furnizate de martorii oculari si de personele vatamate. Cum pentru a se ajunge la autorul faptei este necesara identificarea autovehiculului cu care a fost produs accidentul, trebuie sa se procedeze la verificarea tuturor autovehiculelor banuite, indiferent de proprietarii acestora. In prima urgenta, verificarea va fi efectuata asupra autovehiculelor din zona unde s-a produs accidentul, continuand apoi cu zonele limitrofe, situate pe directia in care a disparut. In toate cazurile, dupa cercetarea la fata locului, trebuie sa se ia masurile necesare pentru inlaturarea urmarilor impactului. Odata cu scoaterea in afara partii carosabile a autovehiculului, artera de circulatie va fi redata traficului rutier, in conditii de maxima siguranta refacerea parapetelor, montarea indicatoarelor rutiere, inlaturarea tuturor obstacolelor, repararea podurilor etc. , antrenand la aceasta activitatea factorii responsabili.Totodata, organele de urmarire penala au obligatia sa ia masuri pentru conservarea si asigurarea autovehiculului implicat in accident. Daca este posibil, autovehiculul va fi condus la sediul organului de politie si sigilat, intocmindu-se despre aceasta un proces-verbal. Autovehiculul mai poate fi lasat in custodia unei persoane, dupa regulile cunoscute. Oricare ar fi modalitatea pentru care se opteaza, masura se impune din urmatoarele considerente: inlatura posibilitatea ca persoanele interesate sa recurga la inlocuirea unor piese, subansamble etc., pentru a invoca ulterior cazul fortuit; - ofera garantia obiectivitatii concluziilor expertizei tehnice auto ce se va dispune ulterior in cauza; previne eventuale sustrageri din autovehicul, cu toate consecintele ce decurg dintr-o atare situatie.

4.Activitatile ulterioare ce se intreprind de organelle de urmarire penala.

1.Planificarea cercetarilor; 2.Dispunerea constatarii medico-legale si a constatarilor te.hnico-stiintifice sau expertizelor criminalistice; 3.Ascultarea martorlor; 4.Ascultarea invinuifilor sau inculpa'tilor;' 5.Dispunerea expertizei tehnice auto; 6.Reconstituirea. 1. Planificarea cercetarilor In cazul uciderii din culpa si vatamarii corporale din culpa, lamurirea tuturor problemelor, si desfasurarea activitatilor specifice in vederea administrarii problelor nu pot fi asigurate decat printr-o planificare judicioasa. Analiznd rezultatele obinute cu prilejul cercetrii la faa locului,a examinrii autovehiculului

despre care se presupune c a fost angajat n accident, a interpretrii, urmelor descoperite si a celorlalte msuri ntreprinse, organele de urmrire penal elaboreaz versiuni cu privire la diversele mprejurri ale cauzei, n situaia n care autorul faptei a rmas la faa locului, aria versiunilor este mult mai restrns, limitndu-se, de cele mai multe ori, la cele privitoare la mecanismul producerii i la cauza accidentului. Cu totul altfel se pune problema n cazul cnd fptuitorul a prsit locul accidentului, abandonnd autovehiculul i, mai ales atunci cnd att conductorul auto, ct i autovehiculul implicat au prsit locul faptei, n aceast ultim situaie se impune elaborarea unor versiuni diverse, prioritare fiind cele referitoare la autorul infraciunii i autovehiculul angajat n evenimentul rutier. Astfel, pot fi elaborate versiuni de genul:
autor, al faptei ar putea fi un conductor auto care domiciliaz ori i are reedina n zona

producerii accidentului sau riveran acestei; autor al accidentului ar putea fi o persoan conductor auto care, lucreaz la una din unitile situate pe artera de circulaie respectiv ori mprejurimi; autor al infraciunii ar putea fi o persoan ce domiciliaz, lucreaz sau se afl n tranzit spre localitile, limitrof e, situate pe direcia de deplasare a autovehiculului; autovehiculul implicat n accident a fost furat din locul de parcare .a. Alte versiuni ce pot fi elaborate se refer la:
forma de vinovie culpa exclusiv a conductorului auto, culpa exclusiv a victimei sau

culp comun; . mprejurrile mecanismul i cauzele producerii accidentului starea i comportamentul participanilor la traficul rutier etc. Planificarea cercetrii i materializarea acesteia ntr-un document de planificare plan de cercetare penal sau fi de cercetare asigur jalonarea activitilor ntr-o ordine cronologic si neomiterea niciunui aspect ce are legtur cu cauza".

2. Dispunerea constatrii medico-legale i a constatrilor tehnico-tiinifice sau expertizelor criminalistice

Principalul criteriu pentru delimitarea vtmrii corporale din culp, n forma simpl de cea n forma agravat este timpul de ngrijire medicale necesare pentru vindecare. Aadar, n aprecierea gravitii spcial- juridice a acestei fapte antisociale, principalele criterii sunt de ordin me dical. Constratarea medico-legale este chemat s rspund la urmtoarele probleme: existena leziunilor pe corpul victimei;. natura leziunilor produse i mecanismul "de formare a acestpraj data producerii leziunilor; numrul de zile de ngrijiri medicale necesare pentru vindecare; dac n urma vtmrilor produse s-a cauzat persoanei o infirmitate permanent, pierderea unui sim sau organ ori a funciilor acestuia etc. Dac n urma accidentului a survenit moartea vreunei persoane, constatarea medico-legal va lmuri: natura i cauza morii, mecanismul de producere a acesteia i data instalrii.

Genurile de constatri tehnico-tiinifice sau expertize criminalistice care pot fi dispuse n cazul cercetrii acestor infraciuni difer de la cauz la cauz, n raport cu natura urmelor i mijloacelor materiale de prob descoperite cu ocazia cercetrii locului accidentului ori a examinrii autovehiculului bnuit c a fost angajat n impact. Printre constatrile tehnico-tiinifice sau expertizele mai frecvent ntlnite menionm: a) constatarea tehnico-tiinific sau expertiza traseologic; b) constatarea tehnico-tiinific sau expertiza chimic; c) constatarea tehnico-tiinifie sau expertiza biocriminalistic; d) constatarea tehnico-tiinific sau expertiza dactiloscopic. a) Constatarea tehnio-tiinific sau expertiza traseologic Acest gen de constatare sau expertiz poate rezolva urmtoarele probleme: care este mecanismul de formare a urmei; tipul autovehiculului care a creat urina; ampatamentul i ecartamentul autovehiculului; direcia de deplasare a mijlocului de transport; tipul autovehiculului de la care provin fragmentele de sticl de far, parbriz, geam etc., i peliculele de vopsea descoperite la faa locului; dac urmele au fost sau nu create de autovehiculul pus la dispoziie, ca model de comparat. b) Constatarea tehnico-tiinific sau expertiza chimic Prin analizele complexe de laborator se poate stabili compoziia chimic a urmelor de far, parbriz, vopsea, sol, lubrifiani etc., ridicate de la faa locului. Totodat, specialistul trebuie s stabileasc dac urmele menionate au sau nu aceeai compoziie chimic cu urmele de aceeai natur descoperite pe autovehiculul despne care se presupune c a fost implicat n accident. Acest gen de constatare sau expertiz realizeaz doar o identificare de gen. Prin urmare, concluziile acesteia nu constituie probe certe care dovedeasc vinovia, ci doar indicii ce trebuie coroborate cu celelalte probe i mijloace de prob administrate n cauz. Pe de alt parte, n cadrul analizelor de laborator urmele examinate se distrug. Din motivele artate rezultatul la care se ajunge i iminena distrugerii urmelor, n procesul examinrii la acest gen :de constatare tehnico-tiinific sau expertiz trebuie s se apeleze numai n cazuri excepionale, respectiv atunci cnd urmele descoperite fa faa locului sunt improprii constatrii tehnico-tiinifice sau expertizei traseologice. c) Constatarea tebnico-tiinific sau expertiza biocriminalistic Constatrile tehnico-tiinifice sau expertizele de acest gen au ca obiect examinarea urmelor de snge i histologice descoperite n infrastructura sau pe prile laterale ale autovehiculului implicat sau bnuit c a fost implicat n accident, a firelor de pr etc., specialitii fiind solicitai s rspund la ntrebri de genul: -dac urmele sunt sau nu de snge; -dac sngele este de natur uman sau animal; -grupa sanguin a sngelui analizat.

Prin examinarea firului de pr se poate caracteriza acest gen da urm materia din punct de vedere morfologic culoare, lungime grosime, forma i aspectul canalului medular, forma cuticulei, culoarea pigrhenilor din zona cortical, aspectul captului liber , al sexului persoanei de la care provine i al stabilirii grupei sanguine. d) Constatarea tehnico-tiinific sau expertiza dactiloscopic In situaia n care autovehiculul implicat n accident a fost abandonat la faa locului sau n alte locuri ori a fost identificat ulterior, urmele papilare prezint importan n procesul de identificare a fptuitorilor. 3. Ascultarea martorilor In cercetarea uciderii i vtmrii corporale din culp, svrite ca urmare a accidentelor de circulaie, ascultarea martorilor reprezint activitatea cu o pondere deosebit.. In afara martorilor oculari, martorii mai pot fi identificai din rndul urmtoarelor categorii de persoane: - cltori, pietoni, bicicliti, conductori de autovehicule neangajate n accident care se deplasau pe aceeai arter de circulaie i au observat aciunile conductorului auto implicat n accident, nainte de producerea evenimentului; -angajaii autobazelor, garajelor sau altor uniti publice sau private unde lucreaz conductorii auto vinovai de producerea accidentului ori unde au fost reparate autovehiculele; -persoane ce pot furniza date n egtmr cu starea conductorilor auto nainte de accident oboseal, influena alcoolului etp. Cu ajutorul acestor martori se pot lmuri o serie de probleme, cum ar f i: - traseul parcurs de fptuitor la data producerii accidentului di recia de deplasare, rnodul n care conducea autovehiculul, regu lile de circulaie nclcate .a.; -comportarea fptuitorului dup producerea accidentului; -activitile desfurate de autorul faptei n vederea tergerii urmelor infraciunii; -modul n care cel n cauz a motivat avariile suferite de autovehiculul pe care l conducea;
;

- mprejurrile n care fptuitorul a consumat buturi alcoolice nainte de accident sortimentul, clitatea, persoanele n compania crora a consumat alcool, starea n care se afla nainte de urcarea la volan .a. alibiurile" pe care a ncercat s i le creeze pentru a scpa de rspundere penal etc.; starea si comportamentul victimelor accidentului. Din nou, subliniem importana care trebuie acordat factorilor obiectivi i subiectivi ce "pot influena declaraiile martorilor. Deseori, se cere martorilor s aprecieze viteza de deplasare a autovehiculului n momentele premergtoare accidentului, distana la care a fost proiectat victima etc. ndeosebi, aprecierile cu privire la vitez si distane trebuie privite cu foarte mare rezerva. Afirmaiile de genul vitez excesiv" 'sau mare" ori vitez de bolid" sunt, n marea majoritate a cazurilor exagerate chiar prezumnd buna-credin a celui ascultat, n astfel de situaii este necesar s se cear martorului s. precizeze criteriile pe care le-a avut n vedere la aprecierea vitezei i distanelor.

O condiie important pentru obinerea unor depoziii utile cauzei sub aspectul exactitii i detalierii celor relatate : este ca ascultarea tuturor martorilor s se iac de ctre un singur lucrtor. Acesta trebuie s cunoasc bine situaia de la faa locului, celelalte probatorii administrate, s fie n msur s aprecieze exactitatea i sinceritatea relatrilor, s in tervin cu ntrebri utile, pentru lmurirea problemelor solicitate martorilor. 4. Ascultarea nvinuiilor sau inculpailor Alturi de mprejurrile de fapt n care s-a produs accidentul stabilite pe baza constatrilor fcute cu ocazia cercetrii la faa locului, ascultrii martorilor, persoanelor vtmate .a. ascultarea nvinuiilor sau inculpailor poate contribui decisiv la lmurirea complet a mecanismului i cauzelor producerii accidentului, a rspunderii pentru producerea acestuia. Problemele pe care trebuie s le lmureasc ascultarea difer de la cauz la cauz. Ascultarea nvinuiilor sau inculpailor trebuie s se efectueze ct mai urgent posibil, succesul fiind condiionat de probele administrate pn n acel moment, de msura n care acestea reuesc s formeze,un tablou complet al celor petrecute, de pregtirea care se face n vederea desfurrii acestei activiti. Indiferent de condiiile i mprejurrile n care s-a produs accidentul, planul de ascultare trebuie s vizeze lmurirea urmtoarelor probleme: mprejurrile concrete n care s-a produs accidentul; cauzele care au generat producerea acestuia; momentul n care victima s-a angajat n traversare i cnd a observat-o, n condiiile date de vizibilitate; viteza cu care a circulat pe poriunea respectiv de drum; motivul pentru care nu s-a conformat semnificaiei indicatoarelor rutiere ce impuneau restricii de vitez n zon ori rularea ca o vitez pn la limita evitrii oricrui pericol; --- starea fizic n momentul conducerii autovehiculului i producerii accidentului obosit, bolnav, sub influena buturilor alcoolice;
motivele care 1-au determinat s conduc autovehiculul ntr-o astfel de stare; persoanele n 'compania crora a consumat buturi alcoolice locul, cantitate, sortimentul i ora

ingerrii alcoolului, alimentele consumate; activitile pe care le-a ntreprins pentru, evitarea accidentului prin manevrarea autovehiculului; aciunile ori inaciunile ulterioare producerii accidentului; motivele care 1-au determinat s prseasc locul faptei fr n cuviinarea organelor de poliie i s abandoneze autovehiculul implicat n accident;
activitile pe care le-a ntreprins n vederea tergerii urmelor infraciunii; : persoanele care mai cunosc despre fapta svrit i mprejurrile n care au luat cunotin

despre aceasta .a.

, 5. Dispunerea expertizei tehnice auto

Acest gen de expertiz prezint o importan cu (totul aparte, cu ajutorul ei putndu-se elucida problemele referitoare la mecanismul producerii accidentului, n general, sau unele aspecte ale acestuia, n special. Categoriile de probleme puse n faa expertizei tehnice auto pot fi grupatfe astfel: a) probleme privind starea itehnic a autovehiculului; . b) probleme referitoare la mprejurrile n care s-a produs accidentul; c) probleme legate de comportamentul participanilor la trafic, implicai n evenimentul rutier; d) probleme referitoare la evaluarea pagubelor. a) Probleme privind starea tehnic a, autovehiculului Sub acest aspect expertul tehnic auto este solicitat s elucideze urm toarele: existena sau inexistena defeciunilor tehnice i, n caz afirmativ, natura acestora;
data apariiei defeciunilor tehnice constatate; cauzele datorit crora au aprut defeciunile tehnice constatate; legtura de cauzalitate dinte defeciunile tehnice pe care le prezint autovehiculul implicat

n accident i urmrile produse; posibilitatea prevederii din timp a acestor defeciuni de ctre persoanele care rspund de starea tehnic a autovehicululu dac defeciunile puteau fi depistate prin simpla exploatare a autovehiculului ori numai prin demontarea pieselor, mecanismelor sau subansamblelor; b) Probleme referitoare la mprejurrile n care s-a produs accidentul Pentru a lmuri aceste probleme, expertul tehnic auto va fi solicitat s dea rspuns la urmtoarele:
viteza cu care a circulat autovehiculul anterior frnrii raportat la caracteristicile i

starea drumului public, precum i la condiiile meteorologice i de vizibilitate; viteza autovehiculului n momentul impactului; timpul necesar intrrii n funciune a frnelor; timpul de reacie necesar pentru perceperea pericolului de accident, n situaia dalt; cauzele tehnice care au determinat rsturnarea autovehiculului pe partea carosabil cu o anumit nclinare, umiditate i unghi de viraj i viteza cu care trebuia s circule peritru a evita deraparea sau rsturnarea etc. Probele pe baza crora se poate determina viteza unui autovehicul sunt: lungimea urmei de frnare, distana de rulare liber, distana de rulare cu frna de motor, energia cinetic consumat pentru deplasarea sau deformarea maselor intrate n coliziune, distana de proiectare a unor obiecte provenite de la autovehicul i spaiul de mprtiere a fragmentelor rezultate din spargerea parbrizului, precum i diagramatahograf. Literatura de specialitate evideniaz mai multe formule de calculare "a vitezei iniiale dup urmele de frnare. Potrivit unor opinii, aceast activitate este atributul exclusiv al expertului tehnic auto i, prin urmare, cunoaterea formulelor de calcul nu

sunt necesare organelor de urmrire, penal ce instrumenteaz cauza. Nu mprtim acest punct de vedere din urmtoarele considerente:. dispunnd expertiza tehnic auto, organul de urmrire penal trebuie s aib, cel puin, cunotine generale n domeniu, pentru a fi n msur s stabileasc tematica necesar elucidrii tuturor mprejurrilor legate de producerea accidentului i sa pun la dispoziia expertului toate elementele pentru efectuarea lucrrii; dup primirea raportului de expertiz, trebuie s interpreteze i s evalueze expertiza la justa ei valoare, n coroborare cu toate celelalte probe administrate. La argumentele de mai sus s-ar mai putea aduga i acela c, nc din faza cercetrii la faa locului, organul de urmrire penal are posibilitatea s calculeze, chiar aproximativ vitezaautovehiculului nainte de impact. Este de remarcat faptul c pentru stabilirea cu exactitate a avariilor este necesar,s se determine gradul de uzur al autovehiculului n momentul producerii accidentului, valoarea devizului de reparaii cuprinznd preul pieselor i materialelor, precum i manopera calculat potrivit normativelor n vigoare.In stabilirea tematicii expertizei tehnice auto, prin maniera de formulare a ntrebrilor, organul de urmrire penal trebuie s in seama de faptul c expertul nu poate s rspund dect la problemele "de strict specialitate. Formularea unor ntrebri de genul Ce reguli de circulaie au fost nclcate de ctre ...", Dac victima a traversat reglementar strada" ori Cine se face vinovat de producerea accidentului...", denot fie necunoaterea, fie greita nelegere a rolului i limitelor expertizei tehnice auto, avnd drept consecin depirea competenei expertului si formularea unor concluzii necorespunztoare.

6. Reconstituire

Rolul i locul reconstituirii n cazul uciderii sau vtmrii corporale din culp, svrite ca urmare a nerespectrii normelor privind circulaia pe drumurile publice pot fi definite n mod corespunztor numai n condiiile unei corecte reprezentri a scopului acesteia. Att literatura de specialitate, ct i practica judiciar admit c scopul reconstituirii n cercetarea unor astfel de cauze l reprezint verificarea i ilustrarea probelor administrate n cursul cercetrii, i mai puin acela al administrrii de noi probe n cauz. De regul, atunci cnd se recurge la reconstituire nu se urmrete verificarea i precizarea unor aspecte privitoare la mecanismul producerii accidentului ori la posibilitile evitrii acestuia, n condiiile date, ci la stabilirea posibilitii perceperii unor mprejurri legate de evenimentul rutier cercetat. Este i firesc s fie aa, atta vreme ct problemele legate de mecanismul producerii accidentului, viteza autovehiculului nainte si n timpul impactului .a., pot i este indicat s fie lmurite prin expertiza tehnic auto. Aadar, ponderea principal o dein reconstituirile efectuate pentru stabilirea posibilitii de observare, percepere, memorare sau reproducere a unui fapt sau fenomen. Cum accidentele de circulaie sunt evenimente cu desfurare rapid, posibilitatea perceperii i fixrii n memorie este mai redus. Asemenea reconstituiri ofer posibilitatea verificrii declaraiilor martorilor i prii vtmate. Alteori, se poate recurge la reconstituire pentru a evidenia traseul parcurs de fptuitor dup svrirea faptei, locul unde a abandonat

autovehiculul ori unde s-a oprit pentru a terge urmele infraciunii. Concluzionnd, trebuie reinut c este interzis s se efectueze reconstituirea dac prin reproducerile ce se urmresc se poate pune n pericol viaa, integritatea corporal sau sntatea participanilor la acesta activitate, n nici un caz, nu pot fi reproduse fapte i mprejurri de genul:
deraprilor;

frnrilor dure, extreme; rsturnrilor; circulaiei cu vitez mare, pe timp de noapte, cea, pe un drum acoperit cu mzg, polei etc.;
circulaiei pe timp de noapte, cu vitez mare i fr sistem de iluminare semnalizare;

coliziunii dintre dou sau mai multe autovehicule ori catastrofe lor rutiere; ---circulaiei pe un pod neconsolidat sau pe un teren accidentat, pentru a verifica rezistena autovehiculului ori ndemnarea conductorului auto .a.