Filocalia de la Frasinei: Avva Ghelasie Parintele Ghelasie s-a nascut in ziua de 18 martie 1944, in judetul Valcea, in apropierea vetrelor

monahale de la , Turnu Cozia si Stanisoara ca fiu al preotului Gheorghe si al preotesei Marcela. La vreme, l-a cunoscut pe parintele Arsenie Pra a, langa care a si ucenicit, im!ratisand cu toata inima nevointele monahale pustnicesti. "n anul #$%&,'($ ani) cuviosul Ghelasie a intrat in o!stea Manastirii Frasinei, unde s-a nevoit pana in ziua de ( iulie (**&, cand a trecut la +omnul. La varsta de ,$ de ani, dupa mai !ine de treizeci de ani de nevointe duhovnicesti, parintele Ghelasie a trecut Pragul -esniciei in vremea rugaciunii, in gest de "nchinare, in taina chiliei, cu icoana pe piept si mintea treaza, in timp ce un ucenic ii citea, la rugamintea sa, Acatistul Acoperamantului Maicii +omnului. FILOCALIA DE LA FRASINEI: Avva Ghelasie Isihastul "Daca noua, ca oameni, ni se cere sa iubim din toata fiinta, aceasta este pentru ca si Dumnezeu ne iubeste din toata fiinta." "Tine-te tare, fii rabdator, suferinta si boala sunt in Taina Crucii; stai cu nadejde neclintita in Dumnezeu, in aceasta rastignire vie. Sunt si multe pacate si tare ale neamului, care isi cauta arderea in focul bolii si al suferintei la urmasi, dar, in inchinarea si rastignirea vie a voirii, lucreaza puterea lui Dumnezeu, spre mantuire." " ucrurile cu adevarat mari nu se vand si nu se cumpara."

"Sa te rogi din toata fiinta, din toate ale tale, din toata masura neputintelor si a slabiciunilor tale. !runca-le pe toate spre "ristos, zvarle-le in focul inchinarii. #nchina-le pe toate lui "ristos, sa le prefaca dupa cum stie $l. #ntoarce-# lui Dumnezeu darul, cu inchinare deplina, ca sa primeasca pecetea harului. Tot ce iti iese in cale, gand, lucru, om sau altceva, inchina-l cu duhul si liturghiseste darul pe care l-a gandit Dumnezeu cand ti l-a scos in cale." " asarea in voia lui Dumnezeu, starea ca inaintea lui Dumnezeu si pomenirea de Dumnezeu sunt cuprinse in inchinare. Spre a rodi, darul cheama un raspuns liturghisitor. #nchinarea este a omului,

darul este al lui Dumnezeu." "%oaga-te cat mai mult. %oaga-te nu numai cu gura, ci si cu ochii si cu urechile, cu mainile si cu picioarele, din toata fiinta si puterea, ca toate ale tale sa le aduci inaintea lui Dumnezeu." "&iecare trebuie ca, in locul in care este, sa se aduca pe sine si pe cei din jur, toate, in dar lui Dumnezeu, in chip tainic, si acest %itual al neincetatei inchinari si liturghisiri a voii lui Dumnezeu va incepe sa arda pacatul." "'data intrat in vapaia focului dumnezeiesc, al lepadarii-arderii de sine si a lumii in focul inchinarii, nu mai poti da inapoi, caci focul dumnezeiesc nu se mai poate stinge, e ca un legamant ce nu se mai poate rupe, ci ramane in om, fie spre luminare-iconizare a lumii in asemanare cu chipul iubirii dumnezeiesti, fie spre vesnica remuscare-regret-iad al deznadejdii." "Sa rabzi, cu multumire si tarie neclintita, stand intr-un loc (familie, serviciu, chilie), nemiscat in inchinarea cea catre Domnul, aduce cu sine un foc al prefacerii care incepe sa-i stimuleze-angajeze, intr-un anume fel, pe toti cei din jur." "Sfintii le aduc pe toate in focul inchinarii catre Dumnezeu, rabdand toate ca pe o crucificare vie. #n urma rabdarii lor, duhurile rele fug ca si arse, multi oameni rai si razvratiti se intorc la Domnul, se lumineaza, se tamaduiesc de boli trupesti si sufletesti, iar insusi trupul sfintilor, cel impovarat de suferinte si boli, precum si de neputintele oamenilor pentru care isi pun sufletul, se stinteste, impartasindu-se de harul nestricaciunii." "Taticule, iti dau canon sa fii vesel*"

"Ce sa-i faci, fiule, noi, astia de astazi, suntem slabanogiti, nu ne mai putem lupta cu pacatul. Dar, sa nu stam in pacat, sa fugim si noi la milostivirea lui Dumnezeu si a +aicii Domnului. Sa nu te lupti tu, ci alearga la milostivirea lui Dumnezeu. Sa te tii strans de ,iserica. !poi, fa si tu -araclisul +aicii Domnului, !catistul +aicii Domnului, aprinde candela la icoana si putina tamaie si, fiule, evita mancarurile e.citante si e.plozive." "$vita sa amesteci tot felul de mancaruri, ca se produc niste arderi nocive si hranesc patimile. #ncearca sa mananci cat mai simplu si, daca se poate, mai nefiert, si sa fie mancare curata. +ai mult. -rin mancaruri amestecate, gustul insusi se poate mult mai usor deforma, alunecand dinspre bucuria impartasirii inspre pofta." "Se zice ca ispitele vremurilor de pe urma sunt asa mari si oamenii asa slabanogiti, ca ei nu mai pot lupta direct cu ele, ci, ca bolnavii, doar prin inchinare, prin lasare in grija medicului "ristos, sa ne vindece asa cum numai $l stie." "Cel mai mare dar pe care omul il poate aduce lui Dumnezeu nu sunt gandurile sau sentimentele, ci este insasi vointa sa." "Cel mai important canon (la Spovedanie) e sa nu mai faci." "'mul este deasupra timpului. +asura timpului la om e vesnicia, nu graba asta de a face lucrurile, care strica mintea." "Ce te invata Dumnezeu, in camara ta, nu te invata nimeni. Daca stai in chilia ta si lucrezi mult, te va invata Dumnezeu ce sa faci si cum sa faci, de te vei minuna." "Daca te obisnuiesti sa te duci pe la duhovnic fara sa fi pus, macar ca straduinta, nimic in practica, cu uneori doar din curiozitate si nu din nevoie sincera si fierbinte, te strici si te slabanogesti, te sprijini pe om, iar nu pe harul lui Dumnezeu, care il sprijina pe duhovnic." "' icoana devine din ce in ce mai frumoasa, harul lui Dumnezeu se revarsa din ce in ce mai mult prin ea, cu cat icoana este mai "rugata", cu cat Chipul lui Dumnezeu este, prin mijlocirea ei, mai cinstit si mai inchinat."

"+area ispita si provocare a vremii noastre este confortul, acumularea. 'mul nu mai vrea sa stie de taina saraciei, care-l duce spre "ristos. -utem pierde totul, numai pe "ristos sa nupierdem si, in lumina Chipului ui, vom fi vii. &rumusetea ui mantuitoare, ce se afla cu nevointa si jertfa, sa n-o inlocuim cu estetica confortului." "Trebuie SA INVETI A IU I SARACIA! s-o primesti cu multumire, ca pe un dar de la Dumnezeu. /u-ti fie teama de saracie, ca are grija Dumnezeu, iar saracia e o mare comoara pentru cine o pretuieste si o imbraca in linistea lui "ristos. #ubirea de saracie, saracia cu duhul, inclina balanta dorintei inimii spre nevoile duhovnicesti-fiintiale ale omului. -rimirea cu multumire a saraciei gateste calea Domnului, domoleste umflarile mandriei, poftei, maniei si inchipuirii, chemand acea chenoza (micsorare de sine) in care harul lui Dumnezeu lucreaza cu putere." "%omania este o tara saraca, dar aici e si o mare taina - Saracia. !ceasta e darul lui Dumnezeu, pe care ni l-a dat noua, daca il constientizam si il lucram. Taina ca, intr-o societate in care se inmultesc nevoile artificiale, false, care acopera insusi Chipul 'mului, acesta isi poate micsora nevoile, bucurandu-se in Domnul si multumindu-se cu putin, dar acel putin primindu-l ca darimpartasire." "Calea Domnului e plina de necazuri, dar tocmai acestea intorc pe omul launtric, chipul omului cu fata spre Dumnezeu, il fac constient de nevoia intima a "hranirii" celei spre fiinta, cu -ainea vietii si harul dumnezeiesc." "Cand esti manios si patimas, in loc sa te descarci, cere iertare, macar si formal, ca sa imblanzesti fiarele patimii ce cauta sa te sfasie." "+are e taina tacerii care opreste dezbinarea si caderea in stricaciunea pacatului, a neiubirii. Sa-ti asumi tu insuti vina ta si a celuilalt, dar sa nu le diseci in toiul ispitei, sa nu te fi.ezi la ele, si sa le arunci in focul inchinarii tacute si rabdatoare, ca sa arda si sa

crape dracul maniei din tine." ",arbatul tine stabilitatea in casa. &emeia are alta mare taina, a nasterii. ,arbatului nu i se cere neaparat sa actioneze cu cuvantul, ca sa opreasca tulburarea, si oricum, prin duritate si impunere fortata se genereaza reactii distructive, ci prin blandetea si barbatia sa, chiar tacuta, si, mai presus de toate, prin legatura sa vie cu "ristos. -rin purtarea intru cunostinta a Chipului &iului, barbatul o echilibreaza pe femeie." "Desfranarea, asta ia mintile omului. Sa nu mai faci, in primul rand, si sa alergi la milostivirea lui Dumnezeu." "Copiii handicapati au destin de mucenicie, suporta chinuri mucenicesti. Copiii nascuti fara cap si cu orice handicap asuma pacatele mostenite. Dumnezeu ingaduie ca, prin aceasta mucenicie, sa se mantuiasca copiii si sa lucreze spre iertarea parintilor. Cine se atinge de un copil bolnav, se atinge de #nsusi "ristos." "Sa strigam ca niste prunci mici dupa ajutorul dumnezeiesc. Sachemam cu lacrimi pe Cel ce ne-a dat fiinta, sa ne schimbe asa cum numai $l stie. Sa nu contenim strigarea pana nu aflam mangaierea harului, care preface intristarea in bucurie." "/oi, cei de astazi, cu credinta imputinata, primim mai greu legile morale asa, ca ascultare neconditionata de cunoasterea ratiunii (sensului) lor. Ca sa intelegem ce este pacatul, trebuie sa ne raportam clar si hotarat la Chipul 'mului (#isus "ristos)." "-rima inima isihasta este inima +aicii Domnnului." "!devaratul crestin nu se "asociaza" cu nimeni, nu se asimileaza pe sine nici unui grup limitat de interese, fie ele pretins duhovnicesti, ci numai ,isericii, Trupului lui "ristos. #ubirea nu cauta la fata omului, nu este orientata de interese, intru care se naste lupta si dezbinare." "!devaratul crestin pastreza in inima singuratatea cu "ristos, care nu este izolare, ci litur"hisire in !ltarul inimii a insasi iubirii

dumnezeiesti, intru care infloreste si orice deschidere iubitoare catre aproapele. !ceasta singuratate cu Domnul, acest monahism launtric este specific chipului crestin de a vedea toate iconic! adica, mai intai de toate, prin raportare la Chipul lui "ristos." "Sa ramai acolo, cum vrei sa se schimbe ceva, daca nu isi poarta fiecare cu barbatie crucea pe care i-a dat-o Dumnezeu. /u te interesa prea mult de ce fac ceilalti si, mai ales, nu raspunde la provocari, tine-ti canonul de ascultare si ritualul de rugaciune si inchinare cu strictete, ca pe legamantul starii impreuna cu Dumnezeu." "Cand te mai batjocoreste sau isi rade de tine cineva, taci si fa-i in taina metanie (iertare), priveste numai la chipul lui bun, fara adaosul pacatului. Ce treaba ai tu cu prostiile din jur, cauta sa fii tu om serios si la locul tau. /u raspunde la provocari, lasa in grija Domnului ce te depaseste, nu fii curios, cauta sa fii cat mai mult (singur in inima ta) cu Dumnezeu." "-rin iubirea de Dumnezeu sa se nasca si iubirea de aproapele, iar nu invers, ca dragostea omeneasca este azi amestecata si otravita cu memorialul pacatului, si nu mai poate sa nasca in chip firesc iubirea de Dumnezeu." "Sa faci tu, mai intai, ce nu poate sa faca altul." "Daca te scoli noaptea, te poti aseza si fratia ta putin la rugaciune." "Domnul iconomiseste in multe randuri si in multe chipuri mantuirea tuturor, revarsandu-si iubirea Sa peste toti, buni si rai. /oi nu vedem decat o mica parte din tainele iconomiei dumnezeiesti si, de multe ori, a judeca doar dupa cat cuprindem, neluminati de har, ne conduce la judecati gresite." "Sa te opresti de cateva ori, in cursul zilei, inaintea icoanei, sau, daca esti la serviciu, acolo unde esti, in gest de inchinare catre Dumnezeu. Chiar daca esti foarte ocupat, sa faci aceste mici si tainice opriri, fie si doar pentru cateva clipe, ca sa te linistesti si sa te "incarci". Chiar si scurte cum sunt, o#ririle in inchinare si ru"aciune sunt mici laude, care trezesc si pazesc constiinta si

vointa liturghisitoare, odihnesc harul, care ne reface vlaga, potolind aprinderile si oprind scurgerile de energie sufletesti si trupesti." "Cei rai si cei buni trebuie sa stea impreuna, sa se inteleaga cumva, acasa, la serviciu, peste tot. Cei cu ravna duhovniceasca stau in mijlocul celorlalti, nestiuti de nimeni, si se roaga in taina si Dumnezeu lucreaza prin ei. Si asa, fara sa se bage de seama, Domnul schimba raul in bine. !ici e marea taina, ca Dumnezeu asteapta pana la sfarsit si cei rai se pot intoarce in ultimul ceas." "Cu o rugaciune curata, inaltata catre "ristos, sfintii au scos pe aproapele din iad. #mportant e sa pui intre tine si celalalt pe "ristos, ca $l este Calea de la inima la inima." "Trebuie sa inveti sa traiesti cu raul, sa-l iubesti, ca daca te lupti cu el, il alimentezi, insa daca il iubesti (daca il scufunzi in iubirea si lumina lui Dumnezeu), il distrugi, moare. $ o lupta rafinata in care trebuie sa lucrezi cu intelepciune, nu trebuie sa alimentezi raul in nici un fel si, pentru aceasta, nu trebuie sa intri in contradictii si dispute." "Taina e ca, desi in lume e multa murdarie, te poti pastra in curatie, daca esti cu "ristos, ca raza ce atinge toate, dar nu se murdareste de nimic." "%evolta e inspirata de la diavol." "In tot ceea ce $aci! sa te %isti ca in iserica." "Sa va tineti strans de ,iserica, ca lumea se tine prin ,iserica, prin iturghie, prin sfinti." "0or fi multi monahi in alb care, traind in lume, se vor sfinti." "!stazi, numai cei ce zidesc pe "ristos nu se clatina si nu se smintesc, ca ei cauta impartasirea cu Dumnezeu, care lucreaza peste si prin toate neputintele omenesti. #ti trebuie multa credinta si smerenie, sa primesti iertare (Spovedanie) si sa te impartasesti din mana unui preot (considerat) nevrednic, decat din mana unuia recunoscut de toti ca sfant."

"Ascultarea inseamna sa te smeresti oricat de mult, sa iei asupra ta tot pacatul, toata robia, dar nu si erezia, necredinta, hula, ca ascultarea nu poate cere ceea ce ne desparte de Dumnezeu. Chipul lui Dumnezeu este cea mai mare comoara a omului si cinefalsifica sau #l deformeaza, pierde totul. Sfintii mergeau pana la moarte pentru pazirea acestui Chip, a dreptei credinte." "/oi vrem sa facem revolutii peste noapte si suntem mereu dezamagiti. -rimul lucru e sa fim cu "ristos, ca numai asa nu ne clatinam la fiecare adiere a ispitei. ucrurile lui Dumnezeu se fac in multa asteptare, se cresc in taina." "0ine un timp cand numai s%erenia si dra"ostea conteaza, pe ele trebuie sa lucrezi. %ostul suferintei este dumnezeiesc, ne pregateste de trecere, ne apropie de "ristos, ne descopera, prin aparenta lipsire de daruri, cine suntem noi, cat de putina iubire am intrupat. Sa pazim, deci, smerenia, dragostea de Dumnezeu si de aproapele, caci, in fata bolii si a mortii raman smerenia si iubirea, celelalte daruri intorcandu-se la Dumnezeu." "-omeniti-ne, -arinte* Cum sa nu, fiule. -omeniti-ma si voi, in rugaciunele voastre."
+aterial selectat de Teodor Danalache, din consemnari ale lui Florin Cara"iu.