Professional Documents
Culture Documents
etc. Care, pe langa actiunea lor directa, pot crea conditii favorabile si pentru
actiunea unor factori interni in masa produsului. Materialul din care se
realizeaza ambalajul, sistemul si forma constructiva pot determina efecte
diferite de la o grup a la alta de marfuri alimentare. De aceea, pastrarea intacta
a calitatii marfii presupune compatibilitate intre produs si ambalaj (ambalajul
sa nu influenteze negativ produsul in urma unor reactii chimice);
Rationalizarea procesului de manipulare, depozitare, transport si distributie,
avand in vedere numarul mare de operatiuni de manipulare la care sunt supuse
marfurile si ambalajele lor pe parcursul circuitului lor logistic;
Promovarea desfacerii produselor pe piata. Pentru indeplinirea cu succes a
acestei functii, ambalajul trebuie sa atraga atentia cumparatorului prin forma,
culoare si grafica adecvata, sa fie usor de recunoscut, sa sugereze o idee precisa
despre produs. De asemenea, preambalarea marfurilor alimentare trebuie sa
tina cont de necesitatea dozarii alimentelor in unitati de masa sau de volum
vandabile, de exigentele ridicate de consumatori fata de comoditatea in
manipulare si utilizare, precum si fata de nevoia de informare a acestora
asupra functionalitatii si conditiilor de pastrare a produselor.
Caracteristicile estetice ale ambalajelor au o mare importanta in actul de
vanzare; ele trebuie sa-i convinga pe consumatori de calitatea produselor.
Forma de p rezentare conteaza aproape in aceeasi masura ca si produsul in
sine. De aceea, ambalajul trebuie sa cr eeze imaginea calitatii produsului
conferita de soliditate, greutate redusa, durabilitate si eficienta in utilizare, iar
conceptia estetica de ansamblu sa promoveze produsul, sa puna in valoare
marca, sa permita o rapida si corecta citire, fara sa dea nastere la confuzii.
Conjunctura actuala a influentat si tendintele in dezvoltarea ambalajelor.
umiditate. Principalul domeniu in care s-au facut progrese importante este cel
al ambalarii unor lichide alimentare (lapte, bauturi racoritoar e).
Lemnul, material traditional, si-a pierdut locul pe care-l ocupa ca ambalaj de
transport, dar are o larga intrebuintare in domeniul paletizarii.
Tabla, utilizata in special in domeniul conservelor alimentare, se preteaza tot
mai mult in asociere cu capace de aluminiu. Se constata o retinere a
cumparatorilor in alegerea produselor ambalate in tabla datorita faptului ca
nu poate fi vazut continutul, cat si impresiei ca acest material da un anumit
gust produsului alimentar cu care vine in contact direct. Tabla face obiectul
cercetarilor cu privire la procedeele contra coroziunii, la compatibilitatea cu
alte materiale.
Aluminiul este usor si se preteaza foarte bine la imprimare. Este usor de
prelucr at si are o larga raspandire in domeniul produselor alimentare.
Sticla este inerta din punct de vedere chimic, impermeabila, transparenta,
inodor a, igienica, se spala si se sterilizeaza cu usurinta. Continua sa fie destul
de grea, este fragila si rezista destul de greu la diferente mari de temperatura.
Ca rezultat al cercetarilor intense, butelia de sticla de 1l a scazut in greutate de
la 730g la 380g, butelia de 33 dl de la 250g la 170 g, iar rezistenta sticlei creste
constant; exista perspective ca sticla sa devina mai usoara in urmatorii ani, in
mod cert cu 10 -20% si poate chiar cu 30-50%.
Foliculele celulozice favorizeaza, datorita po rozitatii lor , un anumit schimb de
umiditate
intre produs si mediul inconjurator, ceea ce le face utile pentru ambalarea
painii, a carnii, in general a produselor proaspete.
Materialele plastice sunt usoare si impermeabile, tind sa devina un inlocuitor al
sticlei.
Aparitia lor a revolutionat industria de ambalaje a produselor alimentare,
proces care continua si in prezent, obtinandu-se noi astfel de materiale. Sunt
destul de ieftine, prezinta transparenta, stabilitate la culoare, flexibilitate si
rigiditate. Ca dezavantaje, un ele materiale plastice degaja, la ardere, vapori
corozivi si inca nu s-au rezolvat problemele de sterilizare a acestora.
Preocupari evidente sunt indreptate catre crearea materialelor complexe de
ambalaj, multiplicarea si combinarea confectiilor de ambalaje, de mare
eficacitate si cu un consum specific tot mai mic de material de ambalaj pe
unitatea de masa a produsului alimentar comercializat.
Utilizarea unui singur tip de material tinde sa devina ceva exceptional,
deoarece pare exclus ca acesta sa poata indeplini toate exigentele de ordin
tehnic, comercial si mai ales psihologic, care se cer unui ambalaj corespunzator.
In fun ctie de natura materialului suport, foliile complexe se clasifica in:
materiale complexe pe baza de carton si hartie;
materiale complexe pe baza de materiale plastice,
materiale complexe pe baza de aluminiu.
Cerintele de calitate pentru foliile complexe sunt: impermeabilitate fata de
vaporii de apa si fata de gaze, rezistenta mecanica, protectie impotriva luminii,
rezistenta la actiunea produselor agresive, rezistenta la temperaturi inalte,
etanseitate, sudabilitate s.a. De pilda, materialele complexe pe baza de pelicule
celulozice raspund unor cerinte de calitate legate de transparenta,
impermeabilitate la grasimi, posibilitati de sudura la cald. Filmul celulozic /
polietilena, caracterizat prin impermeabilitate la vapori de apa, se utilizeaza la
ambalarea produselor higroscopice, a pastelor fainoase, pentru ambalarea sub
tuturor cerintelor unui produs sau altul, tot mai multi producatori de ambalaje
au ajuns la concluzia ca acestea trebuie asociate, obtinandu-se ambalaje
complexe. Este cazul companiei suedeze Tetra -;
Pak, care a conceput ambalaje pentru produse alimentare fluide si lichide (vin,
bere, precum si frisca, creme, budinci).
In domeniul produselor zaharoase, firma Nicholaus Rosenberg a realizat
materiale moderne pentru ambalarea produselor de cofetarie (Extruphan:
pelicula de celuloza + pelicula etansa PE), a ciocolatei, produselor de
caramelaj, inghetatei (adeziv Quickseal pentru etansarea la rece + hartie), a
napolitanelor, batoanelor de ciocolata, inghetatei s.a. (folie de aluminiu + hartie
+ adeziv pentru etansarea la rece) etc.
Materialele complexe, ca si cele bariera (fata de vaporii de apa, gaze,
substante volatile, radiatii ultraviolete, microorganisme)3 prezinta dezavantaje
in ceea ce priveste reciclarea, iar consumatorii zilelor noastre sunt foarte
sensibili fata de mediu. De aceea, dupa 1990, pe piata ambalajelor s-au afirmat
o serie de materiale substitutive, cu proprietati de inalta bariera fata de apa,
grasimi, ceruri.
Un asemenea material este Scotchban-;ul, care nu modifica reciclabilitatea
hartiei si cartonului si nici biodegradabilitatea. Impregnarea cu Scothban se
realizeaza pe o singura fata a materialului suport (pentru inghetata, biscuiti)
sau pe ambele fete (material recomandat pentru produse alimentare cu
concentratie ridicata de uleiuri, grasimi).
In SUA, s-a pus la punct tehnolo gia depunerii sticlei pe materiale plastice,
obtinandu-se materiale cu proprietati bariera pentru gaze, arome, umiditate,
capabile sa suporte procesul de sterilizare. Numele comercial al materialului
cantinelor);
conditiile necesare pentru o etichetare, prezentare si reclama corecte (evitarea
inducerii in eroare a cumparatorului in privinta naturii, identitatii, cantitatii,
calitatii, termenului de valabilitate, originii sau provenientei, metodei de
fabricatie a p rodusului, ca si atribuirii unor proprietati pe care produsul
alimentar nu le poseda, a unor caracteristici speciale atunci cand toate
produsele alimentare similare au aceleasi caracteristici, a unor insusuiri
terapeutice sau preventive);
mentiuni obligatorii ce trebuiesc declarate prin etichetare (cu privire la
numele de vanzare al produsului, la lista ingredientelor, la cantitatea neta si
data durabilitatii minime, la conditiile de pastrare si utilizare).
4. Organizatia Internationala de Metrologie Legala (O.I.M.L.) care a elaborat
Recomandarile
O.I.M.L. 79/1994 privind informatiile etichetelor produselor preambalate, in
scopul asigurarii uniformitatii controlului metrologic.
Firmele producatoare de marfuri alimentare acorda o atentie crescanda
etichetei, care s-a transformat ea insasi intr-un produs si pentru obtinerea
careia sunt necesare activitati de cercetare a opiniei consumatorului, de
proiectare, de realizare, de lansare pe piata. Prin utilizarea unor tehnici
speciale de captare a interesului cumparatorului asupra elementelor
constitutive ale etichetei, producatorul le pune in evidenta, intr-o maniera
statica sau dinamica, astfel incat produsul sa fie remarcat, individualizat si
dorit de consumator. Eticheta trebuie sa-i ofere acestuia informatiile necesare,
suficiente, verificabile si usor d e comparat, care sa permita alegerea acelor
produse ce corespund cel mai bine nevoilor si posibilitatilor sale financiare.
nutritionala (in 1972) revine unei mari societati de comert cu alimente din
Olanda (firma Albert Heijn) care, printr-o reprezentare grafica originala, a
reusit sa exprime si sa comunice consumatorilor gradul de satisfacere al
necesarului zilnic in substan te chimice cu valoare biologica.
In prezent, firme din diverse tari ale lumii, inclusiv din tara noastra, cauta
modalitati cat mai expresive de declarare a valorii nutritive, atat pentru
produsele destinate copiilor, altor segmente de consumatori cu metabolism
sensibil, pentru produsele dietetice, cat si pentru alimentele de consum curent
si generalizat.
In evolutia etichetei nutritionale, continutul informational a fost in permanenta
imbogatire, acest lucru fiind determinat de diversi factori educationali, sociali,
economici. S-a pornit de la cele trei elemente energetice (proteine, glucide,
lipide) si valoarea energetica conferita de acestea produsului etichetat. Cei 4
mari CODEX, asa cum au fost denumite elementele mentionate mai sus,
apareau pe etichetele nutritionale ale produselo r alimentare comercializate in
Republica
Federala Germana, Tarile de Jos si Regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei de
Nord, la sfarsitul anului 1989.
Regatul Unit s-a remarcat prin activitatea sa de avangarda cu privire la
sistemul etichetarii nutritionale. Astfel, inca din 1987, la nivel national, erau
prevazute (conform legii) trei modele informative:
1. cu cei 4 mari CODEX;
2. cu cei 4 mari CODEX + acizii grasi saturati;
3. cu cei 4 mari CODEX + acizii grasi saturati + fibrele alimentare.
Datorita acestei prezentari aprofundate a elementelor constitutive (sunt
Vitamina A
Vitamina D
Vitamina E
Vitamina C
Tiamina
Riboflavina
Niacina
Vitamina B6
Acid folic
Vitamina B12
Biotina
Acid Pantotenic
Calciu
Fosfor
Fier
Magneziu
Zinc
Iod
Astazi, anumite informatii nutritionale trezesc o atentie deosebita
consumatorului (de pilda, referirile la grasimi, colesterol, zahar). Din acest
motiv, etichetarea nutritionala, nu numai ca devine obligatorie, dar trebuie
realizata si cat mai complet (vezi grupul 2 de nutrienti al modelului nr.2 de
etichetare nutritionala).
Modelul nr.2
Grupele de nutrienti prevazute de Directiva 496/90/C.E.E.:
Grupul 1 Grupul 2
Valoare energetica
Valoare energetica
Proteine Proteine
Glucide Glucide
Grasimi Grasimi
Acizi grasi saturati
Fibre alimentare
Sodiu
In plus, etichetarea nutritionala poate raporta si cantitatile uneia sau mai
multora dintre substantele prevazute in modelul nr.3.
Modelul nr.3
Substante facultative prevazute de Directiva 496/90/C.E.E.:
Amidon
Polialcooli
Acizi grasi mononesaturati
Acizi grasi polinesaturati
Colesterol
Vitamine si saruri minerale (listate in documentul directivei)
Aceste declaratii se cer completate cu valorile cantitatilor diferitelor
componente glucidice
(model nr.4) sau lipidice (model nr.5).
Modelul nr.4
Declararea marimii cantitatii diferitelor componente glucidice:
Glucide...grame din care: zaharuri...grame polialcooli grame amidon
grame
Modelul nr. 5
Declararea marimii cantitatii diferitelor componente lipidice:
Grasimi...grame din care: saturate...grame monosaturategrame
polinesaturategrame colesterolmiligrame
Modelul nr. 6 evidentiaza unitatile de masura utilizate pentru exprimarea
elementelor etichetei nutritionale.
Modelul nr. 6
Unitatile de masura pentru valoarea nutritiva
Modul de exprimare a nutrientilor
Valoare energetica ............. kcal si kj
Proteine .............................. grame
Glucide ............................... grame
Lipide (fara colesterol) ....... grame
Fibre alimentare .................. grame
Colesterol ............................ miligrame
Vitamine si saruri minerale...grame sau miligrame
In cazul vitaminelor si sarurilor minerale, precizarea lor in document este ex
acta, in sensul ca pe eticheta pot fi indicate numai cele prevazute in lista anexei
directivei.
Valorile cantitatilor in care se gasesc nutrientii trebuie sa se refere la cele
prezente in aliment
in momentul cumpararii. Ele se pot referi chiar si la produsul gata de consum,
cu conditia furnizarii unor suficiente informatii privitoare la modul de
preparare.
drept referinta.
Pentru a focaliza atentia cumparatorilor asupra celor mai importanti factori
din punct de vedere al sanatatii publice, numarul nutrientilor acceptati pe
eticheta este limitat. Ceea ce este foarte important pentru consumatori este
inscrierea, alaturi de cantitatea absoluta a nutrientului, si a valorii procentuale
indicand contributia acestuia in contextul regimului zilnic.
Reglementarile cu privire la continutul etichetei nutritionale se refera si la
aspectul grafic.
Aceasta trebuie sa permita identificarea cu usurinta a informatiilor
nutritionale in cadrul ambalajului, sa aiba o forma simpla, sa permita
compararea calitatii nutritionale a diverselor alimente.
Potrivit documentului, pentru aproximativ 90% din alimentele prelucrate in
S.U.A. se cere informarea nutritionala. Ramane voluntara etichetarea
nutritionala pentru fructe, legume pro aspete, produse crude -; peste, organe.
Recomandarile medicale prezinta interes datorita importantei lor, dar si
datorita ineditului lor. Sunt permise recomandarile medicale inscrise in tabelul
nr.6.1. Ele trebuie astfel formulate incat consumatorul sa poata intelege relatia
nutrient-stare de sanatate-importanta nutrientului in regimul zilnic.
Politica etichetarii nutritionale implementate in S.U.A. determina formarea
unui sistem national uniform de informatii de care beneficiaza atat
consumatorii, cat si producatorii.
Tabel 6.1 Informatii referitoare la sanatate admise in etichetarea alimentara a
S.U.A.
Caracteristicile alimentare Informatii
Exprimarea modelului informational referitoare la sanatate -; reducerea
riscului la:
Continut ridicat de calciu; continutul de fosfor nu depaseste continutul in
calciu
Osteoporoza Exercitiile regulate si dieta cu calciu suficient ii vor ajuta pe
adolescenti si adulti
Sodiu scazut
Hipertensiune Dietele reduse in sodiu pot micsora riscul unei presiuni ridicate
a sangelui
Grasimi scazute Cancer Dezvoltarea cancerului depinde de multi factori: o
dieta redusa
in grasime poate reduce riscul unor cancere
Grasimi saturate scazute; colesterol scazut
Boli ale inimii In timp ce multi factori afecteaza bolile de inima, dietele scazute
in grasime saturata si colesterol pot reduce riscul acestor imbolnaviri
Sursa: USDA
Fiecare tara po ate sa-si stabileasca propriul necesar p entru furnizarea
informatiilor nutritionale prin eticheta alimentelor, in functie de propriile
prioritati. Se spera ca aceste prioritati sa includa ca interes major educarea
consumatorilor in intelegerea si folosirea etichetei alimentelor, in sensul
imbunatatirii sanatatii lor si realizarii celor mai mari beneficii pentru sanatate.
Intr-un tratat de sinteza privind experienta Bancii Mondiale, Berg (1987)
citeaza ca exemplu programul indonezian de ameliorare a nutritiei, din jurul
anilor `80, care a demonstrat ca este posibila o ameliorare a starii nutritionale
a unei populatii prin virtutile comunicatiei.
Nu gresim daca afirmam ca un aspect semnificativ al comunicarii nutritionale
contine indicatia
Ambalat in atmosfera protectoar e.
Cantitatea neta se va inscrie in unitati de volum pentru produsele lichide si in
unitati de masa pentru celelalte, indicar ea cantitatii nete nefiind obligatorie
pentru: alimentele vandute cu bucata, produsele care pot inregistra pierd eri
de volum sau masa si care sunt vandute la numar si cantarite
in fata cumparatorului, produsele a caror cantitate este mai mica de 5 g sau de
5 ml. De asemenea, se vor inscrie si tolerantele pozitive si negative.
Durabilitatea minimala, respectiv data pana la care alimentele isi pastreaza
caracteristicile de calitate in conditii de depozitare corespunzatoare, se indica
clar prin data zilei, lunii si anului. Data va fi precedata de mentiunea A se
consuma de preferinta inainte de, indicandu-se ziua, luna si anul sau A se
consuma de preferinta pana la sfarsitul indicandu-se luna si anul sau numai
anul.
Pentru produsele cu grad ridicat de perisabilitate, termenul de valabilitate,
precedat de mentiunea expira la data de, va indica ziua, luna si anul.
Aceste mentiuni vor fi urmate de indicarea conditiilor de pastrare si
conservare.
Produsele alimentare scutite de indicarea termenului de valabilitate sunt:
fructele si legumele proaspete; bauturile alcoolice cu continut de alcool mai
mare de 10%; painea, produsele de panificatie, patiserie si cofetarie care, prin
natura lor, sunt consumate in mai putin de 24 de ore; otetul de fermentatie;
sarea de bucatarie, cu ex ceptia sarii iodate; zaharul si mierea de albine,
produsele zaharoase care sunt alcatuite aproape in totalitate din zahar
aromatizat si/sau colorat; guma de mestecat si produsele similare de mestecat;