Amante celebre care au schimbat istoria lumii Duminica, 13 Ianuarie 2008, ora

20:00
TEXT SIZE:

Femeile care au condus lumea, conducand intai barbatii, au determinat curgerea a rauri de cerneala. Insa, in istorie, printre cele mai controversate personaje de acest fel sunt, fara indoiala, Lucretia Borgia si Messalina. Comun celor doua "vaduve negre", care si-au exercitat influenta la o distanta de 1.500 de ani, este perseverenta cu care urmareau uciderea amantilor lor. Fie infaptuiau omorurile cu mana lor, fie, prin manipulare, se foloseau de soti sau slujitori credinciosi pentru ca onoarea sa le ramana nepatata. Exista in randurile istoricilor unii care afirma ca atat Lucretia, cat si Messalina au fost de fapt niste victime ale regimurilor politice din care faceau parte si erau fortate de familiile lor sa comita atrocitatile de care sunt acuzate. Ambele femei au fost personaje principale in jocurile politice ale vremii si nevoite sa apere fie propria pozitie, fie pe cea a sustinatorilor lor. Cea mai letala femeie fatala Lucretia Borgia, fiica nelegitima a Papei Alexandru al VI-lea, fiul Papei Callistus III, reprezinta incarnarea conceptului "Vaduva Neagra". Amantii i "se trezeau morti" dupa noptile necugetate de amor, otraviti cu un extract de "Degetel" (Digitalis purpurea), pe care li-l turna in bautura dintr-un inel. Inclinatia Lucretiei catre incest, coruptie si crima i-a construit imaginea de femeie cu adevarat fatala si a dat

rod imginatiei atat a artistilor, cat si raufacatorilor. Buffalo Bill, celebrul pistolar al Vestului salbatic, chiar si-a botezat unul dintre pistoale "Lucretia Borgia". Dupa doua tentative de mariaj cu Don Cherubino si mai apoi cu Don Gasparo, Lucretia s-a casatorit in final, in 1493, cu Giovanni Sforza, conte de Cotognola si vicar de Pesaro, mult mai avut decat rivalii sai. La numai 15 ani, fara macar a-si cunoaste viitorul sot, a trebuit sa accepte decizia politica luata de tatal sau. Lupta pentru putere intre familiile nobililor italieni a facut ca in 1497, Papa Alexandru al VI-lea sa aranjeze anularea casatoriei Lucretiei. La acea data, motivele pentru care Rodrigo hotarase uniunea celor doi nu mai existau. Familia Sforza pierduse enorm din influenta sa in urma razboiului cu Franta. Un colegiu de inalti prelati a expus "impotentia coeundi" de care se facea vinovat Giovanni si a anulat casatoria. Dupa o nunta discreta, fara fast, Lucretia a devenit sotia lui Alfonso, fiul ilegitim al lui Alfonso al IIlea de Napoli, iar in 1499 l-a nascut pe Rodrigo, botezat astfel in onoarea bunicului sau, papa. Acest mariaj a durat mult mai putin decat primul, Cezar trimitandu-si patru dintre oamenii sai de incredere sa-l ucida pe Alfonso. Acesta a supravietuit atacului, dar la scurta vreme Cezar a creat o diversiune la poarta spitalului in care se refacea sotul Lucretiei, timp in care unul din capitanii sai l-a strangulat in pat pe Alfonso. Fratele Lucretiei dorea o alianta cu o familie mai puternica, cea a ducilor de Ferrara. La 30 decembrie 1501, Alfonso d'Este, fiul lui Ercole, primul duce de Ferrara, devine cel de al treilea si ultimul sot al Lucretiei; 18 ani mai tarziu, in urma complicatiilor aparute in timpul nasterii copilului lor, Lucretia isi gaseste sfarsitul. Lucretia Borgia poate fi un simbol al raului. Numarul impresionant de amanti care au sfarsit otraviti, relatia ei incestuoasa cu Cezar, la randul sau acuzat de numeroase crime si de fratricid (l-a ucis pe fratele sau Juan), coruptia si jocurile politice pe care le-a initiat sau sprijinit, i-au castigat renumele de "cea mai letala femeie fatala". Lucretia isi ucidea amantii si pe cei care o refuzau cu o otrava obtinuta din Digitalis purpurea, planta numita popular Degetel. Legenda spune ca ar fi purtat veninul intr-un inel cu o montura speciala. La 500 de ani dupa moartea Lucretiei, exponenta pasiunii fara limite, a crimei si coruptiei fapte inscrise in cronici, Italia incearca sa-i dea o imagine noua, de mama model si de sotie exemplara. In acest scop, se organizeaza simpozioane si sesiuni de comunicari stiintifice la care participa istorici, artisti si evident... politicieni. Stapana imparatului Izvoarele istorice o consemneaza pe Valeria Messalina (22-48 d.Hr.) drept una dintre cele mai focoase amante si remarca in mod deosebit insistenta cu care isi "vana" partenerii. Intai pentru placere, apoi pentru a-i omori. Moravurile romane la inceputul mileniului ar putea fi considerate astazi mai mult decat libertine. Homosexualitatea era o practica obisnuita, desi "pasivii" erau priviti cu ironie, cei "activi" treceau drept oameni perfect normali. In schimb apar foarte rare referiri la sexul oral sau la cel cu doi parteneri deodata. Casele de toleranta, lupanarele adunau sub acoperisurile lor, in afara de obisnuitele femei usoare, o parte din sotiile nobililor. Adulterul era considerat unul dintre cele mai mari pacate si pedepsit cu inchiderea in templul lui Venus, dupa care cele care "calcasera stramb" erau violate in mod repetat. Probabil ca nu violul era cel ce inspaimanta desfranatele cu sange albastru, ci onoarea patata. Pentru a evita rusinea, doamnele din inalta societate isi inscriau fie numele adevarat, fie unul de imprumut in registrul lupanarelor astfel incat sa nu vina in contradictie cu legea. Pliniu relateaza ca, aflata intr-un bordel, Messalina a satisfacut intr-o zi 25 de barbati. Unii istorici considera ca ea s-ar fi folosit de sex in jocurile politice, doar pentru pastrarea puterii. In perioada in care a fost imparateasa, loviturile de stat, crimele, fratricidul erau practici curente pentru accederea la tron. Indiferent de motivele Messalinei, placere sau consolidarea puterii, cert este ca si-a gasit sfarsitul in urma unei tentative de lovitura de palat. In timpul campaniei lui Claudius in Ostia, in 48, Messsalina a dat o petrecere la sfarsitul careia s-a casatorit

cu Gaius Silus intr-o incercare de a-l sui pe acesta pe tron. La scurta vreme, Narcissus, secretarul imparatului, a tradat-o si Claudius a dat imediat ordin sa fie executata impreuna cu Silus. In jurul Messalinei s-au petrecut mai multe crime prin otravire cu ciuperci sau cu veninul unor animale si insecte. Astfel au sfarsit Britannicus si Claudius, desi acesta din urma lua, preventiv, mici doze de otrava pentru a se imuniza. Nimeni nu poate sti exact care este numarul crimelor pe care le-a ordonat Messalina, dar numele ei a devenit sinonim cu greseala, viciul si manipularea. Curtezana care l-a inspirat pe Alphonse Daudet Nu se cunosc prea multe amanunte ale intalnirii dintre actrita Marie Rieu si celebrul scriitor Alphonse Daudet. Se stie ca s-au cunoscut in anul 1858. In acelasi an, scriitorul i-a dedicat unicul sau volum de versuri, "Les Amoureux", dar motivul pentru care dragostea lor a devenit celebra a fost romanul autobiografic "Sapho", aparut in 1884 si vandut in 200.000 de exemplare, o cifra record pentru acele vremuri. Certuri si suferinta au marcat o relatie in care iubitul si iubita au de suferit deopotriva in viata reala si in fictiune. Alphonse nu a fost un model de fidelitate, la fel si Marie, o femeie senzuala si cu experienta intr-ale amorului. In 1861 cei doi locuiau impreuna pe rue d'Amsterdam nr. 24. Se despart mai apoi, iar casatoria lui Alphonse Daudet cu Julia Allard nu o impiedica pe Marie Rieu sa-i trimita in continuare scrisori disperate scriitorului. In 1869 Marie Rieu este grav bolnava. Alphonse afla si, sub pretextul unei vizite, dispare o zi intreaga, pentru a o intalni pe cea pe care a iubit-o. Marie n-a acceptat niciodata pierderea lui Alphonse, ceea ce a marit intensitatea suferintelor. Dupa moarte, Marie devine personaj de roman. Curtezana Fanny Legrand, cea care a pozat pentru o sculptura infatisand-o pe poeta Sapho cum il ingenuncheaza pe Jean Gaussin. Tanarul incearca prin toate mijloacele sa scape de femeie, iar "Sapho" este oglinda de peste ani a trairilor lui Alphonse Daudet. Amanta geloasa, sotie numai 24 de ore Eva Braun, femeia care a fost amanta lui Adolf Hitler si sotia lui in ultimele momente din viata. Sotie doar pentru 24 de ore. Destinul acestei femei dragute, destul de culta, extrem de geloasa, a crescut in umbra unui dictator. Uneori, datele personale ale unei asemenea femei parca nici nu mai sunt necesare. Prima imagine care se deruleaza in fata ochilor, cand auzi numele ei, este chipul dur impodobit cu mustata mica al lui Hitler! Abia mai tarziu apare chipul femeii cu care a impartit taina noptilor "cazone". Totusi, stergand usor cu puterea mintii chipul lui Hitler, iese la iveala viata femeii, de sub stratul sarmos al clipelor petrecute alaturi de dictator. A avut si ea o copilarie, parinti, si unele talente S-a nascut la data de 6 februarie 1912, in Mnchen, intr-o familie modesta, unde tatal, catolic, era invatator. In 1929 lucra ca asistent al fotografului Heinrich Hoffmann, iar mai tarziu s-a implicat efectiv in munca de fotograf. Avea talent in arta fotografica si aceasta a devenit ocupatia ei principala. In atelierul acestuia l-a cunoscut pe Adolf Hitler, iar in anul 1932, dupa moartea nepoatei acestuia, Geli Raubal, i-a devenit amanta si locuia in apartamentul lui din Mnchen, in ciuda impotrivirii tatalui ei, care nu era de acord cu aceasta relatie. Cum era Eva? O femeie draguta, cu un corp atragator, "format" si de faptul ca ii placeau toate sporturile atletismul, inotul, schiul si ciclismul. Desi parea delicata, era energica, tenace si dura. Nu era foarte inalta si de aceea ii placea sa poarte pantofi cu talpa de pluta, cum era moda pe atunci, si isi cumpara imbracamintea de la unul dintre cele mai elegante magazine din Berlin. O femeie foarte ordonata, ce tinea o evidenta exacta a garderobei sale bogate si alese cu grija, intr-un dosar special cu desenele rochiilor si mostre din materiale folosite. Ii placea sa asculte muzica, sa citeasca reviste si romane politiste, urmarea filmele romantice.

Era foarte geloasa pe celelalte femei din viata lui Hitler. In 1935, in urma unei tentative de sinucidere, Hitler i-a facut cadou o vila intr-o suburbie a Mnchen-ului, aproape de locuinta lui, asigurandu-i totodata o masina marca Mercedes si un sofer personal. De asemenea, Eva avea o coafeza personala si o servitoare tot personala. Dupa incidentul cu sinuciderea, Hitler a inceput sa fie mai apropiat de Eva. In primul sau testament, ea ocupa un loc important: Hitler ii lasa 600 lire pe an, pentru tot restul vietii. A fost o femeie rezervata. A sta linistita, a ramane mereu in planul al doilea, in umbra, si a fi discreta, acestea au fost coordonatele vietii ei. Putini germani stiau de existenta sa, deoarece a aparut de foarte putine ori in public cu Hitler. Valoarea relatiei dictatorului cu Eva consta in ceea ce credea el a fi idealismul si loialitatea ei. In testamentul sau din data de 29.04.1945, Hitler afirma: "Multi ani de prietenie loiala". Si "omul de fier avea dreptate". Loialitatea ei fata de acest barbat mic de statura, cu gesturi bruste si logoree greu de oprit nu a apus niciodata. Astfel, in 1944, i-a trimis o scrisoare care se incheia in felul urmator: "De cand ne-am intalnit prima data, am jurat sa te urmez pretutindeni chiar si la moarte traiesc doar pentru iubirea ta". La data de 29 aprilie 1945, Eva si Hitler s-au casatorit. In ziua urmatoare, ea s-a sinucis, otravindu-se, iar cu doua minute inainte Hitler isi luase viata. Ambele trupuri au fost incinerate, asa cum daduse el ordin. Povestea lor de iubire s-a sfarsit dureros, asa cum in mare parte a fost si viata Evei. Restul familiei Evei a supravietuit razboiului, iar mama sa a murit in ianuarie 1976, la varsta de 96 de ani. Se poate afirma ca Eva a fost o condamnata la o lume in care visul, uneori, aproape ca s-a confundat cu cosmarul. Totul pentru putere Evita Peron este exemplul clasic de femeie care si-a cunoscut foarte bine atuurile si si-a cladit drumul spre succes folosindu-se cu multa abilitate de numerosii ei iubiti. La varsta de 15 ani, Eva fuge la Buenos Aires cu un cantaret, insurat, care ii promite ca o va face actrita. Parasita in marele oras isi cauta iubiti bogati care sa o intretina, dar castiga bani si ca prostituata. Prin cunostintele ei de sex masculin obtine un rol in una din piesele de teatru de la Radio Belgrano si are un succes enorm, capatand titlul "Senorita Radio". Trei ani mai tarziu, il cunoaste pe colonelul Peron, subsecretar de stat si ministru de Razboi. El, chipes si energic, ea tanara si stralucitoare, formau cuplul perfect si echipa politica pe masura. Desi avea un trecut indoielnic, Eva devine sotia viitorului presedinte al Argentinei la 17 octombrie 1945. S-ar putea crede ca Evita Peron s-a folosit de Juan pentru a capata putere politica, dar in autobiografia ei il considera un "zeu atotputernic".