POPA TANDA

de Ioan Slavici

Argumentarea apartenenţei la specia literară

Repere:
1. precizarea a 2 caracteristici ale nuvelei, ca specie literară;
2. exemplificarea acestor caracteristici cu elemente din nuvela aleasă;
3. prezentarea pe scurt a subiectului prin referire la momentele subiectului;
4. prezentarea personajului principal prin raportare la 2 întâmplări/ situaţii din nuvelă.

PLANUL literaturii române, este cunoscut mai ales prin romanul Mara şi nuvelele sale care
COMPUNERII oglindesc lumea satului şi a târgului transilvănean. Opera literară Popa Tanda a
1. INTRODUCERE apărut în revista “Convorbiri literare” în iunie 1875.
Date despre autor şi Nuvela este o specie a genului epic în proză cu un singur fir
operă narativ,cu un conflict bine conturat care implică un număr relativ redus de
personaje prezentate în mediul lor de viaţă, accentul căzând pe caracterizare
2. DEFINIŢIA mai mult decât pe acţiune. Ca dimensiune nuvela este mai mare decât schiţa şi
NUVELEI mai scurtă decât romanul.
Ca în orice operă epică, autorul îşi exprimă ideile şi sentimentele în mod
indirect, prin intermediul acţiunii şi al personajelor. Prin subiectul operei
3. DEMONSTRAŢIA literare Popa Tanda, Ioan Slavici pledează pentru puterea exemplului personal,
a) Autorul îşi exprimă singura metodă eficientă de a convinge oamenii şi de a le schimba mentalitatea.
în mod indirect Opera are un caracter moralizator, arătând binefacerile muncii în viaţa omului.
ideile , sentimentele Opera amintită aparţine genului epic întrucât semnalăm prezenţa unui
narator obiectiv omniscient care, prin naraţiune la persoana a III-a, îşi exprimă
indirect sentimentele de admiraţie, atitudinea de aprobare faţă de personajul
b) prezenţa unui central,părintele Trandafir.
narator Se întâlnesc cele trei elemente specifice operei epice: narator, acţiune şi
personaje. Ioan Slavici relatează o serie de întâmplări concentrate într-un singur
fir narativ, acţiunea fiind simplă, putându-se rezuma uşor şi constituindu-se în
c) un singur fir momente ale subiectului literar.
narativ.Acţiunea Astfel,în expoziţiune, autorul fixează locurile acţiunii: satele Butucani şi
respectă momentele Sărăceni, iar timpul se subîntelege, probabil a doua jumătate a secolului al XIX-
subiectului lea.Se realizează de asemenea un portret schiţat sumar al personajului principal din
d) prezentarea pe scurt care se desprinde chipul unui om cu învăţătură de carte, cu voce frumoasă,(,,cântă
a subiectului operei mai frumos decât chiar răposatul tatăl său’’) care vorbeşte drept şi cumpănit , fiind
analizate “harnic şi grijitor om”.Trandafir,fiul dascălului Pintilie din Butucani, devine
- spaţiul şi timpul preot,îşi întemeiază o familie şi-şi profesează aproape doi ani meseria în satul natal
acţiunii ,dar datorită faptului că avea un caracter sincer, deschis,nu este agreat de săteni
- prezentarea care intervin la protopop şi obţin mutarea preotului în satul Sărăceni.
personajului
principal prin
raportare la cel
puţin două situaţii

Ioan Slavici, unul

dintre marii clasici ai

e) existenţa unui conflict în
operă
f) număr redus de personaje
g) Personajul principal este
complex caracterizat.
- caracterizare sumară a
personajului cu exemple din
text
h) moduri de expunere
- Predomină naraţiunea.
4. CONCLUZIA
Intriga se declanşează
în momentul în care părintele
Trandafir se decide să-i
scoată pe sărăceneni din
nepăsare şi să-i aducă prin
muncă la o situaţie materială
mai bună .
Desfăşurarea acţiunii surprinde încercările acestuia de a-i convinge pe
săteni să se apuce de muncă , adresându-le mai întâi vorbe blânde , sfaturi . apoi
vorbe ironice si ameninţări. Nu reuşeşte nimic pe această cale şi, analizând cu
luciditate situaţia, îşi da seama că, pentru a ieşi el însuşi din sărăcie, trebuie să se
concentreze asupra universului casnic . Prin eforturi mari preotul şi soţia sa reuşesc
să îşi transforme gospodăria dărăpănată într-un spaţiu al prosperităţii, reparându-şi
casa, cultivându-şi pământul şi câştigând bani din vânzarea leselor. Febrilitatea
muncii şi satisfacţia rezultatelor aduc în punctul culminant bucurii nesperate
familiei preotului,pregătite cu lucruri noi pentru ziua de Rusalii. Deznodământul
prezintă imaginea de nerecunoscut a satului Sărăceni, deoarece sătenii au urmat
exemplul preotului şi s-au schimbat. Popa Tanda, considerat acum de săteni “omul
lui Dumnezeu”,bătrân fiind, apare înconjurat de dragostea familiei lui numeroase.
Ca în orice nuvelă , există şi aici un conflict concentrat , desfăşurat atât
în plan exterior cât şi în plan interior. Cel exterior se manifestă între preot şi
poporeni şi se amplifică pe parcurs , iar cel sufletesc apare din dorinţa preotului de
a-i schimba pe săteni .
O alta caracteristică a nuvelei este numărul redus de personaje :
personajul principal , părintele Trandafir , numit de săteni Popa Tanda , omonim cu
titlul nuvelei , personaje secundare ( preoteasa , vecinul Marcu Florii Cucului) sau
episodice (copiii, Cozonac şi sătenii).
Accentul cade pe caracterizarea personajului principal prezentat în
toată complexitatea lui în mediul său de viaţă . Întâmplările la care ia parte sunt un
pretext pentru a-i dezvălui personalitatea . Personajul este prezentat în evoluţia sa ,
acţiunea derulându-se pe parcursul mai multor ani : fiu al dascălului Pintilie , preot
în satul natal , apoi în Sărăceni şi imaginea finală care îl prezintă ajuns la vârsta
bătrâneţii în mijlocul celor dragi alături de care se bucură de armonia familială ,
păstrându-se “vesel ,verde şi harnic “
Popa Tanda este simbolul misionarului care reuşeşte să transforme
comunitatea datorită firii energice , dinamice şi întreprinzătoare . Exponent al
oamenilor simpli, îşi găseşte alinarea în momentele de restrişte în credinţa faţă de
Dumnezeu. Este antipatizat datorită firii deschise , prea directe , dar pe parcusul
anilor se integrează şi câştigă simpatia sătenilor care nu-l mai consideră ,,omul
dracului’’, ci “omul lui Dumnezeu”.
Titlul nuvelei este alcătuit din substantivul “popa” şi substantivul propriu
“Tanda” , derivat de la verbul “a tândăli” ce sugerează încercările părintelui de a-i
îndrepta pe săteni umblând din casă în casă .
Modul de expunere predominant este naraţiunea , relatarea faptelor se
face la persoana a III-a , într-un mod obiectiv. Oralitatea stilului dă scrierii un
caracter spontan, viu. Naraţiunea se îmbină armonios cu dialogul, monologul
interior şi descrierea , presărate cu puţine figuri de stil : inversiuni (”bun om era
parintele Trandafir”),epitete şi enumeraţii( ”vesel,verde şi harnic”).
Cunoscând definiţia nuvelei şi având în vedere faptul că opera literară Popa
Tanda de Ioan Slavici este o operă epică cu un singur fir narativ, în care accentul
cade pe prezentarea complexă a personajului, putem concluziona că opera aminitită
aparţine acestei specii literare.