1.

Psihicul si caracteristicile acestuia

Vom constata ca natura psihicului este una contradictorie constand din mai
multe aspecte bipolare opuse unele altora. Aceasta natura contradictorie a
psihicului a dat nastere multor controverse in legatura cu modul sau de
organizare, de structurare si de functionare care a dus la puncte de vedere
diferite.
1. Psihicul este obiectiv si subiectiv
Obiectivitatea psihicului este data de faptul ca psihicul unei persoane este
independent de psihicul altei persoane, el este o realitate distincta care s-a
format si a evoluat independent avand premise si influente diferite.
Psihicul este subiectiv din punct de vedere al cunoasterii, fiecare
persoana ia cunostinta de mediul in care se afla intr-o maniera subiectiva,
personala, influentata de insusirile si particularitatile sale proprii.
Exemplu: Sa ne imaginam doua persoane aflate in vacanta, vizitand un castel
medieval. Cele doua persoane se afla in aceeasi situatie, in acelasi mediu. Ele
pot fi amandoua atente la ceea ce vad si la ceea ce le eplica ghidul, sau una
poate sa se gandeasca la problemele cu care se confrunta la serviciu dupa
terminarea vacantei. !n ambele cazuri in mintea celor doua persoane au loc
procese de prelucrare a unor informatii" fie legate de vizita la muzeu, fie legate
de problemele de serviciu. Cele doua persoane prelucreaza informatiile
independent una de cealalta. Ceea ce se petrece in mintea uneia nu are nici o
legatura cu ceea ce se petrece in mintea celeilalte. #a aceasta se refera aspectul
obiectiv al psihicului.
$eferitor la aceeasi situatie una dintre persoanele aflate in vacanta la
castelul medieval poate avea cunostinte de istorie si poate fi o persoana
interesata de istoria locului, iar cealata persoana poate fi indiferenta la istoria
locului, dar poate fi interesata de stilul arhitectonic al cladirii si de detaliile
decorative. Astfel, aflate in aceeasi situatie si primind aceleasi informatii, cele
doua persoane vor percepe in mod diferit castelul si isi vor face impresii
diferite, personale, filtrate prin interesele si cunostintele fiecareia. #a aceasta se
refera aspectul subiectiv al psihicului.
2. Psihicul este material si ideal
Psihicul apare din materie si evolueaza odata cu ea. Eista o relatie de
identitate intre psihic si creier, psihicul fiind aspectul formal al proceselor
creierului. Activitatea psihica se bazeaza pe procese fiziologice care se produc
in creier. Anumite leziuni ale creierului produc tulburari ale proceselor psihice.
!nfluenta substantelor halucinogene sau a alcoolului asupra sistemului nervos se
manifesta in tulburari ale imaginilor perceptive sau ale motricitatii. Aceste fapte
demonstreaza ca suportul material al psihicului este activitatea nervoasa din
creier.
Psihicul este ideal deoarece poseda un continut de idei si imagini dobandite
prin cunoastere individuala si sociala, colectiva.
Exemplu: Orice imagine sau idee, orice concept eista in psihicul nostru in
urma unei eperiente proprii. Cuvatul koranay nu are nici o semnificatie pentru
voi daca nu l-ati auzit inainte, va ramane indiferent sau va atrage prin
sonoritate. %aca va spun ca el inseamna familie in limba pa&tun' vorbita in
Afganistan, veti lega cuvantul de o semnificatie, va capata sens pentru voi.
Pentru un afgan insa cuvantul koranay actualizeaza sentimente de afectiune,
respect, amintiri legate de familie, reguli ce trebuie respectate in familie,
traditii. Atunci cand va spun semnificatia cuvantului veti activa la randul vostru
trairi si imagini legate de familie, ele vor semnificativ diferite pentru ca familia
europeana este foarte diferita de familia traditionala afgana. Cultura musulmana
influenteaza intr-un mod diferit eperientele personale legate de familie fata de
cultura occidentala.
3. Psihicul este atat un proces cat si un produs
Procesul reprezinta desfasurarea in timp, seriala, a fenomenului psihic, la
succesiunea transformarilor produse la nivelul subiectului. Produsul este
rezultatul obtinut in urma interactiunii dintre subiect si obiect. Procesul si
produsul interactioneaza in sensul ca produsul conditioneaza si fasoneaza
dinamica viitoare a procesului, iar un nou proces poate modifica structura
produselor realizate anterior.
Exemplu: Pe masura ce invatam noi informatii ele restructureaza,
reorganizeaza cunostintele pe care le-am acumulat anterior. (ai eact, invatam
in copilarie ca eista animale salbatice si animale domestice. $inocerul este un
animal salbatic, iar calul este un animal domestic, cele doua animale fac parte
din categorii diferite, foarte largi. (ai tarziu, la scoala, la biologie, invatam
clasificari mai precise, stiintifice, care includ calul si rinocerul in acelasi ordin
- imparicopitate, prin urmare in aceeasi categorie. Vom pastra informatiile
despre cele doua animale, dar le vom restructura pentru a se potrivi cu
informatiile nou invatate.
Exemplu: Pentru a ilustra mai bine calitatea de proces si cea de produs a
psihicului si relatiile dintre ele, vom folosi eemplul rezolvarii unei probleme.
).(aier a realizat un eperiment semnificativ in acest sens" intr-o incapere,
atarna de plafon o franghie, de un perete era fiata o alta, se cerea subiectilor sa
lege cele doua franghii. *ranghiile erau in asa fel asezate, incat o persoana nu
putea a+unge la franghia verticala tinand in mana franghia fiata de perete si
invers. Solutia era sa imprime o oscilatie pendulara franghiei verticale, ca sa
poata fi prinsa in timp ce se tine cealalta franghie. Pentru aceasta, trebuia sa se
atarne de ea un obiect greu. !n camera erau puse doua asemenea obiecte" un
electromotor si un intrerupator mare. !n prealabil, subiectii erau pusi sa faca o
eperienta, intr-un laborator alaturat. ,nii au folosit electromotorul in aceasta
eperienta, altii au folosit intrerupatorul. !ntrodusi in camera cu franghiile s-a
observat ca cei care au lucrat cu electromotorul au ales ca greutate
intrerupatorul, evitat insa de cei care il folosisera in eperienta anterioara.
Persoanele care nu participasera la eperienta anterioara au ales electromotorul
sau intrerupatorul la intamplare, fara preferinte. S-a dovedit ca functia
anterioara face ca un obiect sa para mai putin disponibil pentru alta.
Psihicul ca proces se manifesta in rezolvarea problemei" observarea
franghiilor ce trebuie legate, observarea faptului ca nu se poate a+unge la cele
doua franghii in acelasi timp, aparitia ideii de a imprima o oscilatie franghiei
verticale, aparitia ideii de a utiliza un obiect greu pentru aceasta, alegerea unui
obiect din cele doua disponibile. -oate acestea sunt etape ale unui proces psihic"
rezolvarea problemei.
Produsul este solutia problemei pe baza interactiunii persoanei cu
obiectele aflate in camera, cu alte cuvinte produsul psihic obtinut este ideea care
duce la rezolvarea problemei. Observam insa in eperimentul lui (aier cum
produsul unui proces anterior influenteaza desfasurarea procesului curent in
sensul ca obiectul utilizat anterior cu functia sa de baza este mai putin
disponibil pentru a fi folosit cu o alta functie, aceea de greutate. !ar procesul
curent modifica perceptia noastra asupra electromotorului si intrerupatorului
acordand acestora o noua functie la care nu ne gandisem anterior.
Concluzia este ca atunci cand evaluam elementele unei probleme facem
apel la rutine mentale sau seturi cognitive, produse ale proceselor anterior
activate. Conceptul de set cognitiv se refera la o modalitate obisnuita de
abordare sau percepere a problemei. Acest set cognitiv impiedica utilizarea
fleibila a elementelor problemei date. !n acest sens este necesara o eperienta
cat mai variata in utilizarea unor obiecte concrete sau abstracte pentru a putea
rezolva creativ o problema.
4. Psihicul exista in stare latenta (interiorizata), dar si in stare
maniesta (exteriorizata)
%ificultatea cunoasterii psihicului uman vine din faptul ca nu intotdeauna
starea latenta coincide cu starea manifesta, de multe ori starea afisata fiind
contradictorie cu cea reala.
Exemplu: %e ziua voastra primiti un cadou foarte nepotrivit, care nu va face
placere si nici nu va este util, nu coincide deloc cu interesele voastre. %in
politete fata de persoana care va face cadoul si pentru ca ati fost invatati de mici
ca nu trebuie sa criticati cadourile primite, veti afisa, in loc de nemultumirea pe
care o simtiti, o alta stare, aceea de bucurie, de surpriza si de multumire fata de
cadoul primit.
!. Psihicul prezinta maniestari normale, dar si maniestari
patolo"ice
!n privinta acestei probleme dificultatea consta in a stabili ce este normal
si ce este patologic in manifestarile psihicului uman. Pe fondul unui psihic
normal putem observa uneori manifestari ciudate, atipice, iar pe fondul unui
psihic bolnav eista suficiente momente de normalitate. Criteriile de
diferentiere a starilor normale de cele patologice sunt greu de stabilit, de aceea
se propune renuntarea la o delimitare fia, acceptandu-se mai degraba idee unui
continuum ce merge de la anormalitatea etrema la normalitatea ideala sau de la
patologia etrema la sanatatea perfecta. Persoanele bine adaptate sunt mai
aproape pe aceasta aa de polul normalitatii ideale. Astfel de persoane isi
cunosc potentialul si il manifesta in mod creativ.
)ormalitatea a fost definita pe baza criteriului statistic, care este un
criteriu obiectiv, independent de toate sistemele de valori si stabilit in maniera
practica. Este studiat un esantion semnificativ din populatie din punctul de
vedere al unei caracteristici psihice, de eemplu inteligenta, se face o medie a
tuturor rezultatelor obtinute, care devine etalonul de normalitate, deviatiile intr-
o directie sau alta fata de tendinta centrala sunt considerate anormale, in cazul
nostru, abaterile etreme de la medie sunt persoane cu deficit intelectual sever
sau idioti si persoane cu un inalt nivel de inteligenta sau genii.
Alt criteriu pe baza caruia este definita normalitatea este teoria normei
sociale" persoanele au rolul lor si anumite asteptari referitoare la maniera in care
ceilalti isi eercita rolul. -eoria normei sociale tine cont de normele culturale.
Este considerat anormal tot ceea ce se departeaza de ceea ce este cunoscut ca un
comportament moral. )ormalitatea si anormalitatea se stabileste in functie de
contetul cultural al persoanei.
Exemplu: Pentru a ilustra importanta contetului cultural in aprecierea
normalitatii unui comportament vom observa diferentele care eista in alegere
partenerului de viata in societatea moderna si in societatea traditionala. !n
societatea moderna consideram ca este anormal ca parintii sau familia etinsa a
tanarului sa aleaga pentru acesta un partener de viata, normalitatea constand in
alegerea liber consimtita a celor doi parteneri. !n societatea de tip traditional
este anormal ca tinerii sa-si aleaga singuri partenerul, normal fiind ca familia sa
alega pentru tineri cu cine ar trebui acestia sa se casatoreasca.
Schimbarea valorilor culturale ale societatii determina schimbari in
maniera de categorizare a unor manifestari.
Exemplu: (ulta vreme homoseualitatea a fost considerata o boala psihica, o
tulburare a comportamentului seual. !n (anualul de %iagnostic si Statistica a
tulburarilor mentale in vigoare .%S(-!V/ homoseualitatea nu mai apare in
capitolul Tulburarile sexuale si de identitate sexuala. Aceasta este rezultatul
acceptarii sociale a acestei minoritati si cresterea tolerantei fata de acest
segment din populatie, deasemenea este efectul implicarii organizatiilor pentru
drepturile minoritatilor seuale.

#. Psihicul este determinat dar si determinant
Psihicul este cauzat, influentat, determinat de factori si de conditii
naturale si sociale, de eperienta personala a fiecarui individ. Psihicul uman
este rezultatul capacitatilor proprii speciei sale, al caracteristicilor individuale,
determinate genetic, dar si al socializarii, al educatiei, al influentei mediului
asupra dezvoltarii individului. Psihicul uman, in masura in care poate invata si
intre in contact cu ele, beneficiaza de toate achizitiile anterior acumulate de
societate. !n lipsa contactului cu parintii si cu societatea, capacitatile innascute
proprii speciei sunt inutile dezvoltarii psihicului uman, acesta ramanand la un
nivel de dezvoltare inferior, de tip animal. Acest fapt este demonstrat de studiul
de caz asupra copiilor salbatici.
!n ceea ce priveste aspectul determinant al psihicului, acesta se refera la
toate influentele pe care la poate avea psihicul uman asupra eteriorului sau.
$lasiicarea proceselor psihice
Criteriile dupa care se diferentiaza procesele psihice sunt"
Continutul informational
Structurile functionale si operatorii
(odul in care se organizeaza si se regleaza
!n functie de aceste trei aspecte eista urmatoarele procese psihice" senzatii,
perceptii, reprezentari, gandire, memorie, imaginatie, motivatie, emotie si
vointa. #a acestea se adauga atentia si limba+ul, care nu sunt procese psihice
pentru ca nu furnizeaza informatii specifice, dar faciliteaza si insotesc
desfasurarea anumitor procese psihice.
Procesele psihice pot fi divizate 0n"
Procese psihice co"nitive, care la r1ndul lor se impart 0n dou'
subcategorii"
o Procese psihice co"nitive%senzoriale .senza2ii, percep2ii &i
reprezent'ri/
o Procese psihice co"nitive%intelectuale .g1ndire, memorie,
imagina2ie/
Procese psihice re"latorii .motiva2ie, emo2ie &i
voin2'/
Procesul psihic este definit prin trei parametri"
,n continut informational" forma, marime, tridimensionalitate pentru
perceptie, gustul pentru senzatiile gustative, leziunile unor organe interne
pentru senzatiile de durere.
*unctii si structuri operationale .functia de cunoastere, de reglare, de
directionare a activitatii/.
(odalitati subiective si comportamente caracteristice" imaginea pentru
perceptie, ideea pentru gandire, trairea subiectiva pentru afectivitate,
efortul psihic pentru vointa.
Procesele psihice nu sunt izolate, ele intra in interactiune, functionand
simultan si alcatuind un sistem.
,n sistem este un ansamblu de elemente aflate in interactiune ordonata, non-
intamplatoare, din care rezulta proprietati ale ansamblului diferite de
proprietatile elementelor componente.
2. &postazele psihicului
Sistemul psihic uman se compune din trei subsisteme aflate 0ntr-o
permanent' interac2iune &i intercondi2ionare" subsistemul incon'tient,
subsistemul subcon'tient sau precon'tient 'i subsistemul con'tient.
Subsistemul contient este nivelul superior, evolutiv cel mai 0nalt pe care
0l atinge organizarea psihicului, fiind propriu, 0n forma sa specific', numai
omului. *unc2ionarea sa se bazeaz' pe principiul disocierii, al analizei critice, al
teleonomiei .formularea anticipat' a scopurilor/, al planific'rii, al realit'2ii.
Structural, subsistemul con&tient cuprinde procese cognitive .senza2ii, percep2ii,
reprezent'ri, g1ndire, imagina2ie/, tr'iri emo2ional-afective, structuri
motiva2ionale .trebuin2e, interese, idealuri etc./, ac2iuni &i acte voluntare despre
care putem da seama &i pe care le putem controla &i +ustifica, eplica. 3ntreaga
dinamic' a proceselor &i actelor con&tiente este mediat' de limba+ul verbal, de
analiz' &i deliber'ri mentale succesive.
*iind nivelul cel mai nou din punct de vedere filogenetic &i istoric,
subsistemul con&tient va fi componenta cea mai activ' &i dinamic' a psihicului
uman, care, pe de o parte, se caracterizeaz' prin disponibilitatea cea mai mare la
schimbare-dezvoltare, iar pe de alt' parte, va 0nregistra grade de organizare-
func2ionare diferite at1t 0n succesiunea istoric' a genera2iilor, c1t &i 0n interiorul
aceleia&i genera2ii, de la un individ la altul.
%e aceea, 0n evaluarea dezvolt'rii &i organiz'rii psihocomportamentale a
unei persoane, elementul de referin2' esen2ial trebuie s' fie subsistemul
con&tient.
Subsistemul subcontient cuprinde, pe de o parte, con2inuturile
informa2ional-cognitive &i actele care au fost c1ndva con&tiente, dar care 0n
prezent se realizeaz' f'r' controlul con&tient, iar pe de alt' parte, amintirile,
cuno&tin2ele &i schemele operatorii latente, care intr' succesiv 0n fluul actual al
con&tiin2ei, 0n func2ie de solicit'ri &i situa2ii. -ot 0n subcon&tient se includ &i
acele elemente care emerg din incon&tient, a&tept1nd s' intre 0n con&tiin2'.
Subsistemul incontient cuprinde o component' 0nn'scut', ansamblul
tendin2elor, pulsiunilor, trebuin2elor &i instinctelor determinate biologic &i legate
de afirmarea &i conservarea fiin2ei biologice a personalit'2ii umane &i o
component' dob1ndit', ansamblul eperien2elor timpurii &i al preceptelor
con&tiin2ei morale a societ'2ii, asimilate &i interiorizate 0n primii cinci ani de
via2'.
%upa (. 4late 5psihicul nu este omogen, uniform, nediferentiat, linear6
dimpotriva, el eista si se manifesta in varii forme. ,neori este mai clar, mai
lucid, alteori mai tulbure, mai obscur6 in anumite situatii ne dam seama de noi
insine, de trairile noastre, in altele nu7.
!nterac2iunea dintre cele trei subsisteme care alc'tuiesc sistemul psihic
uman are un caracter circular .realiz1nd-se at1t 0n sens ascendent 8 influen2a
incon&tientului asupra subcon&tientului &i con&tientului, c1t &i 0n sens
descendent 8 influen2a con&tientului asupra subcon&tientului &i incon&tientului/.
%e relatia dintre cele trei ipostaze ale psihicului, de armonia sau
conflictul eistent intre acestea, deriv' anostitatea sau dramatismul si
originalitatea eistentei umane &i de asemenea, dificultatea de a se efectua
predictii, asupra comportamentului unei persoane.
A. Constiinta ca ipostaza a psihicului
Constiinta este una dintre cele mai importante ipostaze ale vietii psihice a
individului, ea fiind cand afirmata, cand negata cu vehementa. %e la
inceputurile psihologiei, constiinta a fost definita ca fiind totul .psihologia fara
inconstient/ sau nimic .psihologia fara constiinta/.
Constiinta a fost"
9 fie redusa la o simpa functie psihica numita uneori ,,vigilenta76
9 fie etinsa pana la pierderea in generalitatea vietii psihice, prin asimilarea
cu gandirea refleiva si critica, cu Eul si personalitatea, cu praisul si etica
vointei6
9 a fost socotita un epifenomen, un refle intamplator, o abstractie care
poate fi sustrasa vietii psihice sau adaugata masinilor electronice 6
9 sau abandonata in reteaua relatiilor eistentiale sau a structurilor
interpersonale.
Aceasta a permis proliferarea perspectivelor de abordare si definire a
ei.%ificultatea definirii constiintei provine din faptul ca ea este pura
subiectivitate, datorita faptului ca se manifesta in eperientele personale
nefiind, de regula, accesibila altuia.
%upa 4late, in definirea constiintei, a eistat o prima etapa, de la
inceputurile psihologiei stiintifice si pana in anul :;<=. Astfel, S!##A(> citat
de 4late, defineste constiinta ca fiind" ,,locul senzatiilor si al perceptiilor
noastre, realitatea subiectiva a acestora, instanta care organizeaza datele
simturilor, care ne situeaza in timp si spatiu, cunoasterea a ceea ce
acompaniaza activitatea spiritului.7 %efinitia lui Sillam? impune si
intrebarea" ,,ce inseamna a fi constient@7.
!n lucrarea lui Vasile Pavelcu, ,,Constiinta si inconstient7 cele mai
frecvente raspunsuri la aceasta intrebare au fost urmatoarele"
9 a fi constient inseamna a "andi, a stabili relatii (,,A fi constient
inseamna a gandi7 .SPE)CE$, :ABC)
9 a fi constient inseamna a dispune de capacitatea de a ace sinteze
(D,)%- concepea constiinta ca pe o ,,sinteza creatoare7/
9 a fi constient inseamna a te putea autosuprave"hea ,,a fi constient
inseamna a-ti putea povesti eperienta, limba+ul fiind o calitate structurala a
constiintei, o calitate prin care aceasta accede la umanitateE.Constiinta este un
ansamblu de reactiuni ale individului la propriile lui actiuni.7 .FA)E-, :;GA/
9 a fi constient inseamna a te adaptasuplu la noile solicitari .,,fara o activa
adaptare la obiecte, totdeauna noi, ale eperientei eterne, nu se poate produce
constiinta.7- DA##O), :;GH/.
!n cea de-a doua etapa .anii :;H=-:;I=/ se distinge contributia
psihiatrului Jenri E? care, propune o definire complea a constiintei asigurand
astfel unitatea si eterogenitatea fenomenelor de constiinta.
,,A fi constient inseamna a trai particularitatea eperientei proprii,
transformand-o in universalitatea stiintei ei. Cu alte cuvinte, constiinta trebuie
descrisa ca o structura complea, ca organizare a vietii de relatie a subiectului
cu altii si cu lumea.7
-otodata, E> arata ca ,,a fi constient inseamna a dispune de un model
personal al lumii7, prin cateva modalitati de manifestare ale fiintei constiente si
anume"
- fiinta constienta implica o organizare autohtona6
- ea se obiectizeaza si se reflecta intr-un model al lumii6
- dispune de ea insasi in sensul temporalitatii sale6
- este structurata ca o reverberatie .ecou/ a Eului la eperientele sa.
!n cea de-a treia etapa .incepand cu :;B= si pana in zilele noastre/, in
definirea constiintei se accentueaza mai mult asupra caracteristicilor
psihologice ale acesteia. Astfel, (ean Pia"et descrie constiinta ca pe o
,,acompaniatoare7 a actiunilor fiintei umane, subliniind implicarea proceselor
cognitive si diferentiind doua aspecte"
- ,,constiinta in act7 .cunoastere anterioara prizei de constiinta/ si
- 5constiinta relexiva7 .echivalenta cu ceea ce el numea ,,priza de
constiinta7/.
Alti autori au pus accentul pe traire si pe afectivitate. %upa )umphre*, ,,a
fi constient inseamna in mod esential a avea senzatii" adica a avea reprezentari
mentale incarcate de afectivitatea a ceva ce mi se intampla aici si acum7. (ai
multi autori pornind de la premisa ca prin constiinta individul se raporteaza la
ceva din afara sa, el fiind ,,constient deE7, postuleaza intentionalitateaca una
dintre caracteristicile esentiale ale constiintei.
(. 4#A-E defineste constiinta ca o forma superioara de organizare psihica
prin care se realizeaza integrarea activ-subiectiva a tuturor fenomenelor vietii
psihice si care faciliteaza raportareaKadaptarea continua a individului, la
mediul natural si social7
!n ciuda reconsiderarii constiintei in psihologie, nu eista inca un acord
comun asupra definirii termenului. -otusi, suntem constienti atunci
candmonitorizammediul .intern sau etern/, cand cautam sa ne controlam pe
noi insine sau mediul nostru.
*recvent se spune c' specificul psihicului uman este apari2ia con&tiin2ei. %ar
eist' dou' feluri de con&tiin2'" una implicit', primitiv', nediferen2iat', care
eist' &i la animalele superioare &i o alta refleiv', con&tiin2a de sine, de eu,
0ntr-adev'r specific uman'.
$on'tiin+a implicit,
A&a cum scrie psihiatrul Jenr? E? .citat de A. Cozmovici/, con&tiin2a
.implicit'/ este un fel de scen' 0n care se petrec evenimentele. Ea se constituie
ca un mediu prin care noi accedem la tot ceea ce eist' &i 0n care 0ncheg'm
realitatea. Con&tiin2a e forma 0n care e tr'it orice fenomen. Ea ne plaseaz' 0ntr-o
lume real'.
Este o structurare a tr'irilor prin care noi ne sim2im participan2i la tot ce
se 0nt1mpl' .ceea ce presupune o separare 0ntre noi &i celelalte obiecte sau
fiin2e/. Con&tiin2a implicit' este o con&tiin2' de ceva" ne sim2im prezen2i 0ntr-o
realitate distinct' de noi. 3n st'rile patologice, de confuzie mental', bolnavii
asist' la tot ceea ce v'd, f'r' a avea sentimentul prezen2ei lor &i f'r' sentimentul
necesit'2ii de a participa. $ealitatea constituie un spectacol str'in de ei, de
ne0n2eles.
O problem' dificil' o constituie visul 0n care ne sim2im participan2i la o
lume pe care o credem real'. %e aceea primitivii credeau c' sufletul a participat
realmente la cele visate &i, c1nd &eful lor visa o v1n'toare norocoas', era
felicitat de supu&ii s'i. 3n vis pare a avea loc o iluzie de con&tiin2', fiindc' visul
const' 0ntr-o rupere de realitate. 3n concluzie, con&tiin2a implicit' este o
con&tiin2' 0n ac2iune, un c1mp al prezentului &i al prezen2ei noastre 0n lume. Ea
implic' separarea mea de lume &i de ceilal2i.

$on'tiin+a relexiv,
Con&tiin2a refleiv' este caracteristic' omului &i const' 0n con&tiin2a
clar' a unui eu care ac2ioneaz' 0n mod responsabil. Con&tiin2a refleiv' nu
eist' la copilul mic, c'ci ea presupune deplina con&tiin2' de sine &i o
dezvoltare a g1ndirii abstracte. Ea solicit' eisten2a unei capacit'2i de discu2ie
interioar'. P. Fanet vorbe&te de importan2a reac2iilor noastre fa2' de propriile
noastre reac2ii. 3n cazul con&tiin2ei refleive este vorba de o povestire ori o
comentare a propriilor ac2iuni. J. E? spune .dup' A. Cozmovici/" LA fi
con&tient de ceea ce eu simt sau ceea ce eu vreau 0nseamn' a-mi verbaliza
ideile, proiectele sau sentimentele &i a dispune de eleM.
Prin ce caracteristici putem distinge un act con&tient .0n2eleg1nd prin
aceasta prezen2a con&tiin2ei implicite, prezente &i la animalele superioare/@ C.*.
Nraumann distinge mai multe aspecte men2ionate 0n cele ce urmeaz'.
a/ C1nd e vorba de animale .&oarecii studia2i de behaviori&ti/ e
edificator faptul de a distinge 0ntre ecitan2i care e util &i care e prime+dios.
-olman precizeaz'" c1nd animalul e pus 0n fa2a posibilit'2ii de a ac2iona 0n
diferite feluri &i el alege una din alternative. #a om se poate face distinc2ie 0ntre
alegerea spontan', f'r' a cunoa&te motivul .con&tiin2a implicit'/ &i aceea bazat'
pe g1ndire .con&tiin2' refleiv'/.
b/ Poate fi considerat con&tient ceea ce este comunicabil. C1nd cineva
ne comunic' ceva anume, &tim c' e con&tient. %ac' nu ne comunic', nu putem
cunoa&te starea de con&tiin2'. Apoi eist' comunicare neverbal'. Eteriorizarea
prin epresii faciale. Comportamentale a unor emoii tr'ite de cineva, ne poate
informa asupra st'rii de spirit a persoanei respective, de care ea 0ns' poate s' nu
fie con&tient'.
c/ Cineva este con&tient c1nd este atent, c1nd observ' ceva. *ocalizarea
psihicului duce la con&tiin2', o con&tiin2' cel pu2in implicit' .observabil' &i la
animale/. Aten2ia la om poate fi detectat' &i cu a+utorul electroencefalografului"
apar undele beta. Aten2ia asigur' o orientare selectiv', con&tient'. )u eist' o
separa2ie net' 0ntre con&tient &i incon&tient. Con&tiin2a &i incon&tientul sunt
etremele unui continuu.
d/ Act con&tient este &i cel premeditat, inten2ionat. !nten2ionat, nu 0n
sensul lui Orentano .consider1nd inten2ionat orice act care are un obiect/, ci
acela care urm're&te realizarea unui scop, dinainte reprezentat. %eci e vorba de
con&tiin2a refleiv'. Premeditarea conduitei, reflec2ia asigur' plasticitatea ei,
adaptarea la situa2ie &i la mi+loacele eistente. Apare principalul rol al
con&tiin2ei, rolul de conducere adecvat'. Prin aceast' func2ie se manifest'
eficien2a ei, faptul de a nu putea fi considerat' inutil', un epifenomen. $eac2iile
instinctive, necontrolate 0n mod con&tient, sunt rigide, automate &i devin
insuficiente 0n situa2ii mult schimbate.
e/ A fi con&tient mai e sinonim cu a &ti, a fi con&tient de sine. #umea
este perceput' con&tient 0n sensul sesiz'rii ei ca nefiind 0n eul interior, ca
nef'c1nd parte din persoana respectiv' .de&i imaginea ei se formeaz' pe retina
acesteia &i 0n occipital/. Progresul con&tiin2ei umane, de la con&tiin2a implicit' la
aceea eplicit' .refleiv'/ se realizeaz' lent, 0n copil'rie. E vorba de formarea
con&tiin2ei de sine, proces care se termin' abia pe la :H-:C ani. %estul de
devreme copilul 0&i spune Leu pot s'...M, dar mult mai t1rziu va remarca Leu
g1ndescM.
-ormarea con'tiin+ei de sine
Contiina de sine.eplicit'/ e precedat' de Lsentimentul de sineM, stare
confuz', dinaintea momentului c1nd persoana va +udeca, va aprecia modul s'u
de eisten2'. #a baza evolu2iei con&tiin2ei st' formarea treptat' a unei scheme
corporale &i a unei imagini a propriului corp.
Con&tiin2a de sine 0ncepe cu con&tiin2a propriului corp, av1nd la baz'
senza2iile interne" foamea, setea, durerea... la care se adaug' senza2iile
proprioceptive &i Pinestezice .adic' cele legate de pozi2ia corpului &i de
mi&care/. ,n rol 0l +oac', desigur &i privirea propriilor membre &i a corpului.
-oate aceste impresii sunt analizate cortical &i rezult' cunoa&terea corpului
nostru, a suprafe2elor ce-: limiteaz' .ca &i 0n cazul formelor obiectelor din +ur,
bazate mai ales pe v'z &i pip'it/. Se ob2ine o imagine a corpului, disociat' de
referin2ele eterioare, independent' de locul unde ne afl'm. Eist' un model
postural al corpului &i al unui spa2iu 0n care noi localiz'm percep2iile noastre, e
Lschema sa postural'M 0n raport cu care apreciem orice schimbare de pozi2ie. Se
pare c' 0n formarea acestei scheme eist' &i unele premise ereditare.
Pornind de la aceast' schem', copilul mai mare &tie c' e slab sau gras, 0nalt sau
scund - compar1ndu-se cu cei din +ur.
Schema postural', imaginea corpului nu se refer' doar la topografia
corpului &i la pozi2iile sale, ci &i la posibilit'2ile de a ac2iona asupra lumii
eterioare. Eisten2a &i importan2a lor se relev' 0n tulbur'rile patologice ce pot
surveni" asomatognozia .ar fi Lnecunoa&terea corpuluiM/.
Eisten2a unei scheme, a unei imagini puternice se eviden2iaz' &i prin
fenomenul contrar" Lmembrul fantom'M. Oolnavii c'rora li s-a t'iat un picior 0l
simt uneori prezent, 0i doare chiar. Este o persisten2' a imaginii corporale.
Imaginea propriului corp 0ncepe s' se formeze 0n momentul 0n care
copiii mici 0&i recunosc imaginea 0n oglind'. )u se poate recunoa&te cineva care
nu se cunoa&te, nu are c1t de c1t o idee despre sine. E nevoie s' eiste mai 0nt1i
o cuno&tin2' de sine. %ificult'2ile recunoa&terii 0n oglind' sunt mari, fiindc'
imaginea de sine a copilului 0n primii G ani are la baz' senza2iile interne, cele
proprioceptive .de pozi2ie/ &i cele musculare, de mi&care. Pe cale vizual'
cunoa&tem doar m0inile &i o bun' parte a corpului, nu 0ns' &i fizionomia.
,nul din studiile efectuate la sf1r&itul deceniului al V!!-lea .de c'tre psihologul
Amsterdam/ pune 0n eviden2'" pe la :B-:A luni, 0n fa2a oglinzii copilul
reac2ioneaz' ca la alt copil, z1mbind &i emi21nd vocalize. 3ntre :A &i G= de luni
apar reac2ii de evitare. 3n fine, 0ntre G: &i GH de luni se manifest' simptomele
recunoa&terii de sine " dac' i se picur' o pat' ro&ie pe nas, copilul v'z1nd-o 0n
oglind', pune m1na pe nas, pe pat'. $ene 4azzo a reluat studiul, eperiment1nd
cu <= de copii 0n v1rst' de :=-<< luni. $ecunoa&terea de sine, arat' el, nu se
produce ca o iluminare subit' &i la o dat' precis'. -otul se petrece 0n a&a fel,
0nc1t, dintr-un moment 0n altul, recunoa&terea poate deveni 0ndoielnic'. %up'
primul moment c1nd apare recunoa&terea, urmeaz' evit'ri, fluctua2ii ce dureaz'
cel pu2in I luni la ma+oritatea subiec2ilor.
Ca &i Amsterdam, 4azzo va observa la copil c1teva faze p1n' la deplina
recunoa&tere de sine. #a v1rst' mic', el e indiferent. (ai t1rziu 0&i manifest'
bucuria, ca la prezen2a altui copil. Apoi urmeaz' o stare comple'" anietatea &i
evitarea alterneaz' cu surpriza &i curiozitatea. %up' care 0ncepe s' apar'
recunoa&terea favorizat' de compararea m0inii sale cu aceea din oglind' sau de
interven2ia altor repere " c1nd m'n1nc' o pr'+itur' ori c1nd e 0mpreun' cu
cineva. %up' $. 4azzo, recunoa&terea 0n oglind' are loc 0ntre G &i < ani, mai
aproape de G ani. Ea coincide cu perioada c1nd copilul 0ncepe s' foloseasc'
pronumele LeuM, Lal meuM, Lal t'uM 0n loc de L$adu vrea...M, LE a lui $adu...M
.$adu fiind 0nsu&i copilul/. %eci apare o con&tiin2' de sine ca persoan' cu un
nume, cu o anumit' 0nf'2i&are, pe care 0ncepe s' o recunoasc'.
$ecunoa&terea de sine e condi2ionat' de cunoa&terea 0n prealabil a unor
persoane din +ur. %ovada ne-o dau cimpanzeii, care &i ei se pot recunoa&te 0n
oglind' .de&i mai greu" v'z1nd pata pe nas &i-o caut' mai 0nt0i pe ureche, pe
frunte, p1n' nimeresc nasul/. %ar dac' puiul de cimpanzeu e crescut separat de
orice maimu2', el nu se poate recunoa&te 0n oglind'. %ac' ulterior, st' cel pu2in
< luni cu al2i cimpanzei, devine &i el capabil de a se recunoa&te. %eci con&tiin2a
de sine e indiscutabil legat' de cunoa&terea altora .$. 4azzo, :;BC/
Contiina 0ndeplinete dou' funcii principale, monitorizarea i
controlul"
.onitorizarea 8 pentru evitarea supraincarcarii cu informatii din mediul
intern si etern, constiinta fiecarui 5se concentreaza7 pe anumiti stimuli si ii
ignora pe altii. Anumite evenimente au prioritate inaintea altora, castigand
accesul catre constiinta noastra si spre initierea actiunilor. Evenimentele
importante pentru supravietuire se afla adesea in topul prioritatilor.
$ontrolul 8 programarea, initierea si ghidarea actiunilor personale se
realizeaza in acord cu evenimentele din +urul nostru. Prin functia de
programare, evenimentele care nu au avut loc inca, pot fi reprezentate in
constiinta ca viitoare posibilitati6 putem crea scenarii alternative, putem face
alegeri si initia actiuni corespunzatoare. -otusi, nu toate actiunile noastre sunt
ghidate prin decizii constiente, iar unele solutii la probleme sunt elaborate dintr-
o zona eterioara sferei constiintei. O astfel de solutie poate aparea 5din senin7,
fara sa ne dam seama cum a fost obtinuta, 5cum de ne-am gandit la aceasta7.
Asadar, constiinta nu este doar un monitor al comportamentului nostru, ci are si
un anumit rol in directionarea si controlul ipostazelor subconstienta si
inconstienta ale psihicului.